Sfântul Ioan Gură de Aur - Predici la Duminici şi Sărbători
Tipărite cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Iustinian episcopul Maramureşului şi Sătmarului Editura Bunavestire Bacău 199!"##$
Index Prefaţă...................................................................................................................4 Cuvânt de!re "nviere şi contra beţiei................................................................# Cuvânt la Duminica Slăbăno$ului.................................................................... %# Cuvânt la "nălţarea Domnului................................................................. ......... &' Cuvânt la Sâmbăta morţilor de!re "nviere.................................................... () Cuvânt la Duminica cinci*ecimii au a Po$orârii Sfântului Du+..................(' Cuvânt la Sfânta ,reime.................................................................................. ..4% Cuvânt la Duminica tuturor Sfinţilor...............................................................4 Cuvânt la Duminica a III-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - o$atul nu trebuie ă e emeţeacă /ntru bo$ăţia a............................................... .......... '0 Cuvânt la Duminica a I1-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - De!re /m!ăcare şi de!re iubirea vră2maşilor............................................................ 0) Cuvânt la Duminica a 1-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - De!re ru$ăciunea cea nedemnă şi !ăcătoaă.............................................................. 0' Cuvânt la Duminica a 1I-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - ,âlcuire la 3,atăl notru............................................................................................... ......0# Cuvânt la Duminica a 1II-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - Drea!ta şi reaua /ntrebuinţare a limbii........................................................ ............... ....... 50 Cuvânt la Duminica a 1III-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - De!re binefacerea către ăraci............................................................................. ........ 5# Cuvânt la Duminica a I6-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - Privirea nenorocirilor celor multe !ot /ntări credinţa noatră /n Pronia dumne*eiacă ..............................................................................................................................4 Cuvânt la Duminica a 6-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+............................#) Cuvânt la Duminica a 6I-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - De!re darea de eamă ce are ă ni e ceară şi de!re /m!ăcare...........................................#' Cuvânt la Duminica a 6I1-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - 7umai nebunul !referă bunurile !ământeşti celor du+ovniceşti.............................%)( Cuvânt la Duminica a 61-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - Pavel8 ca model al adevăratei iubiri către a!roa!ele....................................................%)# Cuvânt la Duminica a 61I-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - Creştinul ete aemenea unui c+imbător de bani................................................................. %%4 Cuvânt la Duminica a 61III-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ Com!ortarea creştinului către $reşelile a!roa!elui..................................... .%% Cuvânt la Duminica a 6l6-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - De!re şi /m!otriva de ine................ ......................................%&( Cuvânt la laudei Duminica a 66-a du!ă............................. Po$orârea Sfântului Du+ - Creştinul nu ete fără mân$âiere la moartea celor de a!roa!e ai ăi................................ %&5
Cuvânt la Duminica a 66I-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - o$ăţia nu face norocit8 nici ărăcia nenorocit..................................................... ............ %(( Cuvânt la Duminica a 66II-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+....................%(5 Cuvânt la Duminica a 661-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - Adevăratul amarinean ete cel care e /n$ri2eşte şi de ufletul cel bolnav al a!roa!elui ............................................................................................................................%4# Cuvânt la Duminica a 661I-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - De!re două feluri de beţii9 a vinului şi a viciului...............................................................%'( Cuvânt la Duminica a 661II-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - 7e ete de folo ă fim do2eniţi..........................................................................................%'5 Cuvânt la Duminica a 661III-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - :a fa!ta bună nu e caută ran$ul8 tarea şi neamul................................................ .....%0( Cuvânt la Duminica a 66I6-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - De!re binefacerea către cei ăraci..............................................................................%0# Cuvânt la Duminica a 666I-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - ;ăbdarea /n uferinţe.............................................................................................................%5( Cuvânt la Duminica dinaintea "nălţării Sfintei Cruci - Pro!ovăduirea /nvăţăturii dumne*eieşti ete adevărata doctorie a ufletului......................%5 Cuvânt la &0 octombrie8 *iua Sfântului marelui
...............................................%# Cuvânt la &' decembrie8 *iua naşterii Domnului notru Iiu ?rito........%#5 Cuvânt la &0 decembrie8 a doua *i de Crăciun - Dumne*eu ete a2utătorul notru /ntru nevoi........................................................................................ .....&)4 Cuvânt la &5 decembrie8 /n *iua Sfântului Ar+idiacon @tefan - Cu$etare au!ra morţii Sfântului @tefan şi /ntoarcerea Sfântului Pavel.....................&%) Cuvânt la Anul nou............................................................................... ........... &%0 Cuvânt la ,ăierea /m!re2ur a Domnului - De!re creşterea co!iilor..........&&& Cuvânt la Duminica dinaintea ote*ului - Cea mai bună !re$ătire !entru o ărbătoare biericeacă ete /m!ăcarea cu vră2maşii....................................&& Cuvânt la Sfântul Ioan ote*ătorul =5 ianuarie> - 7u ărăcia8 ci !ofta !odoabelor ete !iedica fa!tei bune................................................................&(% Cuvânt la Duminica du!ă ote*ul Domnului................................................&(4 Cuvânt la () ianuarie - ,ot creştinul8 şi mai ale !ro!ovăduitorul8 trebuie ă fie oârdnic /ntru /nvăţarea celor rătăciţi......................................................&( Cuvânt la & februarie8 *iua "ntâm!inarea Domnului - Pentru ce cei cucernici şi dre!ţilaeSfântul cercetea*ă cu - 7enorocirea ...&4% celor dre!ţi şi bunătarea !ăcătoşilor nu trebuie ă ne facă ă rătăcim de la credinţa /n Dumne*eu...................................................................................... &40
Cuvânt la Sfin ţii A!otoli Petru şi Pavel =&# iun ie> - Cuvânt de laud ă A!otolului Pavel..............................................................................................&'% Cuvânt la % au$ut la !omenirea Sfinţilor .......................................................&'#
Prefaţă Ceea ce spuneam în urmă cu 25 de ani elevilor seminarişti, ca profesor de teologie pastorală, vă spun acum şi vouă, tuturor preoţilor români: Prima şi cea mai esenţiala datorie a păstorului duhovnicesc este luminarea minţii enoriaşilor săi cu adevărata învăţătură despre credinţa şi purtarea creştină. ceasta se vede din e!emplul şi învăţătura "ântuitorului #ristos. $l arată că spre aceasta este misiunea %a: &'uhul 'omnului este peste "ine, pentru care "(a uns să )inevestesc săracilor* "(a trimis să vindec pe cei +dro)iţi cu inima* să propovăduiesc ro)ilor de+ro)irea şi celor or)i vederea* să slo)o+esc pe cei apăsaţi -uca /, 01. 3i um)lând cu predica prin sate şi cetăţi, +icea: &4re)uie să )inevestesc împărăţia lui 'umne+eu şi altor cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis -uca /, /. &%ă mergem în altă parte, prin cetăţile şi satele învecinate ca să propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am venit -"arcu 0, 1. ceastă misiune de învăţătură a oamenilor, "ântuitorul a încredinţat(o apostolilor: &Precum "(a trimis pe "ine 4atăl, văd trimit şi $u pe voi -6oan 27, 20* &'rept aceea, mergând, invăţaţi toate neamurile, )ote+ându(le în numele 4atălui şi al 8iului si al %fântului 'uh, învăţându(le să pă+ească toate câte v(am poruncit vouă -"atei 21, 09(27. postolii au împlinit porunca dată lor de 6isus #ristos* cu predica lor au răspândit creştinătatea în toată lumea, iar pe păstorii isericilor de ei întemeiate, i(au învăţat să facă aceleaşi. postolul Pavel, cugetând la datoria cea mare de a predica $vanghelia, +ice: &;ai mie dacă nu voi )inevesti< Căci dacă fac aceasta de )ună voie, am plată* dar dacă o fac fără voie, am numai o slu=ire încredinţată -6 Corinteni 9, 0>(0?. 3i în epistolele sale pastorale către episcopii 4imotei şi 4it pune cele mai puternice îndemnări şi cele mai înfricoşate ameninţări privitoare la datoria păstorului de a învăţa poporul credinţa şi cucernicia creştină. &Propovăduieşte cuvântul, +ice el lui 4imotei, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga(ră)dare şi învăţătură -66 4imotei /, 2. 'escriind calităţile păstorului celui )un, pune între ele şi pe aceea de învăţător. &%e cuvine, ca loc: episcopul -şi preotul să fie... destoinic să înveţe pe alţii -6 4imotei , 2. 3idar, în alt &Punându(le înaintea fraţilor acestea, vei fi )un slu=itor al lui #ristos 6isus, hrănindu(te cu cuvintele credinţei şi ale )unei învăţături căreia ai urmat -6 4imotei /, >. &cestea să le porunceşti şi să(i înveţi. @imeni să nu
dispreţuiască tinereţile tale, ci fă(te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia. Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţat... Cugetă la acestea, ţine(te de acestea, ca propăşirea ta să fie vădită tuturor -6 4imotei /, 00(0, 05. 3i iarăşi: &Cele ce ai au+it de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le încredinţea+ă la oamenii credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii. %ileşte(te să te arăţi încercat, înaintea lui 'umne+eu lucrător cu faţa curată, drept învăţând cuvântul adevărului. 6ar de deşartele vor)iri lumeşti fereşte(te, căci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult. An slu=itor al 'omnului nu tre)uie să se certe, ci să fie )lând faţă de toţi, destoinic să dea învăţătură, îngăduitor, certând cu )lândeţe pe cei ce stau împotrivă -66 4imotei 2, 2, 05(0>, 2/(25. &6ar tu fii trea+ în toate, suferă răul, fă lucrul evanghelistului, slu=)a ta fă(o deplin -66 4imotei /, 5. ui 4it îi recomandă a se ţine &de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca să fie destoinic şi să îndemne la învăţătura cea sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici. Pentru că mulţi sunt ră+vrătiţi, grăitori în deşert şi înşelători, mai ales cei din tăierea împre=ur, cărora tre)uie să li se închidă gura ca unora care ră+vrătesc case întregi, învăţând, pentru câştig urât, cele ce nu se cuvin. 4oate sunt curate pentru cei curaţi* iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s(au întinat lor şi mintea şi cugetul. $i mărturisesc că Bl cunosc pe 'umne+eu, dar cu faptele lor Bl tăgăduiesc, urâcioşi fiind, nesupuşi, şi la orice lucru )un, netre)nici -4it 0, 9(00, 05(0>. 'e la apostoli, această datorie a predicării cuvântului lui 'umne+eu, împreună cu slu=irea apostolică, a trecut la urmaşii lor, păstorii isericii creştine din toate timpurile, şi atât de strâns este legată cu chemarea lor pastorală, încât pe ea se întemeia+ă înfiinţarea isericii creştine. Căci iserica se alcătuieşte din oameni, care din fire se nasc neluminaţi şi depărtaţi de 'umne+eu. Prin urmare, tre)uie să fie în iserică un mi=loc de a lumina pe cei neluminaţi, de a apropia de 'umne+eu pe cei depărtaţi de 'ânsul. cest mi=loc este predicarea învăţăturii celei sfinte. &Cum vor crede în cela de Care n(au au+it 3i cum vor au+i, fără propovăduitor -Domani 07, 0/. Pentru aceasta, iserica $cumenică, prin anumite canoane şi cu mare ameninţare, deşteaptă pe păstori la această neînlăturată datorie de a predica cuvântul lui 'umne+eu. canonul 51 apostolic declară nevrednic de sfinţita păstorul carestfel, nu învaţă pe păstoriţii săi )una cinstire de 'umne+eu* iar slu=ire canonulpe09 al %inodului ;6 $cumenic porunceşte păstorului a predica în toate +ilele, mai cu
seamă 'uminica, învăţătura creştină clericilor şi poporului, pentru ca ei să cunoască cele de folos şi să(şi îndrepte viaţa. Cărţile sfinte, din punct de vedere al acestei datorii pastorale, dau preotului astfel de numiri, care toate arată caracterul lui de învăţător şi luminător. şa sunt numirile de: a prooroc, care arată că preotul tre)uie să fie inspirat de cunoştinţa lucrurilor dumne+eieşti şi a le vesti oamenilor* ) părinte spiritual, fiindcă el împlineşte datoria părintească de a renaşte şi educa pe oameni în ale religiei* c păstor, pentru că el hrăneşte turma cea cuvântătoare cu învăţătura adevărului* d slu=itor al lui 'umne+eu şi iconom al tainelor lui 'umne+eu* împreună(lucrător al lui 'umne+eu* e lumină a lumii şi sare a pământului, fiindcă el luminea+ă minţile şi fereşte inimile de rătăcire prin învăţătura lui #ristos, ş.a. Precum predica a răspândit în toată lumea credinţa creştină, a întărit(o şi a păstrat( o, lipsa predicii împuţinea+ă, slă)eşte şi stinge credinţa. Poporul, necunoscând dogmele credinţei şi ale moralei, sau au+indu(le fără a le înţelege, cade în credinţe rătăcite şi în superstiţii, uită datoriile către 'umne+eu, către sine şi către aproapele, se demorali+ea+ă. 3i aşa, lipsit de lumina care luminea+ă pe tot omul ce vine în lume, cade în întunericul spiritual care aduce veşnică pieire sufletească şi toate nefericirile. Cu iserica acelui popor se întâmplă ceea ce a +is oarecând 'omnul despre iserica $fesului: &8aptul că ai părăsit dragostea... drept aceea... vin la tine curând, şi voi mişca sfeşnicul tău din locul lui. -pocalipsa 2, /(5. dică: &4e voi şterge din rândul popoarelor, voi da slava ta altora, te vor stăpâni alţii, pentru ca întunericul şi rătăcirea ta să nu se răspândească. 6ar această mare nefericire asupra isericii unei naţiuni provine de la neîngri=irea sau incapa)ilitatea păstorilor spirituali de a predica lumina adevărului, a virtuţii. Pentru aceasta, cuvântul lui 'umne+eu ameninţă cu cele mai cumplite pedepse pe nişte asemenea păstori: &8iul omului< 6ată, te(am pus stră=er casei lui 6srael* vei asculta deci cuvântul ce("i va ieşi din gură şi(l vei vesti ca din gura "ea. 'e voi +ice celui rău: E;ei muri
turma n(aţi păscut(o. Pe cele sla)e nu le(aţi întărit* oaia )olnavă n(aţi lecuit(o şi pe cea rănită n(aţi legat(o* pe cea rătăcită n(aţi întors(o şi pe cea pierdută n(aţi căutat( o, ci le(aţi stăpânit cu asprime şi cru+ime, -... şi voi cere înapoi oile "ele şi nu se vor mai paşte păstorii pe ei înşişi şi voi smulge oile "ele din gura lor şi ele nu vor mai fi pentru ei o pradă de sfâşiat -6e+echiel /, 2(/, 07. 3i iarăşi: &mar păstorilor ce pierd şi risipesc oile păşunii "ele G. Prin proorocii Hsea şi "aleahi, de asemenea, depărtea+ă 'umne+eu de la %ine şi ameninţă cu )lestem pe păstorul ce negli=ea+ă a învăţa poporul: &Poporul "eu va pieri pentru că nu mai cunoaşte pe 'omnul. 3i pentru că tu ai trecut cu vederea cunoaşterea 'omnului, $u te voi da la o parte din preoţia "ea. 3i fiindcă tu ai uitat de legea 'omnului şi $u voi uita pe fiii tăi -Hsea /,>. &'acă voi nu veţi asculta şi nu veţi pleca inima ca să daţi slavă numelui "eu, +ice 'omnul %avaot, voi trimite peste voi )lestemul şi voi )lestema )inecuvântarea voastră. Căci )u+ele preotului vor pă+i ştiinţa şi din gura lui se va cere învăţătura, căci el este solul 'omnului %avaot -"aleahi 2, 2, ?. 'omnul #ristos +ice în $vanghelie: &;eni(va stăpânul slugii aceleia în +iua în care nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu(l cunoaşte, şi o va tăia din dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii -"atei 2/, 57(50. Anor asemenea păstori răi, %fânta %criptură le dă numiri foarte defăimătoare. postolul 6uda -02 îi numeşte: &nori fără de apă, pomi tomnatici fără roade, de două ori uscaţi, iar proorocul 6saia -59, 07(00 îi numeşte or)i şi câini muţi. %pre a deştepta şi nutri în păstorii noştri sufleteşti dorinţa sfântă a predicării cuvântului lui 'umne+eu, prin cartea pre+entă propun mai multe modele de predici )isericeşti, luate din predicile celui mai mare predicator al isericii noastre Hrtodo!e, care a fost şi va fi dascălul tuturor predicatorilor isericii creştine din toate veacurile. cesta este %fântul 6oan #risostom sau Iură de ur. Predicile acestea au fost e!trase şi alese din operele %fântului 6oan Iură de ur şi traduse în lim)a germană de 'r. Cari 6osef #afele, profesor de teologie la 4u)ingen, iar eu le( am tradus în româneşte şi le(am rânduit după 'uminicile şi săr)ătorile anuale ale isericii noastre Hrtodo!e. ;ă rog, deci, primiţi(le cu dragoste, citiţi(le prin iserici spre întărirea credinţei Hrtodo!e de+voltând a românilortalentul noştri, şi şi +elul învăţaţi(vă după a predica înşivă în iserică, pastoral, dedânsele care tre)uie să fievoi însufleţit fiecare preot care voieşte să fie adevărat apostol şi ucenic a lui #ristos.
;remurile sunt grele, duşmanii isericii noastre sunt mulţi. @oi nu avem alte arme decât pilda vieţii noastre, prin fapta )ună şi cuvântul lui 'umne+eu, pe care tre)uie să(l învăţăm noi înşine prin necontenita citire a %fintelor %cripturi şi să(l spunem şi altora prin predica în iserică şi în tot locul. 'e(a 'omnul ca această dorinţă mare a inimii mele să devină odată realitate în iu)ita noastră Domânie<
%oman& "' iunie 1((' Melc)isedec& episcopul %omanului
Cuvânt de!re "nviere şi contra beţiei *uvânt rostit +n anul '9$ @oi, fraţilor, am lăsat povara postului, dar roadele lui rămân, căci putem să lăsăm această povară şi să ne apucăm de adunat roadele postului. Hsteneala luptei a trecut, dar duhul postului să rămână, sau, mai )ine +is, n(a trecut nici postul. @u vă temeţi, însă, căci +icând astfel, eu n(am de gând să vă îndemn a începe o nouă patru+ecime, ci doresc numai ca voi să iu)iţi virtuţile strâns legate de aceasta. trecut postul cel trupesc, dar n(a trecut postul cel duhovnicesc. cesta din urmă este mai )un decât cel dintâi, pentru că cel dintâi a fost aşe+at pentru acesta din urmă. 'upă cum, atunci când posteaţi, vă spuneam că se poate ca postind să nu postim, aşa vă spun şi acum, că nepostind se poate să postim. Poate că aceste cuvinte vi se par enigmatice* eu, însă, vă voi descurca această enigmă.
Cum se poate ca postind să nu postim? 6ată cum: Când cineva se înfrânează de la mâncare, dar nu se înfrânează de la păcat, atunci se cheamă că el postind, nu posteşte. 3i iarăşi: Cum se poate ca cineva nepostind, să postească? 6ată cum: Când cineva se împărtăşeşte din mâncare, dar nu se îndulceşte din otrava păcatului, atunci acela nepostind posteşte. cest din urmă post este mai )un decât cel dintâi şi nu numai mai )un, ci şi mai uşor. Bn timpul celui dintâi, mulţi pun înainte slă)iciunile trupului, căci chiar eu adesea am au+it pe mulţi +icând: &4ot trupul mă mănâncă, nu pot să nu fac )aie* legumele nu le sufăr şi apa îmi face rău. Bn timpul acestui din urmă post, însă, nu se poate +ice nimic de felul acesta. 8oloseşte(te de )aie, şe+i la masă, între)uinţea+ă în )ăutură vinul cu cumpătare şi de vrei să mănânci carne, nimeni nu te opreşte* foloseşte(te de toate, numai de păcat te pă+eşte. ;edeţi cât de uşor este acest post pentru toţi Bmpotriva lui nimeni nu poate pune slă)iciunile trupului său, pentru că acest post este cu totul sufletesc. %e poate să nu )ei vin şi să nu fii trea+. 3i că este )eţie fără vin, ascultă pe proorocul ce +ice: & Vai celor ce se îmbată fără de vin -6saia 21, 0. Cum se poate să se îmbete cineva fără de vin? Când nu-şi înfrânează poftele printr-o cuetare pioasă. %e poate să )ei vin şi să nun(ar fii )eat. aceasta n(ar fi& cu putinţă, atuncicâte Pavel, în vin epistola sa către 4imotei, fi dat'acă un sfat ca acesta: întrebuinţează puţin pentru stomacul tău şi pentru desele tale suferinţe -6 4imotei 5, 2.
eţia nu este decât slă)ănogirea nefirească a sufletului, stricarea cugetării, lipsa =udecăţii. 6ar acestea ni se trag nu numai de la îm)ătarea de vin, ci şi de la îm)ă( tarea de mânie şi de pofte urâte. 'upă cum frigurile pricinuiesc insomnie, slă)iciune, întristare şi altele multe, iar )oala este una şi aceeaşi, tot aşa şi aici, )eţia vine şi de la vin şi de la pofte şi de la alte multe pricini, iar suferinţa şi )oala este una şi aceeaşi. %ă ne ferim deci de )eţie. @u +ic: &%ă ne ferim de vin, ci +ic: &%ă ne ferim de )eţie. !u vinul este pricina beţiei, căci vinul este lăsat de "umnezeu, iar ceea ce a lăsat "umnezeu nu pricinuieşte nici un rău, ci voinţa cea stricată a omului neînţelept este mama beţiei. Că ne putem îm)ăta şi altfel, nu numai cu vin, ne spune Pavel: &@u vă îm)ătaţi de vin, dând a înţelege că ne putem îm)ăta şi de altceva. & !u vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânare -$feseni 5, 01. Bntr(un chip minunat, el rosteşte prin puţine cuvinte toată osânda )eţiei. Ce însemnea+ă cuvintele: &@u vă îm)ătaţi de vin, întru care este desfrânare< 'esfrânaţi numim pe acei tineri care, luând moştenirea părintească, o cheltuiesc toată deodată, fără să =udece cui, ce şi când tre)uie să dea, ci şi hainele, şi aurul, şi argintul şi toate )ogăţiile părinteşti le cheltuiesc fără cruţare cu desfrânatele şi cu desfrânaţii. şa este )eţia: Punând stăpânire pe mintea )eţivului, ca pe un tânăr desfrânat, şi ro)ind =udecata lui, ea îl sileşte să cheltuiască fără nici o cumpătare şi fără nici o chi)+uinţă toată )ogăţia cugetării. Hmul )eat nu ştie când tre)uie să vor)ească şi când tre)uie să tacă, ci gura lui veşnic e deschisă* )u+ele lui n(au nici lacăt, nici +ăvoare* el nu ştie să(şi cârmuiască vor)ele sale cu =udecată, nu ştie să economisească )ogăţia cugetărilor sale, nu ştie ce tre)uie să păstre+e şi ce tre)uie să cheltuiască, ci toate le aruncă şi le risipeşte. eţia este înne)unire de )unăvoie* )eţia este nenorocire, de care oamenii glumesc* )eţia este )oală, de care oamenii râd* ea este îndrăcire de )unăvoie şi chiar mai rea decât îndrăcirea. ;oieşti să ştii cum )eţivul este mai rău chiar decât un îndrăcit Pe omul îndrăcit toţi îl compătimim, )eţivşinede+gust. îngreţoşăm* îndrăcit =elim, iarîndrăcitului asupra )eţivului ne umplemiardedemânie Pentrupece Pentruîl că )oala vine de la ispita diavolului, iar a )eţivului de la neîngri=irea sa* )oala aceluia vine de la vră=maşul, iar a acestuia de la propria sa voinţă.
'ar de suferit, )eţivul suferă acelaşi lucru ca şi îndrăcitul* că şi acesta se învârte, că şi acesta face ne)unii, că şi acesta cade, că şi acesta hol)ea+ă ochii, că şi acesta se +gâlţâieşte şi, +ăcând pe pământ, face spume la gură, se umple de )ale şi răspândeşte în =urul său o putoare nesuferită. An astfel de om este neplăcut prietenilor, ridicol duşmanilor, dispreţuit de slugi, de+gustător pentru soţie, de nesuferit pentru copii şi greţos chiar pentru do)itoace.
"obitoacele cele necuvântătoare beau numai până când îşi potolesc setea şi numai cât cere trebuinţa, iar beţivul, cu neînfrânarea sa, întinde pofta peste marinile trebuinţei şi se arată mai neînţelept decât dobitoacele. "ai dureros e că această )oală, plină de atâtea rele şi pricinuitoare a atâtor nenorociri, nu se socoteşte a fi o greşeală, o vinovăţie, ci la mesele )ogaţilor se fac întreceri spre a se vedea cine poate servi ca e!emplu în această mârşavă ticăloşie, cine poate stârni mai mult râs, cine îşi poate slă)i mai tare nervii, cine îşi poate slei mai mult puterile, cine poate întrista mai mult pe %tăpânul tuturor. tunci să ve+i silinţe şi întreceri cu adevărat drăceşti< eţivul este mai ticălos şi decât un mort. cesta din urmă +ace fără simţire şi nu poate face nici )ine, nici rău* acela este în stare să facă rău, şi îngropându(şi sufletul în trupul său ca într(un mormânt, mort îşi arată trupul său. ;e+i cum )eţivul e mai rău decât îndrăcitul şi mai nesimţitor decât un mort 'acă voieşti, eu îţi pot spune lucruri şi mai gro+ave decât acestea< eţivul nu poate să intre întru împărăţia lui 'umne+eu. Cine spune aceasta Pavel. &!u vă amăiţi , ne +ice el, & căci nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici cei ce fac adulter, nici malahienii, nici sodomiţii, nici lacomii, nici furii, nici beţivii, nici bat#ocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui "umnezeu -6 Corinteni >, 9(07. ţi au+it în ce ceată pune Pavel pe )eţivi $l îi pune împreună cu desfrânaţii, cu cei ce fac adulter, cu închinătorii la idoli, cu hulitorii, cu răpitorii, cu hoţii. 'ar cum asta, vei între)a poate, )eţivul şi desfrânatul sunt tot una %e poate oare ca )eţivul să fie ca închinătorul la idoli @u mă între)a pe mine, omule, de aceasta. $u ţi(am citit o lege dumne+eiască. @u( mi cere mie)eţivul socoteală, pe Pavel, el cu îţi desfrânaţii va răspunde. $u închinătorii nu pot să(ţi la spun dacă va fi ci sauîntrea)ă nu pedepsit la unşiloc şi cu idoli, dar că el, împreună cu aceştia, va fi lipsit de Bmpărăţia Cerurilor, aceea ţi(o
pot adeveri cu toată tăria. 6ar dacă aceasta e mai presus de orice îndoială, atunci la ce(mi mai ceri socoteală, ca să(ţi arăt cât de mare e măsura acestui păcat 'acă )eţivul va rămâne afară, dacă el va fi lipsit de Bmpărăţia Cerurilor, dacă nu va do)ândi mântuirea, dacă va fi trimis în munca veşnică, atunci, la ce(mi mai înfăţişe+i tu cântar şi măsuri pentru măsurarea păcatului Cu adevărat, iu)iţilor, mare şi greu păcat este )eţia. 'ar eu nu vor)esc de voi J să nu fie una ca asta J căci eu sunt pe deplin încredinţat că sufletul vostru este curat de această )oală şi de această patimă. 'ovada sănătăţii voastre este că voi vă aflaţi aici, ascultându(ne cu luare aminte, pentru că nimeni din cei ce se îm)ată de vin nu poate înseta după graiurile dumne+eieşti. &!u vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânare, ci vă umpleţi de "uhul -$feseni 5, 01. $ată o minunată beţie% &răneşte-ţi sufletul tău cu "uh 'fânt, ca să nu-l saturi cu beţie. (mple cu "uh 'fânt sufletul şi cuetele tale , pentru ca să nu găsească loc într(însele acea patimă ruşinoasă, care se numeşte )eţie. 'e aceea, Pavel nici n(a +is: împărtăşiţi(vă din 'uhul, ci: &umpleţi(vă de 'uhul.
"a, umple sufletul tău cu "uhul 'fânt până sus, ca pe un pahar, pentru ca diavolul să nu mai poată turna într-însul nimic. !u trebuie numai a ne împărtăşi din "uhul 'fânt, ci trebuie a ne şi umple de "uhul 'fânt prin psalmii, prin imnurile şi prin cântările duhovniceşti )*feseni +, , de care v-aţi umplut astăzi. 'e aceea sunt încredinţat că voi sunteţi sănătoşi. vem noi un minunat pahar de îm)ătare J paharul de îm)ătare care naşte înfrânare, iar nu )oală. Care e acest pahar /aharul cel duhovnicesc, paharul cel mântuitor, paharul cel curat al "omnului. *l nu naşte beţie, nu naşte boală0 el nu secătuieşte puterile, ci le sporeşte0 el nu slăbeşte nervii, ci îi încordează0 el izvorăşte trezvie, este obiect de respect pentru îneri, lucru de roază pentru draci, obiect de cinste pentru oameni, lucru de draoste pentru 'tăpânul. ţi au+it ce +ice 'avid despre acest pahar duhovnicesc pe care îl vedeţi pe această sfântă masă scultaţi cuvintele lui: & 1ătit-ai înaintea mea masă, împotriva celor ce mă urăsc, uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul tău este îmbătându-mă ca un puternic -Psalmul 22, >. Pentru ca tu, au+ind cuvântul &îm)ătându(mă, să nu te îngro+eşti deodată să nu socoţi că această îm)ătare naşte slă)iciune, 'avid adaugă cuvintele: &ca un şiputernic.
2cest nou chip de îmbătare dă tărie şi face pe om bun şi tare% 2ceasta izvorăşte
din piatra cea duhovnicească, nu vatămă cuetele, ci deşteaptă ânduri duhovniceşti. %ă ne îm)ătăm, dar, cu această îm)ătare, iar de cealaltă să fugim, ca să nu facem de ocară această mare săr)ătoare, căci această +i este săr)ătoare nu numai pentru pământ, ci şi pentru cer. 2cum bucurie este pe pământ0 acum bucurie este şi în cer. 3i dacă la întoarcerea unui păcătos se face )ucurie pe pământ şi în cer -uca 05, 07, apoi cu atât mai vârtos tre)uie să fie )ucurie în cer acum când toată lumea este smulsă din mâinile diavolului. 2stăzi se bucură înerii, astăzi se veselesc arhanhelii. 2stăzi heruvimii şi serafimii prăznuiesc împreună cu noi această sărbătoare0 ei nu se ruşinează de cei asemeni lor slu#itori, ci se bucură de binele nostru. 'eşi acest dar al %tăpânului noi l(am primit, mulţumirea e o)ştească şi pentru dânşii, ca şi pentru noi< însuşi %tăpânul lor şi al nostru nu %e ruşinea+ă a pră+nui împreună cu noi. 'e ce +icem că nici $l nu se ruşinea+ă Pentru că, ascultaţi( ce +ice: & Cu dor am dorit să mănânc aceste /aşti cu voi -uca 22, 05. 6ar dacă $l a dorit să pră+nuiască împreună cu noi Paştile, atunci negreşit a dorit să pră+nuiască şi Bnvierea. 'eci, când se bucură înerii şi arhanhelii, şi când 'tăpânul tuturor prăznuieşte împreună cu noi, ce pricină de întristare mai poate fi? @imeni dintre cei săraci să nu se întriste+e din pricina sărăciei, pentru că pra+nicul acesta este duhovnicesc. @imeni dintre cei )ogaţi să nu se mândrească cu )ogăţia, pentru că )ogăţia nu poate să adauge nimic la )ucuria acestui pra+nic. a pra+nicele lumeşti, unde este neruşinare şi râs, unde domneşte tot felul de lu! drăcesc, acolo cu dreptate săracul e trist, iar )ogatul vesel. Pentru ce Pentru că )ogatul face masă mare şi se desfată de )elşug, iar pe sărac, sărăcia îl împiedică de a face şi el asemenea desfătări. ici însă nu poate avea loc nimic de felul acesta. ici o singură masă este pentru )ogat şi pentru sărac. 'e este cineva )ogat, nu poate să adauge nimic la această masă* de este cineva sărac, sărăcia sa întru nimic nu(l împiedică a şedea la această masă, pentru că aceasta este dar dumne+eiesc. 3i de ce te miri tu că(i o singură masă şi pentru )ogat şi pentru sărac Pentru însuşi împăratul, care poartă coroană pe cap, care este îm)răcat în purpură şi căruia îi este încredinţată stăpânirea asupra pământului, şi pentru acesta şi pentru săracul care cerşeşte milostenie la răspântiile drumului, pentru amândoi este o singură masă.
2şa sunt cheamă pe cineva însele, nudarurile se uită 'tăpânului0 de este acelacând sau nu din neam mare,săciseseîmpărtăşească uită la inima dintrşi cuetele lui.
Când tu vei vedea în )iserică pe sărac stând alături de cel )ogat* când vei vedea acolo pe omul de rând şe+ând împreună cu )oierul, când vei vedea pe cel ce afară din )iserică tremură înaintea celor mari, că stă aici fără frică lângă dânşii, atunci să înţelegi ce însemnea+ă & că vor locui împreună lupul şi mielul -6saia 00, >. %criptura numeşte lup pe )ogat, iar miel pe sărac. 'e unde însă se vede că )ogatul şi săracul vor fi împreună, ca lupul cu mielul scultă cu luare(aminte. desea )ogatul şi săracul stau în )iserică împreună* însă când soseşte timpul primirii sfintelor daruri, )ogatul se depărtea+ă, ca unul ce nu este pregătit, iar săracul intră în lăcaşul cel ceresc. 3i )ogatul nu se supără, fiindcă ştie că el nu este vrednic de dumne+eieştile 4aine. 'ar J o, har dumne+eiesc< J nu numai în )iserică săracul este deopotrivă cu )ogatul, ci adesea săracul trece înaintea )ogatului cu vrednicia* )ogăţia nu aduce nici un folos celor ce o au fără să fie virtuoşi. şadar, în 3iserică nu este nici rob, nici slobod. %criptura recunoaşte ro) pe cel care este vândut păcatului, & căci cel ce lucrează păcatul, rob este păcatului -6oan 1, /, iar slo)od recunoaşte pe cel care este eli)erat de păcat prin harul lui 'umne+eu. Către această masă, şi )ogatul şi săracul se apropie cu aceeaşi îndră+neală, cu aceeaşi cinste, )a câteodată săracul are mai multă cinste chiar şi decât împăratul. Pentru ce Pentru că împăratul, fiind încurcat cu o mulţime de lucruri, din toate părţile este învăluit ca o cora)ie şi se face părtaş la o mulţime de păcate* iar săracul, îngri=indu(se numai de hrana +ilnică, ducând o viaţă scutită de gri=i şi netul)urată, rămânând liniştit ca şi cum ar sta într(un liman, se apropie de această masă cu o mare siguranţă. 3i iarăşi: a pră+nuirile lumeşti )ogatul este vesel, iar săracul este trist, nu numai din pricina mesei, ci şi din pricina hainelor, deoarece acelaşi nea=uns îl suferă şi din această parte. Când săracul vede pe omul )ogat îm)răcat cu haine scumpe, se întristea+ă şi se tânguieşte tuturor asupra nenorocirii sale. 'ar aici se înlătură şi acest nea=uns, deoarece toţi au aceeaşi haină J haina ote+ului. & Căci, câţi în &ristos v-aţi botezat, ne +ice %criptura, în &ristos v-aţi şi îmbrăcat4 -Ialateni , 2?. şadar, să nu necinstim acest pra+nic cu )eţii. %tăpânul nostru a cinstit deopotrivă şi pe )ogat şi pe sărac, şi pe ro) şi pe stăpân. 'ă plătim deci 'tăpânului pentru această bună-voinţă a 'a către noi, şi plata cea mai bună nu poate fi alta, decât Pentrucăci un astfel de lucrurile pra+nic nu )ani, aici. nici curăţia vieţii şi trezirea sufletului. cheltuieli, ci )unăvoinţă şi cugete curate, aşa sunt ce tre)uie se târguiesc 2ici nu se vinde ceva material, ci ascultarea dumnezeieştilor cuvinte,
ruăciunile părinţilor, binecuvântările preoţilor, unirea ândurilor, pacea şi armonia, daruri şi răsplătiri duhovniceşti. 'ă prăznuim deci acest mare şi luminat praznic al învierii "omnului, să-l prăznuim luminat şi în acelaşi timp cu sfinţenie. 'omnul a înviat, şi împreună cu %ine a înviat şi lumea* $l a înviat, sfărâmând legăturile morţii. dam a greşit şi a murit, iar #ristos n(a greşit şi totuşi a murit. cesta este lucru suprafiresc şi minunat: acela a greşit şi a murit, iar cesta n(a greşit şi, de asemenea, a murit. Pentru ce Pentru ca cel ce a greşit şi a murit să poată fi slo)o+it din legăturile morţii prin Cel ce n(a greşit şi a murit. şa se petrece lucrul şi în afacerile )ăneşti: desea unul este dator şi, neputând plăti, este pus în lanţuri* iar altul nefiind dator, dar având putinţa de a plăti, plăteşte şi scapă din lanţuri pe vinovat. 2şa a fost şi cu 2dam. *l s-a îndatorat şi era în stăpânirea diavolului, dar nu avea putere să plătească. &ristos nu era dator şi nu 'e afla în stăpânirea diavolului, dar putea să plătească datoria. *l a venit şi a plătit cu moartea pentru acela care era în stăpânirea diavolului, pentru ca să-l izbăvească. ;e+i acum foloasele învierii @oi am suferit o îndoită moarte, şi de aceea aşteptăm şi o înviere îndoită. #ristos a suferit o singură moarte, şi de aceea $l a înviat cu o singură înviere. Cum aceasta scultă< dam a murit şi cu trupul şi cu sufletul, a murit şi cu firea şi cu păcatul: & în ziua în care vei mânca din pom, cu moarte vei muri -8acerea 2, 0?. Cu toate acestea, cu firea nu a murit în aceeaşi +i, ci a murit cu păcatul* aceasta a fost moarte sufletului, iar aceea moartea trupului. 'e altfel, când au+i de moartea sufletului, să nu socoteşti că sufletul moare* el este nemuritor. "oartea sufletului, însă, este păcatul şi pedeapsa veşnică. 'e aceea, şi #ristos +ice: & !u vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu-l pot ucide0 ci vă temeţi mai vârtos de Cel ce poate să piardă în heenă şi sufletul şi trupul -"atei 07, 21. "oartea noastră, după cum am spus, este îndoită, de aceea şi învierea tre)uie să fie îndoită, iar #ristos o singură moarte a avut, deoarece n(a greşit. ceastă moarte unică a fost suferită pentru noi, deoarece $l nu era supus morţii. $l nu era vinovat de păcat, prin urmare, nici morţii nu era supus. 'e aceea, $l a şi înviat numai dintr( o singură moarte, iar noi, cei ce am suferit o îndoită moarte, vom avea o îndoită înviere. Ana este iertarea păcatelor, iar cealaltă este învierea trupului. $l ţi(a dat ce a fost
mai mare, aşteaptă şi ce este mai mic.Prima înviere este mult mai însemnată decât a doua, deoarece e mult mai important să te i+)ăveşti de păcate, decât a(ţi vedea trupul înviat. 4rupul a că+ut pentru că a greşit, de aceea, dacă păcatul este începutul căderii, atunci începutul sculării este eli)erarea de păcat. @oi ne(am ridicat de=a prin învierea cea mare, aruncând moartea cea grea a păcatului şi de+)răcând de pe noi haina cea veche* să nu pierdem năde=dea că vom primi şi pe cea mai mică. 3i noi ne(am ridicat cândva prin această înviere, atunci când ne(am )ote+at, ca şi aceşti prea frumoşi &miei care aseară s(au învrednicit %fântului ote+. laltăieri, #ristos a fost răstignit, dar a înviat astă(noapte* şi ei, alaltăieri, erau cuprinşi de păcat, dar s(au sculat împreună cu 'ânsul. $l a murit cu trupul şi a înviat cu trupul, iar ei erau morţi prin păcat şi s(au sculat, i+)ăvindu(se de păcat. Pământul ne răsare nouă în acest timp al primăverii ro+e, viorele şi alte flori, iar apele ne arată o grădină încă şi mai minunată decât pământul. @u te minuna, că din ape au răsărit flori* şi pământul produce plante nu după firea lui, ci după porunca %tăpânului. 3i la început, firea apelor a născut fiinţe vii: & 'ă scoată apele vietăţi cu suflet viu -8acerea 0, 27, şi porunca s(a împlinit. "ateria cea neînsufleţită a răsărit animale însufleţite* aşa şi acum, să scoată apele nu târâtoare cu suflet viu, ci daruri duhovniceşti. tunci apele au născut peşti muţi şi necuvântători, iar acum ele nasc peşti cuvântători şi duhovniceşti, pescuiţi de postoli: & Veniţi după 5ine, le(a +is #ristos, şi vă voi face pe voi pescari de oameni -"atei /, 09. 4ocmai despre acest pescuit a vor)it $l atunci. Cu adevărat, acesta este un nou meşteşug de pescuire* pescarii scot din apă, iar noi )ăgăm în apă şi aşa pescuim.
*ra cândva o scăldătoare la iudei0 şi ascultă ce putere avea această scăldătoare, pentru ca să cunoşti sărăcia iudeilor şi să afli boăţia 3isericii. 2ceea era o scăldătoare de apă, şi înerul se poora acolo şi tulbura apa. "upă tulburarea apei, primul din bolnavii care intra în apă se vindeca. !umai unul sinur pe an se vindeca, şi îndată darul se lua, dar nu din pricina sărăciei Celui ce dăruia, ci din pricina slăbiciunii celor ce primeau. "eci, înerul se poora în scăldătoare şi tulbura apa şi unul din bolnavi se vindeca0 poorâtu-'-a 'tăpânul înerilor în $ordan şi a tulburat apa şi a vindecat toată lumea. 'e aceea, acolo, cel de(al doilea care se pogora după cel dintâi nu se mai vindeca, pentru că aşa dar era dat iudeilor celor neputincioşi şi săraci* iar aici, dacă după primul va intra al doilea, după al doilea al treilea, după al treilea al patrulea, şi
chiar +ece, sau două+eci, sau o sută, sau chiar mii şi chiar toată lumea de s(ar afunda în scăldătoare, darul nu va seca, harul nu se va împuţina, curgerile nu se vor spurca. An nou fel de curăţire, netrupesc. colo, cu cât erau mai multe trupuri spălate într(o apă, cu atât mai mult aceasta se murdărea* iar aici, cu cât va spăla ea mai multe persoane, cu atât mai curată se face. ;e+i ce mare dar Păstrea+ă, omule, acest mare dar. @u îţi este îngăduit să trăieşti cum se întâmplă* puneţi o lege )ine hotărâtă, pentru că viaţa este luptă şi ră+)oi, iar cel ce se luptă, de la toate se înfrânează -6 Corinteni 9, 25. %ă(ţi spun ţie, oare, cel mai )un şi mai sigur mod de purtare 'ă aruncăm din suflet ceea ce pare indiferent, dar care naşte păcatul. 'intre fapte, unele sunt păcate, iar altele nu sunt păcate, ci pricini ale păcatelor. 'e pildă, râsul după firea sa nu este păcat, dar devine păcat, dacă trece peste măsură, căci de la râs îşi ia naştere luarea în râs* de la luarea în râs îşi iau naştere ocările* de la ocări îşi iau naştere faptele ruşinoase, iar pentru fapte ruşinoase vine pedeapsa.
'mule, deci, mai întâi rădăcina, pentru ca să nimiceşti toată boala. "acă noi ne vom feri de lucrurile indiferente, atunci niciodată nu vom făptui lucruri oprite. Pentru mulţi se pare lucru indiferent a privi la femeie* dar de aici se naşte pofta neruşinată, din poftă se naşte curvia, iar din curvie iarăşi pedeapsa. şa şi lu!ul, s( ar părea că n(are nimic de temut, dar de aici vin o mulţime de rele. 'e aceea, întru toate să căutăm a smulge rădăcina răului. /entru aceasta, voi primiţi necontenit poveţe în fiecare zi0 pentru aceea, noi, şapte zile de-a rândul ne-am adunat şi v-am oferit masă duhovnicească, dânduvă să ustaţi din dumnezeieştile cuvinte şi preătindu-vă în fiecare zi pentru luptă şi înarmându-vă împotriva diavolului, deoarece acum el mai cumplit năvăleşte, căci cu cât e mai mare darul, cu atât e mai mare şi lupta. "acă diavolul n-a suferit să vadă pe un sinur om în 6ai, apoi, spune-mi, cum va putea el suferi să vadă aşa de mulţi merând la ceruri? 4u ai +ădărât fiara, dar nu te teme< 4u ai primit mai multă putere, o sa)ie ascuţită: loveşte cu ea şarpele. 'e aceea i(a şi îngăduit 'umne+eu să năvălească asupra ta, ca tu să cunoşti în faptă tăria puterii tale. 'upă cum un instructor iscusit, luând vreun soldat recrut, sla) şi plin de negli=enţă, şi spălându(l, nu(i după aceea să steadat, în nelucrare, ci îiînvăţându(l porunceşte şisăîndreptându(l, iasă la luptă, ca să îngăduie arate prinnici fapte ce putere i s(a tot aşa a făcut şi #ristos. *l ar fi putut nimici pe duşmani0 dar pentru ca tu să cunoşti superioritatea harului şi mărimea puterii duhovniceşti pe care o ai
primit la 3otez, *l îi înăduie să iasă la luptă cu tine, dându-ţi multe prile#uri să capeţi cununi. 'e aceea, şapte +ile de(a rândul v(aţi folosit de poveţe, pentru ca să deprindeţi )ine meşteşugurile luptei. Pe de altă parte, ceea ce se săvârşeşte acum este nuntă duhovnicească, iar ceremonia nunţii ţine şapte +ile. 'e aceea, noi am aşe+at ca voi să veniţi aici şapte +ile şi să luaţi parte la această nuntă dumne+eiască. 'ar acolo, după şapte +ile, săr)ătoarea încetea+ă, iar aici, dacă vrei, poţi necontenit să iei parte la dumne+eiasca nuntă. a nunţile lumeşti, mireasa, după o lună sau două devine mai puţin iu)ită* dar aici nu(i aşa, ci cu cât trece mai multă vreme, cu atât mai aprinsă devine iu)irea mirelui, cu atât mai sincere îm)răţişările şi mai duhovniceşti unirile, dacă vom priveghea. egea firii arată că după tinereţe vine )ătrâneţea, dar aici, după )ătrâneţe vine tinereţea şi o tinereţe care niciodată n(are sfârşit, dacă vom voi aceasta. "are este harul, dar va fi şi mai mare, dacă vom voi. 3i Pavel a fost mare când s(a )ote+at, dar a devenit şi mai mare când a propovăduit, când a com)ătut pe iudei. 'upă aceea, el a fost răpit în Dai şi s(a ridicat până la al treilea cer. 2stfel putem şi noi, dacă dorim să creştem, să mărim harul care ne este dat la 3otez. "e mărit, el se măreşte prin fapte bune, se face mai luminos şi ne câştiă şi nouă lumină.
"acă vom face aceasta, atunci cu multă îndrăzneală vom intra în cămara cea de nuntă împreună cu 5irele şi ne vom desfăta de bunurile preătite celor ce-7 iubesc pe "ânsul, cărora fie să ne învrednicim noi toţi cu darul şi cu iubirea de oameni a "omnului nostru $isus &ristos, Căruia împreună cu 8atăl şi cu "uhul 'fânt se cuvine slava şi închinăciunea, în vecii vecilor. 2min.
Cuvânt la Duminica Slăbăno$ului
9:i era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani4)$oan +, +
Când vorbim despre slăbănoul care pătimea de treizeci şi opt de ani şi zăcea pe patul său la scăldătoarea oilor, aflăm la el o comoară mare.
ceastă comoară nu o găsim atunci când săpăm în pământ, ci o aflăm dacă cercetăm sufletul acestui )olnav. Iăsim o comoară care nu constă în aur, argint sau pietre scumpe, dar care este mult mai preţioasă decât aurul şi decât toată )ogăţia.
*a constă în răbdare, în înţelepciune, statornicie şi o neclintită năde#de în "umnezeu.
ogăţia o)işnuită este e!pusă la pânda =efuitorilor, la mâinile tâlharilor, la viclenia slugilor necinstite, şi dacă ea scapă de toate aceste prime=dii, totuşi, adeseori, aduce proprietarului ei tot felul de nenorociri, prin faptul că ridică asupra lui +avistnici, şi pricinuieşte furtuni şi neplăceri de tot felul.
3oăţia duhovnicească este scutită de toate aceste năpădiri0 este mai presus de toate aceste pândituri. $a nu se teme nici de tâlhari, nici de furi, nici de +avistnici, nici de clevetitori, )a chiar nici de moarte. Prin moarte, ea nu se răpeşte de la proprietarul ei, ci, mai mult, ea tocmai prin moarte se face proprietatea lui cea mai sigură şi îl întovărăşeşte în cealaltă viaţă* ea se face pentru acela căruia îi urmea+ă un mi=locitor însemnat şi îi agoniseşte îndurarea Kudecătorului ceresc.
ceastă )ogăţie o aflăm în sufletul celui slă)ănog, care +ăcea )olnav de trei+eci şi opt de ani.
3i găsim încă o mare comoară de felul acesta în sufletul lui. %ă o)servăm acum mai de aproape pe acest ro) ră)dător, precum şi pe 'omnul cel milostiv.
4rei+eci şi opt de ani s(a luptat cu o )oală nevindeca)ilă şi neîncetat a fost chinuit de ea* cu toate acestea, el n(a pierdut ră)darea, n(a lăsat să treacă prin lim)a lui nici un cuvânt de hulă, şi nici nu s(a tânguit împotriva 8ăcătorului său, ci mai vârtos a suportat pătimirile sale cu multă şi no)ilă statornicie şi supunere.
Poate veţi /ntreba de unde ştim noi acetea8 fiindcă Sfânta Scri!tură nu ne !une nimic de!re viaţa a cea de mai /nainte.
$ste adevărat că ea ne spune numai că el a fost )olnav timp de trei+eci şi opt de ani, dar nu adaugă lămurit, că el ar fi fost necă=it, că n(ar fi mulţumit ş.a. 4otuşi, %criptura arată aceasta oricui ia aminte îndea=uns la cuvintele ei şi nu le priveşte numai pe deasupra, în treacăt.
Când vezi cu cât de multă umilinţă vorbeşte el către &ristos, deşi nu-7 cunoştea şi-7 socotea un simplu om, poţi chiar de aici să deduci însuşirea cea bună a vieţii lui de mai înainte. Când &ristos a zis către dânsul; 9 Voieşti să fii sănătos?4, el n-a răspuns, precum cineva ar putea presupune; 98u vezi că eu de un aşa de slăbănoie, mă mai întrebi, dacă*leunu voiesc să fiu timp sănătos? 2iîndelunat venit poatezac ca de să-ţi baţi #oc deşinenorocirea mea?4. numai
că n-a vorbit şi nici n-a cuetat nimic de felul acesta, ci a răspuns cu toată blândeţea şi umilinţa; 92şa, "oamne, voiesc să fiu sănătos4.
'acă el, după trei+eci şi opt de ani, a fost aşa de )lând şi cumpătat, când puterile trupului şi tăria duhului îi erau +druncinate de )oala cea îndelungată, poţi =udeca dintru acestea ce caracter )lând şi )un a tre)uit să ai)ă el la începutul )olii sale şi înainte.
3tiţi cu toţii că )olnavii, la începutul suferinţei, nu sunt aşa de cârtitori ca atunci când )oala durea+ă un timp îndelungat, când se fac îndărătnici şi adeseori nesuferiţi.
"ar cine, după aşa de mulţi ani de boală, răspunde încă cu aşa de multă blândeţe şi răbdare, învederat este că şi mai înainte de patima sa a răbdat cu plăcere şi cu supunere lui "umnezeu. ceasta tre)uie să o socotim cu mintea noastră şi să urmăm ră)darea acestui ro) asemenea nouă. Hlogirea trupului său tre)uie să dea o nouă putere sufletului nostru. @imeni nu este atât de neputincios şi atât de )olnav, încât, socotind patimile cele înfricoşate ale slă)ănogului nostru, să nu sufere cu )ăr)ăţie şi cu cura= toate nenorocirile, până şi pe cele mai grele. @u numai vindecarea slă)ănogului, dar chiar şi )oala sa ne aduce un mare folos.
Vindecarea lui îndeamnă pe toţi cei ce aud de ea a proslăvi pe "omnul0 iar boala şi neputinţa lui ne întăreşte şi pe noi în răbdare şi ne îndeamnă la aceeaşi râvnă.
4otodată este ca o dovadă a îndurării lui 'umne+eu, că $l l(a lăsat să cadă într(o asemenea )oală, şi a lăsat ca ea să dure+e timp îndelungat, din multa gri=ă pentru mântuirea acelui om. Precum aurarul aruncă aurul în topitorie şi(l lasă a se încerca şi curăţi prin foc, tot aşa şi 'umne+eu lasă sufletele oamenilor a fi încercate de nenorocire, până ce se curăţă şi se lămuresc, şi din această încercare trag mult folos.
'e aceea, o astfel de cercetare a lui 'umne+eu este o mare )inefacere pentru suflet.
'eci, dacă vine asupră-ne vreo cercetare a lui "umnezeu, nu trebuie să cădem în nedumerire. Căci dacă aurarul ştie cât de mult tre)uie să lase aurul în foc, şi nu( l ţine acolo prea mult, "umnezeu ştie încă mai bine cât de mult trebuie să lase pe oameni în focul curăţiei.
:i îndată ce *l vede că noi ne-am făcut mai curaţi şi mai buni, încetează cu încercarea, ca nu prin mulţimea chinurilor noi să ne împiedicăm şi să cădem. "e aceea, să nu ne necă#im şi să nu fim mici la suflet când ne a#une vreo nenorocire neaşteptată, ci mai vârtos să ne lăsăm în voia "omnului "umnezeu, Care pe toate le ştie mai bine, ca să lămurească sufletul nostru în foc până când va binevoi.
$l, desigur, face aceasta numai pentru )inele şi câştigul nostru. 'e aceea ne sfătuieşte înţeleptul %irah cu următoarele cuvinte: &
"umnezeu, ăteşte-te de ispite0 smereşte-te întru inima ta şi rabdă-%irah 00, 0.
*l zice prin aceasta; 97asă-te cu totul în voia "omnului, căci *l ştie bine când trebuie să ne scoată din focul necazurilor4. "e aceea, toate trebuie a le lăsa 7ui şi toate a le primi cu supunere şi cu mulţumire, fie fericire, fie nefericire. Căci şi aceasta din urmă este un fel de binefacere. Bncă şi doctorul vindecă nu numai prin )ăi, mâncare )ună şi plim)ări prin grădini desfătătoare, dar şi prin tăiere şi prin ardere. 3i un tată este cu adevărat tată nu numai atunci când sărută pe fiul său şi(l laudă, ci şi când îl mustră, îl do=eneşte şi(l pedepseşte.
'eci, fiindcă ştii că 'umne+eu este mai iu)itor către noi decât toţi doctorii, de aceea nu cârti şi nu cere de la $l socoteală, spunând că pentru ce te vindecă tocmai în felul acesta, ci, fie plăcute sau neplăcute cele cu care $l ne ceartă, noi să le primim pe amândouă cu aceeaşi supunere.
Pe amândouă căile ne readuce Dumne*eu la ănătatea ufletului şi la reunirea cu Dânul. l ştie de ce are nevoie fiecare şi ce ete !otrivit fiecăruia cum şi !e ce cale trebuie ă ne mântuim8 şi a!oi ne duce !e acea cale.
'e aceea, noi să urmăm calea pe care ne(o arată $l, şi să nu cercetăm cu teamă de este netedă şi plăcută, sau grea şi +grunţuroasă, precum era cea pe care $l ducea pe slă)ănogul nostru.
Precum am spus, aceasta era cea dintâi )inefacere pentru slă)ănog, că 'umne+eu în timp aşa îndelungat a curăţit sufletul lui, ca într(o topitorie şi în foc.
"ar o altă binefacere pe care "umnezeu i-a arătat-o lui nu era mai mică decât aceasta, că *l i-a a#utat în această încercare, şi în timpul încercării i-a insuflat cura# şi mânâiere.
*l =nsuşi era Cel care îl întărea şi îl ţinea drept, îi întindea mâna şi nu-l lăsa să cadă. Când eu îţi spun că 'umne+eu l(a întărit pe slă)ănog , tu nu tre)uie, pentru aceasta, să răpeşti lauda de la )olnav* şi nici pe el, nici pe oricare altul, care rămâne tare cu sufletul în încercări, să nu(l lipseşti de slava sa cea meritată.
"ar oricât de înţelepţi, oricât de tari şi puternici am fi noi, dacă ne lipseşte a#utorul dumnezeiesc, nu putem rezista nici la cea mai mică încercare.
Ce tre)uie să vor)esc eu despre noi, oamenii cei mici şi sla)i 'e ar fi cineva încă şi un Pavel, sau un Petru, sau 6aco), sau 6oan, şi i(ar lipsi a=utorul dumne+eiesc, uşor ar fi învins, s(ar împiedica şi ar cădea.
%pre a întări aceasta, vă voi aduce numai cuvintele lui #ristos ce le(a +is lui Petru: &$ată satana v-a cerut să vă cearnă ca râul0 *u însă 5-am ruat pentru tine, ca să nu piară credinţa ta -uca 22, 0(2. $l vrea să spună că, dacă nu l(ar fi a=utat pe Petru, nu ar fi rămas statornică nici chiar credinţa acestui postol. 'eci, dacă Petru, care iu)ea aşa de înfocat pe #ristos, şi după 6nvierea 'omnului cute+a de mii de ori a(şi pune viaţa pentru 'ânsul, dacă acest principe al postolilor, pe care însuşi dumne+eiescul învăţător l(a fericit şi pentru credinţa lui cea tare l(a numit piatră, dacă acesta, fără de a=utorul dumne+eiesc s(ar fi clătit şi ar fi că+ut din credinţa sa, cine ar mai putea rămâne statornic fără de a=utorul dumne+eiesc
'umne+eu ne dă într(adevăr a=utorul %ău, de aceea +ice postolul Pavel: &Credincios este "umnezeu, Care nu vă va lăsa să vă ispitiţi mai mult decât puteţi, ci împreună cu ispita va aduce şi scăparea din ea -6 Corinteni 07, 0.
Pavel vrea ă !ună că Dumne*eu8 nu numai că nu laă ă fim i!itiţi !ete !uterile noatre8 dar că ne a2ută c+iar /n i!ită8 ne !ri2ină şi ne /ntăreşte8 dacă noi facem ce e cuvine din !artea noatră8 şi nu ne li!eşte bunăvoinţa8 năde2dea !re Dânul8 u!unerea şi răbdarea. @u numai când suntem ispitiţi peste puterile noastre, ci încă şi în altfel de încercări, care nu covârşesc puterile noastre, avem nevoie de a=utorul dumne+eiesc, dacă voim să re+istăm.
'e aceea, +ice postolul Pavel în alt loc: & /e cât prisosesc pătimirile lui &ristos întru noi, cu atât prisoseşte prin &ristos şi mânâierea noastră -66 Corinteni 0, 5. 2cela care lasă să vină pătimirile asupra noastră, tot *l este Care ne şi mânâie şi ne a#ută în ele.
'ar socoteşte mai departe cât de mult se îngri=ea #ristos pentru slă)ănog încă şi după vindecarea lui. $l nu l(a slo)o+it ca şi cum nu s(ar mai fi interesat de dânsul, ci după ce l(a găsit în templu, a +is către el: & $ată, te-ai făcut sănătos. "e acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău -6oan 5, 0/.
'acă 'umne+eu nu i(ar fi trimis )oala cu un scop )un, nu l(ar fi slo)o+it din ea şi nu l(ar fi întărit pentru viitor. Când $l îi +ice: & ca să nu-ţi fie ceva mai rău, prin aceasta înseamnă că pe slă)ănog şi în viitor îl ameninţă nenorociri, dacă el nu va )irui păcatul.
2şadar, *l l-a slobozit din boală, dar nu l-a slobozit din luptă, l-a izbăvit din pătimire, dar nu i-a luat frica şi ri#a, şi tocmai prin aceasta a făcut ca binefacerea arătată lui să fie permanentă şi statornică.
An doctor gri=uliu nu numai că scapă pe )olnavi de suferinţele momentane, dar caută a(i apăra şi de întâmplările viitoare. 4ot aşa a făcut şi #ristos, când a întărit şi a împuternicit sufletul slă)ănogului prin amintirea pătimirilor ce le(a suferit. 3i fiindcă #ristos voia ca această amintire să fie permanentă, de aceea a +is: & 'ă nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău. #ristos a arătat )inevoitoarea %a prietenie către )olnav şi în altă privinţă, adică tocmai în vor)a care la prima vedere cuprinde o do=ană. $l i(a +is numai atât: & 'ă nu mai păcătuieşti.
şadar, nu face cunoscute păcatele lui, dar o)servă că i s(a întâmplat acea )oală pentru păcatele lui. 'ar ce fel de păcate a săvârşit el n(a arătat, nu i(a +is: &4u ai făcut cutare şi cutare nelegiuire, ai păcătuit întru aceasta sau în cealaltă, ci i(a +is simplu: &'ă nu mai păcătuieşti.
'eci, i(a +is numai atât cât era tre)uitor, spre a(i aminti şi a(l face pe viitor mai râvnitor şi mai cu luare(aminte.
'in contră, ră)darea lui, aşteptarea şi înţeleapta lui statornicire le(a făcut cunoscute în pu)lic, prin aceea că l(a făcut să(şi povestească toată istoria sa şi să vor)ească despre ră)darea şi aşteptarea sa, cât de des venise la scăldătoare, cum nu avea pe nimeni care să-l arunce acolo şi cum totdeauna alţii intrau înaintea lui -6oan 5, ?.
'eci, #ristos nu a arătat păcatele lui.
Precum noi dorim ca păcatele noastre să fie tăcute, aşa şi 'umne+eu mai vârtos face aceasta. *l l-a vindecat în prezenţa tuturor, dar observaţia şi sfatul cel bun i le-a dat personal.
Cuvânt la "nălţarea Domnului
9"eci, "omnul $isus, după ce a răit cu ei, '-a înălţat la cer şi a şezut de-a, dreapta lui "umnezeu4 )5arcu >, Ce săr)ătoare este astă+i $ste o săr)ătoare înaltă, şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea )unătate a celuia ce a aşe+at(o, adică a lui 'umne+eu. 2stăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu "umnezeu . stă+i vră=măşia cea îndelungată s(a ridicat, ră+)oiul cel îndelungat s(a sfârşit. stă+i s(a încheiat o minunată pace, care mai înainte niciodată nu se putea aştepta. Căci cine ar fi nădă=duit că 'umne+eu iarăşi se va împăca cu oamenii @u pentru că 'omnul era vră=maş al oamenilor, ci pentru Că ro)ul era uşuratic la minte* nu pentru că %tăpânul era aspru, ci pentru că ro)ul era nemulţumit.
Voieşti să ştii cum noi am întărâtat asupra noastră pe acest "omn plin de draoste şi de prietenie? $ste neapărat tre)uitor să cunoaştem fondul vră=măşiei de mai înainte, pentru ca atunci când vedem că noi, care eram vră=maşii lui 'umne+eu, iarăşi am fost cinstiţi, să ne minunăm de dragostea celuia. 3i să nu credeţi că acea schim)are s(ar fi făcut în urma propriilor noastre merite, ci mai vârtos să nu încetaţi a recunoaşte mărimea harului dumne+eiesc şi de(a pururea să mulţumiţi ui pentru mărimea darurilor %ale. şadar, voieşti să ştii cum am întărâtat asupra noastră pe acest "omn iubitor de oameni, plin de draoste, bun, care toate le-a întocmit spre binele nostru? 'umne+eu hotărâse odinioară a stârpi tot neamul nostru, şi aşa de tare %e mâniase asupra oamenilor, încât voia să(i stârpească împreună cu femeile, cu copiii, cu do)itoacele şi cu tot pământul. $l chiar spusese: G Voi pierde de peste tot pământul pe omul pe care l-am făcut% "e la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci îmi pare rău că le-am făcut -8acerea >, ?. "ar nu omenirea în sine ura *l, ci răutatea ei. 3i noi, care păream nevrednici de pământ, astă+i ne(am înălţat la cer. @oi, care nu eram vrednici de nici o cinste pe pământ, ne(am înălţat la împărăţia cea de sus şi am trecut peste ceruri şi am a=uns la tronul cel dumne+eiesc* şi acea natură, care fusese alungată din Dai de către heruvimi, astă+i s(a ridicat mai presus de heruvimi. 'ar cum s(a săvârşit această mare minune Cum ne(am ridicat noi la această înălţime, noi care acel am mâniat 'omnul şi nu păream nici deCăci pământ Cum s(a înlăturat ră+)oipeCum s(a îm)lân+it acea vrednici mânie Cum aceasta este de mirare, că nu noi, ci $l, Care cu dreptate %e mâniase pe noi, ne(a chemat la
pace şi a întemeiat pacea. Cum, $l a fost atacat şi $l cheamă la pace @egreşit, căci $l este 'umne+eu şi de aceea ne cheamă pe noi, ca un Părinte plin de dragoste. %ă vedem, cum se face acea sta 5i#locitorul păcii este
Voieşti să ştii cum le-a luat pe amândouă asupra 'a? G&ristos, ne-a răscumpărat din blestemul leii, făcându-'e pentru noi blestem -Ialateni , 0. cum ve+i că $l a ră)dat pedeapsa cea pusă din partea lui 'umne+eu 'ar iată cum a luat asupra %a şi ocara ce vine de la oameni. Lice psalmistul: G @cările celor ce 8e ocărăsc pe 8ine au căzut asupra mea -Psalmul >1, 00. 2şa a ridicat *l vră#măşia şi n-a încetat a face şi a suferi toate, până ce iarăşi a împăcat cu "umnezeu pe vră#maşul lui "umnezeu. :i ziua de astăzi este pricina acestor bunătăţi. $l a luat pârga naturii noastre -adică natura omenească în a ei desăvârşire şi a dat( o iarăşi 4atălui, făcând ca un lucrător de pământ care aduce lui 'umne+eu pârga roadelor, ca prin aceasta 'umne+eu să )inecuvânte+e tot câmpul. $l a adus 4atălui pârga naturii omeneşti, şi 4atăl a admirat =ertfa, şi pentru vrednicia Celui ce a adus =ertfa, şi pentru însăşi curăţia =ertfei. şa că 4atăl a luat(o cu mâinile %ale şi a pus(o lângă %ine, +icând: G:ezi de-a dreapta 5ea -Psalmul 079,0.
"ar cărei naturi a răit "umnezeu? Către natura cea omenească, ori către natura cea dumnezeiască a lui &ristos? rătat este că aceleia căreia îi spusese odinioară: G/ământ eşti şi în pământ te vei întoarce -8acerea , 09. @u era destul că natura omenească, prin #ristos, s(a ridicat la cer @u era destul că ea a a=uns în lăcaşul îngerilor @u era, oare, această cinste negrăită 6nsă ea a trecut maioprit presus de ce îngeri, s(a pe înălţat peste arhangheli, peste heruvimi serafimi, şi nu s(a până a şe+ut tronul lui 'umne+eu. %ocoteşte cât deşi =os stătea înainte natura omenească şi cât de sus s(a ridicat< @u se putea să cadă mai =os decât că+use omenirea, şi nici mai sus nu putea a se ridica decât a ridicat(o #ristos. Căci
natura omenească prin #ristos s(a ridicat la cer. 3i ce însuşiri avea această natură mai înainte $u mă opresc )ucuros la în=osirea naturii noastre, pentru ca să recunosc mai )ine uimitoarea ei înălţare, prin )unătatea 'omnului. @oi eram pul)ere şi cenuşă. 'ar cel puţin aceasta nu era urmare a vinovăţiei noastre, ci din cau+a slă)iciunii naturii noastre, că oamenii se făcuseră mai fără de minte decât do)itoacele, după cum +ice şi psalmistul: G2lăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor -Psalmul /1, 02. se asemăna cu do)itoacele cele fără de minte înseamnă a fi încă mai în=osit decât ele. dică, la do)itoace, lipsa de minte este ceva natural, nevinovat, dar o fiinţă în+estrată cu minte a se pogorî până la lipsirea de minte, aici este vinovăţia voinţei. şadar, oamenii au că+ut mai =os decât do)itoacele, s(au făcut mai nemulţumitori, mai ne)uni, mai vârtoşi, mai în=osiţi, mai nesimţitori decât pietrele. Ce tre)uie să +ic Cum să mă e!prim ceastă nevrednică omenire, cea mai fără de minte decât toate, s(a ridicat astă+i peste toate. stă+i îngerii au vă+ut ceea ce de mult doreau să vadă. stă+i arhanghelii privesc cele pe care de mult aşteptau să le vadă. $i au vă+ut natura noastră strălucind de pe 4ronul cel împărătesc, strălucind în slava şi frumuseţea cea nemuritoare. Căci acum, când natura omenească i(a covârşit cu cinstea, ei totuşi se )ucură, aşa cum mai înainte =eleau în=osirea noastră. 'eşi heruvimii alungaseră omenirea din Dai, totuşi =eleau soarta ei. 'acă oamenii simt compătimire pentru alţii, cu atât mai mult îngerii au simţit compătimire pentru noi, căci ei sunt mai plini de iu)ire decât oamenii. 'e aceea se arată îngerii pretutindeni unde se vor)eşte despre reînălţarea omenirii, atât la @aşterea lui #ristos, cât şi la învierea %a din mormânt. stă+i, la înălţarea "ântuitorului la cer, iată ce se +ice în istoria postolilor despre îngeri: GM doi bărbaţi au stat înaintea lor în haine albe, care au şi zis; 3ărbaţi alileeni, ce staţi căutând spre cer? 2cest $isus, care '-a înălţat de la voi la cer, aşa va veni, precum 7-aţi văzut merând la cer -8apte 0, 07(00. scultaţi acum cu luare aminte. Pentru ce vor)esc ei aşa @u aveau oare ucenicii ochi @u vă+useră ei înşişi ceea ce s(a petrecut @u spune evanghelistul că '-a înălţat înaintea ochilor lor -8apte 0, 9. /entru ce, oare, s-au înfăţişat atunci înerii şi le-au spus că *l '-a înălţat la cer? Pentru două pricini:
=ntâi, fiindcă ucenicii erau întristaţi pentru despărţirea de &ristos, Cum că ei în adevăr erau trişti, aflăm din cuvintele "omnului; G!imeni dintre voi nu mă
întreabă; (nde 8e duci? Ci, fiindcă v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră -6oan 0>, 5(>. Când noi ne despărţim de prieteni şi de rude, ne pare rău. Cum ar fi putut acum ucenicii să nu #elească şi să nu simtă durerea, când vedeau că se desparte de dânşii $zbăvitorul lor, "ascălul şi 'pri#initorul cel plin de draoste, cel blând şi bun? "e aceea li s-au arătat înerii0 ei trebuiau să aline durerea ucenicilor pentru ducerea "omnului de la dânşii, prin făăduinţa revenirii 7ui. G2cest $isus, care '-a înălţat de la voi la cer, aşa va veni, precum 7-aţi văzut merând la cer. ;ă pare rău că $l se ia de la voi, însă nu vă întristaţi, $l iarăşi va veni. ceasta este întâia pricină a arătării îngerilor.
/entru a doua pricină, nu mai mică decât prima, înerul a adăuat; G*l '-a înălţat, adică %(a înălţat, %(a ridicat la cer. 'istanţa era prea mare şi ochii omeneşti nu puteau să privească trupul ce se înălţa până a a=uns la cer* Precum o pasăre, care se ridică la înălţime, se ascunde tot mai mult de ochii noştri, aşa şi trupul lui #ristos, cu cât mai sus se ridica, cu atât mai mult se depărta de ochii ucenicilor, fiindcă slă)iciunea vederii nu putea să urmărească lungimea distanţei. 'e aceea s-au înfăţişat înerii, spre a încredinţa pe ucenici despre înălţarea 'a la cer, ca ei să nu creadă că *l a fost luat la cer ca $lie. •
Ilie a fost luat ca un rob al lui ,umne-eu& iar Iisus ca ,omn.
•
Ilie cu/oşade căruţă de foc& Iisus19& a fost Isaia& pe nor 0 Isaia 123 luat de un nor& căci şi Tatăl& precum -ice • Ilie& la +nălţarea sa& a slobo-it co4ocul său asupra ucenicului său Elisei. dar Iisus& după ce S!a +nălţat& a făcut să se po5oare asupra ucenicilor Săi darurile 6arului şi a făcut nu numai un prooroc& ci mii de prooroci& care au fost cu mult mai mari şi mai slăviţi decât Elisei3 şadar, iu)iţilor, să priveghem şi să îndreptăm ochii duhului nostru la a doua venire a 'omnului. postolul Pavel +ice: G =nsuşi "omnul întru poruncă, la lasul arhanhelului, 'e va poorî din cer, şi cei morţi întru &ristos vor învia întâi. "upă aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, întru întâmpinarea "omnului -6 4esaloniceni /, 0>(0?. 6nsă nu toţi. scultă ce +ice #ristos: G 2tunci vor fi două măcinând la moară, una se va lua, alta se va lăsa0 în noaptea aceea vor fi doi într-un pat, unul se va lua, altul se va lăsa -"atei 2/, /0* uca 0?, /. Ce înseamnă aceste vor)e neînţelese Cele de la moară sunt săracii şi chinuiţii -la iudeii antici, slu=nicele sau roa)ele erau datoare să macine făină în râşniţă, cei din pat sunt )ogaţii, care au şi comoditate, şi
prisosinţă. "omnul voieşte aşadar să spună că atât dintre săraci, cât şi dintre boaţi, numai unii se vor mântui, alţii însă vor pieri. "repţii vor fi răpiţi în nori, spre întâmpinarea "omnului, iar păcătoşii vor fi lăsaţi şi daţi osândei. Când un rege vi+itea+ă o cetate, o)işnuiesc a ieşi înaintea lui cei ce îi sunt favoriţi* iar criminalii se ţin în cetate, spre a aştepta pedeapsa lor. 4ot aşa va fi când 'omnul va veni la =udecată. ;om fi, oare, şi noi atunci duşi spre întâmpinarea ui h, eu cunosc păcatele mele şi nevrednicia mea< 'eci, să nu se laude )ogatul întru )ogăţia sa şi săracul să nu se creadă mi+era)il şi nenorocit. "ai vârtos fericit, şi sigur fericit, şi de trei ori fericit este cel care se va arăta vrednic în +iua aceea a ieşi întru întâmpinarea 'omnului, de ar fi el şi cel mai sărac decât toţi. $ar noi, păcătoşii, să ne tânuim pe noi înşine, şi nu numai să ne tânuim, dar să ne îmbunătăţim, să ne schimbăm, pentru ca toţi să primim cu vrednicie pe împăratul înerilor şi să putem usta acea sfântă fericire întru &ristos "omnul nostru, Care fie proslăvit împreună cu 8atăl şi cu "uhul 'fânt, în vecii vecilor.
2min.
Cuvânt la Sâmbăta morţilor de!re "nviere
9 Vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi lasul 7ui. :i vor ieşi cei ce au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii4 )$oan +, AB-A Ce este moartea altceva decât despărţirea sufletului de trup. 8iindcă sufletul, care trăieşte veşnic, nu poate muri, căci este suflare din suflarea lui 'umne+eu. %ufletul părăseşte trupul, de aceea moare numai acesta, căci o parte din noi este muritoare, iar alta nemuritoare. %ufletul, care se desparte de trup neo)servat de ochii omeneşti, se ia de către îngeri şi se duce în sânul lui vraam, dacă este drept, sau în temniţa iadului, dacă este păcătos, până ce va veni +iua cea hotărâtă a Kudecăţii de apoi, când sufletul iarăşi se va uni cu trupul şi va tre)ui să dea socoteală înaintea scaunului Kudecătorului #ristos. $u +ic că sufletul iarăşi se va uni cu trupul pentru că viaţa viitoare nu înghite şi nu nimiceşte trupul. Putre+irea trupului şi moartea n(au fost lega te de la început de trup, fiindcă trupul este lucru al lui 'umne+eu, iar putre+iciunea şi moartea lui au venit în lume prin păcat. 4otuşi, trupul iarăşi se va de+)răca de această haină trecătoare şi se va îm)răca în cea netrecătoare* el va lepăda ceea ce vine de la păcat şi va lua iarăşi în stăpânire ceea ce îi dăduse harul lui 'umne+eu, adică nestri( căciunea. Bnvăţătura despre învierea trupului este însă de cea mai mare însemnătate* ea ne dă o pătrundere mai deplină în adevărurile credinţei, orânduieşte viaţa noastră şi apără pronia dumne+eiască de orice învinovăţire. @ecredinţa întru înviere ră+vrăteşte toată viaţa noastră, o umple cu mii de răutăţi şi duce totul în neorânduială. 'in contră, credinţa întru înviere întăreşte convingerea noastră despre o providenţă care cârmuieşte lumea, ne dă o mare râvnă pentru fapta )ună, ne îndeamnă a fugi de rău cu toată îngri=irea, şi toate le umple cu linişte şi pace.
Cine nu crede că va învia şi că va da socoteală de faptele sale, ci ândeşte că toată fiinţa sa se mărineşte numai în viaţa aceasta, aceluia nu-i va păsa mult pentru fapta bună. 3i cum ar putea el face altfel, când nu nădă=duieşte la nici o răsplătire 'ar el nu se va înfrâna nici de la fapte rele, fiindcă el nu aşteaptă nici o pedeapsă pentru nelegiuirile sale, ci se va deda poftelor şi patimilor şi va propăşi în toate felurile de păcătoşenie. 'impotrivă, cine este convins despre =udecata cea viitoare, şi totdeauna are înaintea ochilor săi această =udecată înfricoşată, împreună cu neînlăturata dare de
seamă şi hotărârea =udecăţii, care nu se poate schim)a, acela va încerca în tot chipul a se îndeletnici în înfrânare, în )lândeţe şi în toate celelalte fapte )une şi a fugi de desfrânare, de îndră+neală şi de toate celelalte răutăţi.
Credinţa în înviere este totodată şi cea mai mare mânâiere în suferinţă, în lupta cu ostenelile şi cu reutăţile vieţii. Pentru aceasta, postolul Pavel vor)eşte deseori despre înviere, spre a încura=a pe luptătorii lui #ristos în ostenelile şi în pătimirile lor, spre a(i mângâia şi îm)ăr)ăta. 'e aceea, el +ice: &în toate pătimind neca+, dar nefiind striviţi* lipsiţi fiind, dar nu de+nădă=duiţi* prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi* do)orâţi, dar nu nimiciţiM 3tiind că Cel ce a înviat pe 'omnul 6isus ne va învia şi pe noi cu 6isusM pentru aceea nu slă)im -66 Corinteni /, 1(9, 0/, 0>. 3i: &@oi ştim că, de se va strica casa noastră cea pământească a cortului acestuia, +idire de la 'umne+eu avem, casă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri -66 Corin( teni 5, 0. şadar, apostolul socoteşte năde=dea la viaţa cea viitoare după înviere ca fiind cea mai mare mângâiere în luptele şi pătimirile vieţii. a înviere, iu)iţilor, fiecare om este părtaş, căci apostolul +ice: &4oţi vom învia, fiecare întru a sa rânduială -6 Corinteni 05, 22(2. Ce înseamnă aceasta? $l vrea să spună că şi păgânul, şi iudeul, şi cel rătăcit în credinţă, şi cel drept(credincios, fiecare om, va învia în +iua aceea.
"eci, dacă toţi oamenii vor învia, păcătoşii ca şi drepţii, necucernicii ca şi virtuoşii, pentru aceasta nu trebuie să crezi tu că "umnezeu este nedrept şi nu trebuie să te întrebi; 9Ce este aceasta? *u, care am fost aşa de râvnitor şi aşa de mult am răbdat, voi învia nereşit, dar tot aşa va învia păânul, necucernicul, închinătorul la idoli, încă şi ei vor fi părtaşi de aceeaşi cinste a învierii?4 Pentru ca să nu te rătăceşti cu asemenea vor)e, ascultă ce +ice însuşi 6isus #ristos: &;ine ceasul întru care toţi cei din mormânturi vor au+i glasul 8iului lui 'umne+eu* şi vor ieşi cei ce au făcut cele )une întru învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele întru învierea osândirii -6oan 5, 21(29. ;edeţi ce deose)ire între înviaţi 'eşi toţi oamenii vor învia, însă cel drept va învia spre viaţă, iar păcătosul, din contră, spre a primi osânda. 'eşi trupurile păcătoşilor sunt netrecătoare, această cinste va fi pentru ele un i+vor de osândă şi de ticăloşie, căci trupurile lor vor învia spre a suferi necontenitele chinuri ale focului. Căci nu aceasta este vrednic de dorit, ca noisăîndeo)şte să înviem să ne şi îm)răcăm întru neputre+iciune, ci ca noi, la înviere, nu ne aflăm fără deşi slavă fără năde=dea )ucuriei* ca soarta noastră să nu fie focul cel gătit pentru păcătoşi.
9"ar cum vor învia drepţii?4, întrebi tu. scultă ce +ice Bnsuşi 'omnul: &tunci vor străluci drepţii ca soarele întru împărăţia 4atălui lor -"atei 0, /. 'ar ce vor)esc eu de strălucirea soarelui 'repţii vor fi aşa de luminoşi, ca slava lui #ristos însuşi, precum dovedeşte apostolul Pavel, când +ice: &Cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm "ântuitor, pe 'omnul nostru 6isus #ristos, Care va schim)a trupul smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei ui -8ilipeni , 27(20. şadar, trupul nostru cel muritor se va preschim)a şi se va face asemenea slavei lui #ristos* muritorul se va îm)răca întru nemurire, şi ceea ce s(a semănat întru slă)iciune va învia întru putere. Carnea nu se va mai teme de putre+iciune, nu se va mai teme de foame, nici de sete, nici de )oală, nici de vreo nenorocire, ci în locul lor va intra o pace sigură şi o statornică odihnă a vieţii. Bn adevăr, slava cerească, pe care la înviere o va do)ândi cel drept, covârşeşte cu mult oricare altă slavă şi este fără de sfârşit.
"ar cel ce se îndoieşte şi cel necredincios întreabă; 9@are, vor învia trupurile cu adevărat?4. $u răspund prin cuvintele apostolului Pavel: &@e)un ce eşti< 4u ce semeni nu învia+ă dacă nu va muri. 3i ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăuntele gol, fie de grâu, fie de altceva -6 Corinteni 05, >(?, care este mort, uscat şi fără suc. 'ar după ce putre+eşte, el iese mai rodit, face )oa)e şi se înarmea+ă cu ţepi. 'eci cela, Care pentru tine învia+ă iarăşi sămânţa de grâu, nu va putea, oare, pentru %ine să te învie+e $l, Care în toate +ilele scoală soarele din mormântul nopţii, şi, de asemenea, adeseori readuce luna din pieirea sa şi rechea( mă spre folosul nostru timpurile anului dispărute, cela, +ic, nu va putea să ne înnoiască şi pe noi, pentru care $l înnoieşte toate acestea Putea(va $l suferi ca aceia pe care $l i(a creat cu suflarea şi cu răsuflarea %a, să se stingă în veci Cum, omul, care singur pe pământ poate cunoaşte şi cinsti pe 'umne+eu, tre)uie, oare, să piară în veci 'ar tu te îndoieşti că este cu putinţă ca trupul tău să se resta)ilească după moarte, când el este prefăcut în cenuşă şi oasele tale în pul)ere. Hmule, spune(mi, ce erai tu înainte de a te fi +ămislit în pântecele maicii tale @imic, curat nimic. 'ar 'umne+eu, Care te(a făcut din nimic, nu va putea, oare, mai uşor este să temai resta)ilească tine ceva din ceva numai. care resta)ili ce în fiinţea+ă uşor decât pe a face ce nu Crede fiinţea+ă. cela te(a ceva plăsmuit pântecele maicii tale, poate iarăşi să te plăsmuiască din sânul pământului. 'ar te temi, poate, că oasele tale cele uscate nu se vor putea iarăşi îm)răca cu carne.
H, încetea+ă de a măsura atotputernicia dumne+eiască cu neputinţa ta< $l, Plăsmuitorul tuturor lucrurilor, Care în fiecare an îm)racă iarăşi cu frun+e ar)orii cei goi, câmpiile cele uscate cu flori şi cu iar)ă, $l iarăşi va îm)răca şi oasele tale în primăvara învierii. Bncă şi proorocul 6e+echiel se îndoise odinioară de aceasta, însă 'umne+eu i(a arătat într(o vedenie cum au început oasele a foşni, &Miată s(a făcut un vuiet şi o mişcare şi oasele au început să se apropie, fiecare os la încheietura saM 3i crescuse carne şi pielea le acoperea pe deasupra, iar duh nu era în eleM şi a intrat în ei duhul şi au înviat, şi mulţime multă foarte de oameni s(au ridicat pe picioarele lor -6e+echiel ?, ?(07. şa a convins 'umne+eu pe proorocul despre înviere, prin arătare duhovnicească, iar el a însemnat această arătare, pentru ca un adevăr aşa de însemnat să fie cunoscut şi urmaşilor. 6ar 6saia strigă cu dreptate: &"orţii 4ăi vor trăi şi trupurile lor vor învia, 09. Precum ier)urile pământeşti udate de rouă încolţesc şi învia+ă, aşa şi oasele credincioşilor vor învia, prin roua cea duhovnicească a lui 'umne+eu. 'ar tu ai nedumerire, dacă se poate iarăşi resta)ili omul întreg din părticelele cele multe de pul)ere, în care s(a sfărâmat trupul după moarte. 6ată, tu însuţi poţi, dintr( o scânteie foarte mică, să produci un foc mare* dar 'umne+eu nu va putea să resta)ilească iarăşi trupul tău din puţină cenuşă 'ar dacă tu +ici că din acesta sau din alt trup n(a rămas nimic, pentru că el a fost mistuit de foc sau mâncat de fiare* dacă voieşti a +ice acestea, gândeşte însă îndată, că toate acestea iarăşi în pământ se întorc, cenuşa celui ars, fiara care a mâncat pe un om, toate iarăşi se fac pământ, iar din pământ poate porunca cea atotputernică a lui 'umne+eu iarăşi a te scula. Aită(te numai la tine însuţi. Când nu se vede nici o scânteie de foc, atunci între)uinţe+i o )ucăţică de piatră şi oţel şi scoţi dinlăuntrul pietrei cât foc îţi tre)uie. 8ocul era ca şi îngropat în piatră, dar tu l(ai scos la lumină. 'eci, ceea ce tu faci cu mintea ce ţi(a dat(o 'umne+eu spre a aduce la fiinţă ceea ce este ascuns şi îngropat, adică scânteia, ar tre)ui, oare, să nu poată face însăşi mărimea şi atotputernicia dumne+eiască $a, să nu poată chema iarăşi la viaţă ceea ce este ascuns şi îngropat Crede numai* 'umne+eu este atotputernic<
!umai aceasta trebuie să întrebi; 9@are, a făăduit "umnezeu învierea trupului?4. $l a făgăduit aceasta, şi tu ai mărturie că 'umne+eu a făgăduit(o* ai chiar mărturia lui #ristos. 'e aceea, crede tare şi nu te teme de moarte< #ristos
+ice răspicat: &;ine ceasul, întru care toţi cei din mormânturi vor au+i glasul 8iului lui 'umne+eu* şi vor ieşi cei ce au făcut cele )une întru învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, întru învierea =udecăţii -6oan 5, 21(29. Bnsuşi #ristos ne făgăduieşte învierea. 6ar apostolii au propovăduit că #ristos %(a sculat din morţi, şi că prin $l vor învia încă şi toţi ceilalţi morţi întru năde=dea învierii. postolii nu se temeau nici de moarte, nici de chinuri, nici de răstignire* ei au pecetluit mărturia învierii prin vărsarea sângelui lor. &'acă nu este înviere a morţilor, +ice apostolul Pavel, nici #ristos n(a înviatM* dar #ristos a înviatM, căci precum printr(un om a venit moartea -adică prin dam, tot printr(un om -adică prin #ristos a venit şi învierea morţilor. Căci precum în dam toţi mor, aşa şi în #ristos toţi vor învia -6 Corinteni 05, 0, 27(22. 3i la acestea el adaugă: &'acă morţii nu învia+ă nicidecumM de ce mai suntem şi noi în prime=dii în tot ceasul "or în fiecare +i, dar care îmi este folosul, dacă morţii nu învia+ă -6 Corinteni 05, 29(2. 3i în alt loc +ice, că în toate +ilele este e!pus la moarte, şi totuşi, nu se lasă de propovăduirea $vangheliei, având puternica convingere &că Cel ce a înviat pe 'omnul 6isus ne va învia şi pe noi cu 6isus -66 Corinteni /, 0/.
