Etnologia juridică poate fi definită ca acea ramură a etnologiei generale care tratează aspectele juridice ale civilizaţiei şi culturii c ulturii arhaice şi populare, ca părţi constitutive ale concepţiei despre existenţă şi lume şi ale modurilor de organizare normativă a vieţii; în alte cuvinte, etnologia juridică studiază dreptul cutumiar al socieţăţilor arhaice. Etnologia juridică poate lua naştere din studiul direct sau analogic al unor fenomene etnologice cu ajutorul unor metode şi criteria juridice;sau din înglobarea în categoria juridicului,a unor fenomene calificate drept exclusive etnologice. n dreptul cutumiar rom!n "egea ţării se individualizează prin# $ organe de judecată sătească care judecau toate categoriile de abateri de la legea ţării, pe toate treptele ierarhiei sociale. %ceste organe de judecată erau alcătuite din reprezentanţii legali ai cetelor de neam în comunitatea sătească. n &ransilvania erau cnejii şi juzii. 'urisdicţia lor se întindea pe ceea ce se va numi mai t!rziu judeţ. n (aramureş, ($ţii %puseni, )etezat, *ibiu, +ăgăraş, ara -!rsei erau cetele de oameni zdraveni iar în (oldova şi alahia, cetele de oameni buni; $ judecata satului avea valoare deplină, de unde şi numele de /pravilă obştească0 dată judecăţii; $ opinia justiţiară a satului era cea care c are completa sistemul de drept popular rom!n. 1. Sfatul satului
1e parcur parcursul sul perioa perioadei dei feudal feudale, e, organ organul ul de condu conducer ceree săteas sătească că era denumi denumitt /sfatu /sfatull satului0 , /sfatul de oameni buni0 , /sfatul de bătr!ni0 sau /sfatul oamenilor zdraveni0, ca şi legislaţia sătească denumită /legea ţării0 sau /obiceiul păm!ntului0. *fatul satului nu avea activitate juridică limitată, ci reprezenta un organ instituţional complex ce înglobează mai multe suborgane suborgane cu atribuţii social culturale disctincte şi interdependente. interdependente. 2in sfatu sfatull satulu satuluii făceau făceau parte parte trei trei unită unităţi ţi social social$cu $cultu ltural ralee care care îndep îndepli linea neauu funcţi funcţiii analoage în viaţa satului tradiţional rom!nesc şi erau coordonate de gruparea de bătr!ni din sat. 3eata sfatului satului se subdivide în trei grupe de v!rstă# ceata bătr!nilor, ceata oamenilor zdraveni si ceata feciorilor. feciorilor. 1rima categorie, ceata bătr!nilor numită şi /capul sfatului satului0 îndeplinea cele mai importante activităţi deţin!nd experienţa v!rstei. 3eata bătr!nilor era alcătuită din sexagenari şi
septagenari, adică din oameni presupuşi a fi ajuns la maximum de înţelepciune. %ceştia erau legislatorii, judecătorii, executorii si administratorii satului. 3umulau toate funcţiile de conducere economico$culturale ale satului. "ocaţia lor trebuia să fie în vatra satului pe care o reprezentau. /3eata oamenilor zdraveni0 era alcătuită din oameni maturi aleşi în funcţie de categoriile profesionale existente în sat sau din oamenii fruntaşi ai satului. %ceştia puteau locui înafara vetrei satului, pe moşia satului, în zona f!neţelor, la curături, în pădure. /3eata feciorilor0 era alcătuită din întregul tineret al satului. %ceştia alcătuiau unitatea de pază a satului, ştafeta ce ducea veştile în sat, grupul strigătorilor peste sat. 3oncis îndeplineau activităţi paramiltitare şi totodată economico$culturale. 3ea mai importantă în ordinea ierarhiei de v!rstă şi experienţă, era ceata bătr!nilor, ea coordona activitatea celorlalte cete în subordine# ceata oamenilor zdraveni şi ceata feciorilor. 2. Forme de judecată obştească
