Cuvinte blocante În urma unor cercetări destul de amănunţite, atât teoretice cât şi practice, am constatat că sunt câteva cuvinte prin care ne blocăm drumul spre realizare sau împlinire. Ne blocăm drumul spre creație și dăruire, spre manifestarea divinului din noi. În această serie de articole vă voi prezenta cât mai detaliat aceste cuvinte („sper”, „încerc”, „nu…”, „dar…”, „sărut-mâna”) pentru a înţelege atât din punct de vedere psihologic cât şi din punctul de vedere al conştiinţei cuantice, cum şi cât de uşor ne creăm subtil realitatea înconjurătoare. Veți descoperi cum ne autosabotăm și cum trăim nefericirea și suferința din interior spre exterior. Am văzut oameni care se străduiesc să-şi creeze o viaţă frumoasă şi de multe ori nu reuşesc în totalitate, mai apar „coborâşuri”. Am văzut cum aceste cuvinte blocante îi duc în starea de neputinţă, necredinţă, neîmplinire. Stând în aceste stări ceva timp ajung şi la deznădejde – virusul principal care îi ţine pe loc, adică în stagnare. Folosim cuvinte pentru că ne-am obişnuit aşa, am auzit la unii sau la alţii, sau aşa e civilizat, frumos, etc, dar în spatele lor stă o forţă la nivel cuantic care ne duce să trăim ceea ce rostim. Vă recomand să vă observaţi vocabularul şi înainte să rostiţi astfel de cuvinte blocante să vă gândiţi la consecinţe.
1. Sper… Cuvântul „sper” este un cuvânt prin care laşi loc la îndoială. Când spui „sper” nu eşti sigur că se va împlini ceea ce vrei. Este un cuvânt blocant deoarece te opreşte în registrul fluxului neîmplinirii. Când spui „sper” pleci la drum cu „frâna de mână trasă”. Pentru a da drumul la frâna de mână, vă recomand să folosiţi „CRED” în loc de „sper” şi veţi vedea ce simţiţi în interiorul fiinţei voastre. Practica conştientă va face diferenţa. Vă spun ce am constatat eu: când spun „CRED” parcă din interiorul meu se ridică forţa vieţii şi din zona pieptului, anahatei, iese afară ca un curent care se duce direct în locul unde se va împlini acea dorinţă, sau ceea ce îmi propun.
Când spun „sper” acea forţă rămâne în interiorul meu, ca şi cum aşteaptă ceva prin care să declanşezi împlinirea. Prin cuvântul „sper” nesiguranţa duce la îndoială. Apar întrebări de genul: „Oare o fi…, oare nu o fi…, oare ce să fac…?”.Această nesiguranță te face să stai pe loc și să nu înaintezi. Diminuând sau eliminând acest cuvânt din vocabularul vostru veţi trăi acceptarea că sunteţi creatorii realităţii voastre, deveniţi responsabili şi împăcaţi pentru că ştiţi că puteţi schimba orice vreţi. Speranța este un cuvânt victimă, care nu este pentru viitor ci este din trecut. Acest cuvânt te duce în starea de victimă și te oprește de la a face alegeri cu Liberul Arbitru. Când trăiești sub influența lui „sper”, aceasta indică faptul că nu ai încredere în tine și aștepți ca altul să te îndrume, să te călăuzească, te lași la aprecierea altora și mereu vei lua decizii din personalitatea limitată. Când trăiești sub influența lui „CRED” vei lua decizii din sine, vei avea forța necesară pentru a decide, a alege, a face ce vrei tu pentru tine și experiența vieții tale pe toate planurile.
2. Încerc…
„Încerc” este tot un cuvânt blocant, la fel de des folosit ca „sper” şi cu aceeaşi conotaţie și anume că, nu ai încredere în tine că vei reuşi. Când spui „încerc” tu de fapt te duci pe o buclă a succesului până la un punct după care cazi tot în eșec. Imaginați-vă sau uitați-vă la un cerc. De oriunde porniți pe el în cerc te duce tot acolo. Când folosești cuvântul „încerc” subconștientul tău indică că încă nu vrei cu adevărat să creezi acea realitate. Este o mare diferență atunci când rostești „încerc să iau examenul X”, și „vreau să iau examenul X”. Experimentați să vedeți ce se întâmplă în realitatea voastră. Priviți în interiorul vostru să vedeți ce simțiți la fiecare rostirea a acestor fraze. Este o diferență colosală. Fiecare își creează realitatea conform cuvintelor pe care le rostește. Deci când spui „încerc” îți creezi o realitatea unde nu ai șanse să reușești 100% pentru că, de fapt încă nu vrei.