"ar ce trebuie să zicem noi despre 'finţii 5ucenici? 2vut-au ei, oare, o năde#de tare întru înviere sau nu? 'acă ei nu ar fi avut(o, în adevăr, ei n(ar fi socot it a fi câştig o moarte plină de atâtea chinuri şi schingiuiri. 'ar ei nu gândeau la muncile pre+ente, ci la răsplătirea cea viitoare. 4re)uie, oare, să vă vor)esc de nenumăraţii )ăr)aţi şi femei, de tineri şi de tinere care au dispreţuit moartea cea pământească $i ar fi putut să(şi scape viaţa lor dacă s(ar fi lepădat de #ristos. Bnsă ei au voit mai )ine a =ertfi viaţa cea pământească, şi prin aceasta a do)ândi pe cea veşnică* a fi alungaţi de pe pământ, şi prin acesta a se face locuitori ai cerului. $i, ca şi apostolul Pavel, au fost întăriţi într(o asemenea vite=ie prin credinţa întru înviere. 'eci, cum putem noi să ne temem de moarte 'acă noi suntem urmaşi ai %finţilor mucenici, şi voim vreodată a ne uni cu dânşii, nu tre)uie să ne plângem nici de moartea noastră, nici de moartea celor apropiaţi nouă. Când simţi că se apropie moartea ta, stăpâneşte lacrimile şi suspinurile tale, şi fă ca în locul acestei să vină în inima ta -66 tânguirea cea ?,sfântă, despre care +ice apostolul că este=eliri plăcută lui 'umne+eu Corinteni 07, acea tânguire care lucrea+ă vindecarea noastră cea statornică, adică pocăinţa de păcatele săvârşite. Cercetea+ă inima ta, ispiteşte conştiinţa ta, şi dacă vei afla ceva de care să(ţi pară
rău ( şi negreşit vei afla ( suspină întru mărturisirea păcatelor tale, plângi întru rugăciune, îngri=eşte(te de moartea cea adevărată, adică de osânda sufletului tău, şi =eleşte păcatele tale. tunci nu te vei înspăimânta de desfacerea trupului tău, căci acela, după voia lui 'umne+eu, se va resta)ili mai slăvit. Bnsă, pentru ca să nu tremurăm la gândirea despre înviere, să ne sârguim la faptele cele )une şi la viaţa cea îm)unătăţită. a fiecare privire a unui cadavru, să punem din nou în mintea noastră această gândire şi să nu amânăm vindecarea noastră, cât este încă timp. %ă aducem roade )une de pocăinţă şi să îndreptăm ceea ce am greşit, ca să nu ne apuce ceasul morţii şi să nu ne lipsească timpul de a face destulă pocăinţă pentru greşelile noastre. min.
Cuvânt la Duminica cinci*ecimii au a Po$orârii Sfântului Du+
*u voi rua pe 8atăl şi alt 5ânâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, "uhul 2devărului4 )$oan D, >-E
%lăvite sunt, iu)iţilor, darurile pe care ni le(a împărtăşit astă+i 'umne+eu Cel plin de dragoste, daruri a căror mărime nu o poate descrie nici o gură omenească. 'e aceea, să ne )ucurăm toţi, să mărim şi să proslăvim pe 'omnul nostru, căci +iua de astă+i este o săr)ătoare de )ucurie şi de desfătare.
Precum anotimpurile anului urmea+ă regulat unele după altele şi se schim)ă unele cu altele, aşa şi în iserică cu totul regulat o săr)ătoare urmea+ă alteia şi, de asemenea, se trece de la una la alta. Cu puţin mai înainte am ser)at +iua morţii lui #ristos, apoi învierea %a, după aceea înălţarea %a. 2stăzi am a#uns la vârful tuturor darurilor harului lui "umnezeu, am a#uns la împlinirea făăduinţei date de &ristos; GCând 5ă voi duce, voi trimite vouă alt 5ânâietorF, şi nu vă voi
lăsa orfani -6oan 0>,?* 0/, 01. Cunoaşteţi ri#a cea mare a "omnului? Vedeţi nerăita 7ui bunăvoinţă către oameni? înainte cu câteva +ile %(a înălţat la cer, a luat în stăpânire 4ronul împărătesc şi a şe+ut de(a dreapta 4atălui* iar astă+i $l ne dă cu milostivire %fântul 'uh, şi cu aceasta dă omenirii nenumărate )unuri cereşti. %au, spune(mi, nu ni s-a transmis, oare, prin 'fântul "uh tot ce se înfăptuieşte spre fericirea noastră?
/rin *l ne-am mântuit din robia păcatului, am fost chemaţi la slobozenie, ne-am făcut fii ai lui "umnezeu şi ne-am transformat în oameni cu totul noi.
/rin *l putem arunca de la noi sarcina cea rea şi înfricoşată a păcatelor. /rin 'fântul "uh dobândim preoţi şi păstori sufleteşti. "e la *l se revarsă descoperirile şi darurile cele de tot felul ale harului0 şi tot ce serveşte de podoabă a 3isericii lui "umnezeu, Cure din acest $zvor, adică de la 'fântul "uh.
ceasta ne(o vesteşte %fântul Pavel în cuvintele: G 8oate acestea le lucrează unul şi acelaşi "uh, împărţind îndeosebi fiecăruia precum voieşte -6 Corinteni 02, 00. $l +ice Gprecum voieşte nu Gcum 6 %(a poruncit, căci %fântul 'uh este însuşi împărţitorul, nu împărţitul* $l lucrea+ă de la %ine şi nu depinde de cineva. 'e aceea, postolul Pavel prescrie aceeaşi putere şi stăpânire pe care le însuşeşte 4atălui şi %fântului 'uh. 3i precum +ice el despre 4atăl: G *ste un "umnezeu care lucrează totul întru toate -6 Corinteni 02, >, tot aşa +ice şi despre %fântul 'uh: G8oate acestea le lucrează unul şi acelaşi "uh, împărţind fiecăruia, precum voieşte -6 Corinteni 02,00.
;e+i cum %fântul 'uh are aceeaşi desăvârşire, aceeaşi putere ca şi 4atăl 8iindcă mândoi sunt deopotrivă după fiinţă, tre)uie să fie asemenea încă şi după domnie* şi fiindcă $i sunt deopotrivă în cinstire şi în vrednicie, tre)uie să fie deopotrivă şi în putere şi stăpânire.
/rin 'fântul "uh am dobândit şi iertarea păcatelor noastre0 prin *l ne-am curăţit de toate petele păcatelor0 prin darurile 'ale, oamenii, care se povăţuiesc de harul 'ău, se fac îneri, nu prin aceea că îşi schimbă firea, ci, ceea ce este mai minunat, prin aceea că ei, deşi rămân oameni, dar se poartă aşa"uh% de curat şi sfânt, ca şi înerii. 2şa de mare este puterea 'fântului
Precum focul cel pământesc preface lutul cel moale într(un vas vârtos, apa şi focul %fântului 'uh, când cuprinde un suflet )ine(gânditor, îl fac mai tare decât fierul, deşi el înainte era mai moale decât lutul, aşa că păcatul nu mai poate vătăma sufletul cel întărit. 6ar omul, care cu puţin mai înainte era pătat cu întunecimea păcatului, prin harul %fântului 'uh se face mai luminat şi mai strălucit decât soarele.
ceasta ne învaţă postolul Pavel, când scrie: G !u vă înşelaţi; nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici precurvarii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici ocărâtorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui "umnezeu -6 Corinteni >, 9(07. 'upă ce el a numărat toate felurile de păcate şi ne(a învăţat că cei ce sunt cuprinşi de aceste păcate sunt pierduţi pentru împărăţia lui 'umne+eu, a adăugat îndată: G :i aşa eraţi unii dintre voi0 dar v-aţi spălat, v-aţi sfinţit, v-aţi îndreptat4 -6 Corinteni >, 00.
Cum şi în ce chip? a aceasta tot el răspunde: Gîn numele "omnului nostru $isus &ristos şi prin "uhul "umnezeului nostru -6 Corinteni >, 00, ;edeţi, iu)iţilor, puterea %fântului 'uh ;edeţi cum %fântul 'uh a depărtat toate aceste păcate, şi pe cei care înainte cu totul se în=osiseră prin nelegiuirile lor, repede i(a ridicat la cea mai înaltă cinste
'ar să ne întoarcem acum la alt punct, la o cercetare de care se merită într(adevăr a ne ocupa. dică, eu, iu)iţilor, tre)uie să vă lămuresc pentru ce #ristos nu îndată după înălţarea %a la cer ne(a dat 'uhul %fânt, acest i+vor de multe )unuri şi daruri, ci a lăsat pe ucenicii %ăi să( aştepte un timp îndelungat, şi apoi le(a trimis darurile %fântului 'uh. ceasta s(a făcut nu din întâmplare şi fără pricină : *l ştia că oamenii nu admiră îndea#uns bunurile pe care le au la îndemână, nu preţuiesc
după cuviinţă mărimea şi inăşia lor, dacă n-au fost lipsiţi de ele un timp îndelunat.
%ă vă aduc un e!emplu: Cine este cu totul vioi şi sănătos, nu simte şi nici nu poate şti cât de preţioasă este sănătatea, dacă el niciodată n(a suferit de vreo )oală. 'e asemenea, nu s(ar preţui după cum se cade lumina +ilei, dacă noi n(am cunoaşte şi întunecimea nopţii. "ai )ine învăţăm a cunoaşte valoarea )unurilor de care ne îndulcim atunci când le pierdem pentru un timp îndelungat.
stfel, ucenicii 'omnului au petrecut +ilele lor cu multă plăcere, când s(au îndulcit de pre+enţa ui, iar petrecerea lor cu 'ânsul le aducea mii de )ucurii. 4oată Palestina se uita la ei ca la nişte stele strălucitoare* atunci ei înviau morţii, curăţeau leproşii, alungau duhurile cele necurate, tămăduiau )olile şi săvârşeau multe alte minuni. 8iindcă erau aşa de renumiţi şi slăviţi, de aceea a îngăduit 'umne+eu ca pentru un timp să piardă puterea prin care ei lucrau toate acestea, pentru ca ei, tocmai prin această pierdere să cunoască cât de mult tre)uiau să mulţumească milostivirii ui, şi tocmai prin această recunoştinţă să se facă mai doritori de a primi darurile harului %fântului 'uh.
ceasta i(a mângâiat când =eleau şi suspinau pentru ducerea de la ei a învăţătorului lor* a luminat pe cei descura=aţi, a ridicat iarăşi pe cei ce erau aproape că+uţi, a împrăştiat norii mâhnirii lor şi a alungat supărarea din sufletul lor.
Când 'omnul spusese odinioară către dânşii: G 5ereţi şi învăţaţi toate popoarele -"atei 21, 09, atunci ei erau încă neştiutori cum să înceapă aceasta şi încotro să apuce fiecare spre a propovădui cuvântul lui 'umne+eu. 2cum însă '-a poorât peste ei 'fântul "uh în chip de limbi ca de foc, i-a povăţuit la tot adevărul, i-a învăţat şi i-a luminat, şi prin raiurile ce s-au dat fiecăruia a vorbi, le-a arătat
ţările care erau încredinţate propovăduiţiilor.
Bnsă 'uhul %fânt, de aceea a venit în chip de lim)i ca de foc, ca să amintească de o întâmplare de demult a ;echiului 4estament. dică, atunci când oamenii, umflaţi de mândrie, voiau să +idească un turn care să a=ungă până la cer, 'umne+eu a despărţit, prin amestecarea lim)ilor, această păcătoasă unire a popoarelor. cum, din contră, %(a revărsat 'uhul %fânt în chipul lim)ilor, pentru ca lumea cea de+)inată întru sine, iarăşi să se aducă la o unire mai înaltă, adică la împărăţia lui 'umne+eu, la credinţă şi la dragoste. Cu aceasta s(a săvârşit ceva neo)işnuit şi nou. 'acă oarecând lim)ile au de+)inat lumea şi au sfărâmat unirea cea păcătoasă, acum lim)ile cele de foc iarăşi au adus unirea în lume şi cei de+)inaţi iarăşi s(au unit unii cu alţii. ceasta a fost pricina pentru care %fântul 'uh %(a arătat în chipul lim)ilor. 'ar lim)ile s(au părut a fi de foc, căci mulţi spini ai păcatului crescuseră în noi. Precum un pământ )un şi roditor, dacă nu se lucrea+ă, produce multă pălămidă şi spini, tot aşa se întâmplă şi cu noi, oamenii. /lecarea firii noastre, deşi este bună şi proprie a lucra fapta bună, însă dacă ea nu se lucrează cu pluul cucerniciei şi nu se seamănă cu sămânţa cunoştinţei de "umnezeu, ea produce o întreaă pădure de păcate. :i precum adeseori nu se poate vedea pământul unui oor din pricina mulţimii pălămidei, a spinilor şi a buruienilor, aşa multă vreme nu s-a putut cunoaşte şi privi nici nobleţea sufletului nostru,
până ce a venit 'fântul "uh şi a lucrat oorul sufletului nostru, -a curăţit cu focul "uhului şi -a preătit de a primi sămânţa cea cerească.
Pentru toate acestea, şi încă pentru nenumărate alte )unuri, tre)uie să mulţumim +ilei de astă+i. 'e aceea vă sfătuiesc să pră+nuim această săr)ătoare într(un chip vrednic de aceste )unuri, nu numai cu strălucirea şi cu podoa)a din afară =3Sfântul Ioan continuă aceasta şi mai departe& şi din cuvintele lui vedem că atunci& ca şi astă-i& la %usalii& se +mpodobeau casele şi uliţele cu flori& arbori etc3 >, ci să ne împodo)im sufletele noastre şi să ne îm)răcăm în hainele cele strălucite ale faptei )une. Bn felul acesta, vom do)ândi şi noi darurile %fântului 'uh şi ne vom face părtaşi roadelor ce vin de la %fântul 'uh.
"ar care este, oare, roada 'fântului "uh? %ă ascultăm pe postolul Pavel, care ne spune: G6oada "uhului este draostea, bucuria, paceaF -Ialateni 5, 22. 6a aminte cât de potrivit rosteşte postolul aceste cuvinte şi în ce mare legătură stau ele. $l pune dragostea înainte, apoi vor)eşte despre urmările ei. $l începe de la rădăcină, şi apoi arată roadele. $l pune întâi piatra de temelie, şi apoi aşea+ă +idirea. $l caută mai întâi i+vorul, şi apoi vine la râu.
Bntr(adevăr, noi nu putem simţi )ine )ucuria până ce mai întâi nu socotim fericirea altora ca pe a noastră, şi )inele aproapelui nu îl privim ca pe al nostru. ceasta însă, nu se poate face, dacă mai întâi nu a domnit dragostea întru inima noastră. dică dragostea J rădăcina, i+vorul şi mama a tot )inele. $a, asemenea unei rădăcini, produce mii de ramuri ale faptei )une, se revarsă ca un i+vor în nenumărate pâraie şi, asemenea unei mame, îm)răţişea+ă pe toţi cei ce scapă la dânsa.
8iindcă %fântul postol Pavel ştia foarte )ine aceasta, a numit(o roadă a %fântului 'uh. 'ar într(alt loc, îi dă o numire aşa de mare, încât o numeşte plinire a legii: G"raostea este plinirea leii -Domani 0, 07. Chiar #ristos, 'omnul lumii, declară avuţia dragostei ca dovada cea mai adevărată că cineva este ucenicul %ău, când +ice: G $ntru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii 5ei, de veţi avea draoste între voi -6oan 0, 5.
'e aceea, să alergăm la dragoste, să ne lipim de ea şi cu dânsa să pră+nuim această săr)ătoare< Căci unde este dragostea, de acolo lipseşte micimea sufletului* unde este dragostea, de acolo pier patimile cele ne)une ale inimii, căci dragostea, +ice postolul, Gnu se trufeşte, nu se laudă, nu se poartă cu necuviinţă -6 Corinteni 0, /(5. 'ragostea nu pricinuieşte aproapelui nici o vătămare, şi unde domneşte dragostea, acolo nu se vede nici un Cain şi ucigaş de frate.
stupă i+vorul neiu)irii, mai ales al pi+mei, şi pârâul păcatelor îndată se va usca* scoate rădăcina, şi atunci ai stârpit şi roadele< ceasta o +ic nu spre folosul celor pi+muiţi, ci spre folosul pi+maşilor, căci aceştia sunt cei care au mai multă pagu)ă dintru aceasta, şi ei înşişi îşi pregătesc pieirea. 'impotrivă, pentru cei ce sunt pi+muiţi şi suferă, aceasta cu ră)dare, sunt gătite cununi, şi răsplătiri slăvite. Iândeşte(te la )el* el totdeauna va fi proslăvit ca un drept, în toate +ilele se va vesti lauda lui, şi tocmai uciderea lui i(a adus aşa de mare slavă* încă şi după moarte glasul lui nu a amuţit, şi de(a pururea pârăşte pe ucigaşul său. Cain a rămas în viaţă şi a secerat roada faptei sale, căci şi(a petrecut +ilele sale întru frică şi cutremur. )el însă +ăcea în pământ, sugrumat, dar vor)ea după moartea lui cu mai mare cura= decât Cain. Precum pe Cain păcatul 0(a făcut atât de nenorocit, încât ducea o viaţă mai amărâtă decât moartea, aşa pe )el fapta cea )ună 0(a făcut încă şi mai slăvit după moartea sa şi mai renumit decât înainte.
şadar, pentru ca noi, atât aici, cât şi în cealaltă viaţă, să avem o încredinţare tare şi să secerăm fericita )ucurie ca rod al acestei săr)ători, să aruncăm hainele cele necurate ale sufletului, dar mai ales să depărtăm pi+ma< 'e am avea mii de însuşiri )une, toate acestea nu ne a=ută, întrucât ne schimonoseşte această urâtă meteahnă. %ă dea 'umne+eu ca noi toţi să fim slo)o+i de dânsa<
Bnchideţi, deci, satanei intrarea din toate părţile, pentru ca voi, plini de încredere şi de veselie, să ieşiţi întru întâmpinarea împăratului cerului, când $l va veni spre a face părtaşi de )unurile %ale cele negrăite pe cei care au petrecut viaţa lor cu fapte )une şi cu evlavie, întru &ristos $isus "omnul nostru, Căruia se cuvine cinstea şi slava, acum şi în vecii vecilor. 2min.
Cuvânt la Sfânta ,reime
9*u şi 8atăl una suntem4 )$oan G, HG
@oi între)ăm astă+i de este 8iul de aceeaşi putere şi slavă ca şi 4atăl şi de aceeaşi fiinţă cu 'ânsul. 4otuşi, noi practic nu între)ăm, ci prin harul lui #ristos am şi aflat ceea ce căutăm, şi ţinem aceasta tare, şi voim acum a o dovedi şi potrivnicilor. 'ar eu mă ruşine+ când tre)uie să vor)esc despre aceasta* căci, în adevăr, nu este oare de râs a voi să dovedeşti un lucru aşa de clar @u este, oare, lucru ne)unesc a între)a de este 8iul de aceeaşi fiinţă cu 4atăl Căci noi tre)uie numai să privim natura, spre a do)ândi răspunsul. tât cei născuţi, cât şi născătorii, cu toţii sunt de aceeaşi fiinţă, atât la oameni, cât şi la do)itoace şi la plante. ;oieşti tu, oare, numai la 'umne+eu a face o deose)ire de la această lege o)ştească 4otuşi, ca să nu se pară că egalitatea fiinţei 8iului cu a 4atălui voiesc a o dovedi numai din cele pământeşti, de aceea o vom întemeia acum şi cu dove+i din i)lie. 3i nu noi, ci necredincioşii, care se împotrivesc unui lucru aşa de dovedit şi adevărului, merită a fi de râs. $i spun împotrivă: &Ce este oare aşa de dovedit 'acă #ristos, pentru că %(a numit 8iu al lui 'umne+eu, tre)uie să fie de aceeaşi fiinţă cu 'umne+eu, atunci şi noi tre)uie să fim de aceeaşi fiinţă cu 'umne+eu, căci şi noi ne numim fii ai lui 'umne+eu de către psalmistul, Când +ice: I"umnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui /reaînaltJ -Psalmul 10, >. H, ne)unie şi cute+are< Când noi vor)im despre slava Celui Anuia(@ăscut, ei voiesc a( pogorî la propria lor în=osire şi +ic: &Bncă şi noi ne numim fii ai lui 'umne+eu. 'ar noi suntem departe de a fi de aceeaşi fiinţă cu 'umne+eu. 4u eşti numit numai fiu, dar nu Anul(@ăscut, precum se numeşte $l. 4u nu te odihneşti în sânul 4atălui, nu eşti strălucirea slavei ui, nici chipul fiinţei ui -$vrei 0, . 'acă aceasta nu te convinge, ia aminte ce +ice Bnsuşi 6isus #ristos, spre a arăta că fiinţa %a întru nimic nu se deose)eşte de a 4atălui %ău: 9Cel ce 5-a văzut pe 5ine, 7-a văzut pe 8atăl4 -6oan 0/, 9. %pre a arăta egalitatea puterii, $l +ice: 9*u şi 8atăl una suntem4, şi: 9/recum 8atăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi
'acă tu din graiurile psalmistului: &'umne+ei sunteţi şi fii ai Celui Preaînalt, nu cre+i că #ristos este 8iu al lui 'umne+eu altfel decât tine, pentru ce nu spui că şi tu eşti asemenea cu 'umne+eu, căci psalmistul +ice &'umne+ei sunteţi 'ar tu răspun+i: 98otuşi, &ristos, adeseori, a spus că *l este mai mic decât 8atăl, a ruat pe 8atăl pentru ceva. "acă *l este de aceeaşi fiinţă cu "ânsul şi de aceeaşi stăpânire şi putere, pentru ce roaă pe 8atăl?4. Bn adevăr, locurile aduse: &Precum 4atăl scoală morţii şi(i învia+ă, aşa şi 8iul pe care vrea îi învia+ă şi celelalte graiuri pe care le(aţi au+it se par a fi în împotrivire cu faptul că $l roagă pe 4atăl* însă când eu voi spune pricina acestei rugăciuni, vi se va ridica toată îndoiala. 'eci, care sunt temeiurile pentru care #ristos însuşi a rostit despre %ine cu în=osire şi, de asemenea, postolii au grăit despre $l cu în=osire Cea dintâi şi de căpetenie pricină este că ei voiau a convinge atât pe cei ce trăiau atunci, cât şi pe oamenii cei mai de pe urmă, că $l cu adevărat %(a făcut om, şi că ei aveau înaintea lor nu numai um)ră şi chip, ci adevărul naturii omeneşti. 'eşi #ristos a grăit multe despre %ine cu în=osire, şi, de asemenea, postolii despre 'ânsul, totuşi satana a ră+vrătit pe unii nenorociţi a tăgădui adevărata întrupare şi a afirma că $l n(a luat trup cu adevărat. Ce s(ar fi întâmplat şi cât s(ar fi lăţit această religie, dacă #ristos n(ar fi +is acelea despre %ine doua pricină este slă)iciunea ascultătorilor, pentru că cei ce dintru început (au vă+ut şi (au au+it nu puteau pricepe învăţăturile cele mai înalte. 3i aceasta nu este numai o presupunere a mea, ci o pot dovedi din %criptură.
Când *l zicea despre 'ine ceva mare şi înalt, ceva ce era vrednic de slava 'a, ba încă atunci când *l declara despre 'ine numai ceva mai presus de om, ei se tulburau şi se scandalizau. "ar când *l răia ceva despre 'ine cu în#osire şi lucruri omeneşti obişnuite, ei se linişteau şi primeau cuvântul 7ui. ;edem aceasta cu deose)ire în $vanghelia lui 6oan. Când $l a +is: 92vraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua 5ea şi a văzut-o şi s-a bucurat4 , atunci ei s(au împotrivit: 98u încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe 2vraam?4 -6oan 1, 5>(5?. ;e+i $i îl socoteau un simplu om. 'ar $l ce a făcut 9$isus le-a zis; *u sunt mai înainte de a fi fost 2vraam. :i ei au luat pietre ca să arunce asupra 7ui4 -6oan 1,
51(59. 3i când $l vor)ea mai cu de(amănuntul despre 4aina Bmpărtăşirii şi le(a +is: 9$ar pâinea pe care *u voi da pentru viaţa lumii este 8rupul 5eu4 -6oan >, 50, atunci ei au răspuns: 91reu este cuvântul acesta% Cine poate să-l asculte?4 -6oan >, >7. 9:i de atunci mulţi dintre ucenicii 'ăi s-au dus de la "ânsul şi nu au mai venit la *l4 -6oan >, >>.
'pune-mi, deci, ce trebuia să facă "omnul? 8rebuia, oare, să se ţină de raiuri înalte şi prin aceasta să se depărteze de la oamenii 'ăi şi să alune poporul de la propovăduirea 'a? "raostea lui "umnezeu către oameni nu a înăduit aceasta. Când $l, altădată, a +is: 9"e va păzi cineva cuvântul 5eu, nu va vedea moartea în veac4 , ei 6(au răspuns: 92cum am cunoscut că ai diavol. 2vraam a murit, de asemenea şi proorocii0 şi 8u zici; "acă cineva va păzi cuvântul 5eu, nu va usta moartea în veac4 -6oan 1, 50(52. 3i tre)uie, oare, să ne mirăm că mulţimea gândea aşa, când şi cei mai mari ai poporului erau de aceeaşi părere @icodim era unul dintre cei mai mari şi foarte aplecat către 'omnul, şi totuşi s(a scandali+at de cuvintele lui #ristos: 9Cine nu se naşte a doua oară din apă şi din "uh, nu va putea să intre în împărăţia lui "umnezeu4 -6oan , /, şi, de asemenea, cugeta omeneşte, între)ând: 9Cum poate omul să se nască, fiind bătrân?4 -6oan , /. 3i ce a făcut #ristos $l i(a răspuns: 9"acă am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede de vă voi spune cele cereşti?4 -6oan , 02. Prin aceasta, "ântuitorul arată pricina pentru care nu vor)eşte totdeauna despre naşterea %a cea înaltă şi veşnică. 'e asemenea, tot în timpul vieţii %ale, când a făcut mii de minuni şi a dovedit puterea %a, preotul cel mare s(a scandali+at de cuvintele: 9 Veţi vedea pe , >/, şi şi(a rupt hainele sale. @u este de mirare dacă #ristos, către asemenea oameni, care se târau pe pământ, vor)ea despre %ine numai cu în=osire. cestea ar fi fost de(a=uns spre a lămuri pentru ce #ristos a vor)it despre %ine cu în=osire. 'ar eu voiesc să dovedesc aceasta şi dimpotrivă. Pe când ei se scandali+au şi se îndepărtau, pentru că #ristos vor)ise despre %ine lucruri înalte, dimpotrivă, când $l grăia despre %ine ceva în=ositor şi mic, îi vedeţi alergând la $l şi primind învăţătura ui. Cei care mai înainte îl părăsiseră, iarăşi au venit când $l a +is: 9*u de la 5ine însumi nu fac nimic, ci precum 5-a învăţat 21.+ice: 3i $vanghelistul arată că cuvinte de 8atăl, aşa răiesc4 în=osire ei au cre+ut -6oan în $l,1,când 92cestea răind *l,pentru mulţi aceste au crezut în *l4 -6oan 1, 7.
a fel s(a întâmplat şi în alte ca+uri, şi de aceea 'omnul grăia despre %ine când omeneşte, când mai presus de om, adică despre cele care se cuvin numai lui 'umne+eu şi se potrivesc cu o)ârşia ui cea înaltă. ceea o face $l ţinând seama de slă)iciunea ascultătorilor, iar aceasta îngri=indu(%e de adevărul dogmei. $l nu scapă din vedere pe aceasta din urmă, pentru ca nu cumva printr(o necontenită pogorâre, să se forme+e la generaţiile viitoare o socotinţă rătăcită despre vrednicia %a. 'eşi $l prevedea că ei se vor scandali+a prin aceasta şi se vor a)ate, totuşi a vor)it despre %ine înalt, spre a arăta că $l numai cu pogorământ a vor)it uneori despre %ine cu în=osire şi omeneşte. şadar, când îl au+i vor)ind despre %ine cu în=osire, să nu gândeşti că $l voieşte a arăta în=osirea fiinţei %ale, ci că $l %(a smerit numai pentru slă)iciunea şi socotinţa ascultătorilor %ăi.
!u numai pentru că *l a luat trup omenesc )întâia pricină, şi nu numai pentru slăbiciunea ascultătorilor 'ăi )a doua pricină, ci şi pentru ca să îndemne pe ucenicii 'ăi la smerenie, pentru aceasta a vorbit &ristos despre 'ine cu smerenie şi a lucrat cu smerenie. Cine voieşte să înveţe pe alţii smerenia, tre)uie să facă aceasta cu cuvântul şi cu fapta: 9=nvăţaţi-vă de la 5ine, că sunt blând şi smerit cu inima4 -"atei 00, 29, şi iarăşi: 9
adevărată, ci, mai vârtos, $l voia numai a +ice: &Precum socotiţi şi )ănuiţi voi când nu primiţi cele spuse de "ine despre "ine Bnsumi. @oi am putea încă să aducem multe pricini, pentru ce #ristos a vor)it despre %ine cu în=osire, şi încă multe motive pentru care $l a făcut aceasta, dar dă acum şi tu o pricină la graiurile cele înalte cu care $l a rostit despre %ine. @u este nici un alt temei decât acela că $l, prin aceasta, a voit să arate adevărata %a înălţime. Cine într(adevăr este înalt, poate să grăiască despre %ine şi lucruri mici, fără ca să fie neadevăr, )a mai ales, acesta este semnul smereniei. 6ar dacă cineva care este în=osit spune despre %ine lucruri înalte, aceea este o pretenţie nedreaptă, vrednică de osândit. 'eci, dacă 8iul lui 'umne+eu ar fi mai mic, nu ar fi putut alege graiu ri în care $l să %e facă asemenea cu 4atăl, căci aceasta ar fi fost o pretenţie nedreaptă. 'acă $l, deşi este asemenea cu 4atăl, grăieşte despre %ine uneori cu în=osire, aceasta nu este de osândit, ci vrednică de mirare. %pre a face cele +ise încă mai lămurit, să cercetăm mai de aproape pricina adusă mai înainte, cum că $l pentru firea %a cea omenească a grăit despre %ine cu în=osire şi să ne întoarcem luarea(aminte la rugăciunea pe care $l a adresat(o 4atălui. uaţi )ine seama, căci eu tre)uie să încep aceasta mai dinainte, în acea sfântă noapte, întru care 6isus a fost vândut, a fost şi Cina cea de 4aină. $u o numesc noapte sfântă, căci mântuirea cea nesfârşită a lumii s(a săvârşit prin patima lui #ristos, care acum a început. tunci a +is 6isus către cei doispre+ece: 9(nul dintre voi 5ă va vinde4 -"atei 2>, 20. :i când $uda a întrebat; 9*u sunt?4, *l i-a spus; 98u ai zis4. :i după ce $uda s-a dus, "omnul a zis; 9 Voi toţi vă veţi sminti întru 5ine4 -"atei 2>, 0* iar când /etru răia împotrivă, *l a adăuat; 92devăr zic ţie, în noaptea aceasta, înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de 5ine4 -"atei 2>, /. şadar, $l a prevă+ut pe vân+ător şi fuga tuturor şi moartea %a, adăugând: 93atevoi păstorul şi se vor risipi oile4 -"atei 2>, 0. $l a spus înainte cine se va lepăda de 'ânsul, şi când, şi de câte ori, toate, desăvârşit, întocmai. poi, după ce a dat dovadă îndea=uns despre prevederea %a, a ieşit în grădina Ihetsimani şi %(a rugat. Potrivnicii noştri afirmă că aceasta este o rugăciune a firii ui dumne+eieşti, dar noi o prescriem firii omeneşti. Kudecaţi singuri< "ai întâi de toate, nu este lucrul lui 'umne+eu ca $l să se roage, ci ca $l să fie rugat. 'ar şi cuvintele rugăciunii
dovedesc că ea se potriveşte tocmai firii %ale omeneşti. $l +ice: 9/ărinte, de este cu putinţă, treacă de la 5ine paharul acesta% =nsă nu precum voiesc *u, ci precum 8u voieşti4 -"atei 2>, 9. $u între): Cum putea să %e îndoiască, de este aceasta cu putinţă sau nu, $l, care cu puţin mai înainte spusese: &Anul dintre voi are să mă vândă* $l, care spusese: &ate(voi păstorul şi se vor risipi oile, şi: &;oi toţi vă veţi sminti întru "ine< $l, care +icea lui Petru: &4u te vei lepăda de "ine de trei ori. cesta nu putea să ştie acelea Cine ar putea afirma acestea ceasta o ştiuseră încă cu sute de ani mai înainte ro)ii %ăi, oamenii, proorocii. stfel, 'avid +ice: 9'trăpuns-au mâinile 5ele şi picioarele 5ele4 -Psalmul 20, 01. Ceea ce avea să fie, $l vestise mai înainte, ca şi cum ar fi fost, însemnând prin aceasta că precum este cu neputinţă a nu fi ceva din ceea ce a fost, aşa este cu neputinţă ca acestea să nu se întâmple. Bncă şi 6saia, mai înainte vestind aceasta, a +is: 9Ca un miel spre #unhiere s-a adus şi ca o oaie fără de las înaintea celui ce o tunde4 -6saia 5, ?. Bncă şi 6oan ote+ătorul a +is: 9lată 5ielul lui "umnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii4 -"atei l, 29, adică acel "iel vestit mai înainte. 3i el nu +ice simplu mielul, ci: &"ielul lui 'umne+eu, căci era încă şi un miel evreiesc, şi el voia a deose)i pe acela de cesta. "ielul evreiesc se =ertfea numai pentru poporul evreiesc, iar cesta pentru toată lumea* acela depărta de la iudei numai suferinţele trupeşti, iar %ângele acestui "iel a adus curăţirea a toată lumea. 3i sângele mielului evreiesc a lucrat ceea ce a lucrat, dar nu prin propria sa putere, ci numai pentru că era o preînchipuire a cestui "iel. 3i mai departe, dacă acea rugăciune ar fi fost a dumne+eirii %ale, atunci %(ar fi contra+is $l Bnsuşi şi %(ar fi certat cu %ine. celaşi, care prin cuvintele: &'acă este cu putinţă, treacă de la "ine paharul acesta, ar fi încercat a %e feri de patimă şi de moarte. celaşi, altădată, când Petru îl sfătuia să %e cruţe şi să nu meargă la moarte, îi răspunsese: 95eri înapoia 5ea, satano% 'minteală îmi eşti, că nu cueţi cele ce sunt ale lui "umnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor4 -"atei 0>, 2. $l numeşte pe postol satană, nu pentru a(l )at=ocori, ci spre a însemna că acele cuvinte nu au venit din sufletul lui Petru. ltădată $l spusese: 9Cu dor am dorit să mănânc acest /aşti cu voi4 -uca 22, 05. Pentru ce Pentru că după Paşti tre)uia să urme+e Crucea. 3i aşa, $l în multe locuri a pentru presupus moartea %a, în a rostit a muri şi a zice; declarat $l cu special acesta a venit lume.dorinţa "acă %a *l de acum totuşi 9"ecăeste putinţă4, apoi cu aceasta arată slăbiciunea firii omeneşti, care pentru fireasca iubire către viaţă, nu voia a se despărţi de viaţa aceasta. *l, prin cuvintele
acestea, se roaă ca omul să scape de moarte, pe când în altă parte zice că a venit de bunăvoie spre a pătimi, prin cuvintele; 9/utere am să-5i pun sufletul, şi putere am ca iarăşi să-l iau. !imeni nu-l ia de la 5ine, ci *u de la 5ine însumi îl pun4 -6oan 07, 01. Cum putea $l dar să +ică: &Bnsă nu precum voiesc $u, ci precum voieşti 4u vea oare 8iul o voinţă potrivnică voinţei 4atălui $l +ise odată: &$u şi 4atăl una suntem. ceasta din urmă se raporta la firea %a cea mai înaltă, cea dumne+eiască* după această fire 8iul are o voie asemenea cu a 4atălui. 'impotrivă, celălalt loc: &@u precum voiesc $u, se raporta la omenirea %a* şi astfel nu este grăire împotrivă sau contra+icere. Contra+icere ar fi atunci când cineva, ca ereticii, ar voi să ia acele cuvinte de rugăciune: &'acă este cu putinţă şi celelalte ca o rugăciune a dumne+eirii %ale, iar nu a omenirii %ale.
=ntrucât *l este "umnezeu, noi să-7 adorăm0 întrucât *l este om, să ne ruăm ca şi "ânsul 8atălui, ca aici şi dincolo să ne facă părtaşi de toate bunătăţile.
Cuvânt la Duminica tuturor Sfinţilor a cuvintele )6omani +, Hpostolului: 9:i nu numai atât, ci ne lăudăm, şi în suferinţe4
$ste o muncă grea pentru lucrătorul de pământ a conduce plugul, a trage )ra+dele, a arunca sămânţa, a suferi vremea rea şi frigul, a a)ate de la ogor apa cea de prisos, a săpa canale prin mi=locul ogorului şi a fâneţelor. 'ar această muncă o)ositoare şi foarte grea i se face uşoară şi suferită când priveşte cu duhul semănăturile cele înver+ite, secera cea ascuţită, aria cea plină de snopi şi )ucuria cu care se aduc acasă roadele coapte. 4ot aşa corăbierul cutea+ă a se arunca în valurile săl)atice, nu se teme de furtună şi de marea cea foarte adeseori vuitoare, ra)dă vânturile cele nestatornice, valurile cele gro+ave ale mării şi durata cea lungă a călătoriei pe mare. 4oate acestea le ra)dă şi le suportă, căci gândeşte la povara mărfurilor, la limanuri şi la pieţele de comerţ, şi vede cu duhul înaintea sa câştigul cel nemăsurat pe care(l nădă=duieşte. 'e asemenea, ostaşul suferă cu )ăr)ăţie rănile, nu se teme de armă, ra)dă foamea şi frigul, marşurile lungi şi toate prime=diile )ătăliei, gândind la )iruinţă, la semnele triumfale şi la cununa )iruinţei, pe care nădă=duieşte să o do)ândească. 'ar ce +ic eu acestea şi la ce tre)uiesc toate aceste e!emple $u am voit să mă folosesc de acestea, pentru ca să vă îndemn să ascultaţi cu sârguinţă cuvântul lui 'umne+eu, şi să vă faceţi râvnitori şi osârdnici la fapta cea )ună. Căci dacă cei mai sus numiţi, lucrătorul de pământ, coră)ierul şi ostaşul, cu linişte suferă greutăţile pentru năde=dea şi privirea la lucrurile viitoare, deşi acelea sunt numai nişte lucruri care se sfârşesc odată cu viaţa pământească, cu cât mai vârtos sunteţi voi datori să ascultaţi fără obosire +nvăţătura cea dumne-eiască şi să luptaţi pentru viaţa cea veşnică& să răbdaţi cu tărie de suflet toate ostenelile şi 5reutăţile7 @ăde=dea ce o au aceia se întinde numai la nişte )unuri pământeşti, şi acestea foarte nesigure. a încă adeseori ei mor, fără de a fi putut vedea împlinirea aşteptărilor lor* ei se )ucură de năde=dile lor, dar adeseori nu do)ândesc nimic, deşi au ră)dat tot felul de supărări.
8ucrătorul de pământ, de pildă, după toate ostenelile şi luptele sale, tocmai când gândea să(şi ascute secera şi să înceapă secerişul, tre)uie să se întoarcă acasă cu mâinile deşarte, căci grâul s(a pălit, sau l(au stricat lăcustele, ori o ploaie peste măsură, sau a venit altă nenorocire de la vremea cea rea. $l a între)uinţat toată osteneala şi a făcut tot lucrul, însă nu gustă roadele năde=dii sale. a fel se întâmplă adeseori corăbierului, încă de mult se )ucura de încărcătura sa cea marecum şi scumpă, cu multă satisfacere de+velea vâslele navigadepeunmarea ceade întinsă. este aproape a intra în liman, dar deodată se şii+)eşte mal sau un şir de stânci ascunse su) apă, sau i se întâmplă altă nenorocire neprevă+ută şi pierde toată încărcătura, )a încă adeseori a)ia poate el însuşi cu trupul gol a scăpa.
4ot aşa soldatul, poate că a re+istat la sute de )ătălii şi a )iruit pe vră=maşi, dar se întâmplă ca în momentul )iruinţei celei hotărâtoare el să(şi piardă viaţa, şi toate ostenelile şi +)uciumările lui să fi fost +adarnice.
"ar cu creştinul nu mere aşa. !ăde#dile lui sunt tari, siure şi nepieritoare0 ele nu pier împreună cu moartea, ci sunt îndreptate către viaţa cea veşnică, fericită, nemuritoare, şi nu se pot zădărnici aici de vremea cea rea, nici de nenorociri neaşteptate, şi nici chiar de moarte. 2stfel, împlinirea năde#dii noastre şi marea răsplătire cea viitoare ne luminează chiar în mi#locul nenorocirii. 'e aceea +ice %fântul Pavel: &:i nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe -Domani 5, . ;ă rog să nu trecem fără atenţie peste aceste cuvinte, ci fiindcă vor)a noastră a intrat în limanul marelui cârmaci Pavel, să ne oprim cu plăcere la gândirea asupra graiurilor sale, care deşi sunt scurte, totuşi cuprind multă învăţătură înţeleaptă. Ce înseamnă aceasta, şi ce voieşte el să înţelegem, când +ice: & :i nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe Cuvintele9 Enu numai atât 8 arată că el a vorbit /nainte de alte bunuri8 la care acum adau$ă avanta2ul !e care /l avem din uferinţe. 'e aceea a +is el: &3i nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe. 'ar pentru ca să înţelegem mai )ine aceste cuvinte, aveţi puţină ră)dare, ca să vor)im despre aceasta mai cu de( amănuntul. Când învăţătura cea dumne+eiască s(a propovăduit de către postoli şi ei s(au dus în toate laturile lumii spre a răspândi cuvântul despre cucernicie, când ei se sileau a stârpi rătăcirea din rădăcină, respingeau aşe+ămintele închinătorilor la idoli, ră+)oiau toată răutatea, curăţeau pământul, răsturnau capiştile idoleşti, altarele şi săr)ătorile păgâneşti, şi în locul acestora învăţau a cunoaşte pe (nul 2devăratul "umnezeu, deşteptau năde#dea la viaţa din cealaltă lume şi răiau despre 8atăl,
Precum este marea când se tul)ură şi este îngreunată cu gro+avele sfărâmări de coră)ii, aşa era atunci starea lumii. Tatăl se lepăda de fiul său pentru credinţa cea sfântă& mama se despărţea de fata sa şi fratele de frate& stăpânul se +nfuria asupra slu5ii& toată firea era răsculată& şi nu a i-bucnit numai un ră-boi civil& ci luptă şi ră-boi +n fiecare casă& +n fiecare familie3 Căci cuvântul "omnului pătrundea ca o sabie, şi despărţind mădularele bolnave de cele sănătoase, pricinuia pretutindeni dezbinare şi luptă şi aducea mii de lupte şi prioniri asupra credincioşilor. 'e aici a urmat că unii au fost aruncaţi în temniţă, alţii târâţi la =udecători, iar alţii erau duşi la moarte. Anora li se răpeau )unurile şi averea, alţii se trimiteau în surghiun, alţii erau că+niţi. 4icăloşia şi nenumărate nenorociri cădeau asupra lor mai numeroase decât +ăpada în +ilele cele tul)uri ale iernii* înlăuntru era lupta, afară frica de prieteni şi de %trăini, şi chiar de cei cu care erau legaţi prin legătura firii şi a sângelui.
2cestea le-a văzut 'fântul /avel, acest mare 2postol al lumii, acest învăţător al adevărurilor cereşti. eca-urile erau de faţă& +naintea mâinilor şi a oc)ilor săi3 Bunurile erau numai nădă4duite şi fă5ăduite& adică +mpărăţia cerească& +nvierea şi +ndulcirea de bunurile care covârşesc cu mult toată 5ândirea şi toată vorba3 'impotrivă, cuptoarele cele înfocate, uneltele de schingiuire, sa)ia, pedeapsa de tot felul şi uciderea erau nu numai aşteptate, ci şi simţite. 6ar cei care tre)uiau să se lupte contra tuturor acestora a)ia se lepădaseră de altarele şi de statuile idolilor, de desfrânări, de îm)ui)are şi de desfătare şi se întorseseră la creştinătate* încă nu erau o)işnuiţi cu gândirea cea înaltă despre viaţa cea veşnică, ci erau încă lipiţi de lucrurile cele de faţă, şi pentru aceea era de temut că mulţi vor fi mici la suflet şi vor cădea, când ei în toate +ilele vedeau prigonirea.
Vezi, acum ce face înţelepciunea lui /avel, care s-a învrednicit de la "umnezeu de taine nerăite% *l necontenit le vorbea de cele viitoare, le înfăţişa premiul luptei, le arăta cununile de biruinţă, îi întărea şi îi îmbărbăta prin năde#dea bunătăţilor celor veşnice. 3i cum grăieşte el &*u socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi -Domani 1, 01. Prin aceasta el vrea să +ică: &Ce(mi vor)eşti mie de răni, de grăme+ile de lemne aprinse, de călăi, de pedeapsă, de foame, de pierderea averii, de sărăcie, de temniţă şi de legături du aici tot ce vrei, tot ce oamenilor li se pare gro+av şi totuşi nu ai putea numi nimic poată preţui cununile şi răsplătirile acelea. 4oateCele aceste pătimiri încetea+ă cucare viaţasăaceasta, iar răsplătirile cele veşnice nu au sfârşit. dintâi sunt vremelnice şi trecătoare, cele din urmă netrecătoare şi veşnice. ceasta învaţă
Pavel şi în alt loc, +icând: & !ecazul de acum este trecător şi uşor -66 Corinteni /, 0?. şadar, el le declară neînsemnate, după mărime şi fel, şi micşorea+ă frica greutăţii lor prin scurtimea timpului. Căci chiar dacă nenorocirile, după firea lor, ar fi grele şi nesuferite, totuşi greutatea lor slă)eşte prin scurtimea timpului, căci neca+ul nostru de acum, cel uşor şi trecător, ne aduce o slavă veşnică, care covârşeşte totul, neprivind la cele vă+ute, ci la cele nevă+ute, & căci cele văzute sunt trecătoare, iar cele nevăzute veşnice -66 Corinteni /, 0?(01. 'ar poate va +ice cineva că toate aceste )unuri sunt numai nădă=duite, iar omul cel mic la suflet şi greoi nu se atrage, precum se cuvine, prin arătarea acestor )unuri, ci caută să găsească chiar în viaţa de acum mângâiere şi odihnă 3 ,e aceea& acest +nţelept +nvăţător& Pavel& nu ia temeiuri de mân5âiere numai din cele viitoare& ci +ncă şi din viaţa de acum3 Mai +ntâi numără toate bunurile ce s!au săvârşit pe faţa pământului şi pe care cineva nici nu le nădă4duia& dar de care se +ndulceşte3 Iar aceste bunuri pre-ente sunt cea mai mare şi mai si5ură dovadă pentru cele pe care noi +ncă le nădă4duim3
=nsă în ce se cuprind acele bunuri, cărora noi ne-am şi făcut părtaşi? Bntru aceea, +ice postolul Pavel, că 'umne+eu a dat pe 8iul %ău, pe 8iul %ău cel Anul( @ăscut şi iu)it, pentru noi, ro)ii cei prihăniţi, şi pe noi cei îngreuiaţi cu nenumărate păcate şi apăsaţi de povara cea mare a nelegiuirilor, nu numai ne(a i+)ăvit de păcat, ci încă ne(a prefăcut în drepţi. <ără a pune asupră-ne ceva reu şi ostenitor, ci numai cerând de la noi credinţă, ne-a făcut drepţi şi sfinţi, ne-a declarat fii ai lui "umnezeu, moştenitori ai împărăţiei cerului şi împreună-moştenitori ai lui &ristos0 ne-a făăduit învierea, nestricăciunea trupului, petrecerea cu înerii, o fericire care covârşeşte toată ândirea locuinţa în cer. !e-a făăduit leătura cu =nsuşi "umnezeu, a revărsat aici #os harul 'fântului "uh peste noi şi ne-a slobozit de sub stăpânirea diavolului şi a duhurilor rele0 a stârpit păcatul, a ridicat blestemul, a sfărâmat porţile iadului, a deschis iarăşi raiul şi a trimis nu un îner sau arhanhel, ci pe propriul 'ău , 9. Iar toate acestea& adică sfinţirea şi +ndreptarea noastră +ncă de aici& şi numai prin credinţă& trimiterea :nuia!ăscut& a ;iului lui preaiubit& ,umne-eu& din cerSfântului pentru noi& darea pentru noi de către Tatăl a ;iului Său cel primirea ,u)& dobândirea unor )aruri atât de bo5ate şi a unor binefaceri atât de multe& nu sunt, oare, toate acestea mai preţioase decât miile de cununi şi de bunuri cărora avem
a ne face părtaşi? 'upă ce Pavel a arătat toate acestea în puţine cuvinte, iarăşi vine a vor)i despre năde=de. 'upă ce a +is: & "eci, fiind îndreptaţi din credinţă, avem pace cu "umnezeu, prin "omnul nostru $isus &ristos, prin Care am avut şi apropiere, prin credinţă, la harul acesta, în care stăm, şi ne lăudăm întru năde#dea slavei lui "umnezeu -Domani 5, 0(2, el adaugă îndată: & !oi ne lăudăm şi în suferinţe. şadar, după ce a spus ceea ce se săvârşise, că ne(am îndreptat, şi că 8iul lui 'umne+eu a murit pentru noi şi prin $l avem apropiere la 4atăl, şi ne(am făcut părtaşi harului şi darurilor ui, şi că ne(a slo)o+it din păcate, şi după ce a pomenit de )unurile cele viitoare, adică de & slava cea viitoare cu care noi ne lăudăm , totuşi, o)servă că această năde=de nu este de a=uns spre a tre+i pe cei mici la suflet şi a(i îm)ăr)ăta. %ocoteşte acum înţelepciunea %fântului Pavel. Chiar din lucrurile care par a întrista pe ascultători, a(i tul)ura şi a(i nedumeri, tocmai dintr(acelea el împleteşte cununi de mângâiere şi de laudă. Căci după ce a enumerat toate acestea, +ice: & *u însă socotesc binefaceri nu numai cele înşirate până acum, că noi ne-am sfinţit şi neam îndreptat prin
pentru ca să ve+i că aşa se întâmplă, priveşte la sfinţii din toate neamurile şi din toate veacurile, iau cum +ice 6acov: & 7uaţi pildă de suferinţă şi de robire îndelunată pe proorocii care au răit întru numele "omnului -6acov 5, 07. şa, însuşi Pavel, care îndeamnă la această luptă, vor)eşte de nenumăratele pătimiri ale sfinţilor, pe care ar fi cu neputinţă a le număra pe toate, şi apoi adaugă: &2u pribeit în piei de oaie şi de capră, lipsiţi fiind, strâmtoraţi, rău primiţi0 ei, de care lumea nu era vrednică -$vrei 00, ?(1, şi cu toate aceste necazuri, erau veseli. 2ceasta poate să o vadă oricine din purtarea lor, atunci când 2postolii au fost mai întâi aruncaţi în temniţă şi apoi biciuiţi. Ce Liceau ei atunci & '-au dus bucurându-se de la faţa sinedriului, că s-au învrednicit, pentru numele 7ui, să sufere ocară -8apte 5, /0.
Vedeţi că şi necazurile au slava şi răsplătirea lor? Priviţi numai la %fântul Pavel, cum +ăcea el în temniţă, Cum se târa înaintea =udecătorilor, cât de slăvit, cât de strălucit, cât de admira)il se părea el tuturor, mai vârtos celor care îl prigoneau şi(l pândeau< 'ar ce +ic eu că el atunci se părea oamenilor slăvit a încă tocmai când el era )ătut, era înfricoşat chiar şi duhurilor rele. *ând era +n temniţă& sau când suferea sfărâmare de corabie& atunci el săvârşea cele mai multe minuni& atunci el era mai +nvin5ător asupra puterilor şi stăpânirilor vră4maşe3 'eci, fiindcă el ştia )ine ce câştig trage sufletul său din neca+uri, de aceea +icea: & Când sunt slab, atunci sunt tare -66 Corinteni 02, 07, şi pentru aceasta +ice în acelaşi loc: & /entru aceea mă bucur întru slăbiciunile mele, în defăimări, în nevoi, în prioane, în strâmtorări pentru &ristos, ca să locuiască întru mine puterea lui &ristos -66 Corinteni 02, 07 şi 9. 'e aceea, când el în epistola sa, voind să do=enească pe unii dintre corintenii care aveau înaltă socotinţă despre sine şi dispreţuiau pe alţii, a fost silit să vor)ească despre propriile sale însuşiri covârşitoare.
!u s-a lăudat nici cu minunile, nici cu semnele sale, nici cu vrednicia şi înălţimea sa, ci s-a lăudat cu temniţa, cu #udecătoriile, cu foamea, cu friul, cu luptele şi cu prionirile ce a suferit , +icând: & "e sunt ei slui ale lui &ristos, eu sunt încă mai mult -66 Corinteni 00, 2. 6ar întru ce stă acest &mai mult, arată în cele următoare: & întru osteneli mai mult, în temniţă mai mult, întru bătăi peste măsură, la moarte adeseori -66 Corinteni 00, 2. 3i apoi adaugă: & "e se cuvine a mă lăuda, întru suferinţele mele mă voi lăuda -66 Corinteni 00, 7. ;e+i cum el întru acestea găseşte mai multă slavă decât în cununile şi însuşirile
sale cele slăvite, şi de aceea +ice: & :i nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe -Domani 5, .
Ce /neamnă aceata9 Enu numai atâtF l vrea ă *ică9 E7oi rămânem /ntru neca*uri şi uferinţe nu numai cu cura2 şi fără u!ărare8 ba le şi ocotim cinte şi ne lăudăm cu acete uferi nţe. ,upă ce a spus că neca-urile duc la cea mai mare cinste& la laudă şi la slavă& aşadar& neapărat şi la bucurie& căci unde este slavă şi cinste& acolo este şi bucurie& după ce el a arătat cât de slăvit si lăudat este a suferi neca-uri& vorbeşte de altă roadă mare şi slăvită a suferinţelor3 Care este aceea $l +ice: &'uferinţa aduce răbdare, iar răbdarea încercare, iar încercarea năde#de, iar năde#dea nu ruşinează -Domani 5, (/. Ce vrea ă *ică aceata9 ESuferinţa aduce răbdare cesta este cel mai slăvit rod al suferinţelor, că ele împuternicesc şi întăresc pe omul cel asuprit. ici se întâmplă ca şi cu ar)orii. r)orii care cresc la um)ră şi sunt apăraţi de toate vânturile, deşi se par la privirea pe dinafară că înver+esc şi înfloresc frumos, ei sunt molăi şi )ureţoşi şi se vătămă uşor de orice furtună. 'impotrivă, ar)orii care stau pe înălţimile munţilor, i+)iţi de multe şi puternice vânturi, ră)dând toate vremile cele rele, suportând furtunile cele mai silnice şi suferind mult de +ăpadă, aceştia sunt mai tari decât fierul. ,e asemenea& şi acele trupuri omeneşti care sunt crescute +n multe şi felurite +ndestulări& care sunt +mpodobite cu )aine moi& care necontenit +ntrebuinţea-ă băi şi unsori şi se +ndulcesc cu bucate bune& acestea sunt cu totul incapabile de toate ostenelile şi 5reutăţile pe care trebuie să le rabde cineva pentru cucernicie& şi aşa se fac vinovate de foarte mare pedeapsă3 'e asemenea, şi sufletele care duc o viaţă fără supărare, care au prisosinţă de îndestulări, care află )ucurie numai în cele de aici, aceste suflete, +ic, sunt mai moi decât ceara, sla)e şi incapa)ile de fapta cea )ună şi, în fine, a=ung pradă focului celui veşnic. Iar sufletele care necontenit suferă prime4dii şi osteneli şi neca-uri pentru ,umne-eu& sunt oarecum crescute cu acestea& ele sunt mai vârtoase& mai tari decât diamantul şi mai nobile3 4ocmai prin necontenitele neca+uri se fac neînvinse de potrivnicii lor şi do)ândesc o iscusinţă în ră)dare şi în statornicie, care prin nimic nu se poate clăti. Precum cei care pentru prima dată fac călătorie pe mare ameţesc şi se îm)olnăvesc cumplit, iar cei care au făcut îndelungate călătorii pe mare, care de sute de ori au ţinut lupta cu valurile şi care au suferit încă şi sfărâmare de cora)ie intră în noile călătorii pe mare plini de cura= şi de vite=ie, aşa
şi sufletul care răbdat +nmulte ispitefără şi aa sesuferit multe pe viitor obişnuieşte şi se a+ntăreşte osteneli& mai teme şi aneca-uri& se +nfricoşa şi fărăsea se buimăci3
4ocmai aceasta o spune %fântul Pavel, acest mare dascăl al căii celei cereşti, când +ice: & :i nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe , adică noi, înainte de a a#une la împărăţia cea veşnică şi la cununile cele cereşti, traem din necazuri un folos slăvit, că prin necontenitele suferinţe sufletul nostru se întăreşte şi priceperea noastră se face mai tare şi mai înţeleaptă. 3tiind toate acestea, iu)iţilor, să suportăm cu răbdare şi cu statornicie neca-urile şi suferinţele care ne vin& căci ,umne-eu le lasă şi ele a4ută la mântuirea noastră3 Să nu fim fără inimă& să nu cădem biruiţi de ispite& ci să ne +ntărim cu puterea bărbătească şi totdeauna să mulţumim lui ,umne-eu pentru binefacerile ce ne!a arătat& ca să ne +ndulcim atât de bunurile de acum& cât şi de cele viitoare să ne facem părtaşi, prin harul şi prin mila şi iubirea de oameni a "omnului nostru $isus &ristos, Căruia împreună cu 8atăl şi cu 'fântul şi de viaţă făcătorul "uh se cuvine slava şi cinstea, acum şi în vecii vecilor.
Amin.
Cuvânt la Duminica a III-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - o$atul nu trebuie ă e emeţeacă /ntru bo$ăţia a
97uaţi seama la crinii câmpului cum cresc, nu se ostenesc nici nu torc. :i vă spun vouă că nici 'olomon întru toată slava sa nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia4 )5at. >, AB- A.
Celor boaţi în veacul de acum porunceşte-le, să nu se înalţe cu ândul, nici să nădă#duiască spre boăţia cea nestătătoare4. ceastă învăţătură a dat(o Pavel ucenicului său 4imotei -l 4im. >, 0?.
$ste vrednic de luarea aminte a noastră, că postolul nu opreşte )ogăţia în sine, nu a +is: &insuflă )ogaţilor, să fie săraci, şi să arunce )ogăţia lor. Ci: & insuflă-le să nu se semeţească.
El ştia& că preţuirea peste măsură a bo5ăţiei şi umblarea şi aler5area după dânsa purcede de la mândrie& şi că din contră cel smerit nu pune +n ea vreo mare vrednicie& nici +ntrebuinţea-ă la ea râvnă mare3 El ştia& că bo5ăţia nu este oprită& numai dacă cineva& o +ntrebuinţea-ă la ceea ce este de trebuinţă3 dică, precum vinul în sine nu este ceva rău* ci rău este numai între)uinţarea lui cea fără rânduială, adică )ogăţia* aşa şi )ogăţia nu este în sine ceva rău, ci rea este +gârcenia şi lăcomia de avere. ltceva este un lacom de avere, şi altceva un )ogat. şa, lacomul de avere este acela, care, deşi are mult, totuşi nu se crede )ogat, căci el de(a pururea tot mai mult pofteşte. ,ar cel ce pofteşte mult& acela mai de 5rabă se poate numi lipsit& decât bo5at şi avut3 Lgârcitul este numai pă+itorul, nu şi stăpânul avuţiei sale, ro) era şi nu stăpânul )anilor săi. "ai lesne ar da el o )ucată din propriul său trup, decât ceva din comoara sa cea îngropată. $l o pă+eşte cu aşa teamă, ca şi ca când cineva fi poruncit, a nu atinge nimic dintrînsa. $l se fereşte de ale sale, şi cum ar fii(ar străine. Căci )anii aceia, din care el nici într(un fel de împre=urări nu voieşte a da, încât mai )ucuros ar suferi cea mai gro+avă osândă,
adică a iadului, decât să voiască a da ceva săracilor, cum pot oare aceşti bani să fie cu adevărat proprietatea sa7 *um poate el să fie stăpânul unui lucru& pe care el niciodată nu l!a +ntrebuinţat& nici s!a +ndulcit de dânsul7
2şadar /avel nu porunceşte boaţilor, să fie săraci, ci să fie smeriţi, fiindcă el ştia, că smerenia opreşte pe oameni de la umblarea şi alerarea după boăţie şi de la iubirea ei cea fără rânduială. "e aceea el îi sfătuia, să nu se mândrească întru boăţia lor, şi totodată le arăta, cum pot să depărteze de la sine această mândrie. Cum trebuie ei să înceapă aceasta? $i tre)uie să )age seama la firea )ogăţiei cât este ea de nesigură şi necredincioasă. Pentru aceasta Pavel a adăugat: & să nu nădă#duiască spre boăţia cea nestătătoare . dică nimic nu este mai necredincios, decât )ogăţia* ea este sluga nemulţumită şi necredincioasă, şi de a(i pune asupra lui mii de cătuşe, el totuşi fuge cândva de la tine împreună cu cătuşele sale. deseori stăpânii lui l(au pă+it cu încuietori şi cu +ăvoare şi au pus stră=i. 'ar el i(a mituit şi a fugit cu dânşii* i(a tras cu dânsul ca cu un lanţ, şi stra=a n(a folosit cât de puţin. <şadar cine poate fi mai necredincios& decât bo5ăţia7 =i cine este mai nenorocit decât aceia& care dat toată acela +n5ri4irea lor7 Cine cu toatăpsalmistului, râvna adună un lucru aşa de trecător şi dei!au schim)ător, nu socoteşte cuvintele care +ice: & vai de cei ce se reazemă pe puterea lor, şi se fălesc întru mulţimea boăţiei lor -Ps. /1, ?.
"ar pentru ce el îi văicăreşte? &*i adună comori, +ice el, şi nu ştiu, cine se va îndulci de ele -Ps. 1, ?. Hsteneala adunării )ogăţiei este ştiută, dar îndulcirea din ea nu se ştie. deseori se întâmplă, că aceia, ce noi am adunat şi am agonisit cu osteneală, a=unge chiar în mâinile vră=maşilor noştri, şi după moartea ta moştenirea adeseori va fi în partea acelora, care în curgerea vieţii tale de mii de ori te(au vătămat, ţi(au făcut rău. $i au îndulcirea )anilor, şi tu pe seama ta nu ai decât păcatele, pe care le(ai săvârşit cu agonisirea lor.
"e eşti boat, ândeşte, că propriu-zis nu acela este boat, care are mult, ci acela, care dă mult.
2şa făcea 2vraam. *l era boat, dar nu zârcit, ci primea pe călători în casa sa, şi a#uta lipsa săracilor. *l nu şi-a zidit palat pompos, şi totuşi înerii veneau la el în azdă, pentru că ei se uitau nu la strălucirea locuinţei, ci la fapta cea bună a sufletului. 'eci să urmăm lui, iu)iţilor, şi averea noastră să o între)uinţăm pentru săraci. @u casele noastre, ci inimile noastre să le împodo)im* căci nu ar fi oare ruşine, ca noi să ne învelim pereţii cu marmură, dar să lăsăm nebăat în seamă pe &ristos, care în cel sărac umblă ol şi desculţ?
Căci, o omule, ce(ţi va folosi o casă aşa de scump împodo)ită Când vei muri, nu vei lua(o cu tine. 'impotrivă, sufletul tău, dacă l(ai împodo)it şi înfrumuseţat, ai să(l iei cu tine în cealaltă viaţă. ,ar +nc)ipuieşte!ţi& că şi aici pe pământ ai că-ut +ntru o prime4die& şi te!a a4uns o patimă 5rea& ce poate să!ţi a4ute casa cea strălucită7 Poate oare să te scape din prime4die şi din nenorocire& dacă de pildă te +mbolnăveşti& sau +ţi mor copiii7
şadar ve+i, căci casa cea strălucită nu poate să(ţi a=ute. @oi +idim case, spre a locui în ele, nu spre a ne mândri cu ele. Ce este peste trebuinţa noastră, este de prisos şi nefolositor. 4u nu îngăduieşti a ţi se face o încălţăminte prea mare, pentru că ea te(ar împiedica la mers, aşa şi o casă prea mare te va împiedica la intrarea în cer. ;rei să(ţi +ideşti case mari şi slăvite, J eu nu te opresc, însă +ideşte(le nu pe pământ, ci în cer* case, care nici odinioară nu se învechesc şi nu putre+esc. ,ar asemenea case +ţi -ideşti tu prin cucernicie şi prin binefacere3
Ce alergi tu ca un furios după lucruri trecătoare, care la moarte te părăsesc @imic nu este mai înşelător, decât )ogăţia, astă+i ea este pentru tine, mâine împotriva ta* de(a pururea înarmea+ă ea ochii tuturor pi+maşilor împotriva ta* ea este potrivnicul
tău su) însuşi acoperământul tău, şi(ţi face pe casnicii tăi vră=maşi ascunşi. *e povară este bo5ăţia& mărturisesc aceasta mulţi c)iar din cei bo5aţi3 Bo5atul are mii de 5ri4i& umblă +ncoace şi +ncolo căutând& unde să!şi +n5roape banii& sau caută pe aceia& la care să!i poată pune3 Pe cine cauţi tu& bo5atule7
$ată aici stă &ristos, care voieşte să împrumute bani de la tine. *l are să ţi-i dea iarăşi odinioară cu o dobândă boată, şi nicăieri nu poate fi pus mai siur un capital, decât la dânsul. "acă îl pui aiurea, lesne poţi să fii neliniştit şi înri#orat, dar de îl pui la &ristos, prin binefacerea săracilor, atunci poţi să fii cu totul siur şi fără de ri#ă. /e pământ tu eşti numai un oaspete şi un călător. /atria ta este în cer.
şadar acolo pune capitalul tău, pentru ca să ai adevăratul folos şi îndulcire de la $l.
•
•
>rei sa fii bo5at cu adevărat& fă!ţi pe ,umne-eu prieten& şi vei fi cel mai bo5at3 >oieşti să rămâi bo5at& fii smerit. căci prin smerenie se slăbeşte pisma altora şi atunci poţi +n ti)nă să stăpâneşti ceea ce ai3
6ar a fi smerit, la aceasta noi în adevăr avem multe pricini. @oi tre)uie numai să socotim firea noastră cea pătimaşă, să numărăm păcatele noastre, şi să cumpănim, cine suntem noi.
@u +ice, întru mândria ta: eu am grămădit venitul atâtor ani, eu am atâtea si atâtea, mii de )ani şi do)ân+ile se înmulţesc în fiecare +i. Căci oricât de mult ai putea număra, totuşi acesta este ceva deşert şi trecător. deseori un singur ceas,
asemenea unui vânt, carele mână pul)erea, a răpit toate acestea dintru o casă. 6storia e plină de e!emple de felul acesta.
"ar cine dă săracilor, acela are o comoară nepieritoare, a cărei stăpânire nu se pierde la moarte, ci mai vârtos se va dobândi, în cealaltă viaţă, mai mult decât sa dat aici. 'e aceea să ne adunăm nouă comori în cer, pe care nici ruina nici moliile nu le strică, şi nici furii nu pot a le dezropa şi a le fura -"at. >, 27. 'ă ne dea nouă "umnezeu harul 'ău spre a împlini aceasta% 2min%
Cuvânt la Duminica a I1-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - De!re /m!ăcare şi de!re iubirea vră2maşilor
!u vă răzbunaţi voi sinuri, iubiţilor. Căci scris este; 92 mea este răzbunarea, *u voi răsplăti, zice "omnul4. "rept aceea de flămânzeşte vră#maşul tău, dă-i lui pâine, de însetează, adapă-l0 căci aceasta făcând, cărbuni de foc rămădeşti pe capul lui4 . %om3 1"& 19! "#23
'acă 'umne+eu ar voi să pedepsească, după cum se cade, toate atacurile, ce noi săvârşim împotriva ui, în adevăr noi n(am mai trăi nici o +i. Bncă Palmistul a +is: 9"e te vei uita la fărădelei, "oamne, cine va putea suferi4? -Ps. 029, . ;ără a 5ândi la toate păcatele cele ascunse& pe care numai conştiinţa păcătosului le cunoaşte& şi care numai ,umne-eu le vede& fără a pomeni toate acelea , dacă noi am trebui să dăm socoteală numai de păcatele noastre cele văzute, cum am putea noi dobândi iertarea lor?
Ce iertare am putea noi dobândi, dacă "umnezeu ar voi să cerceteze lenevirea şi nerespectul nostru la ruăciune? Când noi prin ruăciunea ne apropiem de "ânsul şi =l chemăm, adeseori nu-$ arătăm nici atâta cinste şi stimă, câtă obişnuiesc a arăta robii stăpânului, soldaţii ofiţerilor săi şi prietenii prietenilor.
Căci când vorbeşti cu prietenul tău, faci aceasta cu băare de seamă; iar când ceri de la "umnezeu iertare şi lăsare păcatelor tale, adeseori eşti uşor la minte şi împrăştiat, şi când înenunchezi şi buzele tale limbuţesc, ândurile tale zboară în deşert pretutindeni, prin casa ta, prin târ, pe uliţi. :i aceasta aşa de adeseori se întâmplă cu noi% "eci dacă "umnezeu de toate acestea ar cere de la noi socoteală, cum am putea noi dobândi iertare?
"acă mai departe "umnezeu ar #udeca defăimările, care noi în toate zilele aruncăm unul asupra altuia şi criticile noastre cele aspre şi nedrepte asupra celor deaproape ai noştri, cu ce ne-am dezvinovăţi, ce am putea zice?
"acă voi să pedepsească după cumale se inimii cade toate privirile noastrepeste cele acestea prihănite*lşiarnecurate, poftele cele păcătoase noastre, toate vorbele noastre cele necuviincioase, ce mare pedeapsă am trebui noi să suferim?
"acă *l ar cere socoteală de la noi pentru toate vorbele cele de ocară, cum am cuteza noi să zicem măcar cel mai mic cuvânt spre dezvinovăţirea noastră , când şi acela este vinovat focului heenei, care zice fratelui său; nebune? -"at.5, 22.
:i dacă se va cerceta încă şi slava cea deşartă, cu care noi ne mândrim pentru postul şi păcătoşii, milosteniacum noastră, dacănois-ar cerceta, nucăutăm de către "umnezeu, ci de către noi am putea atunci să mai la cer?
"acă pe lână aceasta se va #udeca şi necinstea, cu care noi urmărim unii pe alţii, lăudăm pe oameni în faţă dar pe din dos îi clev etim, cum am putea noi suferi pedeapsa pentru aceasta?
Ce trebuie să zic eu despre #urămintele cele mincinoase, despre mânia cea nedreaptă şi despre pizma, cu care noi adeseori nu numai pe vră#maşi, dar şi pe prieteni îi prionim?
Ce trebuie să zic eu despre aceea, că noi ne bucurăm, când altora le mere rău şi ne desfătăm întru nenorocirea aproapelui?
Acetea toate unt !ăcate vădite8 care tuturor unt cunocute şi mai toţi le ăvârşec. Sunt /ncă şi altele8 care unt cunocute numai conştiinţei !ăcătoului.
Ce ruşine pentru noi, când ele în +iua =udecăţii se vor vădi înaintea a toată lumea< Bnsă de acea ruşine împreună şi de însuşi păcatele cele mari, precum şi de pedeapsa cea mare, noi putem scăpa, dacă vom ierta aproapelui nostru atacurile sau vătămările, ce el ne(a făcut. Căci Bnsuşi 'omnul 'umne+eu +ice: "e veţi ierta oamenilor reşelile lor, şi 8atăl vostru cel ceresc va ierta vouă reşelile voastre0 iar dacă nu veţi ierta altor oameni, nici 8atăl vostru nu vă va ierta reşelile4 -"at. >, 0/(05. 6ar postolul Pavel +ice: 9draostea acoperă mulţime de păcate4 -6 Petru /, 1.
Dar noi nu trebuie numai ă iertăm ci ă şi uităm că aşa /ntrea$a rană a ufletului notru trebuie vindecată.
Precum tur)atul niciodată nu simte odihnă, aşa şi acela, care nu uită vătămarea suferită, ci totdeauna o aminteşte, niciodată nu va putea avea pacea cea adevărată, pe cât el adeseori pomeneşte cuvintele sau faptele vătămătorului său.
$ar dacă tu tot ândeşti la răzbunare, mai întâi pe măruntaiele tine însuţi. 5ânia ta este pentru tine însuţi o unealtătedechinuieşti schiniuire, şi îţi sfâşii tale. :i cine poate fi mai nenorocit decât un om, care de-a pururea este mânios?
=ndată ce el îl vede pe vră#maşul lui, ba încă dacă vede numai haina sau casa lui, această vedere îl chinuieşte şi îi adauă o adâncă rană peste rană. "ar pentru ce ne necă#im şi ne chinuim? Chiar dacă n-ar ameninţa iadul pe cei neîmpăcaţi, sinure muncile lăuntrice, ce se pricinuiesc prin răzbunare, ar trebui să ne îndemne a ierta pe cei ce ne-au vătămat, dar fiindcă afară de această muncă, încă şi pedepsele cele veşnice aşteaptă pe cei neîmpăcaţi, apoi ce este mai fără de #udecată decât a-şi ăti cineva chinul şi aici şi în cealaltă viaţă, a se nenoroci şi aici şi dincolo, numai să se răzbune asupra vră#maşului său?
@u +ice: vătămarea suferită este prea mare. @u este acesta temeiul, pentru care tu eşti atât de neîmpăcat, şi aşa îndelungat ţii mânia, ci temeiul cel adevărat stă întru aceea, că tu nu gândeşti la propriile tale păcate, nici la iad, nici la frica lui 'umne+eu.
%au cre+i tu, că este ceva ruşinos, ca tu mai întâi să fii gata la împăcare %ocoteşti tu în adevăr, că este ruşine, a câştiga folosul acestei preveniri. 'impotrivă, este ruşine pentru tine, când tu aşa îndelung rămâi încătuşat de patimă şi aştepţi, până ce vătămătorul va cere iertare. cesta este pentru tine ruşine şi vătămare totodată. Căci cel ce vine înaintea altuia la iertare, apoi el, iar nu tu, ai folosul din aceasta, căci tu ai iertat nu pentru ascultarea către 'umne+eu, ci numai din plăcerea către alţii.
'acă tu dimpotrivă, înainte, şi fără ca vătămătorul să(ţi vor)ească de aceasta, fără a te ruşina, te apropii de dânsul şi laşi la o parte mânia ta, atunci fapta cea )ună rămâne întreagă pe seama ta, şi vei avea câştig deplin, răsplată de la 'umne+eu.
"ar poate tu zici; ai fost foarte rău vătămat şi clevetit. 8otuşi păzeşte-te, de-aţi răzbuna sinur necazul lasă8u luieşti "umnezeu răzbunarea, va apăra afacerea ta, mai bine decât poţi tucidori. dator numai a te rua*lpentru duşmani, iar
ceea ce are să se întâmple cu acesta, "umnezeu a rezervat sie. $ncă nici să doreşti rău duşmanului tău, ci îndeobşte să-l laşi în #udecata "omnului. $ar dacă noi ne ruăm pentru duşmanii noştri şi ne împăcăm cu ei, "umnezeu nu-$ va ierta, până ce ei înşişi nu se vor face mai buni. *l nu-$ iartă pentru propriul lor folos.
Pe tine $l te laudă pentru împăcarea ta cea înţeleaptă, iar pe dânşii îi pedepseşte, pentru ca ei să nu se facă mai răi.
@etemeinică şi deşartă este aşadar pricinuirea acelora, care +ic, că numai pentru acea ei nu iartă pe duşmanul lor, pentru ca să nu(l facă încă mai rău şi pentru a nu(l lovi în mândria lui.
$i adaugă: se socoteşte sla) cel ce face întâiul pas spre împăcare şi voieşte a se pune la cale cu vră=maşul. 4oate acesteaândurile, sunt vor)e şideşarte. @chiul lui "umnezeu, care totdeauna privehează, cunoaşte tu nu trebuie să bai seamă de vorbele celui împreună cu tine rob, numai dacă #udecătorul, care are să te #udece în cealaltă lume, este mulţumit cu tine. %ocoteşti tu însă în adevăr, că potrivnicul tău, prin mlădioşia ta s(ar face încă mai rău, atunci să ştii, că el nu se va face mai rău prin acesta, ci mai rău s(ar face mai vârtos atunci când tu nu te împaci cu dânsul.
3i chiar de ar fi el cel mai rău, totuşi el, deşi nu o spune şi o tăinuieşte, va proslăvi întru inima sa )unătatea, )lândeţea şi înţelepciunea ta.
'acă el cu toată iertarea ta, totusi rămâne întru răutatea sa, atunci trage aupraşi cea mai mare pedeapsă a lui 'umne+eu. şadar nu grăi cuvintele acele reci: ?eu nu pot cel dintâi a +ntinde mâna de +mpăcare& ca să nu socotească potrivnicul meu& că eu fac aceasta de frica lui& şi să se facă +ncă mai semeţ către mine03 stfel de cuvinte arată un duh copilăresc şi fără =udecată, care se lasă a se ameţi de socotinţa oamenilor.
Creadă cineva, că tu te(ai împăcat de frică, răsplătirea ta va fi cu atât mai mare, dacă tu ai prevă+ut aceasta şi totuşi ai ră)dat toate prin frica de 'umne+eu. ,impotrivă cine se +mpacă& spre a fi lăudat de oameni& acela +nsuşi +şi răpeşte tot câşti5ul dintru acesta3 @umai cu un vră=maş nu tre)uie să te împaci tu niciodată* acesta este %atana. Cu acest vră=maş nu te împăca nici odinioară. 6ar asupra confraţilor tăi să nu cugeţi niciodată duşmăneşte.
3i de s(a ivit între voi vreo ceartă, să nu dure+e peste +i căci postolul +ice: 9'ă nu apună soarele întru mânia voastră4 -$fes. /, 2> . $ar dacă vră#măşia ta durează mai mult, atunci ea nu este urmare a pripirii, ci a răutăţii celei lăuntrice, a unui suflet păcătos.
Prin fiecare amânare împăcarea se va face tot mai grea, căci trecând o +i tu te ruşine+i mai mult, decât la început, şi încă mai mult după ce au trecut două sau trei +ile* iar dacă a trecut a treia şi a patra, atunci va trece încă şi a cincea +i, )a şi a +ecea, )a şi a două+ecea, )a şi a suta, şi răul va fi cu totul nevindeca)il.
Cu cât mai mult timp trece, cu atâta noi mai mult ne depărtăm de potrivnicii noştri, cu atâta mai departe a=ungem unii de alţii.
Acum când tu8 ştii toate acetea8 $răbeşte-te a ieşi /naintea a!roa!elui tău cu /m!ăcare8 şi ţine-l tare8 !ână el cu totul e va muia de tine. Aceata ete ceva $reu şi a!ru. Dar $ândeşte8 că tu faci toate acetea !entru Dumne*eu8 şi că !entru aceata vei dobândi mân$âiere şi de!lină ră!lătire de la Dumne*eu.
"eşteaptă sufletul tău cel întârzietor şi trândav, care se ruşinează de aceasta şi striă la el; Ce întârzii şi zăboveşti? *ste vorba despre fericirea ta0 "umnezeu cere de la noi împăcarea, şi poruncile 7ui trebuie preferate înainte de orice.
Potrivnicul tău poate din nou să te atace şi să(ţi sporească toate relele, noi toate tre)uie să le suferim cu ră)dare* căci aceasta este de mai mare folos pentru noi, decât pentru dânsul* şi dintre toate faptele cele )une ale noastre în +iua =udecăţii mai mult se va lăuda împăcarea .
!oi adeseori am atacat pe "omnul, adeseori am păcătuit , dar în împăcarea cu cei de aproape ai noştri "umnezeu ne-a arătat calea prin care să putem dobândi şi noi împăcare şi iertare.
2şadar, să lepădăm păcatul neîmpăcării şi al răzbunării, ca să ne putem face părtaşi împărăţiei cereşti, pe care fie ca să o dobândim prin harul şi prin iubirea de oameni a "omnului nostru $isus &ristos, căruia împreună cu 8atăl şi cu 'fântul "uh fie cinstea, slava şi închinăciunea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. 2min.