n faza de descompunere feudală din secolul al 454$lea, c!nd deja cetele de feciori încep să se sustragă sfatului satului, devenind simple instrumente de petrecere ceremonială, cetele de v!rstă desfăşurau două forme de judecată obştească# o judecată obştească a v!rstnicilor şi o judecată obştească a tinerilor. 'udecata v!rstnicilor cuprinde două nivele sociale# 6 unul al intereselor juridice pentru întreaga comunitate sătească numită în general /judecata sfatului satului0, 6 altul la nivelul intereselor juridice profesionale, pastorale, pastoral$agricole, agricole 7numită judecata plugarilor, judecata păstorilor sau judeţul păcurarilor8. 'udecata obştească a tinerilor era organizată în feciorii săteşti şi /fruntăşii feciorelnice0,activ!nd în /întreceri în muncă0 şi petreceri ceremoniale sau sărbătoreşti. 3. Judecata cetei de bătrâni
6 /3eata bătr!nilor satului0 este una şi cea mai importantă din cele trei diviziuni de bază ale sfatului sătesc. +ormată din număr impar de bătr!ni, astfel înc!t hotăr!rea să se poată lua cu
majoritate de voturi ceata de bătr!ni avea calităţi de comprehensiune, seriozitate şi tenacitate a membrilor ce intrau în ceată. 9dată aleasă ceata de bătr!ni devenea inamovibilă în spiritul /cultului bătr!nilor0. n realitate inamovibilitatea ei nu se restr!ngea la perimetrul moşiei satului din care făcea parte, ci şi la toate satele limitrofe şi apropiate zonei. %cceptaţi ca atare de dregătorie şi toleraţi de domnie, bătr!nii satului nu puteau fi insultaţi, maltrataţi sau deţinuţi de vreun organ domenial fără ca satul să nu se răscoale. 3etele de bătr!ni exercitau drepturi de judecată locală în conformitate cu obiectivele justiţiei autonome a obştilor săteşti. *fatul bătr!nilor îndeplinea multiple funcţiuni în cadrul comunităţii# etico$morale, jurisdicţionale şi decizionale. +iind o instituţie juridică semiautonomă, ceata de bătr!ni acţiona periodic în timpul marilor serbări de peste an 7%nul :ou, 1aşti, )usalii8, dar şi accidental. %vea acţiune directă de judecată, constituită în complet de judecată sau indirectă prin cetele de judecători c!nd se produceau abateri de la datinile şi tradiţiile satului. n principal, ceata bătr!nilor judeca comportamentul etico$juridic al fiecărui membru al aşezării, veghind ca acesta să se conformeze tradiţiilor strămoşilor şi moşilor satului. 3eata de bătr!ni creea /legi proprii0, adică obiceiuri juridice noi, în cazul în care tradiţia nu oferea soluţii. n rest aplica tradiţia juridică locală fixată în obiceiul păm!ntului. 3eata a reprezentat un corp legiferator local prin reprezentanţă şi în acelaşi timp un corp de judecată locală prin jurisprudenţă. %cest sfat al înţelepţilor stabilea cele mai importante acţiuni privind viaţa satului# c!nd şi cum să se desfăşoare str!nsul recoltei, începutul şi sf!rşitul ciclurilor de păşunat, repararea drumurilor, împărţirea unor porţiuni de teren din vatră satului pentru construirea de noi locuinţe, cum să fie îndeplinite obligaţiile fiscale s .a. 1edepsele / 'udeţului al mic 0 7 c!nd ceaţa de bătr!ni judeca abateri uşoare 8 erau # mustrarea, ostracizarea, despăgubirea cresc!ndă şi bătaia. / 'udeţul ăl mare 0 7 care judecă abateri care periclitau existenta fizică a comunităţii săteşti 8 aplică pedepse în funcţie de periculozitatea infracţiunii pentru comunitatea sătească. %cestea erau # cr!ncenarea, înfierarea, mutilarea m!inii, lapidarea. 3r!ncenarea se folosea în sec. al 454$lea în sens ritual de îns!ngerare a pielii şi muşchilor. Erau încr!ncenaţi după o judecată între membrii familiei cei neîmpărtăşiţi pentru a nu se transform în strigoi ; se încr!ncenau cu o cruce pe piept, deasupra inimii, se încr!ncenă încheietura m!inii, se încr!ncenă talpa piciorului st!ng. n sudul 2unării încr!ncenarea se făcea în ceafă. nfierarea că sancţiune fizică a fost concepută că însemn pentru vinovaţi. 3ei înfieraţi erau stampilaţi cu fierul roşu p!nă