Când ai rostit cuvântul „încerc” tu de fapt pleci cu „frâna de mână” la mașină trasă, adică nu pleci cu toată puterea înainte ci lași loc încercărilor să vină în calea ta. Asta pentru că din interior tu nu ai încredere că reușești, iar concluzia finală din personalitatea este: să nu fie un eșec total ci să poți spune ție și altora că „am încercat, dacă nu a mers, asta e!” De aceea este un cuvânt blocant pentru că te ține pe loc, în stagnare și limitare. Faceți o analiză în vocabularul vostru și în folosirea lui, măcar 7 zile. Veți descoperi în ce segmente ale vieții folosiți foarte des cuvântul „încerc”. Acel sau acele segmente unde folosiți des acest cuvânt sunt dimensiunile în care nu aveți încredere în voi, în prestația voastră sau aveți ceva programe și credințe false și limitative. Succes în a depista acest cuvânt și a-l înlocui cu unul care vă deschide o linie de destin (potențial) unde veți fi creatori, fericiți, împliniți și cu eficiență maximă.
3. Nu stiu, nu pot, nu am
Atunci când foloseşti negaţia în faţa celor mai puternice programe, te blochezi pe un flux de conştiinţă al neîmplinirii. Astfel creezi în realitatea ta piedici prin care nu participi la crearea conștientă a realității tale. Spun acestor cuvinte: Cuvinte prin care te auto-sabotezi ca să nu participi conștient la creația ta. Astfel te sustragi de la responsabilitatea conștientă a creației. Prin folosirea acestor cuvinte tu de fapt îți dezvălui ție și celor din jurul tău că, încă nu vrei să schimbi ceva în realitatea ta, că nu ai încredere în tine și în divinitate și că nu ești conștient(ă) de potențialul divin din interiorul tău. Veți observa atât la voi cât și la cei cu care intrați în contact o anumită negație pe un anumit segment din viață. Acel segment este locul în care ai avut sau au avut eșecuri sau suferințe emoționale. Pentru a nu mai suferi omul alege negația sau dorința de a nu se mai implica. Doar că această alegere te ține și îl ține tot mai mult în suferință. Asta se întâmplă deoarece omul are implementat încă de la facere programul creației cel mai puternic program din ființa sa. Atunci când nu creezi și te-ai închis, energetic vorbind pentru a crea „te mănânci pe tine”, nu ai de unde să te încarci ca să mergi mai departe să scoți frumosul, esența și măreția divină din interiorul tău.
Prin creație noi deschidem izvorul cu apă vie din interiorul nostru. Când creezi ești mereu plin de bucurie, voie bună, vitalitate, mănânci foarte puțin, dormi puțin pentru că tu te încarci cu apa vie din izvorul interior care este de o frecvență net superioară elementelor de hrană exterioară corpului și minții.
Prin folosirea acestor negații te închizi ca într-o închisoare, unde nimic nu vine spre tine și nimic nu pleacă dinspre tine. Peste tot găsim sintagma „dăruiește dacă vrei să primești”, adică vei crea în realitatea ta acele oportunități pentru că ai deschis anumite fluxuri de conștiință prin care ființezi. Observați-vă și înlocuiți negațiile pe care le folosiți în exprimare, observați segmentul din viața voastră unde sunt des întâlnite și veți putea face curățenie, pace și lumină în crearea conștientă a realității voastre.