Cuvânt la Duminica a 1-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - De!re ru$ăciunea cea nedemnă şi !ăcătoaă
9!u tot cel ce zice mie; "oamne, "oamne va intra întru =mpărăţia Cerurilor4 )5at. E, A @u de mult eu am vor)it despre aceea, că mulţi la rugăciune, arată răceală şi trândăvie, se arată somnoroşi, cască şi se întind sau îndeo)şte cată încoace şi încolo, şi vădesc un adevărat dispreţ pentru rugăciune. stă+i voimai vor)i despre oşialtă care încă săvârşeşte este încă pier+ătoare maigreşeală, prime=dioasă, decâtsecea dinainte.între altele , şi care "ulţi adică arată la rugăciune multă râvnă, se pleacă adânc, chiar se aruncă cu faţa la pământ, varsă călduroase lacrimi, suspină cu amar, întind mâinile, şi vădesc multă ardoare* dar între)uinţea+ă rău această căldură şi sârguinţă spre dauna sufletului lor. dică ei strigă la 'umne+eu nu pentru păcatele lor şi(l roagă nu pentru iertarea greşelilor lor, ci îndreptea+ă această râvnă a lor împotriva vră=( maşilor lor, plâng la 'umne+eu pentru pedepsirea şi smerirea lor. $i fac asemenea aceluia, care ascuţeşte sa)ia sa, nu pentru ca să o între)uinţe+e împotriva vră=maşilor, ci pentru ca să lovească cu ea propriul său trup. 'e asemenea se folosesc aceşti oameni de rugăciune, nu pentru a do)ândi iertarea păcatelor lor, ci pentru a cere de la 'umne+eu pedepsirea vră=maşilor lor.
cesta înseamnă tot la fel ca şi când cineva s(ar arunca în propria sa sa)ie, încă şi aceasta a născocit(o vră=maşul cel rău, satana, pentru ca în toate chipurile putincioase să ne piardă atât prin râvna întru rugăciune, cât şi prin trândăvie şi răceală. Anii =ignesc pe 'umne+eu prin dispreţul lor pentru rugăciune, şi vădesc prin răceala lor nesocotinţa lor pentru 'umne+eu, alţii, măcar că arată râvnă, dar arată această râvnă spre nimicirea mântuirii lor celei sufleteşti. cela, gândeşte satana, este uşor de minte şi trândav, şi aceasta este de a=uns, ca el să nu tragă nici un folos de la rugăciunea sa. Celălalt, +ice satana mai departe, este râvnitor şi învăpăiat. şadar ce este de făcut $u nu pot slă)i râvna lui, de aceea tre)uie să caut altă cale, spre a(l pierde. Cum însă $u voi face, ca el să între)uinţe+e rău râvna sa, şi să o aplice nedrept. se ruga împotriva vră=maşilor săi este o nedreptate. 'acă el face aceasta, atunci de la rugăciunea lui cea râvnitoare nu numai nu va avea nici un folos, ci prin aceea încă mai mult se va vătăma, decât prin răceală şi prin trândăvie. tât de viclene sunt planurile acestui rău vră=maş< Pe unii îi răstoarnă în pier+are prin trândăvie, pe alţii prin râvnă, când această râvnă a lor nu corespunde legii lui 'umne+eu. 'ar noi tre)uie să au+im încă, cum sună rugăciunea lor, şi din aceea să cunoaştem ne)unia sufletului lor. $u mă ruşine+, când voiesc să aduc cuvintele ne)unilor, dar tre)uie să le aduc, tre)uie să repet sunetele lim)ii lor cele fără de minte. Cum sună deci rugăciunea lor &Dă+)ună(mă, 'oamne, se roagă ei, de vră=maşii mei, şi arată( le, că tu eşti 'umne+eul meu. @ nebune, omule% !u dintru aceea că noi ne mâniem, ne necă#im şi ne înfuriem, vede cineva, că noi avem un "umnezeu, ci din aceea că noi suntem blânzi, liniştiţi şi prietenoşi, şi întru toate ne purtăm cuminte şi cu fapte bune; 92şa zice "umnezeu, să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre cele bune, şi să proslăvească pe 8atăl vostru cel din cer4. )5at. +, >. @u ve+i tu oare, că este împotriva lui 'umne+eu, când cerem de la 'ânsul, ca să pedepsească pe vră=maşii noştri /oate vei întreba; pentru ce acesta este împotriva lui "umnezeu? /entru că, îţi voi răspunde eu, =nsuşi "umnezeu a zis Bnsuşi şia pus 9ruaţi-vă pentru )5at. aceasta. 'eci dacă vră#maşii tu ceri de voştri4. la legiuitor, ca +,săDD. calcePentru legea că sa $l proprie, ceri,legea ca el să dea o poruncă potrivnică* dacă tu rogi pe acela, care te(a oprit a te ruga împotriva vră=maşilor tăi, ca să audă rugăciunea ta cea duşmănească, atunci când
faci aceasta, nu săvârşeşti rugăciune, ci )at=ocoreşti pe dătătorul legii şi înfrunţi pe acela, care altminteri ţi(ar fi dat, pentru rugăciunea ta, toate )unurile. 3i spune mie, cum ar fi cu putinţă, ca 'umne+eu să audă rugăciunea ta, când tu înfrunţi pe acela, care tre)uie să o audă Când tu faci aceasta, +ădărniceşti mântuirea ta cea sufletească şi te arunci în prăpastie, când tu necinsteşti pe potrivnicul tău în faţa 'omnului şi Bmpăratului tău. 'eşi nu(l loveşti cu mâinile, dar îl loveşti cu cuvintele. şa ceva nu ai cute+a tu în ochii stăpânirii celei pământeşti, împotriva celui împreună cu tine ro), de frica unei pedepse aspre. 3i cu dreptate. 'acă tu nu cute+i înaintea stăpânirii celei pământeşti a necinsti pe cel împreună cu tine ro)* apoi cum poţi tu cute+a a face aceasta înaintea ochilor lui 'umne+eu
'pune, nu te înfiori, nu te cutremuri, când în mi#locul ruăciunii te mânii, te înfurii, te turbezi, şi te arăţi mai rozav şi mai nemilostiv, decât acel rob din *vanhelie, care pretinde de la alt rob cei o sută de dinari? Ca să ve+i, că eşti încă mai cute+ător, decât acel ro), nu ai decât să(ţi aminteşti povestirea evanghelică. -"at. 01, 2/ urm.. $l era dator 'omnului său cu +ece mii de talanţi, dar fiindcă nu(i putea plăti, s(a rugat 'omnului său, ca să aştepte -şi să(l păsuiască până ce va vinde toate ale sale, că aşa să poată plăti toată datoria 'omnului său. Când 'omnul l(a vă+ut atât de trist, s(a milostivit asupra(i, şi i(a iertat cei +ece mii de talanţi. 'eci după ce acest ro) s(a dus, a aflat pe alt ro), tovarăşul său, care îi era dator cu o sută de dinari, l(a apucat si cu toată asprimea şi nemilostivirea a cerut de la dânsul plata, însă 'omnul când a au+it aceata, a poruncit să(l arunce în temniţă. Cumpăneşte acum, cât de mult covârşeşti tu la cru+ime, pe acest ro), când te rogi pentru pedepsirea vră=maşilor tăi< cela n(a cerut de la 'omnul său, ca el să(i scoată cei o sută de dinari, ci i(a cerut el însuşi. 6ar tu ceri de la 'omnul, adică de la 'umne+eu, o lucrare aşa de )at=ocoritoare şi neiertată. şa tu voieşti, ca Bnsuşi 'omnul să pedepsească pe ro)ul, tovarăşul tău. cela a apucat pe tovarăşul său nu în faţa 'omnului, ci afară de casă, iar tu faci aceeaşi faptă, pe când stai la rugăciune, înaintea ochilor Bmpăratului tău. 'eci, dacă acel ro), care n(a cerut de la Bnsuşi 'omnul e!ecutarea datoriei, şi tocmai după ce ieşise dinainteade'omnului său,apoi a apucat tovarăşul său, dacătu,acesta, +ic la n(a'omnul do)ândittău iertarea la 'omnul, cât depe mult vei fi pedepsit care ceri aceeaşi lucrare rea, şi sugrumi pe tovarăşul tău înaintea ochilor lui Ce faci tu,
neînţelegătorul Pe când stai înaintea lui 'umne+eu, spre a do)ândi de la el iertarea păcatelor tale, umpli inima ta de ură şi de mânie<
=ntr-un timp, când noi trebuie să fim cei mai blânzi, când vorbim cum "omnul când plânem, cerând iertarea păcatelor noastre, aşteptăm îndurare, har şi iertare, cum, în acelaşi moment putem a ne mânia, a trece în furia cea de afară, şi a umplea ura noastră cu otravă şi cu amărăciune? %pune(mi deci, cum putem noi nădă=dui, că vom do)ândi de la 'umne+eu, har şi mântuire, când noi punem numai masca unei rugăciuni smerite, dar îndată ne aruncăm în cuvinte semeţe şi fără de =udecată şi aşa amărâm pe 'omnul asupra noastră înşine 2i venit în 3iserică, spre a vindeca rănile tale, iar nu spre a zândări mai tare pe ale aproapelui tău. 8impul ruăciunii este timpul îndurării şi al suspinului, iar nu al mânierii şi al urii0 timpul lacrimilor, iar nu al necazului şi al duşmăniei. Pentru ce amesteci unele cu altele nişte lucruri atât de contradictorii Pentru ce te com)aţi pe tine însuţi Pentru ce dărâmi propria ta +idire Cel ce se roagă tre)uie mai mult decat oricine a avea o minte liniştită, un duh smerit şi o inimă înfrântă. 'ar cine strigă asupra vră=maşilor săi totdeauna va fi lipsit de asemenea însuşiri. $l este plin de mânie şi pentru aceea nu poate avea simţul cel liniştit al smereniei. "ar poate îmi vei răspunde, că duhul tău se înflăcărează prin amintirea de vră#maşii tăi0 inima ta se învăpăiază, şi când ândeşti la nedreptatea ce ai suferit, nu poţi înfrâna învăluirea ta. ine, dar tu tre)uie să pui împotriva acestei porniri amintirea de păcatele tale şi frica de =udecata cea viitoare. dă(ţi aminte numai, cât de mare este vinovăţia ta către 'omnul, şi că tu pentru toate păcatele tale eşti vrednic de osândă, şi frica de aceasta va )irui acea mânie asupra aproapelui tău, căci această frică tre)uie să fie mai mare şi mai puternică, decât patimile tale. Când te rogi, adă(ţi aminte de iad, de pedepsele şi de chinurile cele veşnice, atunci desigur vră=maşul tău nu(ţi va mai putea veni în minte. Bnfrânge duhul tău şi smereşte sufletul tău prin amintirea de propriile tale păcate, atunci nu va putea mânia să învăluie inima ta. "ar tocmai aceasta este pricina tuturor relelor, că noi călcările de lee ale altora le urmărim cu cea mai mare amănunţime, iar pe ale noastre le trecem cu vederea cu un poorământ foarte mare. 3i totuşi noi tre)uie să urmăm dimpotrivă. @oi pururea tre)uie să ţinem în minte păcatele noastre, iar nelegiuirile altora niciodatăşisăîndurat nu le pomenim. vom facede aceasta, şi 'umne+eu va fi milostiv către noi, Când şi noinoi vom înceta a mai atunci purta veşnice duşmănii şi veşnice vră=măşii către cei de aproape ai noştri. 3i dacă cândva ne(ar
mai veni vreuna, noi vom lăsa ura repede iarăşi să se ducă şi prin acesta tot aşa repede vom do)ândi şi iertarea păcatelor noastre. dică precum acela, care de(a pururea pomeneşte greşelile aproapelui său, opreşte prin aceasta pe 'umne+eu, de a ierta pe ale lui însuşi, aşa dimpotrivă, acela care este curat de ură, curând este curat şi de păcate. Căci dacă noi, care suntem păcătoşi şi din fire mânioşi iertăm, din ascultare către porunca cea dumne+eiască atacurile cele suferite, cu cât mai vârtos 'umne+eu cel iu)itor de oameni, cel plin de dragoste şi )lând, va ierta păcatele noastre, şi tocmai prin iertarea acelora va răsplăti omenia noastră către cei de aproape ai noştri 8ie ca noi toţi să fim părtaşi iertării păcatelor noastre, prin harul şi prin iu)irea de oameni a 'omnului nostru 6isus #ristos, căruia se cuvine cinstea şi slava în vecii vecilor< min. Cuvânt la Duminica a 1I-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - ,âlcuire la 3,atăl notru...
9
trăsuri, cârmaciul pentru cora)ie şi mu+icantul pentru strune, aceea este, după voia plăsmuitorului, sufletul pentru vasul cel pământesc al trupului. *l ţine frâul, el poartă cârma, el loveşte strunele, şi când face aceasta într-un chip nimerit, trebuie să se producă melodia cea slăvită a faptei celei bune. $ar dacă el lasă să cadă tonurile, sau le suie peste cuviinţă, atunci piere atât meşteşuul, cât şi armonia. "eci de suflet nu se înri#esc cei mai mulţi oameni, şi nu-l învrednicesc nici de puţină luare aminte, ci aplică tot timpul vieţii lor la înri#irile trupeşti. Anii se îndeletnicesc cu coră)ieria, se luptă cu valurile şi cu vânturile, se clatină de(a(pururi între moarte şi viaţă, şi şi(au pus toată năde=dea pe o scândură stricăcioasă. lţii aleg sudoarea lucrării pământului, în=ugă taurii la plug, )ră+dea+ă şi răresc pământul, seamănă şi seceră, plantea+ă şi adună roadele, şi tot timpul trece în astfel de osteneli. 6arăşi alţii aleg negustoria, de aceea fac călătorii depărtate pe apă şi pe uscat, preferă patriei străinătatea, îşi lasă rudele, prietenii, nevasta şi copiii şi aleargă în depărtare pentru un mic câştig. 'ar să număr eu oare toate meşteşugurile, pe care le(a născit omul pentru dra( gostea trupului, de care el este +i şi noapte )uimăcit, pentru a se îngri=i de trup, pe când sufletul îl lasă tul)urat de foame, de sete, de necurăţie şi de murdărie, şi )ântuit de mii de rele. 3i cu toată această sudoare, cu toate aceste osteneli, nu(şi scapă de moarte nici măcar trupul ci împreună cu trupul cel muritor, aruncă şi sufletul cel nemuritor în chinul cel veşnic.
"e aceea eu tânuiesc neştiinţa, care înveleşte sufletele tuturor oamenilor, şi întunericul cel ros de care sunt încon#uraţi, şi aş dori să pot stria tuturor oamenilor cu cuvintele lui "avid; K
2ceasta este ruăciunea "omnului sau 8atăl nostru şi noi vom cerceta, ce înseamnă cuvintele acestei ruăciuni, şi vom lua aminte, ce ne învaţă "omnul prin ele. %e începe aşa: K8atăl nostru, carele eşti în ceruriK )5at. V$, . H ce covârşire a dumne+eieştii iu)iri de oameni şi ce împlinire de cinste pentru noi< Ce cuvinte pot fi de a=uns, spre a mulţumi după cum se cade celuia, care ne arată atâta )unătate Cumpăneşte, iu)itule, =ositatea firii tale şi a mele* socoteşte înrudirea noastră cu pământul, cu pul)erea, cu noroiul şi cu cenuşa< Căci din pământ ne(am format noi şi iarăşi în pământ ne întoarcem. Cumpăneşte aceasta şi te uimeşte de nespusa boăţie a bunătăţii lui "umnezeu către noi, când el se învoieşte a-l numi 8ată% Cel pământesc pe cel ceresc, cel muritor pe cel nemuritor, cel trecător pe cel netrecător, cel vremelnic pe cel veşnic, cel ce încă ieri era pulbere cutează a-l numi 8ată pe cel ce este "umnezeu din veşnicie% Bnsă nu în +adar te înveţi tu a(l numi tată, ci din respectul către numele tată, pe care lim)a ta l(a rostit, să urme+i şi tu )unătăţii sale, precum #ristos a +is în alt loc: Nfiţi asemenea 4atălui vostru celui din cer, care răsare soarele %ău peste cei )uni şi peste cei răi, şi plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţiN -"at. ;. /5. 'ar pe 'umne+eu cel )un nu poate a(l numi tată acela, care însuşi este nemilostiv şi cumplit ca o fiară săl)atică* căci el nu poartă caracterul )unătăţii Părintelui ceresc, ci s(a făcut asemenea ca o fiară răpitoare, şi a pierdut no)leţea sa cea dumne+eiească, precum +ice 'avid: NHmul n(a cunoscut cinstea sa, alăturatu(s(a cu do)itoacele cele fără de minte şi s(a asemănat lorN -Ps.O;666 20 Cine împunge ca un taur săl)atic, cine loveşte ca un cal, cine sfâşie ca un leu, înghimpă ca o scorpie, şi um)lă pândind cu vicleşug ca o vulpe, cum poate unul ca acela să rostească cuvintele, care se cuvin numai unui fiu a lui 'umne+eu, cum poate el să numească pe 'umne+eu tată al său 'ar ce nume tre)uie să dăm noi unor asemenea oameni 4re)uie oare să(i numim fiare Bnsă fiarele au numai câte una din relele însuşiri cele numite* el dimpotrivă le are pe toate împreună, şi este încă mai fără de minte decât dânsele. Ce +ic eu: o fiară $l este mai cumplit decât toate fiarele. Căci acestea, deşi sunt din fire săl)atice, se pot îm)lân+i prin meşteşugul omului. Hmul însă, care săl)ăticiunea lor cea firească a putut să o prefacă într(o )lândeţe nefirească, cum se va putea oare de+vinovăţi, când )lândeţea sa ceael,firească a prefăcut(o într(o săl)ăticie nefirească Cum se va el putea de+vinovăţi care domoleşte pe lei, când duhul lui este mai mânios şi mai neîm)lân+it, decât un leu $l face întrucâtva pe leu om, şi nu )agă de seamă, ca pe om, adică pe sine însuşi, îl face leu. celuia,
adică leului, îi împărtăşeşte, el ceea ce este peste firea lui, iar pe sine însuşi se pune mai =os decât firea sa. Cum ar putea unul ca acesta să numească pe 'umne+eu 4ată 'ar cel ce este către aproapele său )un şi îndurat, care nu se ră+)ună asupra celui ce l(a atacat, ci stârpeşte atacurile prin )inefaceri, acela poate cu dreptate să numească pe 'umne+eu 4ată al său. şadar cumpăneşte înţelesul acelor cuvinte ale rugăciunii, cât de frumos 'omnul, în graiul: N4atăl nostruN ne îndeamnă la iu)irea aproapelui, cum leagă el pe toţi unul cu altul în dragoste< $l nu +ice, ca noi să ne rugăm: N4atăl meu cel din cerN, ci N4atăl nostru cel din cerN. @oi tre)uie să învăţăm dintru aceasta, că noi avem un tată o)ştesc, şi că pentru aceea noi tre)uie să ne întâmpinăm unul pe altul cu dragoste frăţească.
5ai departe ne învaţă, că noi nu trebuie să ne uităm la pământ şi la cele pământeşti, şi să nu umblăm după cele de #os, ci să luăm aripile credinţei, să ne înălţăm în eter, şi să căutăm pe acela, pe care noi îl numim 8ată. 2ceasta arată el în cuvintele; K8atăl nostru, care eşti în ceruriK. *l zice aceasta, nu pentru că "umnezeu ar fi numai în cer, ci pentru ca să ne îndemne pe noi, cei ce ne zbuciumăm pe pământ, să ne ridicăm privirea la cer, *l ne arată frumuseţea bunurilor celor cereşti, spre a îndrepta la dânsele toată dorinţa şi pofta noastră. 'upă aceea #ristos, adaugă cuvintele: K'finţească-se numele tăuK% Bnsă nimeni nu tre)uie să fie atât de nepriceput, încât să creadă, că s(ar putea da lui 'umne+eu încă un spor de sfinţenie, căci $l este în faptă cel sfânt, cel în totul sfânt şi cel prea sfânt între sfinţi. ceastă laudă i(o dau lui %erafimii, când neîncetat strigă: N%fânt, sfânt, sfânt este 'omnul %avaot* plin e cerul şi pământul de slava saN -Bs. ;6. . 'ar vedeţi, acei ce primesc pe un împărat cu pompă şi cu triumf şi îi strigă cu cuvintele: No împărate şi 'oamneN, ei nu dau împăratului ceea ce el n(ar avea, ci proslăvesc întru el ceea ce este propriu al său. Căci rostirea; K'finţească-se numele tăuK, nu înseamnă altceva, decât; Kproslăvit fie numelei tăuK. /rin aceste cuvinte noi ne învăţăm încă, a diri#a viaţa noastră prin fapte bune, pentru ca oamenii, văzând aceasta, să proslăvească pentru aceasta pe 8atăl cel ceresc,
potrivit cu pentru raiulcaluiei, &ristos; K'ă strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, văzând faptele noastre cele bune, să proslăvească pe 8atăl vostru cel cerescK )5at. V, >.
"ai departe #ristos ne învaţă a ne ruga: Kvie împărăţia taK. 8iindcă noi suntem tirani+aţi de poftele trupului şi năpăstuiţi de mii de ispite, de aceea împărăţia lui 'umne+eu este foarte tre)uitoare, pentru ca păcatul să nu împărăţească în trupul nostru cel muritor, şi noi să nu(i dăm ascultare întru poftele lui, nici să facem mădularele noastre arme ale nedreptăţii. "ai vârtos ele tre)uie a fi arme ale dreptăţii spre slu=irea 'omnului, şi noi să fim cu ele ostaşi ai Bmpăratului cel veşnic. fară de aceasta, cuvintele acestea ne învaţă, a nu preţui peste măsură viaţa de acum, a socoti puţin lucrurile pământeşti, a alerga după cele viitoare, ca unele ce sunt rămâitoare, şi a căuta Bmpărăţia cerească cea veşnică. @oi nu tre)uie să ne lipim de )ucuriile acestei lumi, nici de frumuseţea trupului, nici de mărimea avuţiei, nici de mulţimea )unurilor, nici de lu!ul caselor, nici de putere, nici de precădere, nici de stăpânire, de porfiră şi de coroană, nici de mâncările cele scumpe, nici de mesele cele desfătate, nici de altceva, ce gâdilă simţurile noastre, ci tre)uie a ne despărţi de toate aceste lucruri, şi de(a pururi a nă+ui la împărăţia lui 'umne+eu. 'upă ce ne(a învăţat această faptă )ună, ne cheamă apoi a ne ruga: Kfie voia ta, precum în cer, şi pe pământK. dică după ce în cele dinainte ne(a umplut de iu)irea către )unurile cele viitoare şi de dorul Bmpărăţiei celei cereşti, ne duce apoi, ( plini de acest dor ( la cuvintele: Nfie voia 4a, precum în cer, şi pe pământN.
*l voieşte a zice cu aceasta; "ă-ne, "oamne harul, ca noi acea viaţă cerească să o urmăm încă şi pe pământ, şi că ceea ce tu voieşti, să voim şi noi. Vino deci întru a#utorul voinţei noastre cele slabe, care deşi ar putea împlini poruncile tale, dar este împiedicată la aceasta de slăbiciunea trupului% =ntinde mâna acelora, care deşi cu bucurie ar putea alera, dar sinuri n-ar putea% "eşi sufletul nostru are aripi, deşi el voieşte a se ridica la cer, însă reutatea trupului îl împiedică. 2cela voieşte repede a se ridica în sus, dar carnea îl atârnă la pământ. "ar când, o "umnezeule, a#utorul tău ne însoţeşte, atunci se face uşor ceea ce altminterea era cu neputinţă. 'e aceea Nfie voia ta, precum în cer, şi pe pământN< 'upă ce #ristos în acea rugă a pomenit de pământ, a tre)uit să amintească şi de acei ce se produc locuiesc pe el, şi şi care în trupul cel pământesc, precumdinşi pământ de hranaşi cea cuviincioasă, de sunt aceeaînchişi a adăugat: K/âinea noastră cea spre fiinţă dă-o nouă astăziK. $l ne porunceşte să cerem numai pâinea cea tre)uitoare, nu pentru traiul cel )un, ci numai pentru saţ, pentru ca puterea cea
scă+ută a trupului iarăşi să se resta)ilească şi foamea să se ostoiască. @u pentru mesele cele încărcate cu )ucate tre)uie noi să ne rugăm, nu pentru )ucatele cele gustoase, nu pentru felurile de )ucate cele scump gătite, nu pentru vinurile cele mirositoare, şi nici pentru tot ce gâdilă cerul gurii, dar îngreuia+ă stomacul, întunecă duhul, întărâtă trupul a se împotrivi sufletului, şi pe care îl face nesupus celui ce tre)uie să(l cârmuiască.
/entru toate acestea după reula lui &ristos noi nu trebuie să ne ruăm, numai pentru pâinea cea neapărat trebuitoare, adică, pentru mi#loacele de hrană, de care trupul nostru are trebuinţă, şi care îi sunt lui suferite, încă şi această pâine noi nu trebuie să o cerem înainte pentru un timp îndelunat, ci să ne ruăm numai pentru atâta, cât a#une pentru o zi. #ristos +ice încă şi în alt loc: Nnu vă îngri=iţi de +iua de mâineN -"at. ;6, /. Căci pentru ce tre)uie un om să se îngri=ească încă şi pentru +iua cea viitoare, când el nu ştie, dacă va trăi încă pentru acea +i 'ar cel ce lucrea+ă, nu tre)uie oare să secere şi rodul @ădă=duieşte numai în 'umne+eu, care Ndă hrană la tot trupulN -Ps. COOO;, 25. $l, care ţi(a dat trupul şi ţi(a insuflat sufletul, $l care te(a format fiinţă cuminte, şi ţi(a gătit toate )unurile înainte de a te face, cum ar putea acum, după ce te(a făcut, să te uite, $l, care, răsare soarele peste cei )uni şi peste cei răi, şi plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţiN -"at. ;. /5 Bncrede(te dar întru $l, şi cere hrană numai pentru astă+i* iar gri=a pentru mâine las(o asupra ui, precum +ice 'avid: Naruncă spre 'omnul gri=a ta, şi el te va hrăniN -Ps. 6;, 2. Bn cuvintele cele de până acum #ristos ne(a învăţat înţelepciunea cea mai înaltă. 'ar fiindcă $l ştia, că pentru noi oamenii cei închişi întru(un trup stricăcios, este cu neputinţă, ca noi să nu facem greşeli, de aceea ne(a învăţat a ne ruga: Kiartă nouă reşelile noastre, precum şi noi iertăm reşiţilor noştri%K Cu aceste cuvinte *l ne aduce un folos întreit. /e cei mai îmbunătăţiţi dintre noi îi învaţă a cueta despre sine cu smerenie şi a nu se mândri cu faptele lor cele drepte, ci mai vârtos cu frică şi cu cutremur să-şi aducă aminte de păcatele lor cele mai dinainte, precum făcea şi 'fântul /avel, care, după ce săvârşise mii de fapte mari, totuşi zicea; K$isus &ristos a venit în lume, ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt euK )$ 8im. l, +. *l nu zice; Keu am fost cel dintâiK, el zice;
Keu suntK,Celor spre mai a arăta, că păcatele lui cele trecute&ristos, purureaprin le avea încuvinte proaspătă amintire. îmbunătăţiţi dintre noi aşadar acele ale ruăciunii le insuflă smerenia şi prin această siuranţa despre păcate în viitor0 iar pe aceia, care după botezul lor au căzut, nu-i lasă a se îndoi despre
mântuirea lor, ci îi îndeamnă a se rua "octorului sufletelor pentru leacul iertării păcatelor. 4otodată în aceste cuvinte ale rugăciunii se cuprinde încă şi învăţătura despre )lândeţea duhului . 2dică &ristos, voieşte, ca noi să fim cu draoste către duşmanii noştri, să nu ne răzbunăm asupra celor ce ne-au vătămat, şi iertându-i pe dânşii, înşine să dobândim de la "umnezeu iertare. @oi tre)uie să aplicăm mai întâi măsura )unătăţii cu care 'umne+eu are a ne măsura nouă. şa noi în acele cuvinte cerem, ca: 'umne+eu să ne ierte nouă pe atâta, pe cât noi iertăm altora, şi cerem întocmai aşa de mare iertare de datorie, pe cât noi îngăduim altora. Bn sfârşit noi tre)uie să ne rugăm: Knu ne duce în ispită, ci ne izbăveşte de cel răuK dică mult rău vine de la satana, dar încă mult de la oameni, care ne pândesc sau făţiş sau în ascuns, încă de multe ori trupul se revoltă contra sufletului, şi(i pricinuieşte mare vătămare, însă adeseori însuşi trupul este încercat de tot felul de )oli, şi ne pricinuieşte multe dureri şi suferinţe. şadar fiindcă asupra noastră din toate părţile atât de multe şi atât de felurite rele năpădesc, de aceea #ristos ne(a învăţat să ne rugăm lui 'umne+eu, ca să ne scape de toate aceste rele. Căci când $l a=ută, tre)uie să încete+e toată furtuna. ;alurile cele mugitoare se întorc la linişte, şi satana, se depărtea+ă de la noi ruşinat* căci cum ar putea el )irui pe oamenii cei priveghetori, care sunt cu luare aminte, şi stau su) ocrotirea lui 'umne+eu, Bmpăratul lor Căci Kdacă "umnezeu este pentru noi, atunci cine poate fi împotriva noastră?K )6om.V$$$,H. K/uterea 7ui întru neputinţă se săvârşeşteK )$$ Cor. L$$, . min.
Cuvânt la Duminica a 1II-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - Drea!ta şi reaua /ntrebuinţare a limbii E@rice om să fie rabnic la ascultare, zăbavnic la răire =Iacov %8 %#> &5ulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire -Pilde 07, 09. @u este nici un mădular al trupului prin care diavolul să poată aşa de lesne a ne amăgi şi a ne pierde, ca printr(o lim)ă neînfrânată şi printr(o gură nepă+ită. Prin ele săvârşim greşeli nenumărate şi fărădelegi grele, iar cât de uşor poate cineva păcătui cu lim)a ne arată înţeleptul %irah prin cuvintele: & 5ulţi sunt cei ce au căzut de sabie, dar mai mulţi au pierit prin limba lor -%irah 21, 09. Cât de grea însă este această cădere, arată acelaşi înţelept, în alt loc, prin cuvintele: &5ai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina limbii -%irah 27, 09. *l voieşte să zică prin aceasta că este mai bine a cădea #os de pe un loc înalt şi a fi zdrobit, decât a vorbi un cuvânt care să arunce sufletul nostru în pierzare. %irah, însă, nu numai că vor)eşte despre cădere, dar ne şi îndeamnă cu toată osârdia de a nu cădea, şi de aceea +ice: & <ă urii tale uşă şi încuietoare -%irah 21, 21, nu ca şi cum noi, literar, ar tre)ui să punem lacăt la gură, ci pentru a opri cu toată +n5ri4irea 5ura noastră de la vorbe deşarte3 Bn alt loc, 'fânta 'criptură ne arată că noi, pentru păzirea limbii, pe lână râvna noastră proprie, avem nevoie şi de a#utorul lui "umnezeu, spre a putea ţine în frâu această fiară sălbatică. Psalmistul, întin+ând mâinile la cer, +ice: & 6idicarea
mâinilor mele, #ertfă de seară0 pune, "oamne, pază urii mele şi uşă de înrădire împre#urul buzelor mele -Psalmul 0/7, 2(. 6ar %irah, cel amintit mai sus, +ice: & @, de ar pune cineva pază urii mele, şi peste buzele mele pecetea înţelepciunii% -%irah 22, 7.
Vezi cum amândoi, şi înţeleptul 'irah şi psalmistul, se tem de păcatele limbii, le tânuiesc, dau sfaturi împotriva lor şi se roaă ca limba să fie totdeauna păzită şi priveheată cu înri#ire? "ar vei întreba tu, pentru ce ne-a dat "umnezeu acest mădular, dacă el pricinuieşte atâtea nenorociri? Pentru aceea, răspund eu, că ea aduce şi foarte mult folos. şa, dacă suntem cu luare(aminte, lim)a aduce numai folos şi nici o vătămare. scultă ce +ice înţeleptul %olomon: & în puterea limbii este viaţa şi moartea -Pilde 01, 20. celaşi lucru îl arată şi #ristos prin graiurile: & "in cuvintele tale te vei îndrepta, şi din cuvintele tale te vei osândi -"atei 02, ?. 2dică limba se poate întrebuinţa în două feluri şi stă în puterea ta cum să o întrebuinţezi. 'e asemenea, şi sa)ia se poate între)uinţa în două chipuri. 'e o între)uinţe+i împotriva vră=maşului, ea este pentru tine o unealtă de mântuire* iar dacă tu cu dânsa te răneşti pe tine, pricina rănirii tale nu este firea fierului, ci propria ta voinţă. 4ot aşa tre)uie să gândim despre lim)ă, încă şi ea este o sa)ie ce se poate între)uinţa în două chipuri. 2scuţeşte-o deci, pentru ca să pârăşti propriile tale păcate, dar nu o întrebuinţa ca să vatămi pe fratele tău. "e aceea, "umnezeu a înrădit limba cu un zid îndoit, adică cu dinţii şi cu buzele, pentru ca ea să nu poată cu uşurinţă şi fără băare de seamă a rosti cuvinte deşarte. <şadar& ţine!o +n frâu3 *ând ea nu voieşte să asculte& pedepseşte!o cu dinţii3 Este mai bine ca ea& acum& când voieşte a păcătui& să sufere o muşcătură dureroasă& decât acolo& +n focul cel veşnic& să dorească +n -adar o picătură de apă şi să fie lipsită de toată mân5âierea3
$ar păcatele care se săvârşesc cu limba sunt de multe feluri. "e la ea vin hulirile, bat#ocorile, vorbele de ruşine, pârele mincinoase, #urămintele şi încălcările de #urământ. 3i cu &atât mai multcuvintelor este de nevoie să ne înfrânăm lim)a şi, săprecum nu vor)im căci: 5ulţimea nu scuteşte de păcătuire +ice multe, %olomon -Pilde 07, 09. !umai când ai să zici ceva folositor, numai atunci deschide buzele
tale0 iar dacă nu ştii nimic trebuincios şi însemnat, taci% "ar dacă totuşi voieşti să vorbeşti, cântă nişte cântări duhovniceşti. Bndeo)şte să o)işnuim lim)a noastră a vor)i numai lucruri )une, numai a mustra propriile noastre păcate, iar viaţa altor oameni a o lăsa =udecăţii celuia Care ispiteşte inimile şi rărunchii. Cu chipul acesta vom scăpa de focul iadului. Precum cei care se ocupă cu greşelile altora lasă ne)ăgate în seamă propriile lor păcate, aşa, pe de altă parte, cei care se feresc de a ocărî pe alţii, se îngri=esc numai de păcatele lor, se =udecă numai pe sine, iar nu pe alţii, şi de aceea, în cealaltă lume, vor afla un Kudecător )lând. postolul Pavel +ice: & "e ne-am fi #udecat noi înşine, nu am mai fi #udecaţi -6 Corinteni 00, 0.
"eci, pentru ca să scăpăm de înrozirea ce este în aceste raiuri, să ispitim viaţa noastră cu mare râvnă, să întrebuinţăm limba noastră spre a ne ocărî pe noi înşine şi a ne #udeca pe noi înşine, a înfrâne inima noastră şi totdeauna a ne cere socoteală de la noi înşine. Bn sfârşit, gândeşte şi la aceasta< Cum poţi să întrebuinţezi tu limba ta la vorbe murdare, când tocmai cu această ură şi pe această limbă primeşti 'fântul 8rup al lui $isus &ristos? Bn adevăr, este foarte pier+ător lucru a între)uinţa la vor)e de ocară, la huliri şi ne)unii această lim)ă, care va lua parte la 4aina cea mai sfântă, care este oarecum vopsită cu %ângele "ântuitorului, şi, aşa +icând, s(a făcut sa)ie de aur.
!u pânări deci cinstea pe care "umnezeu a dat-o limbii şi nu o întrebuinţa la nici un păcat. $ar împreună cu limba păzeşte totodată şi inima ta curată de toată viclenia şi răutatea împotriva aproapelui tău0 şi tot aşa să păzeşti ochii şi urechile. 'au este oare cuviincios, ca pe de o parte să auzi lasul cel ceresc al înerilor, iar pe de alta, cu acelaşi urechi, să asculţi cântecele cele necurate? !u merită, oare, cea mai rea pedeapsă să pânăreşti cu privirea necurată, neinfrânată, ochii cu care te uiţi la 8ainele cele mai sfinte? 8u, iubite, eşti chemat la Cina cea cerească0 deci nu intra acolo cu haine necurate, ci îmbracă haine de nuntă%
Cuvânt la Duminica a 1III-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - De!re binefacerea către ăraci
9:i luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, căutând la cer, a binecuvântat şi, frânând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii poporului4 )5atei D, 'ocoteşte milostenia nu ca o cheltuială, ci ca un venit0 nu ca o pierdere, ci ca un câşti, căci tu dobândeşti prin ea mai mult decât ai dat. Tu dai pâine şi dobândeşti viaţa cea veşnică. tu dai )aină şi dobândeşti veşmântul nemuririi. tu +n5ăduieşti locuirea sub acoperământul tău şi dobândeşti +mpărăţia cerului. tu dai cele trecătore şi primeşti +n locul lor cele ce trăiesc +n veci3 Când este vor)a de a avea lucruri trecăt oare, pământeşti, cu preţ ieftin, atunci noi suntem sârguitori şi râvnitori, dar când noi putem să ne agonisim aşa de uşor cele netrecătoare şi veşnice, întâr+iem şi ne trândăvim. Când omul de la ţară pune sămânţa în pământ, şi prin aceasta pierde la vedere din avutul său, el totuşi nu se întristea+ă şi nu socoteşte aceasta o pierdere, ci folos şi câştig. ,ar tu& care trebuie să semeni un o5or mult mai nobil şi mai roditor şi să dai banul tău lui 6ristos @nsuşi& te +mpotriveşti& eşti 5reoi şi te de-vinovăţeşti cu sărăcia ta3 'ă deci săracilor, pentru ca atunci când vreodată tu însuţi nu vei putea să vor)eşti
pentru tine, mii de )u+e să vor)ească în locul tău şi milostenia să fie mi=locitorul tău* căci milotenia ete banul de răcum!ărare !entru ufletele noatre. @oi a=utăm pe cel nevoiaş, şi prin aceasta împăcăm pe Cel Preaînalt. 'e aceea strămoşii noştri au pus pe săraci la uşile )isericilor, pentru ca privirea lor să mişte la compătimire şi pe cei mai nesimţitori şi mai neiu)itori. Căci unde stă un cârd de )ătrâni gâr)oviţi, înveliţi în +drenţe şi cu toate semnele mi+eriei, a)ia în stare a se ridica printr(un toiag, adeseori lipsiţi de vederea ochilor, sau în tot trupul schilodiţi, cine ar putea fi aşa de învârtoşat, ca piatra şi fierul, încât să poată rămâne nemişcat şi nesimţitor de vârsta acelora, de slă)iciune, de or)ire, de sărăcie şi mi+erie 'e aceea stau ei înaintea uşilor noastre, şi mai mult prin privirea lor, decât prin cuvinte, îndeamnă la )inefacere pe cei ce intră. 'e aceea, niciodată să nu te duci la rugăciune fără milostenie, şi dacă te vei o)işnui cu aceasta, nu te vei mai depărta de acest o)icei vrednic de toată lauda, nici de )unăvoie, nici silit. 6ată, chiar rugăciunea şi postul ne lipsesc de putere, dacă sunt fără milostenie. Postul nu se ridică la cer, dacă nu are de soră milostenia. 4ot aşa, milosteniile sunt aripile ruăciunii şi dacă nu dai milostenie, ruăciunea ta nu poate zbura la înălţime. Bntre amândouă tre)uie să domnească o strânsă legătură şi unire, precum şi îngerul a +is către Cornelie: 96uăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui "umnezeu4 -8apte 07, /. 'ar poate tu vei +ice: 9Cum pot eu să dau milostenie, când însumi sunt sărac?4. Bn adevăr, tocmai când eşti sărac poţi face aceasta, de multe ori chiar mai )ine. dică, )ogatul adeseori este )eat şi )olnav, ca de friguri, de mulţimea )anilor săi şi are o iu)ire nesăţioasă către avuţie şi totdeauna voieşte a înmulţi ceea ce are. 'ar cel sărac este slo)od de această )oală, şi tocmai pentru că el nu o cunoaşte, cu atât mai uşor va împărtăşi dintru ale sale altuia. 5ilostenia nu se #udecă după măsura posibilităţii, ci după voinţa cea bună. 'e aceea, văduva din $vanghelie, cu cei doi dinari ai săi, a întrecut pe cei boaţi -"arcu 02, /2* iar altă văduvă, cea din %arepta, a primit pe omul lui 'umne+eu, 6lie, deşi avea numai o mână de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior -666 Degi 0?, 02. 3i niciuna dintre acestea nu au fost oprite de sărăcie de la această faptă )ună. 2şadar, nu aduce pricini de prisos şi nefolositoare, căci nu se cer daruri mari, ci numai
multă bunăvoinţă. 5ilostenia nu se preţuieşte după mărimea darului, ci după socotinţa cea bună a dătătorului. 4u eşti sărac, da* cel mai sărac dintre oameni. 'ar nu eşti mai sărac
decât văduvele acelea, care atât de mult au întrecut pe cei )ogaţi. Poate nu ai tu însuţi cele de tre)uinţă, dar nu eşti mai nevoiaş decât pomenita văduvă, care, deşi se afla la marginea sărăciei, aşteptând moartea şi încon=urată de un cârd de copii, totuşi n(a cruţat merinda sa cea mică, şi pentru aceea, în sărăcia ei, a câştigat o )ogăţie nemăsurată, a prefăcut acel pumn de făină al său într(un ham)ar mare, ulcioraşul într(un )utoi şi puţinul său într(un i+vor îm)elşugat.
=nsă cât de mult trebuie să dai? 'ă cât poţi da. De ai un ban8 cum!ără cu dânul cerul8 nu !entru că cerul ete aşa de ieftin8 ci !entru că Dumne*eu ete aşa !lin de iubire. Dar dacă tu nu ai măcar un ban8 atunci dă un !a+ar de a!ă rece, căci & cel ce va adăpa pe unul dintre aceşti mici numai cu un pahar de apă rece, nu-şi va pierde plata sa -"atei 07, /2. du(ţi aminte numai de răsplătirea cea slăvită şi mare a milosteniei. %olomon +ice: &Cel ce miluieşte pe sărac, împrumută pe "umnezeu -Pilde 09, 0?. dică, fiindcă cei )ogaţi nu împrumută )ucuroşi )anii fără o îndestulătoare che+ăşie şi siguranţă, şi în multe chipuri fiind închişi spre compătimire, um)lă numai după câştig, de aceea însuşi 'umne+eu %e dă amanet şi che+aş pentru cei săraci. 9=ncrede-te în 5ine, zice *l, împrumută-5ă pe 5ine0 *u îţi voi întoarce însutit ceea ce tu dai săracilor4.
2şadar, eu 8e împrumut pe 8ine, "oamne, când dau milostenie săracilor. "ar când îmi vei reîntoarce 8u mie aceasta? $l va face aceasta atunci & când . 2tunci vor zice cei ce au slu#it 7ui; 9"oamne, când 8e-am văzut flămând şi 8eam hrănit, sau însetat şi 8e-am adăpat? Când 8e-am văzut într-o astfel de sărăcie? Când Mi-am făcut noi Mie acestea?4. 2tunci *l va zice; 9=ntrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai 5ei prea mici, 5ie 5i-aţi făcut4 -"atei 25, /7. şadar, este adevărat ceea ce 'omnul +ice prin %olomon: & Cine miluieşte pe sărac, împrumută pe "umnezeu. 'ar precum a împărţit $l darul împărăţiei cereşti celor din dreapta, pentru )inefacerea şi iu)irea de oameni a lor, aşa a îngro+it pe cei din stânga %a, cu
osânda cea veşnică, pentru învârtoşarea inimii lor. & "uceţi-vă de la 5ine, blestemaţilor, întru întunericul cel mai din afară, care este ătit diavolului şi înerilor lui -"atei 25, /0. 3i pentru ce, oare & /entru că am flămânzit, şi nu 5i-aţi dat să mănânc. ;rea să +ică: &*u pedepsesc nemilostivirea, ca rădăcină a tuturor relelor, şi laud binefacerea, ca rădăcină a tuturor faptelor bune. /e unii îi înrozesc cu focul cel veşnic, iar altora le făăduiesc fericirea cea cerească . Bntr(adevăr, o, 'oamne, făgăduinţele 4ale sunt slăvite* frumoasă este împărăţia 4a, pe care noi o aşteptăm, şi gro+av este iadul, cu care ne ameninţi< împărăţia 4a ne ademeneşte, iar iadul ne duce întru frica 4a cea folositoare. 'e aceea să( împrumutăm pe 'umne+eu, pentru ca să( avem datornic, iar nu =udecător.
'au cum, tu ai voi să nu dai nimic 5ântuitorului Celui flămând? 4u şi cel sărac mâncaţi, şi unul şi altul, masa cea sfântă, 4rupul ui cel %fânt, şi primiţi acelaşi pahar. Bntr(un lucru aşa de mare şi sfânt are săracul aceeaşi parte cu tine, iar dintr( un lucru mic şi neînsemnat tu nu voieşti să(l împărtăşeşti Pe lângă asta, tu nu(i dai ceva din proprietatea ta* căci deşi ai averea de la părinţii sau strămoşii tăi, totuşi, toate acestea sunt ale lui 'umne+eu. /entru ce voieşti tu, oare, ca şi acel rob mişel din *vanhelie, a înropa talantul tău în pământ? 'ă(l săracilor, iar acolo este foarte sigur păstrat, căci acum însuşi 'omnul te ocroteşte. Pentru că apărătorii cei mai siguri contra tâlharilor nu sunt +idurile, ci săracii. $ar cine voieşte să fie siur de răsplătirea binefacerii sale, trebuie să creadă că, dând milostenie, mai vârtos primeşte decât dă. 4ocmai aceasta însemnea+ă a socoti )anii lucru mic, şi aceasta vrea să +ică în adevăr a hrăni pe #ristos, a(6 da de mâncat şi de )ăut, când nu dai milostenia cu mândrie şi cu îngâmfare, ci cu acea smerenie ca şi cum mai vârtos ţie însuţi, decât altuia, săvârşeşti )inefacere. & /e dătătorul de bunăvoie iubeşte "umnezeu -66 Corinteni 9, ?. 'impotrivă, dacă ai da nenumărate comori cu mândrie şi cu îngâmfare, nu ai avea din ele nici un câştig, ca fariseul acela -uca 01, 00(02 care +eciuia toată averea sa, şi totuşi s(a întors de la )iserică fără folos, căci el era îngâmfat şi gândea lucruri înalte despre sine. Bn sfârşit,'uminici. să ne simţim către milostenie, cu înlesnire* seamă iarna şi în sfintele ;ara,datori chiarşidesârguitori la anotimp capătă săracii mai multă ei au tre)uinţă numai de o )iată îm)răcăminte, fiindcă ra+ele soarelui le înlocuiesc veşmintele. $i pot fi lipsiţi de un pat, n(au nevoie de încălţăminte, nici de o hrană
mai )ună, ci se îndestulea+ă cu i+voarele apelor, cu oarecare legume neînsemnate şi cu puţine roade uscate* însuşi anotimpul le găteşte o masă, care pentru nevoia lor este de a=uns. Pe lângă aceasta, mai au şi un alt a=utor, fiindcă foarte uşor pot găsi de lucru. Căci cei care +idesc case, care pregătesc şi ară ogorul sau se îndeletnicesc cu coră)iitul, au nevoie de slu=)a lor. şadar, vara ei au oarecare uşurare. 'impotrivă, în timpul iernii tre)uie a se lupta în toate părţile, şi cu deose)ire sunt în multe feluri strâmtoraţi şi împresuraţi. 'inăuntru, foamea roade măruntaiele lor* dinafară, frigul îi înţepeneşte şi(i omoară. 'e aceea, ei acum au nevoie de mai multă hrană, de îm)răcăminte mai groasă. e tre)uie locuinţă, pat, încălţăminte şi multe altele. 'ar ce este mai rău, ei nu pot acum găsi nimic de lucru, căci nu îngăduie aceasta anotimpul. 3i fiindcă acum au mai multe nevoi pentru trai, şi nici nu pot să lucre+e, acum mai vârtos să le întindem mâini îndurătoare. fară de aceasta, 'uminica cu deose)ire este mai potrivită pentru milostenie. /oate tu vei zice; 9Cum se poate recomanda pentru binefacere un timp mai mult decât altul?4. 6ată cum< Bn această +i se odihnesc oamenii de toată lucrarea, dar prin odihnă şi duhul se face mai vesel şi mai senin, şi prin aceea mai aplecat spre a da. 3i mai mult încă, pentru acestei +ile avem noi înşine a(i mulţumi pentru un )ine peste măsură.
=n această zi s-a biruit moartea, blestemul s-a ridicat, păcatul s-a stârpit, porţile iadului s-au deschis, diavolul s-a încătuşat, războiul cel îndelunat s-a sfârşit, "umnezeu iarăşi '-a împăcat cu oamenii, neamul nostru s-a reîntors nu numai la bunăstarea de mai înainte, ci încă la una şi mai înaltă, iar soarele întru această zi a văzut minunea cea mai vrednică de mirare şi de uimire, adică omul s-a făcut nemuritor. "e toate acesta să ne aducem aminte, şi atunci "uminica va fi un mi#locitor pentru săracii care striă către noi. du(ţi aminte, omule, cât de multe şi mari daruri ai do)ândit tu astă+i şi din câte rele mari te(ai slo)o+it. Duminica ete *iua naşterii /ntre$ului neam omenec8 căci noi eram !ierduţi şi ată*i iarăşi ne-am aflat8 eram morţi şi iarăşi am /nviat8 eram vră2maşi şi ne-am /m!ăcat. 'e aceea, să cinstim această +i într(un chip duhovnicesc, nu prin ospeţe şi )ăuturi, nu prin )eţie şi dans, ci prin aceea ca să spri=inim cu dărnicie pe fraţii noştri cei mai săraci. 8iecare, în această +i, precum a poruncit Pavel corintenilor, să depună
ceva din averea sa pentru "omnul -6 Corinteni 0>, 0(2. 3i faceţi(vă vouă aceasta ca lege şi o)icei neschim)at, ca în viitor să nu mai aveţi nevoie de îndemnare la aceasta.
Cuvânt la Duminica a I6-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - Privirea nenorocirilor celor multe !ot /ntări credinţa noatră /n Pronia dumne*eiacă >iaţa noastră pe pământ este plină de tulburări şi traiul nostru plin de frământări şi de nelinişte3 cesta este adevărul, iu)iţii mei< 'ar totuşi, nu acesta ne face pe noi nenorociţi. enorocirea noastră vine mai vârtos de acolo& că aceste neliniştiri şi tulburări& care s!ar putea sau micşora sau a le răbda fără supărare& noi nu căutăm să le biruim& ci lăsăm să scadă bărbăţia noastră& şi aşa toată viaţa o petrecem cu o permanentă tristeţe3 Anul se tânguieşte de sărăcie, altul de )oală, iar altul de povara gri=ilor, de gospodăria sa şi de copiii săi, altul că n(are copii. ;e+i acum cât de departe merge ne)unia @oi nu ne tânguim numai pentru un fel de lucruri, ci adeseori tocmai pentru lucruri potrivnice unul altuia. •
•
•
•
,acă +nsă lucrurile +n sine ar fi pricina tân5uirilor noastre& noi n!am putea să ne plân5em asupra celor dimpotrivă3 ,acă sărăcia ar fi +n sine un rău mare şi nesuferit& atunci bo5atul niciodată n!ar putea să se tân5uiască3 ,acă lipsa de copii ar fi +n sine un rău& atunci ar trebui să fie totdeauna mulţumiţi cei care au copii mulţi3 ,acă cârmuirea treburilor publice ale unei cetăţi sau ale unui stat& ocuparea locurilor de cinste şi stăpânirea multor supuşi ar fi +n sine un bun
vrednic de dorit& atunci viaţa sin5uratică& care se petrece +n toată liniştea& ar trebui +nlăturată şi urâtă de toţi3 cum însă, când noi vedem că cei )ogaţi se tânguiesc ca şi cei săraci, )a încă adeseori mai mult decât aceştia, dregătorul cel mai mare întocmai ca şi cel supus, şi tatăl multor copii la fel ca cel fără copii, atunci să socotim că nu lucrurile în sine sunt pricinile tânguirilor omeneşti, ci însuşi oamenii tre)uie să fie vinovaţi, care nu se potrivesc pe sine cu împre=urările şi cu po+iţia lor şi nu ştiu a scăpa de supărările lor.
!eliniştile şi tulburările vieţii nu vin aşadar din schimbarea norocului, ci cauzele acestora zac în noi înşine şi în alcătuirea duhului nostru. "acă sufletul nostru este într-o stare bună, atunci să se ridice împotriva noastră mii de furtuni din toate părţile, noi vom fi ca într-un liman liniştit şi siur. :i de altă parte, dacă în sufletul nostru se află răul, atunci de ne-ar mere toate bine, noi totuşi vom fi asemenea celor cu corabia stricată. Bncercarea ne arată aceasta chiar în trupul omenesc. Cine are un trup puternic, voinic, oricât de mult s(ar lupta cu schim)ările vremii rele şi cu altele, el totuşi va rămâne nu numai sănătos, )a încă prin deprinderea şi o)işnuinţa cu vremea rea, se va face mai tare şi mai sănătos. 6ar dacă cineva are un trup sla), poate fi vremea cea mai frumoasă, el totuşi nu se va afla )ine, fiindcă el, din pricina slă)iciunii sale, suferă dureri şi la aerul cel mai curat. 4ot aşa vedem noi şi la mâncăruri. 'e avem un stomac tare şi puternic, orice am mânca, fie chiar lucruri grele şi greu de mistuit, stomacul cel puternic totuşi le va preface în suc curat şi va )irui însuşirea cea rea a mâncării. 6ar dacă puterea stomacului este slă)ită şi )ete=ită, poţi să(i dai )ucatele cele mai )une, el le va strica şi va pregăti dintr(însele sucuri nesănătoase* căci starea cea rea a lui strică )unătatea oricărei mâncări.
"e aceea, iubiţilor, când vedem în lume vreo neorânduială, să nu aruncăm vinovăţia asupra lui "umnezeu, căci aceasta ar însemna a nu căuta vindecare pentru rană, ci a face lână rană încă o rană. !ici să însuşim cârmuirea lumii la duhurile cele rele şi să credem că nu este pronie dumnezeiască, ci întâmplarea sau soarta care ar cârmui totul. 2cestea; hula, neorânduiala şi confuzia, nu stau în cursul lucrurilor însuşi, ci în mintea sau duhul cel bolnav.
'acă sufletul nostru este )olnav, poate să i se înfăţişe+e de mii de ori ordinea în lume, până ce el nu va )irui de+ordinea sau neorânduiala sa proprie, toată acea ordine sau rânduială a lumii nu o va )ăga în seamă. An ochi )olnav, în amia+a mare, va crede că totul este întuneric, va vedea una în loc de alta şi nu va avea nici un folos de la ra+ele soarelui. 'impotrivă, un ochi sănătos şi tare, chiar şi seara va putea conduce trupul cu siguranţă şi fără împiedicare.
8ot aşa se întâmplă cu ochiul sufletului nostru. "acă el este sănătos, va vedea ordine şi frumuseţe chiar şi acolo unde se pare a fi dezordine şi confuzie. $ar dacă ochiul sufletului nostru este bolnav, atunci măcar în cer de s-ar uita, el va crede că şi acolo a descoperit multă dezordine şi confuzie. 6ar cum că aceasta aşa este, pot să vă aduc pilde doveditoare din timpul cel vechi şi din cel nou. *ât de mulţi suferă sărăcia foarte uşor& şi pe lân5ă aceasta ne+ncetat proslăvesc pe ,omnulA ,impotrivă& cât de mulţi sunt care trăiesc +n bo5ăţie şi prisosinţă& şi totuşi nu mulţumesc lui ,umne-eu pentru aceasta& ba +ncă Il )ulescA *ât de mulţi se tân5uiesc asupra proniei dumne-eieşti& măcar că ei nu suferă nici o nevoie7 *ât de mulţi& fără a fi vinovaţi& şi!au petrecut viaţa +n temniţă& unde& +n toată ticăloşia aceea& au fost mai veseli decât alţii care duceau o viaţă fără frică şi +n toată si5uranţa7 şadar, ve+i că sufletul omului, iar nu lucrurile cele din afară, este pricina pentru care noi vedem în lume de+ordine şi nenorocire, sau fericire şi ordine. 'e aceea, dacă ne-am înri#i de binele sufletului nostru, atunci n-am şti nimic despre neorânduială, confuzie şi rău, chiar dacă treburile vieţii noastre s-ar întoarce în sus şi în #os mai cumplit decât un vârte# mare.
'pune-mi, pentru ce a mulţumit /avel lui "umnezeu? $l era unul dintre cei ce au vieţuit mai )ine şi au petrecut timpul în fapte )une. @ici un om su) soare nu era mai drept decât dânsul, dar, totodată, nici un om n(a avut de suferit şi de ră)dat mai multe decât dânsul, însă, măcar că el vedea mulţi păcătoşi vieţuind în )ună stare şi în prisosinţă şi îndulcindu(se de toate )unurile, totuşi, el mulţumea 'umne+eului său şi îndemna şi pe alţii a face aceasta. a el uitaţi(vă, iu)iţilor< Când ve+i cum păcătosul este fericit, cum se îngâmfă, cum surpă pe potrivnicii săi, cum se ră+)ună asupra celor ce(i sunt potrivnici şi totuşi rămâne nepedepsit, cum îi
curg din toate părţile )anii şi avuţia, cum toţi îl cinstesc şi îl măgulesc, pe când la tine toate se întâmplă dimpotrivă, şi supărarea, clevetirea şi răutatea te chinuiesc, totuşi, să nu cre+i că pronia nu priveghea+ă asupra ta, ci priveşte la %fântul Pavel, care se afla într(o asemenea po+iţie. 'eşteaptă duhul tău, vino(ţi în fire şi nu cădea în descura=are. @u după fericirea sau nenorocirea cea pământească, socoteşte pe prietenul sau pe vră=maşul lui 'umne+eu, ci când ve+i un om care trăieşte cu înţelepciune, li)er de patimi, şi care nă+uieşte la cucernicie, pe acela să(l fericeşti şi să(l socoteşti fericit, chiar de ar fi încătuşat cu mii de legături, chiar de ar avea statornicită locuinţa sa într(o temniţă, chiar de ar slu=i unor tirani nevrednici, chiar de ar fi apăsat de sărăcie, sau ar munci la ocnă, sau orice ar suferi. $l este fericit chiar de i s(ar scoate ochii, şi chiar atunci când ar fi aruncat în foc şi trupul său s(ar omorî cu încetul. 'acă, dimpotrivă, ve+i pe unul ducând o viaţă lu!oasă şi păcătoasă, şi chiar de s(ar îndulci de toată cinstea cea pământească, de ar şedea şi pe un tron împărătesc, împodo)it cu coroană şi îm)răcat în porfiră şi domnind peste toată lumea, totuşi, tre)uie să(l tânguieşti şi să(l socoteşti nenorocit pentru păcatele sale. An om cu aceste însuşiri este nenorocit, chiar de ar stăpâni toată lumea.
are& ce!i foloseşte lui toată avuţia şi bo5ăţia sa& dacă el +n fapta bună este cel mai sărac decât toţi7 *e!i foloseşte lui a domni peste aşa de mulţi& dacă el nu poate domni peste sine şi poftele sale7 Când vedem că trupul unui om nu se află )ine, că suferă de friguri, de durere de picioare, ori de ameţeală, sau este cuprins de altă )oală nevindecată, noi =elim pe acest om şi îl socotim nenorocit, oricât de )ogat ar fi. stfel, cu cât el este mai )ogat, cu atât ni se pare mai nenorocit, căci simţul durerii este mai mare atunci când cineva ar trăi în prisosinţă. Pe cine sărăcia îl opreşte de la gustarea îndestulărilor, acela în nenorocire are mângâierea tre)uitoare* cine, dimpotrivă, ar putea să guste toate îndestulările şi numai )oala îl opreşte de la acestea, acela suferă cu atât mai mult durerea. @u ar fi, oare, cea mai mare ne)unie a socoti nenorocit pe cel că+ut în vreo )oală trupească, chiarînalt cândşielmai estepreţios )ogat, Jiara(lpesocoti cel )olnav sufletul ( pentru că sufletul este mai fericitcupentru )ani, sau pentru cinstea ceacel trecătoare, sau pentru oricare din )unurile pe care el nu poate să le ia cu sine în cealaltă lume şi care adeseori ne părăsesc încă înainte de sfârşitul acestei vieţi
6ou-vă, trebuie, oare, ca asemenea lucruri să fie pentru voi pricină de nelinişte şi de tulburare? /entru nişte lucruri ca acestea unii cutează a se tânui împotriva lui "umnezeu0 pentru nişte lucruri ca acestea, mici, vor unii să tăăduiască pronia şi cârmuirea dumnezeiască a lumii% "acă ei ar şti că în această viaţă nimic nu este bun afară de fapta bună, nici boăţia, nici banii, nici sănătatea, nici puterea, nici orice altceva, şi nimic în viaţa aceasta nu este rău cu adevărat, decât numai păcatul şi răutatea0 nici sărăcia sau boala, nici ocara sau clevetirea, sau altceva din cele ce obişnuit se numesc nenorocire0 dacă ar şti aceasta, niciodată ei n-ar răi, cum s-a zis mai sus, că nu este pronie0 niciodată nu s-ar descura#a, niciodată n-ar ferici pe cel pe care trebuie să-l #elească, şi nici să nu #elească pe cel pe care se cuvine să-l fericească. Pentru un trup )ine hrănit, pentru o mâncare )ogată şi pentru mult somn să(l fericeşti pe un om, ar fi ca şi cum ai vor)i despre o făptură fără =udecată, căci doar îndestularea do)itocului stă în aceste lucruri. 'ar chiar şi pentru multe din do)itoace traiul cel )un şi trândăvia sunt pier+ătoare. 'eci, dacă aceste lucruri sunt vătămătoare chiar şi pentru do)itoacele cele fără de minte, a căror îndestulare stă numai în traiul cel )un, tre)uie, oare, la oameni, a căror vrednicie constă în no)leţea sufletului, să socotim aceste lucruri ca nişte preferinţe, şi nu mai vârtos să ne ruşinăm de cer şi de îngeri, care sunt înrudiţi cu sufletul nostru @u te ruşine+i tu de însuşirea şi de chipul propriului tău trup 'umne+eu nu ne(a dat acelaşi chip al trupului ca şi al do)itoacelor celor fără de minte, ci un altfel de trup, care să fie cuviincios a slu=i un suflet cuminte şi nemuritor.
/entru ce a întors "umnezeu ochii tuturor dobitoacelor spre pământ, iar ochiul tău, omule, l-a înfipt în cap, ca în vârful unei întărituri? @are, nu pentru aceea s-a făcut aceasta, căci dobitoacele n-au trebuinţă să se uite în sus la cer, cu care nu au nici o leătură, iar tu ai primit de la "umnezeu şi de la fire leea, ca mai întâi de toate să te uiţi în sus? /entruspre ce apământ? închipuit!u"umnezeu tău drept, pe pe când dobitoacelor întors s-a făcut, trupul oare, aceasta iarăşi acelaltemei? !u prinl-a această alcătuire îţi dă ţie învăţătură că nu trebuie să ai leătură cu pământul şi să nu te lipeşti de cele pământeşti?
şadar, să nu fim vân+ătorii no)leţei noastre, nici să ne pogorâm la nedestoinicia do)itocului, ca să nu +ică şi de noi %fânta %criptură: & @mul în cinste fiind, n-a priceput -Psalmul /1, 20. Căci a pune fericirea in traiul cel )un, în )ogăţie şi în mărire, îndeo)şte în )unurile pământeşti, nu se cuvine oamenilor care îşi cunosc no)leţea, ci se potriveşte numai celor care s(au asemănat cu do)itoacele. 'ar departe să fie de noi ca în această adunare, în această ceată duhovnicească şi în această privelişte sfântă să fie astfel de oameni< 'e aceea, să ascultăm adeseori cuvântul lui 'umne+eu, şi cu acesta, ca şi cu un cuţit, să tăiem patimile cele săl)atice ale sufletului, să fim ar)ori roditori şi să aducem roade )une, timpurii, care să se păstre+e în maga+ia cea împărătească, iar 'omnului, Care cultivă sufletele noastre, să(6 aducă cinste, şi nouă viaţa cea veşnică.
"e care, fie ca toţi să ne împărtăşim, prin harul şi prin iubirea de oameni a "omnului nostru $isus &ristos, Căruia împreună cu 8atăl şi cu 'fântul "uh se cuvine cinstea, în vecii vecilor. 2min.
Cuvânt la Duminica a 6-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+
9"e acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni 4 )$ 8imotei +, AH Cu aceste puţine şi parcă neînsemnate cuvinte ne vom ocupa astă+i în toată cuvântarea, iar aceasta nu o facem din am)iţie, spre a arăta oarecum darul vor)irii, căci ceea ce noi spunem nu este proprietatea noastră, ci ni s(a dat de harul %fântului 'uh. 'ar noi ştim a cerceta mai de aproape cuvintele )i)lice aduse, pentru ca pe cei uşori la minte dintre ascultătorii noştri să(i deşteptăm şi să(i convingem cât de nemărginit de mare este comoara %fintei %cripturi, şi cum cineva nu tre)uie să treacă repede peste nici un loc din ea. 'acă acel loc neînsemnat şi uşor de înţeles, care se pare că nu ar cuprinde nimic important şi special, totuşi ne dă prile=ul de o mare îm)ogăţire şi este i+vorul unei înalte înţelepciuni, cu cât mai vârtos vor fi acele locuri ale %cripturii, a căror )ogăţie lăuntrică chiar de la început se înfăţişea+ă privirii, care pe cei ce iau aminte îi umplu cu mii de comori. 'e aceea, să nu trecem repede peste acele graiuri ale %fintei %cripturi, care ni se par neînsemnate, căcişitoate purcedînde la 'uhul %fânt, iar harul %fântului 'uh niciodată nu este mic de ne)ăgat seamă, ci totdeauna mare şi slăvit şi vrednic de 'ătătorul cel înalt.
'eci, să ascultăm cu luare(aminte neîmprăştiată, căci şi topitorii de metale ridică nu numai lingourile de aur, ci caută cu mare luare(aminte şi )ucăţelele cele mai mici. 8iindcă şi noi, acum suntem topitori de metale ( adică gura apostolului este )aia noastră cea purtătoare de aur, iar ceea ce noi scoatem din ea nu aruncăm în cuptor, ci o depunem în sufletele noastre, şi aprindem nu o flacără o)işnuită, ci focul %fântului 'uh, să alegem cu gri=ă şi cele mai mici grăuncioare ale metalului apostolic. 'eşi cuvântul acesta din %fânta %criptură este scurt, totuşi este de mare însemnă( tate, pentru că vrednicia mărgăritarelor nu stă în grămada materiei, ci în frumuseţea lor. 4ot aşa se întâmplă şi cu citirea %fintelor %cripturi, învăţătura cea pământească adeseori aduce multe vor)e deşarte, vor)eşte către ascultători foarte multe, iar la urmă îi slo)o+eşte cu mâinile deşarte, fiindcă ei din toate acele cuvinte nu pot trage vreun folos, nici mare, nici mic. 'impotrivă, cu %fânta %criptură nu este aşa. $a, în puţine cuvinte, împărtăşeşte înţelepciunea cea mai înaltă, şi adeseori este de a=uns un singur loc din i)lie spre a avea o merinde pentru toată viaţa. 8iind deci )ogăţia %fintei %cripturi atât de mare, să fim cu luare(aminte, şi ceea ce se va +ice să primim cu o minte deşteaptă. "ai întâi, să luăm seama la fapta cea )ună a lui 4imotei şi la îngri=irea cea delicată a apostolului Pavel, căci amândouă sunt însemnate în locul nostru cel din i)lie. Ce poate fi mai iu)itor, decât aceea că Pavel, aflându(se la o aşa de mare depărtare, şi fiind împresurat de aşa de însemnate tre)uri, se îngri=eşte de sănătatea ucenicului său şi îi scrie cu astfel de gri=ă pentru vindecarea )olii 3i, pe de altă parte, ce se poate asemăna cu fapta cea )ună a lui 4imotei $l aşa de tare nesocotea traiul cel )un, şi aşa de puţin preţuia o masă )ună, încât pentru postul lui cel mult că+use în )oală. Căci el nu era )olnăvicios din firea sa, ci numai îşi stricase stomacul prin post şi printr(o totală înfrânare de la vin. ceasta ne(o arată apostolul hotărâtor. $l nu +ice simplu: &între)uinţea+ă puţin vin, ci mai întâi: &@u )ea numai apă. Cuvintele &nu )ea numai apă înseamnă că 4imotei până atunci a )ăut numai apă, şi din cau+a aceasta slă)i se. Cine nu se va mira de acest aspru chip de vieţuire 6ar că 4imotei a a=uns la un înalt vârf al virtuţii, aceasta arată despre dânsul învăţătorul său, Pavel, şi în alt loc, când +ice: &$u am trimis la voi pe 4imotei, care este iu)itul şi credinciosul meu fiu întru 'omnul -6 Corinteni /, 0?.
Când Pavel îl numeşte fiu al său, fiu iu)it şi credincios, a=ung aceste cuvinte spre a arăta toată destoinicia lui. Kudecăţile sfinţilor nu sunt povăţuite de favoare, ci sunt li)ere de orice părtinire. 4imotei nu ar fi fost aşa vrednic de mirare ca acum, chiar de ar fi fost cel mai iu)it fiu al lui Pavel. 'ar el nu era înrudit cu Pavel după trup, din contră, prin înrudirea sa cea duhovnicească cu apostolul îşi câştigase vrednicia de fiu al lui Pavel, pentru că el se sârguia a întipări întru sine faptele )une ale aceluia întocmai, totdeauna şi în toate privinţele. 'eşi încă tânăr, el purta acelaşi =ug cu Pavel în toată lumea. 4inereţea sa nu l(a împiedicat la aceasta, căci râvna lui îl făcea a fi părtaş la ostenelile învăţătorului său, la întrecere cu dânsul. "artor la aceasta este iarăşi Pavel, când spune: &@imeni să nu(l dispreţuiască pe 4imotei, căci el lucrea+ă lucrul 'omnului ca şi mine -6 Corinteni 0>, 07(00. ;e+i că Pavel îi însuşeşte lui o râvnă deopotrivă de mare cu a sa 'ar ca să nu se pară cuiva că el numai +ice acestea, de aceea el cheamă pe cititori a mărturisi faptele cele )une ale lui 4imotei prin cuvintele: &6scusinţa lui o cunoaşteţi, că precum un copil lângă tatăl său, împreună cu mine a slu=it $van( ghelia -8ilipeni 2, 22. $l voieşte să +ică: &;oi aţi primit dovadă de fapta cea )ună a lui, şi sufletul lui este încercat. Bnsă, deşi 4imotei a=unsese la o astfel de înălţime a faptei )une, totuşi nu se credea sigur şi stăruia în luptă şi întru frică. 'e aceea, el mergea mai departe postind cu asprime, şi nu s(a lăsat a cădea în vinovăţie, ca mulţi alţii, care, după ce au postit un timp, de o dată sfârşesc cu totul, şi iarăşi părăsesc cu totul asprimea lor. $l însă nu făcea aşa şi nu +icea întru inima sa: &'e ce să postesc mai mult $u am )iruit, poftele le(am învins, trupul mi(am omorât, pe diavol l(am )ătut şi m(am făcut înfricoşat puterilor celor rele< 'e ce aş avea nevoie să mai postesc şi încă mai mult să mă asigur din această parte. 'in toate acestea el nimic nu +icea şi nu cugeta, ci pe cât era mai mare plinătatea meritului său, cu atât mai mult se temea şi se cutremura. 3i această înţelepciune a învăţat(o de la dascălul său. Bncă şi acesta, deşi fusese răpit la al treilea cer şi în Dai, unde au+ise cuvinte negrăite şi înţelesese cele mai înalte taine, el, care cutreierase toată lumea, ca şi cum ar fi fost înaripat, +ice în întâia sa epistolă către Corinteni: &îmi chinuiesc trupul ca nu cumva altora propovăduind, eu însumi să mă fac netre)nic -6 Corinteni 9, 2?. 6ar dacă Pavel, după aşa de multe şi slăvite fapte mari avea frică, el care putea +ice: &"ie lumea s(a răstignit, şi eu lumii -Ialateni >, 0/, cu cât mai vârtos tre)uie să
ne îngri=im noi 3i cu atât mai vârtos, cu cât mai mult )ine am făcut. Căci tocmai atunci satana se înfurie şi se întărâtă mai mult, când vede că noi ţintim a ridica viaţa noastră la cele mai înalte fapte )une. Când el vede că noi am adunat toate lucrările îm)unătăţite şi încărcătura este plină, atunci el mai mult se trudeşte a sfărâma cora)ia noastră. Când cade un om de rând şi neînsemnat, aceasta nu aduce întregii o)şti vreo pagu)ă mare, dar dacă cineva a a=uns la vârful faptei )une şi este foarte renumit, un om pe care toţi îl cunosc şi îl admiră, dacă un asemenea om se ademeneşte şi cade, căderea lui şi pagu)a este mare, nu numai pentru că el a că+ut aşa de adânc, ci încă şi pentru că mulţi dintre cei ce priveau la dânsul, acum se fac uşori la minte. Precum pagu)a nu este aşa de mare când se vătăma vreun mădular mai puţin însemnat al trupului, ca atunci când tot trupul se face neputincios, când or)esc ochii sau se vătămă capul, tot aşa se întâmplă şi cu cei care se deose)esc prin virtuţile lor cele mari. 'acă lumina lor se stinge şi ei se pătea+ă, ei pricinuiesc întregului trup o daună mare şi nerepara)ilă. 4oate acestea le ştia )ine 4imotei, şi pentru aceea se pă+ea din toate părţile. $l ştia ce lucru prime=dios este tinereţea, cât este de nestatornică cu duhul, lesne de amăgit şi uşor că+ătoare, şi că are tre)uinţă de un frâu întins. Căci ea se aseamănă unui po=ar care cuprinde pe toate cele dimpre=urul său şi repede le preface în flacără. 'e aceea, el se îngrădea din toate părţile pentru a stinge acest foc* se trudea ca să potolească această flacără în tot chipul şi a speriat calul cel săl)atic şi greu de îm)lân+it cu astfel de silnicie, până ce a domolit săriturile lui, l(a îm)lân+it, şi cu puterea cea mare a mâinilor l(a supus minţii celei conducătoare. Cadă trupul în slă)iciune, +icea el, numai sufletul să nu fie )olnav* trupul tre)uie domolit, ca să nu împiedice mersul sufletului la cer. fară de aceasta, 4imotei este de mirare în gradul cel mai înalt şi pentru că, deşi )olnav, nu părăsea lucrul lui 'umne+eu, ci cutreiera toate locurile mai mult decât cei sănătoşi cu trupul. cum se arăta în $fes, acum în Corint* de multe ori în "acedonia, în 6talia* pretutindeni pe uscat, pretutindeni pe mare, împreună cu învăţătorul său, şi a luat parte la toate luptele şi prime=diile lui, fără ca )oala trupului să poată mărgini înţelepciunea sufletului. tât de puternică era râvna lui pentru 'umne+eu< Precumdacă la ceisufletul care aulor uncugetă trup tare şi sănătos, cea )ună nu le tot aduce nici un câştig, lucruri de =os starea şi estelor trândav şi tâmp, asemenea, pe de altă parte, nu păgu)esc nimic )olnavii prin suferinţa lor, dacă sufletul le este no)il, puternic şi înfocat.
'ar poate unii socotesc că citatul nostru cuprinde învoirea de a )ea vinul fără de nici o gri=ă. @u este aşa< Ci dacă cineva ia )ine aminte la graiurile lui Pavel, va vedea că ele cuprind mai vârtos necesitatea tre+viei şi a înfrânării. Iândeşte numai că Pavel nu de la început a dat lui 4imotei acest sfat, ci tocmai atunci când acesta slă)ise, şi atunci nu deplin, ci numai cu o mărginire. $l nu i(a +is: &)ea vin, ci &puţin vin, nu pentru că 4imotei avea tre)uinţă de această sfătuire şi pa+ă, ci pentru că noi avem tre)uinţă de acestea. Pe când el cuvintele acestea le spune pentru 4imotei, ne pune nouă măsură şi hotar în )ăutura vinului, şi voieşte ca noi să )em numai atât cât ne este tre)uincios, iar nu a cădea în altă )oală. Căci )ăutura cea peste măsură a vinului pricinuieşte amândurora, trupului şi sufletului, multe )oli. Ample sufletul cu ră+)oiul patimilor şi stârneşte furtuna gândurilor destrămate, dar slă)eşte totodată şi puterea trupului, încât el se face sla) şi uşor se strică. Căci precum pământul prin o prea mare inundare se înmoaie şi se desface, tot aşa )ăutura cea nemăsurată a vinului moaie, slă)eşte şi istoveşte trupul. 'e aceea, să fugim de necumpătare, căci vinul este dat de 'umne+eu nu pentru ca să ne îm)ătăm, ci ca să(l între)uinţăm măsurat, ca el să ne veselească şi nu ca să ne pricinuiască dureri şi suferinţe. Psalmistui +ice: &;inul veseleşte inima omului -Psalmul 07, 0>, iar tu îl faci i+vor de tânguire, căci sufletul celui )eat este învelit în întuneric. ;inul este un mi=loc ales de vindecare, când se ţine măsura cea cuvenită la )ăutura lui. 'ar ce este mai necuviincios decât )eţia eţivul este un mort viu, un duh rău de )unăvoia sa, un )olnav care nu se poate de+vinovăţi, un că+ut care nu merită nici un pogorământ şi o defăimare pentru tot neamul omenesc. Căci )eţivul nu este numai netre)nic pentru viaţa socială, şi nu numai nedestoinic pentru tre)urile casnice şi cele pu)lice, ci chiar privirea lui este tuturor nesuferită şi el umple de cea mai mare greaţă pe oricine vine în apropiere de dânsul. 'ar ce este mai cumplit pentru )eţivi este că pentru ei cerul este închis, şi ei nu pot a=unge la fericirea cea veşnică, pentru că pe ei, afară de pierderea de pe pământ, îi aşteaptă pedeapsa cea veşnică, cea nesuferită. &eţivii, +ice apostolul Pavel, nu vor moşteni împărăţia lui 'umne+eu -6 Corinteni >, 07. 'e aceea, iu)iţilor, să lepădăm această rea o)işnuinţă şi să ascultăm pe Pavel, când +ice: &)ea puţin vin. dică noi tre)uie să între)uinţăm mâncarea şi )ăutura pe care ni le(a dat 'umne+eu atunci când este tre)uinţă, dar niciodată să nu trecem
hotarele şi să cădem în necumpătare, ca să nu pierdem Bmpărăţia Cerurilor. Căreia fie ca să ne împărtăşim, prin harul şi prin iu)irea de oameni a 'omnului nostru 6isus #ristos, Căruia împreună cu 4atăl şi cu %fântul 'uh se cuvine cinstea, puterea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. min.
Cuvânt la Duminica a 6I-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - De!re darea de eamă ce are ă ni e ceară şi de!re /m!ăcare
2semenea este =mpărăţia lui "umnezeu omului împărat, care a vrut să se socotească cu sluile sale4 )5atei B, AH @u trece repede, fără )ăgare de seamă, peste aceste cuvinte, ci priveşte la =udecata ce se înseamnă aici* intră în conştiinţa ta proprie şi gândeşte ce ai făcut în toată viaţa ta. Când au+i că 'omnul voieşte a se socoti cu slugile %ale, gândeşte că prin acestea se referă la împăraţi, căpetenii de oşti şi domni, )ogaţi şi săraci, slugi şi stăpâni, în scurt, la toţi. Căci noi toţi ne vom arăta înaintea scaunului =udecăţii lui #ristos. 'e eşti )ogat, gândeşte că şi tu odată tre)uie să dai socoteală dacă ai cheltuit averea ta pentru desfătări sau pentru cei săraci, pentru linguşitori şi măgulitori sau pentru cei nevoiaşi, pentru de+mierdări sau pentru faptele milosârdiei, pentru lu!, mâncare şi îm)ui)are sau pentru a=utorul celor strâmtoraţi. 3i nu numai pentru între)uinţarea avuţiei tale ai să dai seamă, ci şi pentru felul în care ai câştigat(o, de ai adunat(o cu munca cea dreaptă sau prin răpire, prin +gârcenie şi lăcomie de avere, de ai moştenit(o de la tatăl tău sau prin =efuirea sărmanilor şi a văduvelor. Bnsă nu numai )ogatul are să dea seama despre )ogăţia sa, dar şi săracul despre sărăcia sa, de a suferit(o cu ră)dare şi cu mulţumire lui 'umne+eu sau a fost trist şi
cârtitor şi a hulit pronia, când a vă+ut pe altul întru îndestulare şi prisosinţă, iar pe sine întru lipsă şi nevoie. Pe cei )ogaţi îi va între)a 'umne+eu despre milostenia cea dată, iar pe cei săraci despre ră)dare, dar nu numai despre ră)dare, ci şi despre milostenie, căci sărăcia nu face neputincioasă darea de milostenie. 'ovadă la aceasta este văduva cea din *vanhelie, care a pus cei doi bani în cutia #ertfelor şi cu toată micimea darului ei, a covârşit pe toţi cei care aruncaseră acolo mult Marcu 1"& C"!C'23 3i nu numai săracii şi )ogaţii, dar încă şi stăpânirile şi =udecătorii tre)uie să dea seama cu de(amănuntul dacă n(au vătămat dreptatea, dacă vreodată n(au rostit vreo hotărâre după favoare sau din nefavoare, dacă n(au =udecat vreodată strâm), ademeniţi de linguşire, dacă n(au prigonit, din ră+)unare, pe cei nevinovaţi. 3i nu numai stăpânirile lumeşti, ci şi înainte(stătătorii )isericeşti tre)uie să dea seama de purtarea dregătoriei lor şi tocmai ei au să fie supuşi la cea mai ageră şi mai aspră cercetare. Propovăduitorul $vangheliei va fi acolo cercetat cu tot dinadinsul, dacă nu cumva el, din lenevire sau din altă pricină, a scăpat prile=ul de a spune şi a propovădui ceea ce era dator, dacă a făcut el însuşi ceea ce propovăduia, dacă a spus el toate lămurit şi n(a trecut nimic din cele ce slu=esc spre mântuire. 6ar cel ce a a=uns la dregătoria episcopală, cu cât este mai sus, cu atât mai aspră socoteală tre)uie să dea* dacă a ţinut tare şi drept învăţătura cea adevărată, cât şi dacă a spri=init şi apărat pe cei săraci* dacă a sfinţit el la preoţie numai oameni de trea)ă şi despre mii de alte lucruri. a acestea se referă şi postolul Pavel, când scrie către 4imotei: 95âinile derabă să nu-ţi pui )la hirotonie pe nimeni, nici te face părtaş la păcate străine 4 )$ 8imotei +, AA. Bncă şi în epistola către evrei vor)eşte despre aceiaşi înainte( stătători şi rosteşte înfricoşate cuvinte: 92scultaţi pe învăţătorii voştri şi vă supuneţi lor, care privehează pentru sufletele voastre, ca cei ce vor să dea seamă4 )*vrei H, E.
=i nu numai pentru faptele noastre& ci şi pentru vorbele noastre avem să dăm seamă3 *ând noi +ncredinţăm bani slu5ilor noastre& cerem de la ei socoteală amănunţită despre toate. tot aşa şi "umnezeu, Care ne-a încredinţat cuvântul, va se va iscodi şi cere de la noinoi socoteală despre întrebuinţarea lui. *uşiasprime cerceta& dacă n!am risipit cuvântul fără luare!aminte fără folos3 @ici între)uinţarea cea ne)unească a )anilor, niciodată n(a pricinuit aşa de mare
pagu)ă, ca şi cuvintele cele nefolositoare şi negândite. 'acă )anii cheltuiţi fără folos ne(a vătămat adeseori avuţia noastră, cuvintele cele nefolositoare, adeseori au +ăpăcit familii întregi şi au răsturnat sufletele în pier+are. Pagu)a în avuţie se poate iarăşi îndrepta, iar cuvântul, odată grăit, rămâne grăit. 6ar că în adevăr noi tre)uie să dăm seamă de cuvintele noastre, ascultă pe #ristos, când +ic e: 9Vă spun vouă că pentru tot cuvântul deşert, pe care-l vor răi oamenii, vor da seamă în ziua #udecăţii. Că din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi4 )5atei A, H>-HE. 'ar nu numai de ceea ce grăim, ci şi de ceea ce au+im vom da seamă. şa de pildă, când eu primesc o pâră mincinoasă asupra aproapelui meu, căci se spune: 9'ă nu asculţi vorbe mincinoase4 )$eşirea AH, . 'eci, dacă şi cei care primesc o vor)ă mincinoasă se osândesc, cum se vor putea apăra clevetitorii şi pârâşii cei mincinoşi
Dar ce *ic eu de!re cele ce noi vorbim şi au*im8 noi avem ă dăm eamă şi de cele ce $ândim. Bncă şi postolul Pavel arată aceasta, când +ice: 95ai înainte de vreme nimic să nu #udecaţi, până ce "omnul va veni, Care va şi lumina cele ascunse ale întunericului şi va arăta sfaturile inimilor4 )$ Corinteni D, +. şa, de pildă, când tu vor)eşti cu strâm)ătate şi cu inimă rea către fratele tău, cu gura şi cu lim)a îl lau+i, iar în inima ta eşti plin de ură şi de +avistie către dânsul. 4oate acestea #ristos le va aduce la lumina +ilei. 3i pentru a arăta încă mai lămurit că nu numai pentru faptele noastre, dar şi pentru gândurile noastre vom da seama, 'omnul #ristos +ice: 98ot cel ce caută la femeie spre a o pofti, iată a prea curvit cu dânsa întru inima sa 4 )5atei +, AB. Păcatul, deşi nu este vădit în faptă, ci se ascunde în inimă, totuşi, prin aceasta nicidecum nu este fără de vinovăţie.
2şadar, când tu auzi că "omnul voieşte a se socoti cu sluile 'ale, nu trece repede peste aceste cuvinte, ci ândeşte că aceasta priveşte toate clasele sociale, toate vârstele, pe toţi, bărbaţi şi femei. 1ândeşte ce fel de #udecată are să fie aceea şi adu-ţi aminte de toate păcatele tale. Căci deşi noi le-am uitat, "umnezeu nu le va uita, ci va pune înaintea ochilor noştri toate încălcările de lee ale noastre, dacă nu le vom fi stârpit încă aici pe pământ prin pocăinţă, mărturisire şi prin iertarea supărărilor îndurate de noi. =nsă pentru ce se cu sluile *lînainte n-ar fi de ştiuta ceva, căci cum arsocoteşte fi aceasta"omnul cu putinţă 2celuia'ale? Care!u ştiepentru toate că încă se fi făcut? Ci pentru ca să te convingă pe tine, sluga %a, că ceea ce datore+i, cu
dreptate datore+i şi nu numai pentru ca să te convingi de datoria ta, ci şi pentru ca tu să te slo)o+eşti de ea. Pentru aceea şi Proorocul 6saia a tre)uit să pună înaintea poporului iudeu păcatele lui. 9Vesteşte poporului 5eu păcatele sale şi casei lui $acov fărădeleile sale4 )$saia +B, , nu numai pentru ca iudeii să le audă, ci şi pentru ca ei să se facă mai )uni. Când împăratul din $vanghelie a început socoteala, a găsit pe unul care îi datora +ece mii de talanţi. 4ot ce i se încredinţase, cheltuise. Cu adevărat, o datorie mare< &:i el nu avea nimic, +ice %fânta %criptură, &cu ce să poată plăti . Ce însemna aceasta; 9el nu avea nimic4 ? ceasta nu înseamnă altceva decât: *l era lipsit de fapte bune şi nu se îndeletnicise cu nici un lucru bun, care să i se fi putut socoti spre iertarea păcatelor. 2dică faptele bune, ba încă şi suferinţele şi necazurile, ni se vor socoti spre iertarea păcatelor. ceasta învaţă #ristos în pilda pentru săracul a+ăr, unde vraam +ice către omul )ogat: 9/entru că 7azăr, în viaţa sa cea pământească, a răbdat atâtea rele, de aceea el acum se mânâie4 )7uca >, A+. "ar mai mult decât necazurile, decât bolile şi suferinţele, ni se vor socoti spre iertarea păcatelor lucrările cele bune, pe care noi le săvârşim de bună voie. 4otuşi, acea slugă n(a putut arăta nici o singură faptă )ună, ci numai o covârşitoare povară de păcate.
9
astfel este o)iceiul datornicilor, că ei şi când nu pot plăti, totuşi făgăduiesc toate, numai să scape din încurcătură. scultaţi acum voi, cei trândavi la rugăciune, luaţi aminte cât de mare este puterea rugăciunii< %luga nu putea dovedi nimic )un, dar îndată ce el a alergat la rugăciune, a putut mişca pe domnul la compătimire. şadar să nu o)osim întru cerere şi rugăciune < Cine era mai prihănit decât această slugă 3i el totuşi n(a +is întru sine: &$u nu mai am trecere la domnul meu, sunt plin de ruşine şi nu mă pot apropia de dânsul, nu pot să(l rog. şa +ic mulţi păcătoşi cuprinşi de o frică ce vine din iad şi duce la iad.
