Meşterul Manole- Lucian Blaga
Meşterul Manole este o dramă de idei ce reiterează în manieră specifică dramaturgiei mitul estetic al creaţiei realizate prin jertfă, îmbogăţit cu profunde idei filosofice în perspectivă expresionistă. Personajele dramei sunt Vodă (aici personaj generic), anole (simbol al destinului creator al omului), ira (soţia me!terului anole), "tareţul #ogumil (personaj simbolic pentru doctrina religioasă numită $bogomilism%, conform căreia universul se bazează pe două principii antagoniste & al binelui, 'umnezeu care a făcut sufletul, !i al răului, "atana care a făcut trupul), ăman (un bătrn ciudat care simbolizează Pămntul !i care deţine puteri magice !i taine ancestrale) meşteri mari fiind numerotaţi, însă numai primii patru fiind identificabili după succinte elemente !i zidarii, cei nouă meşteri biografice* întâiul - a fost cândva cioban; Al doilea - a fost cândva pescar; Al treilea -a fost cândva călugăr; Al patrulea - a fost cândva cândva ocnaş, Al cincilea cincilea,, Al şaselea, Al şaptelea şaptelea,, Al optulea, optulea, Al nouălea. nouălea. 'e asemenea, sunt menţionate !i în !os. "imp "imp mitic românesc. românesc. personajele secundare secundare ale dramei* boieri, călugări, călugări, norod etc, ca !i Locul acţiunii pe Argeş în "cena de început se desfă!oară în camera de lucru a me!terului anole, plină de lumnări aprinse. Pe masă se află mac+eta viitoarei biserici pe care acesta vrea să o ridice. lături de anole, care măsoară c#inuit şi frământat, se află "tareţul #ogumil !i ăman, un ins c+inuit de vedenii, care doarme scoţnd sunete ciudate. anole imploră ajutorul lui 'umnezeu, căci de !apte ani încearcă să ridice zidurile mănăstirii visate. -idurile se prăbu!iseră de de ori, iar #ogumil descifrează în calculele lui anole semnificaţii satanice* numai în iad se socoteşte. cesta îi propune me!terului să facă o jertfă pentru a întări temelia lucrului său, jertfă pe care me!terul o respinge cu fermitate. anole nu înţelege de ce şteargă #ogumil #ogumil îi cere jertfă jertfă omenească* omenească* A fost săpat în piatră să nu uci$i. %i alt fulger de atunci n-a mai că$ut să şteargă poruncile. #ogumil î!i susţine în continuare doctrina jertfei, soluţia lui fiind fermă* numai !ertfa cea mare poate să a!ute. anole este măcinat de îndoieli pentru că pe de o parte înălţarea unui lăca! înc+inat lui 'umnezeu nu poate să se ridice pe o crimă, porunca divină fiind să nu ucizi, iar pe de altă parte "atana nu poate pretinde jertfa, întruct biserica se înalţă împotriva lui. anole înţelege din capul locului că alegerea va cădea asupra celui care mai tare va iubi, adică asupra sa, de aceea îl refuză pe ăman care se oferă să fie el fiinţa ce stă la temelia bisericii. /ot ăman este cel care preveste!te zidirea bisericii, dar !i care avertizează că, o dată cu ridicarea ei, î!i vor pierde !i lini!tea. 0ntriga piesei se declan!ează tot în acest prim act, în scena în care me!terii, fiind nemulţumiţi de e!ecurile repetate, vor să abandoneze construirea bisericii. tunci cnd în faţa solului domnesc anole promite clădirea mănăstirii, ace!tia se revoltă, căci nu înţeleg cum poate face me!terul asemenea promisiuni, !tiind bine că acele locuri sunt bntuite de forţe potrivnice. anole îi anunţă pe zidari de jertfa care urmează urmează a fi făcută, jertfă care trebuie să fie la fel de măreaţă măreaţă ca zidirea însă!i, o soţie care încă na născut, soră curată, fiică luminată. 'rama se amplifică prin ideea jertfirii din iubire* aceluia i se va lua, care mai tare va iubi, pentru a putea împlini împlini iubirea pătima!ă pătima!ă a creaţiei eterne. 1n a!teptarea nefericitei care urma să fie sacrificată, me!terii încep să&l bănuiască pe anole de a fi încălcat jurămntul !i de a&!i fi prevenit soţia, soţia, pe ira, să nu vină. 1nsă cea dinti fiinţă care apare este tocmai ira, sosită sosită pentru $iduri. a salva omul despre care auzise de la #ogumil că me!terii l&ar jertfi pentru $iduri. 1ndurerat, încercnd să transforme totul în joc, anole o zide!te pe ira, dar nu&!i mai aminte!te după aceea. 1n momentul în care ceilalţi zidari îi spun că minile lui puseseră ultima cărămidă, acoperind trupul irei, durerea inundă sufletul me!terului, doborndu&l. doborndu&l. 'acă, prin amnarea zidirii, el încearcă să se împotrivească demonicului, o dată biserica isprăvită omul se revoltă împotriva acestui principiu nemilos care l&a dominat pe durata faptei, vrnd acum să dărme zi& durile care o ucid pe ira, însă me!terii i se împotrivesc. 1ncercnd să&!i regăsească prin moarte femeia iubită, după credinţa populară, în viaţa de dincolo, anole se urcă pe turlă, de unde î!i dă drumul. 2ălugării cer sacrificiul lui, dar cântare de mulţimea !i vodă îl apără. 'upă ce anole se sinucide, trăgnd pentru prima oară clopotul pentru aceea care cântare clopot n-a avut, reapare #ogumil care mărturise!te providenţa* unii mor tineri, alţii mor bătrâni, bătrâni, iar bătrnul ăman, într&o confuzie interioară, amplifică !i mai mult conflictul dramatic, motivnd într&un fel sinuciderea acestuia* cântecul din $id te c#eamă pe alt tărâm, unde lumea e albastră şi unde se duc toate vieţile.&...' (ândul tău $boară, trupul tău cade ca o #aină care te-a strâns şi mult te-a durut. 3ăma!i fără anole, me!terii se simt dezorientaţi & nu vom şti cum să găsim un loc în viaţă, vom rătăci din loc în loc &, iar ultima replică a dramei* )oamne, ce strălucire aici şi ce pustietate în noi, reconstituie destinul de veacuri al
creatorului de a muri ucis de propria&i operă, dar !i de a continua să trăiască prin ea.