4. Sărut-mâna
Am ajuns și la acest cuvânt care este folosit foarte des și numai la noi în țară. Adică dacă treci peste granițele țării, peste Prut și Dunăre nu mai este uzitat de cei de acolo. Cuvântul “sărut-mâna” este un cuvânt care induce umilinţă şi te blochează pe un flux de conştiinţă al neputinţei. Interesant, când am analizat acest cuvânt am avut un șoc aș putea spune, deoarece nu mă așteptam ca sub această formă de politețe să se ducă energia vieții sau chi-ul pe frecvențe inferioare. Astfel am început să analizez gestica, mimica și ce se ascunde sub aceast cuvânt. Am constatat cu stupoare cum spunând acest cuvânt te plasezi pe un flux de conștiință al umilinței, al stagnării. Acest cuvânt folosit îți indică faptul că alții sunt superiori ție pe toate nivelurile. Folosind acest cuvânt ieși de sub incidența fluxului în care „toți suntem egali, toți suntem eterni, toți suntem divini.” E adevărat că fiecare este unic, creează, înțelege și experimentează diferit dar în esență toți suntem divini. Folosind acest cuvânt transmiți universului că tu nu ești în stare să creezi sau să faci ceva în realitatea ta și că dai altuia puterea ta. Adică altul poate face în locul
tău și chiar mai bine. O adevărată iluzie. Nimeni nu poate face ceva mai bine decât tine în realitatea ta. Deoarece tu ai toate pârghiile din interior pentru a-ți crea realitatea interioară și apoi pe cea exterioară. Umilința indică faptul că îti dai puterea în exterior și rămâi blocat pe un flux de conștiință inferior. Degeaba aștepți să trăiești o viață minunată trăind în umilință. Așa ceva nu se poate. Primești de la univers acele energii pe care le indici prin vocabular, stări, atitudini. La polul opus stă cuvântul MULŢUMESC – care indică recunoștință și un salt cuantic pe un flux de conștiință de frecvență superioară. Faceți un exercițiu simplu. Folosiți ambele cuvinte în aceeași conversație, unul după altul dacă e posibil și vedeți ce simțiți în interiorul vostru? Eu personal am descoperit o discrepanță de la cer la pământ folosind aceste cuvinte unul după celălalt în conversație. Fiți atenți la ce simțiți în interior, cum vi se schimbă starea de la un cuvânt la altul, vedeți ce gânduri vă apar după ce folosiți cuvântul “sărut-mâna” și apoi “MULȚUMESC”. E foarte interesant să te observi și să poți să modifici realitatea printr-un cuvânt sau altul. Dați-vă voie să fiți observatorul conștient al vocabularului vostru și veți trăi divin, pentru că veți putea corecta și vă veți putea elibera de pe fluxuri de conștiință blocante, limitative urcând pe fluxuri de conștiință de frecvență înaltă.
5. Dar…
Când foloseşti cuvântul „dar”, anulezi tot ce ai spus mai înainte. De exemplu: „vreau să mă întâlnesc cu tine, dar nu am timp”. De fapt mesajul este „nu vreau să mă întâlnesc cu tine şi de aceea nu-mi fac timp”. Folosind acest cuvânt devii bulversant pentru univers și deschizi fluxuri de conștiință contradictorii. Adică una vrei să transmiți în exterior și alta transmiți. Prin folosirea cuvântului „dar”, tu de fapt eviți transmiterea a ceea ce dorești cu adevărat, ceea ce indică că tu conții și menții în tine, dualitatea. Prin folosirea acestui cuvânt rămâi ancorat în trecut și te scurgi de viața ta, pentru că asta
înseamnă dualitate. Când trăiești în dualitate rămâi ancorat în dimensiunea a treia și finalul vieții este moartea. Prin dar arăți nehotărârea, lipsa de autenticitate și evitarea asumării a ceea ce vrei să faci. Transmiți o stare interioară de nesiguranță, frică, nehotărâre și te blochezi în fluxuri de conștiință de aceeași frecvență. Folosind cuvântul „dar” în limbajul interior cât și în cel exterior, creezi oportunități ca „mintea limitată” sau personalitatea ta, creată în această dimensiune să fie cea care decide în crearea realității personale. Făcând asta te îndepărtezi de Sinele tău Divin și de Dumnezeu și deciziile legate despre tine, despre viața și trăirile tale vor fi luate doar din mintea limitată. Atunci veți spune în stânga și în dreapta că nu puteți face ceva din motive exterioare, că nu vă puteți crea singuri viața, că alții sunt de vină (sistemul, guvernul, familia, etc). Făcând acestea iarăși intrați în mintea limitată. Fiți observatorul vostru în folosirea limbajului propriu și veți descoperi carențele în deschiderea spre fluxuri de conștiință în care realitatea se creează instant și la cote maxime pentru evoluția și împlinirea personală și profesională. Lumea din exterior este cea pe care o deschidem din interior iar cuvântul este cel care face posibil acest lucru ușor, frumos și bine.