8u zici că nu ai trecere la "omnul? 8ocmai pentru aceea întoarce-te la "ânsul, ca iarăşi să dobândeşti încrederea. 2cela pe care tu ai să-7 îmblânzeşti nu este un om de care tu te-ai ruşina, ci este "omnul "umnezeu, Care mai mult decât tine însuţi doreşte iertarea ta. 8u însuţi poate că nu te înri#eşti aşa de mult pentru mântuirea ta, precum *l. 8u nu ai încredere? "ar tocmai pentru aceea trebuie să ai încredere, căci cel ce vede că nu are năde#de de a se îndrepta pe sine, tocmai acela are mai multă năde#de la harul dumnezeiesc. Pe de altă parte, de asemenea, este cea mai mare ruşine a voi cineva să se de+vinovăţească pe sine înaintea lui 'umne+eu. Cine face aceasta este un nelegiuit, chiar de ar fi fost cândva cel mai sfânt. 'impotrivă, acela se va îndrepta care se socoteşte pe sine cel mai nevrednic. ceasta o dovedesc fariseul şi vameşul din $vanghelie. 2şadar, să nu ne îndoim din cauza păcatele noastre, nici să fim fără de năde#de, ci să ne apropiem de "umnezeu întru ruăciune, să cădem înaintea 7ui şi să-7 ruăm, precum a făcut slua aceea. %ă vedem acum în ce chip 'omnul a iertat slugii datoria. 9:i milostivindu-se domnul sluii aceleia, l-a slobozit şi i-a iertat şi datoria4. 2şadar, nu te ruşina a rua pe "omnul, ci ruşinează-te mai vârtos numai de păcatele tale0 nu te îndoi şi nu părăsi ruăciunea, ci apropie-te de "omnul chiar când eşti păcătos, ca să-7 împaci şi să-$ dai putinţa de a-:i arăta milostivirea 'a prin iertarea păcatelor tale. "acă te temi a te apropia de "ânsul, împiedici bunătatea 7ui de a se arăta şi opreşti boăţia harului 'ău. 'e aceea, să fim neo)osiţi întru poate rugăciune. 'e amiarăşi fi noia că+uţi în prăpastia adâncă a păcatelor, rugăciunea în curând ne scoate. @imenicea n(amai păcătuit aşa de mult ca sluga aceea* ea a săvârşit tot felul de păcate. ceasta înseamnă cei +ece mii de talanţi şi el era cu totul deşert de lucrurile cele )une,
pentru că el nu avea nimic cu ce să plătească. 3i totuşi, puterea rugăciunii a putut să(l mântuiască. şadar, atât de mult a putut rugăciunea, încât a putut i+)ăvi de pedeapsă şi de osândă chiar pe acela, care cu +eci de mii de fapte a supărat pe 'omnul. 4otuşi, ruăciunea sinură nu face totul, ci ea are a#utor harul lui "umnezeu, care har, propriu-zis, face totul şi dă şi ruăciunii puterea sa. ceasta se arată în cuvintele: &:i milostivindu-se domnul sluii aceleia, l-a slobozit şi i-a iertat şi datoria. 'intru aceasta tre)uie să recunoşti că şi înainte şi după rugăciunea slugii, milostivirea 'omnului a făcut totul. 'ar tot )inele ce făcuse sluga prin rugăciunea sa, l(a pierdut prin învârtoşirea sa către tovarăşul său. 'ucându(se, a aflat pe unul dintre cei ce slu=eau cu el şi care îi datora o sută de dinari şi cum l(a prins, l(a apucat de gruma+ şi i(a +is: 9/lăteştemi ce-mi eşti dator4. Ce putea să fie mai neruşinat decât purtarea aceasta? Cuvântul iertării sale răsuna încă în urechile lui şi totuşi, el aşa de mult uitase )unătatea 'omnului< Vezi cât este de bine a-şi aduce aminte cineva totdeauna de păcatele sale? 'acă acest slu=itor şi(ar fi amintit propriile sale păcate, el nu ar fi fost aşa de rău şi neomenos. "e acea zic eu adeseori şi nu voi înceta a zice, că foarte folositor şi de trebuinţă este ca totdeauna să ne aducem aminte de toate păcatele noastre. !imic nu poate face pe suflet aşa de înţelept, blând şi liniştit, ca permanenta amintire a păcatelor sale. 'e aceea, postolul Pavel aşa de adeseori îşi amintea păcatele sale, nu numai cele de după )ote+, dar încă şi cele pe care le săvârşise înaintea )ote+ului, deşi acestea din urmă toate se stârpiseră prin )ote+. 6ar dacă Pavel îşi aducea aminte încă şi de păcatele săvârşite înainte de )ote+, cu cât mai vârtos datorăm noi să ne amintim încălcările de lege săvârşite după )ote+ /rintr-o astfel de amintire, noi nu numai stinem păcatele, ci prin aceasta ne facem încă mai iubitori către alţii şi slu#im "omnului cu mai multă bunăvoinţă, căci pomenind pururea reşelile noastre, totdeauna ne aducem aminte de îndurarea 7ui. @u aşa a făcut sluga din $vanghelie, ci uitând mărimea propriei lui datorii, s(a învârtoşat către tovarăşul său şi iarăşi a pierdut tot ce do)ândise prin îndurarea cea dumne+eiască. 9:i apucându-l, suruma zicând; /lăteşte-mi dator4. $l nu +ice: &plăteşte(mi o sută deîldinari, căci el se ruşina, fiindcăce-mi acea eşti datorie era atât de mică, ci +icea numai: &Plăteşte(mi ce(mi eşti dator. 6ar acela a că+ut la picioarele lui şi îl ruga, +icând: 95ai înăduieşte-mă şi îţi voi plăti4.
Prin aceste cuvinte, sluga cea dintâi do)ândise iertare de la domnul şi pentru aceea se cuvenea ca ele să fie folositoare şi tovarăşului. 'ar crudul acela nici prin aceste cuvinte nu s(a domolit şi nici nu a gândit că tocmai prin acele cuvinte se mântuise şi el. 'acă el ar fi iertat pe tovarăşul său înainte ca domnul să(i ierte datori a lui şi să(i arate aşa de mare har, aceasta ar fi fost o faptă mărinimoasă. 'ar acum, după ce lui i s(a iertat o aşa de mare datorie şi i s(a dat un har atât de mare, acum el era oarecum îndatorat a fi cu pogorământ către tovarăşul său. Bnsă el n(a făcut aşa, nici nu şi(a adus aminte ce deose)ire mare era între iertarea de care el se împărtăşise şi între ceea ce tre)uia să facă el tovarăşului său. 'atoria aceea se suia la +ece mii de talanţi, aceasta numai la o sută de dinari. cela făcuse încălcare de lege împotriva domnului său, acesta era dator numai tovarăşului său. 'upă ce el însuşi căpătase o )inefacere, deşi domnul nu aflase întru el nimic )un, ar fi tre)uit ca şi el să fie compătimitor. 'ar la toate acestea el nu gândea, ci or)it de mânie, a apucat pe tovarăşul său şi l(a aruncat în temniţă.
Văzând aceasta, celelalte slui s-au întristat , cum spune %fânta %criptură, şi l-au pârât domnului. 3i au+ind domnul acestea, l(a chemat la sine, l(a înfăţişat iarăşi înaintea =udecăţii şi a +is: 9'luă vicleană, eu ţi-am iertat toată datoria4. Când sluga era datoare -chiar cu +ece mii de talanţi, domnul nu i(a vor)it nici un cuvânt de ocară, dar după ce acela a fost nemilostiv către tovarăşul său, domnul s-a mâniat, pentru ca noi să vedem că "umnezeu mai uşor ne iartă păcatele noastre cele împotriva 7ui, decât cele împotriva fraţilor noştri. 9:i domnul l-a dat pe el muncitorilor, până ce va plăti toată datoria lui4. "eci, care păcat poate să fie mai mare decât nemilostivirea şi neîmpăcarea către fraţi, de vreme ce "umnezeu pentru acest păcat îşi retrae binefacerile 'ale? 'ar este scris: 9"arurile lui "umnezeu şi chemarea 7ui nu se pot lua înapoi4 )6omani , A. /entru ce oare, numai de această dată, darul harului şi iertarea cea dată iarăşi se retra? /entru neîmpăcare. 'e aceea, nu greşeşte cel ce va socoti că greşeala aceasta este cea mai rea din toate. Chiar de s(ar ierta toate celelalte păcate, păcatul acesta nu se va ierta* )a şi cele mai dinainte iertate, din pricina acestuia, iarăşi se vor imputa din nou. @eîmpăcarea este aşadar un rău iertate, îndoit. prin Bntâi,neîmpăcare ea însăşi iarăşi nu se seiartă* al doilea şi datoriile cele vechi, care fuseseră înnoiesc. şa s( a întâmplat şi cu sluga din $vanghelie. Căci 'umne+eu nimic nu urăşte şi nimic nu urgiseşte aşa de tare ca pe omul neîmpăcat. cestea ne(a arătat $l aici, dar şi în
rugăciunea pe care $l însuşi ne(a învăţat(o: 9:i ne iartă nouă reşelile noastre, precum şi noi iertăm reşiţilor noştri4 )5atei >, A.
:tiind toate acestea şi scriind în inima noastră pilda biblică, la fiecare amintire de răul ce am suferit de la alţii, totdeauna să ne aducem aminte de cele cu care noi înşine am mâniat pe "omnul. , D-+. şadar, pentru ca noi aici să petrecem o viaţă paşnică şi lină, iar după moarte să do)ândim iertarea şi lăsarea păcatelor noastre, tre)uie să ne sârguim a ne împăca cu toţi vră=maşii pe care îi avem. tunci iarăşi vom împăca cu noi şi pe 'omnul, chiar de am fi săvârşit împotriva ui +eci de mii de păcate şi vom fi părtaşi fericirii celei viitoare. /e care, fie să o dobândim noi toţi, prin harul şi prin iubirea de oameni a "omnului nostru $isus &ristos, Căruia se cuvine cinstea şi puterea, în vecii vecilor. 2min.
Cuvânt la Duminica a 6I1-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - 7umai nebunul !referă bunurile !ământeşti celor du+ovniceşti
9 $ar ei, nebăând de seamă, s-au dus; unul la holda sa, altul la neustoria sa4 )5atei AA, + 8ier)inţeala este mare şi arşiţa verii foarte grea, dar râvna voastră, prin aceasta, nu a slă)it, şi dorinţa voastră de a asculta cuvântul lui 'umne+eu nu s(a înă)uşit. şa fac toţi râvnitorii şi adevăraţii cinstitori ai învăţăturii cereşti. 'in dragoste către cuvântul lui 'umne+eu, ei suferă toate cu înlesnire, numai ca să(şi poată împăca această poftă no)ilă şi duhovnicească* şi nici frigul, nici fier)inţeala, nici mulţimea tre)urilor, sau grămada gri=ilor, nici orice altceva nu poate să(i a)ată de la această râvnă. 3i cu dreptate, căci această privelişte, această Casă a lui 'umne+eu este mai slăvită şi mai vrednică de cinste decât palatul unui împărat. 'arurile şi vredniciile pe care le capătă cineva într(un palat împărătesc, oricum ar fi ele, se sfârşesc cu viaţa cea de acum, şi pe lângă aceasta, ele sunt pline de nelinişte şi de gri=i. 'ar aici, în )iserică, este cu totul altfel. 'arurile care se do)ândesc aici sunt cele mai sigurenuşisescutite de toată gri=a* vredniciile ce se nu se sfârşesc, nimicesc nici de moarte, ci prinşieaharurile mai mult se împart întărescaici şi se statornicesc.
@u(mi vor)i de un domn care şade în trăsura sa cea pompoasă, care are o înfăţişare aleasă şi este încon=urat de o suită mare* eu nu cred că aceasta face pe cineva cu adevărat om însemnat. Ci adevărata însemnătate şi mărime vine de la însuşirea sufletului, adică atunci când cineva stăpâneşte patimile sale, înfrânea+ă poftele sale cele rele, )iruieşte lăcomia averii, învinge pofta trupului, se ţine slo)od de pi+mă, nu se ţine de pofta cinstei deşarte, nu se înfiorea+ă şi nu se cutremură de sărăcie, nu de+nădă=duieşte la schim)area poporului, şi altele ca acestea. An asemenea om poate cu adevărat a se numi stăpân şi domn, căci adevărata domnie stă întru învingerea tuturor acestor lucruri. Cine, din contră, măcar că domneşte asupra oamenilor, dar este ro) al patimilor sale, pe un asemenea om eu l(aş putea numi cel mai mare şi mai neli)er ro) din lume. Precum doctorii numesc )olnav de friguri pe un om în al cărui trup s(au aprins frigurile, chiar dacă ele nu s(au arătat în trup din e!terior, şi cei neiscusiţi nu )agă în seamă această )oală, tot aşa şi eu, cu dreptate numesc ro) pe cel al cărui suflet este că+ut în ro)ia păcatului şi este prins de patimi. 'eşi el, în afară se arată a fi un domn, înlăuntrul lui vuieşte prihana, şi patima domneşte asupra lui ca un tiran. 'impotrivă, numele de li)er, de stăpân şi de domnitor le merită cu adevărat cei care au scăpat din tirania păcatului, în care nu domnesc patimile cele rele şi nu se înspăimântă de ceea ce în viaţa aceasta se socotesc nenorociri. şadar, acesta este adevăratul li)er, împărat şi domnitor, chiar de ar fi înfăşurat cu +drenţe sau ar +ăcea în temniţă şi în legături. stfel de vrednicie nu se vinde cu )ani şi nimeni nu este +avistuit pentru ea* ea nu cunoaşte lim)a clevetitorilor, nu vede ochiul pi+maşilor, meşteşugurile pânditorilor nu o vatămă* ea mai vârtos rămâne îngri=ită şi nevătămată în a+ilul cel sigur al înţelepciunii şi nu suferă vreo vătămare, nici de la nenorocirile vieţii, nici chiar de la moarte. ceasta o dovedesc %finţii mucenici. 'eşi trupurile lor se sfărâmă în pul)ere şi în cenuşă, cinstea şi mărirea lor trăieşte pururea. Bncă i+gonesc demonii, alungă )olile, fac cucernice cetăţi întregi, şi prin aceasta aduc în Casa lui 'umne+eu popoare întregi. tât de mare este puterea vredniciei şi a măririi lor, că ei domnesc şi după moarte, ca şi în timpul vieţii. @imeni nu este silit să vină aici, ci fiecare se arată aici din li)era sa hotărâre şi din propriul său îndemn* şi această dorinţă nu se răceşte nici prin lungimea timpului.
;edeţi acum că eu cu dreptate am numit acest sfânt loc mai slăvit şi mai vrednic de cinste decât un palat împărătesc Cinstea pe care o capătă cineva în palate se aseamănă frun+elor veşte=ite şi um)relor trecătoare, iar darurile şi )unurile care se împart în iserică se aseamănă în tărie cu diamantele, )a încă sunt mai trainice decât acestea, căci ele sunt cu totul netrecătoare, nepieritoare, nesupuse la nici o schim)are. Cine le are nu se teme de nimic şi nu se îngri=eşte de vreo ceartă, de pi+mă, de sfadă, de urmăriri şi de clevetiri. unurile pământeşti se adună laolaltă numai pentru sine şi cu pi+mă asupra altora* la cele duhovniceşti se întâmplă dimpotrivă, căci cu cât cineva mai mult le împarte, )ogăţia lor cu atât mai mult se măreşte* însăşi propovăduirea mea vă poate slu=i ca dovadă la aceasta. Când eu împrăştii cuvintele mele între toţi, ca sămânţa pe un ogor deşert, eu însumi câştig prin aceasta, şi totodată vă fac şi pe voi mai )ogaţi. Prin aceasta nu mă fac mai sărac, ci mă fac mai )ogat, ceea ce la comorile pământeşti este cu neputinţă. a acestea se întâmplă dimpotrivă, căci cine ar voi să împartă comoara sa pământească, printr(o asemenea împărţeală ar micşora avuţia sa şi neapărat că s(ar face mai sărac. 'eci, fiindcă )unurile duhovniceşti sunt atât de slăvite şi aşa de uşor se do)ândesc, căci ele se dau în dar tuturor celor ce le doresc, de aceea să iu)im aceste )unuri şi să nu mai alergăm după )unurile cele părute, ca după o um)ră* să nu căutăm prăpăstii şi stânci. 'ar pentru ca dragostea către aceste )unuri duhovniceşti să se mărească întru noi, 'umne+eu aşa a tocmit, că cel ce posedă )unuri vremelnice, de cele mai de multe ori tre)uie să le piardă înainte de moartea sa. %ă spunem aceasta mai lămurit: 'e multe ori, noi pierdem )unurile pământeşti nu tocmai atunci când murim, ci ele se veşte=esc şi trec încă trăind noi, pentru ca trecerea lor să vindece de o astfel de tur)are pe ne)unii iu)itori de aceste )unuri şi să le arate că aceste )unuri sunt mai trecătoare decât um)ra. şa pofta de dânsele tre)uie să se stingă.
Bo5ăţia& de pildă& părăseşte pe stăpânul său nu numai la moarte& ci adeseori c)iar +ncă trăind el3 ⇒ Tinereţea fu5e de la noi nu atunci când murim& ci pe când noi +ncă ⇒
răsuflăm. ea se depărtea-ă cu anii bărbăţiei şi face loc -bârciturilor bătrâneţii3
@ncă şi frumuseţea şi c)ipul cel bun al femeii se sfârşesc +ncă trăind ea& şi de multe ori se prefac c)iar +n urâciune3 ⇒ 8a fel de trecătoare sunt cinstea şi puterea3 ⇒ ,re5ătoriile şi vredniciile trec repede& +ncă mai repede decât omul care le posedă3 ⇒ =i precum cineva poate vedea +n toate -ilele trupuri omeneşti murind& tot aşa +n toate -ilele poate vedea şi sfârşitul bunurilor fericirii pământeşti3 ⇒
'ar face pentru ca noi să socotim celede deele, acum şi mici şipesă ne lipimaceasta de celeseviitoare* să nădă=duim îndulcirea iartrecătoare cât timp um)lăm pământ, cu dorul nostru să fim în cer. 'umne+eu a pregătit două lumi: cea de acum şi cea viitoare* cea vă+ută şi cea nevă+ută* o lume care cade su) simţiri, şi alta duhovnicească* o lume în care cineva gustă repaosul trupesc, şi alta în care gustă repaosul duhovnicesc* o lume a încercării, şi alta a credinţei* o lume care stă su) pipăirea noastră, şi alta pe care noi o nădă=duim. H lume tre)uie să fie stadiul de alergare, alta răsplătirea* uneia i(a împărţit 'umne+eu luptele, ostenelile şi sarcinile, alteia, dimpotrivă, cununile de )iruinţă, răsplata şi plata. H lume seamănă cu marea, alta cu limanul* una durea+ă scurt, alta este netrecătoare şi niciodată nu îm)ătrâneşte. 'ar fiindcă mulţi oameni preferă )unurile vă+ute celor duhovniceşti, de aceea 'umne+eu a făcut )unurile materiale, cele de faţă, să fie trecătoare şi nesigure, pentru ca prin aceasta să a)ată inimile de la ele şi cu tărie să le îndrepte spre dragostea )unurilor viitoare. 4otuşi, fiindcă )unurile viitoare nu se pot vedea, ci numai se cred şi se nădă=duiesc, apoi iată ce a făcut 'umne+eu şi cum ne(a uşurat nă+uinţa la ele. $l a făcut aceasta pe două căi: întâi, prin pilda lui #ristos, iar al doilea, prin aceea că a pus în vedere răsplătirile şi cununile )iruinţei. Pe calea cea dintâi, #ristos însuşi a mers înaintea noastră prin pilda %a şi Bnsuşi a împlinit ceea ce ne(a poruncit nouă să facem, pentru ca să putem fi părtaşi viitoarei împărăţii. $l ne(a arătat cu fapta că această poruncă se poate împlini. Precum cel ce tre)uie să meargă pe o cale grea, face aceasta cu mai mare voioşie şi are mai mult cura= când vede pe un altul mergând înaintea sa, tot aşa se întâmplă şi cu poruncile
dumne+eieşti. Hricine le urmea+ă mai uşor, când vede pe alţii că mai înainte le împlinesc. 'eci, pentru ca oamenii mai uşor să urme+e calea către cer, #ristos a luat trup omenesc şi fire omenească, $l însuşi a um)lat pe calea aceasta şi însuşi a împlinit aceste porunci. 'e pildă porunca: &'acă cineva te loveşte peste o)ra+ul cel drept, întoarce lui şi pe celălalt -"atei 5, 9, $l însuşi a împlinit(o, când (a pălmuit peste o)ra+ sluga arhiereului. $l nu %(a ră+)unat asupra lui, ci i(a arătat atâta )lândeţe, încât i(a +is: &'e am grăit rău, dovedeşte că este rău* iar de am grăit )ine, de ce "ă )aţi -6oan 01, 2. ;e+i )lândeţea cea vrednică de mirare ;e+i smerenia cea uimitoare $l a fost lovit, şi încă de o slugă, de un năimit, şi $l răspunde cu o astfel de îngăduinţă< 'e asemenea, a grăit odinioară 4atăl %ău către iudei: &Poporul "eu< Ce am făcut ţie, şi cu ce te(am împovărat %pune("i< -"iheia>, . Precum 8iul a +is slugii: &'ovedeşte că este rău, aşa a +is 4atăl: &%pune("i<. 3i precum 8iul a +is: &Pentru ce mă )aţi, aşa a grăit 4atăl: &Cu ce te(am supărat şi te(am împovărat. ltădată, #ristos învăţa sărăcia, şi ve+i cum $l o recomandă cu fapta şi cu pilda %a, fiindcă a +is: &;ulpile au vi+iuni şi păsările cerului cui)uri* iar 8iul Hmului nu are unde să(3i plece capul -uca 9, 51. ;e+i tu, oare, aici cea mai mare sărăcie $l nu are masă, nu are lumină, nu are casă, nu are scaun, nimic din toate acestea. $l învaţă, iarăşi, că clevetirile tre)uiesc suferite cu ră)dare, şi tot asemenea a arătat aceasta prin fapte. Când clevetitorii +iceau de 'ânsul că are întru %ine demon şi îl porecleau samarinean -6oan 1, /1, $l, totuşi, deşi putea a(i nimici şi a pedepsi răutatea lor, n(a făcut aceasta, ci mai vârtos le(a arătat )inefaceri şi a alungat de la dânşii duhurile rele. $l a +is oarecând: &Dugaţi(vă pentru cei ce vă prigonesc -"atei 5, // şi a împlinit aceasta $l însuşi, când a fost răstignit pe cruce. dică, după ce ei (au răstignit şi (au pironit, $l a +is: &6artă(le lor, că nu ştiu ce fac -uca 2, /. ceasta, $l nu o +icea ca şi cum n(ar fi avut putere $l însuşi a ierta, ci pentru ca să ne înveţe că tre)uie să ne rugăm pentru vră=maşi. dică, pentru ca nu numai cu cuvintele, ci şi cu fapta să ne înveţe aceasta, de aceea a adăugat $l această rugăciune. 'e asemenea, $l a spălat picioarele %ăi, nu%(a pentru că $lla aratâta fi fost mai pre=os decât dânşii, ci numai pentruucenicilor ca să fie pildă. pogorât smerenie acest 'umne+eu şi 'omn, şi totodată a +is: &Bnvăţaţi(vă de la "ine, că sunt )lând şi smerit cu inima -"atei 00, 29.
l doilea, socotesc că 'omnul a făgăduit credincioşilor răsplătiri şi le(a pus în vedere cununi de )iruinţă. Când $l, de pildă, +ice: &Dugaţi(vă pentru cei ce vă supără şi vă prigonesc -"atei 5, //, îndată adaugă şi făgăduinţa răsplătirii, prin cuvintele: &Ca să fiţi fii 4atălui vostru Celui din ceruri -"atei 5, /5. 6arăşi +ice $l: &8ericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor +ice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru "ine. ucuraţi(vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri -"atei 5, 00(02. ;e+i că aceste cuvinte cuprind o poruncă, dar totodată şi făgăduinţa unei răsplătiri 4ot $l +ice: &'e voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde(ţi averile tale, şi le dă săracilor, şi vei avea comoară în cer -"atei 09, 20. ;e+i că iarăşi sunt împreună porunca şi făgăduinţa răsplătirii Pe una a poruncit(o, iar pe alta a pregătit(o celor care vor împlini poruncile ui. 3i iarăşi a +is: &4oţi care au lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau feciori, sau holde, pentru numele "eu, însutit va lua înapoi, şi viaţa veşnică va moşteni -"atei 09, 29. ;e+i aici iarăşi răsplătirea cea făgăduită şi cununa )iruinţei 'ar învaţă acum, cum $l ne(a convins că răsplătirile făgăduite cu adevărat vor şi urma. $l, de pildă, a făgăduit învierea trupului şi nemurirea* $l a spus că noi împreună cu 'ânsul vom fi luaţi la cer. Cum că aceasta va urma, ne(a arătat cu fapta. Cum şi în ce chip Prin aceea că $l însuşi, după moarte, a înviat. 'e aceea a petrecut cu ucenicii încă patru+eci de +ile, pentru ca să le arate în ce fel vor fi trupurile noastre după înviere. $l a +is prin Pavel: &@oi vom fi răpiţi în nori, spre întâmpinarea lui #ristos -6 4esaloniceni /, 0?, şi a arătat aceasta cu fapta. dică, după învierea %a, când voia să %e înalţe la cer, %(a înălţat de la ochii ucenicilor %ăi, şi un nor (a luat de la privirea lor -8apte 0, 9. şadar, ei au vă+ut cum $l însuşi %(a înălţat la cer. 'eci, aşa va fi şi cu trupurile noastre cele înviate, fiindcă noi avem aceeaşi fire omenească cu #ristos. ceasta o arată Pavel şi mai lămurit în cuvintele: &$l va schim)a trupul smereniei noastre, ca să se facă în chipul trupului slavei ui -8ilipeni , 20. 6ar dacă trupul nostru va fi asemenea 4rupului proslăvit al lui #ristos, va fi asemenea celui luat la cer şi înălţat pe nori. şadar, toate acestea tre)uie să le aştepţi la învierea ta. 3i fiindcă învăţătura despre Bmpărăţia Cerului a fost ascunsă îndelung ucenicilor %ăi, de aceea %(a suit cu dânşii pe un munte şi %(a proslăvit înaintea ochilor lor.
Prin aceasta, le(a arătat în ce fel va fi slava cea viitoare şi le(a arătat, în icoană, chipul cel viitor al trupului nostru. cum, iu)iţilor, ştiind noi toate acestea, fiind încredinţaţi atât prin cuvintele 'omnului, cât şi prin faptele ui, să petrecem în aşa chip, ca noi, odată răpiţi în nori, veşnic să ne unim cu 'ânsul* prin harul ui să do)ândim mântuirea şi să ne îndulcim de )ucuriile cele viitoare. 6ar acestora să fim noi toţi părtaşi prin 6isus #ristos 'omnul nostru, Căruia împreună cu 4atăl şi cu 'uhul %fânt se cuvine cinstea şi închinăciunea, acum şi în vecii vecilor. min.
Cuvânt la Duminica a 61-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - Pavel8 ca model al adevăratei iubiri către a!roa!ele
'ă iubeşti pe aproapele tău, ca pe tine însuţi4 )5atei AA, H %fântul Pavel, care deşi om, a fost răpit până la al treilea cer şi a întrecut pe îngeri şi pe arhangheli, ne îndeamnă într(un loc să(i urmăm lui şi cu dânsul lui #ristos, +icând: (rmători fiţi mie, precum şi eu lui &ristos4 )$ Corinteni , . Bn alt loc, dimpotrivă, el tace când este vor)a despre persoana sa, şi deodată ne duce la 'umne+eu:
atât de mult pentru atacatorii săi. dică, el privea nu la ceea ce suferea, ci la legătura firii dintre el şi aceia, şi cu cât ei mai mult se înfuriau, cu atât mai mult el compătimea ne)unia lor, iar purtarea lui semăna cu a unui părinte iu)itor către fiul său, care se află în tul)urarea frigurilor. Cu cât mai mult )olnavul face +gomot, ocărăşte şi loveşte, cu atât tatăl îl =eleşte şi îl tânguieşte. 'eci, cu cât mai mult îl necă=eau cei cuprinşi de duhurile cele rele, cu atât el mai mult cunoştea că sunt )olnavi şi se îngri=ea de ei mai duios. scultă numai cu câtă )lândeţe şi compătimire vor)eşte Pavel despre dânşii, care de cinci ori l(au )iciuit, care l(au împroşcat cu pietre şi l(au încătuşat, care însetau de sângele lui şi în toate +ilele doreau să(l sfâşie . $l +ice aşa: 5ărturisesc că au râvnă pentru "umnezeu, dar sunt fără cunoştinţă4 )6omani G, A. 3i în alt loc i( a smerit pe cei ce voiau a se ridica peste dânsu l, +icând: !u te înălţa cu mintea, ci te teme0 căci dacă "umnezeu n-a cruţat ramurile cele fireşti, nici pe tine nu te va cruţa4 )6omani , AG-A. $l ştia )ine că 'umne+eu dăduse hotărârea %a asupra vră=maşilor săi, dar totuşi voia să facă pentru dânşii ceea ce stătea în puterea sa. 'e aceea, el pururea plângea pentru dânşii, avea compătimire pentru ei, nu suferea ca cineva să se înalţe peste dânşii, când era cu putinţă căuta să descopere măcar o um)ră de de+vinovăţire pentru ei. 3i, fiindcă pentru îndărătnicirea şi împietrirea inimii lor, el nu putea să(i câştige pentru credinţă, pururea se ruga pentru ei şi +icea* . dică, pentru dânsul era un chin cumplit şi o muncă neroditoare, ca să vadă că vră=maşii săi se duc spre pieire. 'e aceea căuta vreo uşurare la această durere, uneori +icând: G;a veni 6+)ăvitorul, iar alteori grăind: 2ceştia n-au ascultat acum, ca, prin mila către voi, să fie miluiţi şi ei acum4 )6omani , H. 4ot aşa făcea odinioară 6eremia, care, de asemenea, din toate puterile voia să găsească o de+vinovăţire pentru păcate, uneori +icând: "eşi faptele cele rele mărturisesc împotriva noastră, dar 8u, "oamne, a#ută-ne pentru numele 8ău4 +icând:şi
cesta este o)iceiul celor care mi=locesc pentru cei vinovaţi. Că ei, chiar când nu le este cu putinţă nici o de+vinovăţire temeinică, totuşi născocesc vreo um)ră de apărare, care deşi nu totdeauna suferă o pătrun+ătoare cercetare, dar, totuşi, celui ce se îngri=eşte pentru cel vinovat, îi dă cel puţin o mângâiere. 'eci, astfel de de+vinovăţiri să nu le cercetăm cu prea mare pătrundere, ci să le socotim ca nişte semne ale sufletului necă=it, care ar +ice ceva spre folosul păcătoşilor< Bn acelaşi chip tre)uie să =udecăm şi despre cuvintele lui Pavel. 'ar, oare, Pavel, numai către iudei, conaţionalii săi, era aşa plin de iu)ire, sau şi către cei străini $l, într(adevăr, era cel mai )ogat în dragoste, atât către ai săi, cât şi către străini. scultă numai cum grăieşte către 4imotei: (n slu#itor al "omnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi, destoinic să dea învăţătură, înăduitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, că doar le va da "umnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului, şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru a-i face voia4 )$$ 8imotei A, AD-A>. 6ar de voieşti să ve+i cum vor)eşte Pavel cu cei păcătoşi, ia aminte la cum scrie el către corinteni: 5ă tem nu cumva dacă voi veni, să nu vă aflu pe voi precum voiesc4 )$$ Corinteni A, AG. 3i ceva mai târ+iu +icea: $arăşi mă tem, nu cumva, dacă voi veni, să mă smerească "umnezeul meu la voi şi să plân pe mulţi care au reşit mai înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de curvia şi de spurcăciunea pe care le-au făcut4 )$$ Corinteni A, A. 6ar către galateni scrie:
desăvârşit întru &ristos $isus4 )Coloseni , AB. Cunoşti tu acum sufletul lui, care covârşeşte toate cele pământeşti? *l voia a desăvârşi pe tot omul întru &ristos, şi el a şi făcut aceasta, pe cât a fost în
puterea lui. *l era aşa de ri#uliu şi cu aşa râvnă alera în toate părţile, ca şi cum toate popoarele ar fi fost copiii lui. =şi dădea toată osteneala pentru a-i aduce la împărăţia cerului; vindeca, sfătuia, făăduia, plânea, se rua, speria duhurile cele rele şi pe toţi vră#maşii mântuirii sufleteşti ai oamenilor. /rin venirea sa de faţă, prin epistole, prin cuvinte, prin fapte spri#inea pe cei ce cădeau, direct sau prin ucenicii săi0 întărea pe cei ce stăteau, ridica pe cei căzuţi, mânâia pe cei zdrobiţi, întărea pe cei uşori la minte, înspăimânta pe vră#maşi cu lasul său cel puternic şi căuta la potrivnici cu o privire ameninţătoare. *l se asemăna unui comandant de oaste, unui doctor ales0 purta el însuşi armele, spri#inea pe ai săi, stătea cu dânşii şi era în oaste totul întru toate. 3i nu numai în cele duhovniceşti, dar încă şi în lucrurile cele pământeşti a arătat întotdeauna o mare îngri=ire şi o neo)işnuită râvnă. scultă numai cum scrie şi ce +ice el către un popor mare pentru o singură femeie: Vă încredinţez pe , -A. semenea vor)eşte în altă epistolă: :tiţi casa lui :tefana, care spre slu#ba sfinţilor s-au rânduit pe ei înşişi. 'ă cunoaşteţi bine dar pe unii ca aceştia şi să-i aveţi întru cinste4 )$ Corinteni >, +, B. dică, dragostea sfinţilor este astfel formată, ca ea să dea a=utor şi în lucrurile cele vremelnice. şa proorocul $lisei, pe femeia care l(a primit, a răsplătit(o nu numai cu lucruri duhovniceşti, ci şi cu )inefaceri trupeşti -6; Degi /, 0. 3i tre)uie cineva să se minune+e, că Pavel, de multe ori în epistolele sale, când recomandă pe cineva, nu socoteşte mai pre=os de vrednicia sa a se îngri=i chiar şi de călătorie şi de cheltuiala fraţilor săi. ceasta a grăit(o în epistola sa către 4it, când +ice: /e Nenas, cunoscătorul de lee, şi pe 2pollo să-i trimiţi mai înainte, cu bună ri#ă, ca nimic să nu le lipsească4 )8it H, H. 6ar dacă Pavel, pentru oamenii cei împreună cu dânsul recomanda atâta îngri=ire, cu mult mai vârtos el ar fi făcut toate când i(ar fi vă+ut în prime=die. ;e+i numai cât de îngri=orat este el în epistola către 8ilimon pentru Hnisim, şi cu ce di)ăcie şi râvnă scrie pentru dânsul. 6ar dacă el a putut să scrie o epistolă întreagă pentru un ro) şi, pe lângă aceasta, pentru un ro) fugar şi mai înainte necredincios, socoteşte ce ar fi simţit el pentru un om dintre cei împreună cu dânsul< @umai un lucru socotea el mai =os de vrednicia sa, adică a întâr+ia în ceea ce putea slu=i spre )inele altora. 'e aceea, el punea totul în mişcare şi nu pregeta a între)uinţa toate pentru mântuirea altora: cuvinte, )ani şi propria sa viaţă. Când el,
de mii de ori, se e!punea la moarte pentru alţii, cu cât mai vârtos n(ar fi între)uinţat pentru dânşii )ani şi avuţie, dacă le(ar fi avut Ce +ic eu, dacă le(ar fi avut $u pot să arăt că el nu cruţa )anii şi averea, deşi nu avea nimic. @u gândi că aceste cuvinte ale mele ar fi o +gârcitură, ci ascultă ce +ice el însuşi: $ar eu prea cu dulceaţă voi cheltui, şi mă voi cheltui şi pe mine pentru sufletele voastre4 )$$ Corinteni A, +. 3i vor)ind cu efes enii, el +ice: Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine4 )
Cuvânt la Duminica a 61I-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - Creştinul ete aemenea unui c+imbător de bani
9 'e cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă.4 )5atei A+, AE şa a grăit domnul către sluga sa cea leneşă şi aşa va grăi #ristos, 'omnul nostru, fiecăruia dintre noi, când va veni la =udecată şi va cere )anii %ăi cu do)ândă. H, cât de iar mare şi nespusă dragostea 'omnului< $l opreşte pe oameni să ia do)ândă, $l Bnsuşi cere este do)ândă. "ar pentru ce? Pentru că do)ânda omenească este vrednică de osândit şi de defăimat, iar cea dumne+eiască este vrednică de laudă şi de toată apro)area. 'o)ânda aceea, înţeleg cea de )ani, vatămă atât pe cel ce o dă, cât şi pe cel ce o primeşte. Pe cel ce o ia îl duce în iad, iar pe cel ce o dă îl face mai sărac decât înainte. Ce poate să fie mai groa+nic, decât atunci când cineva trage câştig din lipsa aproapelui său, iar nenorocirea aproapelui său o stoarce în folosul său %au când unul, su) masca )unătăţii, între)uinţea+ă învârtoşarea inimii, şi pe cel ce are tre)uinţă de a=utor, căruia se pare că(i întinde mâna, îl împinge desăvârşit în prăpastie Ce faci, o, omule @u pentru aceasta a venit săracul înaintea uşii tale, ca să(i mai înmulţeşti sărăcia, pentru ca tu să(l de dânsa. 6ar tu faci întocmai otrăvitorii. ceştia ci amestecă otrava cu scapi mâncarea cea o)işnuită, şi fac aşa cacasă nu se o)serve înşelăciunea lor.
4ot aşa, cei ce acoperă su) masca )unătăţii pier+ătoarea lor camătă, ştiu să ascundă pagu)a şi vătămarea cea mare de către cei care s(au hotărât a )ea această pier+ătoare otravă. Pentru aceasta, mai ales de camătă, poate +ice cineva cu toată dreptatea ceea ce %olomon a +is despre păcat îndeo)şte. 'ar ce +ice %olomon despre păcat & An timp îndelungat el este dulce pentru gâtle=ul tău, dar după aceea îl vei afla mai amar decât fierea şi mai tăios decât o sa)ie cu două tăişuri -Pilde 5, (/. ceastă încercare o fac toţi cei ce iau )ani cu camătă. a început, când primesc )anii, ei simt oarecare uşurare* dar numai pentru un timp scurt. 6ar după ce do)ân+ile cresc şi povara datoriei covârşeşte puterile, ceea ce mai înainte era dulce gâtle=ului lor, se arată acum mai amară decât fierea şi mai tăioasă decât sa)ia cea cu două tăişuri, pentru că ei, adeseori, se văd nevoiţi a înstrăina întreaga moştenire părintească. Cu toate acestea, să trecem acum, în vor)a noastră, de la cele simţite la cele duhovniceşti. &%e cuvenea ţie, +ice 'omnul, să fi dat argintul "eu schim)ătorilor. Prin schim)ători $l vă înţelege pe voi, cei care au+iţi aceste cuvinte. Bnsă pentru ce 'umne+eu v(a numit schim)ători Pentru ca să vă înveţe că tot ce au+iţi tre)uie să cercetaţi cu aceeaşi îngri=ire, precum cei care primesc monede şi pe care le ispitesc şi le cercetea+ă, precum schim)ătorii de )ani aruncă o monedă falsă şi care nu are tiparul cel adevărat, iar pe cele )une şi adevărate le primesc, şi aşa deose)esc pe cele mincinoase de cele adevărate, aşa tre)uie să faci şi tu< %ă nu socoteşti adevărate toate câte au+i, mai vârtos să înlături de la tine cele false şi neadevărate, iar pe cele adevărate şi care îţi a=ută la mântuire să le întipăreşti în duhul tău. a aceasta ai şi cumpănă şi cântar, negreşit nu din fier sau aramă, ci din cele care se cuprind în o)iceiurile cele curate şi în credinţa cea adevărată, şi cu acestea tre)uie să cercete+i tot cuvântul ce(l au+i. 'e aceea se +ice: &8iţi schim)ători )uni, nu ca şi cum ar tre)ui să şedeţi în târg şi să număraţi )anii, ci pentru ca voi să cercetaţi cu tot dinadinsul fiecare cuvânt şi fiecare învăţătură. 'e aceea scrie postolul Pavel: &4oate să le încercaţi şi ce este )un să ţineţi -6 4esaloniceni 5, 20. 'ar #ristos ne(a numit schim)ători nu numai pentru că noi tre)uie să cercetăm toate vor)ele, ci încă şi cu privire la transmiterea celor ce ni s(au încredinţat.
Precum schim)ătorii pierd tot câştigul, dacă închid în casă )anii pe care i(au primit şi nu(i dau altora, tot aşa se întâmplă şi cu cei ce aud cuvântul cel dumne+eiesc. 'acă tu, învăţătura ce ai primit(o aici -în )iserică o păstre+i pentru tine şi nu o împărtăşeşti altora, atunci agoniseala ta va rămâne fără folos. a casele de schim), în toate +ilele şi de(a pururi, vedem oameni intrând şi ieşind. 4ot aşa tre)uie să fie şi în privinţa învăţăturii. a schim)ători, noi vedem cum unii depun la ei )anii lor, iar alţii îndată îi împrumută de la ei, şi aşa este toată +iua. 'e aceea schim)ătorii câştigă aşa de mult, deşi )anii nu sunt ai lor proprii, iar ei aşa de mare folos câştigă din )anii străini, pentru că ştiu a(i între)uinţa cum se cuvine. 4ot aşa tre)uie să faci şi tu. Bnvăţăturile pe care le primeşti nu sunt proprietatea ta, ci ele sunt ale %fântului 'uh. 'ar dacă tu faci dintr(însele o între)uinţare dreaptă, vei trage din aceasta un folos duhovnicesc foarte mare. 'e aceea v(a numit 'umne+eu schim)ători. Bnsă pentru ce 'umne+eu a numit )ani cuvintele pe care noi le ascultăm anii au chipul împăratului* şi dacă nu au acest chip, nu sunt adevăraţi, ci sunt falşi. 4ot aşa tre)uie ca fiecare învăţătură, pe care noi se cuvine să o credem, să poarte întru sine chipul lui 6isus #ristos. 3i mai departe: între)uinţarea )anilor alcătuieşte tot traiul nostru* )anii sunt temelia tuturor tocmelilor noastre, şi de tre)uie să cumpărăm sau să vindem ceva, totdeauna )anul =oacă un rol. 4ot aşa se întâmplă cu cuvântul şi cu învăţătura. ceşti )ani duhovniceşti sunt stratul şi rădăcina tuturor tratatelor duhovniceşti. 'acă noi, de e!emplu, voim să cumpărăm ceva de la 'umne+eu, tre)uie mai întâi să plătim cu cuvântul rugăciunii, spre a do)ândi ceea ce dorim. Când vedem un frate uşor la minte şi leneş, care merge spre pieire, noi putem iarăşi să câştigăm mântuirea sufletului său şi să cumpărăm i+)ăvirea lui, când aplicăm la aceasta cuvântul învăţăturii şi plătim cu el. 'e aceea, toate cele )une pe care le au+im, tre)uie să le pă+im cu toată sârguinţa şi să le păstrăm, pentrusăcadăm iarăşi să le putem împărtăşi altora, încă şi despre do)ânda acestor )ani tre)uie socoteală.
şadar, să fim cu luare aminte când primim o monedă adevărată a învăţăturii, ca iarăşi să putem depune )anii noştri la alţii. Căci fiecare, numai dacă voieşte, poate să fie învăţătorul altuia.
Tu nu poţi să sc)imbi +n bine o cetate +ntrea5ă3 ;ieA ,ar tu poţi sfătui la bine pe nevasta ta3 ⇒ Tu nu poţi să vorbeşti către toată adunarea& ca un preot3 ;ieA ,ar tu poţi să aduci pe fiul tău la o cale mai bună3 ⇒
⇒
Tu nu poţi +nvăţa tot poporul3 ;ieA ,ar tu poţi face mai bune slu5ile tale3 Pentru puterile tale, aceştia nu sunt prea mulţi şcolari, şi o astfel de învăţătură nu întrece măsura cunoştinţelor tale* )a tocmai tu poţi aduce pe aceşti oameni la rânduială mult mai uşor decât preotul şi decât propovăduitorul. cesta vine la voi numai o dată sau de două ori pe săptămână, iar tu ai pe aceşti şcolari în toate +ilele cu tine* poţi da învăţături )une femeii tale, copiilor tăi, slugilor tale, atât seara, cât şi la masă, )a încă şi toată +iua. 'ar încă şi din alt motiv îţi este ţie mai uşor a(i mântui. Propovăduitorul, vor)ind către o mare mulţime, nu ştie de ce )oală suferă fiecare* de aceea, el tre)uie în fiecare predică să aducă tot felul de doctorii. ;oi, însă, nu aveţi tre)uinţă de aceasta* mai vârtos puteţi cu o mică lucrare să produceţi o mare îm)unătăţire, căci voi cunoaşteţi deplin greşelile acelora care sunt cu voi în casă, şi de aceea puteţi între)uinţa împotriva lor mi=loacele cele mai potrivite. şadar, iu)iţilor, să nu amânăm gri=a pentru casnicii noştri, căci cea mai mare pedeapsă şi o nespusă muncă aşteaptă pe cei care se lenevesc pentru casnicii lor. postolul Pavel +ice lămurit: &'acă cineva nu poartă gri=ă de ai săi, şi mai vârtos de casnicii săi, de credinţă s(a lepădat şi este mai rău decât cel necredincios -6 4imotei 5, 1. ;e+i, cât de ager atinge Pavel pe cei care nu se îngri=esc de casnicii lor &Căci cine nu îngri=eşte de ai săi, cum va îngri=i de cei străini -6 4imotei , 5. $u ştiu că de multe ori v(am dat acest sfat, dar niciodată nu voi înceta, căci numai aşa voi fi slo)od de toată răspunderea. Pentru aceea, adeseori, vă îndemn să vă îngri=iţi de mântuirea sufletească a celor de aproape ai voştri, pentru ca cele ce eu vă +ic să pătrundă, în sfârşit, în adâncul sufletelor voastre.
Precum răsadurile, ale căror rădăcini se întind adânc în pământ, nu se pot )irui de nici un vânt, aşa şi acele învăţături despre fapta cea )ună, care se prind adânc în sufletul nostru, nu se pot smulge uşor de îndeletnicirile şi împrăştierile vieţii. %pune(mi, iu)itule: %ă presupunem că tu ve+i pe fiul tău aproape mort de foame. (ai putea trece cu vederea sau, mai vârtos, nu i(ai face şi nu i(ai ră)da toate, ca să( l scapi a muri de foame 'eci, dacă tu nu treci cu vederea pe cel ce se chinuieşte de foamea trupească, cum ai putea să rămâi liniştit când fiul tău este ameninţat să piară de foamea învăţăturii celei dumne+eieşti "eriţi tu, oare, numele de tată ceastă foame duhovnicească este mai prime=dioasă decât cea trupească, căci moartea cu care ea se sfârşeşte este mai groa+nică. 'e aceea, tu tre)uie cu mult mai mult să gândeşti la liniştirea acestei foame. postolul +ice: &Creşteţi pe fiii voştri întru învăţătura şi certarea 'omnului -$feseni >, /. ceasta este cea mai frumoasă îngri=ire a unui părinte* acestea sunt cele mai no)ile osteneli pentru copiii săi. 'in aceasta cunosc eu înrudirea firii, când părinţii au cea mai mare gri=ă tocmai pentru )inele duhovnicesc al copiilor lor.
Cuvânt la Duminica a 61III-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - Com!ortarea creştinului către $reşelile a!roa!elui
9"e acum înainte vei fi pescar de oameniK )7uca +, G. ;ă laud, prietenii mei, că nu încuviinţaţi uşurimea minţii şi lenevirea altora, şi prihăniţi aceste rele purtări, şi mă minune+ de această râvnă a voastră* însă doresc ca ea să fie amestecată şi măsurată cu )lândeţe şi cu iu)irea aproapelui. H râvnă fără )ăgare de seamă şi fără de )lândeţe nu este râvnă, ci urgie, şi sfătuirea fără iu)irea aproapelui este o nepriinţă şi amărăciune. 'e aceea vă rog, să nu =udecaţi cu asprime greşelile celor de aproape ai voştri< Precum cel ce fără compătimire se atinge de rănile fraţilor săi, şi el de asemenea nu va afla iertare greşelilor sale la alţii* tot aşa pe de altă parte cel ce =udecă cu milă greşelile aproapelui, când el însuşi va cădea vreodată, va afla multe mâini, care iarăşi îl vor ridica. Lic aceasta nu cu scopul, de a întări în lenevirea lor pe cei uşori de minte şi nepăsători, mai vârtos voiesc eu a spori încă râvna voastră pentru mântuirea sufletească a aproapelui, dar voiesc totodată a o face mai no)ilă şi mai plină de dragoste. Pavel ne(a poruncit: & mustră, ceartă, îndeamnă N -66 4im. /. 2, şi cineva nu tre)uie, ca de(a pururea să între)uinţe+e numai unul din aceste mi=loace, ci tre)uie
a amesteca şi a schim)a aceste mi=loace de îndreptare, pentru ca ele să aducă un folos cu atât mai mare. 'acă noi pururea numai ne(am prici şi ne(am certa, nu am do)ândi alta, decât am face pe oameni să nu se mai ruşine+e* iar dacă noi numai am îndemna, i(am face numai mai uşori de minte, încă şi doctorii nu totdeauna taie şi ard, ei adeseori numai cât leagă rănile, şi nu totdeauna între)uinţea+ă doctorii iuţi şi amare, ci adeseori încă şi de cele line. Pe unele le între)uinţea+ă ei, spre a curăţi rănile de puroi şi de putre+iciune, iar pe altele, spre a alina şi ostoi durerile. 'e aceea +ice Pavel într(alt loc: 9fraţilor, de va cădea vreun om în vreo reşală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi pe unul ca acela cu duhul blândeţilor, păzindu-te pe tine, ca să nu cazi şi tu în ispităK -Ial. >, 0. ceasta este îndemnare slăvită, un sfat însemnat, o dovadă de cea mai mare îngri=ire a psotolului pentru noi şi o mărturie a inimii lui celei părinteşti. cestea, fraţii mei, sunt nişte cuvinte vrednice de lim)a %fântului Pavel< "ai întâi se sileşte el a do)ândi )unăvoinţa celui ce(l ascultă, sau îl citeşte, prin aceea că îl numeşte frate. ceasta este tot atâta, ca şi când ar +ice: tu te-ai născut din acelaşi trup de mamă şi într-aceeaşi dureri, te-ai crescut cu aceeaşi hrană, ai acelaşi tată şi aceeaşi naştere duhovnicească, ca şi aproapele tău cel căzut în păcat.
2rată-i acum înrudirea ta cu dânsul prin felul şi chipul, cu care cerţi reşelile lui. postolul +ice: & "e va cădea vreun om în vreo reşealăN, el nu +ice tocmai: &dacă ar păcătui vreun om N, şi prin acesta dă a înţelege o greşeală, care cu totul este vrednică de iertare. Cuvintele: &de ar cădeaN înseamnă totuna ca şi cum ar fi +is: & dacă cineva, împins de ispită, s-ar fi abătut N* ele nu arată pe un om, care păcătuieşte întradins, ci pe unul, care deşi este plecat a face fapte )une, totuşi viclenia satanei l(a făcut să şchiopăte+e. An asemenea om nu merită vreo mustrare amară, ci mai vârtos iertare. postolul +ice: & deadică N. /rin aceasta ar cădea vreun om el iarăşi pe aduce pentru iertare, slăbiciunea şi stricăciunea firii omeneşti, careun el otemei înseamnă prin cuvântul 9omK, în acelaşi chip se silea marele $ov a dobândi de la
"umnezeu iertare, când zicea; &Ce ete omul8 că-l ocoteşti !e dânul8 şi /nemne*i !ăcatele luiN -6ov. ;66. 0?. 'eci, când tre)uie să sfătuim şi să certăm pe unul dintre fraţii noştri, să facem tocmai aşa, cum +ice postolul, totdeauna să +icem: & :i el este un omN, să ne aducem aminte de stricăciunea firii sale prin aceasta să domolim mânia şi să deşteptăm compătimirea. Pentru ca să facem noi aceasta, de aceea postolul Pavel în locul acela şi(a adus aminte de firea omenească şi de şu)re+enia ei şi a +is: 9de ar cădea vreun om în vreo reşalăK. $l adaugă: 9voi cei duhovniceştiK. /e cel ce păcătuieşte, el îl numeşte om, pe cel ce face cele bune, îl numeşte duhovnicesc; fiu al "uhului0 acolo a pus el numele firii, aici numele faptei celei bune. $l voieşte să +ică: dacă tu cu adevărat eşti fiu al "uhului )om duhovnicesc, dovedeşte mie fapta cea bună a ta, nu prin înri#irea numai de mântuirea ta, ci şi pentru a fratelui tău, şi prin a#utorul, de care împărtăşeşti pe cei căzuţi . Căci omul cel plin de duhul cel creştinesc este dator a nu trece cu vederea pe aproapele său, care este mădular cu dânsul al unui trup. &=ndreptati pe unul ca acela cu duhul blândeţilorN, +ice postolul mai departe, adică, faceţi, ca el să nu fie silnicit de satan, să nu fie biruit în războiul cu dânsul, nici să fie învins în lupta împotriva aceluia. 6arăşi +ice postolul: 9/ăzindu-te pe tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispităK. ceasta este cea mai pătrun+ătoare sfătuire, cu care el a putut să(ţi vor)ească. 'e ai fi vârtos ca piatra, au+ind aceste vor)e, ele ar tre)ui să te îngro+ească, şi să te îm)oldească, a veni într(a=utorul fratelui tău celui că+ut. ;oieşti să te milostiveşti asupra lui, ca un frate @u voieşti să(l ierţi, căci el este om, şi pentru aceea este supus )eteşugului @u voieşti, ca fiu al duhului, să(i întin+i mâna H, atunci, priveşte asupra ta însuţi, şi atunci nu mai ai tre)uinţă de nimeni, ca să(ţi +ică, o a=ută pe cel călduţ, căci tu ai întru tine însuţi îndemnul la aceasta. Pentru ce aceasta, şi cum &Pă+eşte(te pe tine însuţi +ice postolul, ca să nu ca+i şi tu în ispităN.
Ca săşinu te tulbure, el nu zice, căsăşi +ică: tu însuţi eşti un păcătos, ci zice; să nu cazi tu în ispităK. ceasta vrea & ândeşte-te şi tu însuţi poate 9ca vei cădea în păcat, poate nu vei cădea0 dar fiindcă nimic nu este siur, ce are să fie în
viitor , de aceea adună-ţi o comoară, prin compătimirea către aproapele tău, pentru ca, când tu însuţi te vei împiedica, să dobândeşti iertare îndestulătoareN. $l +ice: & ca să nu cazi şi tu in ispită N, ia aminte cu dinadinsul la însemnarea acestui cuvânt, căci prin el postolul ne arată, că avem un ispititor vră=maş. 6spititorul nu are un timp )ine hotărât, când are să năvălească asupra noastră şi adeseori ne prinde fără de veste, pe când noi dormităm, şi suntem uşori la minte. Cu atât mai mult merită iertare, cel ce a fost apucat fără de veste şi în acest chip prins de ispititor. ceasta n(a fost vreo luptă vădită, n(a fost vreun timp hotărât spre întâlnire, ci el peste aşteptare a fost năpădit şi de acea )iruit. Către un asemenea noi tre)uie să ne purtăm aşa cum fac coră)ierii. Chiar când cora)ia lor are un vânt foarte priincios, şi ei sunt întru toată siguranţa, dar în oarecare depărtare alţii suferă sfărâmare de cora)ie, ei totuşi nu socotesc folosul lor propriu, şi nu lasă pe aceia în nenorocirea lor* mai vârtos ei opresc cora)ia lor, aruncă ancora, strâng ventrele, aruncă afară odgoane şi scânduri, pentru ca cei cu cora)ia sfărâmată să se apuce de dânsele şi să poată scăpa.
(rmează deci şi tu, omule, acestor corăbieri, căci şi tu navihezi pe o mare întinsă şi nemăsurată, pe marea acestei vieţi, o mare plină de fiare rozave, plină de piscuri prăpăstioase şi de stânci, plină de furtuni şi de vi#elii, şi foarte mulţi suferă sfărâmare de corabie pe această mare. "eci când tu vezi, că un corăbier pe marea acestei vieţi prin pânditurile diavolului este în prime#die, a pierde boăţia mântuirii sale cele sufleteşti, că el se şi luptă acum cu valurile şi în tot minutul este ameninţat a se cufunda, opreşte corabia ta în loc, lasă orice alte treburi ale tale, înri#eşte-te de mântuirea lui. Căci, când cineva este ameninţat a se cufunda, atunci nu poate fi codire, sau întârziere. şadar, gră)eşte, cât poţi mai repede, ca să(l scoţi din valuri, fă tot ce stă în puterile tale pentru ca să(l mântuieşti din prăpastia pierderii. 'e te(ar chema aiurea mii de tre)uri, gândeşte(te, nimic nu este mai neapărat şi mai însemnat, decât mântuirea celui ce se află în prime=die, şi de vei întâr+ia numai un moment, îl vei trăda furtunii celei furioase. 'e aceea în nişte asemenea întâmplări noi tre)uie să fim gra)nici, rapi+i şi râvnitori. scultă cât de de plina se eraprăpădi, de îngri=ire însuşi %fântulşipostol când a vă+ut pe unnumai, om aproape şi cum îndeamnă pe alţii Pavel, ia mântuirea lui: & "aţi-i dovadă de draostea voastră, ca nu cumva de un necaz prea mare să se piardă unui ca acelaN -66 Cor. 2, ?(1.
/rin aceste cuvinte el ne îndeamnă, a întinde îndată mâna de a#utor celui nenorocit, pentru ca nu cumva, pe când noi întârziem şi ne codim, el să se cufunde şi să se înhită de valuri. 'ă ne înri#im deci de mântuirea sufletească a fraţilor noştri0 căci aceasta este una din cele mai de căpetenie datorii ale noastre, şi dintru aceea se va cunoaşte, că noi suntem creştini, când noi ne înri#im nu numai pentru noi, ci ne ocupăm a îmbunătăţi şi a mântui încă şi pe aproapele nostru, care este mădular al aceluiaşi trup. ceasta este cea mai mare dovadă, ce o putem da despre credinţa noastră* căci &întru aceastaN +ice #ristos, &vă vor cunoaşte oamenii, că sunteţi ucenici ai mei, de veţi avea draoste între voi N -6oan, O666. 5.
$ar draostea cea adevărată se arată nu numai prin aceea, că cineva dă unui om mâncare şi băutură, vorbeşte cu el şi-i arată prietenie, ci prin aceea o pune în vilea, când cineva se înri#eşte de adevărata norocire şi de mântuirea sufletească a aproapelui, când iarăşi ridică pe cel căzut, când întinde mâna de a#utor celui răsturnat la pământ, care nu se poate înri#i de mântuirea sa, când cineva preferă binele aproapelui folosului său propriu. şa lucrea+ă dragostea cea adevărată* căci &draostea nu caută ale sale N -6. Cor. O666. 5. ceste cuvinte ale mele voi nu tre)uie să le ascultaţi numai pentru voi, ci încă şi pentru alţii, adică pentru aceia, pe care îi aveţi spre creştere şi spre priveghere. iserica se aseamănă cu un trup alcătuit din multe mădulare, şi acest trup se ţine prin unirea mădularelor, şi prin a=utorul ce(l dă un mădular altuia. 'acă un mădular ar voi a se spri=ini numai pe sine, iar nu şi pe celelalte, prin aceasta ar pieri trupul întreg şi împreună cu dânsul şi singuraticul acela mădular pismătăreţ. 'acă de pildă stomacul ar ţine pentru sine toate )ucatele, atunci el ar ucide pe celălalt trup prin slă)iciune, iar pe sine prin îm)ui)are. 'e acea el ţine pe seama sa numai cât îi tre)uie lui, şi pe celelalte sucuri hrănitoare le împărtăşeşte celorlalte mădulare, aşa se ţine el pe sine şi întreg trupul întru sănătate. 4ot aşa va fi şi la tine. 'acă tu, deşi ai au+it aceste sfaturi si învăţături ale mele, dar nu le vei comunica şi altora, mai ales acelora, pentru a căror mântuire sufletească ai să îngri=eşti, atunci tu vătămi pe aceia şi pe sineţi, fiindcă trândăvia ta este foarte
vrednică de pedeapsă. 6ar dacă tu comunici altora din hrana cea duhovnicească, pe care ai primit(o aici, foloseşti şi lor şi ţie însuţi. %ă încheiem astă+i, cu aceasta, şi să mulţumim 'omnului pentru învăţătura, ce el ne(a dat. Căruia se cuvine cinstea în vecii vecilor< min.
Cuvânt la Duminica a 6l6-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - De!re şi /m!otriva laudei de ine
9Căci chiar dacă aş vrea să mă laud, nu voi fi fără de minte căci voi spune adevărul, dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine4 )$$ Cor. A, >-E. &'e aţi avea puţină ră)dare cu neînţelepciunea mea< -66 Cor. O6, 0. Ce vrea să +ică apostolul Pavel cu cuvintele acestea Bn timpul acela erau în Corint mulţi apostoli mincinoşi, care amăgeau pe credincioşi şi micşorau pe Pavel, împuţinau slava lui, îl atacau cu derâdere, şi îl declarau de un guraliv. 'eci împotriva lor se luptă el cu putere în multe locuri ale $pistolei sale, aşa de pildă când +ice: &noi nu suntem ca cei mulţi, care strică cuvântul lui 'umne+eu -66 Cor. 66, 0?, şi iarăşi: &nu am fost nimănui dintre voi spre greutate -66 Cor. O6, 9. 3i după ce a declarat, că şi pe viitor va pă+i acesta, a adăugat: &$ste adevărul lui #ristos întru mine, că lauda aceasta nu se va îngrădi mie în laturile haei -66 Cor. O6, 07. 'ând temeiul la aceasta, arată apoi acele huliri cu cuvintele: &Ceea ce am făcut până acum, voi face şi mai departe, ca să tai pricina celor ce poftesc pricină -66 Cor.O6, 02. 8iindcă aceşti apostoli mincinoşi născoceau nenumărate clevetiri împotriva lui, vătămau lui şi aîiseademeneau la nerespect apostol, de aceea în sfârşit el pe s(a ucenicii vă+ut nevoit, lăuda pe sine însuşi şi către a vor)i de oarecare însuşiri covârşitoare ale sale* căci nu era înţelept, de a tăcea mai îndelung despre acestea.
'eci fiindcă el tre)uia să povestescă luptele sale, şi să vor)ească despre descoperirile ce primise, şi de ostenelile ce suferiseră, a voit totodată să arate, că el face aceasta cu neplăcere şi silit, de aceea el şi numeşte aceasta ceva neînţelept şi +ice: &'e aţi avea puţină ră)dare cu neînţelepciunea mea< $l cu aceasta voieşte să +ică: $u am de gând să fac ceva neînţelept, adică să mă laud pe mine însumi* însă nu eu sunt de vină la aceasta, ci aceia, care m(au silit la aceasta. 'e aceea vă rog, pe mine să mă îngăduiţi, iar vinovăţia să o prescrieţi acelora. Pavel a făcut întru aceasta, ca toţi %finţii. Când ei făceau ceva nedrept, ei înşişi spuneau aceasta la toţi, se tânguiau în toate +ilele şi mărturiseau înaintea tuturor oamenilor. 6ar când făceau ceva no)il şi mare, tăinuiau aceasta, şi înşişi o uitau, încă şi Pavel, fără ca să(l silească cineva &a vor)it pu)lic despre păcatele sale şi le( a făcut cunoscute. şa de pildă când +icea: &#ristos 6isus a venit în lume, ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu -6 4im. 0, 05. 'e asemenea când scrie: &mulţumesc celui ce m(a întărit pe mine, lui #ristos, 6isus 'omnului nostru, căci credincios m(a socotit, punându(mă întru slu=)ă, pe mine cel ce eram mai înainte hulitor şi gonitor, şi ocărâtor. -6 4im. 0, 02, 0. 3i iarăşi: &mai pe urmă decât toţi, ca unul născut fără de vreme, s(a arătat şi mie, că eu sunt mai micul apostolilor, care nu sunt vrednic a mă chema apostol, pentru că am prigonit iserica lui 'umne+eu -6 Cor. O;, 1, 9. 3i iarăşi: &mie celui mai mic, decât toţi credincioşii, mi s(a dat harul acesta -$fes. 666, 1. ;e+i, cum el se numeşte cel mai mic nu numai dintre apostoli, ci şi dintre toţi credincioşii, şi declară, că nu este vrednic de mântuirea, ce a do)ândit "ăcar că #ristos +isese despre dânsul: &vas al alegerii îmi este mie acesta, ca să poarte numele meu înaintea neamurilor şi a împăraţilor -8apt. 6O, 05, totuşi el nu s(a îngâmfat de această laudă, şi măcar că el ar fi putut să ai)ă o mare )i+uire, totuşi el de(a pururea se numea pe sine un )iet păcătos şi cel mai mare dintre păcătoşi, care numai pentru aceea a do)ândit îndurare, pentru ca şi cel mai mare călcător de lege să nu se de+nădă=duiască de mântuirea sa -6 4im. l, 0>, privind la dânsul, adică la apostolul şi la harul, de care el s(a împărtăşit. şadar Pavel, fără ca să fie împins de vreo nevoie, în toate $pistolele sale a vădit păcatele sale. $l le(a scris şi le(a descoperit nu numai contemporanilor săi, ci si tuturor generaţiilor celor viitoare. 'impotrivă, însuşirile lui cele covârşitoare, şi cele ce îi aduceau laudă, le aminteşte el numai cu greu şi cu neplăcere, chiar şi când nevoia îl împingea la aceasta. ceasta se vede de acolo, că o astfel de amintire el adesea o numeşte ne)unie şi neînţelepciune* se vede încă şi de acolo, că despre descoperirea cea slăvită, care i
s(a împărtăşit, el a tăcut aşa de îndelungat. Căci nu a)ia de doi, de trei, sau chiar de +ece ani, ci cu mult mai înainte primise el acea descoperire. 'e aceea arată el chiar timpul prin cuvintele: &3tiu pe un om, care înainte cu paispre+ece ani s(a răpit până la treilea cer -66 Cor. O66, 2. 6ar timpul îl arăta, pentru ca tu să ve+i, că el nici acum n(ar fi vor)it despre aceasta, dacă n(ar fi fost silit la aceasta de o nevoie foarte mare. Căci dacă el ar fi avut plăcerea a se lăuda pe sine, el ar fi povestit îndată, sau cel puţin după doi, trei ani acea înaltă cinste, de care s(a împărtăşit, însă el a tăcut în curgere de patruspre+ece ani, şi atunci nu a spus despre dânsa nimănui, decât numai Corintenilor. 3i când 4ocmai când a vă+ut, că s(au sculat apostoli mincinoşi* si prin aceea a arătat, că el nici acum n(ar fi vor)it despre aceasta, dacă n(ar fi vă+ut i+)ucnind între ucenicii lui o amăgire aşa de mare.
!oi însă nu facem aşa, ci cu totul dimpotrivă. "espre păcatele noastre noi nu vorbim niciodată, şi când alţii vorbesc despre ele noi ne supărăm, ne mâniem, socotim aceasta ca ceva neruşinat, ocăram şi hulim pentru aceasta0 dimpotrivă, când am făcut un bine cât de mic, necontenit îl arătăm, mulţumim celor ce vorbesc de el, şi îl declarăm prieteni ai noştri, măcar că &ristos ne-a poruncit dimpotrivă, adică, ca noi să uităm faptele noastre cele bune, iar păcatele noastre să le amintim cu sâruinţă. ceasta ne(a însemnat el în cuvintele, ce a +is către ucenicii săi: &Când aţi făcut toate, +iceţi: slugi netre)nice suntem -uca O;66, 07. 4ot aceasta ne(a învăţat el şi în pilda despre vameş şi fariseu, în care el ne(a înfăţişat pe vameş ca model. Pe cât pe acesta l(a îndreptat pomenirea păcatelor, pe atâta pe celălalt l(a pierdut pomenirea însuşirilor sale celor covârşitoare. ceeaşi îndemnare a făcut 'umne+eu încă în 4estamentul vechi iudeilor cu cuvintele: &eu şterg fărădelegile tale şi păcatele tale nu le voi mai pomeni* iar tu adă(ţi aminte însuţi de dânsele -6s. O666, 25. Precum Pavel, aşa făcea şi proorocul %amuil. $l a fost mult timp =udecător peste poporul iudeu, a purtat dregătoria sa spre plăcerea lui 'umne+eu, şi totuşi el nici odinioară n(a vor)it însuşi despre sine lucruri mari, deşi el ar fi putut aduce multe lucruri slăvite, precum creşterea sa din tinereţe, petrecerea sa în templu, darul proorociei, care i se dăduse lui încă din leagăn, apoi ră+)oaiele ce a purtat, )iruinţele ce a câştigat, şi chiar nu prin puterea armelor, ci prin harul lui 'umne+eu, însă despre toate acestea el n(a pomenit până acum cât de puţin. 'ar când a depus înalta sa dregătorie, şi a înmânat altuia domnia, atunci a găsit de tre)uinţă a vor)i despre lauda sa, şi a făcut aceasta şi acum cu mare cumpătare.
$l a adunat tot poporul, şi a vor)it în pre+enţa lui %aul aşa: &iată am ascultat cuvântul vostru, şi v(am pus vouă împărat. 6ată eu am um)lat înaintea voastră din tinereţile mele până în +iua aceasta. 6ată eu, mărturisiţi de mine înaintea 'omnului şi înaintea unsului lui: de am luat )oul cuiva, sau asinul cuiva, sau de am nedreptăţit pe cineva dintre voi, sau de am asuprit pe cineva, sau de am luat mită de la cineva şi cu aceea am lăsat să mi se or)ească ochii* mărturisiţi asupra mea, şi voi întoarce vouă -6 Bmpăr. O66. 0(. Poate că vei între)a: ce oare a silit pe %amuil a(şi face singur această laudă $l avea multe şi însemnate pricini. 8iindcă el acum introducea pe %aul la domnie, prin această laudă de sine a voit să(l înveţe, cum tre)uie să ocârmuiască şi să se îngri=ească de supuşi şi tocmai pentru aceea a chemat pe supuşi, ca martori ai purtării sale cele cinstite. 3i a făcut aceasta nu în timpul, când el însuşi domnea, ca să nu poată +ice cineva, că oamenii de frică au tăcut înaintea lui şi au mărturisit mincinos. "ai vârtos el atunci a cerut cercetare a purtării sale, când a depus dregătoria sa cea mare şi a predat domnia altuia, când prin urmare pârâşii nu aveau de ce se mai teme. 'acă ar fi fost el altfel, s(ar fi ră+)unat pe iudei pentru supărarea, ce i s(a întâmplat. $l atunci nici n(ar fi dorit să ai)ă un urmaş tocmai )un şi )lând, parte spre a(şi ră+)una prin aceasta, parte pentru ca cu atât mai mult el însuşi în viitor să fie lăudat. ;edeţi deci, cum sfinţii niciodinioară nu se lăudau pe sine, decât numai când erau siliţi la aceasta şa făcea şi apostolul Pavel, şi fiindcă el ştia )ine, că orice laudă de sine este ceva potrivnic şi nu se ascultă cu plăcere, de aceea el a +is: &de aţi avea puţin ră)dare cu neînţelepciunea mea< $l cere numai puţină ră)dare, căci chiar când este nevoit, el nu voieşte a se întinde cu de(amănuntul în povestirea însuşirilor sale cele covârşitoare, ci numai în scurt a le atinge, şi numai pe atâta a vor)i despre dânsele, pe cât era de nevoie şi mântuitor pentru Corinteni. Precum este un semn de cea mai mare neînţelepţire, a vor)i fără tre)uinţă despre însuşirile sale cele covârşitoare, tot aşa pe de altă parte a tăcea despre dânsele, în ştiute ca+uri ar fi o trădare a adevărului. 'ar chiar şi în ca+ul de nevoie Pavel face aceasta cu neplăcere, şi o numeşte neînţelepţire, pentru ca tu să înveţi a cunoaşte marea sa înţelepciune, di)ăcie şi prevedere. 3i de aceea eu laud şi admir pe apostol, şi îl numesc foarte înţelept, căci el orice laudă de sine o declară neînţelepţie. 6ar dacă Pavel lauda de sine chiar când este tre)uincioasă, a numit(o neînţe( lepciune, apoi ce iertare vor merita, şi cum se vor putea îndrepta aceia, care fără
nici o tre)uinţă vor)esc despre sine cu multă laudă şi voiesc şi pe alţii a(i sili la aceasta 3tiind noi acestea, iu)iţilor, nu numai să lăudăm purtarea apostolului, ci încă să o şi urmăm, să dăm uitării însuşirile noastre cele covârşitoare şi faptele noastre cele îm)unătăţite, dimpotrivă foarte adeseori să gândim la păcatele noastre, spre a ne deprinde la smerenie, şi pentru ca odinioară să do)ândim plata chemării noastre pentru cer, de care fie ca să ne împărtăşim prin harul şi iu)irea de oameni a 'omnului nostru 6isus #ristos. Căruia împreună cu 4atăl şi cu 'uhul %fânt se cuvine slava şi cinstea, acum şi în vecii vecilor< min.
Cuvânt la Duminica a 66-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - Creştinul nu ete fără mân$âiere la moartea celor de a!roa!e ai ăi
9 /uţin şi nu mă veţi vedea, şi iarăşi puţin şi mă veţi vedea. Că eu mer la 8atăl meu4 )$oan LV$, >. 8iţi cu luare aminte, fraţilor, pentru ca vor)a mea cea potrivită cu acest timp şi, de folos, să nu treacă fără urme< Când cineva suferă de o )oală mai grea, atunci mai mult are tre)uinţă de doctorie, şi când ochiul suferă o durere mare, atunci i se aplică unsori de ochi. 6ar dacă cineva în acest moment este sănătos, totuşi să voiască a asculta, căci este de folos pentru viitor a cunoaşte doctoria cea vindecătoare. 'impotrivă acela, al cărui ochi sufletesc este )olnav şi suferă durere prin =ălania -despre moartea unui prieten ş.a., acela, +ic, tre)uie să fie cu atâta mai luător aminte, a deschide ochiul său la unsoarea cea vindecătoare a cuvântului celui 'umne+eiesc. Cine nu face aceasta, durerile lui pururea se vor mări, şi la el se împlineşte cuvântul %fintei %cripturi: &că întristarea lumii moarte lucrează -66 Cor. ;66, 07. %fântul postol Pavel, acest 'ascăl al credincioşilor, acest 'octor ales, ne învaţă, că sunt două feluri de întristare. Ana este )ună, alta rea, una folositoare, alta nefolositoare, una aduce mântuire, alta pieire. $l +ice anume: 9întristarea, care este după "umnezeu, pocăinţă spre mântuire fără părere de rău4 )$$ Cor. V$$, G. 2ceasta este întristarea cea bună. "upă aceea adauă el; 9întristarea lumii moarte aduce4. %ă socotim acum, fraţilor, dacă întristarea, ce arătăm mântuitoare noi pentru moartea celor de aproape ai noştri, este folositoare sau nefolositoare, sau vătămătoare. lată trupul unui prieten +ace acum fără suflare* +ace acolo un om, fără a mai fi om,
sunt numai mădularele fără duh. Bl strigă, şi el nu răspunde, i se vor)eşte, şi el nu aude* +ace acolo o figură palidă cu chipul schim)at, este chiar icoana morţii. ;ă amintiţi )ucuriile, ce vă făcea odinioară răposatu, gândiţi la foloasele, ce el v(a adus sau încă vă aducea, amintiţi relaţiile voastre cele prieteneşti, vă aduceţi aminte de graiurile cele plăcute, ce aveaţi cu dânsul, şi doriţi să se întoarcă petrecerea cea de mulţi ani, ce ai avut cu cel răposat. 4oate acestea stârnesc lacrimile voastre, vă pricinuiesc tânguiri şi cufundă tot sufletul vostru întru o adâncă întristare. a toate aceste puternice arme ale durerilor, ca cea dintâi apărare, punem noi, graiurile acestea: tot ce se naşte în lumea aceasta, trebuie să moară. ceasta este legea lui 'umne+eu, şi hotărârea %a neschim)ată, pe care $l a dat(o după păcatul cel dintâi asupra strămoşului neamului omenesc, prin cuvintele: &/ământ eşti, şi în pământ te vei întoarce -8ac. 666, 09.
Ce este dar de mirare, când un om, care cu această condiţie s-a născut, face împlinirea leii şi hotărârii dumnezeieşti? Ce este de mirare, când un născut din părinţi muritori, mere pe calea firii sale, de la care nu se poate abate? Ceea ce este vechi nu este ceva neo)işnuit* ceea ce se face în toate +ilele, nu este ceva neau+it* ceea ce se întâmplă cu toţi, nu este o raritate. 'acă moşii şi strămoşii tăi au mers pe această cale a morţii, dacă încă de la dam toţi patriarhii şi proorocii au tre)uit să se despartă de lumea aceasta, să înălţăm sufletul nostru dintru adâncul întristării. cest om şi(a plătit datoria sa şi cum poate cineva să fie trist, când plăteşte datoria, ce avea 'ar aceasta este o datorie, care nu se poate stinge cu )ani, şi de care nu ne poate slo)o+i nici fapta )ună, nici înţelepciunea, şi nici puterea, o datorie, pe care şi împăraţii tre)uie să o plătească. 8iindcă hotărârea şi legea lui 'umne+eu sunt neschim)ate, întristarea noastră este +adarnică, +adarnică şi între)area: pentru ce a murit acest frate 'impotrivă, dacă noi socotim condiţia cea o)ştească pentru tot ce vieţuieşte pe pământ, atunci ochiul nostru cel duhovnicesc, prin aplicarea acestei dintâi doctorii, va simţi uşurinţă.
"ar tu poate că zici; eu ştiu, că moartea este soarta tuturor0 eu ştiu, că cine moare, îşi plăteşte datoria0 dar euceaîmiprietenească, aduc aminte de de bucuria, făceacea răposatul, de leătura noastră petrecereace-mi noastră înviorătoare, şi de aici purced lacrimile mele.
;e+i, tu eşti interesat, socoteşti numai folosul tău propriu, dar tre)uie să gândeşti şi la folosul răposatului, şi poate că pentru dânsul moartea era tocmai de folos, precum este scris: &răpitu-sa, ca să nu schimbe răutatea inima lui. 'ufletul lui era plăcut lui "umnezeu, pentru aceea s-a răbit a-l scoate din lumea aceasta păcătoasă, -Bnţel. 6;, 00. Ce tre)uie să +ic eu despre aceea, că temeiul întristării se pune în lipsirea pe viitor de petrecerea cea o)işnuită 6ncă şi timpul vindecă mult întru aceasta, dar cu cât mai vârtos, pot a=uta mintea şi înţelepciunea ici mai ales aduceţi(vă aminte de cuvântul postolului: &întristarea lumii lucrează moarte -66 Cor. ;66, 07. Bnsă pentru ce lucrea+ă ea moarte Pentru că o astfel de întristare peste măsură duce sau la îndoială, sau chiar la hulirea lui 'umne+eu. "ar poate îmi va zice cineva cum poţi tu să opreşti de a #eli morţii, când aceasta au făcut-o încă şi /atriarhii, şi acel mare slu#itor al lui "umnezeu, 5oise, şi mulţi prooroci, şi înainte de toţi $ov cel drept, care pentru moartea fiilor săi şi-a rupt haina sa? 'ar eu te între), când tu îţi măriţi fata ta după un mire, cu care ea se duce într(o ţară depărtată* când ei acolo îi merge )ine* tu nu socoteşti ducerea aceea ca ceva rău, şi îngro+itor, ci ştirea despre traiul ei cel )un depărtea+ă supărarea pentru lipsa ei.
!u ar fi oare nebunie în cazul de faţă a te #ăli şi a te tânui, când nu un om, ci =nsuşi "omnul a luat pe fiica ta, sau pe fiul tău la sine întru un loc străin? "ar zici tu; cum se poate, ca să nu mă întristez, când eu sunt om? *u nu cer aceasta de la tine, ci opreşte covârşirea întristării. Că noi ne întristăm, aceasta are temeiul său, în firea omenească, dar că facem aceasta peste măsură, pricina este în nebunia noastră, în lipsa de cuetare, şi în moliciune. Keleşte şi plângi, dar nu cârti, nu fii posomorât şi oţărât. "ai vârtos laudă pe cel ce l(a luat, cu aceasta tu cinsteşti pe însuşi răposatul, şi îi trimiţi după dânsul acest monument de cinste. Căci, dacă cârteşti, #ineşti pe cel mort, mânii pe "umnezeu, şi te vatămi pe tine însuţi.
$ar dimpotrivă, dacă mulţumeşti lui "umnezeu, atunci cinsteşti pe cel mort, lauzi şi slăveşti pe cel ce l-a luat, şi foloseşti ţie însuţi . Plângi, cum a plâns pe a+ăr #ristos 'omnul tău, care prin aceea ne(a însemnat măsura, scopul şi marginile întristări, pe care cineva nu tre)uie să le păşească. "ai dintâi tu aminteşti de decât patriarhi si de darseadu(ţi aminte, tu la nu aceasta ai mai puţin drept dânşii. $i prooroci, cu dreptate tânguiau, căcică#ristos venise încă din cer, $l, care prin învierea %a a secat i+vorul lacrimilor pentru cei morţi.
$i se tânguiau cu dreptate, căci atunci nu se ridicase încă osânda morţii deasupra omenirii. $i se văietau cu dreptate, căci învierea morţilor încă nu se vestise. 4oţi sfinţii din ;echiul 4estament nădă=duiau întru venirea 'omnului, dar de aceea ei tânguiau pe morţi, căci ei nu puteau vedea pe acela, întru care au nădă=duit. Bnsă, de când cuvântul trup s(a făcut, şi a locuit între noi, de când noul dam a ridicat hotărârea cea rostită asupra lui dam cel dintâi, a nimicit moartea noastră prin moartea %a şi a înviat a treia +i din morţi, de atunci moartea nu mai este înfricoşată credincioşilor, şi ei nu se mai tem de apusul soarelui vieţii lor, căci răsăritul lor se arată iarăşi întru înălţime, 6nsuşi 'omnul, care nu poate minţi, +ice: &*u sunt învierea şi viaţa0 cel ce crede în mine, de va şi muri, viu va fi. :i tot cel ce este viu şi crede întru mine, nu va muri în veac -6oan O6, 25. cest glas al lui 'umne+eu, iu)iţilor, este lămurit* cine crede în &ristos şi păzeşte poruncile lui, va trăi, deşi a murit. ceste cuvinte încă şi %f.postol Pavel le(a luat întru sine, le(a ţinut tare cu toată puterea credinţei şi aşa a învăţat: & despre cei ce au adormit nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au năde#de -6 4es. 6;, 02. *l numeşte adormiţi pe cei răposaţi, pentru ca prin acest rai să însemne siuranţa învierii. 'e fapt moartea nu este altceva, decât un somn lung. %ă nu(mi +ici mie, că cel mort nu poate nici au+i, nici vor)i, nici vedea, nici simţi, căci toate acestea şi cel ce doarme nu le face. a încă eu tre)uie să vă spun ceva lămurit: la cel ce doarme, doarme întrucâtva sufletul, dar la cel mort nu este aşa, căci aici sufletul priveghea+ă. "ar zici tu, cel mort putrezeşte şi se trece, şi se preface în pulbere şi cenuşă. Ce se dovedeşte cu aceasta, iubiţilor? @imic alta cu toate acestea, decât că tocmai pentru aceasta cineva tre)uie să se )ucure de moarte. Când cineva voieşte a reînnoi o casă povârnită şi veche, înainte de toate scoate pe locuitori din ea, o surpă apoi, şi +ideşte în locul ei una mai frumoasă. ceia, care tre)uie să iasă din ea, nu se întristea+ă pentru aceasta, ci mai vârtos se )ucură* căci ei nu se uită la sfărâmarea casei, ce o au înaintea lor, ci gândesc la +idirea cea nouă, pe care încă nu o văd. 2şa face si "umnezeu0 el desface trupul nostru, si porunceşte sufletul ui, ce locuieşte întrânsul, să iasă afară, ca dintr-o casă, pentru ca pe aceasta să o zidească iarăşi mai măreaţă, si apoi să-l
introducă iarăşi ea cu cio la maislăvita marerestabilire slavă. "e în aceea noi să nu ne uităm la sfărâmarea cea deînacum, viitor. ;oi mai aduce încă o altă asemănare, închipuiţi(vă, că cineva are o icoană de metal,
care s(a ros de rugină şi de timp şi în multe locuri s(a vătămat, aşa stricată o aruncă în topitorie, spre a o topi cu totul, şi prin aceasta o face din nou mai frumoasă. 'eci precum desfacerea icoanei în cuptor nu este nimicirea, ci mai vârtos înnoirea ei* aşa şi moartea trupului nostru nu este o nimicire, ci o înnoire. 'e acea, când ve+i trupul nostru topindu(se şi trecând ca metalul în cuptor, nu te opri la această privire, ci aşteaptă înnoirea. 'ar încă nu este de a=uns această asemănare. 4opitorul de metal, care topeşte în cuptor un trup de aramă, nu scoate în locul lui unul de aur şi viu, ci iarăşi unul tot de aramă . 7a "umnezeu însă aceasta este altminterea0 căci *l nimiceşte un trup trecător din pământ, şi-ţi dă în locul lui un trup nemuritor, mai slăvit, ca şi de aur. 'e pune în mormânt un trup muritor şi trecător şi se scoate altul nemuritor şi netrecător. şadar uitaţi(vă nu la acela, ai cărui ochi sunt închişi şi care +ace fără grai, ci la acela, care iarăşi va învia şi va do)ândi o slavă negrăită, înaltă şi vrednică de mirare, întoarce gândurile tale de la privirea cea de faţă la năde=dea viitorului. Când postolul Pavel, în cuvintele aduse mai sus, +ice: & nu voi să nu ştiţi fraţilor de cei ce au adormit adaugă îndată: &ca să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi ce n-au năde#de, întristează-te, zice el, însă nu ca un necredincios, care nu ştie nimic despre înviere şi se îndoieşte de viaţa cea viitoare. şa, noi ne ruşinăm, când nu arareori vedem la creştini cele mai puternice i+)ucniri de o întristare fără de minte. Ce vor +ice necredincioşii, vă+ând aceasta $i vor +ice: ceştia oare sunt aceia, care ştiu a vor)i aşa de frumos despre înviere Cu adevărat, purtarea lor nu se potriveşte cu vor)ele lor. Prin cuvinte ei grăiesc cu multă înţelepciune despre înviere, iar prin faptă ei se arată ca şi cum nu ar crede întru aceea. 'e ar fi convinşi, că este o înviere, ei nu s(ar purta astfel. 'acă ar crede, că starea morţilor este mai )ună, ei nu s(ar )oci. cestea şi încă şi mai multe +ic cei necredincioşi, când o)servă la creştini o întristare peste măsură pentru cei morţi. Pentru înviere. aceea să ne măsurăm întru aceasta şi să nu ruşinăm credinţa creştinească despre
5oartea este repaosul şi slobozirea de trudele şi de ri#ile vieţii. 2şadar când vezi
pe unul dintre ai tăi, despărţindu-se de aici, nu trebuie să cârteşti, ci să-ţi frâni inima, să te întorci înlăuntrul tău, să cercetezi conştiinţa ta, şi să ândeşti, că şi pe tine în curând te aşteaptă aceeaşi soartă.
• •
•
Dândeşte mai departe& la cine s!a dus răposatul& şi vei afla mân5âiereA El s! a dus acolo& unde se află Petru şi Pavel şi toată ceata Sfinţilor3 Dândeşte& cum el va +nvia& cu ce strălucire şi cu ce slavăA Dândeşte& că tu cu +ntristarea şi cu bocetul tău nu vei putea sc)imba ceea ce s!a făcut& ci numai a!ţi vătăma ţie +nsuţi3 Dândeşte& cui te vei asemăna tu prin această +ntristare peste măsură& şi fu5i de acea asemănare& căci tu vei fi asemenea cu cei necredincioşi& care nu au năde4de& precum a -is Pavel3
'impotrivă creştinul fiindcă crede în înviere, ştie, că nu tre)uie a =eli şi a se tângui pentru cei ce au murit întru fapte )une, ci pentru acei ce vieţuiesc întru păcate. 'acă cel lipsit de minte merită lacrimile noastre, cu cât mai vârtos cel lipsit de dreptate şi de năde=dea la 'umne+eu Pentru aceştia, iu)iţilor, să ne întristăm, şi o astfel de mâhnire este folositoare* căci mulţi păcătoşi s(au îndreptat prin lacrimile celor de aproape ai lor. 'impotrivă, tânguirea pentru cei morţi este nefolosit oare. "e aceea noi să nu stricăm orânduiala, ci numai pentru păcate să ne mâhnim0 iar toate celelalte să le purtăm cu tărie de suflet, fie sărăcie, sau boală, sau moarte timpurie, sau paubă, sau pâră, sau orice altă patimă omenească ne-ar lovi0 căci, când noi suntem privihetori, toate aceste patimi ne aduc pe atâta mai multe cununi de biruinţă. Bnsă vor)a mea se potriveşte şi la aceia, care în timpul de faţă nu suferă şi nu =elesc vreo rudă* ci pentru atunci când vor veni asupra lor suferinţe, să(şi aducă aminte de cele ce s(au +is şi prin aceea să poată do)ândi mângâiere îndea=uns. Hstaşii în mi=locul păcii gândesc la ră+)oi şi se pregătesc pentru dânsul, pentru ca atunci când acela va i+)ucni, să fie înarmaţi şi să poată arăta, iscusinţele ce ei au câştigat în timpul păcii. Tot aşa şi noi să 5ătim +n timpul păcii arme şi doctorii& pentru ca& când vreodată ne vor +mpresura patimile cele fără de minte& sau
+ntristarea& sau durerea& sau altceva& noi& fiind bine +narmaţi şi apăraţi& să putem respin5e din toate părţile năvălirile răutăţii3
2şa vom putea noi săvârşi cu suflet vesel viaţa aceasta de faţă şi ne vom face părtaşi împărăţiei celei cereşti, prin $isus &ristos, căruia se cuvine cinstea şi puterea împreună cu 8atăl şi cu 'fântul "uh, în vecii vecilor% 2min.
