Relaţia dintre 2 personaje din romanul "Ion" Ion- Titu Herdelea
Apariţia în 1920 a romanului "Ion" de Liviu Rebreanu marchează o cotitură în dezvoltarea literaturii române, şi anume apariţia romanului modern. De altfel, Liviu Rebreanu este considerat de critica literară ctitor al romanului românesc modern. Roman obiectiv, "Ion" dezvăluie o temă care l-a preocupat pe Rebreanu de-a lungul întregii sale creaţii:problematica pământului şi condiţia ţăranului. Alcătuit din două părţi, "Glasul pământului" şi "Glasul iubirii", romanul prezintă imaginea satului românesc în prima jumătate a secolului XX. Naratorul se situează pe poziţia naratorului omniscient şi înfăţişează evenimentele înlănţuite logic. Incipitul şi finalul, construite pe motivul drumului, evidenţiază aspectul de "corp sferoid" al romanului care include un bogat univers rural, stratificat social şi economic. Prin tehnica planurilor paralele, autorul prezintă atât viaţa tărănimii , cât şi pe cea a intelectualităţii săteşti. Fiind un scriitor realist, Rebreanu aduce personaje tipice, puse în împrejurări tipice. Ion şi Titu Herdelea sunt două tipuri umane ale căror destine se întâlnesc în roman. Ion este tipul ţăranului lipsit de pământ, iar Titu este tipul micului aspirant la statutul de intelectual. Destinul celor doi este îngemănat: au vârste apropiate, au copilărit împreună, s-au împrietenit. Când Ion i se confesează că Vasile Baciu nu vrea să i-o dea pe Ana de soţie, Titu aruncă o vorbă în vânt:
"Trebuie să-l sileşti". Ion o va seduce pe Ana pentru al sili pe Vasile Baciu. Cei doi se aseamănă şi prin parcursul şcolar. Prin caracterizarea directă de către narator, se precizează că Ion a fost cel mai iubit elev al lui Zaharia Herdelea. El i-a propus lui Alexandru Glanetaşu să-l dea pe Ion la şcoala cea mare din Armadia şi chiar l-a ajutat să fie scutit de taxe. După două luni, Ion a refuzat să se ducă la şcoală, pentru că îi era drag pământul. Prin acelaşi procedeu este caracterizat şi Titu. El fusese un elev eminent, dar la liceul din Armadia s-a simţit persecutat. Trimis să studieze la liceul unguresc şi apoi la liceul săsesc,Titu renunţă şi la acesta şi rămâne să studieze acasă pentru că taxele erau prea mari. Sătul de şcoală, el nu-şi dă bacul şi nu poate îndeplini visul tatălui său de a-l vedea preot sau învăţător. În timp ce Ion îşi canalizează energiile pentru a obţine pământ, Titu işi caută drept ocupaţie ajutor de notar. În timp ce Ion luptă să scape de umilinţa de a fi catalogat "sărăntoc", Titu publică o poezie şi se declară poet, dobândind admiraţia celor din ţinut. Dacă Ion oscilează între pasiunea pentru Florica şi dragostea pentru pământ, Titu trăieşte o iubire adolescentină pentru Lucreţia Dragu şi o aventură cu Rosa Lang.
