Religiile Egiptului Antic Niciun popor nu a fost atat de preocupat de moarte ca vechii egipteni, incepand cu preistoria si sfarsind cu Epoca tarzie, mormintele si monumentele funerare jalonand istoria si pamantul Egiptului. Atat pe mormintele simple, cat si pe mormintele funerare splendide din Valea Regilor, cu impresionantele Mari Piramide, sunt sapate date importante care ne dezvaluie aspecte din civilizatia egipteana antica: din arta si credintele sale. Egipteanul considera viata ca un moment trecator pe pamant, o etapa premergatoare adevaratei vieti. Tot ritualul funerar (mumificare, monumente funerare si texte) nu avea decat un tel: deschiderea portilor imparatiei mortilor prin pregatirea trupului si a sufletului pentru cea din urma intanlire. Religia Egiptului Antic nu este o religie universala, o “Buna Vestirea oferind lumii intregi Mantuirea sau Adevarul. Este o religie strict nationala, legata mai mult de pamant decat de popor. Egiptul este centrul Pamantului, reflectare a lumii ceresti in lumea pamanteana”. Egipteanul este, in consecinta, singurul om demn de acest nume, singurul care “cunoaste zeii”. Cei mai religiosi dintre oameni, cum ii considera Herodot, au despre moarte o conceptie extrem de diferita de cea crestina. Pentru ei exista 2 tipuri de moarte: una biologica de care nu scapa nimeni, chiar daca ea poate fi urmata de un ciclu nesfarsit de nasteri, morti, reincarnari; si alta vesnica, aceasta fiind cea mai de temut, caci ea insemna nimicirea totala, reintoarcerea la nefiinta dinaintea facerii lumii. De aceea ritualurile lor funerare, mumificarea, construirea piramidelor, dar mai ales grija lor permanenta de a-l inzestra pe cel mort cu toate acele formule magice cu ajutorul carora sa poata strabate taramul mortilor, pentru a ajunge din nou la lumina, la viata. Primele mari texte funerare apar gravate in mormintele Regilor din Imperiul Vechi, in camera in care era depusa mumia faraonului sau pe culoarele piramidelor. Cele dintai scrieri au fost descoperite de catre A. Mariette in piramida lui Unas (2350 i. Hr.- 2321 i. Hr.), ultimul rege din dinastia aVa. Dar ele sunt cu mult mai vechi, ca dovada multiplele straturi de compunere si nivelurile unor limbi diferite. Folosite multa vreme oral, ele vor incepe de acum inainte sa fie consemnate, fixate in scris, pentru a li se perpetua eficacitatea. Concret, textile piramidelor sunt niste descantece dispuse pe peretii piramidelor, aranjate in functie de valoarea lor simbolica. Ele corespund unor Liturgii ce se efectuau in timpul mumificarii regelui sau cu ocazia funeraliilor. Multe dintre aceste descantece, mai ales formulele de protectie si cele pentru ofrande, sunt gravate langa sarcofag,
pentru ca defunctul sa fie ferit de pericole sis a-si poata recapata fortele in noua lume. Formulele referitoare la suirea la cer ce figureaza pe culoarul prin care se ajunge in vestibule si care duce spre intrare. In epoca, speranta dobandirii unei vieti noi in lumea de apoi era comuna tuturor egiptenilor, dar oamenii de rand nu puteau spera la o supravietuire ca aceea a primilor faraoni, adica cea solara. In toate epocile, dar mai cu seama in Imperiul Vechi, suveranul se bucura de un statut aparte: fiind regale-zeu intrupat, numai el putea mijloci intre lumea oamenilor sic ea a zeilor. Ascensiunea sa prin piramida, contopirea cu astrul si renasterea sa odata cu acesta constituiau un privilegiu regal, iar textele piramidelor garanteaza acest lucru. Dar oricare ar fi fost modul de divinizare a faraonului raposat, el va calatori cu barca lui Ra, catre tara de apus, “Tara vietii”. Indiferent cu care din zei se identifica (Osiris sau Ra), renasterea faraonului dupa moarte este data drept sigura. Rezervate initial faraonului, textile vor fi acaparate in curand de catre sotiile acestora, reginele de la inceputul dinastiei a IV-a. In cursul anului 2000, in mormantul sotiei lui Pepi I, Ankhesenpepi II, egiptologii francezi au descoperit hieroglife sacre de aceeasi factura, ingrijit gravate si pictate in verde- cu culoarea resurectiei. In perioada Imperiului de Mijloc, cand Egiptul se fragmenteaza in mai multe regate, in aparatul funerar intervine o schimbare majora: textile nu mai sunt fixate pe peretii mormintelor, ci pe aceia ai sarcofagiilor.
Cartea mortilor Aparuta la sfarsitul dinastiei a XVII-a, “Cartea Mortilor” este efectiv o culegere de descantece magice destinate sa-I permita mortului sa infrunte absolute toate primejdiile lumii de dincolo. Este o compozitie foarte eterogena, cu formule mostenite din “Textele piramidelor” si din cele ale sarcofagelor, cu imprumuturi din diverse epoci. De cele mai multe ori aceste formule, inscrise pe acelasi papyrus nu au nicio legatura unul cu altul: imnuri adresate lui Amon Ra stau alaturi de texte insotite de glose, de pasaje in care mortul se identifica cu un animal care il va ajuta sa treaca probele la care va fi supus. “ … Eu sunt ziua de Azi Eu sunt ziua de Ieri Eu sunt ziua de Maine Cu ajutorul numeroaselor mele Nasteri Eu raman Tanar si Vanjos
Eu sunt Sufletul divin si misterios Care, odinioara, a creat zei Si a carui esenta tainuita hraneste Divinitatile din Duat, Amentis/ Cer.” Calatoria omului dupa moarte incepe cu aceasta desprindere a sufletului, care se indreapta spre lumina zilei. Primele capitole din “Cartea mortilor” se refera la acest drum catre necropola, la aceasta patrundere a “mumiilor cu sufletul luminat” in lumea cealalta. Textele erau recitate de preoti de-a lungul drumului, de la Nil la mormant: “…Ascultati cu atentie cuvintele magice, Scandate de cei ce insotesc sicriul meu Pe drumul catre locuinta lui tainica.” Sufletul mortului se indreapta catre Soare, devine insusi Soarele, declarand cu mandrie “Voi toti, ascultati, spre stiinta! In adevar eu sunt cel ce este Ra! Ra, in schimb ma reprezinta pe mine!” Defunctul realizeaza ca pe imparatia mortii are nevoie de sprijinul lui Ra: “O Ra! Fa ca aceste drumuri strabatute de razele tale sa-mi fie odihnitoare si placute!” Dupa izbanda, raposatului ii este ingaduit sa forteze “Portile Lumii de dincolo” si sa soseasca acolo cu glorie: “Te salut, o imparatie a Tacerii, Si Misterele pe care le cuprinzi! Tu, care ai creat formele vietii Asemenea zeului Kepra insusi.”