Cuvânt la Duminica a 66I-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - o$ăţia nu face norocit8 nici ărăcia nenorocit
,,, 'acă vrea să +ică cineva adevărul, nu acela este )ogat, care posedă multă avuţie, ci acela, care nu are nevoie de multe. 3i de asemenea, nu acela este sărac, care posedă puţin, ci acela care pofteşte multe. 'eci dacă ve+i pe unul, care încă multe doreşte, să(l socoţi cu siguranţă de prea sărac, chiar de ar stăpâni cât de multe avuţii, şi iarăşi când vei vedea pe unul, care numai de puţin are tre)uinţă, tre)uie să(l socoţi de cel mai )ogat, chiar de nu ar stăpâni nimic* căci )ogăţia şi sărăcia tre)uie a se =udeca după plecările sufletului omului, nu după măsura averii. 'e pildă noi n(am socoti sănătos pe un om, care de(a pururea suferă de sete, chiar de ar locui el lângă râuri şi i+voare, căci ce(i foloseşte lui atâta mulţime de apă, dacă setea lui rămâne nealinată şi nepotoli)ilă 4ot aşa să socotim şi în privinţa celor )ogaţi. 'espre aceia, care totdeauna doresc şi însetea+ă de )unurile cele străine, noi nu putem crede că ei sunt norociţi şi trăiesc întru prisosinţă, căci cine nu poate stăpâni propriile sale pofte, cum ar putea el vreodată să ai)ă prisosinţă, chiar şi pe toate de le(ar stăpâni 'impotrivă tre)uie a socoti prea )ogaţi pe aceia, care sunt îndestulaţi cu proprietatea lor, împăcaţi cu po+iţia lor, nu se uită cu poftă la averea cea străină, chiar de ar fi cei mai săraci. Căci cel ce nu pofteşte nimic din cele străine, ci este îndestulat cu ceea ce însuşi are, acela este cel mai boat dintre toţi. a aceasta se adaugă, că norocirea cea pământească a )ogatului, pentru durata sa cea scurtă nu stă nici întru o legătură cu fericirea, sau cu osândirea cea veşnică. Cât de îndelungat socoteşti tu, că se îndulceşte un )ogat, de )ogăţia sa H sută de ani,
sau două sute, sau trei sute, )a dacă vrei şi o mie de ani, deşi %criptura +ice: &numărul anilor noştri este şapte+eci -Ps. OOO6O, 07. 4otuşi să ne închipuim, că )ogatul ar trăi o mie de ani. 'ar ce sunt aceşti ani faţă de viaţa cea veşnică a drepţilor în cealaltă lume %pune(mi dacă cineva întru o sută de ani a fost nenorocit, şi a trăit în prisosinţă numai o singură dată, şi aceasta în vis, iar întreaga sută de ani a suferit chin şi muncă, ai putea tu oare să asemeni acea singură noapte de vis cu cei o sută de ani nenorociţi @egreşit nu. 4ot aşa tre)uie să =udeci şi despre viaţa cea viitoare. a încă mai mult. Ceea ce este o mică picătură către marea lumii cea nemăsurată şi nemărginită, aceea sunt cei o mie de ani faţă de slava şi fericirea cea viitoare. 3i ce se poate +ice mai mult, decât că ea nu are sfârşit, nici hotare 3i pe cât de mare este deose)irea între o norocire numai visată şi între una adevărată, pe atât de mare este deose)irea între nenorocirea cea de acum şi între cea viitoare. Cât de puţin face sărăcia pe cineva întru adevăr nenorocit, noi vedem la a+ăr cel sărac. Hdinioară, el +ăcea ticăloşit înaintea porţii )ogatului, acum noi îl vedem în sânul lui vraam. Hdinioară îl lingeau câinii, acum el este însoţit de îngeri. Hdinioară el era sărac, acum trăieşte întru slavă. Hdinioară el era istovit de foame, acum el are toate cu prisosinţă. Hdinioară tre)uia el să se lupte, acum poartă cununa )iruinţei. ţi privit trudele şi patimile sale, vedeţi acum, voi )ogaţilor şi săracilor, răsplătirea sa. ;edeţi )ogaţilor, pentru ca să nu socotiţi, că )ogăţia voastră este ceva mare fără de fapte )une şi voi ( săracilor, tre)uie să vedeţi, pentru ca să nu gândiţi, că sărăcia voastră este ceva rău cu adevărat. 3i pentru unii şi pentru alţii a+ăr este dascăl. Căci dacă el întru sărăcia sa nu cârtea şi nu se posomora, ce de+vinovăţire pot găsi aceia, care cu toată )ogăţia lor sunt cârtitori şi posomorâţi 'acă el, aflându(se în foame şi în aşa de multă ticăloşie, proslăvea pe 'umne+eu, cum se vor de+vinovăţi aceia, care, fiind în trai )un, nu săvârşesc această faptă )ună 3i pe de altă parte, cum se vor putea de+vinovăţi aceia, care cârtesc şi se supără pentru sărăcia lor, când acesta trăind în casa unui )ogat şi fiind de(a pururea cuprins totodată de foame, de sărăcie, părăsire şi )oală, de nimeni socotit şi lipsit chiar de mângâierea, de a vedea o altă asemenea ticăloşie, totuşi arăta o aşa de multă tărie de înţele( pciune %ă învăţăm de la dânsul, nici pe )ogaţi a(i ferici, nici pe săraci a(i socoti nenorociţi. %pre a avea o dovadă vederată despre graiurile că nici )ogăţia nu face norocire, nici sărăcia nenorocire, să mai privim încă la soarta cea de pe urmă a săracului a+ăr şi a îm)ui)atului cel )ogat.
& murit şi )ogatul, şi s(a îngropat -uc. O;6, 22, pe când sufletul lui încă mai dinainte era îngropat în carne, şi înfăşurat de trup, ca de un giulgiu. Căci, el ferecat de )eţie, de lăcomia mâncării şi de îm)ui)are, ca de un lanţ, îşi netre)nicise şi omorâse sufletul. Pe lângă cuvintele: &el a fost îngropat nu trece repede, iu)ite, ci gândeşte aici la mesele cele acoperite cu argint, la paturile cele măreţe, la covoa( rele cele preţioase, la podoa)e şi la toate desfătările casei, la unsori şi mirodenii, la mulţimea vinului, la felurimea mâncărurilor, la )ucatele cele delicate şi gustoase, la )ucătari, la linguşitori, la tovarăşi, la slugi, şi la toată pompa, care acum s(a stins şi s(a nimicit. 4oate acum sunt pul)ere şi cenuşă, =ale şi )ocet, şi nimeni nu poate a=uta, nimeni nu poate întoarce sufletul, ce a fugit. cum puterea aurului şi a )ogăţiei s(a prefăcut în ruşine. 'in mi=locul unei aşa de mari slugării el s(a scos gol şi singuratic, fără a putea lua cu dânsul ceva din prisosul său. $l fu scos singuratic şi fără a=utor. @ici o slugă, nici un a=utător nu era acolo, ca să(l scape de la pedeapsă, ci a fost părăsit de toţi şi răpit spre a suferi pedepsele cele nesuporta)ile. şa, cu adevărat, &tot trupul este ca iar)a, şi toată slava omului ca floarea ier)ii. Ascatu(s(a iar)a şi floarea s(a veşte=it, iar cuvântul 'omnului rămâne în veci -6sa. 6;. >(1. "oartea a venit şi a stins toată slava, iar pe dânsul l(a luat, ca pe un prins şi l(a târât, cu căutătura smerită, plin de ruşine, şi de spaimă, plin de tremur şi de frică, ca pe un om, care numai în somn s(ar fi îndulcit de atâta desfătare, iar acum la deşteptare se vede gro+av amăgit. 3i acum )ogatul tre)uia să roage pe cel sărac, şi se uita cu =ind la masa aceluia, care înainte atât de mult suferise de foame, şi era lăsat în voia câinilor. 4oate s(au schim)at, şi acum s(a vă+ut, cine într(adevăr este )ogat şi cine sărac, că a+ăr este cel mai )ogat, iar acela dimpotrivă cel mai sărac dintre toţi săracii, căci precum la teatru, unii =oacă roluri de împăraţi, de comedianţi, de înţelepţi, de cuvântători ş.a. fără ca ei înşişi să fie ceva din acestea, aşa în viaţa aceasta de acum, )ogăţia şi sărăcia sunt numai nişte roluri, nişte măşti. Când tu şe+i la teatru, şi ve+i pe un actor în rolul unui împărat, nu(l socoteşti pentru aceasta norocit, nu că cre+i, că elcuîntr(adevăr împărat, şi nurolul doreşti asemenea căci tu ştii, el este totul un omeste o)işnuit. Pentru săusă şi fii pentru hainelelui* sale nu(l socoteşti norocit, şi nu închei, de pe aceea la starea lui, ci îl preţuiesti numai după însuşirea sa cea dinainte, cea adevărată.
'eci, când ve+i în lume, ca într(un teatru, înfăţişându(se mulţi în rolul )ogăţiei, să nu cre+i, că ei în adevăr sunt )ogaţi, ci că ei nu mai =oacă un astfel de rol, precum cel ce înfăţişea+ă în teatru pe un rege, sau pe un comediant, adeseori este un )iet om cu totul de rând, aşa şi cel ce se înfăţişea+ă pe teatrul lumii ca )ogat adeseori este cel mai sărac dintre toţi. Căci când i(ai ridica masca, i(ai cerceta conştiinţa şi i( ai ispiti sufletul, ai afla mare sărăcie de fapte )une, şi ai descoperi în el pe omul cel mai rău şi mai mic. Precum la teatru noaptea, după ce privitorii s(au depărtat, toţi actorii leapădă vălurile cele mincinoase şi împăraţii şi comedianţii cei păruţi iarăşi se arată în chipul lor cel adevărat* tocmai aşa se întâmplă, când vine moartea, scena s(a sfârşit, şi toţi au lepădat măştile )ogăţiei şi sărăciei. tunci toţi se =udecă numai după faptele lor, şi atunci se arată, cine în adevăr a fost )ogat ori sărac, ales ori în=osit. deseori unul, care aici se părea a fi )ogat, se găseşte cel mai sărac decât toţi, precum )ogatul cel îm)ui)at din $vanghelie. 'upă ce l(a cuprins noaptea, adică moartea, şi el a părăsit această viaţă, ca pe un teatru, şi a lepădat masca, s(a arătat el acum cel mai sărac, care nu avea nici măcar o picătură de apă, ci pentru ea tre)uia să se roage, şi totuşi n(a căpătat(o. 'ar care sărăcie poate să covărşească pe aceasta< 'impotrivă a+ăr, pe care el îl vede în sânul lui vraam, ne dă dovadă, că desigur păcatului îi este hotărâtă pedeapsa lui, şi că cinstea şi cununa este partea acelora, care au pătimit pentru fapta cea )ună. min.
Cuvânt la Duminica a 66II-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+
9*ra un om oarecare boat, şi se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele luminat0 şi era un sărac oarecare anume 7azăr, care zăcea înaintea uşii lui plin de bube, şi poftea să se sature din fărâmiturile care cădeau de la masa boatului0 ci şi câinii, venind, lineau rănile lui4 )7uca >, -A. 9/entru ce răia 'tăpânul în pilde?40 9/entru ce pe unele dintre pilde le tâlcuia, iar pe altele nu?40 9Ce înseamnă cuvântul pildă?4 $i )ine, răspunsul la aceste între)ări şi la toate între)ările de acest fel îl vom lăsa pe altă dată, pentru a nu ne depărta de la ceea ce ne arde acum: deocamdată vă vom spune doar care dintre evanhelişti spune că a răit &ristos pilda aceasta. Care, dar !umai 7uca, fiindcă se cuvine a şti şi aceasta; că dintre cele spuse de &ristos aflăm pe unele la toţi cei patru, iar pe altele la câte unul dintre ei. 'e ce Ca să fim siliţi a(i citi pe toţi, şi ca să se vadă împreună(glăsuirea lor minunată. Că dacă toate spusele lui #ristos s(ar fi găsit la fiecare din ei, nu i(am fi citit pe toţi cu luare(aminte, îndea=uns fiind unul ca să ne înveţe totul* iar dacă fiecare ar fi istorisit altceva, nu s(ar fi arătat împreună(glăsuirea lor cea minunată. 'e aceea au multe de o)şte Qîn comunR, însă şi fiecare pe ale sale. 'eci, iată ce ne învaţă #ristos însuşi în această pildă. &ristos ne zice că era un om boat, trăind în răutate multă, care nu cunoştea nevoia, ci toate îi mereau din plin J căci spusele: se veselea în toate +ilele arată că nici un neca+ neaşteptat nu i se întâmpla, nu avea temei de amărăciune, nici vreo neplăcere din cele ale acestei vieţi. 6ar că trăia in răutate, aceasta e învederat şi din sfârşitul de care a avut parte, precum şi, mai înainte de sfârşitul lui, din dispreţul lui faţă de sărac. Că era nemilostiv doar către săracul la poartă, se vedeînde la ochilor, sine: căci pe cel care nu +ăcea necontenit la uşadelui, pe care aceasta îl avea mereu faţa pedacă care intrând şi ieşind o dată, de două şi de mai multe ori pe +i, n(avea cum să nu(l vadă -că nu +ăcea la o răspântie, nici într(un loc ferit şi ascuns, ci acolo pe unde )ogatul,
intrând şi ieşind mereu, era silit să(l vadă chiar fără voia sa J ei )ine, dacă pe acesta nu l(a miluit, care +ăcea în pătimire atât de grea şi trăia în atâta strâmtorare, sau mai )ine +is se chinuia )olind toată viaţa lui de o )oală foarte grea, către care dintre oamenii întâlniţi de dânsul s(ar fi plecat )ogatul cu milostivire Că şi dacă îl ocolea o +i, în cea de(a doua era firesc să fie mişcat cât de puţin* iar dacă şi(ntr(a doua îl trecea cu vederea, în cea de(a treia, sau în cea de(a patra, sau în următoarea, negreşit se cuvenea să se plece cu milostivire către dânsul, chiar de ar fi fost mai săl)atic decât fiarele. *l, însă, n-a fost mişcat defel, ci s-a arătat mai nesimţit şi mai crud chiar şi decât #udecătorul acela care de "umnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina -uca 01, 2( 5: căci pe acela, cât era de neomenos şi sălbatic, stăruinţa văduvei l-a înduplecat să îi facă aceleia pe plac şi l-a plecat spre cererea ei, iar pe boat nimic nu a putut să-l plece spre a#utorarea săracului, măcar că cererea acestuia nu era deopotrivă cu a văduvei, ci mult mai lesnicioasă şi mai dreaptă fiindcă văduva cerea a#utor împotriva vră#maşilor ei, iar 7azăr cerea să i se aline foamea şi să nu fie lăsat să piară0 văduva îl bătea la cap pe #udecător cu cererea ei, iar 7azăr se arăta boatului de mai multe ori pe zi zăcând în tăcere. Hr, asta e în stare să înmoaie chiar şi un cuget împietrit J că )ătuţi fiind la cap, de multe ori ne şi mâniem, iar atunci când vedem pe cei care ne cer a=utorul stând în tăcere multă şi negrăind nimic, ci pururea necăpătând şi niciodată supărându(se, ci numai arătându(ni(se în tăcere: ei )ine, de(am fi mai nesimţitori şi decât pietrele, ne înduplecăm, ruşinându(ne de covârşirea )lândeţii lor. Pe lângă asta, mai era un temei de milostivire nu mai mic decât celelalte, şi anume că însăşi înfăţişarea săracului era vrednică de milă, suptă de foame şi de )oala îndelungată. 3i totuşi, nimic nu l(a înmuiat pe nemilostivul acela. şadar, primul păcat al boatului este cruzimea şi neomenia lui cea neîntrecută: că nu(i acelaşi lucru când nu a=ută nevoiaşilor un sărac şi când cel ce trăieşte în plăceri trece cu vederea pe alţii care sunt roşi de foame. 3i iarăşi, nu e acelaşi lucru a(l trece cu vederea pe sărac după ce l(ai vă+ut o dată sau de două ori, cu a(l vedea în fiecare +i şi nici având mereu priveliştea lui în faţa ochilor a nu se tre+i în tine mila şi iu)irea de oameni. @u e totuna nici a nu(ţi a=uta pe aproapele atunci când eşti în neca+uri şi supărări şi în tul)urare sufletească, cu a(i lăsa pe alţii să moară de foame şi a(ţi împietri inima faţă de ei atunci când ai parte de atâta veselie şi –
–
–
necontenită )unăstare, maiceliu)itor de oameni nici măcar din pricina )ucuriei J doar nefăcându(te ştiţi că şi omul mai săl)atic se îm)lân+eşte şi se face mai de trea)ă atunci când îi merg toate cu spor.
cel )ogat, însă, nici propăşind nu devenea mai )un, ci rămânea ca o fiară, )a mai vârtos punea în um)ră orice fiară prin cru+imea şi neomenia sa. :i totuşi, cel care vieţuia în răutate şi neomenie se bucura de toată bunăstare, iar cel drept, care se înri#ea de fapta bună, trăia în restriştea cea mai de pe urmă.
$ar că drept era 7azăr o arată şi sfârşitul lui, iar mai înainte de sfârşit răbdarea pe care a vădit-o în sărăcie. !u vi se pare că soarta lor îşi află pildă în viaţa de zi cu zi? ogatul avea cora)ia plină de marfă şi plutea cu vânt prielnic* dar nu vă încântaţi, fiindcă se îndrepta spre sfărâmare, fiindcă )ogatul nu a vrut să aşe+e încărcătura cu )ăgare de seamă. Vrei să îţi mai arăt şi altă pricină a răutăţii lui? %e desfăta fără păs în fiecare +i* or, şi acesta e păcat dintre cele mai mari J şi nu numai acum, când ni se cere atâta filosofie, ci şi la început, în vremea egământului Q4estamentuluiR celui ;echi, când această filosofie încă nu se arătase J că iată ce spune prorocul: & Vai celor ce vin întru zi rea, celor ce se apropie şi se atin de sâmbete mincinoase -mos >, . "ar ce înseamnă sâmbete mincinoase ? 6udeii cred că sâm)ăta li s(a dat ca să stea degea)a* însă nu asta este pricina, ci li s(a dat ca, desfăcându(se de cele lumeşti, să(şi pună toată râvna in cele duhovniceşti. 6ar că sâm)ăta e nu pentru nelucrare, ci pentru lucrare duhovnicească, înseşi faptele ne(o arată, iată, preotul de două ori mai mult lucra în acea +i: în fiecare din celelalte +ile aducându(se =ertfă o)işnuită, sâm)ăta avea poruncă să aducă îndoită =ertfă. Păi, dacă sâm)ăta ar fi fost pentru nelucrare, în primul rând preotului se cuvenea să nu lucre+e. 'eci, întrucât iudeii, slo)o+indu(se de gri=ile lumeşti, la cele lumeşti nu luau aminte întru întreagă înţelepciune şi )lândeţe şi ascultarea dumne+eieştilor cuvinte, ci întocmai pe dos făceau, ghiftuindu(se, îm)ătându(se, mâncând de le crăpau )urţile, de+mierdându( se. 'e asta i(a osândit prorocul J că +icând: &;ai celor ce vin întru +i rea, şi adăugând: celor ce se ating de sâm)ete mincinoase, prin acest adaos a arătat că sâm)etele lor erau mincinoase. şadar, cum le făceau mincinoase ucrând răutatea, de+mierdându(se, îm)ătându(se şi nenumărate alte lucruri ruşinoase şi gro+ave săvârşind. 3i ca să te încredinţe+i că e adevărat ce spun, ascultă cele ce urmea+ă J că prorocul o arată prin ce spune în continuare: & celor ce dorm în paturi de fildeş, şi se răsfaţă întru aşternuturile lor, şi celor ce mănâncă iezi din turme şi viţei suători din mi#locul
cirezilor, ->, /(>. celor care beau vinul strecurat şi cu mirurile cele mai de frunte se un
i primit sâm)ăta, iudeule, ca să îţi slo)o+eşti sufletul de răutate, iar tu pe aceasta mai vârtos o lucre+i: că ce răsfăţ mai rău poate fi decât a dormi în paturi de fildeş Celelalte păcate, cum ar fi )eţia, lăcomia şi de+măţul măcar aduc o mică plăcere: iar a dormi în paturi de fildeş ce plăcere aduce, sau ce mângâiere @u cumva frumuseţea patului ne face mai dulce şi mai plăcut somnul a, mai mult ni(l îngreuia+ă şi ni(l chinuie, dacă avem minte: că dacă stai să te gândeşti că tu dormi în pat de fildeş, iar altul nu are nici pâine pe săturate, oare nu te va osândi conştiinţa şi nu se va scula să te osândească pentru lucrul acesta nefiresc 6ar dacă a dormi în paturi de fildeş este o vină, ce de+vinovăţire vom avea dacă acestea sunt, pe deasupra, şi îm)răcate în argint ;rei să ve+i pat frumos H să(ţi arăt eu acum, şi nu frumuseţea patului unui om de rând, nici a unui pat de oştean, ci a unui pat împărătesc. Că oricât ai fi de fălos, ştiu )ine că n(o să pretin+i a avea pat mai frumos ca cel împărătesc J şi încă nu al orişicărui împărat, ci al celui dintâi şi mai împărat ca toţi împăraţii, care şi acum e cântat în toată lumea: /ţi voi arăta !atul fericitului David. Cum era acest pat @u era împodo)it cu aur şi cu argint, ci cu lacrimi şi cu mărturisiri J şi asta o spune el însuşi, grăind precum urmea+ă: &'păla-voi întru toate nopţile patul meu, cu lacrămile mele aşternutul meu voi uda -Psalmul >, > J că din toate părţile curgeau ca nişte mărgăritare, lacrimile. 3i uită(mi(te ce suflet iu)itor de 'umne+eu< 'upă ce în timpul +ilei îl răspândeau gri=ile cele multe pentru )oieri, pentru căpetenii, pentru neamuri, pentru mulţimi, pentru ostaşi, pentru ră+)oaie, pentru pace, pentru tre)urile politiceşti, pentru casă, pentru cele de departe, pentru cele de aproape: ei )ine, gri=a Qstress(ulR pe care noi toţi ne(o stingem prin somn, el şi(o stingea prin mărturisire şi rugăciuni şi lacrimi. 3i n(a făcut asta o noapte, în următoarea odihnindu(se, nici două sau trei nopţi, între care să contenească, ci făcea asta în fiecare noapte J că +ice: & 'păla-voi întru toate nopţile patul meu, cu acrimile mele aşternutul meu voi uda , arătând îmbelşuarea lacrimilor şi curerea lor neîncetată; că in vreme ce toţi se odihneau în linişte, el sinur se întâlnea cu "umnezeu, şi @chiul cel neadormit căuta spre cel care plânea, se tânuia şi vestea necazurile sale. stfel de aşternut să(ţi pregăteşti şi tu: că încon=urându(te cu podoa)e de argint şi pi+ma oamenilor o vei deştepta, şi mânia cea de sus o vei Eprinde* iar lacrimi ca cele ale lui 'avid ştiu să stingă însuşi focul gheenei. ;rei să(ţi mai arăt şi alt aşternut 'e al lui Iacov +ic, ce se culca pe =os şi avea piatră su) capul lui: pentru aceea a şi vă+ut pe /iatra cea ândită şi scara minunată pe care urcau şi coborau înerii -8acere 21. stfel de aşternuturi să ne ticluim şi noi, ca să vedem astfel de vise.
6ar de ne vom culca pe paturi de argint, nu doar că nu vom do)ândi nici o plăcere, ci şi amărăciune vom suferi: fiindcă atunci când te gândeşti că pe frigul cel mai crunt, în mie+ de noapte, pe când tu dormi în pat săracul +ace pe paie la uşa )ăilor, acoperit cu o rogo=ină, tremurând, muşcat de ger şi strâmtorat de foame. Chiar de ai fi mai împietrit decât oricine, ştiu )ine că singur te vei osândi pentru că te desfeţi peste nevoie, iar pe acela nu(l laşi să se )ucure nici de cele numaidecât tre)uincioase. &!imeni, ostaş fiind, spune 'criptura, nu se amestecă cu lucruri lumeşti -4imotei 2, /. 4u eşti ostaş duhovnicesc J iar ostaşul duhovnicesc nu doarme pe pat de fildeş, ci pe podele* nu se dă cu parfumuri, fiindcă asta e gri=a sodomiţilor şi stricaţilor, a celor ce îşi duc viaţa pe scenă, cărora nu le pasă de sufletul lor. 4u însă nu a parfumuri, ci a faptă )ună se cade să miroşi. @imic nu e mai necurat ca sufletul, atunci când trupul are mireasmă ca aceasta: că semn al putorii şi necurăţiei dinlăuntru se face )una mireasmă a trupului şi hainelor. Că atunci când diavolul, înstăpânindu(se în suflet, îl strică şi îl umple de moleşeală, atunci şi trupul îl mân=eşte, prin parfumuri, de murdăria stricăciunii sale* şi precum cei ce tot timpul )olesc de guturai au hainele şi mâinile şi faţa murdare, neîncetat fiind mân=iţi de ceea ce le curge din nas, aşa şi sufletul mân=eşte trupul cu răutatea acestei viclene scurgeri. Că cine va socoti că se află vreo însuşire )ună şi aleasă în cel parfumat şi gătit ca o femeie, sau mai )ine +is ca o curvă, în cel ce a îm)răţişat viaţa măscăricilor 'ă îţi miroasă sufletul a bună mireasmă duhovnicească, dacă vrei să Iduci cât mai mult folos atât ţie cât şi celor dimpreună cu tine; că nu este nimic mai prime#dios decât dezmierdarea. 2scultă ce spune despre dânsa 5oisi &=nroşatu-s-a, înrăşatu-s-a, lăţitu-s-a şi a dat din copite cel iubit -'euteronom 2, 05. !-a zis; 9s-a lepădat, ci; 9a dat din copite4, arătându-ne trufia şi neânfrânarea lui. 3i iarăşi, în altă parte: & 5âncând şi bând ia aminte la tine, ca să nu uiţi pe "omnul "umnezeul tău -cf. 'euteronom >, 00(02* 1, 07(00. şa duce, de o)icei, desfătarea la uitare. 2şadar, şi tu, iubitule, când şezi la masă aminteşte-ţi că după ce mănânci se cade să te roi; şi aşa umple-ţi cu măsură pântecele, ca nu cumva, înreuindu-te, să nu poţi a pleca enunchii ca să te roi lui "umnezeu. @u vedeţi do)itoacele de povară că după ce mănâncă pornesc la drum, şi cară, şi plinesc slu=)a lor 6ar tu, după masă, te faci de nici o trea)ă şi )un de nimic. 3i cum nu vei fi mai de ruşine şi decât măgarii &'e ce 8iindcă mai vârtos după masă tre)uie să te tre+eşti şi să priveghe+i: că vremea de după masă e vreme a mulţumi 'omnului iar celui dă mulţumită i se cuvine a fi nu ca )eat, ci tre+vitor şi priveghetor. 'e laJmasă nu lacesomn, ci la rugăciune să mergem, să nu ne facem mai do)itoci decât do)itoacele.
3tiu că mulţi vor defăima cele spuse pe temei că ele vor să aducă în viaţa lor un o)icei nou şi ciudat, dar mai vârtos voi defăima eu o)iceiul care vă stăpâneşte pe voi acum: fiindcă #ristos ne(a arătat încă mai limpede că după masă nu somn, nici împreunare trupească nu tre)uie să urme+e, ci rugăciuni şi citire a %fintelor %cripturi. 2tunci când a hrănit mulţimile acelea multe în pustie, nu i-a trimis la culcare şi la somn, ci i-a chemat la ascultarea dumnezeieştilor cuvinte; că nu i-a hiftuit să li se spară burţile, nici nu i-a îmbătat, ci după ce le-a plinit trebuinţa i-a adus la hrana cea duhovnicească. şa să facem şi noi, şi să ne deprindem a mânca numai atât cât să trăim, nu până ce ne crapă pântecele şi ne îngreuiem: că nu am fost făcuţi şi nu trăim ca să mâncăm şi ca să bem, ci mâncăm ca să trăim. !u viaţa e pentru mâncare, ci mâncarea a fost făcută pentru viaţă dintru început iar noi dăm totul pentru mâncare, ca şi cum pentru asta am fi venit în lume. 'ar ca să înfierăm mai aspru desfătarea cea pământească şi să(i atingem )ine pe cei ce vieţuiesc lesne în ea, să ne întoarcem la cele despre a+ăr: că mai adevărat şi limpede ne va fi sfatul şi îndemnul atunci când nu prin vor)e, ci prin fapte veţi vedea certaţi şi pedepsiţi pe ro)ii îm)ui)ării. şadar, )ogatul în răutatea arătată petrecea, şi în fiecare +i se desfăta, şi se îm)răca strălucit, mai amarnică pedeapsă atrăgând asupră(şi, mai mare loc gătindu(şi, fără de alinare făcându(şi osânda şi fără de iertare pedeapsa. $ar săracul zăcea la uşa lui şi nu se răzvrătea împotriva lui "umnezeu, nici nu hulea, nici nu se mânia0 nu zicea către sine ceea ce zic mulţi; 9Cum adică? Osta, trăind în răutate şi cruzime şi neomenie, are din toate mai mult decât îi trebuie şi nu pătimeşte vreo amărăciune, nici vreun alt necaz neaşteptat, de care sunt multe în viaţa oamenilor, ci are parte numai de plăcere; iar eu n-am nici ce să mănânc ca să trăiesc. Osta îşi cheltuie toţi banii cu paraziţi şi cu linăi şi în beţii, dar îi cur toate din belşu0 iar eu zac aici ros de foame, fiind de poveste, de ruşine şi de râs tuturor privitorilor. Ce fel de /ronie este asta? *, oare, vreo dreptate care vehează asupra faptelor omeneşti?4. "ar 7azăr nu a zis, nici n-a ândit nimic dintre acestea. 'e unde vedem asta 'in faptul că a fost luat cu alai de îngeri şi dus în sânul lui vraam: or, nu s(ar fi învrednicit de atâta cinste dacă era un hulitor. *i bine, cei mai mulţi se minunează numai de sărăcia lui0 eu însă pot socoti nouă chinuri pe care le-a răbdat nu ca să fie pedepsit, ci ca mai strălucit să se facă, precum s-a şi făcut. şadar, cumplită e, cu adevărat, şi sărăcia J şi ştiu aceasta cei ce au încercat(o pe trăiesc pielea în lorsărăcie J fiindcă niciştiu unsăcuvânt nu poate pepe care o suferă cei ce şi nu filosofe+e. $ar arăta în ce-ldurerea priveşte 7azăr nu numai sărăcia era cumplită, ci se adăua la ea şi boala, ba şi aceasta covârşitoare. 3i uită(te cum ne arată 'omnul că amândouă aceste nevoi a=unseseră
la culme. Că sărăcia lui a+ăr )ătea oricare altă sărăcie, aceasta o arată +icând că nici de fărâmiturile ce cădeau de la masa )ogatului nu avea parte* iar că )oala lui a=unsese la aceeaşi măsură ca sărăcia, măsură de care nu se mai putea trece, ne(o arată +icând că îi lingeau câinii )u)ele. şa de vlăguit era, încât nici câinii nu era în stare să(i alunge, ci +ăcea ca un mort cu +ile, vă+ându(i cum vin asupra lui, dar neputând să îi gonească: aşa slă)ănogite îi erau mădularele, aşa vlăguit era de )oală, aşa istovit era de ispită. ;e+i cum atât sărăcia cât şi )oala îi împresurau trupul* iar dacă fiecare din ele, luată în parte, este nesuferită şi gro+avă, cum să nu fie ca diamantul cel ce le ra)dă când sunt împreunate "ulţi sunt )olnavi de multe ori, dar nu duc lipsă de mâncarea tre)uincioasă* alţii trăiesc în sărăcia cea mai de pe urmă, dar se )ucură de sănătate J aşa încât latura )ună slu=eşte drept mângâiere pentru cea rea. Bn privinţa lui a+ăr, însă, răul venea din amândouă părţile. Poate vei +ice: &"ai ştiu pe cineva care e şi )olnav, şi sărac. 'a, dar nu este în atâta părăsire: că dacă nu poate căpăta a=utor nici de la sine însuşi, nici de la casnici, atunci poate, stând în drum, să capote milostenie de la trecătorii mişcaţi de starea lui. $ar lui 7azăr nenorocirile amintite i le înreuna lipsa a#utătorilor, şi nea#utorarea asta îi era mai mult otrăvită de faptul că zăcea la uşa boatului; că de ar fi pătimit în loc pustiu, nelocuit şi acolo ar fi fost ne)ăgat în seamă, nu ar fi suferit atât, pustietatea înduplecându(l să ra)de chiar de nevoie cele întâmplate lui. 'ar a +ăcea în mi=locul atâtor )eţivi care se desfătau şi a nu primi nici cea mai mică îngri=ire, aceasta mai mult îi amăra durerile şi îi ardea sufletul lui a+ăr: că ne stă în fire a ne durea mai mult nu atunci când n(are cine să ne a=ute, ci atunci când are cine, dar nu vrea să ne dea mână de a=utor. "e acest lucru pătimea atunci şi el, fiindcă nu era cine să îl îmbărbăteze cu vorba, nici cine să-l mânâie cu fapta, nici prieten, nici vecin, nici rudă, nici unul dintre cei ce îl vedeau; că stricată era toată casa boatului.
/e lână acestea, îi mai sporea durerea vederea bunăstării altuia; nu că era pizmaş şi rău, ci fiindcă toţi, în chip firesc, ne vedem mai limpede nenorocirile în lumina propăşirii altora. a, în privinţa )ogatului era un lucru în stare să(l îndurere+e şi mai mult: că îşi simţea mai a)itir neca+urile nu doar punând faţă în faţă restriştea lui cu )unăstarea aceluia, ci şi socotind că )ogatul propăşea în toate vieţuind cu cru+ime şi neomenie, iar el pătimea cele mai de pe urmă gro+ăvii având faptă )ună şi )lândeţe: şi de aici avea de ră)dat iarăşi descura=are nealinată. Că dacă era drept, dacă era )lând, dacă avea viaţă vrednică de mirare QadmiraţieR )ogatul, dacă era plin de toată fapta )ună, a+ăr nu s(ar fi întristat, însă de vreme ce vieţuia înavând răutate a=unsese la răutatea ceavră=măşeşti mai de pe şi urmă şi dovedea atâta neomenie, faţăşi de el simţăminte chiar ocolindu(l ca pe un )olovan, fără ruşine şi fără milă, şi totuşi trăia în atâta )elşug J ei )ine, gândeşte(te cât de firesc era ca el să potopească sufletul săracului cu valuri după valuri*
gândeşte(te cum era firesc să se simtă a+ăr vă+ând para+iţi, lingăi , slugi urcând, co)orând, ieşind, intrând, alergând, făcând +arvă, îm)ătându(se, săltând şi săvârşind la arătare toate celelalte feluri de neruşinări. Că zăcea la uşă parcă anume ca să fie martor al bunăstării altuia, ducându-şi zilele numai atâta cât să îşi simtă nenorocirile, suferind sfărâmare de corabie în liman, chinuit lână izvor de cea mai arzătoare sete. %ă mai spun şi un alt neca+ !u avea înaintea ochilor un alt 7azăr : că noi, chiar de am pătimi nenorociri fără de număr, putem, privind la el, să primim destulă mângâiere şi să ne )ucurăm de multă îm)ăr)ătare, că multă mângâiere aduce necă=iţilor să afle părtaşi de neca+uri fie în viaţă, fie în povestiri. 6ar a+ăr nu avea de unde să vadă pe alt pătimitor asemenea cu el, )a mai vârtos nici nu avea cum să audă de cineva care să fi ră)dat asemenea neca+uri în vremurile strămoşilor lui, şi îndea=uns este acest lucru ca să întunece sufletul cuiva. 'e mai poate adăua şi altceva; că nu putea filosofa nimic despre =nviere, ci socotea că urmările celor de acum nu trec dincolo de această viaţă, fiindcă a trăit mai înainte de har. 6ar dacă între noi, după atâta cunoştinţă de 'umne+eu, după alesele năde=di ale învierii, după ce ştim de pedepsele rânduite dincolo celor care păcătuiesc şi de )unătăţile gătite celor drepţi, unii au atâta puţinătate de suflet şi )icisnicie încât nici prin aceste aşteptări nu se îndreaptă, ce ar fi tre)uit să păţească cel lipsit şi de acest rea+im Că încă nu putea să filosofe+e nimic de acest fel, întrucât nu venise încă vremea acestor învăţături. :i mai era un lucru; era defăimat de oamenii lipsiţi de minte, că cei din loată obişnuiesc ca atunci când văd pe cineva în foamete şi boală necurmată şi în relele cele mai de pe urmă Pcele mai mariQ să nu aibă părere bună despre el, ci să îi #udece viaţa după necazul în care se află şi socot că o duce atât de prost din pricina răutăţii, nereşit, şi multe altele de acest fel vorbesc între ei. ;or)esc prosteşte, dar vor)esc totuşi: &Ssta, dacă era prieten al lui 'umne+eu, n(ar fi îngăduit 'umne+eu să se necă=ească în sărăcie şi în celelalte rele. şa s(a întâmplat şi cu 6ov, aşa s(a întâmplat şi cu Pavel. ui 6ov îi spuneau: &2u doar de multe ori ţi s-a răit ţie în necaz? "ar reutatea cuvintelor tale cine o va suferi? Că de vreme ce tu pe mulţi ai învăţat, şi mâini slabe ai a#utat, şi pe cei neputincioşi i-ai îmbărbătat cu cuvântul, şi enunchii slabi i-ai întărit, iar acum a venit asupra ta durere şi s-a atins de tine şi te-ai tulburat, oare evlavia ta este în nebunie şi năde#dea ta în răutatea căii tale? -6ov /, 2. lată ce vrea să zică; 9"acă ai fi făcut vreun bine n-ai fi păţit ce ai păţit; e
limpede, $ov. plăteşti pentru păcate şi fărădelei4 şi asta îl rănea mai mult pe fericitul
3i despre Pavel spuneau la fel )ar)arii J că după ce au vă+ut năpârca atârnată de mâna lui, nu gândeau despre el nimic )un, ci socoteau că era vreunul dintre marii nelegiuiţi, ceea ce este limpede din cuvintele lor: & /e acesta, chiar dacă a scăpat din mare, dreptatea lui "umnezeu nu l-a lăsat să trăiască -8apte 21, /. 3i pe noi un atare lucru ne tul)ură, de o)icei, nu puţin J dar cu toate că valurile erau atât de mari şi veneau unul după altul, cora)ia lui a+ăr nu s(a scufundat, ci în mi=locul unui cuptor aprins el filosofa ca )ucurându(se mereu de rouă. Că n(a grăit în sine nimic din cele pe care o)işnuieşte să le spună gloata: că &dacă )ogatul, răposând, va fi pedepsit şi va plăti pentru cele săvârşite, o să fie unu la unu* iar dacă şi acolo va fi în aceeaşi cinste, o să fie doi la +ero pentru el. Hri vreţi să +iceţi că nu asta )ârfiţi prin pieţe voi, cei mulţi, care aduceţi în )iserică năravuri de la alergările de cai şi de la spectacolele lumeşti "ă ruşine+ să pomenesc aceste vor)e şi roşesc, dar e nevoie să o fac, ca să scăpaţi de râsul cel necuviincios şi de ruşinea şi vătămarea care vin din spuse ca acestea. "ulţi şi de multe ori le grăiesc râ+ând, dar şi aceasta ţine de meşteşugul cel rău al diavolului, adică a aduce în viaţa noastră, prin aşa(+ise vor)e de duh, învăţături stricate. Că mulţi )ârfesc acestea fără încetare la muncă, şi în piaţă, şi acasă: care lucru ţine de cea mai de pe urmă necredinţă şi ne)unie, fiind cu adevărat vrednic de )at=ocură şi semn al unei minţi prunceşti. Că a spune: &dacă cei răi vor fi pedepsiţi după moarte şi a nu fi foarte încredinţaţi că vor fi negreşit pedepsiţi, asta arată necredinţă şi îndoială* iar a socoti că, dacă se va întâmpla astfel -precum se va şi întâmpla, )ogaţii s(au )ucurat de aceeaşi plată ca şi drepţii J asta arată ne)unia cea mai de pe urmă. 6ţi dai seama ce spui &'acă )ogatul, răposând, va fi pedepsit dincolo, este unu la unu. 'ar ce temei are această spusă #ai să ne gândim: câţi ani să +icem că s(a )ucurat de avuţia sa ;rei să +icem o sută 'in partea mea, să +icem şi două, şi trei sute, şi de două ori pe atât* dacă vrei, şi o mie, ceea ce e cu neputinţă, fiindcă %criptura spune: &Nilele anilor noştriF optzeci de ani -Psalmul 19, 07(00, dar hai să +icem şi o mie. Poţi oare, spune(mi, să arăţi în această lume vreo viaţă ce capăt nu are, nici sfârşit nu cunoaşte, precum viaţa pe care o duc drepţii în lumea cealaltă %pune(mi, dacă cineva, în răstimpul a o sută de ani, ar fi vă+ut într(o singură noapte un vis frumos şi, multă desfătare având atunci în somn, în restul sutei de ani s(ar chinui, oare ai putea să +ici că în privinţa lui este &unu la unu, şi să pui în cumpănă singura noapte de vise plăcute cu veacul de osândă @icidecum. şa să cugeţi şi cu privire la viaţa viitoare: că ceea ce este un vis faţă de un veac, aceasta este viaţa de acum în faţa celei viitoare. 'e fapt, e puţin spus: mai )ine +is, cât e o picătură mică faţă de nemărginirea mării, atâta e mia de ani faţă de slava şi
desfătarea viitoare. 3i ce s(ar putea spune mai mult decât că viaţa de dincolo nu are sfârşit şi nu cunoaşte capăt, şi câtă(i depărtarea dintre vis şi adevăr, atâta este deose)irea dintre starea de aici şi cea de dincolo 'e altfel, şi înaintea muncilor de dincolo cei înrăutăţiţi, care trăiesc în păcate, sunt pedepsiţi încă de aici. 3i să nu(mi arăţi doar că cineva mănâncă )ucate de multe feluri, că are haine de mătase, că îl însoţesc pretutindeni cete de ro)i şi că se fuduleşte prin piaţă J ci descoperă(mi conştiinţa lui, şi vei vedea înlăuntrul ei mare tul)urare din pricina păcatelor, frică neîncetată, vifor, gâlceava. ;ei vedea mintea suind ca la un tri)unal pe tronul cel împărătesc al conştiinţei, aşe+ându(se ca un =udecător, aducând de faţă, ca pe nişte călăi, gândurile, legând cugetul, chinuind(l pentru greşale şi strigând cu glas mare, fără să ştie cineva afară de Cel ce poate vedea tainele sufletelor. stfel, curvarul, chiar dac(ar fi de o mie de ori )ogat, chiar dacă n(ar avea nici un pârâş, nu încetea+ă a se pârî pe sine în chip lăuntric* şi plăcerea lui e vremelnică, iar durerea neîncetată J din toate părţile frică şi cutremur, )ănuială şi nelinişte. $l se teme de uliţele dosnice, se teme până şi de um)re, se teme de slugile sale, de cei ce îl cunosc şl de cei ce nu îl cunosc, de cea pe care a nedreptăţit(o, de cel pe care l(a =ignit. Hriunde ar merge, nu are conştiinţa ca pârâş amarnic, de sine însuşi fiind osândit şi neputând afla cât de puţină tihnă: că şi în pat, şi la masă, şi în oraş, şi acasă, şi +iua, şi noaptea, şi chiar în vis, i se nălucesc păcatele săvârşite şi duce viaţa lui Cain, & suspinând şi tremurând pe pământ -8acere /, 02, şi are pururea foc adunat înlăuntrul său, fără să ştie nimeni. şa pătimesc şi răpitorii, şi lacomii* aşa pătimesc şi )eţivii şi, pe scurt, şi cei ce vieţuiesc în păcate: că nu poate fi mituit acel =udeţ ci, chiar dacă nu urmăm calea faptei )une, ne întristăm totuşi pentru că n(o urmăm* şi chiar dacă urmăm calea răutăţii, o dată cu încetarea plăcerii păcatului simţim totuşi durerea lui. %ă nu mai spunem aşadar despre răii ce sunt )ogaţi aici şi drepţii ce se desfată dincolo, că e &unu(unu sau &doi la +ero: că drepţilor şi cele de dincolo şi cele de aici le aduc multă plăcere, iar răii şi răpitorii şi dincolo şi aici sunt pedepsiţi: sunt pedepsiţi aici prin aşteptarea pedepsei de dincolo, şi prin numele rău pe care îl au între toţi, şi prin însăşi stricăciunea pricinuită sufletului lor de către păcat* iar după plecarea din această lume îndură chinuri nesuferite.
/e de cealaltă parte, drepţii, vor pătimi aici necazuri număr, se hrănesc cu năde#dile cele chiar bune, deavând desfătare curată, fără neprime#duită, neschimbătoare0 iar după aceea îi vor primi pe ei, ca şi pe 7azăr, nenumăratele bunătăţi cereşti.
:i nu îmi spune că 7azăr era bubos, ci mi te uită că avea înlăuntrul său un suflet mai de preţ ca aurul mai bine zis nu numai sufletul, ci şi trupul, fiindcă îmbunătăţirea trupului nu stă în muşchi şi nici în sănătate, ci în răbdarea unor atât de mari şi multe chinuri. Că nu e cineva scâr)os dacă are asemenea răni pe trup, ci dacă are )u)e fără număr pe suflet şi nu le îngri=eşte nicidecum J precum era )ogatul, care pe dinăuntru era )u)os cu totul. Precum câinii lingeau )u)ele lui a+ăr, aşa şi demonii lingeau păcatele )ogatului* şi precum a+ăr trăia în foamete de hrană, aşa şi )ogatul trăia în foamete de toată fapta )ună. 'eci, ştiind toate acestea, să fim filosofi şi să nu +icem că &dacă îl iu)ea 'umne+eu pe cutare, nu l(ar fi lăsat să cadă în sărăcie. 4ocmai acesta este semnul celei mai mari iu)iri: &/e cine iubeşte "omnul ceartă0 şi bate pe tot fiul pe carele primeşte -Pilde , 02* $vrei 02, >. 3i iarăşi: &
8oate acestea socotindu-le în noi înşine, iubiţilor, nu pe cei ce vieţuiesc în boăţie, ci pe cei ce trăiesc în fapta bună să-i fericim0 nu pe cei aflaţi în sărăcie, ci pe cei stăpâniţi de răutate să-i plânem0 nu la cele de faţă să căutăm, ci la cele viitoare să ne uităm0 nu haina cea dinafară, ci conştiinţa fiecăruia să o cercetăm şi, fapta bună şi bucuria cea din isprăvile plăcute lui "umnezeu urmărind, să râvnim lui 7azăr, atât boaţii cât şi săracii. Că nu una, două sau trei lupte pentru fapta bună a răbdat, ci mai multe vorbesc de sărăcie, de boală, de părăsire , de faptul că a răbdat toate necazurile într-o casă care putea să i le aline , că nu a fost învrednicit să audă nici un cuvânt de mânâiere , că vedea pe cel ce îl trecea cu vederea bucurându-se de atâta desfătare şi nu doar că se bucura de desfătare, ci şi trăia în răutate fără a păţi nimic rozav0 că nu avea nici de unde să vadă vreun alt 7azăr, că nu putea să filosofeze nimic cu privire la înviere , că pe lână toate pătimirile oamenii îl ţineau de păcătos din pricina necazurilor sale , că nu o zi două a suferit astfel, ci toată viaţa, că se vedea pe sine întru acestea, iar pe boat în cele dimpotrivă. Ce dezvinovăţire vom avea, dar, dacă 7azăr a răbdat cu atâta bărbăţie toate aceste rozăvii, iar noi nu vom răbda nici măcar #umătate din acestea? Că nu poţi, nu poţi arăta, nici numi pe altcineva care să fi pătimit atât de multe şi de mari nenorociri: că tocmai de aceea l-a şi dat ca pildă &ristos, ca în orice nenorocire vom cădea, văzând măsura cea covârşitoare a necazurilor lui 7azăr, să primim îndestulă îmbărbătare şi mânâiere din filosofia şi răbdarea acestuia. Că el stă, ca un dascăl de obşte al lumii, înaintea tuturor celor ce pătimesc vreo nenorocire, tuturor înfăţişându-se spre privelişte şi pe toţi întrecându-i prin covârşirea necazurilor sale. Pentru toate acestea mulţumind, dar, 6u)itorului de oameni 'umne+eu, să tragem folos din istorisire, având în cuget pilda lui a+ăr şi în adunări, şi în casă, şi în piaţă, şi pretutindeni, şi cu toată scumpătatea însuşindu(ne )ogăţia ei, ca şi prin neca+urile vremii de acum să trecem fără întristare, şi de )unătăţile cele viitoare să avem parte: de care fie ca noi toţi să ne învrednicim, cu harul şi cu iu)irea de oameni a 'omnului nostru 6isus #ristos, dimpreună cu Care 4atălui şi %fântului 'uh este slava, cinstea, închinarea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. min.
Cuvânt la Duminica a 661-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - Adevăratul amarinean ete cel care e /n$ri2eşte şi de ufletul cel bolnav al a!roa!elui
9:i, apropiindu-se, a leat rănile lui, turnând pe ele untdelemn şi vin4 )7uca G, HD "odel de purtare de gri=ă pentru mântuirea sufletească a altora ne dă nouă Bnsuşi 'umne+eu. "ai întâi %(a îngri=it pentru dam, înainte de căderea lui în păcat, spre a(l feri de aceasta. 'e aceea, a +is către dânsul: & "in toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri nereşit% -8acerea 2, 0>(0?. 6ată că atât prin uşurinţa legii, cât şi prin mulţimea pomilor învoiţi şi prin asprimea pedepsei celei ameninţătoare, 'umne+eu %(a îngri=it de mântuirea sufletească a lui dam şi voia a(l opri de la păcat. şadar, în tot chipul a căutat 'umne+eu să întărească pe dam împotriva păcatului, însă cu toată această îngri=ire, cu toată această îndemnare şi sfătuire, cu toată )unătatea lui 'umne+eu, dam totuşi a că+ut şi nu a pă+it porunca. 4otuşi, 'umne+eu n(a +is: ?*e să mai fac Eu şi ce ar folosi aici7 El a mâncat& a că-ut +n păcat& a călcat porunca& a cre-ut diavolului& a dispreţuit rânduiala Mea3 pentru care acum a că-ut +n nenorocire& +n moarte şi +ntru osândă& ce să mai vorbesc cu dânsul de acum703 @u a grăit 'umne+eu aşa, ci %(a apropiat iarăşi de dam îndată după căderea sa în păcat, l(a mângâiat şi a între)uinţat alt mi=loc pentru mântuirea lui, adică osteneala, sudoarea şi suferinţele, şi nu a încetat a face totul până ce iarăşi a restaurat firea cea că+ută, a slo)o+it(o de la moarte, iarăşi a dus(o la cer şi iarăşi i(a dat )unuri încă şi mai mari decât cele pierdute.
"in acestea vedem îndea#uns că noi, pe fraţii cei căzuţi, nu trebuie să-i părăsim, nici să-i nesocotim, ci încă înainte de căderea lor să-i spri#inim împotriva păcatului, iar după căderea lor în păcat să arătăm o ri#ă mare pentru dânşii.
Că aşa fac şi doctorii. Hamenilor sănătoşi ei le dau povăţuire cum să(şi pă+ească sănătatea şi să poată înlătura )olile. 6ar dacă cineva nu a pă+it poveţele lor şi a că+ut în )oală, ei totuşi nu lasă un asemenea om fără a=utor, ci, mai ales atunci îi arată cea mai mare îngri=ire, pentru ca pe cel )olnav iarăşi să(l slo)o+ească din )oală. şa a făcut şi postolul Pavel. 'upă ce amestecătorul de sânge din Corint săvârşise un păcat aşa de greu, care nu se o)işnuia nici la păgâni, totuşi nu l(a negli=at, ci mai vârtos l(a însănătoşit, deşi acela era îndărătnic şi nu voia să asculte, nici nu a primit mi=locul de mântuire. 3i l(a făcut atât de sănătos, încât iarăşi a putut fi unit cu trupul isericii. Când acela a păcătuit, %fântul postol n(a +is întru sine: ?*e să mai fac eu de acum7 *e poate folosi aici7 El a a4uns de ne+ndreptat& a săvârşit o +ncălcare de le5e şi nu voieşte să se lase de necurăţia sa3 Iar pe lân5ă acestea& el este +n5âmfat şi mândru şi prin aceasta face rana sa netămăduită& de aceea +l vom lăsa +n voia lui şi!l vom părăsi03 @u, el n(a +is nimic din toate acestea, ci tocmai acum a arătat cea mai mare gri=ă pentru acela, când l(a vă+ut pe marginea răutăţii, şi n(a încetat de a(l înspăimânta şi a(l pedepsi, şi el însuşi şi prin alţii. $l a făcut şi a căutat toate până ce l(a adus la cunoaşterea păcatului său şi la simţirea nelegiuirii sale şi, în fine, l(a curăţit de toată pata. 'eci, aşa tre)uie să faci şi tu. Armea+ă acelui samaritean din $vanghelie -uca, cap. 07, care a arătat atâta gri=ă pentru cel rănit. evitul trecuse pe lângă dânsul, asemenea şi fariseul, şi nici unul dintre cei doi nu s(a plecat la cel ce +ăcea, ci l(au lăsat să +acă fără compătimire şi au trecut mai departe. 6ar un samaritean, care de altminteri nu avea nici o legătură cu cel nenorocit, n(a trecut pe lângă dânsul, ci s(a oprit, a simţit compătimire şi a turnat untdelemn şi vin pe rănile lui. poi l(a pus pe do)itocul său, l(a dus la o casă de oaspeţi şi a dat şi a făgăduit )ani, ca să nu fie lipsit de gri=ă. $l n(a +is întru sine: ?*e treabă am eu cu omul acesta& eu sunt samaritean şi nu am nimic comun cu dânsul3 Pe lân5ă aceasta& cetatea este +ncă departe şi el nu este +n stare de a mer5e acolo. de voi rămâne cu dânsul& aş putea şi eu cădea +ntre
tâl)ari& balor, +ncăvăd aş adeseori putea fi socotit al luptă nele5iuirii săvârşite aici03 Căci unii, în călătoriile un rănitfăptaş care se cu moartea, şi nu se apropie de el, nu pentru că n(ar avea milă de el, sau că n(ar voi să cheltuiască cu dânsul, ci de frica de a nu fi traşi înaintea =udecăţii, şi a fi ei înşişi )ănuiţi că ar fi ucigaşi. 4otuşi,
samariteanul cel milostiv nu s(a temut de toate acestea, ci fără multă gândire l(a pus pe do)itocul său, l(a dus la casa de oaspeţi şi nu s(a speriat nici de prime=die, nici de cheltuială, nici de nimic altceva. 'eci, dacă samariteanul a fost atât de plin de draoste şi atât de compătimitor către un om necunoscut, cum ne vom putea noi îndreptăţi când nu a#utăm pe fraţii noştri în vreo nenorocire încă mai mare? Căci cei că+uţi în păcate sunt mai nenorociţi decât acela* căci păcatele şi prihănile sunt mai cumplite decât toţi tâlharii* ele schingiuiesc pe cei că+uţi în ele mai cumplit decât aceia. $le răpesc nu numai hainele şi rănesc nu numai trupul, ci şi sufletul, şi după ce le(au pricinuit mii de răni, îi lasă să +acă în prăpastia necucerniciei şi se duc de acolo. a o astfel de nenorocire să nu rămânem cu sânge rece, să nu trecem fără compătimire pe lângă o privelişte atât de vrednică de tânguire. 3i chiar de ar face alţii aceasta, tu să nu o faci. %ă nu +ici întru tine: ?Eu sunt mirean& am muiere şi copii& aceasta se cuvine preoţilorA03 6ată, samariteanul nu grăia astfel, ci a apucat pe cel nenorocit ca pe un câştig mare. 'eci, când ve+i pe cineva care are tre)uinţă nu de vindecarea trupului, ci a sufletului, să nu +ici: ?Pentru ce nu!l vindecă acesta sau acela0, ci slo)o+eşte(l tu din )oala sa şi nu între)a pentru ce alţii pregetă. Când ve+i o )ucată de aur =os, negreşit nu între)i mult de ce n(a ridicat(o acesta sau acela, ci te sârguieşti a întrece pe toţi ceilalţi şi a o ridica. 4ot aşa tre)uie să cugeti şi cu privire la fratele tău cel că+ut* tre)uie să cre+i că în îngri=irea de dânsul ai găsit o comoară.
Când torni în rănile sufletului său untdelemnul învăţăturii creştineşti, când îl lei cu blândeţe şi-l vindeci cu răbdare, prin aceasta ai dobândit comoara cea mai mare, şi această sinură faptă va stine întru tine multe pete ale păcatului. Când ve+i pe cale un sărac, un nevoiaş, nu trece uşor pe lângă dânsul fără a(i da milostenie
Ce +ic eu: decât mii de talanţi @u< 5ilostenia aceasta are mai mare preţ decât toată lumea cea văzută, căci omul este mai preţios decât lumea. Pentru dânsul s(au făcut chiar cerul şi marea, soarele şi stelele. Iândeşte deci la înălţimea vredniciei aceluia pe care tu poţi să(l mântuieşti, şi nu vei pregeta a te îngri=i de dânsul, adică de sufletul lui cel nemuritor. Cine dă unui păcătos milioane, nu i(a dat aşa de mult ca cel ce mântuieşte sufletul lui, căci îl a)ate de la calea lui cea rea şi(l întoarce la fericirea cea dumne+eiască. Cine dă săracului pune capăt foamei. Cine îndreaptă pe păcătos pune capăt necucerniciei. (nul mânâie sărăcia, celălalt opreşte prihana. (nul slobozeşte trupul de la răutate, celălalt răpeşte sufletul de la iad. ;edeţi, eu v(am arătat cum puteţi să câştigaţi o comoară* să nu pierdeţi deci acest câştig. 'e aceasta nu vă puteţi apăra nici prin sărăcie, nici prin propriile nevoi, căci aici n(aveţi altă cheltuială de făcut decât aceea a cuvântului şi a vor)ei. Bnsă cu totul împotriva acestei milostenii duhovniceşti este o)iceiul cel rău, nu numai de a învinovăţi păcatele altora, )a încă a le şi de+vălui şi a le face cunoscute, fără a le îndrepta. @u tre)uie să lim)uţim asupra slă)iciunilor celor )olnavi, ci să le tămăduim. cest o)icei rău, iu)iţilor, noi tre)uie să(l de+rădăcinăm, căci el pricinuieşte multe rele. 'escoperirea greşelilor altora face pe aceştia adeseori cu totul fără cura= spre îndreptare, pe când descoperirea însuşirilor celor )une ale lor ridică sufletul lor şi întăreşte duhul lor. Pentru aceasta, să răspândim ştiri care aduc o)ştei noastre cinste, iar nu de acelea care aduc ruşine fraţilor noştri. 'e au+im ceva )un, să facem aceasta cunoscută tuturor* însă de aflăm ceva rău şi păcătos, să încuiem aceasta în noi şi să tindem ca să se dea uitării. şadar, nu faceţi cunoscute păcatele oamenilor, cei asemenea nouă, şi nu pregetaţi a vă îngri=i de mântuirea lor, ci faceţi şi încercaţi toate, ca pe cei )olnavi la suflet iarăşi să(i aduceţi la noi, pentru ca noi, atât în viaţa aceasta vremelnică, cât şi în veşnicie, să ne facem părtaşi răsplătirii celei mari, prin harul şi iubirea de oameni a "omnului nostru $isus &ristos, Căruia împreună cu 8atăl şi cu
'fântul "uh se cuvine slava, acum şi în vecii vecilor.
2min.
Cuvânt la Duminica a 661I-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - De!re două feluri de beţii9 a vinului şi a viciului
9!u vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânarea.4 )*feseni +, B %ă îndreptăm astă+i lim)a noastră împotriva )eţiei şi să răsturnăm la pământ acest fel de vieţuire ruşinoasă şi fără de rânduială< ;oim a pârî pe cei ce s(au dedat ei, nu pentru a(i arunca în ruşine, ci pentru a(i slo)o+i din ruşine* nu pentru a le face =igniri, ci pentru a(i îndrepta* nu pentru a(i da defăimării o)şteşti, ci pentru a(i apăra de defăimarea cea înfricoşată şi a(i scăpa din mâinile satanei. Căci cine trăieşte în )eţie, desfătare şi necumpătare a că+ut su) tirania satanei. 8ie ca sfătuirile noastre să poată aduce oarecare folos< @oi numim destrămaţi pe acei tineri care îndată ce au primit moştenirea părintească o cheltuiesc fără a gândi cui şi când tre)uie să dea* care risipesc haine, aur şi argint cu desfrânatele şi cu tovarăşii cei răi. 4ot aşa se întâmplă şi cu )eţia. $a se năpusteşte asupra =udecăţii )eţivului ca asupra unui tânăr destrămat, face mintea lui roa)ă şi îl sileşte a cheltui toate comorile duhului fără prevedere şi fără chi)+uire. eţivul nu ştie ce şi când tre)uie să vor)ească şi când să tacă, ci gura lui stă deschisă pururea şi )u+ele sale n(au nici uşă, nici +ăvor. eţivul nu ştie a(şi economisi cuvintele sale, nici a stăpâni comoara duhului său* el nu ştie a păstra pe unele, nici a cheltui pe altele, ci el cheltuieşte şi le risipeşte pe toate. eţia este o smintire de )ună voie, o trădare a propriilor sale gânduri, o )oală vrednică de râs, o patimă care se ia în râs, un satan pe care cineva şi(l alege lui însuşi. Patima aceasta este mai rea decât ne)unia. ;oieşti să ve+i cum )eţivul este mai ticălos decât un îndrăcit Pentru un îndrăcit oricine are compătimire, dar pe cel )eţiv noi îl urâm* pe acela îl =elim, iar pe acesta suntem supăraţi şi mânioşi. 'e ce aceasta oala unuia este o nenorocire, iar a celuilalt este o uşurătate de minte, supusă pedepsei.
eţivul are de suferit aceleaşi patimi ca şi cel îndrăcit. $l, de asemenea, se clatină în toate părţile, tot aşa este smintit, tot aşa cade la pământ, tot aşa +gâieşte ochii, tot aşa )ate cu picioarele după ce a că+ut, şi tot aşa spumegă cu gura. An )eţiv este prietenilor săi spre îngreţoşare, vră=maşilor săi spre râs, slugilor sale spre dispreţ, muierii sale spre ponos, tuturor nesuferit şi mai dispreţuit decât do)itocul cel fără de minte, pentru că un do)itoc )ea numai atât cât are sete şi poftă să se aline odată cu tre)uinţa sa* însă acesta, cu necumpătarea sa, trece peste pofta cea firească şi este mai fără de =udecată decât făpturile cele fără de minte. 3i ce este mai rău: o desfrânare însoţită de aşa multe rele şi de o aşa de mare vătămare nu se mai socoteşte păcat, )a încă la mesele )ogaţilor se fac chiar şi rămăşaguri cu această ruşine şi se întrec unul cu altul, care mai mult se va necinsti, care mai mult îşi va îm)olnăvi nervii, care mai mult îşi va slă)i puterile, care mai mult va putea ataca pe 'omnul 'umne+eu. cesta este un rămăşag şi o întrecere chiar din iad. An )eţiv este mai ticălos decât un mort. "ortul +ace fără simţire şi nu poate să facă nici )ine, nici rău* )eţivul, însă, este în stare să facă rău. $l şi(a îngropat sufletul ca într(un mormânt şi se +)uciumă cu un trup mort. ;e+i tu, oare, că cel )eţiv este mai ticălos decât îndrăcitul şi mai fără simţire decât mortul 'ar vrei tu să au+i ceva mai trist decât toate eţivul nu poate intra în Bmpărăţia Cerului. Cine spune aceasta %fântul Pavel, când +ice: 9!u vă înşelaţi; nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii de avere, nici beţivii, nici ocărâtorii, nici răpitorii, nu vor moşteni împărăţia lui "umnezeu4 )$ Corinteni >, -G. u+it(ai în ce ceată pune postolul pe )eţiv $l îl pune la un loc cu desfrânaţii, cu închinătorii la idoli, cu preacurvarii, cu hulitorii şi cu răpitorii. şadar, )eţia, iu)iţilor, este o )oală foarte prime=dioasă şi grea, şi de aceea eu nădă=duiesc că sufletul vostru se va slo)o+i de această )oală şi voi veţi ţine minte cuvintele postolului: 9!u vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânarea4. ;inul umple sufletul cu ră+)oiul patimilor şi cu furtuna gândurilor destrămate şi totodată nimiceşte puterile trupului. 6nsă nu vinul învinovăţim noi, ci reaua lui între)uinţare, căci nu între)uinţarea lui cea )ună, ci nemăsurarea pricinuieşte )eţia, care este rădăcina tuturor relelor.
;inul provine de la 'umne+eu, )eţia de la diavol. ;inul ni s(a dat pentru vindecarea slă)iciunilor trupului, iar nu pentru stricarea puterilor sufletului* pentru nimicirea )olii trupului, iar nu pentru şu)re+irea sănătăţii duhului. 'e aceea nu între)uinţa rău darul lui 'umne+eu şi nu da motiv de păcat oamenilor ne)uni şi fără de minte. Bnsă este şi o )eţie fără de vin, căci cineva se poate îm)ăta de mânie, de o dorinţă fără de rânduială, de +gârcenie şi de lăcomie, de deşertăciune şi de mii de alte patimi. dică, )eţia nu este altceva decât o pierdere temporară a dreptei cugetări, tul)urare şi răpire a =udecăţii cele sănătoase. Pentru aceea, cu dreptate se poate numai )eat, nu numi cel ce toarnă în sine vin mult, ci şi cel ce hrăneşte înlăuntrul său vreo patimă nesilnică. 'e pildă, cel ce este aprins de poftă către o femeie străină şi um)lă după feţele cele stricate, acela este )eat. Precum cel îm)ătat de mult vin aruncă vor)e necuviincioase şi nu mai poate să vadă drept, aşa şi cel îm)ătat de patimile cele necurate, nu poate scoate nici un cuvânt sănătos, ci numai vor)e de ruşine, pier+ătoare şi necuviincioase* el nu mai vede drept şi este or) în toate lucrurile. Pretutindeni vede femeia pe care pofteşte a o necinsti, şi oriunde s(ar afla, în societate sau la ospăţ, şi de ar vor)i cu dânsul mii, el nu(i aude, căci gândirea lui este aţintită la acea femeie, şi el îşi imaginea+ă păcatul. 4oate îi stârnesc presupunerea şi frica, şi este ca o fiară prinsă în cursă, plin de o pătimaşă nelinişte. 4ot aşa, şi mâniosul este un )eţiv. 3i lui i se umflă faţa şi glasul îi este nesilnic* ochii lui sângerea+ă, =udecata i se întunecă, pătrunderea se împilea+ă, lim)a îi tremură, ochii i se învârtesc, urechile nu aud )ine, căci mânia îi apasă creierii mai cumplit decât )eţia şi ridică în sufletul lui o furtună şi o vi=elie care nu voiesc a se domoli. Bnsă dacă desfrânatul şi mâniosul sunt nişte )eţivi, apoi cu atât mai vârtos )eţivul este smintitul cel fără 'umne+eu, care huleşte pe 'umne+eu, dispreţuieşte legea lui 'umne+eu, care niciodată nu voieşte să se îndrepte şi este mai ticălos decât un destrămat şi decât un ieşit din minţi, când nu simte )oala sa. Căci tocmai aşa se întâmplă la )eţie, că omul nu mai )agă în seamă purtarea sa cea ruşinoasă. @oi am amintit mai sus cuvintele postolului Pavel către efeseni: 9!u vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânare4 , dar el mai adaugă: 9ci vă umpleţi de "uhul 'fânt4 )*feseni +, B. ceasta este o )eţie no)ilă, slăvită<
(mple sufletul tău de "uhul 'fânt, ca să nu te umpli de beţie. 2manetează duhul tău şi ândurile tale mai dinainte "uhului 'fânt, pentru ca acea prihană ruşinoasă să nu ăsească la tine loc. 'e aceea, postolul n(a +is: &să fiţi părtaşi 'uhului %fânt, ci &să vă umpleţi de 'uhul %fânt, adică umple duhul tău ca pe un pahar, cu 'uhul %fânt, cu psalmi, cu cântece şi cântări duhovniceşti, pentru ca acolo diavolul să nu se mai poată îndulci cu nimic. Cu această )eţie, iu)iţilor, să ne îm)ătăm, iar de la cealaltă să ne înfrânăm, fiindcă duce omenirea la ruşine.
Cuvânt la Duminica a 661II-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - 7e ete de folo ă fim do2eniţi
9'-au ruşinat toţi cei ce erau împotriva 7ui.4 )7uca H, E Cine laudă toate fără deose)ire, atât faptele noastre cele vrednice de ocară, cât şi pe cele vrednice de laudă, acela nu ne este prieten, ci un amăgitor sau )at=ocoritor. Când cineva laudă ceea ce este lăuda)il, dar, pe de altă parte, ocărăşte greşelile şi păcatele, acesta este prietenul cel adevărat. 3i ca să vedeţi că cel care în toate ne laudă şi în toate ne proslăvesc nu ne este prieten, ci un amăgitor, ascultaţi ce grăieşte 'umne+eu prin Proorocul 6saia: &Poporul meu, cei ce vă fericesc vă înşeală pe voi şi cărarea picioarelor voastre o strică -6saia , 02. Pe un vră=maş nu(l putem suferi, chiar când ne laudă, iar pe un prieten îl îm)răţişăm, chiar şi când ne do=eneşte. cela ne este potrivnic chiar şi când ne sărută, iar acesta ne este plăcut chiar şi când ne răneşte. %ărutarea vră=maşului este foarte )ănuitoare, iar rana ce ne face un prieten purcede de la gri=a lui pentru noi. Pentru aceea, înţeleptul %olomon +ice: &"ai )une sunt rănile prietenului, decât sărutările cele făţarnice ale vră=maşului -Pilde 2?, >. &Cum +ici tu. şa, rănile sunt mai )une, ca semne ale prieteniei, căci el nu se uită la ceea ce se face, ci la inima şi gândurile oamenilor de la care vine rănirea sau sărutarea. 'e pildă, 6uda a sărutat pe 'omnul, dar sărutarea lui era plină de trădare, gura sa plină de otravă, lim)a sa plină de răutate. 'impotrivă, Pavel4u a rănit pe amestecătorul de sânge din Corint, dar tocmai prin aceea l(a mântuit. între)i: &Cum l(a rănit. Prin aceea că l(a predat satanei şi l( a i+gonit de la iserică. $l scrie aşa: &%ă daţi pe unul ca acela satanii spre chinuirea
trupului. Pentru ce Pentru &ca sufletul să se mântuiască în +iua 'omnului -6 Corinteni 5, 5. ;ă+ut(ai acum rănile cele ce mântuiesc şi sărutarea cea plină de trădare 4u recunoşti acum că, într(ade(văr, rănile ce le pricinuieşte prietenul sunt mai )une decât sărutarea cea făţarnică a vră=maşului. ceasta însă se întâmplă nu numai la oameni, ci şi în privinţa lui 'umne+eu şi a satanei. cela este prietenul nostru, acesta potrivnicul nostru* cela "ântuitorul şi îngri=itorul nostru, acesta amăgitorul şi duşmanul nostru. 'ar tocmai satana a sărutat odinioară pe om, şi 'umne+eu l(a rănit. 4e între)i cum satana l(a sărutat şi cum 'umne+eu l(a rănit %atana a +is: &;eţi fi ca 'umne+eu -8acerea , 5. ceasta este o sărutare. 6ar 'umne+eu a +is: &Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce -8acerea , 09. ceasta este o rană. 'eci, cine ne(a folosit mai mult: cel ce a +is: &;eţi fi ca 'umne+eu, sau Cel ce a +is: &Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce< cesta din urmă ne(a ameninţat cu moartea* acela, satana, ne(a făgăduit nemurirea. 'ar tocmai el, care ne(a făgăduit nemurirea, ne(a scos din Dai. 'impotrivă, Cel ce ne(a ameninţat cu moartea ne(a deschis cerul. ;edeţi că lovirile prietenului sunt mai )une decât sărutările vră=maşului 'e aceea tre)uie să mulţumim prietenilor care ne do=enesc. i)ă ei drept sau nu ai)ă, ei totdeauna fac aceasta pentru ca să ne îm)unătăţească, nu ca să ne vatăme. ;ră=maşii, dimpotrivă, chiar şi când cu dreptate ne ocărăsc, fac aceasta nu spre a ne face mai )uni, ci spre a ne defăima. "ai departe, când prietenii ne laudă, ei prin aceasta voiesc a spori râvna noastră* iar vră=maşii ne laudă cu scopul ca mai lesne să ne ducă la cădere, însă ori de la cine ar veni ocara, ea este pururea de mare folos, dacă cineva poate să o sufere şi nu se întărâtă prin ea. Bnţeleptul %olomon, +ice: &Cel ce urăşte certarea este fără de minte -Pilde 02, 0. $l nu +ice: &Cine nu poate suferi certarea aceasta sau cealaltă, ci +ice: &Cel ce urăşte certarea. Când prietenul tău te ceartă cu dreptate, îndreaptă(ţi greşeala ta. 6ar dacă el te(a certat fără temei, laudă )una lui cuviinţă, apro)ă scopul lui şi mulţumeşte prieteniei lui, căci certarea lui a purces numai din dragostea lui cea mare către tine. şadar, să nu ne scâr)im când cineva ne ceartă. Căci ar fi de cel mai mare folos pentru viaţa dacăai noştri, noi, peiardepeodeparte, pururea certa sinceritate greşelile celornoastră, de aproape altă parte, dacăam şi noi amcu asculta cu
)ucurie certarea ce se atinge de noi. Ceea ce este doctoria pentru răni, aceea este certarea pentru greşelile noastre. Precum este fără de minte cel ce leapădă doctoria, aşa este fără de minte şi cel care nu voieşte să primească nici o certare. 'ar mulţi, când suferă certare, se întărâtă, căci gândesc şi +ic întru sine: &$u sunt atât de chi)+uit şi priceput* tre)uie eu să sufăr nişte astfel de imputări de la acest om. $i nu gândesc că tocmai cu aceste cuvinte dau mărturie de cea mai mare lipsă de minte. %fânta %criptură +ice: &'acă ve+i un om care se crede înţelept în ochii lui, să nădă=duieşti mai mult de la un ne)un decât de la el -Pilde 2>, 02. 4ocmai de aceea +ice încă şi %fântul postol Pavel: &@u vă socotiţi voi înşivă înţelepţi -Domani 02, 0>. Hricât de înţelept ai fi, oricât de mare pricepere ai avea, totuşi eşti om şi ai tre)uinţă de un sfat )un. @umai Anul 'umne+eu nu are tre)uinţă de sfat, şi numai despre 'ânsul +ice apostolul: &Cine a cunoscut gândul 'omnului sau cine a fost sfetnicul ui -Domani 00, /. @oi, oamenii, însă, de am fi de o mie de ori mai înţelepţi, totuşi, încă de o mie de ori am merita certare, căci stricăciunea firii noastre pururea se arată, înţeleptul %irah +ice: &@u poate desăvârşi rea să fie întru oameni. Pentru ce &Pentru că nu este nemuritor fiul omului. &Ce este mai luminos decât soarele, +ice el mai departe, &3i totuşi el se întunecă -%irah 0?, 25(2>. Precum şi această strălucită lumină şi ra+ele cele luminoase uneori se întunecă, aşa şi priceperea noastră, chiar când se pare a scânteia în toată strălucirea sa cea de amia+ă, se întunecă prin nea=ungere. deseori se întâmplă că un înţelept nu vede ceea ce tre)uia să vadă, ci, dimpotrivă, un altul, care stă mult mai =os, mai repede o)servă unele lucruri. 3i aceasta se întâmplă pentru ca cel înţelept să nu se mândrească, iar cel mai neînsemnat să nu se creadă nenorocit. şadar, este o mare faptă )ună, un mare )ine, când cineva poate suferi certarea, precum, pe de altă parte, este un folos slăvit, a putea certa cineva pe fraţii săi într( un chip drept şi plin de dragoste, căci aceasta este una dintre cele mai însemnate datorii pe care le avem către aproapele nostru.
Vrei să ştii că, oricât de înţelept şi priceput, şi oricât de îmbunătăţit ai fi tu, totuşi, pururea tunci ai trebuinţă deoun sfetnic de un prieten care să te îndrepte şi să te de-a do#enească? ascultă istorie dinşi;echiul 4estament.
!imeni nu se putea asemăna cu 5oise. *l era, zice 'fânta 'criptură, 9om blând foarte, mai mult decât toţi oamenii cei ce sunt pe pământ4 )!umerii A, H, era prieten al lui "umnezeu, era foarte procopsit în ştiinţele lumeşti şi, pe lână aceasta, plin de înţelepciunea cea duhovnicească, ba încă, precum se zice în
:i cu toate acestea, înţeleptul acesta, 5oise, cel puternic în cuvânt şi în faptă, acest prieten al lui "umnezeu, acest domnitor al firii, acest mare făcător de minuni nu observă un lucru, pe care însă foarte mulţi oameni îl văd. 'ocrul său, un om străin şi foarte mic în asemănare cu dânsul, a văzut aceasta, şi i-a întors luarea aminte la ceea ce el scăpase din vedere. Ce era oare aceasta? uaţi aminte ca să cunoaşteţi că fiecare om are tre)uinţă de sfat, chiar de ar fi aşa de însemnat ca "oise, şi că adeseori ceea ce nu văd oamenii cei mari şi vrednici de mirare, de multe ori văd cei neînsemnaţi şi mici. 'upă ce "oise ieşise din $gipt şi se oprise în pustie, îl împresurau cei şase sute de mii de oameni, şi "oise singur tre)uia să pună la cale toate =eluirile şi certurile ce se iscau între dânşii.
2ceasta văzând-o socrul său $etro, şi măcar că el altmintrelea era un om neiscusit, de lei de tocmelile de şi seamă că aici 5oise faceneştiutor o reşeală, şi aşi îndreptat pe statului, 5oise celtotuşi atât adebăat dibaci înţelept, pe prietenul lui "umnezeu. *l a zis către dânsul; 9/entru ce şezi tu sinur, şi tot poporul stă înaintea ta de dimineaţă până seara?... !u faci bine lucrul acesta.
Căci te vei prăpădi şi tu şi poporul acesta, care este cu tine. 1reu este ţie lucrul acestea, nu-l vei putea face tu sinur4 )$eşirea B, D, E- B. $l a însoţit sfatul său de o do=ană. "oise însă nu s(a supărat de aceasta, ci acest )ăr)at înţelept şi di)aci, acest prieten al lui 'umne+eu, acest domnitor peste miriade, a primit povaţa prieteneşte. @ici mulţimea minunilor ce săvârşise el, nici mărimea puterii sale nu l( au îngâmfat* el nu s(a ruşinat că a primit povaţa în faţa a tot poporul. "ai vârtos gândea el că de ar fi făcut încă pe atâtea minuni, totuşi, el pururea poartă în sine firea omenească cea stricăcioasă, căreia atât de multe lucruri îi rămân necunoscute. 'e aceea a primit el aşa de )ine sfatul şi do=ana lui 6etro. 'impotrivă, mulţi voiesc a se lipsi de folosul ce le(ar aduce un sfat )un, numai ca să nu pară că ei ar avea tre)uinţă de sfatul cuiva. $i voiesc mai )ucuroşi a rămâne întru neştiinţă, decât a învăţa ceva de la alţii, şi nu socotesc că nu învăţarea de la alţii, ci neştiinţa este ruşine. 'e asemenea, nu tre)uie să ne ruşinăm când suntem do=eniţi, ci numai atunci să ne ruşinăm când nu părăsim greşelile noastre. An om mare şi înţelept poate totuşi să greşească într(un punct, în care nimereşte altul mai mic. 5oise ştia aceasta, şi de aceea a primit el cu atâta bunăvoinţă sfaturile.
2cest sfat se cuprindea în aceea că $etro a zis; 92lee-ţi bărbaţi puternici şi îi pune mai mari peste mie, şi mai mari peste sută, şi mai mari peste cincizeci, şi mai mari peste zece, şi să #udece poporul în tot ceasul0 iar lucrul cel mare să-l aducă la tine, iar #udeţele cele mici să le #udece ei4 )$eşirea B, A-AA. "oise a ascultat acest sfat fără a se ruşina şi a roşi, nu l(a =ignit, că supuşii lui erau martori la do=ana ce primise, şi n(a +is întru sine: &%upuşii mei mă vor nesocoti, vă+ând că eu, povăţuitorul lor, tre)uie să învăţ de la altul ce este de făcut. "ai vârtos el a ascultat acest sfat şi l(a împlinit, şi pentru aceea nu s(a ruşinat nici de contemporanii săi, nici de urmaşi. a încă el însuşi, ca şi cum ar fi fost aceasta pentru dânsul o mare cinste, prin cărţile sale şi prin însemnările sale scripturistice a făcut cunoscut tuturor oamenilor din toate timpurile, până la venirea lui #ristos în +iua cea de pe urmă, adică la toată lumea, că el nu a vă+ut drept şi a învăţat de la socrul său ce tre)uie să facă. @oi, dimpotrivă, ne supărăm şi ne tul)urăm când cineva ne ceartă şi numai în faţa unui singur om, şi ni se pare că ne(ar fi luat viaţa. 'ar "oise nu făcea aşa. "ăcar că mii iarăşi mii au au+it şi au vă+ut cum certat,aceea, totuşişielvor nu trăi s(a ruşinat, )a încăşinu s(a ruşinat nici de miliarde care elaufusese trăit după până la sfârşitul lumii, ci propovăduieşte la toţi în fiecare +i greşeala sa, prin %fânta %criptură.
'ar pentru ce, oare, ne(a însemnat el aceasta prin scrisoare Pentru ca să ne înveţe că niciodată nu tre)uie să gândim despre noi înşine lucruri mari, chiar de am fi mai înţelepţi decât toţi, şi că nu tre)uie să dispreţuim sfatul vreunuia din cei de aproape ai noştri, fie acela mai de =os decât toţi. 'acă cineva îţi dă un sfat )un, primeşte(l, chiar de ţi l(ar fi dat sluga ta. 'acă cineva îţi dă un sfat rău, nu(l urma, fie acest sfetnic cel mai însemnat om din lume. Căci nu tre)uie a căuta la rangul sfetnicului, ci la firea şi însuşirea sfatului. şadar, "oise a însemnat acea întâmplare pentru ca să ne înveţe că nimeni nu tre)uie să se ruşine+e de do=ană, chiar dacă toată lumea ar fi de faţă la ea. Bntr(adevăr, nu este puţină laudă, nu este o slavă mică şi nu este un sla) semn de înţelepciune, când cineva poate suferi certarea cu mărime de suflet. "oise fie deci modelul nostru, căruia să(6 râvnim întru aceasta. min.
Cuvânt la Duminica a 661III-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - :a fa!ta bună nu e caută ran$ul8 t area şi neamul
9'ăracii şi beteii şi şchiopii şi orbii adu-i aici4 )7uca D, A Hare cântarea cea sfântă, pe care noi o cântăm, nu a întrunit laolaltă toate deose)itele noastre glasuri într(un cântec armonios @oi toţi, tineri şi )ătrâni, săraci şi )ogaţi, femei şi )ăr)aţi, ro)i şi stăpâni, noi toţi împreună intonăm o cântare.
2şadar când noi ne-am adunat aici în casa "omnului, spre închinarea şi proslăvirea lui "umnezeu, nu se mai face deosebire între rob şi stăpân, între boat şi sărac, între stăpânitor şi supus, ci toată nepotrivirea vieţii cele obişnuite se alună dintr-un loc sfânt, toţi împreună facem o sinură ceată, toate lasurile ustă o sinură slobozenie şi pământul aici urmează cerului. 2şa de mare este înălţimea 3isericii% @u se poate +ice, că aici deşi stăpânul cântă cu o mare voioişie, ro)ul însă tre)uie să fie mut, că deşi )ogatul mişcă )u+ele sale, săracul este osândit la tăcere. Bncă şi aceea nu este aici, că numai )ăr)atul să cânte lui 'umne+eu laude şi să( proslăvească, iar femeia să stea mută şi fără glas. "ai vârtos toţi aici se îndulcesc de aceieaşi cinste, toţi aduc aceeaşi =ertfă şi acelaşi dar. cesta nu are mai mult drept, decât acela, şi unul nu are nici o întâietate înaintea altuia, ci toţi se îndulcesc de o cinste şi au numai un glas. @umai un singur glas se înalţă de la toate lim)ile către Liditorul lumii. 'eose)ire nu se face aici dintre aceea că unul este ro), altul slo)od, unul slugă, altul stăpân, unul )ogat, altul sărac, şi de este cineva )ăr)at sau femeie, ci deose)irea +ace în simţământ, de este cineva râvnitor sau uşuratic, păcătos sau cu fapte )une. Cu privire la aceasta pot eu adeseori a numi sărac pe cel )ogat, şi )ogat pe cel sărac* )a încă în privinţa aceasta pot eu pe mulţi )ăr)aţi a(i numi muieri, şi pe
multe muieri J )ăr)aţi, pe mulţi înţelepţi a(i numi fără de minte, şi pe mulţi fără de minte în înţelepţi.