la mutilarea organului respectiv. )ănile înfierării lăsau cicatrici ad!nci asemenea semnelor de proprietate executate pe animale. n documente se menţionează at!t înfierarea robilor prinşi după evadare, c!t şi a t!lharilor criminali; primii cu semnul de proprietate al domeniului feudal de care aparţineau, ceilalţi cu semnul degradării civile care era o cruce suplicatorie 7 în x sau v 8 marcată pe frunte. (utilarea m!inii #n dreptul cutumiar rom!nesc înt!lnim noţiunea de / m!nă 0 întrebuinţata în două sensuri juridice # de forţă legală respectiv, de sancţiune penală. 3a forţa legală în obiceiul păm!ntului m!na a fost evocata ca semn al autorităţii familiei, al stăp!nului casei, al lui pater familias, de aceea uneori romanul se jura, printre altele şi pe m!na # / să$mi putrezească m!na dacă am luat ceva 0. 1rintre pedepsele grave era şi mutilarea integrală a m!inilor iobagilor şi parţială a m!inilor oamenilor liberi 7 în special mutilarea degetelor care se puneau pe înscris 8.3etele de bătr!ni aplicau sancţiunea mutilării m!inii celor vinovaţi de crime. &ăierea m!inii în semn de pedeapsă pentru un iobag era echivalentă cu căderea pe treapta robiei iar pentru omul liber considerat criminal era echivalentă cu moartea civilă 7 pierderea personalităţii juridice 8. "apidarea # "a origine lapidarea a fost o sancţiune rituală la fel de gravă ca arderea pe rug, sp!nzuratul sau trasul în ţeapă. (acedo$romanii lapidau fecioarele care păcătuiau înaintea căsătoriei. inovată era dusă în munte, la marginea unei prăpăstii unde era lapidata de membrii familiei # tatăl, mamă, fraţii, surorile şi rudele apropiate. "apidarea nu se făcea anarhic # surorile şi fraţii mai mici ai vinovatei zv!rleau pietricele, rudele apropiate pietre mai mari şi părinţii cele mai mari. nainte de a se prăbuşi sub lovituri victima prefera să se arunce în prăpastie. n unele sate romaneşti din *erbia există o formă de ucidere comunitară de tipul lapidarii # uciderea bătr!nilor neputincioşi numită lapot , socotiţi că au devenit o povară insuportabilă pentru copii, familie sau comunitate sătească.
copt pe cap şi îi spunea # / :u te omor!m noi, ci mălaiul ăsta 0 şi brusc zdrobea capul bătr!nului cu un fier de plug. %lte forme de lapidare se referă la superstiţiile relative la posesiile demonice. 3ei posedaţi de demoni trebuiau să se lase lapidaţi pentru a scăpa de această boală spirituală 7 cum susţinea medicină magică 8. &radiţia istorică menţionează şi lapidarea celor atinşi de molimele catastrofale# bolnavii de mişelie 7 lepră nevindecabilă 8, de gubăvie 7 lepră vindecabilă 8, de ciumă şi holeră. *piritul de omenie, de bunătate sufletească, sfătoşenia membrilor cetelor de batr!ni, acestor păstrători de legi şi datini, constituiau premizele autorităţii lor morale . %ceste calităţi s$au păstrat intacte în comunităţile rurale, pe tot cuprinsul spaţiului etnic rom!nesc. n mitologia pre$daca exista un interesant cult arhaic, concomitent cu vechiul cult al soarelui# cultul părinţilor spirituali, al bătrânilor înţelepţi care vegheau, îndruma moral destinul comunităţii. *i in zilele noatre, intalnim acest cult al cinstirii moşilor şi strămoşilor in cadrul multor ritualuri religioase. =erontolatria evidenţiată de acest cult justifica puterea de tip senioral atribuita grupului de bătr!ni înţelepţi, funcţiile cu rol sapienţial dar şi judecătoresc, îndeplinite de către aceştia. !rsta, experienţa de viaţă şi înţelepciunea le conferă o putere spirituală impresionantă, ce se substituie coerciţiei, şi opresiunii juridice, caracteristice ale puterii statale.
-5-"59=)%+5E 3ornelia (untean, Etnologie Juridică, *ibiu ).ulcanescu, Etnologie Juridica, -ucuresti, >?@A ).ulcanescu, Mitologie Romana , Editura %cademiei , -ucuresti, >?BC, p.DBD$DB http#FFfacultate.regielive.ro http#FFro.GiHipedia.orgFGiHiF
