Romanitatea romanilor in viziunea istoricilor 1. prezentarea elementelor fundamentale ale etnogenezei romanesti; 2. prezentarea unui secol in care a fost abordata ideea romanitatii romanilor; 3. numirea a doi istorici care au abordat tema romanitătii românilor si cate o idee exprimata de ei cu referire la aceasta problema; 4. prezentarea unei cauze a implicarii istoricilor in abordarea ideii romanitatii; 5. prezentarea teoriei imigrationiste; 6. formularea unui punct de vedere referitor la semnificaţia studierii romanităţii românilor şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric; 7. formularea unui punct de vedere referitor la semnificatia studierii romanitătii românilor si sustinerea acestuia printr-un argument istoric; 8. prezentarea unei caracteristici a istoriografiei comuniste
Romanitatea Romanitatea presupune presupune ideea descendentei, descendentei, a originii romane a romanilor, ideea staruintei elementului dacic, romanic, unitatea unitatea de neam, unitatea limbii si latinitatea limbii, esenta romana a unor obiceiuri si traditii, si constiinta romanilor despre originea romanica. 1. Etnogeneza consta din formarea poporului poporului roman si cea a limbii romane. Poporul roman se trage din daci si romani-colonisti si veterani de razboi care au hotarat sa nu se mai intoarca in tara mama ci sa ramana pe teritoriile actualei Romanii. Migratorii care au trecut peste teritoriile tarii au avut de asemenea influenta atat in formarea poporului roman cat si a limbii. Romanizarea, procesul procesul de asimilare de catre autohtoni a elementelor elementelor de civilizatie si de cultura romane, a cunoscut cunoscut 3 etape: civilizaţia geto-dacă supusă cuceririi romane, sinteza daco-romană realizată în urma procesului procesului de romanizare şi adaosul slav din secolele VI-VII. 2. Ideea romanităţii românilor a început să fie studiată din epoca medievală de către cronicarii români precum Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie Cantemir. 3. In sec. XV XV,, Poggio Bracciolin Bracciolinii a fost printre primii umanişti care au afirmat originea romană a poporului poporului român. Pe lângă numeroase elemente comune limbii latine şi romane, el a constatat existenţa la românii norddunăreni a unei tradiţii referitoare la descendenţa lor dintr-o colonie fondată de Traian. Contemporanul Contemporanul său, Flavio Biondo, Biondo, afirma despre românii cu care se întâlnise la Roma că “invocau cu mândrie originea lor romană“ iar cu Enea Silvio Piccolomini, Piccolomini , devenit papă sub numele de Pius al II-lea, II-lea, ideea originii romane a acestora a intrat în circuitul ştiinţific european. ,
4. Ideea romanităţii românilor a continuat să fie abordată şi în epocile modernă şi contemporană, devenind o armă politică în revendicări naţionale. În secolul al XVIII-lea, românii din Transilvania au început lupta pentru obţinerea aceloraşi drepturi politice decare se bucurau „naţiunile privilegiate”, adică maghiarii, saşii şi secuii. În Transilvania, Inochentie Micu a fost primul care, aducând ca argumente romanitatea, vechimea şi continuitatea românilor a elaborat un program complex de emancipare politică şi socială a naţiunii române din acest teritoriu. Aceste argumente au fost reluate, la sfârşitul secoluluial XIX-lea, de reprezentanţii Şcolii Ardelene, precum:Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior; 5. În acest context (lupta românilor din Transilvania pentru obţinerea aceloraşi drepturi politice ca şi maghiarii, saşiişi secuii), Franz Sulzer a lansat teoria imigraţionistă care a fost îmbogăţită apoi de geograful austriac Robert Roesler, de unde şi denumirea de teorie roesleriană. Potrivit teoriei imigraţioniste, împăratul Aurelian a retras din Dacia toată populaţia, astfel că spaţiul de la nord de Dunăre a rămas pustiu şi pe aici s-au perindat migratorii. Poporul român s-a formatla sud de Dunăre, de unde ar fi trecut la nordul fluviului prin secolele XII–XIII, ajungând în Transilvania după aşezareamaghiarilor, saşilor şi secuilor. Scopul lansării acestei teorii era anularea argumentelor istorice ale românilor în loupta politică din Transilvania şi justificarea privilegiilor deţinute de maghiari, saşi şi secui, precum şi a statutului de „toleraţi”atribuit românilor. În felul acesta, chestiunea continuităţilor istorice va căpăta un pronunţat caracter politic. 6. Istoricii români, precum A.D. Xenopol, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, Ghe. I. Brătianu, au combătut teoria imigraţionistă şi au adus numeroase argumente pentru a dovedi romanitatea românilor. Principalele idei formulate deistoricii români pentru susţinerea romanităţii românilor sunt: limba română are un caracter latin şi acest lucru este dovedit de faptul că fondul principal de cuvinte este latin iar structura gramaticală şi lexicală este latină. Din cele aproximativ 1500 de cuvinte de bază ale limbii române, 60 %sunt de origine latină; Bogdan Petriceicu Haşdeu arătase că se pot alcătui fraze întregi numai cu cuvinte din limba latină, dar nici o propoziţie cu cuvinte exclusiv de alte origini. Si in ultimul rand, esenţa romană a unor obiceiuri şi datini populare ale poporului român.
7. Studierea romanităţii românilor este un lucru necesar şi important, deoarece oferă informaţii despre originea, formarea şi continuitatea poporului român şi a limbii române. În epoca modernă, ideea romanităţii s-a transformat într-overitabilă armă politică, stând la baza argumentelor folosite de românii din Transilvania în demersul lor pentru câştigarea drepturilor naţionale. De asemenea, romanitatea românilor a fost o componentă fundamentală a conştiinţei de sine aromânilor, a unităţii românilor. În secolul al XIX-lea, această ideea a devenit o permamenţă politică, pe eafundamentându-se conceptul de daco-românism care a însoţit naţiunea română în marile evenimente de la 1848, 1859,1877 şi 1918. 8. Sec. XX se poate imparti in doua feluri de abordari, cea din prima jumatate a secolului si istoriografia comunista. Daca cea din prima parte este caracterizata prin ideea de continuitate si romanitate a romanilor, cea comunista exacerbeaza elementul dacic si slav, diminuand factorul roman, sustinand ca poporul roman era format cu mult inaintea cuceririlor romane.
-Sec. VII: Strategikom -Sec. IX: Moise Chorneati -Sec. X: Constantin al VII-lea Porfirogenetul si Vasile al II-lea Macedoneanul (romanii desemnati cu termenul de “vlah”) -Sec. XI: Gardizi -Sec. XII: Ioan Kynnamos, consemna despre vlahi si Anonymus cu :”Gesta Hungarorum” -Sec. XIII: Simon de Keza, “Gesta hunorum et hungarorum”(sustine ca romanii erau in Pannonia la venirea hunilor, o parte in Italia, unde au ramas) -Sec. XVI: Nicolaus Olahus in ”Hungaria”, a fost primul roman care sustine uniunea de neam, limba si religie a romanilor, argumentata tot prin originea lor comuna. -Sec. XVII: cronicarii Grigore Ureche in “Letopisetul Tarii Moldovei” si Miron Costin in “De neamul Moldovenilor”, sustin latinitatea limbii romane si demonstreaza romanitatea. -Sec. XVIII: 1791 “Supplex Libellus Valachorum”-sunt reluate ideile si argumentele lui Micu Klein, Reprezentantii Scolii Ardelene -Sec. XIX: Robert Roesler, A.D.Xenopol -Sec. XX: 1918:Unirea si Instaurarea comunismului