"ar tu mă întrebi, cum se face aceasta? Cum se face din bărbat femeie, şi din femeie bărbat? eu răspund; nu prin prefacerea firii, ci prin schimbarea chipului lucrării şi prin simţământ. Când de pildă eu văd un )ăr)at, care se înfăşoară în aur, între)uinţea+ă tot felul de mi=loace împodo)itoare, îşi tocmeşte părul cu gr=ă şi cu meşteşug, miroase a unsori, poartă haine muiereşti, are mers muieresc şi trăieşte muiereşte, cum aş putea eu să numesc )ăr)at pe un asemenea, care însuşi a părăsit no)leţea neamului său, şi îndeose)şte se arată muieratic a, încă apostolul Pavel, nici pe femeia, care face astfel de ne)unii, nu voieşte a o număra între cei vii, când +ice: 9. 'eci cum s(ar putea număra între )ăr)aţi, )ăr)atul, care face lucruri, pentru care chiar femeia se numeşte de către apostol moartă de vie 'e este cineva )ăr)at sau nu, aceasta se =udecă nu după îm)răcămintea cea )ăr)ătească, nici după toana, cu care el în casa sa este de temut şi ameninţă, ci tre)uie să cunoşti aceasta din înţelepciunea şi din fapta cea )ună a duhului său. @umai atunci el este cu adevărat )ăr)at, când îşi domoleşte patimile, îşi stăpâneşte neputinţele duhului, când el în casa sa, ţine domnia, şi nu se +)uciumă de gândurile cele ne)uneşti. 6ar dacă el se dă la )eţie şi la îm)ui)are, dacă petrece +ilele sale în ospeţe şi în )enchetuieli, dacă el, fiind mai moale decât ceara, primeşte toate întipăriturile prihanei, cum aş putea eu pe un asemenea să(l numesc )ăr)at, pe acela ce este prins, neslo)od, ro), care singur pe sine se leapădă, pe acel ce este ro)ul patimilor, un molişat şi un die+merdat fără de putere, şi care nici cât de puţin nu este în stare a ţine ră+)oi în contra ispitei Căci noi, precum +ice postolul, nu avem a ne lupta numai cu oamenii, şi nu numai 9cu carnea şi cu sânele, ci încă şi împotriva duhurilor celor rele4 -$fes. ;6, 02. 3i tocmai în ră+)oiul acesta tre)uie să se arate, cine în adevăr este )ăr)at. Cine, îna se locîmpodo)i, de cura=uliar)ăr)ătesc, vădeşte numai îngri=ire podoa)ă,înşistare voieşte numai nu a se arăta cura=os, cum va fi undeasemenea să se ţină în lupta mai sus pomenită
%au cum ar putea el să se numească )ăr)at, când este mai femeiatic, decât o femeie Pe de altă parte, însă eu numesc pe femeie )ăr)ată, )a încă tre)uie să mărturisesc, că ea este mai puternică decât un )ăr)at, când ea apucă armele cele duhovniceşti, îm)racă platoşa dreptăţii, pune coiful mântuirii, se acoperă cu pavă+a credinţei, se încinge cu )râul adevărului , apucă sa)ia duhului, şi aşa cu arme strălucite stă în rânduiala de )ătălie. Prin simţul ei cel înalt, ridicându(se până la cer, năvăleşte asupra şirurilor de )ătălie ale duhurilor celor rele şi pune capăt tiraniei %atanei, omorând patimile şi poftele şi aşa răstoarnă încă mai mulţi vră=maşi, decât o)işnuiesc a cădea în )ătăliile cele o)işnuite. $a ucide nu oameni, ci gândurile cele ne)uneşti, cele păcătoase. Bn lucrurile cele vremelnice şi trupeşti )ăr)atul şi muierea se deose)esc. 8emeii i se cuvine ghergheful, fusul, coşniţa şi căutarea gospodăriei casei. $a tre)uie să rămână în casă şi să crească copiii săi. 'impotrivă, partea )ăr)atului sunt camerele =udecăţii, adunările de sfat, tre)urile lumeşti, ră+)oiul şi )ătălia ş.a.
$nsă în luptele cucerniciei bărbatul şi femeia au un sinur loc de luptă şi un sinur fel de luptă. $ncă şi femeile trebuie să se înarmeze la această luptă, şi nu se scot din această ceată. 6ncă şi ele se luptă, se încununea+ă şi ca învingătoare se proslăvesc. 6ncă şi vite=ia lor îşi agoniseşte răsplătiri, premii şi cununi, încă şi semnele învingerii lor sunt pompoase, încă şi )iruinţele lor sunt multe şi numeroase. 'ar pentru ca să nu credeţi, că toate acestea sunt numai nişte cuvinte deşarte, pentru ca mai vârtos să cunoaşteţi lămurit, cum multe femei sunt mai tari şi mai cura=oase decât )ăr)aţii, vreau să vă arăt o femeie& care& deşi după firea ei era numai femeie& dar prin mărimea faptei cele bune a ei şi prin statornicie a4un5ea până la cer. eu +nţele5 pe mama 5acaveilor& care a dobândit şapte cununi de biruinţă3 Pune +n faţa ei pe luptătorii cei mai cura4oaşi& cei mai puternici& cei mai
bătăuşidânşii& şi maipebărbătoşi& vei vedea& că această femeie este pe atât maiun+naltă decât cât bolta şi cerului este mai +naltă decât pământul& +nsuşi erou a că-ut la cea dintâi lovire mortală şi a murit& iar ea a stat tare& ca un munte de
metal& şi la moartea fiecăruia dintre fiii ei sufletul ei capătă o rană mai adâncă& decât s!ar fi putut +nfi5e +n trupul vreunui luptător3 Căci ea era mamă, şi totodată văduvă, şi slă)ită de o adâncă )ătrâneţe. ;oi, care sunteţi părinţi şi mame, care aţi născut sau aţi crescut copii, voi ştiţi, cât de mare a tre)uit să fie durerea acestei mame, şi cum că nici o săgeată şi nici o sa)ie nu putea să înfigă o rană aşa de adâncă, precum a simţit ea la privirea fiecăruia dintre fiii săi cei omorâţi< %ocoteşte acum, ce vrea să +ică, a vedea o mamă pe fiecare dintre fiii săi, făcut pradă =umătate să)iei, =umătate focului, a privi îndelungatul curs al suferinţelor lor< %ocoteşte numai, cum ea însăşi toate le(a vă+ut şi le(a au+it, cum se ridică înaintea ei a)urul din trupurile cele aprinse ale fiilor ei, cum a vă+ut ea pe fiecare dintre fiii săi omorât în mii de chinuri< 6nsă ea stă tare ca o stâncă neclintită, pe care nu o pot urni valurile cele i+)itoare. şa. ;alurile o i+)esc aşa, încât se prefac în spumă, căci ea era ca oţelul şi fierul, sau mai )ine, eu nu găsesc cuvânt, cu care se pot rosti statornicia acestei femei. H astfel de femeie nu tre)uie oare a se numi )ăr)at %au nu tre)uie mai vârtos să +icem, că ea a covârşit pe toţi )ăr)aţii cu puterea şi cu înălţimea simţământului Cine va grăi împotrivă la aceasta @egreşit nimeni. 2scultă acum, ce femei însemnate erau pe timpul 2postolilor. Bn epistola sa către Domani, postolul Pavel +ice: 9Vă recomand pe
lupta cu foamea şi cu setea, cu goliciunea şi cu frigul, care murise lumii şi se făcuse cetăţean al cerului, acest înfocat iu)itor de #ristos, care covârşea focul cu fier)inţeala, fierul cu vârtoşimea şi diamantul cu tăria, el nu se ruşina a spune despre o femeie: &că a=utătoare a fost multora, şi mie însumi. 3i el nu numai +ice acesta, o şi scrie, pentru ca toate neamurile următoare să o ştie. ;edeţi, ea era o femeie, dar se!ul ei n(a fost pentru dânsa o piedică spre a a=unge la fapta )ună cea înaltă şi la slava cea mare a )unătăţii. 6nsă întru ce a dat ea a=utor postolului 'upă cât se pare, ea l-a scăpat dintr-o prime#die, sau l-a înri#it în închisoare, în lanţuri l-a mânâiat, şi i-a dat cele trebuincioase ale vieţii, sau a descoperit pânditurile vră#maşilor lui şi pe sine însăşi s-a eRpus la prime#die de moarte, pentru a scăpa pe acest bărbat sfânt şi a-l scoate din necazurile sale.
=n aceeaşi epistolă către 6omani laudă /avel încă pe /riscila şi pe 2Sila -Dom. O;6, . Cine erau aceşti oameni $i erau ţesători de corturi şi trăiau într(o casă de lucru. 'ar nici manufactura lor, nici sărăcia lor nu erau pentru postol respingătoare, el i(a ales pe dânşii mai mult decât pe toţi alţii din întreaga cetate Corint, ca să ai)ă locuinţa sa la dânşii -8apt. O;666, 2,. 6nsă pentru ce şi de ce @u pentru că casa lor avea statuie frumoasă, cămări preţioase, podele împodo)ite cu lu!, sau acoperăminte înfrumuseţate cu aur, şi încă nu pentru mulţimea slu=itorilor şi slu=itoarelor* ci pentru că în casa acestor oameni se ăsea fapta cea bună şi cucernicia, pentru că amândoi purtau o meserie cinstită, împodobeau casa lor cu cucernicia, pe nimeni nu înşelau nici nu amăeau, ci cu lucrul mâinilor îşi aoniseau întreţinerea cea neapărată. 'e aceea a socotit Pavel casa aceasta cu deose)ire cuviincioasă, a fi ga+da sa. 9*i pentru sufletul meu, zice el, ruma#ii lor, şi-au supus4 -Dom. O;6, /. ;e+i tu, că nici lucrarea cu mâinile, nici sărăcia, nici starea şi se!ul nu poate să fie o piedică pe calea faptei celei )une ;e+i tu aici o pereche ospitalieră, care dă postolului nu numai masa ei, ci şi propria sa viaţă @egreşit ei nu au fost într(adevăr schingiuiţi, însă au cute+at şi au făcut totul, au fost mucenici în viaţă, şi încă au fost de multe ori mucenici, fiindcă totdeauna erau gata, a(şi =ertfi viaţa pentru Pavel. postolul nu +ice: &$i au cheltuit, )ani pentru mine şi mi(au deschis casa lor, ci pomeneşte ceea ce era mai mare, adică prime=dia morţii, şi +ice: &ei şi(au supus gruma+ii lor pentru sufletul meu. %ă audă aceasta )ogaţii din +ilele noastre, care a)ia voiesc a da un )an confraţilor celor credincioşi ai lor. ceia au oferit sângele lor şi au riscat viaţa lor, ca să scape
pe postol şi să(i slu=ească, însă aceştia de acum adeseori nu voiesc să a=ute pe cei nevoiaşi nici cu cea mai mică parte din averea lor. Priscila şi Tila au =ertfit averea, trupul şi viaţa.
Vezi tu ce tărie poate avea o femeie, şi vezi, cât de înalt şi mare poate să fie un bărbat, măcar că trăieşte din lucrul mâinilor şi în sărăcie? 'ă râvnim şi noi acestora, ca să fim asemenea lor. 'ă socotim de mic preţ cele de faţă şi pământeşti, şi pe toate să le dăm la o parte, când "umnezeu aşa voieşte, ca să ne putem face părtaşi bunurilor celor viitoare şi veşnice, pe care ni le va da harul şi iubirea de oameni a "omnului nostru $isus &ristos, prin care şi cu care 8atălui, împreună cu 'fântul "uh se cuvine cinstea, acum şi în vecii vecilor% 2min.
Cuvânt la Duminica a 66I6-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - De!re binefacerea către cei ăraci
9 5ilă îmi este de popor4 )5arcu B, A nu da săracilor din averea ta, este a prăda. Poate că vă miraţi de acest cuvânt, dar nu vă îndoiţi, căci tot ce avem noi, nu este proprietatea noastră, ci a 'omnului 'umne+eu, ori în ce chip am primit(o. 'acă noi a=utăm cu ea pe cei nevoiaşi, vom do)ândi prin aceasta mare )inecuvântare* şi de aceea ţi(a dat ţie 'umne+eu o avere mai mare, nu ca să o cheltuieşti la necurăţie, la )eţie, la îm)ui)are, la haine scumpe şi la alte moleşiri, ci ca să împărţi la cei lipsiţi. Precum un administrator de )ani împărăteşti, se pedepseşte şi se depărtea+ă, dacă el nu dă acelor trimişi la dânsul, şi încă între)uinţea+ă o parte din ei pentru desfătarea sa* aşa şi )ogatul este numai un administrator al comorii celei hotărâte pentru săraci, pe care el tre)uie să o împartă soţilor săi celor lipsiţi. 'acă el între)uinţea+ă pentru sine mai mult decât este de tre)uinţă, $l va tre)ui să dea în cealaltă lume cea mai aspră socoteală. Căci )ogăţiile lui nu sunt ale sale, ci ale soţilor săi. 'e aceea să cruţăm aceste )unuri, ca străine, pentru că tocmai prin aceasta ele să fie ale noastre< 'ar cum putem noi să le cruţăm ca pe o avere străină Când noi nu le între)uinţăm la lucruri de prisos, şi nu numai pentru noi înşine, ci împărţim din ele şi prin mâinile celor săraci. 'acă tu eşti avut, însă cheltuieşti mai mult decât neapărat, vei da seama despre comorile, ce ţi s(au încredinţat. Ana ca aceasta se întâmplă şi în palatele 'omnitorilor. "ulţi dintre dânşii au încredinţat vistieriile şi veniturile lor la nişte anumiţi dregători şi administratori, dar precum aceştia pă+esc cele încredinţate lor şi nu le între)uinţea+ă rău, ci împart acelora, cărora 'omnul porunceşte să le dea, şi la timpul, când el porunceşte* aşa fă şi tu. Căci tu ai primit mai mult decât alţii, nu pentru ca să între)uinţe+i numai pentru tine, ci pentru ca să economiseşti şi pentru )inele altora. 'eci după ce am vă+ut, că cel ce nu dă săracilor săvârşeşte un =af asupra lor, şi le opreşte ceea ce 'umne+eu a hotărât pentru dânşii, să socotim, ca nimeni să nu fie neîmpărtăşit din )inefacerile noastre.
Pentru ce oare, socotiţi voi, că a+ăr, precum spune %fânta %criptură, fu aşe+at tocmai în sânul lui vraam, şi nu în al altui drept Pentru aceea, că vraam era aşa de ospitalier, încât el însuşi invita pe străini şi(i aducea în casa sa. ogatul cel îm)ui)at în toate +ilele trecea pe lângă a+ăr cel sărac, şi nu se îngri=ea de dânsul. @u aşa făcea patriarhul, ci tocmai dimpotrivă. $l şedea înainte uşii şi primea deopotrivă pe toţi trecătorii. Precum pescarul, care aruncă mrea=a în mare, de regulă, scoate numai peşte, însă uneori încă şi aur şi mărgăritare, aşa şi vraam. $l voia să prindă oameni, şi odată a prins încă şi îngeri, şi încă fără a(i cunoaşte. Bncă şi Pavel vor)eşte de aceasta, plin de mirare, şi dă sfatul ăsta: &iu)irea de străini să nu o uitaţi, că prin aceasta oarecare neştiind au primit oaspeţi pe îngeri -$vr. O666, 2. $l +ice foarte frumos: &fără ştirea lor* căci dacă vraam ar fi cunoscut pe îngeri, şi de aceea i(ar fi primit cu o atât de multă )unăvoinţă, el n(ar fi făcut vreun lucru mare. Când tu primeşti cu ştiinţă pe un domn însemnat, nu ai făcut nimic deose)it, căci însemnătatea oaspetelui adeseori sileşte şi pe cei neospitalieri a fi politicoşi şi darnici. 'impotrivă, este ceva foarte mare, când noi primim cu multă )unăvoinţă pe oamenii ne)ăgaţi în seamă şi neînsemnaţi. 'e aceea #ristos lăudând pe aceia, care fac aşa, a rostit aceste cuvinte: &întrucât aţi făcut unuia dintre aceştia prea mici, mie aţi făcut -"at. OO;, /7. 3i iarăşi: &nu este voia 4atălui vostru, ca să piară unul dintre aceşti mici -"at. O;666, 0/. 3i iarăşi: &Hricine va sminti pe unul dintre aceşti mici, mai de folos i(ar fi lui, ca să spân+ure o piatră de moară la gruma+ul lui, şi să se înnece în adâncul mării -"at. O;6n, >. 3i pretutindeni mult vor)eşte 'omnul despre cei mici şi neînsemnaţi. vraam conformându(se cu aceasta, nu întrea)ă pe trecători, cine şi de unde sunt, precum noi acum adeseori o)işnuim a face, ci primea la sine simplu pe toţi trecători. dică cel ce voieşte a face o faptă a iu)irii de oameni, nu tre)uie să ceară socoteala celui nevoiaş despre întreaga sa viaţă, ci numai să a=ute sărăciei lui şi să împace tre)uinţa lui. %ăracul aceastanimic este sărăcia şi tre)uinţa lui de de aceeaare tu un nu singur tre)uiemi=locitor, să(i între)işi despre mai departe. 3i chiar de a=utor* ar fi el şi păcătosul cel mai mare, dar suferă lipsa de hrană cea neapărată, noi totuşi tre)uie să potolim foamea lui.
şa ne(a poruncit şi #ristos să facem, când +ice: &%ă fiţi asemenea 4atălui vostru celui din cer, care răsare soarele său peste cei răi şi peste cei )uni, şi plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi -"at. ;, /5. Cel milostiv este un liman pentru cei ce suferă nevoi* dar limanul primeşte fără deose)ire pe toţi aceia, ale căror coră)ii s(au sfărâmat şi îi scapă din prime=die. 8ie aceia drepţi sau nedrepţi, sau orice altă, îndată ce ei sunt în prime=die, limanul îi primeşte în sânul său cel mântuitor. 'eci când tu ve+i pe pământ pe un om, care din pricina sărăciei a a=uns în soarta celui cu cora)ia sfărâmată, atunci nu te face =udecătorul lui, şi nu cere la dânsul socoteală, ci mântuieşte(l de nenorocirea lui. 'e ce vrei tu să(ţi faci o îndeletnicire netre)uitoare 'umne+eu Bnsuşi a ridicat de la tine această gri=ă şi trudă prisoselnică. Cât de spornici la între)ări, şi cât de aspri ar fi mulţi oameni, dacă 'umne+eu, ar fi poruncit, ca noi să cercetăm cu de(amănuntul viaţa fiecăruia dintre cei nevoiaşi, şi mai întâi să ne informăm despre istoria nenorocirii lui, şi să cunoaştem cu de( amănuntul toate faptele lui, şi a)ia atunci să ne milostivim asupra lui cum noi însă suntem scutiţi de toată această greutate. Pentru ce voieşti să(ţi faci o osteneală de prisos ltceva este =udecătorul, altceva milostivul. Cuvântul milostivire arată în sine, că noi tre)uie să fim )inefăcători şi către aceia care nu merită. a aceasta ne îndeamnă şi Pavel, când +ice: &să facem )ine către toţi şi mai vârtos către cei de o credinţă cu noi-Ial. ;6, 07. 'e mare însemnătate sunt încă şi următoarele: 'acă noi cu atâta amănunţime şi cu atâta îngri=ire vom cerceta nevrednicia celor săraci, atunci şi cei vrednici nu se vor apropia de noi* când dimpotrivă noi dăm şi celor nevrednici, atunci cu atâta mai sigur vor primi de la noi şi cei vrednici, şi între dânşii mulţi sunt aşa de vrednici de milă, încât meritul lor va ţine cumpăna dreaptă cu nevrednicia celorlalţi. şa era şi la fericitul vraam. $l nu făcea nici o cercetare supărăcioasă celor ce avea nevoie de a=utor, şi de aceea a gă+duit oarecând pe îngeri. %ă urmăm şi noi lui, precum şi urmaşului său lui 6ov. Bncă şi acesta râvnea strămoşului său în )inefacere şi în mărimea deOOO6, suflet, 2* şi pentru aceea &Aşa unuia, mea laiar totaltuia cel cesevenea se ci deschidea -6ov. aşa dar nu se+icea: deschidea închidea, tuturor sta deschisă fără deose)ire.
%ă facem şi noi aşa, iu)iţilor, rogu(vă, şi să nu mai între)ăm pe cei ce au tre)uinţă de a=utor, de sunt ei cu totul nevoiaşi* căci pentru ca să fie cineva vrednic de milostenie, nu are tre)uinţă de altă, decât ca să fie sărac, şi dacă cel ce caută a=utor este sărac, noi nu avem tre)uinţă a mai cerceta altceva. @oi dăm milostenie sărăciei omului, nu năravurilor sale, ne e milă de dânsul nu pentru preferinţa lui, ci pentru nenorocirea lui, pentru ca şi noi oarecând să do)ân( dim multă milostivire de la 'umne+eu, deşi suntem nevrednici, a fi părtaşi harului %ău. 6ar dacă noi cercetăm şi ispitim, cu atâta isteţime nevrednicia celor deopotrivă cu noi, slugi, apoi şi 'umne+eu va face aceasta cu noi, ( şi atunci vai nouă< &Căci precum voi =udecaţi, aşa vă veţi =udeca -"at. ?, 2. min.
Cuvânt la Duminica a 666I-a du!ă Po$orârea Sfântului Du+ - ;ăbdarea /n uferinţe
9$ar el cu mult mai vârtos stria; $isuse, fiul lui "avid, miluieşte-mă4. )7uc. LV$$$, H Cât de multe neplăceri nu întâmpinăm noi în toate +ilele, şi ce suflet tare se cere, spre a nu fi cineva supărat şi neră)dător, ci a proslăvi, a lăuda şi a cinsti pe cel ce îngăduie a veni asupra noastră astfel de ispite Cât de multe nenorociri şi )uimăceli neaşteptate nu dau peste noi 3i totuşi cineva tre)uie să înă)uşească gândurile cele rele, şi să nu învoiască lim)ii a grăi lucruri păcătoase, încă şi fericitul 6ov a ră)dat mii de patimi, şi totuşi n(a încetat de a proslăvi pe 'omnul.
Bntre noi însă sunt oameni, care când li se va întâmpla ceva rău, când sunt =igniţi de cineva, sau cad în )oală, fie aceasta durere de picioare, ori de cap, sau oricare alta, îndată i+)ucnesc din ei hulele. $i suferă chinul )olii, dar folosul, ce ar putea ei să tragă dintru aceasta pentru mântuirea lor sufletească, şi(l răpesc ei înşişi.
Ce faci o omule? huleşti tu pe "umnezeu binefăcătorul tău, mântuitorul tău, apărătorul şi înri#itorul tău? !u bai de seamă oare, că aleri la prăpastie, şi te asvârli însuţi pe tine în fundul cel mai adânc? @are prin hulire faci tu suferinţa ta mai lesnicioasă? !u% tu o sporeşti prin nerăbdarea ta şi prin păcatul tău, şi-ţi faci chinul mai straşnic.
'ar poate tu nu poţi tăcea de durere. 6ată eu nu(ţi poruncesc să fii cu totul mut. Bnsă în loc de a huli pe 'umne+eu, tu tre)uie să( proslăveşti, în loc de a cârti asupra ui, tu tre)uie să( cinsteşti şi să( lau+i. 5ărturiseşte "omnului păcatele tale, striă tare întru lauda lui "umnezeu, prin aceasta îţi vei uşura suferinţele tale,
apropiindu-se "umnezeu iarăşi de tine prin harul său cel boat întru a#utor. "impotrivă, dacă tu huleşti pe "umnezeu, aluni de la tine a#utorul 7ui.
Iândeşte încă, că cu cât mai mare este suferinţa, cu atât mai slăvită este şi cununa răsplătirii* cu cât mai mult aurul arde în cuptor, cu atâta se face mai curat* cu cât mai îndelungat şi mai departe pluteşte neguţătorul cu cora)ia pe mare, cu atâta mai multe mărfuri adună.
3i tu ai acum cea mai grea luptă cu )oala şi cu sărăcia. %ocoteşte însă, că prin aceasta a+ăr a do)ândit mântuirea. 8iindcă el cu atâta ră)dare a suferit sărăcia, )oala şi părăsirea, de aceea fu luat în sânul lui vraam.
şa, răbdarea în suferinţă este o faptă bună atât de mare, încât ea chiar şi pe cei mai mari păcătoşi îi slobozeşte de datoria lor cea rea0 iar când ea se află la un om mai dinainte drept, ea îi dă cea mai mare siuranţă despre fericirea cea
cerească. /entru cei drepţi răbdarea în suferinţă este o cunună strălucită, care luceşte mai luminat decât soarele0 iar celui păcătos ea ii este de a#uns pentru iertarea călcărilor de lee ale sale.
Bnsă, +ici tu, adeseori din o)işnuinţă, lim)a mea, fără ca eu să voiesc aceasta, se porneşte spre astfel de cuvinte de supărare şi de ocară, însă, când ea vrea să fie atât de rea pornită, mai )ine muşc(o cu dinţii tăi proprii, ca să(o doară )ine, înainte încă de a fi a+vârlit ea cuvintele cele de hulă, căci este mai )ine ca să curgă acum din ea o picătură de sânge, decât ca ea odinioară să dorească în +adar o picătură de apă, ca )ogatul cel îm)ui)at. $ste mai )ine pentru dânsa a suferi o durere vremelnică, degra)ă(trecătoare, decât a pătimi acel chin necontenit, veşnic, ca lim)a )ogatului celui din $vanghelie, care chinuindu(se de foc nu putea do)ândi cea mai mică astâmpărare.
"umnezeu ţi-a poruncit ţie să iubeşti încă şi pe vră#maşii tăi, dar tu bat#ocoreşti =nsuşi pe "umnezeu, care te iubeşte. *l ţi-a poruncit ţie, ca să vorbeşti bine încă şi de prionitorii tăi şi să binecuvântezi pe cei ce te clevetesc. 8u însă vorbeşti rău despre =nsuşi "umnezeu, binefăcătorul şi a#utătorul tău cel mai mare, fără ca să fi luat de la "ânsul altceva, decât haruri.
!u putea *l oare, zici tu, să depărteze de la mine această ispită, această suferinţă? !ereşit, dar a înăduit aceasta, pentru ca tu să fii mai ispitit. =nsă iată, zici tu, eu sunt doborât şi pierit. "ar aceasta o face nu firea ispitei, ci propria ta slăbiciune şi lenevie. Căci răspunde mie, ce este mai uşor a răi, un cuvânt de hulă sau de laudă? Cea dintâi nu-ţi atrae oare ţie dezustul şi supărarea tuturor celor ce o aud, şi aceasta oare nu măreşte mai mult chinul tău? Cealaltă laudă nu-ţi aduce ţie oare mii de cununi ale înţelepciunii, admirarea tuturor, şi o mare răsplătire de la "umnezeu? /entru ce deci preeţi tu tocmai ce estenecă#eşte de folos,şiaceea ce este binefăcător şi plăcut, şi umbli după ceea aceea ce vatămă, chinuieşte?
"ai departe, dacă apăsarea ispitei şi sărăcia ar fi o adevărată pricină de neca+ împotriva lui 'umne+eu şi de huliri, atunci ar tre)ui ca toţi săracii să hulească pe 'umne+eu. Bntru adevăr, însă mulţi tocmai dintre cei mai nevoiaşi decât toţi necontenit aduc lui 'umne+eu laudă şi proslăvire, pe când alţii, care petrec în )ogăţie şi prisosinţă, neîncetat Bl hulesc. şadar aceasta provine nu atât din însăşi firea lucrului, pe cât din propria noastră voie, de la o hotărâre luată mai dinainte.
(itaţi-vă la 7azăr cel sărac. Chiar cea mai mare sărăcie n-a putut aduce vreo vătămare sufletului său, n-a putut să-l împină la cârtire asupra lui "umnezeu.
Ce zic eu, sărăcia? !ici chiar de s-ar aduna toate relele putincioase, n-ar putea zudui sufletul unui om iubitor de "umnezeu şi înţelept, nici a-l abate de la fapta cea bună. "artor la aceasta este a+ăr, pe când pe de altă parte îm)ui)atului celui moleşit şi de+mierdat nu i(a putut a=uta nici )ogăţia sa, nici sănătatea, nici )unul trai cel de(a pururi, nici orice alta.
"e aceea, iubiţilor, nu mai ziceţi, că sărăcia, boala şi prime#dia ne silesc a cârti împotriva lui "umnezeu şi a-7 huli% !u sărăcia, ci nebunia0 nu boala, ci obrăznicia, nu prime#dia, ci lipsa de frica lui "umnezeu ne îndeamă la hulirile cele fără de #udecată, ca şi la toate răutăţile.
"eci când tu, o omule, cazi în vreo boală, sau în orice ticăloşie, adu-ţi aminte de $ov, de carnea lui cea schiniuită, şi de 'fântul său trup cel plin de răni. "ar poate vei zice tu, $ov avea o mânâiere îndea#uns în conştiinţă, că "umnezeu =nsuşi a pus asupra lui aceste suferinţe, însă într-adevăr, tocmai aceasta trebuia să-l mâhnească mai mult, că "umnezeu cel drept, pe care el în tot chipul $l cinstea, se părea că se luptă contra lui.
"acă suferinţa ta nu provine de la "umnezeu, ci de la oameni, iar tu proslăveşti pe "umnezeu şi nu-7 huleşti, căci *l, deşi ar fi putut a te scăpa de ispitire, totuşi a înăduit-o pentru încercarea ta0 iată tu atunci vei dobândi de la "ânsul aceeaşi răsplătire ca şi aceia, cărora =nsuşi "umnezeu le-a trimis suferinţa lor. Ca şi aceia, care pătimesc pentru "umnezeu, vei fi şi tu încununat, căci tu ai suferit cu răbdare nenorocirea, pricinuită ţie de oameni, si ai proslăvit pe "umnezeu, care ar fi putut să te scape de dânsa, dar n-a vrut.
/riveşte numai la sărăcia şi la boala lui $ov, şi amândouă pe treapta cea mai înaltă, cu toată dreptatea lui% 8rebuie oare să-ţi mai arăt lupta cea tot atât de
mare, pe care el trebuia să o poarte cu simţurile cele fireşti ale unui tată? 2şa, cea mai mare luptă de felul aceasta a venit asupra acelui nobil bărbat. *l a pierdut zece fii, zece deodată, zece în floarea vârstei lor, zece împodobiţi cu toate bunătăţile şi încă printr-o moarte silnică şi ticăloasă. *i au fost ucişi de casa ce s-a surpat. Cine poate zice, că ar fi fost a#uns de o asemenea mare nenorocire? !imeni, desiur nimeni% "eci când tu pierzi un fiu, sau o fiică, aleară la $ov cel răbdător, şi te vei întoarce mânâiat.
"ar peste dânsul n-a venit numai această supărare, ci s-a adăuat încă căderea şi trădarea prietenilor săi, do#enile, ocările, bat#ocura şi derâderea. :i cât de nesuferit este de a fi luat în râs de către toţi? =nsăşi nenorocirea nu poate să pricinuiască atât de mare durere, pe cât aceia, care ne fac do#eni pentru dânsa. $ov însă nu numai că nu avea nici un mânâietor în nenorocire, ci mai vârtos pe lână aceea era năpădit cu ocări din multe părţi. *l însuşi se tânuieşte de aceasta şi zice; 9 voi vă ridicaţi asupra mea 4, şi îi numeşte nemilostivi în cuvintele0 9cei de aproape ai mei s-au lepădat de mine şi casnicii mei au vorbit împotriva mea0 alţii m-au bat#ocorit, şi eu m-am făcut de râsul tuturor 4 )$ov. L$L, D, urm HG, . !umai a auzi de o asemenea ticăloşie, este nesuferit, tac despre aceea, când cineva trebuie cu fapta să o sufere. Cea mai mare sărăcie, boala cea nesuferită, cea nouă şi neauzită, pierderea unor atât de mulţi şi atât de aleşi copii, şi în astfel de chip, bat#ocura şi derâderea şi ocara oamenilor, câte răutăţi% (nii îl bat#ocoreau, alţii îi făceau do#eni, iarăşi alţii îl dispreţuiau, nu numai prietenii, ci şi sluile sale. 3a încă nu numai îl ocărau şi striau la el, ci îl şi blestemau, şi aceasta nu numai în curerea de două, sau de trei, sau de zece zile, ci în curs de multe luni, nici noaptea el nu avea odihnă, ci răutatea zilei se mai mărea prin visurile cele rozave ale nopţii. 2scultă-l pe el însuşi când zice; 9pentru ce mă înrozeşti în visurile mele şi mă înfricoşezi în vedenii4? )$ov. , D.
Care om ar fi putut să fie aşa de oţel şi de fier, încât să poată suferi atât de multe patimi? "acă fiecare din aceste patimi, luată sinură este nesuferită, apoi ândeşte, ce zomot trebuie să fi ridicat ele toate la un loc în sufletul lui şi totuşi el a suferit toate acestea, şi în toată nenorocirea sa el n-a rostit o sinură cârtire păcătoasă împotriva lui "umnezeu. "e aceea la dânsul să căutăm noi, când suntem în vreo nenorocire, şi patimile lui trebuie să fie un mi#loc de vindecare împotriva alor noastre%
Când noi vedem, că unul a ră)dat toate )ătăile pământului la un loc, să ne purtăm )ăr)ăteşte împotriva unei părţi dintru acelea, care ne(a a=uns pe noi. %ă căutăm scăparea noastră la istoria patimilor sale, ca la o mamă plină de dragoste, care apără şi ocroteşte pe fiii săi cei înspăimântaţi, şi de ne(ar lovi chiar cea mai mare nenorocire, vom găsi la 6ov mângâiere îndea=uns<
"ar dacă tu zici; 92cesta a fost $ov, şi de aceea a putut să fie atât de răbdător, eu însă nu mă pot asemăna cu dânsul4, şi altele, apoi prin aceasta tu numai îţi vei atrae o mai mare răspundere. Căci tu trebuie să fii încă mai răbdător, decât dânsul.
/entru ce aceasta? /entru că el a trăit înainte de timpul harului, când viaţa nu era aşa de reulată, harul 'fântului "uh nu se revărsase încă asupra oamenilor, când încă era foarte reu de a birui păcatul, când domnea încă blestemul şi moartea avea încă rozăvia sa. 2cum însă pentru noi lupta s-a făcut mai uşoară, de când venirea lui &ristos a ridicat toate aceste piedici ale răbdării. "e aceea, de când "umnezeu ne-a dat atât de multe haruri nu mai avem nici o dezvinovăţire, când noi nu ne asemănăm lui $ov întru răbdare.
/e lână aceea mai ândiţi, că nu atunci este timpul de tânuire şi de întristare, când ne-a lovit o nenorocire, ci atunci, când noi am săvârşit vreun păcat. !oi
însă inversăm rânduiala. Când noi săvârşim mii de păcate, aceasta puţin ne înri#eşte, iar când vine asupră-ne numai o mică nenorocire, îndată pierdem bărbăţia, ne descura#ăm şi am fi bucuroşi să ne descotorosim de viaţă.
'ar aud pe unii +icând: 'e ce oare să fie în lume nenorocirea şi ostenelile $u +ic, că de acea viaţa aceasta de acum este plină de trudă şi de greutate, pentru că şi oamenii cei mai grosolan formaţ i, care cu totul se dedau la cele vremelnic e, să se o)osească, să se sature de cele lumeşti şi pământeşti, să fugă de de+mierdări, să se lepede de dragostea lor către cele vremelnice, să(şi aţintească dragostea către cer şi să se pregătească pentru +iua =udecăţii. Căci mulţi slu=esc cărnii, şi încătuşaţi fiind de tirania celor vremelnice +ac ca fiarele în vi+iunile lor şi se simt tihniţi în ele, de aceea prin nenorocire "umnezeu voieşte a smule de la dânşii această plăcere, şi pentru aceasta le-a trimis multă trudă, întristare, ri#ă, lupte şi prime#dii, o întreaă oaste de patimi trupeşti, şi multe alte nevoi, pe care nu le putem toate număra, pentru ca ei, înspăimântându-se de acest nor de rele, să năzuiască a a#une la limanul cel lin, şi să tindă a dobândi pacea cea veşnică, unde nu este binele amestecat cu răul, ci se află numai binele sinur.
'ă cumpănim toate acestea şi să purtăm suferinţele noastre cu tărie de suflet şi cu mulţumire lui "umnezeu, pentru ca şi noi asemenea lui $ov să dobândim cununa cea de biruinţă a răbdării, prin harul şi prin iubirea de oameni a "omnlui nostru $isus &ristos, căruia cu 8atăl şi cu "uhul 'fânt se cuvine slava, acum şi în vecii vecilor%
Cuvânt la Duminica dinaintea "nălţării Sfintei Cruci - Pro!ovăduirea /nvăţăturii dumne*eieşti ete adevărata doctorie a ufletului
9"umnezeu a trimis pe
;ă laud, iu)iţilor, pentru râvna cu care aţi venit aici în casa Părintelui vostru ceresc, căci această râvnă mă face să nădă=duiesc că voi sunteţi doritori de vindecarea sufletelor voastre. Bntr(adevăr, 3iserica este un aşe+ământ vrednic de mirare şi iscusit pentru vindecarea celor )olnavi* un aşezământ de vindecare nu pentru trupuri, ci pentru suflete. *a este un aşezământ de vindecare pentru duh, şi nu rănile trupului, ci păcatele inimii se tămăduiesc aici. $ar doctoria pentru aceste păcate şi răni este învăţătura cea dumnezeiască.
2ceastă doctorie este alcătuită nu din plantele pământului, ci din cuvintele cerului* nu mâinile doctorilor le(au pregătit, ci lim)ile Proorocilor, $vangheliştilor şi postolilor. 'e aceea, doctoria aceasta este trainică, nu(şi pierde puterea prin lungimea timpului şi nu se )iruieşte de nici o )oală, oricât de puternică ar fi ea. eacurile doctorilor pământeşti, dimpotrivă, suferă de amândouă aceste cusururi. Cât timp ele sunt proaspete, atât durea+ă tăria lor* iar după trecerea unui timp mai îndelungat, ele îşi pierd puterea şi slă)esc, ca nişte trupuri rămase fără viaţă. deseori, ele şi pentru aceea sunt nelucrătoare, căci )oala este prea tare. fară de asta, ele sunt doctorii omeneşti. 'impotrivă, doctoria cea dumne+eiască nu este astfel întocmită, ci poate să fi trecut oricât de mult timp, ea totdeauna păstrea+ă propria sa putere şi tărie. 'in timpurile lui "oise, căci atunci s(a început însemnarea învăţăturii celei dumne+eieşti în %fânta %criptură, doctoria aceasta a însănătoşit nenumăraţi oameni, şi încă şi acum, după mai mult de trei mii de ani, puterea ei vindecătoare nu a pierit, încă nu a fost pentru dânsa nici o )oală prea puternică. 3i pentru această doctorie nu aveţi tre)uinţă a cheltui )ani, ci oricine o doreşte sincer şi o caută serios, poate să o ia întreagă. 'e aceea, pot do)ândi această doctorie săracii, ca şi )ogaţii* căci numai unde se cere a se cheltui )ani, )ogatul are precădere înaintea celui sărac, şi acesta din urmă, adeseori, tre)uie a se lipsi de o doctorie, nea=ungându(i )anii, dar aici, tre)uie numai să creadă în ea şi să arate râvnă pentru dânsa. 3i cine înfăţişea+ă amândouă aceste lucruri are cel mai mare folos de la această doctorie, care se primeşte numai cu astfel de preţ şi cu astfel de plată. %ăracul şi )ogatul pot, aşadar, să tragă din această doctorie acelaşi folos* )a încă, adeseori, săracul trage cel mai mare folos. Cum aceasta, şi pentru ce Pentru că
)ogatul este încurcat şi împleticit în multe gri=i, adeseori este mândru şi îngâmfat, adeseori trăieşte în lenevire şi uşurătate a minţii şi nu primeşte nici cu gri=ă, nici cu râvnă acea doctorie care este ascultarea cuvântului dumne+eiesc. 'impotrivă, săracul este slo)od de îm)ui)are, de desfătare şi de uşurinţa minţii, îşi între)uinţea+ă tot timpul său la lucrarea cu mâinile şi la îndeletniciri neprihănite* prin aceasta, sufletul lui do)ândeşte multă înţelepciune, se face mai )ăgător de seamă şi mai tare, şi cu mai mare râvnă ascultă cuvântul lui 'umne+eu. şadar, fiindcă săracul dă un preţ mai mare pentru această doctorie, de aceea şi trage din ea un folos mai mare. $u +ic acestea nu pentru a face imputare )ogaţilor îndeo)şte, nici pentru a grămădi laudă sărăciei în sine. Căci nu )ogăţia este un rău, ci reaua între)uinţare a ei este de la cel rău. 'e asemenea, şi sărăcia nu este singură în sine ceva )un, ci între)uinţarea cea dreaptă a sărăciei. ogatul acela, care se arată în istoria lui a+ăr, nu a fost pedepsit pentru că era )ogat, ci pentru că a fost crud şi nemilostiv* şi a+ăr cel sărac, din sânul lui vraam, nu a fost lăudat pentru că era sărac, ci pentru că a ră)dat sărăcia sa cu un duh mulţumitor. %unt lucruri J luaţi aminte )ine la ceea ce +ic, căci aceasta vă va da multă lumină, va depărta socotinţele cele mincinoase şi, îndeo)şte, vă va învăţa să daţi o hotărâre dreaptă (, sunt aşadar, +ic eu, lucruri, care sunt )une după firea lor, şi iarăşi altele, care sunt dimpotrivă. "ai sunt încă lucruri, care în sine nu sunt nici )une, nici rele, ci ţin un loc de mi=loc. 'e pildă, cucernicia este în sine ceva )un, necucernicia este chiar în sine ceva rău* fapta )ună este un )ine, răutatea este un rău. însă )ogăţia şi sărăcia nu sunt în sine nici )ine, nici rău, ci se fac una sau alta, după cum este întocmită voia acelor oameni care sunt părtaşi de ele. între)uinţe+i )ogăţia ta la fapte de )inefacere, atunci ea îţi va fi motiv de multe )unătăţi* iar dacă o între)uinţe+i la silnicii, la câştig nedrept, la răutate împotriva altora, atunci tu întorci între)uinţarea ei împotriva celei dinainte, adică la rău. însă nu )ogăţia este vinovată aici, ci cel care o între)uinţea+ă rău, spre nedreptăţi. 4ot aşa se întâmplă şi cu sărăcia. Când tu o porţi cu ră)dare de suflet şi, pe lângă aceasta, mulţumeşti 'omnului, atunci ea îţi va fi motiv şi prile= pentru cununile cele cereşti. 'acă, dimpotrivă, pentru sărăcia ta huleşti pe Plăsmuitorul tău şi te tânguieşti asupra proniei dumne+eieşti, atunci ea te duce la rău. însă precum mai înainte, nu )ogăţia era vinovată pentru nedreptate, aşa şi aici, nu putem învinovăţi sărăcia
pentru hulirea lui 'umne+eu, ci ea cade asupra celui care n(a voit să sufere sărăcia cuminte. auda şi ocara stau aici cu totul în mâna voinţei şi alegerii noastre. ogăţia este un )ine, însă nu în sine, ci în mâna celui drept. Pe de altă parte, sărăcia este ceva rău, însă nu după firea ei, ci prin gura celui necucernic, pentru că el, supărat pe ea, învinovăţeşte şi huleşte pe 8ăcătorul său. şadar, nici )ogăţia să nu o învinovăţim, nici sărăcia de(a dreptul să nu o prihănim, ci pe cei care fac o rea între)uinţare din una sau din alta* căci )ogăţia şi sărăcia, singure, sunt lucruri de mi=loc. 'ar să ne întoarcem de unde am pornit, că atât )ogatul cât şi săracul, în acelaşi chip, pot do)ândi doctoria care se capătă în iserică, )a încă adeseori, cel sărac este mai cu râvnă şi mai sârguincios în între)uinţarea acestui mi=loc de vindecare. 'ar această doctorie nu are unică între)uinţare. Pentru că ea vindecă sufletele, nu se pierde prin lungimea timpului, nu este prea sla)ă pentru nici o )oală, se dă în dar şi stă la îndemână, atât săracului cât şi )ogatului. însă ea are mai departe şi o altă însuşire slăvită, nu mai mică decât cele până acum numite. 3i care este aceasta ceea că noi nu declarăm ce fel de )olnavi aleargă aici spre însănătoşire. Cei care se duc în aşe+ămintele de vindecare lumeşti nu pot ascunde rănile şi vătămările lumeşti, )a încă doctorul nu poate să le dea nici o doctorie, dacă ei n(au descoperit mai întâi rana* aici însă nu este aşa. !oi vedem aici nenumărate persoane împre#urul nostru şi le vindecăm pe toate îndeobşte. !oi nu scoatem pe păcătos la iveală şi nu declarăm păcatele lui, ci propovăduim tuturor învăţătura cea dumnezeiască şi lăsăm conştiinţei ascultătorilor ca fiecare să-şi aleaă doctoria care se potriveşte la rana lui, adică cuvântul de învăţătură prin care prihana se osândeşte, fapta bună se laudă, îmbuibarea se mustră, cumpătarea şi înfrânarea nu se osândesc, mândria se ruşinează, smerenia se slăveşte. 2cest cuvânt izvorăşte din ura predicatorului ca o doctorie, alcătuită din tot felul de părţi, iar datoria ascultătorilor este să-şi aleaă fiecare pentru sine tocmai ceea ce i se potriveşte şi îi este de folos. Cuvântul învăţăturii la iveală cu îndră+neală,lucrea+ă dar prin+ându(se fiecăruia îndeose)i* iese puterea sa vindecătoare în ascuns,de şiconştiinţa adeseori sănătatea se restatorniceşte înainte de a fi fost cunoscută )oala.
Când eu, de pildă, într(o predică am proslăvit puterea rugăciunii şi am do=enit pe cei leneşi la rugăciune, nu am numit în pu)lic pe nici unul dintre dânşii. 'eci, celor cărora eu le(am dat mărturie că ei sunt sârguitori în rugăciune, aceia s(au făcut încă mai sârguitori decât înainte* iar cei pe care conştiinţa lor i(a do=enit pentru lenevire, şi(au însuşit critica mea, au părăsit răceala lor şi ne)ăgarea în seamă a rugăciunii. $u, însă, nu pot să numesc nici pe unii nici pe alţii, şi tocmai această necunoştinţă şi neştiinţă este la amândouă părţile potrivită. ;oiţi să ştiţi pentru ce %ă vă spun. Cel ce a au+it lauda rugăciunii şi are cunoştinţa râvnei sale întru aceasta, dacă ar fi avut mulţi martori ai laudei sale, lesne ar fi că+ut în semeţie şi în mândrie, dar fiindcă el şi(a însuşit această laudă numai în ascuns, el s(a asigurat împotriva a toată îngâmfarea. 'impotrivă, cel ce se cunoaşte vinovat în lenevirea sa, au+ind tânguirea mea, mai lesne se va îm)unătăţi prin această do=ana care i s(a făcut în ascuns, fără de martori. ceasta este pentru dânsul de un mare folos. dică, fiindcă =udecata mulţimii are mare putere asupra noastră, de aceea noi, păcătoşii, tindem a ne îndrepta câtă vreme noi credem că greşelile noastre sunt încă necunoscute* iar după ce ele s(au făcut cunoscute la arătare, noi atunci ne facem fără ruşine şi leneşi. Precum rănile cele de+golite, fiind e!puse pururea la asprimea aerului, se înrăutăţesc, tot aşa se întâmplă cu sufletul cel păcătos* el se face mai neruşinat, când do=enirea încălcărilor de lege ale lui se face înaintea multor martori. Ca să nu se întâmple una ca aceasta, de aceea propovăduirea cuvântului lui "umnezeu a vindecat întru ascuns bolile voastre. 3i ca să cunoaşteţi că acest chip de vindecare ascuns aduce roade )ogate, ascultaţi ce +ice #ristos: & "e va reşi ţie fratele tău, meri şi îl mustră pe dânsul, nu +ice: &între tine şi între cetate, şi, cu atât mai puţin: &între tine şi între popor, ci: & între tine şi între el sinur -"atei 01, 05. Pâra, +ice $l, tre)uie să se facă fără martori, pentru ca mai uşor să poată veni îndreptarea. şadar, este de lăudat când o astfel de sfătuire sau do=ana nu se face cunoscută. $ste destul când conştiinţa omului mărturiseşte împotriva lui* este îndea=uns acest =udecător nemituit. !u poţi tu să pedepseşti pe păcătos mai aspru decât propria
lui conştiinţă0 pârâşul acestamai estebine cel decât mai amarnic, nimeni nu cunoaşte încălcările de lee ale omului conştiinţaşisa. 'e aceea, nu mai înmulţi rănile lui cu altele noi, prin descoperirea păcatelor sale, ci
sfătuieşte(l fără martori. şa a făcut şi %fântul Pavel, când el +icea către corinteni: &2cestea, fraţilor, le-am zis ca despre mine şi despre 2pollo, dar ele sunt pentru voi -6 Corinteni /, >. 'eci, el n(a numit pe cei păcătoşi dintre corinteni, ci i(a ascuns su) numele său şi al lui pollo, şi prin aceasta le(a dat prile=ul a se smulge de la nelegiuirile lor. 6n alt loc, el +ice: &!u cumva dacă voi veni iarăşi, să mă smerească "umnezeul meu la voi şi să plân pe mulţi care au reşit mai înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut -66 Corinteni 02, 20.
Vezi cum el numeşte pe păcătoşi numai îndeobşte şi nu-i înseamnă mai de aproape, pentru ca nu cumva, prin pâra făţişă, să facă sufletele lor mai neruşinate? în acelaşi chip procedea+ă şi predicatorul, cu multă )ăgare de seamă la mustrările şi pedepsirile sale, şi de aceea vă sfătuiesc şi eu să fiţi totdeauna cu luare aminte la propovăduirea cuvântului dumne+eiesc şi să lucraţi cu toată râvna la îndreptarea voastră. min.
Cuvânt la &0 octombrie8 *iua Sfântului marelui
9:i venind ucenicii 7ui 7-au deşteptat pe *l, zicând; "oamne mântuieşte-ne, că pierim4 )5at. B, AH !enorocirea ne duce la "umnezeu
"erită să ne dăm osteneala, ca totdeauna tare şi neclintit să ţinem minte şi niciodată să nu uităm, că 'umne+eu este )un şi plin de dragoste, nu numai când ne face )ine, ci şi când ne pedepseşte. Cu adevărat, pedepsele şi certările sale se numără între cele mai mari )inefaceri, şi sunt dovadă de pronia lui cea îndurătoare. 'e aceea, când tu ve+i, că s(au ivit foame şi molimă, secetă, sau vărsare de apă, sau vreme rea, sau altceva de felul acesta cercetea+ă pe neamul omenesc, nu te supăra, nu cârti, ci închină(te pricinuitorului acestora, şi admiră( pentru purtarea de gri=ă a ui. $l este, care trimite toate acestea şi pedepseşte trupul, pentru ca să se îndrepte şi să se mântuiască sufletul.
Cum, "umnezeu trimite astfel de nenorociri? Poate că +ici tu. şa, 'umne+eu le trimite, eu aş putea vesti aceasta înaintea a toată lumea: 'umne+eu le trimite. Când eu +ic aceasta, am în partea mea pe proorocul mos, care strigă şi +ice: & !u este nici un rău în lume, pe care să nu-l fi trimis "omnul -mos. 666, >. Cuvântul rău, este însă un cuvânt cu două înţelesuri, căci este un rău, care este adevăratul rău, adică păcatul, de pildă desfrânarea, curvia, lăcomia averii şi sute de alte păcate, care cu dreptate merită cele mai mari certări şi pedepse. %unt însă şi rele, care propriu +is, nu sunt rele, şi numai se numesc aşa, precum: foamea, molima, moartea, )oala ş.a. cestea în fapt nu sunt vreun rău, ele numai se numesc aşa.
*u nu zic aceasta în zadar0 căci dacă ele ar fi adevărate rele, nu ar putea să fie pentru noi pricină de un bine aşa de mult, prin aceea de pildă că ele smeresc mândria noastră, alună uşurătatea minţii şi ne fac mai râvnitori şi mai băători de seamă. Psalmistul +ice cu privire la 6udei: & Când "umnezeu îi ucidea pe dânşii, atunci $l căuta pe *l, se întorcea şi mâneca la "ânsul -Ps. OO;66, 1. şadar el vor)eşte despre un rău, care făcea pe iudei mai cuminţi, mai )uni şi mai râvnitori, îi întoarce la fapta cea )ună* însă el nu grăieşte despre acel fel de rele, care merită defăimare şi pedeapsă.
2cest din fel cele de rele, adică păcatele, nu vinsoidede la rele, "umnezeu, estevorbeşte faptă a însăşi voiiurmă noastre răzvrătite0 însă celălalt despre ci care proorocul 2mos, tocmai este destinat, spre a ridica acele rele şi a le depărta. 2şadar proorocul 2mos prin cuvântul rău înţelee propriu zis necazurile şi
nenorocirile, care se numesc rele nu după firea lor, ci numai după socotinţa oamenilor. 8iindcă noi suntem o)işnuiţi a numi rău nu numai furtul, curvia ş.a. ci încă şi întâmplările nenorocite, de aceea şi proorocul între)uinţea+ă acest chip de grăire, când +ice: &nu este nici un rău în cetate, pe care să nu-l fi trimis "omnul . 6ncă mai înainte +isese 'omnul aceeaşi prin proorocul 6saia cu cuvintele: & *u sunt "omnul "umnezeu cel ce face pace şi zidesc rele -6s. O;, ?. 6arăşi prin cuvântul rele, se înţeleg neca+urile şi nenorocirile. semenea înţelege şi #ristos, când +ice ucenicilor săi: & a#une zilei răutatea ei -"at. ;6, /, adică: neca+ul său. şadar, este clar, că în toate aceste locuri prin +icerea rău, răutate, se înţeleg pedepsele şi certurile, şi că acestea ni le trimite 'umne+eu, tocmai prin aceasta arătându(ne purtarea sa de gri=ă pentru noi. 6ncă şi doctorul merită laudă nu numai atunci, când duce pe )olnav în grădini desfătate şi în live+i, în )ăi şi la apă proaspătă, sau la mese scumpe, ci încă şi atunci, când el lasă pe )olnav să sufere foame şi sete, il închide în pat sau în odaie, )a încă îi răpeşte chiar lumina soarelui, astupând şi întunecând ferestrele* de asemenea, când îl taie şi(l arde, şi îi dă doctorii amare. Hri şi câte altele de felul acesta ar face el, totuşi pururi rămâne doctor vindecător. 'eci nu este oare cea mai mare ne)unie, pe acest doctor, după ce a născocit atât de multe rele, totuşi a(l lăuda* pe 'umne+eu dimpotrivă a( huli şi a tăgădui ocârmuirea lumii prin $l, când aduce asupra noastră asemenea chinuri< 3i cu toate acestea $l este adevăratul doctor pentru trup şi pentru suflet. Pentru aceea, când $l vede, că noi din pricina unei prea mari norociri ne(am făcut semeţi, şi ne(am cuprins de frigurile păcatului, ne scapă iarăşi de această )oală prin lipsă, prin foame, prin moarte şi prin alte întâmplări nenorocite, ca prin nişte doctorii. 'ar +ici tu: lipsa şi foamea urmăresc numai pe cei săraci, nu si pe păcătoşii cei )ogaţi. ine* dar 'umne+eu nu pedepseşte numai prin foame, ci încă şi prin mii de alte lucruri. 'umne+eu adeseori a îndreptat pe cei săraci prin foame, iar pe cei )ogaţi şi înstăriţi prin prime=dii, prin )oli şi prin moarte neaşteptată. 'umne+eu ştie felurite mi=loace şi căi, spre a ne întoarce. 4u poţi să ve+i din istoria strămoaşei noastre $va, cât de )ună a fost pentru dânsa i+gonirea din Dai, aşadar o foarte mare nenorocire pentru ea. %ocoteşte numai, cum era $va înainte, şi cum s(a făcut după aceea, înainte ea a cre+ut diavolului,
amăgitorului şi duhului celui rău mai mult decît poruncilor celor dumne+eieşti, şi numai singură privirea pomului a ademenit(o să calce legea cea dumne+eiească. 'ar uită(te numai cu cât s(a făcut ea mai )ună şi mai cuminte după i+gonirea din Dai Când a născut ea un fiu +icea acum: & dobândit-am om prin "umnezeu -8ac. 6;, 0. 4ocmai ea, care înainte dispreţuise pe 'umne+eu, nă+uieşte acum la 'umne+eu, şi pentru naşterea ei mulţumeşte nu firii, ci lui 'umne+eu, 'omnului firii, pe care acum îl cunoaşte şi(l proslăveşte. 4ocmai ea, care înainte înşelase pe )ăr)atul său, mai târ+iu, când a născut pe al treilea copil, i(a dat un nume, care de(a pururea tre)uia să amintească copilului, că el a fost dăruit de 'umne+eu. dică ea a +is la a treia naştere a lui %et: & mi-a ridicat mie "umnezeu altă sămânţă, în locul lui 2bel, pe care l-a omorât Cain . -8ac. 6;, 25. 'espre %et vrea să +ică: ridicat. $a adeseori îşi aducea aminte de acea nenorocire, însă totuşi nu era supărată, ci mulţumeşte lui 'umne+eu pentru darul lui cel nou, numeşte pe fiul său cu numele darului, şi aşa chiar din numele lui îi dă un permanent învăţământ. şadar 'umne+eu trimiţând $vei o nenorocire, i(a gătit o norocire mult mai mare. $l a i+gonit(o din Dai, însă prin această i+gonire ea fu adusă la cunoştinţa de 'umne+eu, şi prin urmare a aflat mai mult decât a pierdut. 'umne+eu face aceasta cu noi, ca părintele cel )un cu fiul său. 6ntâi acesta lasă pe fiul său să locuiască în casa sa şi a se îndulci de toate )unurile cele părinteşti. 'acă însă fiul prin aceste )unuri se înrăutăţeşte, îl îndepărtea+ă de la masa sa şi(l alungă de la ochii săi şi din casa sa, pentru ca el fiind întru nenorocire şi întru ruşine, iarăşi să se îndrepte şi să se facă vrednic de a se întoarce în casa 4atălui său şi a do)ândi moştenirea cea părintească. 4ocmai aşa a făcut 'umne+eu. *l a dat omului 6aiul. Când acesta s-a arătat nevrednic, l-a izonit de acolo, pentru ca el prin petrecerea afară şi prin pedeapsă să se îndrepte şi să se facă vrednic, de a fi primit a doua oară în 6ai, însă în raiul cel ceresc. Vezi acum, că "umnezeu a fost cu bunătate către oameni şi întru aceea, că i-a izonit din 6ai0 căci dacă n-ar fi făcut el aceasta, ei nu s-ar fi îndreptat şi nu s-ar fi făcut vrednici de 6ai. 'umne+eu face cu noi, ca vierii cu )utucii de vie. $i nu numai acoperă rădăcina, nu numai apărăsapa, de spini, o şi taie, şi leapădă din ea mulţi 'e aceea ei poartă nu onumai ci şicicosorul. 6nsă pentru aceasta lor nucurpeni. le face nimeni vreo imputare, ci mai vârtos îi laudă, când văd, că ei taie multe nefolositoare şi vătămătoare, pentru ca cele rămase cu atât mai )ine să i+)utească. 'eci n(ar tre)ui
oare să fie ne)unia cea mai mare, ca să laude pe un tată, pe un doctor, pe un vier în chipul arătat, şi a nu ocărî nici pe tatăl, care alungă din casă pe fiul cel fără de socoteală, nici pe doctorul, care dă )olnavului doctorii amare, nici pe vierul care taie viţele* iar asupra lui 'umne+eu, dimpotrivă, a se tângui şi a tă)ărî asupra lui cu mii de ocări, când $l voieşte a ne deştepta din ameţeala şi din căpierea păcătoşiei @u este oare aceasta cea mai mare smintire, şi ce iertare vom merita noi, când pe 'omnul cel atât de )un, îndurat şi atât de îngri=orător pentru noi, care este mai înţelept decât orice doctor, mai plin de iu)ire decât oricare tată, şi care între)uinţea+ă mai multă sârguinţă şi îngri=ire pentru sufletele noastre, decât poate între)uinţa un lucrător de pământ pentru ţarina sa J ce iertare +ic, vom merita noi, când ocărăm şi prihănim pe un asemenea 'omn, pe 'umne+eu în loc să ne închinăm ui. 'eparte să fie aceasta de noi* mai vârtos, când 'umne+eu după înţelepciunea sa retrage darurile şi )unurile, care ni le împrumutase până acum, sau trimite asupra noastră vreo nouă întâmplare rea, să strigăm cu 6ov: & "omnul a dat, "omnul a luat0 fie numele "omnului binecuvântat< -6ov. 0, 20. min.
Cuvânt la noiembrie8 /n *iua Sfinţilor Ar+an$+eli
nă+uiesc la dreptate. &4re)uie să fie eresuri între noi, +ice postolul, ca cei lămuriţi să se facă arătaţi între voi -6 Cor 00, 09. şadar 'umne+eu de aceia n(a stârpit pe cei răi din lume, pentru ca cei drepţi să lucească mai mult. ;e+i tu ce folos Bnsă acest folos nu vine de la cei răi, ci de la vite=ia celor )uni. 'e aceia noi admirăm pe @oe nu numai că a fost drept şi desăvârşit, ci mai mult pentru că el a păstrat fapta cea )ună a sa într(o vreme atat de pierdută şi necucernică, într(o vreme în care nimenea nu(i da lui pildă de faptă )ună, ci mai mult, toţi îl indemnau la necucernicie. $l a mers tocmai pe calea opusă şi asemenea unui călător cura=os, care vedea că toată mulţimea merge pe o cale, el totuşi alege şi se îndreaptă pe alta singuratică. Pentru aceia +ice despre dânsul %fânta %criptură nu doar că: &@oe era un om drept şi desăvârşit ci adaugă &în timpurile sale -8ac. ;6, 9, care erau atât de ră+vrătite şi stricate, şi în care nu aflai faptă )ună nicăieri. şadar cei cucernici trag de la cei păcătoşi folosul pomenit, şi asemenea copacilor care fiind clătiţi de vânturi puternice, se fac mai tari. 'ar şi păcătoşii au folos pentru ei, din amestecarea cu cei cucernici. $i tre)uie să se teamă, să se ruşine+e, să se roşeasca de dânşii, şi chiar dacă nu încetea+ă de a mai face păcatul, totuşi ei îl fac mai mult în ascuns. $ste şi aceasta un merit mare când un păcătos pierde cura=ul de a mai face păcatul la vederea tuturor. Purtarea celor cucernici este pentru cel păcătos un prielnic pârâş al răutăţii sale. &Chiar vederea lui ne cade greu, +ic cei păcătoşi despre cel drept -Bnţelep. 66, 05. $ste un început )un de îndreptare chiar şi acesta, că păcătosul nu se simte )ine la vederea celui drept. Conştiinţa păcătosului se înfiorea+ă şi se tre+eşte la vederea celui cucernic, şi aceasta îl împiedică foarte mult a mai face păcatul. ;e+i ce folos au cei cucernici de la cei păcătoşi, şi păcătoşii de la cei cucernici 'e aceia nu a separat 'umne+eu unii de alţii, ci i(a lăsat amestecaţi. ceastă amestecare mai are şi alt folos. Păcătoşii aruncă cu mare uşurinţă vinovăţia răutăţii lor asupra lui 'umne+eu şi +ic: noi nu putem fi altfel, firea omenească este prea sla)ă. 'eci pentru a le arăta că nu este aşa, 'umne+eu lasă pe cei cucernici a locui la un loc cu cei păcătoşi, pune slugă către slugă, pentru ca cei cucernici să =udece pe cei păcătoşi, şi ca păcătoşii să nu mai ai)ă nici un prete!t de a învinovăţi pe 'umne+eu. ⇒
<şadar când un om trăieşte +n necurăţie şi voieşte a se de-vinovăţi cu slăbiciunea firii omeneşti& arată!i un om care trăieşte +n curăţie&
de este vreun răpitor şi lacom şi asupreşte pe alţii arată!i pe unul darnic care face multă milostenie3 ⇒ ,e este unul plin de ură şi pi-mă aratăi pe altul care este slobod de această patimă3 ⇒ ,e se lasă unul stăpânit de mânie& arată!i un vecin care ştie a se stăpâni pe sine3 ⇒
@u este destul ca unor astfel de oameni să le aducă cineva pilde din istoria trecutului ci tre)uie să le arate dine!emple timpul de faţă, şi prin darul lui 'umne+eu, şi în vremea +ilelor noastre suntfapte multe cucernicie. 'eci cine nu voieşte să creadă că 6ov a fost atât de ră)dător precum +ice %fânta %criptură, arată(6 un comtemporan, care(i asemenea cu 6ov în fapta )ună şi +ii: tu eşti o slugă ca şi acesta, eşti un om ca şi dânsul, locuieşte pe acelaşi pământ şi su) acelaşi cer şi gustă asemenea hrană ca şi dânsul, pentru ce tu trăieşti în păcat, iar acela întru dreptate ;e+i, această dovedire este una din cau+ele pentru care 'umne+eu lasă pe păcătoşi şi pe cei drepţi de a trăi unii lângă alţii. Bn sfârşit 'umne+eu nu a despărţit pe cei cucernici şi pe cei păcătoşi unii de alţii, pentru ca cei dintâi să atragă pe cei din urmă şi să(i întoarcă la fapta cea )ună. scultă ce ape+is #ristos cătreo ucenicii &semenea este Bmpărăţia Cerurilornumai aluatului care luându(l, femeie l(a%ăi: amestecat cu trei măsuri de făină până a dospit toată -"at. 0, . 'eci cei cucernici au în lume puterea aluatului, aşa că ei pot să(i îndrepte pe cei păcătoşi şi să(6 facă asemenea lor. %ă nu +ici că cei cucernici sunt puţini că şi aluatul era puţin. ceasta nu a fost nici o piedică şi mai mult aluatul cel puţin ce a pătruns toată frământătura şi prin propria lui puterea a făcut(o asemenea lui, adică acru. şa şi puterea celor cucernici nu se rea+imă pe mărimea numărului lor ci tăria vine chiar de la 'uhul %fânt. postolii au fost doispre+ece. ;e+i cât de puţin aluat 3i toată lumea era în necredinţă. ;e+i ce grămadă mare şi totuşi cei doispre+ece apostolii au întors toată lumea. şadar, 'umne+eu a îngăduit pe cei cucernici şi pe cei păcătoşi unii lângă alţii, pentru ca ei, precum din fire sunt asemenea unii cu alţii, să fie asemenea unii cu alţii în fapta cea )ună. ceasta ne a=ută şi foloseşte la mântuirea noastră. min.
Cuvânt la 7aşterea Domnului =&' decembrie> Ceea ce patriarhii cu mare dor au aşteptat, proorocii au pre+is, drepţii au dorit să vadă, s(a împlinit în +iua de astă+i: "umnezeu '-a arătat în trup pe pământ şi a locuit între oameni. 'e aceea, să ne )ucurăm şi să ne veselim, iu)iţilor<
"acă $oan, încă în pântecele mamei sale fiind, când a venit 5aria la *lisabeta, a săltat de bucurie, cât mai mult noi, nu pe 5aria, pe =nsuşi 5ântuitorul nostru,cu trebuie să săltăm cu astăzi, bucurievăzând şi să prăznuim, să neci minunăm şi să ne uimim de 8aina cea mare a întrupării lui &ristos, care covârşeşte toată priceperea omenească.
%ocoteşte numai ce minune ar fi când dintr(o dată soarele s(ar pogorî din cer şi s(ar mişca pe pământ şi de aici şi(ar împrăştia ra+ele sale. 'eci, dacă aceasta s(ar întâmpla măcar numai cu o stea a pământului, ar tre)ui să pună în cea mai mare uimire pe toţi cei ce ar vedea. 1ândeşte şi cumpăneşte apoi cât de minunat este a vedea pe 'oarele dreptăţii cum răspândeşte razele 'ale din 8rupul 'ău şi luminează sufletele noastre. 'e mult doream eu să privesc această +i şi într(o adunare aşa de mare. $u doream ca în această săr)ătoare să văd )iserica plină de fraţi, precum este, şi dorinţa mea s(a îndeplinit. @u sunt nici +ece ani de când această +i s(a făcut cunoscută, şi iată că ea străluceşte prin râvna noastră, ca şi când ni s(ar fi predat din veac şi de mulţi ani, aşa că poate să o numească cineva cu dreptate săr)ătoare nouă şi veche. @ouă, pentru că ea de curând ni s(a făcut cunoscută* veche, pentru că ea îndată s(a făcut asemenea cu săr)ătorile cele mai vechi şi, aşa +icând, a a=uns aceeaşi măsură a vechimii cu acestea. Precum plantele cele no)ile, când se pun în pământ, îndată şi repede cresc la înălţime, la fel această săr)ătoare, care la apuseni era demult cunoscută, iar la noi, a)ia acum, de câţiva ani s(a adus, aşa de repede a crescut şi aşa de multe roade a adus, precum şi voi vedeţi, că )iserica este plină de mulţimea credincioşilor. ceastă râvnă a voastră este vrednică de răsplată, şi aceasta să o aşteptaţi de la Cel ce %(a născut astă+i, de la #ristos. $l vă va răsplăti deplin, căci dragostea către această +i este cel mai mare semn de dragoste către Cel ce %(a născut astă+i. 'eci, ca un părinte al vostru întru slu=ire, voi încerca a vor)i spre folosul vostru, pe cât îmi stă în puterile mele şi cât darul lui 'umne+eu îmi va da. 'eci, ce doriţi voi să au+iţi întru această +i Ce altceva decât să vor)im despre această +i. $u ştiu că mulţi, încă şi acum, nu sunt lămuriţi întru sine despre această săr)ătoare. Anii sunt pentru, alţii împotrivă, şi în toate locurile se vor)eşte despre ea. Anii aduc împotriva ei că este nouă şi a)ia de curând săr)ătorită, alţii întăresc că este străveche, căci încă şi proorocii au prevestit @aşterea lui #ristos, şi că ea este cunoscută şi stimată din timpurile cele vechi de către toţi apusenii, de la 4racia până la Cadi!. $i )ine, despre această +i vom vor)i noi
pătrundere mai mare ce veţi do)ândi despre ea, prin vor)a mea, va mări şi mai mult dragostea voastră către această săr)ătoare.
*u am trei dovezi din care noi cunoaştem că acesta este timpul în care '-a născut "omnul nostru $isus &ristos, Cuvântul lui "umnezeu. Cea dintâi din acete trei dove*i ete re!e2unea cu care aceată ărbătoare -a făcut cunocută !retutindeni şi a a2un la aşa /nălţime şi /nflorire. Pe ceea ce Iamaliil a +is în privinţa propovăduirii $vangheliei: & "e este lucrul acesta de la oameni se va risipi, iar de este de la "umnezeu, nu veţi putea să-l risipiţi -8apte 5, 1(9, tocmai pe aceasta mă )i+uiesc eu când vă vor)esc despre săr)ătoarea de astă+i. 8iindcă Cuvântul lui 'umne+eu, Care %(a născut în această +i, este din 'umne+eu, de aceea această săr)ătoare nu numai că nu a încetat, ci din an în an s(a făcut mai mare şi mai slăvită. 'e asemenea, şi acea propovăduire a $vangheliei despre care grăieşte Iamaliil, în puţini ani s(a răspândit în toată lumea, măcar că peste tot era condusă de făcătorii de corturi, de pescari şi de oameni neînvăţaţi. "icimea slu=itorilor nu vătăma cu nimic, căci puterea celui care %e propovăduia )iruia toate mai dinainte, depărta toate piedicile şi descoperea propria putere. 6ar dacă cin eva nu este lămu rit de cele +ise de mine, eu pot să aduc o a doua dovadă. Care $a se află în spusele $vangheliei: & în zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul 2uust să se înscrie toată lumea. 2ceastă înscriere s-a făcut întâi pe când Tuirinius cârmuia 'iria. :i se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. :i s-a suit şi $osif din 1alileea, din cetatea !azaret, în $udeea, în cetatea lui "avid care se numeşte 3etleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui "avid, ca să se înscrie împreună cu 5aria, cea loodită cu el, care era însărcinată. "ar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, şi a născut pe
"ar va zice cineva; 9Ce, a fost naşterea lui &ristos la porunca Cezarului?4. @u puţin, iu)itule, ci foarte mult, şi acea poruncă era dintre lucrurile cele mai neapărate pentru săvârşirea scopurilor lui 'umne+eu. Cum aşa Ialileea este o provincie din Palestina, şi @a+aretul este o cetate din Ialileea. 3i mai departe încă, şi 6udeea este o provincie din Palestina, numită aşa după locuitorii ei cei din seminţia lui 6uda, iar etleemul era o cetate din 6udeea. 'eci, toţi proorocii au propovăduit că #ristos va veni din etleem, nu din @a+aret, căci este scris: 9:i tu 3etleeme, deşi eşti mai mic între miile lui $uda, din tine va ieşi stăpânitor peste $srael4 -"iheia 5, 0. 3i când odinioară iudeii au fost între)aţi de 6rod unde %e va naşte #ristos, i(au adus această mărturie -"atei 2, >. 'e aceea, şi @atanael, când i(a +is 8ilip* 92flat-am pe $isus cel din !azaret4, a răspuns: 9"in !azaret poate fi ceva bun?4 -6oan 0, /5. 3i #ristos a +is despre el: 9$ată cu adevărat israelit în care nu este vicleşu4. "ar pentru ce l-a lăudat pe el? Pentru că el, prin vor)a lui 8ilip, nu s(a lăsat ademenit îndată, ci ştia )ine şi întocmai că #ristos nu %e va naşte nici în @a+aret, nici în Ialileea, ci în 6udeea şi în etleem, cum s(a şi întâmplat. 'eci, fiindcă 8ilip nu ştia aceasta, @atanael, cel cunoscător de lege, a dat răspunsul cel potrivit cu proorociile cele vechi* ştiind )ine că #ristos nu vine din @a+aret, pentru aceea a +is #ristos: &6ată cu adevărat israelit în care nu este vicleşug. 'in acelaşi motiv -ca @atanael către 8ilip, +iceau unii dintre iudei către @icodim: 9 Cercetează şi vezi că din 1alileea nu s-a ridicat prooroc4 -6oan ?, 52, şi iarăşi: 9@are, nu din 3etleem, cetatea lui "avid, va să vină &ristos?4 -6oan ?, /2. $ste clar că $l de acolo are să vină, nu din Ialileea.
"eci, $osif şi cu 5aria, născuţi în 3etleem, părăsiseră cetatea aceasta şi se aşezaseră în !azaret, precum adeseori se întâmplă că oamenii lasă cetatea părintească şi îşi mută locuinţa în altă parte, însă &ristos trebuia să 'e nască în 3etleem, de aceea a ieşit porunca Cezarului, silindu-i, contra voii lor, să se ducă în 3etleem, căci aşa a rânduit "umnezeu. Căci legea care poruncea ca fiecare să se înscrie în patria lui i(a silit să se ridice de acolo, adică din @a+aret, şi să se ducă în etleem pentru a se înscrie. ceasta însemnând $vanghelistul, +ice: 9:i s-a suit $osif din 1alileea, din cetatea !azaret, în $udeea, în cetatea lui "avid, care se numeşte 3etleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui "avid, ca să se înscries-au cu 5aria ceazilele loodită care era "ar'ău, pe când erau ei acolo, împlinit ca eacusăel,nască, şi a însărcinată. născut pe
Vedeţi, iubiţilor, rânduiala lui "umnezeu, care pentru scopurile 'ale se foloseşte atât de cei credincioşi, cât şi de cei necredincioşi, pentru ca cei ce sunt străini de adevărata cinstire a lui "umnezeu să înveţe a cunoaşte puterea şi virtutea 7ui% 'teaua a adus pe maii de la răsărit0 porunca Cezarului a adus pe 5aria în cetatea ei părintească, care s-a numit de prooroci ca loc de naştere a lui &ristos. "in aceasta, noi vedem că şi
/recum în lume este cerul şi pământul, şi în mi#locul amândurora este tăria, aşa a trebuit să se zidească şi templul. "e aceea, *l a despărţit templul în două, şi între amândouă părţile a aşezat catapeteasma. /artea cea dinaintea catapetesmei era deschisă tuturor, iar partea cea dinlăuntru, cea din spatele catapetesmei, nu era permisă nimănui, nici măcar nu putea fi văzută, decât numai de preotul cel mare. 3i să ştii că eu nu spun de la mine aceasta, ci cum că templul, cu adevărat s(a +idit după planul lumii, poţi au+i de la Pavel, când el +ice cu privire la înălţarea la cer a lui #ristos: 9Căci &ristos n-a intrat într-o 'fântă a 'fintelor făcută de -$vreia 9,%anctuarului 2/. $l +ice cu aceasta că mâini închipuirea celei adevărate4 %fintelor, aici pe pământ, este icoană adevărat. 6ar%fânta cum catapeteasma de la %fânta %fintelor despărţea %fintele de cele dinafară, precum cerul desparte ceea ce este deasupra lui de toate cele ce sunt la noi, a arătat(o
postolul când a numit cerul catapeteasmă. Căci vor)ind despre năde=de, el +ice: 9/e care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită şi tare, intrând dincolo de catapeteasmă, unde $isus a intrat pentru noi ca înaintemerător, fiind făcut 2rhiereu în veac, după rănduiala lui 5elchisedec4 -$vrei >, 09(27. Vezi cum numea el cerul catapeteasmă? fară, înaintea catapetesmei, era sfeşnicul, şi masa şi altarul cel de aramă pentru =ertfe şi arderi de tot, iar înăuntru, după catapeteasmă, era sicriul, acoperit peste tot cu aur, şi într(însul ta)lele egii, şi năstrapa cea de aur, şi toiagul lui aron ce odrăslise, şi altarul cel de aur, care servea numai la tămâierea =ertfelor. 'ar şi despre aceasta vreau să aduc o mărturie a lui Pavel, care +ice că în cortul cel dintâi intrau totdeauna preoţii, săvârşind slu#bele dumnezeieşti -$vrei 9, >. Prin acesta din urmă, el înţelege partea cea din afară a cortului unde putea să intre toată lumea şi unde era sfeşnicul şi masa punerii înainte a pâinilor, iar după a doua catapeteasmă era aşe+ată aşa numita %fânta %fintelor cu altarul cel de aur şi sicriul cel aurit peste tot, iar într(însul năstrapa cea de aur cu mana, şi toiagul lui aron ce odrăslise, şi ta)lele egii. 'easupra sicriului erau heruvimii slavei care um)reau acoperământul sicriului. 3i toate acestea, fiind aşa aşe+ate în cortul cel dintâi, aici intrau preoţii când aduceau =ertfele, iar în a doua despărţitură, o dată pe an, intra sinur 2rhiereul, şi nu fără de sâne, pe care îl aducea pentru sine însuşi şi pentru păcatele poporului -$vrei 9, 0(?. Vezi că numai 2rhiereul intra aici şi numai o dată în an?
"ar veţi zice; 9Ce leătură au toate acestea cu ziua de astăzi?4. şteptaţi puţin şi vă veţi lămuri. @oi urmărim i+vorul până la o)ârşia sa şi vrem să a=ungem până la adânc, pentru ca toate să ni se lămurească cu uşurinţă. 4otuşi, ca vor)irea noastră să nu fie prea lungă şi puţin lămuritoare prin lungimea ei, vă voi spune acum pricina pentru care am spus toate acestea. şadar, pentru ce Când 6oan avea în pântecele $lisa)etei şase luni, ea a primit pe "aria. 'acă noi vom afla care este acea lună a şasea, atunci vom şti şi când a +ămislit "aria, şi ştiind aceasta, vom şti şi când ea a născut socotind cele nouă luni. "ar de unde putem afla care era a şasea lună a sarcinii *lisabetei? 'e acolo, că ştim în care lună ea a +ămislit, şi aceasta o aflăm când vom cunoaşte timpul întru care )ăr)atul ei -Laharia a primit vestea cea )ună. ne 3i de unde putem cunoaşte aceasta "in 'fânta 'criptură, fiindcă *vanhelia istoriseşte că Naharia era tocmai în 'fânta 'fintelor, când înerul i-a adus vestea şi l-a înştiinţat despre naşterea lui $oan. 'eci, fiindcă %criptura arată lămurit că singur rhiereul, şi
numai o dată pe an, intra în %fânta %fintelor şi în care lună a anului, apoi de aici se cunoaşte timpul în care Laharia a primit vestea cea )ună, şi din aceasta cunoaştem şi timpul când $lisa)eta a +ămislit. Cum că el numai o dată pe an intra în %fânta %fintelor ne(a spus(o Pavel mai sus, şi "oisi ne spune aceasta când +ice: 9:i a zis "omnul către 5oisi; I1răieşte către 2aron, fratele tău, să nu intre în toată vremea în 'fânta 'fintelor, care este înlăuntrul catapetesmei înaintea curăţitorului celui de pe chivotul leii, ca să nu moarăJ4 -evitic 0>, 2. 'e aici se vede că el nu în tot timpul intra în %fânta %fintelor, şi pe când era el acolo, nimeni nu putea să intre în cort, ci toţi tre)uiau să stea afară înainte de catapeteasmă. Uineţi )ine minte acestea, că mai rămâne a arăta în ce timp rhiereul intra în %fânta %fintelor. 6arăşi, în aceeaşi carte a %fintei %cripturi, se +ice: & I$n luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii, să postiţi şi nici un lucru să nu faceţi, nici băştinaşul, nici străinul care este între voi, căci în ziua aceasta vi se face curăţire, ca să fiţi curaţi de toate păcatele voastre, înaintea "omnului, şi curaţi veţi fi. 2ceasta e cea mai mare zi de odihnă pentru voi şi să smeriţi sufletele voastre prin post. 2ceasta este lee veşnică. "e curăţit însă să vă cureţe preotul care este uns ca să slu#ească în locul tatălui său. 'ă se îmbrace el cu veşmintele cele de in şi cu veşmintele sfinte0 şi va curăţi 'fânta 'fintelor, cortul adunării, va curăţi #ertfelnicul şi pe preoţi şi va curăţi şi toată obştea poporuluiF o dată în an să curăţiţi pe fiii lui $srael de păcatele lorJ. :i 2aron a făcut aşa cum poruncise "omnul lui 5oisi4 -evitic 0>, 29(/. ici este vor)a despre săr)ătoarea Corturilor, când, o dată pe an, rhiereul intra în %fânta %fintelor. 'eci, dacă o dată pe an, la săr)ătoarea Corturilor, intra rhiereul în %fânta %fintelor, să arătăm acum, că atunci s(a arătat îngerul lui Laharia, tocmai când el era în %fânta %fintelor, căci s(a arătat numai lui, pe când el tămâia. rhiereul nu intra niciodată singur în templu, decât în această +i. %ă ascultăm acum cuvintele $vanghelistului: 9*ra în zilele lui $rod, reele $udeii, un preot cu numele NahariaF, iar femeia lui era din fiicele lui 2aron şi se numea *lisabetaF :i pe când Naharia slu#ea înaintea lui "umnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în templul "omnului4 -uca 0, 5(9. duceţi(vă aminte, iu)iţilor, de locul acela care +ice: 9!ici un om nu va fi în
cortul mărturiei când va0>, mere ieşi el afară4 -eviticul 0?. el să se roae în 'fânta 'fintelor până când va 9:i i s-a arătat înerul "omnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii4 -uca
l, 00. @u +ice &=ertfelnicului, ci &altarului tămâierii, căci =ertfelnicul era altarul cel din afară, iar altarul tămâierii, cel dinăuntru. 'eci, pentru că îngerul a fost vă+ut numai de el, şi că tot poporul îl aştepta afară, ne încredinţea+ă că el intrase în %fânta %fintelor. 9:i s-a spăimântat Naharia şi frică a căzut peste el. $ar înerul a zis către el; !u te teme, Naharia, că s-a auzit ruăciunea ta şi *lisabeta, femeia ta, va naşte fiu şi se va chema numele lui $oanF şi poporul aştepta afară pe Naharia şi se mira că întârzie în templu. :i ieşind, nu putea să vorbeascăF şi el le făcea semne4 -uca 0, 02(0, 20(22.
Vezi că el fusese înăuntru, după catapeteasmă? colo a primit vestea. ceasta era în timpul săr)ătorii Corturilor şi a postului, şi aceasta din urmă se înţelege prin cuvintele: &%ă smeriţi sufletele voastre. 6ar această săr)ătoare se făcea la iudei către sfârşitul lunii septem)rie. şadar, atunci a +ămislit $lisa)eta. cum este timpul să arătăm că în a şasea lună de când $lisa)eta purta în pântece pe 6oan, "aria a primit vestirea cea de )ucurie şi a +ămislit şi ea. dică, acum a venit la ea Iavriil şi i(a +is: 9!u te teme 5aria că ai aflat har de la "umnezeu, şi iată că vei zămisli în pântece şi vei naşte fiu şi se va chema numele lui $isus4 -uca 0, 7(0. Când ea s(a spăimântat şi a între)at 9Cum este aceasta cu putinţă?4, îngerul i(a răspuns şi a +is: 9"uhul 'fânt 'e va poorî peste tine şi puterea Celui /reaînalt te va umbri0 pentru aceea şi 'fântul care 'e va naşte din tine,
Deci8 dacă liabeta a *ămilit /n luna e!tembrie8
post şi cu rugăciune. %ocoteşte, o, omule, ce =ertfă ai să primeşti, de ce "asă te apropii< Iândeşte că tu, cel ce eşti praf şi cenuşă, ai să primeşti 4rupul şi %ângele lui #ristos< Când un împărat vă cheamă la masa sa, voi staţi acolo cu respect şi luaţi cu înfrânare din )ucatele puse pe masă. 2ici, însă, "umnezeu vă invită la masa 'a şi v-a dat pe propriul 'ău
2şadar, să ne apropiem plini de o spaimă sfântă, şi plini de mulţumire să cădem mărturisind păcatele noastre, plânând de întristare pentru relele ce am făcut, întinzând mâinile la ruăciune către "umnezeu. 2stfel curăţindu-ne, să ne apropiem cu toată liniştea şi rânduiala către împăratul cerului. Ca o sărutare duhovnicească să primim Uertfa cea curată şi sfântă, să ne aţintim ochii noştri cu râvnă spre dânsa şi să ne înflăcărăm inimile noastre, ca să nu ne adunăm aici spre osândire, ci spre înfrânarea sufletului, spre draoste, spre fapta bună, spre împăcarea cu "umnezeu, spre o pace adâncă, spre câştiarea nenumăratelor bunătăţi, pentru ca noi înşine să ne sfinţim şi să zidim pe aproapele nostru. H, iu)iţilor, viaţa noastră este scurtă* să fim tre=i şi să veghem< %ă ne pregătim )ine, să arătăm râvnă către toţi şi să fim )ăgători de seamă întru toate. 'esigur, este cea mai mare dispreţuire pentru 'umne+eu când cineva se apropie aici fiind întinat de păcat. scultă ce +ice despre aceasta postolul: 9"e va pânări cineva casa lui "umnezeu, îl va strica "umnezeu pe el4 -6 Corinteni , 0?. @oi nu vrem ca în loc să( împăcăm pe 'umne+eu, să( întărâtăm împotriva noastră* mai vârtos să ne apropiem cu toată ri#a, toată curăţia şi liniştea sufletului, cu ruăciune şi cu inimă înfrântă, ca prin aceasta să dobândim bunăvoinţa "omnului nostru $isus &ristos şi să ne facem părtaşi bunătăţilor făăduite, prin darul şi prin iubirea de oameni ale 2celuiaşi "omn $isus &ristos, Căruia împreună cu 8atăl şi cu 'fânt "uh se cuvine cinstea, în vecii vecilor. 2min
Cuvânt la &' decembrie8 *iua naşterii Domnului notru Iiu ?rito
"acă s-a născut $isus în 3etleemul $udeei, în zilele lui $rod împărat, iată 5aii de la 6ăsărit au venit în $erusalim, zicând; (nde este împăratul $udeilor cel ce sa născut? )5at. A, -A. 4re)uie multă osârdie şi rugăciune, spre a putea înţelege după cuviinţă această $vanghelie. Cum au putut oare 5aii )înţelepţii de la 6ăsărit să afle de la stea, Căci el nu era împăratul împărăţii că &ristos este împăratul pământeşti, precum $l a $udeilor? +is către Pilat: 9împărăţia mea nuvreunei este din lumea aceasta4 -6oan. O;666, >.
3i $l nu avea nimic pe lângă %ine, care să arate o împărăţie, nici un lancier şi scutier, nici cal şi asini, sau altceva de asemenea* mai vârtos $l ducea o viaţă nevoiaşă şi săracă şi avea pe lângă sine doispre+ece oameni mici. :i dacă acei înţelepţi ştiau, că *l este împărat, pentru ce au venit la "ânsul?
Ce i-a hotărât la aceasta, şi ce bunătăţi puteau ei nădă#dui de la cinstirea unui împărat atât de depărtat de patria lor? Chiar dacă $l vreodinioară s(ar fi făcut împăratul lor, totuşi ei n(ar fi avut temei să urme+e aşa. 'acă $l s(ar fi născut într( un palat împărătesc şi în fiinţa de faţă a împăratului, tatăl său, ar putea cineva +ice, că ei au cinstit pe fiul cel nou(născut, pentru ca să îndatorească pe tatăl şi prin aceea să(şi câştige o mare favoare la dânsul. 'ar acum, când ei nu aşteptau, ca $l să fie împărat al lor, ci al unui popor străin şi depărtat, şi acum când el încă era copil, J pentru ce au întreprins ei o aşa de mare călătorie, şi ii aduc daruri, mai ales când toate acestea trebuiau să le facă cu prim#edie? Căci 6rod s(a înspăimântat, când a au+it aceasta, şi tot poporul s(a înspăimântat, au+ind de la dânşii acestea. 4u +ici, că ei tocmai n(au prevă+ut, că acesta este mai prime=dios. Bnsă acesta nu este drept. Căci ei chiar de ar fi fost foarte neştiutori, totuşi ar fi ştiut, că cine se duce într(un sat, unde domneşte un împărat, şi acolo vor)eşte astfel, şi propovăduieşte pe un alt împărat, decât pe acel ce o cârmuieşte, se e!pune la mii de prime=dii de moarte.
:i pentru ce cinstesc ei pe un prunc încă în faşă? 'acă ei ar fi făcut aceasta unui vârstnic, ar putea cineva +ice, că s(au e!pus prime=diei întru năde=dea a=utorului lui, măcar că ar fi cea mai mare ne)unie, ca un persan, un străin, care nu are nimic comun cu poporul iudeu, să(şi lase patria, ţara sa şi rudeniile şi să voiască a se supune unei împărăţii străine. 'acă acestea sunt destule ne)unii, apoi cea următoare este şi mai mare. Care ceea că ei, după ce au făcut o călătorie aşa de mare, s(au înfăţişat stima lor şi au adus totul în nelinişte, aşa de repede s(au întors iarăşi la urma lor. Ce semne au văzut ei îndeobşte despre vrednicia împărătească?
@ colibă şi o peşteră şi un copil în faşă şi o mamă săracă. :i cui au adus ei daruri, şi pentru ce? $ra oare vreo lege sau o)icei, de a cinsti aşa pe principii nou( născuţi îndeo)şte. %au ei cutreierau toată lumea, spre a cinsti înainte de suirea pe tron pe toţi despre nimeni. care ei ştiau, că dincestarea de =os au să se înalţe pe tron ceasta nu aceia, o va adeveri 3i pentru au adus ei cinstirea lor. 'acă pentru timpul de faţă, atunci ce puteau ei aştepta de la un prunc şi de la o mamă săracă $ra deci cu privire la viitor, apoi de unde ştiau ei, că copilul acel cinstit de dânşii
încă în faşă, îşi va aduce aminte de cele de demult întâmplate 6ar dacă mama tre)uia să aducă aminte de acestea, atunci ei mai degra)ă tre)uiau să se aştepte la pedeapsă, decât la cinste, căci ei au aruncat pruncul într(o prime=die atâta de mare. Căci 6rod înspăimântat de dânşii a căutat pruncul şi a uneltit asupra vieţii lui. Cine face undeva cunoscut despre un om particular, că odinioară va fi împărat, acela nu face altceva, decât a trăda la moarte pe acel om şi scoală asupra(i mii de lupte. ;e+i, cât de multe necuviinţe se ivesc, când purtarea acelor oameni din Dăsărit se =udecă după chipul omenesc cel o)işnuit, încă s(ar putea aduce la acesta mai multe şi mai vederate. 'ar pentru ca să nu încurcăm lucrul, grămădind gândire peste gândire, să păşim acum la de+legarea între)ării puse şi să începem cu steaua. Căci dacă noi vom şti, ce stea era aceasta, şi de ce fel, şi de era ea una din cele multe, sau una cu totul deose)ită de celelalte, şi de era ca o adevărată stea, sau numai se părea ochilor a fi stea* atunci noi uşor vom pricepe şi toate celelalte, însă de unde vom afla noi acestea 'in %f. %criptură. Cum J că aceasta nu era o stea dintre cele multe, )a mai vârtos, cum ni se pare, nici nu era o stea proprie, ci era o putere nevă+ută, care numai luase o formă de stea, aceasta o cunoaştem înainte de toate din cursul său. Căci într(adevăr nu este nici o stea, care să ai)ă astfel de drum.
Soarele& luna şi toate stelele +ndeobşte mer5 de la răsărit la apus& iar aceasta mer5ea de la mia-ănoapte spre mia-ă-i& căci aşa este pusă Palestina +n privire către Persia3 < doua dovadă este luată de la timp& căci ea nu s!a arătat noaptea& ci +n mi4locul -ilei& pe când lucea soarele3 Ea nu putea să fie o stea& ba +ncă nici lună& care covârşeşte pe toate stelele3 *ând vin ra-ele soarelui& ea +ndată se face nevă-ută& +nsă acea stea prin covârşirea strălucirii sale& biruia c)iar ra-ele soarelui şi era mai strălucită decât el3
fi putut cunoaşte locul& F ci s!a po5orât 4os& spre a face aceasta3 >oi ştiţi că o stea nu poate să arate un loc aşa de mic& precum este o colibă& ba +ncă o colibă ce era trebuitoare pentru trupul unui aşa de mic prunc3
Vezi, cât de multe dovezi vorbesc despre aceea, că această stea nu era dintre cele obişnuite? 'ar pentru ce s(a arătat ea %pre a mustra tâmpirea iudeilor, şi a lua ne)unilor orice pricinuire spre de+vinovăţirea lor. dică fiindcă cel ce s(a pogorât pe pământ avea să desfiinţe+e întocmirile cele vechi şi să cheme toată lumea la cinstirea sa, şi tre)uia să fie cinstit pretutindeni pe pământ şi pe mare, de aceea el îndată de la început deschide păgânilor uşa, pentru ca prin cei străini să lucre+e asupra poporului său. 'e vreme ce ei când au+eau pe prooroci necontenit vor)indu(le de venirea lui 6isus, nu le dă multă ascultare, de aceea el a iconomisit, ca să vină străinii dintr(o ţară depărtată, ca să caute pe împăratul iudeilor, pentru ca aceştia mai întâi din gura perşilor să afle ceea ce nu voise a cunoaşte de la prooroci, şi pentru ca ei, când din nou se vor împotrivi, să le lipsească orice fel de de+vinovăţire.
Căci ce trebuiau să zică acum aceia, care după atâtea proorocii n-au cunoscut pe "omnul, când au văzut că 5aii 7-au cunoscut şi 7-au cinstit după arătarea unei sinure stele? Ceea ce a făcut el în privire către @iniviteni, când le(a trimis pe 6ona, a făcut el şi cu "agii: i(a deşteptat prin stea spre ruşinarea iudeilor. 'e aceea şi +ice el: & !inivitenii se vor scula şi vor osândi )pe iudei, şi împărăteasa austrului se va scula şi va osândi pe neamul acesta -"at. O66, /0 urm., căci aceia, @inivitenii, au cre+ut pentru mai puţin, iar aceştia, iudeii, n(au cre+ut nici pentru lucruri mai mari.
=nsă trimis pentruelceprooroci? a adus el"agii pe 5ai prindeo prooroci astfel de iudei. arătare? /entru cele(a nu le-a n(artocmai fi ascultat Pentru ce nu trimis un glas de sus $i n(ar fi ascultat de acesta. 'ar nu putea să le trimită un înger Poate că ei şi pe acela l(ar fi trecut cu vederea.
'e aceea 'umne+eu a lăsat toate acestea la o parte şi i(a chemat prin ceva potrivit cu dânşii -"agii erau cu deose)ire pricepuţi în ştiinţa stelelor, făcându(le pogorământ, şi le(a arătat o stea mare şi neo)işnuită, spre a(i aduce în uimire prin mărimea şi frumuseţea acestei arătări, şi prin felul şi chipul cursului ei. Armând aceasta Pavel a luat prile= de la altarul cel de la tena, spre a vor)i către păgâni şi a adus mărturia vechilor poeţi. 'impotrivă către iudei el a vor)it despre tăierea(împre=ur, şi la cei ce trăiau su) lege a început învăţătura sa pornind de la =ertfe. 8iindcă fiecăruia este iu)it ceea ce se potriveşte cu dânsul, de aceea şi 'umne+eu se diri=ea+ă după aceasta şi după aceasta se diri=ea+ă şi oamenii, pe care $l i(a trimis pentru mântuirea lumii. "agii îndată au urmat stelei, iudeii dimpotrivă niciodată n(au cre+ut propovăduirile proorocilor. 'ar pentru ce $vanghelistul ne dă încă şi timpul şi locul naşterii lui 6isus, +icând: &în 3etleem şi în zilele lui $rod împăratul4 Pentru ce înseamnă el chiar şi vrednicia acestuia cesta din urmă, pentru că a mai fost un 6rod, care a ucis pe %fântul 6oan ote+ătorul* însă acesta a fost tetrarch, iar nu împărat. 6ar locul şi timpul ni(l dă, pentru ca să ne aducă aminte de proorocirile cele vechi. Ana dintre acelea este a lui "icheea, şi +ice: & :i tu 3etleeme pământul $udei nicidecum nu eşti mai mic între "omnii $udei -"ich. ;, 2. lta este de la 6acov, care arată timpul, când +ice: & !u va lipsi domnul din $uda şi povăţuitor din coapsele lui, până va veni cel ce s-a ătit, şi acela este aşteptarea neamurilor -8ac. O6O, 07. Bnsă noi tre)uie să cercetăm încă, de unde 5aii au venit la socotinţa, că steaua însemna naşterea lui 5esia, şi ce i-a îndemnat la aceasta? ceasta nu mi se pare mie a fi un lucru numai al stelei, ci tre)uie să fi fost şi al lui 'umne+eu, care mişca sufletul lor, precum a făcut şi cu VWr, când a lucrat, ca acela să slo)o+ească pe iudei din ro)ia a)ilonului -VWr regele perşilor a surpat împărăţia a)ilonului, a unit(o cu a perşilor, şi a eli)erat pe iudei, care erau în ro)ia )a)ilonică.. Bnsă 'umne+eu a făptuit aceasta nu aşa, ca să ridice voia cea slo)odă, încă şi când $l a chemat pe Pavel prin un glas de sus, a vederat pe cât harul său, pe atâta şi ascultarea lui Pavel. 'ar pentru ce n(a dat el această descoperire tuturor "agilor
Pentru că nu toţi ar fi cre+ut* iar aceştia erau mai gata decât alţii. "ii de cetăţi au pierit, şi numai la @iniviteni s(a trimis proorocul. 3i erau pe cruce doi tâlhari, dar numai unul s(a mântuit.
'ocoteşte mai departe fapta bună a acestor mai, nu că au venit, ci că ei au fost sinceri. *i cu toată sinceritatea numesc lui $rod pe călăuzul ce îi conducea )steaua, şi lunimea căii lor. *i arată o mare sinceritate. 9!oi am venit, zic ei, ca să ne închinăm 7ui4 , şi nu s-au temut de mânia poporului şi de tirania reelui. "e aceea eu cred, că ei erau dascălii poporului lor. "acă ei nu s-au oprit pe sine de la această propovăduire în $erusalim, cu cât mai mult cura# vor fi vorbit ei despre aceasta în patria lor. 6rod s(a înspăimântat şi tot 6erusalimul cu dânsul. 6rod J fireşte, pentru că era rege, şi se temea pentru sine şi pentru familia sa, dar de ce locuitorii din 6erusalim, cărora încă de demult se proorocise despre dânsul, ca despre mântuitorul şi slo)o+itorul şadar pentru ce s(au înfricoşat, ei Pentru că ei şi acum tot aşa gândeau, ca şi altă dată, când )at=ocoreau pe 'umne+eu )ine(făcătorul, şi măcar că gustase o slo)o+enie slăvită, doreau cărnurile $giptului, în spaima lor ei nu vor nici măcar să vadă ceea ce s(a întâmplat, ei nu însoţesc pe "agi, nu(şi dau nici o osteneală. $i sunt pe o mare treaptă potrivnici şi totodată trândavi. Pe când ei tre)uiau să salte de )ucurie, că împăratul s(a născut la dânşii, şi el a adus acolo pe perşi, şi că ei vor supune loruşi toate neamurile, când se va începe domnia împăratu lui celui nou, J nici prin aceasta nu s(au făcut mai )uni, măcar că nu de mult se slo)o+ise din ro)ia perşilor.
*i ar fi trebuit să ândească, dacă perşii de pe acum se tem de împăratul nostru, cu cât mai vârtos se vor teme, când el va veni în vârstă, şi viitorul nostru este mai strălucit, decât al tuturor celorlalte popoare. $i însă nu gândeau nimic din toate acestea, aşa de mare era răutatea şi dormitarea lor. ceste două pricini tre)uie noi cu îngri=ire să le depărtăm din sufletul nostru, şi cel ce vrea să se lupte împotriva lor, tre)uie să fie mai iute decât focul. 'e aceea +ice #ristos: & foc am venit să arunc pe pământ, şi ce altă vreau, decât ca să se
aprindă? -uc. O66, /9. 'e aceea şi %fântul 'uh s(a arătat în chip de foc.
@oi însă suntem mai reci, decât cenuşa, şi mai ologi decât mortul. Iândiţi însă la cei dintâi credincioşi, care au defăimat )anii şi averea şi toate gri=ile cele vremelnice şi cu totul s(au afurisit lui 'umne+eu. cesta este felul focului celui duhovnicesc, el nu suferă nici un dor de cele pământeşti, ci aprinde în noi o dragoste cu totul alta. Cel ce este plin de aceasta, chiar de ar tre)ui să se lepede de averea sa, de traiul cel )un şi de slavă, )a chiar de s(ar cere a(şi da şi viaţa , toate acestea le va face cu o voinţă gata. Căci când intră într(un suflet căldura acestui foc, el alungă de acolo toată ologia, şi face pe acela, pe care îl umple, mai uşor decât pana, şi el va preţui puţin toate cele pământeşti. 'impotrivă el va petrece într(o +dro)ire permanentă* va vărsa râuri de lacrimi, şi din ele va scoate o mare )ucurie. Căci nimica nu ne uneşte aşa de strâns cu 'umne+eu, ca astfel de lacrimi. 'e aceea +ice #ristos: & fericiţi cei ce plân. -"at. ;, 9. 6udeii ar fi tre)uit să meargă înaintea tuturor altora întru cinstirea nou(născutului împărat, dar ei au defăimat harul făcut lor, şi pentru aceea s(au întâmplat cele dimpotrivă. "agii ar fi tre)uit să vină nu mai înainte decât iudeii, cei atât de depărtaţi, nu mai întâi decât locuitorii cei din apropierea etleemului, cei ce până acum nu au+ise nimic despre acest lucru tre)uiau să vină nu mai înainte, decât cei crescuţi între prooroci. 'ar fiindcă aceştia din urmă n(au cunoscut norocirea lor, de aceea perşii au întrecut pe locuitorii 6erusalimului. Pe când iudeii dormeau, "agii au trecut înainte. şadar lor să le urmăm noi. %ă ne depărtăm pentruspre ca săa( vedem precum şi ei s(au depărtat de patriadelorpăgânătate, cea păgânească, vedeapepe#ristos, $l.
%ă părăsim lucrurile cele pământeşti, ca şi "agii, care, după ce au părăsit Persia, au vă+ut pe soarele dreptăţii. şadar lasă toate şi aleargă la etleem.
,e eşti păstor şi te vei duce acolo& vei vedea pruncul +n colibă3 ,e eşti +mpărat& şi nu te duci acolo& şi porfira nu!ţi va folosi nimic3 ,e eşti +nţelept& şi aceasta nu te poate +mpiedica& de a te duce acolo şi a te +nc)ina fiului lui ,umne-eu. căci aceasta foarte bine se potriveşte cu +nţelepciunea& +nsă pă-eşte!te& ca să nu -ici ca Irod numai la arătareG ?=i eu voiesc să mer5 să mă +nc)in lui0& iar cu fapta să voiască a!l omor+3 ui se asemănă toţi cei ce primesc %fintele 4aine cu nevrednicie, căci ei, +ice postolul: &păcătuiesc în trupul şi în sânele "omnului -6 Cor. O6, 2?. $i au într(nşii un tiran, care se împotriveşte mesei lui #ristos, şi este mai cumplit, decât 6rod, adică "amona. 6ar noi, când avem aur, să(l =ertfim lui #ristos. -
-
-
-
,acă acei varvari străini2 au adus lui daruri spre cinste& apoi cine eşti tu dacă niciodată nu a4uţi pe un nevoiaş7 ,acăceaceia au făcut opoţi caletuatât de depărtată& spre a vedea pe nou!născutul& apoi de-vinovăţire aduce& tu& care niciodată nu poţi mer5e câţiva paşi& spre a cerceta pe un bolnav7
Care dintre noi, cei ce am primit de la #ristos mii de )inefaceri, a făcut de voia sa un asemenea drum, ca acei varvari, sau mai drept, ca acei prea înţelepţi între cei înţelepţi Ce +ic eu, un drum aşa de mare "ultora li se pare prea departe a pune câţiva paşi până la iserică, spre a vedea pe 'omnul în peştera cea duhovnicească* dar lor nu le lipseşte puterea de a merge, când este vor)a despre afaceri lumeşti, sau despre teatru, despre pară+i şi despre petreceri. @u merită oare acesta pedeapsă şi do=ană
Cuvânt la &0 decembrie8 a doua *i de Crăciun - Dumne*eu ete a2utătorul notru /ntru nevoi
9$ar după ce s-a săvârşit $rod, iată înerul "omnului în vis se arată lui $osif în *ipt, zicând; sculându-te ia pruncul şi pe muma lui, şi meri în pământul lui $srail, că au murit cei ce căutau să ia sufletul pruncului4. )5at. $$. , AG Când tu, frate, eşti lovit de vreo nenorocire, care te pune în neca+, nu căuta scăpare la oameni, nu te re+ema pe a=utorul muritorilor, ci trecând pe lângă toţi alţii, aleargă la adevăratul doctor al sufletului tău. @umai $l singur poate vindeca
sufletul nostru, el, &care l(a făcut -Ps. OOO66, 05, şi numai $l, care cunoaşte faptele noastre, poate pătrunde şi în conştiinţa noastră, a atinge inima noastră şi a deştepta duhul nostru. 6ar dacă $l nu ne mângâie, atunci orice ar face oamenii pentru acesta, este de prisos şi +adarnic. 'in contră, când 'umne+eu ne deşteaptă şi ne mângâie, necă=ească(ne oamenii şi de o mie de ori, ei nu pot nimic* căci când $l întăreşte inima noastră, nimeni nu este în stare a o clăti. Licând aceasta, iu)iţilor, totdeauna să nă+uim la 'umne+eu, la $l, care are )ună( voinţă şi putere, a sfârşi neca+ul nostru. Când noi voim să rugăm pe un om pentru ceva ne adresăm mai întâi către servitorii si favoriţii lui şi să facem un încon=ur lung. a 'umne+eu însă toate acestea nu sunt de tre)uinţă* pe $l putem nemi=locit a( chema, şi $l aude rugămintea noastră, fără pierdere de timp şi fără cheltuială. $ste de a=uns, ca numai să strigăm către 'ânsul întru inimile noastre şi să( rugăm cu lacrimi, şi atunci tu poţi a te adresa de(a dreptul la $l şi a te apropia de 'ânsul. Când noi rugăm pentru ceva pe un om, adeseori avem teamă, ca nu cumva să audă despre aceasta vreun potrivnic al nostru, sau altul să grăiască rău despre lucru, şi aşa să vatăme lucrul nostru cel drept. a 'umne+eu n(avem să ne temem de toate acestea. Căci $l +ice: Când voieşti să mă chemi, vino singur, adică, strigă întru inima ta, fără ca să ai tre)uinţă a mişca )u+ele. &6ntră, +ice $l, în cămara ta, încuie uşa şi roagă(te 4atălui, care este întru ascuns* şi 4atăl, care vede întru ascuns, va da ţie ca arătare -"at. ;6, >. ;e+i, ce cinste mare îţi arată 'umne+eu< Când strigi către "ine, +ice $l, nu tre)uie să te vadă nimeni* iar când $u te cinstesc tre)uie să fie martoră toată lumea, cât de )ine îţi merge ţie. şadar să ascultăm regulele %ale, şi să nu ne rugăm, spre a fi vă+uţi. 'ar la rugăciune noi nu tre)uie să dăm reguli lui 'umne+eu, cum $l tre)uie să ne a=ute. 'acă noi chiar şi avocaţilor şi =udecătorilor pământeşti, numai le povestim afacerile noastre, dar nu le prescriem chipul, cum tre)uie să ne apere, ci tre)uie să lăsăm aceasta lor, apoi cu cât mai vârtos tre)uie să facem noi aceasta cu 'umne+eu 'acă te(ai =eluit ui pentru afacerea ta şi i(ai spus suferinţa ta, nu(6 prescrie ui, cum tre)uie să tecea=ute, $l ştie mai )ine, ce(ţi de folos. Anui ordonă )olnavii, doctorii să între)uinţe+e el,este ci seţiededau în cura lui,doctor ori cât nu(i de neplăcută li s(ar părea ea lor. 4ocmai aşa şi cei ce se află pe cora)ie, nu prescriu căpitanului, cum tre)uie să ţină cârma şi să conducă cora)ia, ci rămân la locurile
lor, şi se lasă la di)ăcia lui, nu numai când vântul este favora)il, ci şi în prime=dia cea mai mare. @umai lui 'umne+eu, care totuşi mai )ine ştie, ce este )ine şi folositor pentru noi, numai ui nu voiesc a se încredinţa oamenii cei nepricepuţi, ci Bi prescriu, ce tre)uie $l să le dea. 3i la aceasta de multe ori ei cer lucruri vătămătoare, ca, cum le(ar fi de folos. $i se aseamănă cu un )olnav, care ar cere de la doctorul său nu doctorii, care să nimicească )oala, ci de acelea, care ar mai spori şi întări pricina )olii, însă doctorul nu se povăţuieşte de astfel de cereri ale )olnavului, ci urmea+ă regulile ştiinţei sale, şi chiar când )olnavul ar vărsa lacrimi pentru aceea* şi aceea că doctorul nu )agă în seamă pe )olnavul cel ne)unatic, noi nu o numim cru+ime, ci )unătate. 6ar dacă el ar urma )olnavului, şi i(ar da ceea ce îi este lui plăcut, atunci în adevăr el ar lucra către dânsul duşmăneşte. 'impotrivă, împotrivindu(i( se, şi com)ătând pofta sa, în faptă el arată către dânsul compătimire şi )unăvoinţă. 4ocmai aşa face şi doctorul sufletelor noastre, $l nu dă celor ce se roagă, ceea ce nu le(ar aduce decât vătămare. 'e aceea părinţii cei foarte )uni, când copiii lor cei mici cer cuţit şi căr)uni aprinşi, nu le dau nici într(un chip, că ei ştiu, că aceasta numai spre vătămare ar putea fi copiilor. "ulţi oameni sunt aşa de tare smintiţi, că ei cer de la 'umne+eu nu numai lucruri lumeşti şi pământeşti, precum frumuseţea trupului, )ogăţie şi putere ş.a. )a încă de( a dreptul se roagă în contra vră=maşilor lor, şi cer de la 'umne+eu, ca să(i pedepsească şi să(i nenorocească. 4ocmai de la 'umne+eu, care doresc ei să le fie lor milostiv, ei cer, ca $l să fie gro+av şi duşman către alţii. 8iind deci aceste cereri atât de necuviincioase, toate acestea la rugăciune tre)uie a se lăsa la o parte şi numai a striga cu vameşul: &'umne+eule, milostiv fie mie păcătosului< -uc. O;666,0. 'umne+eu ştie, cum tre)uie $l să te a=ute. &Căutaţi, +ice 'omnul, mai întâi împărăţia lui 'umne+eu, şi toate celelalte se vor adăuga vouă -"at. ;6, . 'eci, iu)iţilor, să ne înţelepţim prin înfrângere şi prin smerenie, şi ca vameşul să )atem piepturile noastre, atunci vom do)ândi aceea, pentru care ne rugăm. 'impotrivă, dacă noi mergem la rugăciune plini de mânie şi de ură către aproapele nostru, atunci suntem în ochii lui 'umne+eu urâciune şi groa+ă. 'e aceea să frângem sufletul nostru, să smerim inima noastră, şi să ne rugăm pentru vră=maşii noştri, ca pentru noi înşine. ;oieşti tu adică să câştigi pe =udecătorul cel veşnic, ca să te a=ute şi să te spri=ine, apoi niciodată să nu strigi către 'ânsul împotriva vră=maşilor tăi. Căci acesta este
întâiul fel şi chip al acestui =udecător, că $l foarte cu drag ascultă rugămintea acelora, care se roagă şi pentru vră=maşii lor, nu ţin minte =ignirile lor, şi nu se întărâtă asupra potrivnicilor lor. 3i cu cât mai mult fac ei aceasta, cu atât mai mult îi ră+)ună 'umne+eu pe vră=maşii lor, cu atât mai mult îi pedepseşte, dacă ei nu se pocăiesc. Poate să +ică cineva împotriva rugăciunii. Hare nu poate 'umne+eu să ne arate nici un )ine, înainte de a ne fi rugat lui pentru aceasta. @u ar putea $l să ne dea o viaţă fără durere, fără gri=i şi neca+uri şa, însă $l nu face nici una nici alta, şi tocmai din iu)ire către noi. 'ar pentru ce îngăduieşte $l, ca noi să fim cercetaţi de neca+uri, şi pentru ce nu se gră)eşte $l cu a=utorul său Pentru ce se întâmplă aceasta Pentru ca noi totdeauna să nă+uim la 'ânsul, la $l să cerem a=utor, la $l să ne adresăm, şi pururea să( chemăm spre mântuire întru nevoile noastre. 'e aceea lasă $l să vină asupra noastră dureril e trupului, nerodirea, scumpetea şi tot felul de nevoi, pentru ca prin aceste neca+uri mai strâns să ne legăm cu 'ânsul, şi aşa prin nenorocirea cea vremelnică să a=ungem la fericirea cea veşnică. Pentru aceea şi pentru aceste neca+uri tre)uie să mulţumim lui 'umne+eu, care în felurite chipuri vindecă şi mântuieşte sufletele noastre. 'umne+eu însă este un părinte )un, şi cu )ucurie ne mântuieşte, de aceea noi neîncetat să nă+uim la 'ânsul, în orice nevoie la $l să căutăm mângâiere, în orice neca+, la $l să căutăm mântuire şi compătimire, în orice ispită şi prime=die, la $l să cerem a=utor. Hricât de mare ar fi neca+ul, oricât de mare nevoia, $l le poate a)ate si depărta. a încă mai mult, $l ne va da )unătăţile %ale, încă şi toată siguranţa şi tăria, cinstea cea adevărată, sănătatea trupului şi a sufletului, năde=dea cea îm)ucurătoare şi harul, de a nu păcătui uşor. şadar să nu cârtim şi să nu ne =elim asupra 'omnului, ca sluga cea nemu( lţumitoare, când ne trimite vreo supărare* ci mai vârtos să(6 mulţumim pentru toate, şi singur numai păcatul să(l socotim de adevărată nenorocire. tunci nu ne va putea vătăma nici )oala, nici sărăcia, nici ocara, nici nerodirea, nici oricare alta aşa numită nenorocire. 6ar nu dacă noi ne(am adresat către 'umne+eu în că vreo nevoie $l ne(a mântuit, să uităm iarăşi a=utorul şi harul ui. Cum noi, pe câtşi durea+ă nevoia şiapoi neca+ul, suntem smeriţi şi înfrânţi, şi arătăm multă evlavie, nu este de mirare. Căci aceasta este firea dumne+eieştilor încercări, că ele înmoaie şi pe inimile cele mai
împietrite şi le silesc la astfel de lucruri, însă un suflet evlavios, care de(a pururea are pe 'umne+eu înaintea ochilor săi, şi după ce trece nevoia, şi prime=dia, nici odinioară nu va uita iarăşi pe 'umne+eu, precum atât de adeseori făceau odinioară iudeii. 'e aceea a +is Psalmistul spre defăimarea lor: &Când îi ucidea pe dânşii, atunci Bl căutau pe $l, şi se întorceau şi mânecau la 'umne+eu -Ps. OO;66, 1. Bncă şi "oise, care de asemenea cunoştea acea greşală a iudeilor, adeseori îi sfătuia cu cuvintele: &Când vei mânca şi te vei sătura, ia aminte de tine însuţi, să nu uiţi pe 'omnul 'umne+eul tău. -'euteronomul ;6. 00(02. 'e aceea noi admirăm pe %finţi atât pentru că ei întru neca+urile cele aspre au fost înţelepţi şi iu)itori de 'umne+eu, ci mai vârtos pentru că ei, după ce trecea furtuna şi venea liniştea, rămâneau tot aşa de râvnitori şi îm)unătăţiţi. @oi admirăm mai mult încă şi pe cal, care fără frâu merge cu totul regulat, iar când se ţine în rânduială prin frâu şi prin +ă)ală, nu este nimica de mirare* căci atunci rânduială nu tre)uie a se însuşi soiului cel )un al calului, ci silei frâului. 4ot aceasta putem +ice şi despre suflet. @u este nici o minune, că el petrece în orânduială pe cât este necă=it* ci după ce a trecut încercarea, şi el nu se mai ţine în frâu prin frică, atunci să(mi arăţi înţelepciunea sufletului tău, şi cât este el de )un şi cu rânduială. Când i+)ucnesc peste noi foametea, )olile, grindina, seceta, po=arul şi neca+urile ră+)oiului, atunci ne facem evlavioşi şi cu frica lui 'umne+eu, atunci suntem înţelepţi, atunci socotim mici toate cele pământeşti, atunci ne lepădăm de lăcomia averii, de semeţie, de desfătări, de viaţa cea de+mierdată, atunci ne lăsăm de toate gândurile cele rele, păcătoase, atunci nă+uim la evlavie şi la rugăciune, cu suspin şi cu lacrimi* atunci şi destrămatul învaţă a(şi )irui poftele sale, ră+)unătorul se face paşnic, lacomul şi +gârcitul împarte milostenie şi mâniosul se face )lând şi îngăduitor. 'ar a)ia a încetat mânia lui 'umne+eu, a)ia a trecut furtuna şi s(a întors liniştea, noi iarăşi cădem în păcatele cele vechi. ceasta este prime=dios în cea mai înaltă treaptă. Căci socotiţi: Când cineva de multe ori a do)ândit de la 'umne+eu iertarea păcatelor sale, şi încetea+ă totuşi nu de trage nici un sa, folos din această îndelung(ră)dare 'umne+eu, şi nu la răutatea atunci şi 'umne+eu se poartă cuaellui aşa, că contra voinţei sale îl dă pieirii, îl +dro)eşte cu totul şi nu(i mai dă timp de pocăinţă, precum aceasta s(a întâmplat lui 8araon. 8iindcă acesta nu s(a folosit de
întâia, de a doua, de a treia, de a patra, şi de cele următoare cercetări ale lui 'umne+eu, cu toată îndelung(ră)darea 'omnului, de aceea în sfârşit 'umne+eu l(a stârpit de istov cu toată oastea lui. semenea s(a întâmplat şi iudeilor. %pre a le vesti desăvârşita lor pieire, #ristos a +is către dânşii: &6erusalime, 6erusalime, de câte ori am voit să adun pe fii tăi, şi nu aţi voit* iată casa voastră se va pustii. -uc. O666. /, 5. $u mă tem, că asemenea soartă să nu ne a=ungă şi pe noi, căci noi nu ne îndreptăm nici prin nenorocirea străină nici prin a noastră. 'ar ca să mă întorc la ceea ce am +is mai înainte, să urmăm pilda sfinţilor, care nici în nenorocire nu s(au de+nădă=duit, nici întru norocire nu s(au mândrit, precum mulţi oameni fac aceasta acum. $i se aseamănă cu o luntre sla)ă, care de fiece val se aruncă întru adânc şi se cufundă. 'e cădem întru sărăcie, îndată ni se întâmplă sfărâmare de cora)ie şi credem, că tre)uie să ne înnecăm* de venim iarăşi la stare )ună, iarăşi ne îngâmfăm îndată şi din nou cădem în lenevire şi într(o uşurătate a minţii vrednică de pedepsit. 'e aceea vă rog şi vă îndemn, ca pe toate altele să le socotim )agatele, inimile noastre însă să le dregem aşa, ca toţi să ne facem părtaşi fericirii celei cereşti. Când întru aceasta ne merge )ine, atunci întâmplese tot felul de nenorociri, foame şi )oli, clevetire şi pierderea averii, sau orice alta vie peste tot, ele vor fi suferite şi uşoare, căci năde=dea noastră este îndreptată spre 'omnul. 'impotrivă însă, când sufletul nu este întru întocmirea cea dreaptă, atunci putem noi fi )ogaţi, putem să avem copii sănătoşi şi să ne îndulcim de mii de )unuri de tot felul* totuşi vom avea multe neca+uri şi gri=i. 'e aceea nici după )ogăţie să nu alergăm, nici de sărăcie să nu ne temem, ci mai întâi de toate să îngri=im de sufletul nostru, şi să(l facem îndemânatic atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru călătoria în veşnicie. Căci puţin timp mai este încă, şi noi toţi tre)uie să ne arătăm înaintea înfricoşatului scaun de =udecată al lui #ristos. 'e(a 'umne+eu, ca acolo să nu fim puşi la un loc cu caprele în partea cea stângă< min.
Cuvânt la &5 decembrie8 /n *iua Sfântului Ar+idiacon @tefan - Cu$etare au!ra morţii Sfântului @tefan şi /ntoarcerea Sfântului Pavel
9'coţându-l afară din cetate, îl ucidea cu pietre. $ar martorii şi-au pus hainele sale lână picioarele unui tânăr, ce se chema 'aul.4 )
V$$$, H. şadar lui nu(i a=ungeau locurile pu)lice, el stră)ătea încă şi prin case. uca +ice răspicat, nu că Pavel &scotea pe )ăr)aţi şi pe femei, ci că &îi trăgea afară, spre a
arăta, că furia lui se aseamănă unei fiare săl)atice. 3i nu numai )ăr)aţi, ci şi femei trăgea afară, căci el nesocotea firea, nu cruţa nici se!ul şi nu simţea compătimire către slă)iciune, însă ceea ce il împingea la aceasta nu era ura, ci o râvnă mincinoasă. Pentru aceasta alţi iudei care făceau aceeaşi, erau mai vrednici de osândă decât dânsul, căci ei o făceau din ură sau din dorul slavei, ca să(şi câştige un nume mare în popor* el însă făcea aceasta din râvnă către 'umne+eu, negreşit din o râvnă mincinoasă şi fără de minte. ceia nu prindeau femeile dintre cei credincioşi, ci numai pe )ăr)aţi, pentru că ei vedeau, că prin faptele şi prin minunile acelora ei îşi pierdeau stima, ce avusese până atunci* Pavel dimpotrivă, tocmai pentru că lucra din râvnă, s(a înfuriat asupra tuturor. %fântul uca ştia toate acestea. ;ă+ând el însă, că setea lui Pavel de sângele creştinilor nu s(a potolit încă, de aceea povesteşte el mai departe: 9/avel sufla cu roază şi cu ucidere asupra ucenicilor "omnului4 )
2 cui sete de sâne nu s-ar fi săturat cu moartea 'fântului :tefan? /e cine nu a fi împăcat blândeţea celui ucis? /e cine n-ar fi muiat ruăciunea lui pentru uciaşi, când el a striat; 9"oamne, nu le socoti lor păcatul acesta4 )
adică %fântul 3tefan, dar s(a deschis în locu(i un altul, care a curs în mii de pâraie şi râuri. Când a amuţit gura lui 3tefan, a răsunat trâm)iţa %fântului Pavel. şa 'umne+eu nu părăseşte nici odinioară pe cei ce nă+uiesc la dânsul, ci le dăruieşte mai mult, decât le(ar fi luat vră=maşii. devărat, iudeii prin uciderea %fântului 3tefan au răpit un luptător slăvit din oastea creştinească, dar #ristos l(a înlocuit cu altul şi mai slăvit, adică cu %fântul Pavel. Cu toate acestea, &Pavel încă sufla cu îngro+ire. cest &încă ne duce la o altă gândire mai departe. /e când el încă se înfuria, pe când el încă turba şi era la culmea zomotului său, pe când el ândea încă la ucidere şi omor, &ristos l-a atras la sine. !-a aşteptat, până ce patima lui se va domoli sau furia lui să se potolească sau uria lui să se îmblânzească. !u l-a atras la sine după ce s-ar fi liniştit, ci l-a îmblânzit tocmai, când acela era mai tare înfuriat, spre a arăta puterea sa prin aceea, că el pe prionitorul cel mai rozav l-a biruit şi l-a învins în mi#locul zomotului şi al turbării sale. @oi mai mult admirăm pe un doctor, când el poate )irui puterea frigurilor, în timpul când acelea sunt mai cumplite. 4ocmai aceasta s(a întâmplat la Pavel. Pe când el era în fier)inţeala cea mai mare a frigurilor, s(a pogorât glasul 'omnului ca o rouă asupra lui şi l(a slo)o+it cu totul din )oala lui. &Pavel încă sufla cu îngro+ire şi cu ucidere asupra ucenicilor 'omnului. $l acum a lăsat mulţimea cea mare în linişte şi s(a repe+it asupra căpeteniilor isericii. Precum cel ce voieşte să de+rădăcine+e un ar)ore, lasă ramurile să stea, dar taie rădăcinile, aşa a năvălit %aul asupra postolilor şi cu aceasta voia să smulgă rădăcinile propovăduirii $vangheliei, însă el a rătăcit* căci adevăratele rădăcini ale $vangheliei nu erau ucenicii 'omnului, ci 'omnul ucenicilor. 'e aceea el a +is: 9*u sunt butucul viei, iar voi viţele4 )$oan. LV, +. Cu cât viţele se taie mai mult, cu atâta odrăslesc altele noi şi încă în număr mai mare decât înainte. 3tefan s(a tăiat, iar Pavel a odrăslit în locul lui şi împreună cu dânsul toate miile, care au cre+ut $l. 6storia postolilor povesteşte mai departe: 9:i a fost, când s-a apropiat 'aul de
"amasc, de veste'aule, a strălucit lumină din cer. :i căzând la pământ, a auzit lasfără zicându-i; 'aule,peste de ceelmă prioneşti? )
/entru ce însă n-a venit lasul mai întâi? /entru ce a trebuit să strălucească mai înainte lumina? /entru ca el să poată auzi lasul în linişte. Căci un om, care cu totul a pironit ândir ea sa la un lucru şi totodată este înfuria t, nu se poate lăsa de obiceiul său, chiar de ar stria la dânsul mii de lasuri. *l este cu totul cuprins de obiceiul său. "eci pentru ca să nu se întâmple aceasta şi cu 'aul şi pentru ca el, zăpăcit de smintirea faptelor sale de până acum, să nu audă lasul său, să-l nesocotească, căci toată ţintirea lui era îndreptată la stârpirea 3isericii lui &ristos0 de aceea "omnul mai întâi i-a răpit vederea ochilor, a liniştit prin aceasta duhul lui cel întărâtat, a alinat furtuna sufletului său şi a restatornicit odihna şi liniştea în duhul lui. 2tunci a venit lasul de sus, pentru ca el, curăţit de mândria cea deşartă, să socotească cu mintea trează şi cuetătoare cuvintele cele mai departe ale "omnului. 9'aule, 'aule, ce mă oneşti4? 2cestea mai nu seamănă a fi cuvintele unui pedepsitor, ci mai vârtos ale unuia, care voieşte să se îndrepteze. 9Ce mă oneşti4? 2ceasta vrea să zică; despre ce lucru mare sau mic ai tu să te #eluieşti asupra mea? "e ce ai tu să te tânuieşti asupra mea? /oate pentru că eu am sculat morţii voştri, am curăţit leproşii voştri, am izonit duhurile cele rele? "ar pentru aceasta eu trebuie să fiu închinat, iar nu prionit% 9'aule, 'aule, ce mă oneşti? $ată tu acum zaci la pământ şi eşti leat fără lanţuri. Ca şi când un stăpân prinde pe robul său cel fuar, care a făcut multe rele, porunceşte să-l lee si apoi zice către dânsul; 9Ce trebuie să fac eu acum cu tine? $ată acum ai căzut în mâinile mele4; aşa a răit acum &ristos către /avel, când acesta prins, zăcea pe pământ, plin de frică şi de tremur, lipsit de toată puterea şi mişcarea. 9'aule, 'aule, ce mă oneşti4? Ce o să iasă din această pornire a ta? Ce vrea această turbare? 7a ce slu#eşte această râvnă fără de vreme? Ce aleri tu pretutindeni, ca să duci pe oameni leaţi la $erusalim? )
Ce a făcut acum /avel? l a *i9 EDoamne cine eşti tu =Ba!t. I68 '>. "in înăduinţa cea de mai înainte şi din orbirea sa cea de acum el a cunoscut că este "omnul0 era convins acum despre puterea lui şi zicea; 9cine eşti tu, "oamne4? Vezi tu felul cel bun al sufletului său şi duhul lui cel slobod? Vezi tu inima lui cea sinceră? $l nu se împotriveşte, nu se oţărăşte, ci îndată cunoaşte pe 'omnul. $l nu face ca iudeii, care, când vedeau morţi sculaţi, or)i cu vederea do)ândită şi leproşi curăţiţi, nu numai nu alergau la marele făcător de minuni, ci încă îl porecleau înşelător şi în mii de chipuri căutau a( vătăma. Pavel n(a făcut aşa, el îndată s(a întors. "ar ce zice acum &ristos către dânsul; 9*u sunt $isus, pe care tu oneşti4. )
au au+it odinioară un glas din cer şi încă glasul 4atălui, care la 6ordan pu)lic a declarat pe #ristos de 8iu al %ău cu cuvintele: 92cesta este H. şadar ei s(au împotrivit Bnsuşi lui 'umne+eu şi au grăit împotriva glasului celui dumne+eiesc. %pre a asculta de acest glas, se cerea o inimă )ine formată şi sinceră şi un suflet, care să nu fi fost mai dinainte cuprins de patimi. ici a venit glas din cer şi acolo glas din cer, însă cu deose)ire, că Pavel a ascultat de acest glas, iar iudeii i s(au împotrivit. a încă ei n(au au+it numai glasul, ei au vă+ut încă şi pe %fântul 'uh în chip de porum) şi au au+it mărturia lui 6oan, care +icea: 9*u nu sunt vrednic, ca să dezle cureaua încălţămintelor 7ui4 )$oan. l, AE0 7uc. $$$, >. $i totuşi nu au cre+ut. Cu totul altminterea a urmat postolul Pavel. *l numai o sinură dată a auzit lasul 2celuia, pe care el =l onea şi îndată a alerat la "ânsul, îndată a ascultat şi s-a întors din toată inima. 'acă veţi voi să(mi mai hără+iţi luare(amintea voastră, aş vrea să vă mai aduc şi o altă întâmplare. 3i iudeii au au+it o dată glasul a Bnsuşi 8iului şi tocmai aşa ca Pavel şi în asemenea împre=urări şi totuşi nu au cre+ut întru $l. Pavel a au+it glasul în timpul, când el se înfuria, când el se tur)a, când el gonea. 4ocmai aşa s(a întâmplat şi cu iudeii. Cum şi când *i s-au dus noaptea, cu făclii, cu felinare şi cu arme, ca să-7 prindă )$oan. LV$$$, H. $i socoteau că năvălesc asupra unui om simplu. 'ar când #ristos a voit să le arate puterea %a şi să le dovedească, că $l este 'umne+eu şi că ei calcă împotriva )oldului -8apt. 6O, 5, aşa a grăit către dânşii: 9pe cine căutaţi4? )$oan LV$$$, D. *i stau cu totul aproape de *l şi nu-7 vedeau. *l =nsuşi, pe care ei căutau, i-a adus la 'ine, pentru ca ei să poată vedea, că *l de bunăvoie se supune patimilor şi că ei nu 7-ar fi putut prinde, dacă *l =nsuşi n-ar fi voit. %au cum (ar fi putut ei prinde, dacă ei nu( puteau afla Ce +ic eu: nu( puteau afla $i nu putuse nici să( vadă, când $l sta înaintea lor. a chiar şi când $l vor)ea cu dânşii, ei încă nu ştiau, cine stă înaintea lor. şa de tare lovise $l ochii lor cu or)ire. 'ar glasul său a putut încă mai mult, că a aruncat pe prigonitorii la pământ. a zis; 9*u sunt4, îndărăt şi au căzut la săi pământ )$oan dică, LV$$$,când >. *l Precum glasul cel eidins-au certras a răsturnat pe Pavel, tot aşa $l a aruncat la pământ pe toţi aceşti iudei şi precum
Pavel nu putea să vadă pe acela, pe care el prigonea, tot aşa nu puteau nici ei să vadă pe acela, pe care Bl căutau. Precum Pavel a fost lovit cu or)ire tocmai în timpul furiei sale, aşa au fost şi ei loviţi cu or)ire în mi=locul tur)ării lor. ui i s(a întâmplat aceasta, când se ducea să prindă pe ucenicii lui #ristos, iar lor li s(a întâmplat, când ei voiau să prindă pe Bnsuşi #ristos. colo erau legături şi aici legături, acolo prigonire şi aici prigonire, acolo or)ire şi aici or)ire, acolo glasul 'omnului şi aici glasul 'omnului, dovada puterii lui #ristos este aceeaşi aici şi acolo, aceleaşi mi=loace mântuitoare pentru întoarcerea prigonitorilor s(au între)uinţat în amândouă întâmplările, dar nu în amândouă întâmplările au urmat aceeaşi îndreptare. Căci chiar între )olnavi era o foarte mare deose)ire. "in toate acestea tu poţi trae încheierea, că /avel n-a fost silit la credinţă şi la întoarcere, ci aceasta a venit din felul cel bun al sufletului său şi din inima lui cea sinceră. 2şadar voi ştiţi, că "umnezeu nu face silă celor ce nu vor să vină la "ânsul, dar trae la sine pe cei ce au bunăvoinţă la aceasta.
"umnezeu nu sileşte pe nimeni la mântuire cu puterea, dar el voieşte ca toţi să se mântuiască. ceasta o spune de(a dreptul postolul Pavel în întâia sa $pistolă către 4imotei cu cuvintele: 9"umnezeu voieşte, ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie4 )l 8im. $$, D. "ar cum se întâmplă, că nu toţi se mântuiesc, când totuşi "umnezeu voieşte ca toţi să se mântuiască? 2ceasta vine de acolo, că nu fiecare voinţă omenească urmează voinţei lui "umnezeu, iar el nu sileşte pe nimeni cu puterea. şa +ice şi 'omnul către 6erusalim: & $erusalime, $erusalime, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi şi nu aţi voit , însă ce adaugă el la aceasta 9$ată se lasă casa voastră pustie4. )7uc. L$$$. HD, H+. şadar ve+i tu, că noi pierim, chiar când 'umne+eu voieşte a ne mântui, noi însă nu voim a alerga la 'ânsul. %criind noi acestea, să gândim la )unătatea 'omnului nostru şi după putere să căutăm a face'e viaţa vrednică de harul prin său, harul pentrusicaprin să do)ândim cea veşnică. carenoastră fie ca să ne împărtăşim iu)irea de mântuirea oameni a 'omnului nostru 6isus #ristos, căruia împreună cu 4atăl şi cu %fântul 'uh se cuvine lauda şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor< min.
Cuvânt la Anul nou
2nul îţi va mere bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui "umnezeu. @u )eţia înseninea+ă, ci rugăciunea* nu vinul, ci cuvântul înfrânării. ;inul stârneşte furtună, cuvântul lui 'umne+eu aduce linişte. cela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă +gomotul* acela întunecă mintea, acesta luminea+ă pe cea întunecată* acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică gri=a, care este de faţă.
Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici )ogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. 'acă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un )ogat fără ca să(l +avistuieşti, poţi să a=ungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu(ţi pier+i cura=ul.
Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? /avel zice; 9'ă prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşuului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului4 )$ Corinteni >, B. 'acă ai conştiinţa curată, tu ser)e+i în toate +ilele, săturându(te cu năde=dile cele slăvite şi îndestulându(te cu aşteptarea )unurilor viitoare. 6ar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi să ţii mii de săr)ători, că nu te vei afla mai )ine decât cel ce =eleşte. Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată? şadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la nul nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte 'omnului că $l te(a adus până aici, frânge inima ta, numără +ilele vieţii tale şi +i către tine însuţi: 9Nilele aleară şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am şi săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? @are, nu mă voi duce de aici deşert şi ol de toată dreptatea? Uudecata este înaintea uşii, viaţa mea mere spre bătrâneţe4. cestea le cumpăneşte în +iua nului nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. %ă cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne +ică cineva ceea ce proorocul +icea iudeilor: 9Nilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede4 )/salmul EE, HE. ceastă săr)ătoare neîncetată despre care am vor)it, care nu cunoaşte vreo curgere a anului şi nu este legată cu vreo +i hotărâtă, pe aceasta poate să o pră+nuiască deopotrivă săracul şi )ogatul. Pentru ea nu este de tre)uinţă nici cheltuială şi nici avere, ci numai singură fapta cea )ună. 4u nu ai avere, dar ai frica lui 'umne+eu, care este mai preţioasă decât toate comorile* o comoară netrecătoare, neschim)ătoare, nesecată. Priveşte cerul, cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, speciile do)itoacelor, feluritele plante şi tot neamul omenesc. Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniile cele denusus. 4oate acestea Do)ul )ogat poate să fie sărac,sunt cândproprietatea acest 'omn'omnului. este cu milă spre unui el. 'omn atât de
te veseli în astfel de +ile, a avea mare îndestulare într(însele, a lumina cu făclii locurile pu)lice şi a împleti cununi, şi altele asemenea, este o ne)unie copilărească.4u eşti li)er de aceste slă)iciuni, ai vârsta creştinească şi eşti cetăţean al cerului. 'e aceea, nu mai aprinde în această +i focuri în pieţe, ci aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească, căci 92şa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să proslăvească pe 8atăl vostru Cel din ceruri4 )5atei +, >. ceastă lumină îţi va face mare câştig. @u împodo)i uşile casei tale, ci poartă(te )ine, ca să do)ândeşti din mâna lui #ristos cununa dreptăţii. @u face nimic în +adar, nimic fără temei, ci toate întru cinstea lui 'umne+eu, precum Pavel +ice: 9@ri de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui "umnezeu să le faceţi4 )$ Corinteni G, H.
8u întrebi;9Cum poate cineva să mănânce şi să bea intru slava lui "umnezeu4 ? Cheamă un sărac, primeşte printr-însul pe =nsuşi &ristos la masa ta, şi tu ai mâncat şi ai băut întru slava lui "umnezeu. 'ar $l voieşte ca noi, nu numai să mâncăm spre slava lui 'umne+eu, ci şi toate celelalte să le facem tot aşa. 'e e!emplu, ieşirea din casă şi rămânerea noastră acasă. 3i una şi alta tre)uie să se facă pentru 'umne+eu. Cum însă putem să le facem pe amândouă pentru "umnezeu? 6ată cum.Când tu ieşi spre a merge la )iserică să iei parte la rugăciune şi la învăţătura cea duhovnicească, atunci eşti întru slava lui 'umne+eu. 'ar tu poţi să rămâi şi acasă întru slava lui 'umne+eu. Cum şi în ce chip Când au+i +gomote, ve+i neorânduieli şi pră+nuiri păcătoase, sau ve+i piaţa plină de oameni răi şi o)ra+nici, atunci nu ieşi, nu lua parte la neorânduială, şi astfel tu ai rămas acasă întru slava lui 'umne+eu. 6ar dacă cineva poate ieşi din casă şi a rămâne în casă întru slava lui 'umne+eu, apoi poate încă a lăuda şi a do=eni întru slava ui. 9"ar întrebi tu cum se poate a lăuda sau a do#eni pe cineva întru slava lui "umnezeu?4. ;oi, adeseori, şedeţi la locurile voastre de lucru şi vedeţi trecând oameni răi şi pierduţi, care sunt cu sprâncenele încreţite şi îngâmfaţi, încon=uraţi de slugarnici şi de linguşitori, îm)răcaţi în haine scumpe, plini de un lu! deşert, oameni =efuitori şi lacomi de avere. 'eci, dacă tu vei au+i pe cineva +icând: &6ată un om fericit şi vrednic de râvnit, do=eneşte această vor)ă, =eleşte şi tânguieşte. ceasta vrea să +ică a do=eni întru slava lui 'umne+eu, căci astfel de do=ană este pentru cei de faţă o învăţătură de înţelepciune şi de faptă )ună, ca ei să nu mai fie aşa de poftitori de cele pământeşti.
Li celui ce a rostit vor)a de mai sus: &Pentru ce acest om este fericit Poate pentru că are un cal frumos, împodo)it cu frâu scump şi multe slugi, o haină lu!oasă şi în toate +ilele petrece în )eţie şi în desfătare. 4ocmai pentru aceea el este nenorocit şi în treaptăa cea mai înaltă vrednic de =elit. $u văd că voi nimic nu puteţi lăuda la el decât numai lucrurile cele dinafară: calul, frâul, haina, care nu fac parte din el. %puneţi, poate, oare, să fie ceva mai sărăcăcios, decât atunci când calul, frâul, frumuseţea hainei şi mulţimea slugilor se admiră, iar stăpânul trece fără nici o laudă Cine poate să fie mai sărac decât cel care întru sine nu are nimic frumos, ci se împodo)eşte numai cu cele străine
/odoaba şi boăţia noastră cea adevărată, cea proprie, constă nu în slui, nu în haine şi în cai, ci în fapta cea bună a inimii, în boăţia faptelor bune şi în fericita încredere în "umnezeu. 6ar dacă tu ve+i trecând un sărac, un puţin preţuit şi ne)ăgat în seamă, care trăieşte foarte greu, dar foarte îm)unătăţit, laudă(l înaintea celor de faţă, iar lauda ta va fi o îndemnare pentru dânşii, o chemare la viaţa cea îm)unătăţită şi dreaptă. 'acă ei +ic: &cesta este ticălos şi nenorocit, răspunde(le: &'impotrivă, el este cel mai fericit, căci el are prieten pe 'umne+eu, soaţa a vieţii, fapta cea )ună* el stăpâneşte o comoară netrecătoare, adică o conştiinţă curată. Cum poate să(l vatăme pe el lipsa )ogăţiei pământeşti, când el are să moştenească cerul şi )unătăţile cereşti. Când tu vei vor)i aşa cu dânşii şi îi vei învăţa aşa, vei primi mare plată pentru laudă şi pentru do=ană, căci pe amândouă le faci întru slava lui 'umne+eu. @oi putem încă să şi pedepsim întru slava lui 'umne+eu. Cum deseori ne supărăm pe slugile şi pe supuşii noştri* dar cum putem să(i pedepsim pentru 'umne+eu Când ve+i că sluga ta sau un cunoscut, sau altcineva din cei legaţi cu tine s(a îm)ătat, ori a răpit ceva, um)lă la locuri rele, nu se îngri=eşte de sufletul său, =ură, minte, ocărăşte(l şi(l pedepseşte, readu(l pe calea cea dreaptă, pune(l în rânduială, şi toate acestea vor fi făcute întru slava lui 'umne+eu. 6ar dacă ve+i că el a greşit împotriva ta, şi în slu=)a ta a fost leneş, iartă(l şi tu îl vei ierta întru slava lui 'umne+eu. 'ar, cu părere de rău, mulţi fac cu totul din contră, atât cu cei cunoscuţi, cât şi cu slugileşi lor. Când aceştia păcătuiesc noastră, atunci ne şifacem aspri nemilostivi* dimpotrivă, dacăîmpotriva ei au =ignit pe 'umne+eu şi(au=udecători aruncat sufletele lor în pieire, noi nu pierdem nici o vor)ă pentru aceasta.
"ai departe. Poate tu tre)uie să(ţi faci prieteni. 8ă(ţi prieteni pentru 'umne+eu< 'e tre)uie să(ţi faci vră=maşi, fă(ţi(i pentru 'umne+eu< 6nsă cum putem noi să ne facem prieteni şi vră=maşi pentru 'umne+eu %ă nu căutăm prieteni de la care primim daruri, de care suntem invitaţi la masă şi care ne părtinesc în lucrurile cele pământeşti, ci să ni(i câştigăm pe acei prieteni care totdeauna ţin sufletul nostru în rânduială, ne îndeamnă la datoriile noastre, pedepsesc greşelile noastre, do=enesc încălcările de lege ale noastre* când cădem, iarăşi ne ridică, şi prin sfat şi rugăciune a=ută apropierea noastră de 'umne+eu. 'ar şi vră=maşi tre)uie să(şi facă cineva pentru 'umne+eu. Când tu ve+i pe un om destrămat, încălcător de lege, plin de păcate şi de socotinţe rele, care voieşte să te ducă la cădere şi să te amăgească, retrage(te şi fugi, precum a poruncit #ristos să faci, când a +is: 9"e te sminteşte ochiul tău cel drept, scoate-l şi-l aruncă de la tine4 )5atei +, A. Prin aceasta, $l îţi porunceşte ca şi pe prietenii pe care tu îi iu)eşti ca pe ochiul tău, şi care îţi sunt foarte folositori în viaţă, să(i smulgi şi să(i arunci de la tine, când mântuirea ta cere aceasta. Când te duci în societate şi tre)uie să vor)eşti multe, fă şi aceasta pentru 'umne+eu. 3i când taci, să taci pentru 'umne+eu. Cum poate însă cineva să facă acestea pentru 'umne+eu Când tu, în societate, nu vor)eşti cu alţii despre lucruri pământeşti, despre lucruri deşarte şi nefolositoare, ci despre adevărata înţelepciune, despre cer şi iad* când nu vor)eşti nimic de prisos şi fără de minte, precum: cine a do)ândit o dregătorie, cine a fost pedepsit şi pentru ce, cum a câştigat cutare aşa de mult şi s(a făcut aşa de )ogat, ce a lăsat celălalt la moartea sa, pentru ce unul nu a moştenit, pe când el socoteşti că are cea mai mare năde=de la aceasta, şi altele asemenea. 'espre astfel de lucruri noi nici să nu începem vor)a, nici cu alţii să nu vor)im despre ele. "ai vârtos să avem în vedere ca să facem şi să vor)im ceea ce place lui 'umne+eu. 6arăşi, tu poţi să taci pentru 'umne+eu atunci când vei fi tratat cu îndră+neală sau ocărât, sau vei suferi mii de neca+uri, dar toate acestea le vei îngădui cu no)leţe de suflet şi nu vei răspunde cu nici o vor)ă defăimătoare. 'ar noi acasă putem,şiîntru lui 'umne+eu, numaicia lăuda nu numai rămâne a ieşi,slava nu numai a vor)i şinu a tăcea, putemşişiaado=eni, ne întrista şi a nea )ucura spre slava lui 'umne+eu.
tunci când tu te ve+i pe tine sau pe vreun frate că+ând în păcat, =eleşte şi te întristea+ă, şi prin această întristare tu vei câştiga mântuirea cea fără de căinţă, după cum +ice postolul Pavel: 9întristarea cea după "umnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău4 )$$ Corinteni E, G. 'e asemenea, când ve+i pe unul slăvit, nu(l pi+mui, ci mulţumeşte lui 'umne+eu ca pentru )inele tău propriu, căci $l a făcut aşa de slăvit pe fratele tău, şi această )ucurie îţi va aduce mare plată. Căci, spune mie: Poate să fie cineva mai vrednic de =elit decât cel care pi+muieşte, care, în loc de a se )ucura şi a trage câştig din )ucurie, se întristea+ă când altuia îi merge )ine, iar prin această întristare el totodată îşi atrage pedeapsa lui 'umne+eu 4re)uie, oare, să mai adaug că noi putem şi a cumpăra şi a vinde întru slava lui 'umne+eu Când tunci când, de e!emplu, nu cerem preţ mai mare decât cel o)işnuit, nu a)u+ăm de timpurile în care toate sunt scumpe, şi încă atunci dăm săracilor din provi+iile noastre. 9Cel ce ţine râul este blestematF4 )/ilde , A>, zice "omnul. Bnsă ce tre)uie să număr toate îndeose)i An e!emplu poate slu=i pentru toate. Precum +idarii, când voiesc a +idi o casă, măsoară din unghi în unghi cu sfoară şi aşa întocmesc +idirea, pentru ca partea ei cea din afară să nu fie nepotrivită, aşa tre)uie şi noi, de(a pururea să între)uinţăm, ca o sfoară, cuvintele postolului: 9@ri de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate să le faceţi spre slava lui "umnezeu4 )$ Corinteni G, H.
2şadar, de ne ruăm ori de postim, de pedepsim ori iertăm, de lăudăm sau do#enim, de intrăm ori ieşim, sau orice facem, toate să fie spre slava lui "umnezeu. Ceea ce nu poate slu#i spre slava lui "umnezeu, nici să facem, nici să răim. 6ar cuvântul postolului totdeauna să(l purtăm cu noi, ca pe un toiag puternic, ca pe o armă sigură şi ca pe o comoară scumpă* să(l înscriem în inima noastră, ca noi toate să le facem, să le grăim, să le săvârşim spre slava lui 'umne+eu, ca să do)ândim slavă de la 'omnul, atât aici, cât şi la sfârşitul acestei călătorii pământeşti. Căci Bnsă $l +ice: 9Cine cu 5ăcuvintele, cinsteşte ci peşi5ine, şi *usăîl voi cinsti pe acela4 6ei A, HG. nu numai cu faptele slăvim totdeauna pe )$4atăl, împreună cu #ristos 'umne+eul nostru, căci ui se cuvine cinstea şi slava şi închinăciunea, acum şi în vecii vecilor. min.
Cuvânt la ,ăierea /m!re2ur a Domnului - De!re creşterea co!iilor
9:i a coborât cu ei şi a venit în !azaret şi le era supus4 )7uca A, + Când postolul vor)eşte despre însuşirile cele )une ale unei văduve, aminteşte, mai înainte de toate, că ea tre)uie să fi crescut copii -6 4imotei 5, 9(07. Bnsă cuvântul &creştere el nu(l ia într(un înţeles o)ştesc, de =os, precum mulţi înţeleg aceasta, că adică văduva nu tre)uie să fi lăsat copiii săi să moară de foame. Chiar singură, puterea firii unei mame nu ar fi îngăduit aceasta, şi de aceea nu este tre)uinţă decreşterea vreo legeîntru ca văduva să nu şi lase copiii săi 2postolul aici despre cucernicie dreptate. $arflămân+i. mamele care nu îşivorbeşte cresc aşa copiii lor sunt mai rele decât cele ce îşi omoară copiii. 2ceasta trebuie să se zică nu numai femeilor, ci şi bărbaţilor.
"ulţi părinţi îşi dau toată truda ce se poate gândi pentru ca să agonisească fiului lor un cal )un, o casă frumoasă, o moşie preţioasă, dar pentru ca el să do)ândească un suflet no)il şi un simţământ cucernic, nu se îngri=esc cât de puţin. 3i tocmai aceasta duce toată lumea în neorânduială, că noi nu creştem copiii noştri după cuviinţă şi ne îngri=im numai pentru averea lor, şi nu pentru sufletele lor. ceasta este cu adevărat cea mai mare ne)unie. Căci fie averea cât de mare şi cât de însemnată, dacă acela care are să o moştenească nu este îm)unătăţit şi drept, ea tre)uie a se socoti ca şi pierdută* )a încă unui astfel de om, averea îi este chiar spre pier+are şi îl duce încă mai sigur şi mai adânc în iad. 'impotrivă, dacă sufletul este no)il şi îm)unătăţit, el, şi sărac fiind, va fi fericit. 'e aceea, noi tre)uie să ne îngri=im să nu(i facem )ogaţi în aur, argint şi în alte lucruri asemenea, ci să fie foarte )ogaţi în cucernicie, în dreptate şi în fapta cea )ună* să nu ai)ă multe tre)uinţe şi să nu um)le cu ardoare după )unurile şi după plăcerile pământeşti. 4re)uie să fim cu luare aminte asupra ieşirii şi intrării lor, asupra purtării, um)lării şi asupra prietenilor lor, ştiind că cine este leneş întru aceasta nu poate nădă=dui iertarea de la 'umne+eu. 'acă purtarea de gri=ă pentru mântuirea altor oameni este una dintre cele mai mari datorii ale noastre, precum +ice postolul: 9!imeni să nu caute folosul său, ci folosul altuia4 )$ Corinteni G, AD, cu cât mai mu lt fiecare va tre)ui să fie răspun+ător pentru îngri=irea de mântuirea copiilor săi< 'umne+eu va +ice către fiecare tată: 9!u am dat *u copil dintru început în casa ta? !u te-am pus *u pe tine învăţător, crescător, înri#itor şi stăpân al lui? !u am pus *u în mâinile tale toată puterea asupra lui? Când el era încă inaş, ţi lam dat ţie, ca să-l formezi şi să-l orânduieşti4? Ce iertare poţi nădă#dui, când tu preeţi şi treci cu vederea creşterea lui? %au ce poţi tu, oare, să +ici spre de+vinovăţirea ta Poate că fiul tău este greu de înfrânat şi îndărătnic. 'ar la aceasta tre)uia să gândeşti de mai înainte, când el era încă mic şi uşor se putea înfrâna* de atunci să te fi îngri=it a(l îm)lân+i, a(l o)işnui la datoriile lui, a(l aduce la orânduială şi a stârpi )olile sufletului său. Când ogorul inimii lui eracea încă uşor deuşor lucrat, de atunci tre)uia să smulgi spinii, atunci când ei, la vârsta fragedă, se pot smulge. 3i astfel, patimile copilului nu s(ar fi făcut, prin lenevirea ta, mai mari şi ne)iruite.
Pentru aceea, +ice înţeleptul %irah: 9"e ai feciori, învaţă-i şi pleacă din pruncie rumazul lor4 )'irah E, AD. 3i 'umne+eu nu numai că îţi porunceşte aceasta, ci mai vârtos te şi a=ută $l însuşi. Cum şi în ce chip Prin aceea că +ice: 9 Cel ce va răi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, cu moarte să se omoare4 )$eşirea A, E. ;e+i tu cum îngro+eşte $l pe copii şi cum îi înspăimântă* cât de mult îţi înlesneşte stăpânirea asupra lor 6ar dacă 'umne+eu pedepseşte cu moarte îndră+neala copiilor împotriva părinţilor, apoi cum putem să ne de+vinovăţim când am privit cu nepăsare îndră+neala copiilor noştri împotriva lui 'umne+eu 'umne+eu +ice fiecărui tată: &Pe fiul care te ocărăşte pe tine îl voi pedepsi cu moarte* iar tu nu voieşti nici măcar cu un cuvânt să tul)uri pe cel ce calcă cu picioarele poruncile "ele "erită acesta iertare. 4u ve+i cum el cutea+ă împotriva 8ăcătorului său, şi nici măcar nu te superi de aceasta, nu(l ameninţi, nu(l pedepseşti, deşi ştii )ine că 'umne+eu opreşte astfel de îngăduinţă. 3i 'umne+eu face aceasta nu pentru că o astfel de =ignire ar aduce vătămare Celui Preaînalt şi neatins, ci pentru ca să mântuiască pe fiul tău cel păcătos. 6ar cel ce este atât de ne)un şi se îndâr=eşte împotriva lui 'umne+eu, acela încă şi mai mult va păcătui împotriva tatălui său şi a propriei lui mântuiri sufleteşti. şadar, să nu fim fără de gri=ă despre aceasta, ştiind că atunci când copiii pă+esc cu credinţa datoriile lor către 'umne+eu, şi în celelalte lucruri ale vieţii do)ândesc fericire şi cinste, fiindcă oricine cinsteşte şi stimea+ă un om îm)unătăţit şi )ine crescut, fie el oricât de sărac* pe când pe cel rău şi fără de rânduială, toţi îl în=ură şi îl urăsc, fie el oricât de )ogat. 6nsă un fiu )ine crescut, nu numai de la alţii va do)ândi stimă, dar şi de tine, tatăl său, va fi mai iu)it, fiindcă la dragostea cea firească se adaugă încă un alt temei al iu)irii, adică fapta cea )ună a fiului. fară de aceasta, un astfel de fiu nu numai că îţi va fi mai drag, ci încă mult mai plăcut şi mai folositor, căci el te va cinsti şi te va spri=ini la )ătrâneţile tale. Precum cei care sunt nemulţumitori către 'umne+eu nu stimea+ă nici pe părinţii lor, tot aşa cei ce cinstesc pe 'umne+eu, arată şi părinţilor lor tot respectul. 'e fii plăcut atât lui 'umne+eu, cât şi oamenilor, ca să(ţitău găteşti oaceea, viaţăpentru fericităcaşitusăsăscapi de pedeapsa în viaţa viitoare, creşte pe copilul cu toată gri=a.
6ar cum că cei care nu cresc copiii lor cu gri=ă, deşi ei altminteri ar fi )uni şi vrednici, totuşi se pedepsesc greu, aceasta se arată dintr(o istorie veche, pe care o voi povesti.
< fost un preot mare +ntre iudei& anume Eli I %e5i "& 1123 Eli era vrednic şi bun& +nsă avea doi feciori foarte răi& pe care nu i!a ţinut +n frâu şi nu i!a domolit& sau cel puţin nu făcuse aceasta cu destulă putere şi stăruinţă. căci el ar fi trebuit să!i +nfrâne-e& să!i alun5e din casa sa şi +n tot c)ipul să!i pedepsească& pentru ca să!i +ndrepte-e3 @nsă el numai +i +ndemna şi se mulţumea a le da sfaturi blânde& -icându!leG 9/entru ce faceţi voi asemenea lucruri, căci aud vorbe rele despre voiF 4 )$ 6ei A, AH. *e -ici tu& Eli7 Ei au cute-at +mpotriva lui ,umne-eu şi tu +i numeşti ?fii ai tăi07 Ei nu vor să mai recunoască pe ;ăcătorul lor şi tu mărturiseşti +ncă +nrudirea ta cu dânşii7 ,e aceea -ice Sfânta ScripturăG 9*li nu a certat pe fii săi4 )$ 6ei H, H. *ăci& când cineva +ndeamnă simplu& aceasta nu este certare& ci trebuie a folosi un mi4loc aspru şi tare& precum cere boala3 <şadar& nu este de a4uns numai a spune copiilor 5reşelile şi a!i sfătui& ci trebuie a!i şi +nfricoşa& spre a de-rădăcina obiceiurile cele rele de la +nceput3 @nsă tocmai prin aceea& că Eli& deşi +ndemna pe fii săi& +nsă nu cu destulă stăruinţă& precum ar fi trebuit& prin aceea& -ic& i!a dat +n mâinile vră4maşilor3 Ei au că-ut +ntr!o bătălie contra filistenilor& şi fiindcă el n!a putut suferi vestea aceasta& a că-ut de pe scaunul său& şi!a frânt 5ruma-ul şi a murit3 ;e+i că am avut dreptate când am +is că părinţii care nu(şi cresc copiii şi nu(i ţin întru cucernicie sunt adevăraţi ucigaşi ai copiilor lor şa a fost şi $li, ucigaşul fiilor săi. dică, măcar că vră=maşii au omorât pe fiii lui, totuşi, el a fost vinovat de moartea lor, căci prin lenevirea sa în creşterea lor, el le(a răpit a=utorul lui 'umne+eu şi, prin aceasta, i(a dat fără pa+ă şi fără apărare ucigaşilor lor. 'ar el a omorât nu numai pe fiii săi, ci şi pe sine însuşi. ceeaşi soartă o au încă şi acum mulţi părinţi. 8iindcă ei nu voiesc să fie aspri, nu voiesc să(i înfrâne+e şi să(i tul)ure pe copiii lor cei fără de rânduială şi păcătoşi, ei adeseori sunt siliţi a privi cum aceştia, pentru nelegiuiri, sunt prinşi, târâţi înaintea scaunului =udecăţii, aruncaţi în temniţă, sau chiar şi omorâţi. Căci dacă tu nu(i pedepseşti, nu(i îndrepte+i, atunci va urma pentru dânşii =udecata după legile comune şi se vor pedepsi pu)lic. a această nenorocire se adaugă şi ruşinea, căci toţi arată cu degetul pe tatăl al cărui fiu a luat un asemenea sfârşit, şi îi
fac imposi)ilă orice ieşire din casă. Căci cu ce ochi poate el să se uite la cei cu care se întâlneşte, după ce fiul lui a adus asupră(i o astfel de ruşine, o astfel de nenorocire 'e aceea, vă poftesc şi vă rog, aveţi gri=ă de copiii voştri, şi anume de mântuirea sufletului lor. 4u, tatăl casei, eşti un dascăl pentru toată casa ta, şi 'umne+eu neîncetat trimite la tine la şcoală pe femeia ta şi pe copiii tăi. Pentru femei postolul Pavel grăieşte: 9F de voieşte să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor4 )$ Corinteni D, H+, iar pentru copii: 9F creşteţi-i întru învăţătura şi certarea "omnului4 )*feseni >, D. Iândeşte că tu ai în casa ta nişte statui de aur, adică copiii tăi, de aceea orânduieşte(i, cercetea+ă(i în toate +ilele cu luare aminte, împodo)eşte şi formea+ă sufletul lor în tot chipul. Armea+ă lui 6ov celui cucernic, care, de teamă ca nu cumva fiii lui să fi păcătuit cu ceva în inimile lor, aducea =ertfă pentru dânşii şi era cu multă luare aminte pentru ei. Armea+ă încă şi e!emplul patriarhului vraam. 3i el se îngri=ea nu ca să lase fiului său )ani şi comori, ci se uita la împlinirea egii lui 'umne+eu, ca să insufle urmaşilor săi din toate puterile împlinirea acesteia. "artor pentru această faptă )ună a sa este însuşi 'umne+eu, când +ice: 9:tiu că va porunci fiilor şi urmaşilor săi, ca să păzească căile "omnului şi să facă dreptate4 )
urmă pe toţi* un şir care începe de la tine şi care, pentru creşterea cea )ună a copiilor, îţi va aduce roade slăvite. An copil are tre)uinţă de asprime, de supraveghere şi de frică. ceasta însă eu nu o +ic pentru ca voi să vă purtaţi neprieteneşte cu copiii, ci pentru ca să fiţi mult stimaţi de către dânşii. 'acă şi femeia tre)uie să stime+e pe )ăr)atul său şi să se teamă de dânsul, cu cât mai mult copiii tre)uie să se teamă de tatăl lor< @u(mi răspunde mie că tinereţea nu se poate domoli. Căci dacă Pavel cere o astfel de îngri=ire de la o văduvă, cu cât mai mult o va cere de la un )ăr)at 'acă însă nu ar fi cu putinţă, desigur, el nu ar fi recomandat(o. 4oată răutatea copiilor se rea+emă pe lenea noastră, căci noi de la început, din vârsta cea fragedă, nu i(am ţinut în cucernicie şi în frica 'omnului. @oi ne îngri=im ca ei să capete cultură lumească, să înveţe lucruri şi afaceri lumeşti, cheltuim )ani pentru acestea, rugăm pentru dânşii pe prietenii noştri şi nu lăsăm nici o cale neîncercată, dar nu ne îngri=im nicidecum ca ei să fie cu trecere la Bmpăratul îngerilor. @oi totdeauna le îngăduim a vi+ita teatrele, dar nu(i silim să se ducă la )iserică. 3i dacă copilul vine aici de vreo două ori, stă fără nici un folos şi câştig. 6nsă nu tre)uie să fie aşa, ci precum atunci când îi trimitem la şcoală, le cerem socoteală de ceea ce au învăţat, tot aşa tre)uie să fie şi când îi trimitem la iserică, sau mai vârtos când îi ducem noi înşine. 4re)uie, după aceea, a(i între)a ce au au+it sau ce au învăţat aici. 'acă procedăm astfel, îndreptarea copiilor ne va fi un lucru foarte uşor şi îndemânatic. 'acă ei, acasă, totdeauna ne aud vor)ind de faptele cele )une şi îi învăţăm datoriile lor, dacă cele ce aud în )iserică se unesc cu cele au+ite acasă, atunci ei, în curând, ne vor arăta roadele cele slăvite ale acestei no)ile seminţii. 'ar noi nu facem nimic din toate acestea* datoriile, care sunt cele mai neapărate, noi le privim ca lucruri lăturalnice, şi dacă cineva ne îndeamnă la ele, noi râdem de dânsul. 'e aceea, toate merg pe dos, şi de acolo vine că cei ce nu au fost crescuţi de părinţii lor, tre)uie să fie certaţi de legile civile. 'ar nu simţi tu ruşine şi nu roşeşti când ve+i că =udecătorul pedepseşte pe fiul tău şi îl îndreaptă, şi că el tre)uinţă certare%pune(mi, străină, deşi fost lângă tine @u te ascun+i, nuare te acoperi dede ruşine maiatâta poţi vreme tu purtaa numele de tată, când tu ai fost un vân+ător al fiului tău şi nu i(ai dat pa+a tre)uincioasă, ci l(ai lăsat să se piardă prin tot felul de răutate
Când ve+i un om rău că îţi )ate copilul, te superi, te mânii, te aprin+i şi năvăleşti asupra făptaşului. 6ar când ve+i pe satana în toate +ilele rănind şi )ătând pe copilul tău, şi duhurile rele amăgindu(l la păcat, te uiţi cu nepăsare şi, dormitând, nu te superi şi nu cauţi să mântuieşti copilul tău. 3i aceasta ar fi de cea mai mare tre)uinţă, căci păcatul este cel mai rău dintre duhurile rele, şi cel ce trăieşte în păcat nu poate să se mântuiască. şadar, pe un fiu păcătos nu tre)uie numai a(l plânge, ci încă a(l şi pedepsi şi a(l certa, a(l opri şi a(l ţine în frică, a căuta ca prin tot felul de leacuri să(l vindeci de )oala lui cea sufletească. 4u tre)uie să urme+i văduvei, despre care +ice Pavel: &a crescut feciori. Căci marele postol nu îndreaptă îndemnarea sa numai spre văduve, ci spre toţi. $l sfătuieşte pe toţi oamenii, când +ice: 9Creşteţi pe copii întru învăţătura şi certarea "omnului4 )*feseni >, D. 6ar aceasta este cea dintâi şi mai mare avere cu care părinţii pot împodo)i un copil. min.
Cuvânt la Duminica dinaintea ote*ului - Cea mai bună !re$ătire !entru o ărbătoare biericeacă ete /m!ăcarea cu vră2maşii
9 @rice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca 4 )7uca H, + @u este, oare, un lucru fără =udecată, ca atunci când soseşte o săr)ătoare, să fie aşa o mare preocupare de a se scoate din ladă haina cea mai frumoasă şi a o pregăti cu cea mai mare gri=ă, a pune încălţăminte frumoasă, a aşe+a pe masă mâncăruri scumpe, a aduce din toate părţile tot felul de prisosinţă, a se împopoţona şi împodo)i în tot chipul, dar a nesocoti cu totul sufletul, sufletul cel părăsit, cel pătat, cel săl)ăticit, cel flămând şi necurat 4u aduci aici, ro)ul în )iserică, un trup ţie, împodo)it, dar puţin un suflet gol şi urâcios. trupul îl vede cel asemenea şi de aceea interesea+ă, dar peCăci sufletul tău îl vede 'umne+eu, şi, desigur, neîngri=irea ta de dânsul va fi aspru pedepsită.
!u ştiţi voi că pe acest altar arde focul cel ceresc, adică "umnezeu-@mul este de faţă? 'e aceea, nu aduce cu tine aici paie, lemne, ogrin=i şi altele asemenea, adică păcatele, pentru ca sufletul tău să nu se aprindă de acest foc ceresc şi să se mistuiască. "ai vârtos, adu cu tine pietre preţioase, aur şi argint, adică fapte )une, pentru ca acestea, aici, încă mai mult să se curăţe, iar tu să te poţi întoarce de la altar cu câştig mare şi )ogat. 'e este întru tine ceva păcătos, leapădă şi depărtea+ă aceasta din sufletul tău, înainte de a veni la altar. 'acă cineva, cu deose)ire, are un vră=maş de care a fost greu =ignit, să lepede acum vră=măşia şi să domolească sufletul său cel aprins de mânie, care se frământă în clocotire, ca să vină iarăşi în liniştea şi pacea sa cea lăuntrică. "ai mult decât toate, aceasta este de tre)uinţă, când voieşti să te apropii de %fânta împărtăşanie. Căci prin %fânta împărtăşanie vrei să primeşti la tine un împărat, iar când un împărat voieşte să locuiască în sufletul tău, tre)uie să domnească acolo mult repaus şi linişte şi o pace adâncă. 'ar tu te împotriveşti şi +ici că ai fost prea =ignit şi de aceea nu poţi să(ţi potoleşti mânia. 'ar spune mie: Voieşti, oare, să te vatămi pe tine însuţi mai mult decât toate? @rice ar face vră#maşul, nu poate să te vatăme aşa de mult pe cât te vatămi tu însuţi, când nu voieşti a te împăca cu dânsul, căci aşa nesocoteşti porunca lui "umnezeu. Vră#maşul te-a #init0 ei bine, spune mie; Voieşti, oare, a #ini şi tu pe "umnezeu? 2 nu te împăca cu #initorul nu înseamnă a-l pedepsi pe acela, ci mai vârtos a-7 #ini pe "umnezeu, Care a dat leea împăcării.
2şadar, nu te uita la acel rob, asemenea ţie, care te-a #init, şi nu socoti mărimea #inirii, ci uită-te numai la "umnezeu şi la frica de "umnezeu. 1ândeşte întru tine, căci cu cât mai mare silă îi vei face sufletului tău, şi cu cât sunt mai mari #inirile pe care tu le ierţi, cu atât mai mare va fi şi răsplătirea de la "umnezeu, Care cere acestea de la noi. 3i precum tu, acum, după ce ai iertat, primeşti pe 'umne+eu în %fânta împărtăşanie cu toată cinstea, tot aşa şi $l, în cealaltă lume, te va primi cu toată cinstea şi va răsplăti ascultarea ta înmiit. "ulte duşmănii rămân, aşa +icând, veşnice, pentru că nu s(au împăcat de îndată, în Pentrudeaceea, nu urască pe potrivnicul mult o+iua +i, cea şi sădintâi. se desfacă mânianimeni sa încăsăînainte de sosirea nopţii, său dupămai cum +icedecât postolul: 9F soarele să nu apună peste mânia voastră -$feseni /, 2>, pentru ca nu în singurătatea nopţii să se strângă şi să se socotească toate la un loc, câte în
mânie s(au vor)it şi s(au făcut, ca nu cumva prin aceasta, sfârşitul să se facă încă mai rău şi împăcarea mai grea. Precum mădularele trupului cele scrântite şi mişcate din po+iţia lor cea dreaptă se întorc fără multă trudă la locul lor de mai înainte, când cineva îndată le îndreaptă, dar dacă ele rămân în po+iţia lor cea falsă un timp mai îndelungat, cu foarte mare greutate se pot îndrepta, şi tre)uie multă vreme până ce iarăşi se întăresc şi se aşea+ă )ine, tot aşa se întâmplă cu noi şi în privinţa vră=măşiei. 'acă împăcarea se face îndată, ea se face uşor şi se cere puţină osteneală pentru a se restatornici prietenia cea veche. 'acă însă trece un timp mai îndelungat, ura şi mânia ne or)esc cu totul* nouă ne este ruşine a ne împăca şi avem tre)uinţă de alţii, nu numai pentru ca să ne învoiască cu potrivnicul, dar şi pentru ca, după ce împăcarea s(a făcut, să ţină împreună un timp pe cei nou(împăcaţi, până ce se va restatornici încrederea cea veche. Ce ruşine este aceasta, nu voi spune. 'ar nu este, oare, foarte de osândit ca noi să avem nevoie de alţii să ne poată iarăşi împăca cu propriile noastre mădulare, adică cu cei asemenea cu noi creştini
=nsă acest rău al neîmpăcării nu provine numai de la întârzierea şi amânarea împăcării, ci şi de acolo că noi multe lucruri le socotim #inire, ceea ce de fapt nu este. 8ot ce zice potrivnicul noi ascultăm mai dinainte cu neîncredere. 1esturile, privirea, lasul, mersul, totul în el este bănuit. Cum ne uităm la el, sufletul nostru se aprinde, şi chiar când nu-l vedem, totuşi suntem fără chef0 căci nu numai vederea #initorului, ci şi sinură amintirea lui totdeauna ne provoacă dureri. :i când un al treilea numeşte numai numele lui, îndată începem a ne tânui asupra lui, trăim de-a pururea în tristeţe şi în posomorâre. /rin aceasta, cu mult mai mult ne vătămăm noi înşine decât vră#maşul şi hrănim un război pururea în sufletul nostru. 3tiind toate acestea, iu)iţilor, să avem cea mai mare gri=ă ca să nu trăim cu nimeni în duşmănie. 6ar dacă totuşi se iveşte vreo duşmănie, să ne împăcăm în aceeaşi +i. 'acă duşmănia trece la a doua, la a treia +i, poate apoi lesne să a=ungă 6a a patra, la a cincea +i, şi astfel se formea+ă un întreg şir de +ile de vră=măşie. QCăci cu cât mai îndelung amânăm noi împăcarea, cu atât devine mai grea. 'ar poate tu vei +ice: &"i(e ruşine a mă apropia de =ignitorul meu şi a(i da mâna. însă, ve+i, aceasta nu este ruşine* mai vârtos tocmai aceasta îţi aduce laudă, slavă, cinste, folos şi câştig înmiit. însuşi vră=maşul tău şi toţi cei ce vor vedea aceasta te
vor lăuda. 3i chiar dacă oamenii te(ar prihăni, totuşi, 'umne+eu, desigur, te va încununa pentru aceasta. 6ar dacă tu vei aştepta până ce mai întâi =ignitorul tău va veni la tine şi te va ruga de iertare, atunci iertarea îţi va aduce cu mult mai puţin folos şi )inecuvântare. tunci i+)ânda cea mai mare o ia de la tine acela care iese înaintea ta şi atrage )inecuvântarea la dânsul. 'impotrivă, dacă tu ieşi înainte, tu nu eşti cel )iruit, mai vârtos tu ai )iruit mânia, ai stăpânit patima, ai arătat multă înţelepciune, ai ascultat pe 'umne+eu, ţi(ai făcut ţie însuţi, de acum înainte, viaţa mai plăcută, te(ai slo)o+it de gri=ă şi de nelinişte. $ste prime=dios pentru cineva a avea mulţi vră=maşi. Ce +ic eu mulţi avea numai un singur vră=maş este foarte prime=dios, precum, pe de altă parte, este foarte folositor şi avanta=os a avea mulţi prieteni. ;eniturile cele mari, +idurile, şanţurile şi armele de tot felul nu ne apără cu atâta siguranţă ca prietenia cea credincioasă. $a este +idul cel adevărat, siguranţa cea adevărată, )ogăţia cea adevărată. $a ne face plăcută viaţa cea de acum şi ne întocmeşte fericirea cea viitoare. %ă cumpănim acestea şi să nu uităm ce folos mare aduce împăcarea. %ă între)uinţăm toată osârdia ca să ne împăcăm cu vră=maşii ce îi avem acum, iar pe viitor să ne ferim de toate vră=măşiile, să întărim şi să împuternicim dragostea către prietenii noştri.
"raostea este începutul şi sfârşitul tuturor faptelor bune. "e aceea, totdeauna să fim cu draoste, şi aşa să moştenim =mpărăţia cerului, prin harul şi prin iubirea de oameni a "omnului nostru $isus &ristos, Căruia se cuvine cinstea şi slava, în vecii vecilor. 2min.
Cuvânt la Sfântul Ioan ote*ătorul =5 ianuarie> - 7u ărăcia8 ci !ofta !odoabelor ete !iedica fa!tei bune
9'ăracilor li se binevesteşte4 )5atei , + a săvârşirea faptei )une, dacă noi voim aceasta cu adevărat, nimic nu ne poate împiedica* putem fi săraci, slă)iţi şi )olnăvicioşi, neînsemnaţi, din starea de =os, încă şi ro)i şi slugi. @ici sărăcia, nici slă)iciunea trupului şi )oala, nici ro)ia sau altceva de felul acesta nu poate să ne împiedice de a fi îm)unătăţiţi. 'ar ce vor)esc eu despre sărac, despre ro), despre cel neînsemnat< a chiar şi când şe+i în închisoare, nici aceasta nu te poate împiedica de la fapta )ună. Cum aşa ;ă voi spune, iu)iţilor< ⇒ @nc)ipuieşte!ţi că unul din casnicii tăi te!a 4i5nit şi mâniat3 Iartă!l şi lasă să treacă mânia peste el3 =i poate& oare& sărăcia& +nc)isoarea şi starea de 4os să
te +mpiedice pe tine+ţi a face *ela-ic euG Să te mâniei3 +mpiedice7 ,impotrivă& sărăcia şi celelalte a4ută&aceasta7 +ţi slu4esc +năbuşirea
Iarăşi& când tu ve-i +ndestularea altuia& să nu!l pi-muieşti3 Iată& aici nu poate să!ţi stea +n drum sărăcia şi cele asemenea3 ⇒ =i iarăşiG *ând te ro5i& trebuie să faci aceasta cu du) trea- şi privi5)etor3 =i la aceasta nu poate să!ţi stea nimic +mpotrivă3 Blând& modest& cumpătat şi curat poţi fi c)iar când nu ai avea nimic +n lumea aceasta. dimpotrivă& lucrurile dinafară nu te a4ută la aceasta3 ⇒ Iată& tocmai aşa se +ntâmplă cu )arul lui ,umne-eu3 Poate cineva să fie şc)iop& sau orb& sau ciuntit& ba poate să -acă şi +n boala cea mai 5rea. toate ⇒
acestea nu +mpiedică ,umne-eu veni lanici dânsul3 El puţin cautălanumai sufletul ce!8 primeşte )arul cu voieluibună& şi nu iaa aminte cât de toate celelalte& la lucrurile cele dinafară& precum este sărăcia& boala şi altele3 Cei ce aleg pe soldaţi se uită la tinereţe, la mărimea şi tăria trupului, Bmpăratul cerului, însă, nu cere atât de mult, ci primeşte în oastea %a şi pe cei )ătrâni, şi pe cei sla)i şi pe cei şchiopi, şi nu se ruşinea+ă de dânşii. Cine poate să fie mai iu)itor de oameni, mai )un $l cere de la noi numai ceea ce stă în puterea noastră. 8ireşte, 'umne+eu ne cheamă la slu=irea %a, nu pentru ca noi să( folosim în vreun fel pe 'ânsul, ci numai pentru ca $l să ne poată face )ine. 'impotrivă, împăraţii cei pământeşti iau pe oameni în slu=)a lor pentru folosul lor propriu. $i au nevoie de oameni pentru un ră+)oi pământesc, 'umne+eu însă duce pe ai %ăi la o )ătălie trupul, sufletul luptă* şi nu luptă cu mâinile şi cuduhovnicească. armele, ci prin@uştiinţă şi ci prin fapta este cea aici )ună.în 3i ori de ce se chemare şi meserie ai fi aceasta nu te poate împiedica de la îndeletnicirea faptei )une. 'acă eşti muncitor, în vremea lucrului tău, cântă cântări duhovniceşti, dacă nu cu gura, pe tăcute, în inimă. @u este nici un tovarăş mai )un decât un cântec cucernic. stfel de tovărăşie nu(ţi aduce nici o prime=die, şi poţi să şe+i la lucrul tău aşa de liniştit ca într(o mănăstire. Căci nu locul, ci fapta cea )ună aduce duhului odihna. @icidecum nu se vatăma fapta cea )ună a apostolului Pavel, prin aceea că el se îndeletnicea cu lucrul mâinilor. @u +ice: &$u sunt ţăran, sau sărac, cum aş putea să um)lu după fapta )ună cea înaltă. 4ocmai pentru aceea tu poţi încă mai )ine să fii îm)unătăţit, căci sărăcia mai mult ne a=ută la fapta )ună decât )ogăţia* şi munca este mai folositoare cucerniciei decât trândăvia. şa, )ogăţia este pentru unii o mare piedică la fapta )ună. Când se cuvine a înă)uşi mânia, a stârpi pi+ma, a înfrâna iuţeala, când se cuvine a se ruga, a fi )lând şi modest, )un şi iu)itor, cum ar
putea sărăcia să fie piedică la acestea Pentru toate acestea nu se cere a cheltui )ani, ci numai o voinţă tare, dreaptă. @umai singură milostenia, dintre toate faptele )une, are mai mult tre)uinţă de )ogăţie. 'ar şi ea, prin sărăcie, se face mai slăvită şi mai strălucită. 8emeia aceea, care numai doi dinari a aruncat în visteria templului, a fost foarte săracă, şi totuşi a covârşit pe toţi )ogaţii -uca, cap. 20. şadar, să nu socotim )ogăţiile un lucru mare< Preţul ce(l are aurul nu stă în firea lui, ci în socotinţa noastră. Căci dacă cercetea+ă cineva lucrul cu atenţie, fierul este mult mai tre)uincios decât aurul şi aduce în viaţă un folos mult mai mare meşteşugarilor şi manufacturilor. 'e asemenea, pietrele o)işnuite sunt mai tre)uitoare şi mai folositoare decât pietrele scumpe, căci din ele se +idesc casele, +idurile şi cetăţile. %au, arată(mi ce folos au mărgăritarele preţioase a ele mai vârtos sunt vătămătoare, căci pentru a putea agonisi un astfel de mărgăritar, tre)uie să laşi o sută de săraci flămân+i. 'ar pentru fericirea cea adevărată, n(ai tre)uinţă de asemenea lucruri. ;oieşti, oare, cu ele să placi )ăr)atului tău H, în loc de aur şi de mărgăritare, împodo)eşte(te cu fapte )une cu )lândeţe, cu )una cuviinţă< tunci te vei arăta lui drăgălaşă, căci podoa)a milostivirii şi a cumpătării întăreşte dragostea )ăr)atului. şadar, împodo)eşte(te cu )una cuviinţă, cu înfrânarea, cu milostivirea, cu prietenia, cu iu)irea şi gingăşia către )ăr)atul tău, cu )lândeţea, cu cumpătarea, cu ră)darea şi cu îngăduinţa. cestea sunt culorile faptei )une* aceasta este o podoa)ă pe care o iu)esc şi îngerii, şi oamenii, şi pentru care 'umne+eu însuşi te va lăuda. 'acă &înţelepciunea unui om îi luminea+ă faţa, precum +ice %fânta %criptură -$cclesiastul 1, 0, apoi cu atât mai mult fapta )ună va slăvi faţa femeii. 6ar dacă tu, aşa de mult preţuieşti podoa)a cea pământească, apoi spune mie: Cu ce au să te a=ute, în +iua =udecăţii, aceste mărgăritare şi cele asemenea lor Cu ce(ţi vor putea a=uta, când, pe de altă parte, 'umne+eu îţi va arăta săracii pe care i(ai lăsat flămân+i 'e aceea a +is Pavel: &împodo)iţi(vă nu cu împletiturile părului, sau cu aur, sau cu mărgăritare, sau cu haine scumpe -6 4imotei 2, 9, căci această podoa)ă esteîmpreună o ispită, mai întâicelelalte. pentru voi, şi apoi pentru mulţi, şi la moarte se va lua de la voi cu toate
'impotrivă, podoa)a faptei )une rămâne cu noi şi nu suferă nici o schim)are* ea nu ni se poate răpi şi ne va întovărăşi dincolo, în veşnicie. ceastă podoa)ă nu are nevoie de )ogăţie, oricine poate să o do)ândească. @ici sărăcia, nici lipsa, nimic din cele dinafară nu poate să ne împiedice a )irui pe satana. $ste adevărat că satana ne ispiteşte, dar nimeni să nu păşească pragul casei sale până ce nu va fi rostit cuvintele: &"ă lepăd de tine, satano, şi de toată desfătarea ta, şi de toată slu=)a ta, şi mă predau Uie, #ristoase<. @u ieşi niciodată din casă fără să fi rostit cuvintele acestea. $le tre)uie să fie pentru tine toiag, armă şi tărie neînvinsă. Pe lângă aceste cuvinte mai fă şi semnul %fintei Cruci pe fruntea ta, şi atunci nici un om, nici chiar satana nu te va vătăma. tunci vei ridica semnul de )iruinţă asupra satanei şi vei do)ândi cununa dreptăţii. 6ar de aceasta, fie să ne împărtăşim cu toţii prin harul şi prin iu)irea de oameni a 'omnului nostru 6isus #ristos, Căruia împreună cu 4atăl şi cu 'uhul %fânt se cuvine lauda, în vecii vecilor. min.
Cuvânt la Duminica du!ă ote*ul Domnului
9*ste mai mic decât toate seminţele, iar dacă creşte, este mai mare decât toate buruienele4 )5atei H, HA #ristos +ice că ceea ce se întâmplă cu grăuntele de muştar, se întâmplă şi cu propovăduirea $vangheliei. Acenicii ui erau cei mai sla)i dintre toţi, cei mai mici dintre toţi, dar, totuşi, lucrând în ei o putere mare, $vanghelia s(a propovăduit în toată lumea. a pilda grăuntelui de muştar, 'omnul adaugă încă şi pe cea a aluatului, pe care l(a luat femeia şi l(a ascuns în trei măsuri de făină, până ce a dospit. dică, precum aluatul dospeşte o cantitate mare de făină, aşa postolii, +ice $l, vor întoarce toată lumea.
3i ve+i înţelepciunea ui< $l alege pilde de la fire spre a arăta că, precum acelea se fac, adică creşterea grăuntelui de muştar şi dospirea întregii frământături, tot aşa va fi şi cu propovăduirea $vangheliei la toată lumea. !ici unul dintre 2postoli nu putea să-$ stea împotrivă şi să-$ zică; 9Ce vom putea noi, doisprezece, aruncându-ne într-o aşa mare mulţime?4. &ristos le spune că tocmai prin aceea puterea lor va străluci mai mult, că ei, amestecându-se cu o mulţime aşa de mare, nu se vor nimici. /recum aluatul dospeşte frământătura atunci când se apropie de făină, şi nu numai că se apropie, ci se şi amestecă cu ea, aşa şi voi, atunci veţi birui pe vră#maşii voştri, când vă veţi amesteca şi vă veţi topi cu dânşii Padică; îi veţi ierta şi îi veţi iubiQ.
:i precum aluatul, deşi se ascunde în făină, nu piere acolo, ci în curând face totul asemenea lui, în acelaşi chip va fi şi cu propovăduirea *vanheliei. 92şadar nu vă temeţi voieşte să zică &ristos -, căci *u, deşi v-am spus mai înainte că veţi trece prin multe necazuri, totuşi veţi birui şi veţi străluci4. @u te mira că 'omnul, vor)ind despre împărăţia cerului, a între)uinţat pilda grăuntelui de muştar şi a aluatului, căci $l vor)ea către oameni neînvăţaţi, care prin acest chip de învăţătură se înţelepţeau. 6ar cei necredincioşi tre)uie să recunoască acum puterea lui #ristos, vă+ând că, în adevăr, aşa s(a făcut, precum $l a spus. $i tre)uie să( cinstească pentru două pricini: Pentru că a spus mai înainte, şi a împlinit $l însuşi. Bncă şi astă+i amestecă pe adevăraţii %ăi ucenici în mulţimea cea mare a lumii, pentru ca aceştia să împărtăşească şi altora cunoştinţele lor cele mai )une. @u vă tânguiţi că numărul vostru este prea mic, căci puterea cuvintelor cucernice este mare, iar ceea ce o dată a dospit va slu=i iarăşi de aluat pentru alţii. 3i precum scânteia, aprin+ând lemnul, îndată se face o flacără mare, şi prin aceasta aprinde şi altele, aşa se întâmplă şi cu vor)a cea cucernică, sau predica.
"ar pentru ce &ristos n-a întrebuinţat pilda focului, ci a aluatului? 8ocul nu lucrea+ă totul prin sine, ci prin mi=locirea lemnului aprins* aici, însă, aluatul lucrea+ă totul prin sine. 6ar dacă doispre+ece )ăr)aţi au învăţat toată lumea, gândeşte ce mare vinovăţie avem noi, credincioşii, care, fiind aşa de mulţi, nu putem3iaduce la calea cea dreaptă pe de ceilalţi, pe cei necredincioşi, care stau încă afară. noi putem fi aluat pentru mii oameni.
"ar vei zice tu; 92ceia erau 2postoli%4. :i apoi, ce? @are, ei nu erau de aceeaşi fire ca şi tine? !u petreceau şi ei în cetăţi? !u mâncau şi ei ca noi? !u lucrau şi ei cu mâinile lor? @are, ei erau îneri şi au fost poorâţi din cer? "ar zici tu; 9*i puteau săvârşi minuni%4. "ar nu minunile i-au făcut pe dânşii aşa de vrednici de mirare% :i până când ne vom slu#i de minunile lor, spre a acoperi propria noastră uşurătate a minţii? $ată, sunt o mulţime de sfinţi care nau strălucit prin minuni. 'impotrivă, sunt unii care i+goneau pe demoni, dar au că+ut în păcat şi nu au fost cinstiţi, ci, dimpotrivă, au fost pedepsiţi. 'ar, oare, ce lucruri atât de mari au făcut postolii u nesocotit toate comorile pământeşti, n(au căutat slavă şi s(au lepădat de toate cele vremelnice. 'acă n(ar fi făcut acestea, ci ar fi fost ro)i ai poftelor, atunci chiar de ar fi sculat mii de morţi, totuşi nimic nu ar fi folosit. "ai mult, ar fi fost socotiţi ca nişte amăgitori. Viaţa cea dreaptă este cea care străluceşte peste toate şi atrae harul 'fântului "uh. •
•
•
•
Ce minuni a săvârşit 6oan ote+ătorul de a câştigat atâtea cetăţi Cum că el n(a săvârşit nici o minune, ne spune $vanghelistul 6oan în cuvintele: & :i mulţi veneau la *l şi ziceau; $oan nu a făcut nici o minune, dar toate câte a zis $oan pentru 2cesta au fost adevărate -6oan 07, /0. 3i prin ce, oare, 6lie se făcuse vrednic de mirare @egreşit, prin îndră+neala lui înaintea împăratului* negreşit, prin râvna lui pentru 'umne+eu* negreşit, prin sărăcia lui, prin co=ocul lui, prin peştera lui, căci el, după aceea, a făcut minuni. 3i pentru care minune s(a uimit diavolul de 6ov cesta n(a arătat nici o minune, ci o viaţă strălucită de fapta )ună şi o ră)dare mai tare decât oţelul. Ce morţi au înviat, oare, vraam, 6saac şi 6aco) Ce leproşi au curăţit a încă minunile par a vătăma, dacă nu sunt unite cu privegherea şi cu smerenia.
3i când #ristos a dat povăţuiri ucenicilor %ăi, nu le(a +is: &8aceţi minuni, ca să le vadă oamenii, ci le(a +is: & 2şa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă ei faptele voastre cele bune şi să slăvească pe 8atăl vostru Cel din ceruri -"atei 5, 0>. Bncă şi lui Petru, $l nu i(a +is: &'e "ă iu)eşti, fă minuni, ci: &/aşte oile 5ele -6oan 20, 05. :i pentru ce, &ristos, cu deosebire, îl alese pe dânsul, pe $acov şi pe $oan? /oate pentru minunile lor? H, nu< 4oţi postolii curăţau leproşi, înviau morţi, şi toţi do)ândiseră de la 'ânsul aceeaşi putere. şadar, pentru ce aceşti trei erau deose)iţi /entru iscusinţa sufletului lor.
;e+i că mai mult decât toate este de tre)uinţă viaţa îm)unătăţită şi dovada prin fapte, căci: &"in roadele lor îi veţi cunoaşte pe dânşii -"atei ?, 0>. 'acă te(ar lăsa cineva să alegi: sau morţi să învie+i în numele lui 6isus, sau să mori pentru numele ui, tu ce ai alege @egreşit aceasta din urmă, căci este o faptă mântuitoare, iar cealaltă este doar o minune. 3i dacă cineva te(ar lăsa să alegi între puterea de a preface fânul în aur şi puterea de a socoti toate )ogăţiile ca pe fân, nu ai alege, oare, pe aceasta din urmă @egreşit, numai aceasta ar câştiga pe oameni. 'acă ei te(ar vedea făcând aur din fân, ar creşte numai lăcomia lor de avere, şi toţi ar vrea să înveţe acel meşteşug, ca %imon "agul -8apte 1, 09* iar dacă te(ar vedea dispreţuind )ogăţiile, repede s(ar slo)o+i şi ei de )oala lăcomiei lor. ;e+i că vieţuirea valorea+ă mult şi este un propovăduitor vor)ăreţ Când zic vieţuirea, nu înţele că cineva trebuie să trăiască în sac şi în cenuşă, ci înţele nesocotirea comorilor pământeşti, iubirea aproapelui, milostenia, hrănirea celor flămânzi, biruirea mâniei, lepădarea de slava deşartă, alunarea pizmei. &ristos zice lămurit; &=nvăţaţi-vă de la 5ine, că sunt blând şi smerit cu in ima -"atei 00, 29. şadar, dacă tu vrei să te asemeni postolilor, nimic nu te opreşte. @u ai nevoie de darul minunilor. 'acă ai nimicit păcatul din tine, dacă ai sfărâmat puterea satanei, ai călcat pe capul lui, ai slă)it puterea lui, i(ai împrăştiat oastea, atunci ai săvârşit cea mai mare minune. Prin aceasta s(au făcut mari şi postolii, precum spune Petru: & !oi am lăsat toate, şi am urmat Mie -"atei 09, 2?. Bntru aceasta să urmăm şi noi lor, să ne lepădăm de cele vremelnice, să ne dăruim lui #ristos, pentru ca noi, împreună cu postolii, să ne facem părtaşi vieţii veşnice, prin harul şi )unătatea lui 6isus #ristos, Căruia se cuvine slava, în vecii vecilor. min.
Cuvânt la () ianuarie - ,ot creştinul8 şi mai ale !ro!ovăduitorul8 trebuie ă fie oârdnic /ntru /nvăţarea celor rătăciţi
9*u sunt păstorul cel bun şi... am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. :i pe acelea trebuie să le aduc .4 )$oan G, D, > Când păcătoşii, chiar după toate sfătuirile noastre, rămân tot în păcatele lor, totuşi, noi nu tre)uie a înceta să(i sfătuim în continuare. 8ântânile curg şi când nimeni nu scoate apă* i+voarele forfotesc şi când nimeni nu ia apă din ele* pâraiele curg şi când nimeni nu însetea+ă. şadar, şi învăţătorul tre)uie să(şi facă datoria sa cum se cuvine, chiar dacă nimeni nu l(ar asculta. 'umne+eu, plin să de facem dragoste, noi, ceişi ce puşi a propovădui cuvântul celCel ceresc, tot acedat ne lege stă încaputere să suntem nu tăcem niciodată, chiar dacă ne ascultă cineva sau nu.
Când 6eremia pregătea pe iudei şi le spunea nenorocirea ce avea să vină, el era )at=ocorit de ascultătorii săi şi în toate +ilele era luat în râs de dânşii. $l se hotărâse să lase dregătoria proorocească, căci îl cuprinsese slă)iciunea omenească şi nu mai voia să sufere )at=ocora şi râsul. 'ar asculta(ţi(l pe el ce +ice: &$u în toate +ilele sunt )at=ocorit şi fiecare îşi )ate =oc de mine... 3i am +is: E@u voi mai pomeni de $l şi nu voi mai grăi în numele ui
;oi mai arăta şi al treilea folos. stă+i nu am întors pe nimeni, dar poate voi întoarce mâine* dacă nu mâine, poate poimâine, sau mai târ+iu. Cine nu ne ascultă şi ne respinge astă+i, poate va asculta şi primi mâine* cine nu ne )agă în seamă astă+i şi mâine, poate după mai multe +ile va asculta şi vor)ele noastre. Că şi pescarul, adeseori toată +iua aruncă mrea=a în +adar, şi seara voia chiar să plece, dar tocmai atunci a prins ceva. 'acă noi, pentru nei+)ânda lucrului nostru am înceta îndată şi ne(am lăsa de lucru, atunci s(ar risipi toată viaţa noastră cea trupească şi sufletească. 'acă, de pildă, lucrătorul de pământ, pentru vremea rea ce s(a întâmplat o dată sau de mai multe ori, ar părăsi lucrarea pământului, atunci toţi ar tre)ui să pierim de foame. 3i dacă coră)ierii, pentru o furtună întâmplată o dată, de două ori sau de mai multe ori, ar fugi de mare, aceasta nu ar mai fi um)lată şi ar fi mare pagu)ă pentru oameni. 'eci, dacă la toate meşteşugurile şi meseriile ar lua cineva această hotărâre, ar tre)ui ca totul să încete+e şi pământul s(ar pustii. 'eoarece toţi oamenii ştiu aceasta, ei întotdeauna, iarăşi, cu )ăr)ăţie se apucă de lucru, şi de foarte multe ori nu au avut de pierdut. Pe lângă aceasta, se mai adaugă: în ca+ de nei+)utire aceştia au numai pagu)ă. a noi însă nu se întâmplă aşa când predicăm şi sfătuim. Când tu împărţi sămânţa învăţăturii şi ascultătorii nu o primesc şi nu au adus rodul ascultării, totuşi, tu primeşti de la 'umne+eu plata cuvenită pentru sfătuirea ta* când ascultătorii nu vor să te asculte, vei primi tot atât de mare plată precum ai primi când ei te(ar fi ascultat, căci tu ai făcut tot ce depindea de tine. Cu toate acestea, învăţătorul nu poate să le facă singur pe toate. $l nu poate fi la toţi şi în toate +ilele spre ai sfătui* într(o comunitate mare, el nu se poate duce la fiecare, însă dacă veţi voi să împărţiţi între voi lucrarea întoarcerii, dacă fiecare dintre voi va lua asupra lui şi gri=a pentru unul dintre fraţii săi, atunci, în curând, iserica cea vie va spori mai mult. şadar, vor)eşte cu fratele şi(l atunci îndeamnă, dacăînceta el nucu te îndemnarea va asculta, tuşiîţi vei lua plata cuvenită, însă tău numai cândşituchiar nu vei sfătuirea până ce(i vei câştiga sufletul. Căci scopul şi sfârşitul sfătuirii este ascultarea celui ce primeşte cuvântul.
%atana pândeşte neîncetat mântuirea omului, şi noi nu tre)uie, oare, să ne ruşinăm de nepăsarea noastră pentru mântuirea semenilor noştri, când satana mereu gândeşte cum să(i piardă %atana ne îngro+eşte cu lupta împotriva oamenilor, deşi 'umne+eu îl opreşte de la aceasta, iar tu te vei lenevi la lucru când 'umne+eu Bnsuşi te îndeamnă să do)ândeşti pe cei pierduţi Cine ne va ierta, oare, fraţilor, când satana are o astfel de râvnă pentru pier+area oamenilor, iar noi nu avem nici cea mai mică parte din acea râvnă pentru mântuirea fraţilor noştri 'e aceea, când ve+i un frate împietrit la inimă şi care nu vrea să te asculte, atunci +i întru sine(ţi: &Hare, cu timpul nu(l voi câştiga. ceasta şi Pavel ne(a poruncit să facem, când scrie: & An slu=itor al 'omnului nu tre)uie să se certe, ci să fie )lând faţă de toţi, destoinic să dea învăţătură, îngăduitor, certând cu )lândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da 'umne+eu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului -66 4imotei 2, 2/(25. Hare, tu nu ve+i când un părinte, chiar când nu mai are nici o şansă pentru însănătoşirea copilului său, totuşi, plângând şi suspinând, stă lângă patul său, îl sărută cu dragoste şi între)uinţea+ă toate mi=loacele de vindecare până la suflarea cea de pe urmă 4ot aşa să faci şi tu cu fratele tău. cela, cu lacrimile sale, nu poate să alunge )oala, nici să îndepărte+e moartea ce se apropie, tu, însă, pe un suflet )olnav de moarte poţi adeseori a(l mântui şi a(l ridica, cu lacrimile şi suspinurile tale, dacă eşti neo)osit şi nu te depărte+i de dânsul. şa face şi 'umne+eu cu noi. 'eşi noi suntem fără luare(aminte, $l, totuşi, în toate +ilele vor)eşte către noi prin prooroci şi apostoli, şi nu încetea+ă să îndemne pe cei împietriţi la inimă. Iândiţi(vă, în sfârşit, că cel ce nu încetea+ă cu sfătuirea, deşi ar face(o în deşert, va câştiga o plată mai mare decât cel care este ascultat, căci acela care de(a pururi îndeamnă fără să fie ascultat, totuşi nu o)oseşte, şi dă dovadă de cea mai adevărată şi călduroasă dragoste.
Cuvânt la & februarie8 *iua "ntâm!inarea Domnului - Pentru ce cei cucernici şi dre!ţi e cercetea*ă cu uferinţă
9 :i prin sufletul tău va trece sabie4 )7uca $$, H+ Pentru ce şi oamenii cei cucernici se cercetea+ă cu tot felul de suferinţe, eu iu)iţilor pot să vă arăt şapte pricini. 'e aceia luaţi aminte şi mă ascultaţi că pe viitor nu veţi avea de+vinovăţire când vă veţi scandali+a de cele ce se petrec în lume, adică de nenorocirea celor îm)unătăţiţi şi nu vă veţi lămuri despre acest lucru ca şi când nu a(ţi avea nici un motiv. •
pentru care şi cei cucernici suntbune cercetaţi de suferinţă Primulcamotiv pentru ei să nu se inalţe pentru faptele cele şi pentru meriteleeste, lor ,
•
•
•
•
al doilea pentru a vedea că şi sfinţii şi cei cucernici sunt oameni neputincioşi şi atunci când cineva vă sfătuieşte să(i urmaţi, )unăoară pe Petru şi Pavel să nu puteţi +ice că aceia ar fi do)ândit cu totul altă fire şi nu pot fi urmaţi. Pătimirile lor arată că şi ei au fost oameni ca şi noi. A treia !ricină este ca puterea lui "umnezeu să se arate tare intru slăbiciune şi să )iruiască chiar cătuşele şi aşa să se înmulţească slava lui 'umne+eu< Al !atrulea, pentru ca răbdarea celor cucernici, cu atât mai dovedită să
fie şi să senenorocirii arate că eieinu au mare slu#it draoste lui "umnezeu, ci chiar şi în mi#locul aupentru arătat plată cea mai către "ânsul. A cincea !ricină este ca toţi cei căzuţi în nenorocire, la privirea celor cucernici şi a suferinţelor lor să poată afla mânâiere şi îmbărbătare. A şaea !ricină este ca noi să ândim la înviere şi la nemurire , când noi vedem pe un om drept plin de fapte )une, care petrece viaţa sa cea pământească în nenumărate trude şi nevrând suntem siliţi a gândi la =udecata cea de apoi. Căci dacă oamenii nu lasă fără plată şi fără răsplătire pe cei ce poartă greutăţi, pentru ei, cu cât mai mult 'umne+eu va răsplăti pe aceia care atât de mult au ră)dat pentru $l. 'acă 'umne+eu vrea aşa, atunci la sfârşitul acestei vieţi tre)uie să vină alta în care ei să(şi ia răsplata pentru pătimirile lor de pe pământ, în sfârşit al şa!telea motiv este că cei cucernici prin necazuri mai mult se adeveresc şi se fac vrednici de o răsplătire mai mare.
Bnsă noi tre)uie să dovedim aceste pricini cu %fânta %criptură şi să arătăm că cele +ise nu sunt numai vor)e omeneşti ci învăţătura %fintei %cripturi. tunci învăţătura mea va avea mai multă încredinţare şi va pătrunde mai adânc în sufletele voastre. 0. "eci mai întâi "umnezeu pentru aceia trimite nenorocire celor cucernici, pentru ca ei să ândească despre sine măsurat şi cumpătat şi ca ei să nu se înalţe pe sine pentru faptele cele bune şi pentru meritele lor0 avem mărturie pe "avid şi pe /avel. cela +ice: 93ine este mie că m-ai smerit, ca să mă învăţ îndreptările tale4 )/s. CLV $$$, E , iar Pavel +ice: 9am fost răpit până la al treilea cer şi am fost răpit în rai, şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu mi-sa mie un himpe în trup, un îner al satanei care să mă bată peste obraz4. )$$ Cor L$$, A, H, E. Ce poate fi mai lămurit Ca să nu mă mândresc +ice postolul, 'umne+eu trimite asupra mea pe îngerul satanei ca să mă )ată. $l înţelege aici pe slugile satanei, pe păgâni, pe tirani, pe necredincioşi, care mereu prigoneau pe postol. %au vrea să arate şi patimile şi durerile cele trupeşti. $l vrea să +ică: "umnezeu ar fi putut să
depărteze de la mine aceste trude şi patimi, dar ca să nu mă mândresc pentru răpirea mea la al treilea cer şi în rai, mi-a trimis aceste necazuri , aceşti îngeri ai satanei şi cei mai mari sfinţi şi tocmai cei cucernici tre)uie să fie cu mai multă )ăgare de seamă ca să nu se mândrească, căci nimic nu duce mai uşor la mândrie, decât conştiinţa de a fi făcut mult )ine. "eci ca cei cucernici să nu se mândrească "umnezeu le trimite ispite şi patimi care să-i aducă intru smerenie şi cumpătare. 2. /ătimirile şi necazurile a#ută ca nimeni să nu creadă că sfinţii şi cei cucernici nu ar fi şi ei oameni ca ceilalţi oameni. 'e aceia Petru după ce a vindecat pe slă)ănogul +ice către toţi cei ce se uitau cu mirare la dânsul: 9Ce vă uitaţi la mine ca şi cum cu a mea putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble4 )
se arată bine,mari. când$ra voi osunteţi slabi şi când prin voi elceia slabi se fac în meu lucruri pătimire pentru Pavel când fost aruncat în numele temniţă, însă tocmai în această neputinţă a lui s(a arătat puterea 'omnului, căci $l a +guduit temniţa şi postolul a câştigat pentru #ristos pe însăşi mai marele temniţei, -8apte
O;6 2>(/. semenea lucruri se pot vedea şi la Petru şi la ceilalţi apostoli, intru necazuri lor totdeauna le-a venit intru a#utor harul lui "umnezeu şi aşa de a pururea pătimirile lor au preaslăvit puterea lui "umnezeu. /. 2 patra pricină pentru care cei cucernici au necazuri este ca să nu se creadă că ei slu#esc lui "umnezeu numai pentru binele cel de pe pământ. stfel de imputări se fac mereu celor ce trăiesc )ine pe pământ, însăşi satana a grăit către 'omnul despre 6ov pe când acesta nu avea neca+uri: 9Crezi tu oare că $ov iţi slu#eşte fără plată? 8u ai înrădit toate cele din afară şi dinlăuntru ale casei lui4 )$ov , G. %atana vroia să +ică: acela numai pentru aceasta era cinstitor de 'umne+eu, căci 'umne+eu i(a trimis multă )ogăţie. 'eci ce face 'umne+eu %pre a arăta că %finţii nu slu=esc lui din interes, 'umne+eu a răpit de la 6ov tot traiul lui )un, 6(a predat sărăciei şi 6(a lăsat să cadă într(o )oală grea. 3i acum 'umne+eu a risipit minciuna ce s(a +is împo triva lui 6ov şi a +is: 9cu toate acestea, el stă departe de păcat4 .Pentru cei cucernici este destulă plata aceea ca ei să poată să slu=ească lui 'umne+eu de a pururi, ei nu vor mai mare plată ca aceasta. Până când cel cucernic este învăluit cu )ogăţia ca şi cu o haină, nu se poate vedea cu desăvârşire faptele cele )une ale lui, iar când )ogăţia cade de pe dânsul ca o haină, şi el se arată despuiat de )unurile cele pământeşti ca şi gol, atunci este lăudat ca şi 6ov pentru ră)darea lui şi pentru )iruinţa lui în lupta cu neca+urile. 5. =nsă necazul nu dovedeşte numai statornicia celor cucernici, ci aduce şi altora mare mânâiere. Căci ce +ice #ristos: 9-DG. Pentru cei nenorociţi este mare mângâiere, pătimirea altora. >. scultă mai departe de la postolul Pavel cum pătimirile ne aduc aminte de $l morţii +ice: 9"acă înviere. luptat în)*fes sălbatice ce folos îmi este, dacă nu se m-am vor scula?4 Cor cu LV,fiarele HA. cele 3i iarăşi 9nădă#duind în &ristos numai în viaţa aceasta, mai ticăloşi decât toţi oamenii suntem4 ) Cor
LV, . $l vrea să +ică: noi tre)uie să suferim în lumea aceasta nenumărate pătimiri. Cine altul ar fi mai nenorocit decât noi, dacă @A am crede în viaţa veşnică 'umne+eu nu ar îngădui ca tocmai cinstitorii lui să a=ungă în mii de prime=dii şi încercări, dacă ei nu au de primit în cealaltă lume ca plată nişte )ucurii mult mai mari. 'ar fiindcă 'umne+eu nu poate îngădui una ca aceasta, că el a gătit o viaţă mult mai )ună şi mai slăvită în care va încununa pe luptătorii săi pentru cucernicie, şi(i va încununa înaintea ochilor a toată lumea. şadar când tu ve+i pe un drept murind în nevoie şi în nenorocire, în )oală şi în sărăcie, sau în orice alt neca+, atunci tu sine: dacă nu ar fi înviere şi =udecată, 'umne+eu nu ar lăsa pe acest cucernic care pentru 'ânsul a suferit atât de mult să moară intru atâta neca+. 'intru aceasta este încredinţat că pe cei cucernici îi aşteaptă o altă viaţă mai )ună decât aceasta de acum. ?. =n sfârşit prin necazuri cei cucernici mai mult se adeveresc şi se fac vrednici de mai mare răsplătire. postolul +ice: 9!ecazul aduce răbdare, răbdarea aduce încercare, încercarea aduce năde#de, iar năde#dea nu ruşinează4 )6om V H-+. ;e+i tu cum credinţa întărită prin pătimire ne dă năde=dea vieţii viitoare şa dar eu nu fără temei am +is, că pătimirile întăresc în noi năde#dea învierii, şi că ele îmbunătăţesc pe aceia care au suportat încercările. Precum aurul se încearcă în topitoare aşa şi omul se face plăcut lui 'umne+eu în cuptorul neca+urilor şi se curăţă de toate patimile de care fusese cuprins mai înainte. 'eci şi plata în cealaltă lume va fi mai mare şi cununa sa de )iruinţă mai slăvită. Cu cât de mare a fost neca+ul cu atât mai mare va fi şi răsplătirea, )a încă răsplătirea va fi mai mare decât neca+ul căci este scris: 9Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi4 )6om. V$$$ ,B.
"eci fiindcă noi am arătat atâtea pricini pentru ce şi necazurile vin şi asupra celor cucernici şi sfinţi, de acum noi să nu ne mai supărăm pentru cercările ce ni le trimite "umnezeu, să nu ne descura#ăm nici să ne tulburăm, ci să ne folosim de ele spre întărirea sufletelor noastre şi să învăţăm şi pe alţii despre folosul necazurilor. 'eci tu de pildă ve+i nenorocit şi sărăcit pe un om )inefăcător care a între)uinţat averea sa pentru săraci nu te tul)ura şi nu cârti asupra proniei dumne+eieşti.
%ăracilor le va a=uta 'umne+eu pe altă cale, iar pe cel nenorocit suportarea cu ră)dare a neca+ului îl foloseşte mai mult decât milostenia lui cea )ogată.
Cum că răbdarea este o faptă mai bună decât milostenia o aflăm din istoria lui $ov. Pe când el avea avere, deschidea casa lui săracilor şi împărţea toate la cei lipsiţi. 'ar mai mare şi mai slăvit s(a făcut el când a ră)dat cu statornicie şi vestea despre pier+area casei sale. $l îm)răca pe cel gol cu lâna oilor sale, dar el a fost mai mare şi mai slăvit când primind vestea că oile sale s(au pierdut, nu a cârtit ci a mulţumit lui 'umne+eu. Bnainte el arăta iu)ire de oameni, acum o adevărată înţelepciune: $l nu a +is: acum am pierdut turmele de la care mii de oameni primeau hrana lor. Chiar dacă eu personal nu eram vrednic de o astfel de )unăstare, totuşi pentru aceia cărora eu le veneam în a=utor cu ele, ar fi tre)uit să mă cruţi. $l nu a +is şi nu a gândit nimic de acestea, căci el ştia că ce a făcut 'umne+eu este )ine făcut. Armea+ă lui şi neca+ul tău cel vremelnic îţi va aduce fericirea cea veşnică. min.
Cuvânt la Sfântul - 7enorocirea celor dre!ţi şi bunătarea !ăcătoşilor nu trebuie ă ne facă ă rătăcim de la credinţa /n Dumne*eu Poate să fie, oare, ceva mai ne)unesc şi mai fără de minte decât nesocotinţa acelora care, cu toată rânduiala ce domneşte în lume, totuşi se îndoiesc şi nu pricep ocârmuirea dumne+eiască a lumii Cine ar dori să dovedească că soarele este întunecat şi rece, prin aceasta ar da dovadă că mintea lui nu este întreagă. 4ot aşa de nesocotit, şi încă mult,nu estepoate cel care tăgăduieşte pronia ocârmuirea dumne+eiască a lumii. @icimai soarele să strălucească aşa deşiluminos, precum străluceşte pronia dumne+eiască pretutindeni< @oi vedem soarele de veacuri mergând pe calea cea rânduită lui, vedem cum aşe+area stelelor pă+eşte
rânduiala hotărâtă lor şi cursul lumii niciodată nu se întrerupe* vedem cum +iua şi noaptea urmea+ă una alteia, şi toate, atât cele de sus, cât şi cele de =os, ca într(un dans armonios păstrea+ă locul şi po+iţia lor, fără a trece peste hotarele ce le(a însemnat 'umne+eu de la început. 'ar poate veţi răspunde: 9Ce ne foloseşte pe noi că cerul, şi soarele, şi luna, şi stelele, şi toate celelalte se bucură de o aşa de bună rânduială, când împre#urările şi leăturile noastre omeneşti, dimpotrivă, sunt pline de amărăciune şi neorânduială?4
Ce amărăciune şi neorânduială socoteşti tu, omule? Bmi răspun+i: 92cela este boat şi, pe lână aceasta, #efuieşte, înşeală, răpeşte în toate zilele averea săracilor, şi, totuşi, nu-l a#une nici o supărare. 2ltul, dimpotrivă, trăieşte cu umilinţă, în cumpătare şi cu dreptate, împodobit cu toate faptele bune, şi, totuşi, este lovit de boală şi sărăcie, de cele mai mari şi felurite rele4. şadar, acestea sunt lucrurile care te mâhnesc pe tine? &cestea sunt, răspun+i tu. 'a, dar când tu ve+i că mulţi dintre cei ce fac rău sunt pedepsiţi, dimpotrivă, nenumăraţi dintre cei cu fapte )une trăiesc )ine, pentru ce nu părăseşti părerea ta şi întâr+ii a lăuda pe 'umne+eu 6arăşi îmi răspun+i: 9/entru aceasta nu părăsesc părerea mea, că tocmai această nepotrivire mă scandalizează cel mai mult. /entru ce din doi păcătoşi, numai unul se pedepseşte şi celălalt se cruţă, şi din doi oameni buni, unul trăieşte bine, iar altul este plin de nenorocire?4. 'ar ascultă, că tocmai aceasta este una din faptele cele mai mari ale proniei 6ui 'umne+eu. 'acă 'umne+eu, încă de aici, ar pedepsi pe toţi păcătoşii şi ar răsplăti pe toţi drepţii, atunci ar fi de prisos +iua Kudecăţii de apoi. 3i, pe de altă parte, dacă $l n(ar pedepsi nici un păcătos şi n(ar răsplăti nici un drept, atunci păcătoşii, cu mintea lor cea uşoară, s(ar face şi mai răi şi necucernici, tânguirile şi hulirile asupra lui 'umne+eu şi mai mult s(ar înmulţi, şi ei ar întări cu toată hotărârea că 'umne+eu nu %e îngri=eşte nicidecum de viaţa oamenilor. 'acă ei, şi acum când 'umne+eu pedepseşte pe unii păcătoşi şi răsplăteşte pe unii drepţi, totuşi, se îndoiesc de ocârmuirea dumne+eiască a lumii, ce ar +ice când nu s(ar face asta Ce cuvinte de hulă n(ar +ice atunci 2şadar, "umnezeu pedepseşte
pe unii păcătoşi, pe să alţiite nu, răsplăteşte pe că uniivadrepţi şi pe alţii nu. *l=nsă nu pedepseşte pe toţi,şi ca convină pe tine fi învierea morţilor. pedepseşte pe unii, pentru ca, prin frica de pedeapsă a altora, să facă pe cei uşuratici cu luare aminte pentru mântuirea lor sufletească. Pe de altă parte, *l
răsplăteşte pe unii drepţi, pentru ca prin aceasta să îndemne pe alţii la fapte bune, dar nu răsplăteşte pe toţi, pentru ca să te înveţe pe tine că are să vină ziua de apoi când toţi vor primi răsplata pentru faptele lor. 'eci, dacă toţi ar primi aici pe pământ răsplătirea sau pedeapsa meritată, atunci nimeni n(ar mai crede în înviere. 'impotrivă, dacă nimeni n(ar primi încă de pe pământ răsplătirea faptelor sale, atunci cei mai mulţi s(ar face leneşi şi fără luare aminte. 'e aceea, 'umne+eu pedepseşte pe unii, iar pe alţii nu, şi prin aceasta foloseşte atât pe cei pe care îi pedepseşte, cât şi pe cei pe care nu(i pedepseşte. /e cei răi îi înspăimântă a se îndepărta de la răutatea lor, iar pe cei buni, dimpotrivă, prin pedeapsa unora, îi face mai buni şi mai cucernici. ceasta o arată însuşi #ristos, când 6 %(a spus că s(a surpat un turn şi a ucis nişte oameni. $l a +is: 9Credeţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în $erusalim? !u, zic vouă0 dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel4 -uca 0, /(5. 4u ve+i din aceasta că, deşi aceştia au pierit că erau păcătoşi, ceilalţi însă s(au cruţat, nu pentru că ei ar fi fost drepţi, ci pentru ca, prin pedeapsa acelora, să se îndrepte. "ar tu îmi stai împotrivă şi zici că s-a făcut nedreptate celor pedepsiţi, pentru că se putea ca şi ei să se îndrepte fără să fie pedepsiţi, prin pedeapsa altora. =nsă dacă "umnezeu ar fi prevăzut că ei se vor pocăi şi se vor îndrepta, nu i-ar fi pedepsit cu moartea. 'acă $l, pe mulţi dintre cei despre care prevede că nu vor trage nici un folos, din îndelunga ui ră)dare, totuşi îi suferă cu o mare ră)dare şi mereu le dă timp şi prile= de îndreptare, cum ar fi putut $l să răsplătească pocăinţa celor care s(ar fi îndreptat prin pedepsirea altora şadar, lor nu li s(a făcut nici o nedreptate. Pe de o parte, ei au fost împiedicaţi de la o răutate mai îndelungată* iar pe de altă parte, pentru că pedeapsa lor în cealaltă lume va fi mai mică, fiindcă au pătimit aici pe pământ. 'e asemenea, nu s(a făcut nici o nedreptate nici cu cei care nu s(au pedepsit. $ra în puterea lor, numai de voiau, de a trage pentru îndreptarea lor cel mai mare folos din îndelunga(ră)dare a lui 'umne+eu, a se mira de ră)darea ui cea mare, a se întoarce pe calea faptei )une şi a se folosi de pedeapsa altora spre propria lor mântuire. 'impotrivă, dacă rămân în răutatea lor, nu 'umne+eu este pricina pieirii lor, căci $l dedeasta este îndelung pentru spre do)ândi, însă ei nu, sunt vrednici iertare, pentru cără)dător nu trag nici un ei, folos dina(iîndelunga(ră)dare a lui 'umne+eu.
Bnsă cele spuse până aici nu sunt singurul motiv pentru care nu se pedepsesc toţi păcătoşii aici pe pământ, ci este şi o altă pricină, mai mare. 3i care este aceasta 'acă 'umne+eu ar fi pedepsit îndată fiecare păcat, s(ar fi stârpit tot neamul omenesc, şi nu ar fi putut a=unge până în +ilele noastre. Ca să ve+i că aceasta este adevărat, ascultă pe psalmistul, care +ice: 9"e te vei uita la fărădelei, "oamne, "oamne, cine va suferi?4 -Psalmul 029, .
'pre a înţelee după cuviinţă aceste cuvinte, nu este nevoie să socotim păcatele fiecăruia, ci doar pe cele pe care fiecare, fără voia sa, le-a săvârşit, şi chiar dintru aceasta se va vedea că noi, încă de mult timp am fi fost nimiciţi, dacă am fi fost pedepsiţi pentru fiecare păcat. & Cine va zice fratelui său nebune, vinovat va fi de heena focului -"atei 5, 22, +ice 'omnul. $ste cineva dintre noi care să nu fi făcut acest păcat 'e aceea, dacă 'umne+eu, în toate +ilele ar pedepsi, de mult am fi fost cu toţii prăpădiţi. 6arăşi +ice %criptura, că oricine #ură, deşi nu #ură strâmb, totuşi face nedreptate -"atei 5, ?. 'ar unde este acela care să nu se fi =urat niciodată 'omnul +ice mai departe: 9Că oricine se uită la femeie poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui4 -"atei 5, 21. Bnsă câţi nu au făcut acest păcat 'eci, dacă ne gândim noi la aceste păcate, pe care nimeni nu le poate tăgădui şi care nu pot rămâne nepedepsite, ci neapărat atrag după ele pedeapsa, şi dacă pe lângă acestea toate, ne aducem aminte de propriile noastre păcate ascunse, tre)uie să recunoaştem şi să slăvim pe 'umne+eu că nu ne trimite pedeapsă imediat, după fiecare păcat. şadar, când tu vezi că cineva #efuieşte şi înşeală pe altul, şi totuşi rămâne nepedepsit, atunci cercetează-ţi propria conştiinţă, cercetează viaţa ta de până acum, vezi păcatele tale şi lesne vei observa că, mai întâi de toate, pentru tine însuţi a fost bine că "umnezeu nu pedepseşte îndată fiecare păcat. 4ocmai de aceea, mulţi vor)esc aşa de nesocotit despre cârmuirea dumne+eiască a lumii, fiindcă ei nu se văd pe ei, ci pe alţii. !oi luăm aminte cu mare plăcere la cele străine şi trecem cu vederea pe ale noastre. 'ă nu mai facem acestea de acum, ci să urmăm dimpotrivă% 'acă, mai departe, tu ve+i un drept în nenorocire, gândeşte la 6ov. Căci deşi este cineva drept, totuşi, nu este mai drept ca el, )a încă nici nu se va apropia vreodată de dânsul, şi deşi a suferit cineva multe, totuşi, nu a suferit aşa multe ca 6ov.
cestea =udecă(le şi încetea+ă de a te mai ridica împotriva lui 'umne+eu, şi nu +ice că pe cel )un, de aceea îl a=unge nenorocirea, căci 'umne+eu nu i(a aminte la dânsul* ci pentru că $l voieşte a(l încununa şi a(l face mai slăvit. 'e vrei să ve+i un păcătos care a fost pedepsit, adu(ţi aminte de slă)ănogul care +ăcuse pe patul de )oală 1 de ani. Cum că el că+use în acea )oală pentru păcatele sale, aflăm de la #ristos: 9$ată că te-ai făcut sănătos. "e acum să nu mai reşeşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău4 -6oan 5, 0/. Când noi suntem pedepsiţi, atunci, precum s(a +is, plătim datoria propriilor noastre păcate. 'acă noi, însă, cu toate faptele noastre )une, primim nenorociri atunci 'umne+eu voieşte a ne încununa. şadar, oricum am fi, drepţi sau păcătoşi, este spre mântuirea noastră de a primi pedeapsă şi nenorocire. Prin aceasta, cei )uni se fac mai slăviţi, iar păcătoşii se îndreaptă şi îşi micşorea+ă pedeapsa viitoare. Hmul care s(a pedepsit de 'umne+eu aici şi a primit pedeapsa cu mulţumire va suferi mai puţin în lumea cealaltă. ceasta ne(o spune %fântul postol Pavel, când scrie: 9Căci de ne-am fi #udecat noi înşine, nu am mai fi #udecaţi. "ar, fiind #udecaţi de "omnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea4 -6 Corinteni 00, 0(2. cum, fiindcă noi ştim toate acestea, să =udecăm drept despre pronia lui 'umne+eu şi să(i aducem la tăcere pe cei ce o tăgăduiesc. 3i chiar dacă vreo întâmplare covârşeşte priceperea noastră, noi nu tre)uie să credem din aceasta că viaţa noastră nu stă su) povăţuirea lui 'umne+eu, fiindcă noi am vă+ut şi cunoaştem din foarte multe întâmplări puterea lui 'umne+eu în viaţa noastră. 'e aceea, şi din întâmplările neînţelese de noi, să cunoaştem înţelepciunea ui cea necercetată şi să ne închinăm ei. 'acă di)ăcia multor oameni este nepricepută de cei neştiutori, cu cât mai mult poate fi nepriceput de mintea omenească adâncul cel fără margini al =udecăţilor lui 'umne+eu 9Cât sunt de necercetate #udecăţile 7ui şi cât de nepătrunse căile 7ui%4 -Domani 00, . 'ar să primim spre mântuirea noastră nu numai relele ce însuşi 'umne+eu le trimite, ci şi celelalte rele. Presupunem că nenorocirea ce tu o suferi nu vine de la 'umne+eu, ci de la răutatea oamenilor. 'ar şi aceasta îţi este spre mântuire, dacă o primeşti cu mulţumire şi nu huleşti pe 'umne+eu, Care putea să o împiedice, dar a îngăduit nenorocirea pentru cercetarea ta. tunci tu vei fi încununat la fel cu cei la care însuşi 'umne+eu trimis răul, pentrucare că putea tu ai suferit fără cârtire venit de la oameni şi aiamulţumit celuia să(l împiedice, darrăul nu acare voit.a
'e aceea, noi totdeauna să cinstim pronia dumnezeiască şi să cuetăm la ea, căci atunci ne vom face tot mai vrednici de bunătatea şi purtarea de ri#a cea dumnezeiască, vom dobândi mult a#utor de la *l, ne vom elibera de păcate şi vom primi cununa vieţii viitoare. "e care fie să ne împărtăşim, prin harul şi iubirea de oameni a "omnului nostru $isus &ristos, Căruia împreună cu 8atăl şi cu "uhul 'fânt se cuvine cinstea, acum şi în vecii vecilor. 2min.
Cuvânt la Sfinţii A!otoli Petru şi Pavel =&# iunie> - Cuvânt de laudă A!otolului Pavel
9"ar prin harul lui "umnezeu sunt ceea ce sunt0 şi harul 7ui care este în mine n-a fost în zadar4 )$ Corinteni +, G Ce este omul, cât de mare este no)leţea firii noastre şi de câte virtuţi mari este capa)ilă această făptură ( omul J nimeni nu a arătat mai )ine decât postolul Pavel. $l stă acum de faţăspre cu glas spre la a fapta răpunecea pe )ună toţi pârâşii spre agura apăra pe lcătuitorul firii, a nemare încura=a şi sprefirii, a astupa clevetitorilor care mint, spunând că firea omenească nu este capa)ilă de nici un
)ine. Pavel nu a primit o altă fire decât noi, nu a do)ândit alt suflet, nu a locuit în altă lume şi cu toate acestea, a întrecut cu mult pe ceilalţi oameni. "ai întâi, acest postol nu s(a înspăimântat de nici o pătimire, de nici un neca+ care i s(a întâmplat pentru fapta )ună şi pentru dreptate, ci cu )ucurie s(a supus tuturor neca+urilor şi le(a numit pe acestea 9vremelnice şi uşoare4 -66 Corinteni /, 0?. 'ar încă şi mai vrednic de mirare este că el a făcut toate acestea fără să urmărească vreo răsplătire.
!oi nu suportăm niciodată nici un fel de osteneală şi necaz, fără să aşteptăm răsplătire0 el însă le-a luat asupra lui fără răsplată, cu bucurie şi cu draoste, şi nu s-a tânuit de slăbiciunea trupească, nici de mulţimea treburilor, nici de tirania trupului, nici de nimic altceva. Bn toate +ilele el se făcea mai râvnitor, şi cu cât prime=diile îl împresurau mai mult, cu atât el devenea mai cura=os. ceasta a arătat(o el însuşi, prin cuvintele: 9(itând cele din urma mea şi tinzând către cele dinainte4 -8ilipeni , 0/. 3i când moartea îi stătea înainte, el îndemna pe alţii să se )ucure cu dânsul, scriind către filipeni: 93ucuraţi-vă şi fericiţi-mă4 -8ilipeni 2, 01. $l sălta de )ucurie pentru prime=dii, pentru pătimiri şi ocări de tot felul. Către corinteni scria: 9/entru aceasta mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi4 -66 Corinteni 02, 07. $l le numea pe acestea arme ale dreptăţii, şi arăta cu aceasta, că tocmai prin ele s(a împărtăşit de cele mai mari foloase. Cu toate că pretutindeni era )iciuit, )at=ocorit şi hulit, el totuşi triumfa* lăsa peste tot semnul )iruinţei şi mulţumea lui 'umne+eu pentru aceasta prin cuvintele: 9"ar să dăm mulţumire lui "umnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin "omnul nostru $isus &ristos4 -6 Corinteni 05, 5?. $l alerga spre întâmpinarea defăimării ce i se aducea pentru propovăduirea $vangheliei cu mai multă râvnă decât alergăm noi pentru cinste* dorea moartea, mai mult decât noi viaţa* iu)ea sărăcia, mai mult decât noi )ogăţia* ostenelile, mai mult decât alţii odihna* neca+urile, mai mult decât alţii )ucuria* iar pentru vră=maşii săi se ruga mai des decât îi )lestemăm noi pe ai noştri. Câtă deose)ire între noi şi Pavel< răsturnat oare,de rânduiala firii3i@u, noi om, răsturnăm rânduiala. a urmat(o aşa cum esteel,lăsată 'umne+eu. el era ca şi noi. şadar, Pavel nu te tângui asupra firii, că ea te împiedică să fii îm)unătăţit. 6a aminte la postolul Pavel.
/entru dânsul numai una era înfricoşată şi rozavă; a supăra pe "umnezeu. :i nimic nu era pentru dânsul mai scump şi nimic nu dorea el aşa de mult ca a plăcea "omnului. @u mai vor)im de cetăţi, de popoare, de împărăţii şi de toate comorile şi slava lumii* el le socotea toate deşertăciuni.
!ici slava cerului nu era pentru el aşa de scumpă, ca draostea către &ristos. 2ceastă draoste îi era aşa de dulce, încât el nu râvnea nici chiar vrednicia înerilor şi a arhanhelilor. 2ceastă draoste covârşea toate şi având-o, se credea cel mai fericit dintre toate făpturile. $ar fără această draoste, nici domnia, nici stăpânirea, nici puterea nu vor fi avut pentru el nici un folos. 2vând această draoste, el mai bucuros voia să fie cel mai mic şi prionit, decât fără ea, să fie printre cei înalţi şi importanţi. /entru el, sinura nenorocire era pierderea acestei draoste. ceasta ar fi fost pentru el iadul, chinul cel nesuferit. 6ar îndulcirea de această dragoste îi era mai scumpă decât viaţa, decât toată lumea, decât vrednicia îngerilor, decât toate cele pre+ente şi cele viitoare, decât o împărăţie, decât toate )unătăţile. 4ot ce nu era dragoste, nu era pentru el nici )ucurie, nici întristare. Pentru această dragoste, el socotea toate celelalte ca pe o plantă veşte=ită* nu )ăga în seamă pe tiranii care îl urmăreau cu furie* moartea şi pedeapsa, mii de patimi, erau pentru dânsul un =oc copilăresc, pe care el tre)uia să le ra)de pentru #ristos. Căci el le primea cu )ucurie, şi în lanţurile sale era mai fericit decât @ero cu coroana de aur pe cap.
*l trăia în temniţă ca în cer şi primea rănile şi lanţurile mai bucuros decât alţii premiul de biruinţă. @stenelile îi erau la fel de iubite ca şi răsplătirile, ba încă le socotea răsplătire şi le numea dar. $ată, el socotea răsplătire a se slobozi şi a fi împreună cu &ristos, iar a rămâne în trup, el socotea povară, dar prefera pe aceasta, pentru că era de trebuinţă 3isericii )
Ce tre)uie să +ic eu însă de prime=diile şi ispitele ce a suferit Pavel $l de(a pururea era în supărare şi neca+. 9Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se sminteşte şi eu să nu ard?4 )$$ Corinteni , A.
!imeni însă nu se întrista de propria-i nenorocire, precum /avel pentru necazul aproapelui. Cât de mult s-a întristat el, de pildă, pentru iudei, încât ar fi vrut să piardă chiar slava cerească, numai să-i mântuiască pe ei% )6omani , A-H. 'eci, pe cel ce se îngri=ea deopotrivă pentru toţi oamenii, pentru popoare întregi şi cetăţi, ca şi pentru fiecare în parte, cu ce să(l asemănăm Cu fier sau cu oţel Cum tre)uie să numim sufletul lui 4re)uie, oare, să +icem că era ca oţelul şi totodată mai no)il şi mai preţios decât piatra cea scumpă 'ar ce să +ic eu de aur sau de oţel Pune într(o parte a cântarului toată lumea, iar în cealaltă sufletul lui Pavel, şi vei vedea că acesta din urmă este mai greu şi mai de valoare. %ocoteşte acum şi cinstea de care 'umne+eu l(a făcut părtaş încă înainte de înviere. $l l(a răpit în Dai, până la al treilea cer, şi acolo i(a arătat taine negrăite, pe care nici o lim)ă omenească nu este în stare să le grăiască. Căci el, măcar că umbla pe pământ, trăia totuşi ca şi cum ar fi fost în ceata înerilor0 măcar că era încătuşat într-un trup muritor, el avea o curăţenie înerească0 şi măcar că era supus la multe neputinţe şi ispite, el totuşi se sâruia să nu rămână fără bunătăţile cele cereşti.
Ca propovăduitor al *vanheliei, el cutreiera lumea, ca şi cum ar fi avut aripi0 socotea aşa de mici ostenelile şi prime#diile, ca şi când ar fi fost fără de trup, ca un îner0 preţuia aşa de puţin toate cele pământeşti, ca şi cum am ar fi trăit în cer, ca şi când el ar fi fost dintre cei fără de trup. %ă nu +ici că toate acestea nu Pavel însuşi, ci darul lui 'umne+eu printr(însul le(a făcut. $u cred unele ca acestea, dar lauda se cuvine lui, că s(a făcut vrednic de un aşa de mar e dar. *u mă uimesc de puterea lui &ristos, care a făcut atât de puternic pe /avel, şi mă minunez de râvna lui /avel, care a dobândit un aşa de mare dar şi s-a arătat vrednic întru toate de dânsul. Pe voi vă îndemn nu numai a vă mira de dânsul, ci şi a vă face următori acestui i+vor al faptei )une, căci atunci, şi noi ne vom face părtaşi la cununa de cinste a lui. @u căci te îndoi că cel se elvaînsuşi: ridica la97upta măsuracea lui bună Pavel am nu va do)ândi aceeaşiam cinste, ascultă ce ce +ice luptat, călătoria săvârşit, credinţa am păzit, de acum mi s-a ătit cununa dreptăţii, pe care
"omnul îmi va da-o în ziua aceea, *l, "reptul Uudecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea 7ui4 -66 4imotei /, ?(1. ;e+i cum cheamă el toţi oamenii a fi părtaşi la cinstea lui 'eci, fiindcă şi pe noi ne aşteaptă aceeaşi răsplătire, să ne sârguim a fi părtaş cinstei făgăduite. %ă nu ne uităm la mărimea şi înălţimea faptelor )une ale lui, ci la râvna lui cea tare, pentru care el a do)ândit asemenea dar şi la firea pe care el o avea, asemenea nouă. tunci şi cele mai grele lucruri ni se vor părea uşoare şi cu putinţă, şi în acest scurt timp nu ne vom speria de trudă şi de luptă spre a do)ândi cununa de laudă cea neveşte=ită, prin darul şi iu)irea de oameni a 'omnului nostru 6isus #ristos, acum şi în vecii vecilor. min.
Cuvânt la % au$ut la !omenirea Sfinţilor
Ce este aceasta 'uci tu la luptă o vârstă aşa de neputincioasă Cine a au+it vreodată că o femeie de vârsta asta să fi stat la luptă 'eşi aceasta este neau+ită răspunde 'umne+eu, nu voiesc a arăta cu aceasta un lucru de necre+ut, nou şi nemaiau+it, căci $u nu sunt un astfel de organi+ator de lupte să las totul numai pe tăria luptătorilor, mai mult eu stau lângă ei, îi a=ut, le întind mâna mea şi cea mai mare parte a )iruinţei tre)uie a o atri)ui a=utorului meu. 'eci tu când ve+i o femeie )ătrână, tremurândă care pentru a putea merge are nevoie de spri=in, înfăţişându(se la luptă, dispreţuind furia tiranului, )iruind duhurile cele rele, cu uşurinţă învingând pe diavolul şi +dro)ind puterea lui, admiră darul lui 'umne+eu şi uimeşte(te de puterea ui. uptătorii sunt tari nu după trup ci după credinţă. 8irea lor este sla)ă dar duhul care i(a întărit este puternic. 4rupul lor este neputincios din cau+a vârstei, dar duhul lor este tare prin dragostea de 'umne+eu. ceastă luptă nu este supusă simţurilor, de aceia să nu asemeni pe luptători după cele din afară ale lor ci socoteşte tăria sufletului lor şi gândeşte la tăria credinţei lor, ca să înveţi că cel ce se luptă cu păcatul şi cu duhurile cele rele, nu are tre)uinţă de un trup tare sau o vârstă înfloritoare, că nici tinereţea cea mai fragedă şi nici vârsta cea mai înaintată nu(l poate împiedica dacă el ar urî suflet no)il şi tare. 'ar ce să vor)esc eu de )ătrâni sau tineri când încă şi femei au îndră+nit la astfel de lupte şi au do)ândit din ele cununi de laudă a luptele cele pământeşti se lăsă la o parte femeile, copii şi )ătrâni* la luptele cele duhovniceşti dimpotrivă arena luptelor este deschisă tuturor vârstelor şi am)elor se!e, pentru ca tu să cunoşti puterea cea negrăită a lui 'umne+eu şi adevărul cuvântului apostolului: &că puterea lui 'umne+eu este tare întru cei neputincioşi -66 Cor O66, 9. Căci atunci când copii şi )ătrânii se arată vite=i peste firea lor, prin aceasta se arată clar harul lui 'umne+eu care este întru dânşii. Bnsă ca să ve+i că slă)iciunile cele din afară sau trupeşte ale acestor luptători îi fac şi mai slăviţi, să socotim noi nu pe cei ? fraţi "acavei, ci pe mama lor care era mai sla)ă. 'e ce oare să ne mirăm mai întâi la dânsa 'e neputinţa firei ei, de vârsta cea înaintată a ei ori de moliciunea simţului de mamă, care atât de uşor ar fi putut a=unge la slă)iciune. 4oate acestea erau mari piedici într(o luptă care cerea foarte multă putere şi ră)dare, eu însă am să vor)esc de altceva mai mare din care foarte clar se va arăta
tăria femeii şi răutatea satanei, iată răutatea satanei. $l a adus pe mamă la luptă nu la început ci după fii ei. 'e ce Chinurile celor ? fii ai ei tre)uia să o)osească )ăr)ăţia şi să frângă tăria duhului ei, pentru ca do)orâtă şi slă)ită prin privirea cea gro+avă a completei singiuiri ale copiilor ei, cu atât mai lesne să poată fi )iruită. Priveşte deci nu la chinurile ce au suferit fii ei, gândeşte că mama la ca+na fiecărui fiu suferea nişte dureri nouă nesuferite şi aşa +icând ea se ucidea cu fiecare din fii săi. Că eu am dreptate când +ic acestea ştiu toate mamele. H mamă când vede pe fiul său lovit de friguri, ar voi )ucuroasă să sufere ea toate numai să scape de dureri pe iu)itul său copil, căci pentru o mamă numai chinul copilului este pentru ea o durere ce nu se poate spune în cuvinte, iar dacă aceasta este adevărat, şi sigur este, atunci mama "acaveilor în timpul persecuţiilor fiilor ei a suferit mai mult decât ei şi mucenicia ei a fost mai dureroasă decât a copiilor ei. 'acă vestea de )oală a unui copil pune în cea mai mare nelinişte duhul unei mame, ce nu a suferit mama "acaveil or când nu numai un copil, ci toţi ai ei s(au răpit şi ea nu numai a au+it ci toate a tre)uit să le vadă cu ochii săi Cum a putut ea rămâne stăpână pe sine când a vă+ut în scurt timp chinuindu(se copii ei unul după altui cu chinuri gro+ave. Cum a fost cu putinţă ca ea să nu moară de durere Cum a fost cu putinţă ca ea chiar la moartea celui dintâi fiu să nu sară de )unăvoie în focul cel ar+ător spre a se cruţa pe sine de a vedea mai departe Pentru că era îm)unătăţită +ici tu, dar ea era în acelaşi timp şi mamă. Pentru că ea era cu frica lui 'umne+eu +ici tu, dar ea avea totuşi carne şi sânge, pentru că ea era cura=oasă +ici tu, dar totuşi nu era slo)oadă de slă)iciunea femeiască. $a măcar că ardea de râvna cea dumne+eiască dar totuşi simţea şi povara durerilor unei mame. 'acă şi noi )ăr)aţii când se duce un făcător de rele la moarte, prin această privire ne mişcăm şi ne +guduim, chiar dacă nenorocitul acela nu este nici o rudă cu noi şi pentru răutatea lui merită pe deplin pedeapsa* apoi oare ce tre)uie să fi suferit acea mamă, când ea a vă+ut ducându(se la moarte nu vreun făcător de rele ci toţi cei ? fii ai săi într(o +i şi chinuindu(se nu toţi deodată ci unul după altul cu felurite chinuri. 'e ar fi fost ea de piatră şi de oţel, totuşi ar fi tre)uit să încremenească şi să sufere ceea dulce ce suferă o mamă la ântul o astfel de privire< marăsăpentru ceeace ce se s(aîntâmplau întâmplat şi aici, pentru simţăm mamei care tre)uia vadă cele aşa ea nu se uită la sângele fiilor săi care curgea, ci la cununile dreptăţii destinate lor* ea nu privea la coastele cele sfâşiate ci la locuinţele cereşti cele pregătite fiilor
ei, ea nu se uită la călăii ce stau împre=ur ci la îngerii care încura=au pe fii ei şi aşa a uitat durerile inimii de mama şi a )iruit slă)iciunea firii omeneşti şi a vârstei. $a a )iruit firea, fire de altfel atât de tirană, care )iruieşte chiar şi pe fiarele cele săl)atice. 8iarele din dragoste către fiul său uită de ele şi se aruncă ele în mâinile vânătorilor, şi nu este nici un do)itoc atât de sla) care să nu(şi apere puii săi şi nici unul aşa de )lând care să nu se întărâte când îi ia puii săi. Bnsă acea mamă a )iruit puterea tiranică pe care o are asupra oamenilor şi a do)itoacelor, ea nu s(a aruncat asupra ucigaşilor fiilor săi, nu le(a sfâşiat faţa măcar că i(a vă+ut ucigându(i fii săi, ci a fost aşa de tare, cura=oasă şi statornică, ca atunci când ea a vă+ut chinul primului fiu, ea încura=a pe ceilalţi la ră)darea tuturor muncilor. 'e ar au+i acestea toate mamele, de ar învăţa ele de la mama "acaveilor cum tre)uie să(şi iu)ească, fii ei cu adevărat şi să fie tari, de ar creşte toate mamele fii lor ca dânsa< @u este de a=uns pentru o mamă că ea aduce copilul pe lume, căci aceasta o face firea, că lucrul cel mai important este creşterea şi aceasta depinde de ea. 3i ca să cunoşti că o femeie nu numai prin naştere este mamă, ci şi prin creşterea unui copil, ascultă pe apostolul Pavel care unei văduve nu(i dă importanţă pentru naşterea, ci pentru creşterea copiilor săi. Când el +ice: &să se înscrie între văduve cea care nu are mai puţin de şai+eci ani şi să ai)ă mărturie de fapte )une şi adaugă ca punct de căpetenie &dacă a crescut fii -l 4im ;, 9, 07. $l nu +ice &de a născut fii. şadar să socotim ce a tre)uit să sufere acea femeie,dacă cineva o poate numi femeie, când ea a vă+ut mădularele unui copil tremurând pe căr)uni, capul altuia apucându(se cu Ecleşte de fier şi =upuindu(i pielea< Cum era cu putinţă ca ea să trăiască vă+ând acea privelişte %ă vă spun. $a nu caută la acest pământ ci la viaţa de dincolo, şi se temea numai ca nu cumva tiranul să încete+e chinuirea înainte de moartea tuturor şi să despartă ceata copiilor şi unii să rămână neîncununaţi. Că ea de acest lucru se temea, se vede de acolo ca pe cel mai tânăr ea l(a dus cu mâna sa la moarte povăţuindu(l şi îndemnându(l prin cuvinte şi sfătuire. @oi nu putem au+i fără să ne +guduim neca+ul altuia, ea însă privea cu )ăr)ăţie la propriile sale chinuri. 'ar noi să nu ascultăm toate acestea cu uşurinţă, să(şi închipuiască fiecare din noi această =alnică privelişte ca şi când s(ar întâmpla cu proprii săi copii să(şi
închipuiască fiecare pe cei mai drăgălaşi dintre copilaşi care au tre)uit să sufere aceste chinuri şi numai atunci va pricepe )ine ce am +is, dar nici atunci, căci ce simte firea nu se poate descrie în cuvinte, şi numai cel ce trece prin neca+ ştie. 6ar la această mamă, după ce s(au încununat cei şapte fii ai săi, cu dreptate i se potrivesc cuvintele proorocului: &vei fi ca un măslin roditor în casa 'omnului -Ps. 6, 07. a vestitele =ocuri olimpice ale vechii civili+aţii chiar de ar fi luat parte mii de luptători, totuşi numai unul câştigă cununa, aici însă s(au încununat toţi cei ? luptători. Poţi tu să(mi arăţi un ogor aşa de roditor ca acesta, un pântece de mamă care a născut atâta slavă ca acesta "ama fiilor lui Levedei a fost mamă de apostoli, însă numai de doi şi eu nu cunosc nici un pântece de mamă care să fi purtat şapte mucenici şi apoi ea însăşi să(i fi însoţit la moarte. 6ar prin aceasta numărul celor munciţi s(a înmulţit nu numai cu unul ci cu mai mulţi. 8ii erau ? şi când s(a adăugat şi mama, numărul mucenicilor nu a crescut numai cu unul ci să du)lat căci mama a suferit moarte mucenicească cu fiecare dintre fii săi. şa ea crescând atât de frumos pe fii săi a dat )isericii o întreagă ceată de mucenici. 3apte copii a născut ea dar nici unul pentru pământ ci pe toţi i(a născut pentru cer, pentru Bmpăratul %lavei şi pentru viaţa cea de dincolo, însă diavolul a lăsat(o pe ea la urmă pentru a fi muncită pentru că aşa cum s(a +is mai înainte, să sfâşie puterile ei cu privirea mucenicii fiilor ei ca să o poată mai lesne )irui. "ulţi oameni cad intru nesimţire numai vă+ând sângele şi cu greu îi poţi readuce la viaţă. cea mamă a vă+ut însă pâraie de sânge şi încă nu de sânge strein ci de sângele propriilor ei copii* ce a suferit ea atunci Ce durere n(a tre)uit să sufere sufletul ei $a a intrat ultima în luptă pentru ca ea să fie mai sla)ă însă s(a întâmplat cu totul altfel. Căci ea s(a luptat cu mai multă )ăr)ăţie. 'e ce Pentru că ea acum nu mai avea gri=ă de copii săi, nu se mai temea ca să nu slă)ească vreunul unul dintre ei şi să piardă cununa muceniciei. "ai mult după ce a trimis înainte la cer pe toţi copii săi ca într(o visterie sigură, la cununile cereşti şi la visteriile cele nepieritoare, atunci a intrat şi ea în luptă cu )ăr)ăţie a adăugat trupul său la ceata copiilor săi martiri+aţi, precum aşea+ă cineva o piatră scumpă la o coroană şi a călătorit la 'umne+eul cel iu)it prin care ne(a lăsat o mare învăţătură şi un puternic îndemn cu fapta, ca noi să suportăm toate nenorocirile cu suflet tare şi cu duh puternic. %au care )ăr)at, femeie, )ătrân sau tânăr va putea în viitor do)ândi iertare, dacă el se teme de prime=diile ce îl ameninţă cu voia lui 'umne+eu, dacă înainte de
#ristos, când porţile iadului erau încă încuiate când păcatul nu era încă nimicit şi moartea nu era )iruită, o femeie, o femeie )ătrână, mamă a atâtor copii a arătat o aşa tărie, o aşa râvnă. şadar femei sau )ăr)aţi, )ătrâni sau tineri să luăm aminte la toate acestea şi să întipărim această luptă în inima noastră. %tatornicia şi tăria să ne fie un îndemn permanent de a dispreţui toate neca+urile, a ne pă+i sufletul nostru, ca aici pe pământ să urmăm faptele )une a acestor sfinţi mucenici, iar dincolo să ne încu( nunăm ca dânşii. Precum ei au arătat în prime=dii )ăr)ăţia cea mai mare să arătăm şi noi aceiaşi tărie împotriva patimilor celor ne)uneşti, împotriva mâniei, a lăcomiei de avere, a faptelor trupeşti, a am)iţiei şi a celorlalte asemenea lor. 'acă noi vom )irui flacăra acestor pofte precum ei au )iruit pe cea a focului, vom sta şi noi lângă dânşii, vom avea aceiaşi cunună ca dânşii, de care fie ca noi toţi să ne împărtăşim prin darul şi iu)irea de oameni a 'omnului nostru 6isus #ristos căruia 6 se cuvine cinstea şi lauda acum şi pururea şi în vecii vecilor. min.
Cuvânt la Sc+imbarea la Baţă =0 au$ut>
9 $isus a luat cu 'ine pe /etru şi pe $acov şi pe $oan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. :i '-a schimbat la faţă, înaintea lorF 4 )5atei E, -A /entru ce a luat "omnul cu 'ine numai pe cei trei 2postoli? Pentru că ei întreceau pe toţi ceilalţi. Petrufoarte se deose)ea prin aceea iu)eaprin foarte mult pece(l 'omnul, prin aceea era iu)it deşi'omnul, iarcă 6acov răspunsul dăduse6oan împreună cu că fratele: &/utem bea paharul -"atei 27, 22. 3i, în afară de aceasta, prin fapta sa, căci 6acov, într(adevăr, a făcut ceea ce adeverise prin acel răspuns, pentru că el a
fost atât de nesuferit pentru iudei, încât $rod a crezut că-şi va dobândi cinstea lor, dacă-l va omorî -8apte 02, 0(.
"ar pentru ce a înăduit "omnul să se arate 5oise şi $lie? %(ar putea aduce multe motive, dar primul este următorul: (nii oameni ziceau că &ristos este $lie, alţii că este $eremia, sau altul din proorocii cei vechi, de aceea a trebuit să se arate lână &ristos cei mai însemnaţi dintre trimişii dumnezeieşti ai Vechiului 8estament, spre a arăta ce deosebire mare este între "omnul şi slu#itorii 'ăi, şi pentru ca /etru, cu dreptate, să poată avea laudă de la "omnul când 7-a numit * şi iarăşi: &!u pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra 8a, ci pentru hulă şi pentru că 8u, om fiind, 8e faci pe 8ine "umnezeu -6oan 07, . Spre a arăta că amândouă +nvinovăţirile proveneau din neştiinţă& şi 6ristos era nevinovat de amândouă& adică El nu era nici +ncălcător al 8e5ii& nici )ulitor de ,umne-eu atunci când Se numea pe Sine asemenea cu ,umne-eu& de aceea a trebuit să!8 +ncon4oare cei doi bărbaţi ai >ec)iului Testament& care au strălucit tocmai +n aceste două puncte3 •
•
5oisi a dat ca 7eea, iar să iudeii trebuiau să aici, n-ar că 5oisi n-ar stimă fi trecut cu vederea aceasta fie încălcată şi, tacă desiur, fi arătat călcătorului 7eii şi vră#maşului "ătătorului de 7ee. "e asemenea, ei trebuiau să ştie că $lie, acest râvnitor pentru cinstea lui "umnezeu, nu sar fi arătat la chemarea lui &ristos, dacă 2cesta '-ar fi ridicat împotriva lui "umnezeu şi cu nedreptate '-ar fi numit pe 'ine "umnezeu şi deopotrivă cu 8atăl. 'ar este şi un al treilea motiv pentru care "oisi şi 6lie s(au arătat alături de #ristos. Care este acela /entru ca 2postolii să cunoască că *l are putere peste moarte şi peste viaţă, de aceea a trebuit să se arate lână "ânsul 5oisi, cel de mult mort, şi $lie, cel ce nu era încă mort )$lie a fost luat la cer fără a muri. Bncă şi alt motiv vede $vanghelistul uca: 'pre a arăta slava crucii şi pentru a îmbărbăta şi a ridica duhul lui /etru şi a celorlalţi, care se temeau încă de patima 7ui.
#ristos a ales pe cei doi, pe "oisi şi pe 6lie, încă şi pentru fapta cea )ună pe care $l mai cu seamă o cerea de la cei care tre)uiau să fie lângă 'ânsul* pentru că $l a +is: &Cel ce voieşte să vină după 5ine, să-şi ia crucea sa şi să urmeze 5ie -"atei 0>, 2/. 'e aceea a adus acum pe cei doi, care, pentru porunca lui 'umne+eu şi pentru poporul cel încredinţat lor, au murit de mii de ori.
;iecare din ei şi!a 4ertfit viaţa& şi tocmai prin aceasta au dobândit viaţa cea adevărată3 =i unul şi altul s!au +mpotrivit cu statornicieG unul +mpotriva e5iptenilor& altul +mpotriva lui <)av şi a altor oameni nemulţumitori şi nestatornici3
"acă 5oisi despărţea marea, /etru a umblat pe mare, putea să mute munţii, izonea diavolii cei sălbatici, vindeca toate bolile, chiar şi umbra sa făcea minuni a întors la credinţă toată lumea. :i dacă $lie a sculat un mort, /etru a mari sculatşisute. 5oisi şi $lie au trebuit să se arate şi pentru aceea că "omnul a voit ca ucenicii 7ui să urmeze râvna acelora în povăţuirea poporului, statornicia şi tăria lor şi să fie plini de iubire ca 5oisi şi râvnitori ca $lie şi tot la fel să se înri#ească de popor. Anul dintre ei J 6lie J a suferit foamete trei ani pentru poporul israelit -666 Degi 0?, 0, iar celălalt a +is: & lartă-le lor păcatele, iar dacă nu, atunci ştere-mă şi pe mine din cartea 8a% -6eşirea 2, 2. 'espre toate acestea a amintit 'omnul ucenicilor %ăi, şi, prin arătarea lui "oisi şi a lui 6lie, ei tre)uiau nu numai a(i a=unge pe aceştia, dar şi a(i depăşi. Când, de pildă, ucenicii, urmând lui #ristos, au +is: & "oamne, voieşti să zicem să se pooare foc din cer? -uca 9, 5/, 6isus le(a răspuns împotrivă: & !u ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? -uca 9, 55, şi prin aceasta i(a îndemnat, potrivit cu harul cel mai înalt, ca să ierte nedreptatea suferită.
6lie şi "oisi erau mari pentru timpul lor, dar de la postoli 'omnul cerea o desăvârşire mult mai mare.
Ei nu au fost trimişi numai la e5ipteni& ci +n toată lumea& care era mai rea decât e5iptenii3 Ei nu aveau a 5răi către ;araon& ci a se lupta cu diavolul& adevăratul tiran al răutăţii3 Ei erau datori să!l le5e pe acela şi să!i răpească toate armele& şi ei au făcut aceasta despărţind nu Marea %oşie& ca Moisi& ci marea cea monstruoasă& mult mai 5ro-avă& a nedumeririi& prin mi4locirea Toia5ului din rădăcina lui Iesei adică prin Iisus 6ristos23 "oartea, sărăcia, dispreţul şi miile de rele sunt lucruri care umplu de groa+ă pe oameni. postolii se temeau atunci de toate acestea mai mult decât iudeii de "area Doşie, însă #ristos i(a învăţat să fie cura=oşi împotriva acestor rele şi plini de siguranţă să treacă peste ele cu picioarele uscate. 'pre a-i întări, *l a poruncit să se arate cei mai străluciţi bărbaţi ai Vechiului 8estament. &3ine este nouă să fim aici. Petru ştia că 'omnul va merge în 6erusalim şi va pătimi acolo şi se temea şi tremura pentru 'ânsul, însă după reproşul acela: &5eri înapoia 5ea, satana% -"atei 0?, 2, el n(a mai cute+at a +ice către 'omnul &8ie(Ui milă de 4ine, de aceea, el rosteşte cam aceeaşi idee, cu alte vor)e: &3ine este nouă să fim aici. Căci muntele şi latura aceea nelocuită i se părea lui a da siguranţă, încă şi mai sigur i se părea lui ca 'omnul să nu meargă în 6erusalim, ci să rămână acolo de(a pururi. 'e aceea vor)eşte el de corturi. 'acă noi le(am avea pe acelea, gândea el, nu ne( am mai duce în 6erusalim, şi, neducându(ne acolo, 'omnul nu va muri.
/entru aceasta el a zis; 93ine este nouă să fim aici4, unde sunt şi 5oisi şi $lie, dintre care unul, la nevoie, a poorât foc din cer0 celălalt s-a acoperit de nori când a vorbit cu "omnul. "acă noi vom rămâne aici, nimeni nu va şti unde suntem. Vezi draostea cea înfocată pentru $isus? @u gândi că îndemnul său nu era cel mai potrivit, ci gândeşte numai ce dragoste avea el pentru #ristos. $l adaugă: &"acă voieşti, voi face aici trei colibe; una Mie, una lui 5oisi şi una lui $lie. Ce zici, /etre? Hare, nu tu, nu de mult, ai fost primul care ai deose)it pe 'omnul de slugi când ai +is: & 8u eşti , 0>, iar
acum =l pui în acelaşi rând cu sluile, cu 5oisi şi cu $lie? nedesăvârşiţi înainte de moartea 'omnului<
6ată cât erau de
Chiar dacă 4atăl a descoperit lui Petru că #ristos este 8iul lui 'umne+eu, el însă nu a ţinut minte această descoperi re şi s(a )uimăcit de groa+ă. $vanghelistul "arcu, cu dreptate adaugă: & *l nu ştia ce răia -"arcu 9, >, la fel şi $vanghelistul uca, care +ice: &*i erau cuprinşi de somn -uca 9, 2. %paima ce îi cuprinsese pentru această vedenie el o numeşte somn. Hchii lor se întunecaseră de lumina cea peste măsură, însă nu era noaptea, ci +iua, şi numai strălucirea ra+elor a îngreuiat ochii lor.
Ce s-a întâmplat apoi? =nsuşi &ristos nu vorbeşte nimic, nici 5oisi, nici $lie, doar 2cela care este mai mare decât toţi, 8atăl, ridică lasul 'ău din nori, şi pe când vorbea, i-a învăluit un nor luminos. Când 'omnul îngro+eşte, %e arată în nor întunecat, precum s(a întâmplat în %inai, aici $l însă n(a voit să îngro+ească, ci să înveţe, de aceea norul era luminos. 4atăl a strigat: & 2cesta este
"ar ce a voit "omnul să zică prin acele cuvinte? 'acă cesta este 8iul "eu Cel iu)it, nu te teme, o, Petre, că tu cunoşti •
•
•
puterea şi eşti convins $l iarăşi va învia< 'acă tu ui nu ştii aceasta, apoicăîm)ăr)ătea+ă(te pentru glasul 4atălui, căci dacă 'umne+eu este puternic, precum şi este cu adevărat, apoi dovedit este că şi 8iul este puternic precum 4atăl. 'acă $l este 8iul Cel iu)it, nu te teme, căci nimeni nu părăseşte pe cel iu)it. @u te teme, căci dacă şi tu iu)eşti pe 'omnul foarte mult, 'umne+eu 4atăl Bl iu)eşte şi mai mult.
&=ntru "ânsul am binevoit, +ice 'umne+eu 4atăl. @u Bl iu)eşte doar pentru că ( a născut, ci şi pentru că $l este întru(totul deopotrivă cu 4atăl şi de aceeaşi voie.
2şadar, aici este un întreit motiv de iubire; /entru că *l este
9:i poorându-se ei de pe munte le-a poruncit lor $isus, zicând; !imănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când
2tunci, fiind cu ucenicii 'ăi, '-a arătat numai într-o astfel de strălucire pe cât ei suportau, dar la sfârşitul veacurilor, *l va veni întru deplina strălucire a 8atălui, şi încon#urat nu numai de 5oisi şi $lie, ci şi de nenumărata oştire a înerilor, a arhanhelilor şi a heruvimilor. 2min. =n timpul 'chimbării la
