Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Drept
REFERAT DREPTUL UNIUNII EUROPENE CECO - Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului CEE - Comunitatea Economică Europeană CEEA - Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
Îndrumător : prof. univ. Andreea Dragomir Dragomir
Studenţi: Lupu Constantin-Aurelian Constantin-Aurelian Drumaş Paul
_____________________________________________________________________________ _
Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului Comunitatea Europeană a Cărbunelui și O țelului (CECO) a fost fondată în 1951 (Tratatul de la Paris), de Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg și Olanda pentru a partaja resursele de oțel și cărbune ale statelor membre, prevenind astfel un nou război european. A reprezentat aplicarea unul plan dezvoltat de economistul francez Jean Monnet, făcut public de ministru de externe francez Robert Schuman. A fost promovat intens de Statele Unite. 1 CECO a devenit funda ția pentru Comunitatea Economică Europeană (redenumită ulterior Comunitatea Europeană și în final Uniunea Europeană prin Tratatul de la Maastricht). Tratatul de la Paris a intrat în vigoare la 23 iulie 1952,
și
spre deosebire de Tratatul de
instituire a Comunită ții Europene, a avut o durată limitată la 50 de ani. În consecin ță, CECO a încetat să existe la 23 iulie 2002, iar responsabilită țile și bunurile sale au fost preluate de CE. Spre deosebire de cealaltă organizație europeană creată în 1949 după model interguvernamental (Consiliul Europei), CECO a fost creată ca organizație supranațională.
Drapelul Comunităţii Europene a Cărbunelui și Oțelului
Scurt istoric Ca prim-ministru și ministru de externe, Schuman, a contribuit la transformarea politica franceză departe de politică gaullista de ocupa ție permanentă sau de control a unor păr ți din teritoriul german, cum ar fi Ruhr sau Saar. În ciuda ultra-na ționaliştilor de opozi ție, gaullişti și 1
http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_European%C4%83_a_C%C4%83rbunelui_%C8%99i_O%C8%9Belului
2
_____________________________________________________________________________ _ comunişti, Adunarea franceză a votat o serie de rezolu ții în favoarea noii sale politici de integrare a Germaniei într-o comunitate. Autoritatea Interna țională pentru Ruhr s-a schimbat în consecin ță. Principiile directoare ale lui Schuman au fost morale, bazate pe egalitatea statelor (democra ție internațională) nu puterea politicii de dominatie. Localizare geografică a Comunităţii Europene a Cărbunelui și Oțelului
Declaraț ia lui Schuman1 Declarația lui Schuman din 9 mai 1950 (cunoscuta mai târziu ca Ziua Europei), a avut loc după două ședințe de cabinet, propunerea a devenit politica franceză guvernamentală. Fran ța a fost astfel primul guvern care a fost de acord să împartă suveranitatea
și
să crească într-o
Comunitate suprana țională. Această decizie a fost bazată pe un text, scris și editat de prietenul şi colegul lui Schuman, avocatul Ministrului de Externe, Paul Reuter și cu ajutorul lui Jean Monnet 1
http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_European%C4%83_a_C%C4%83rbunelui_%C8%99i_O%C8%9Belului
3
_____________________________________________________________________________ _ și
directorul de cabinet al lui Schuman său de cabinet, Bernard Clappier. Este stabilit un plan
pentru o Comunitate Europeană pentru a aduna membrii într-o piată comună. Schuman a propus ca „Productia franco-germană de carbune şi oţel în ansamblul său să fie plasate sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organiza ții deschise participării altor țări din Europa." Un astfel de act a fost menit să contribuie la cre șterea economică și de a consolida pacea între Franța și Germania, care au fost du șmani din totdeauna. Cărbunele și o țelul au fost resurse vitale necesare pentru o țară la război, astfel încât punerea în comun a acestor resurse între două ţări duşmane a fost văzut mai mult decat simbolic. Schuman a văzut decizia guvernului francez cu privire la propunerea sa, ca primul exemplu a unei comunităţi democratice
și
suprana ționale, o nouă dezvoltare în istoria lumii. Planul a fost, de asemenea, considerat de unii, cum ar fi Monnet, ca un prim pas spre o Federeraţie Europeană. Declarația lui Schuman care a creat CECO are diferite scopuri : * S-ar marca nașterea unei Europe unite * S-ar face imposibilă ideea de razboi intre statele membre * S-ar încuraja pacea în lume * S-ar transforma Europa cu « pas cu pas » proces , ducând la unificarea Europei democratice, incluzând atât Europa de Est și Europa de Vest, despartite de Cortina de Fier. * S-ar crea prima instituie supranationala si prima agentie din lume anti-cartel * S-ar crea o piață unică pe întreg teritoriul Comunității * Acest lucru, incepand cu sectorului cărbunelui
și
al oțelului, ar revitaliza întreaga
economie europeană prin procese de comunitate similare. * Aceasta ar îmbunătă ți economia mondială și țările în curs de dezvoltare, cum ar fi Africa.1 În primul rând, a fost destinat pentru a preveni războiul în viitor între Fran ța și Germania și alte ţări. Prin abordarea cauzei principale a războiului. CECO a fost conceput în primul rând cu
Franța și Germania în minte: « Unirea natiunilor din Europa necesita eliminarea vechii opozitii a Franței și Germaniei. Orice ac țiune întreprinsă trebuie să se referă, în primul rând la aceste două țări.
» Inustriile cărbunelui
și
oțelului fiind esen țiale pentru produc ția de muniții, Schuman
credea că prin unirea acestor două industrii în Fran ța și Germania în cadrul unui sistem inovator
1
http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_European%C4%83_a_C%C4%83rbunelui_%C8%99i_O%C8%9Belului
4
_____________________________________________________________________________ _ suprana țional, care a inclus, de asemenea, un anti-cartel el ar putea "face razboiul, nu numai de neconceput, dar practic imposibil. " în continuare, scopul lui Schuman a fost: „Cu resurse sporite, Europa va fi în măsură să urmărească realizarea uneia din sarcinile sale esențiale, și anume, dezvoltarea continentului african. Cartelurile industriale au avut tendin ța de a impune "practicile restrictive" pe pie țele naționale, în timp ce CECO a asigurat cre șterea producției necesare pentru ambițiile lor in Africa.“
Tratate Articolul 100 Tratatul de la Paris 1, care a stabilit CECO a fost semnat la 18 aprilie 1951 de către „cele șase interior“: Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg și Țările de Jos. CECO a fost prima organiza ție internațională care s-a bazat pe principii suprana ționale și a fost, prin instituirea unei pie țe comune pentru cărbune și oțel, destinată să extindă economia, cre șterea for ței de muncă,
și
să ridice nivelul de trai în cadrul Comunită ții. Piaţa, era de asemenea
destinată, să raționalizeze progresiv distribuția producției la nivel înalt în acela și timp, asigurând stabilitate și ocuparea de for țe de muncă. Piață comună pentru cărbune a fost deschisă la 10 februarie 1953 și pentru o țel, la 1 mai 1953. La data de 11 august 1952, Statele Unite ale Americii a fost prima țară (în afară de membrii CECO ) sa recunoască comunitatea și a declarat că s-ar întelege acum cu CECO privind problemele cărbunelui și oțelului. Președintele Monnet a răspuns alegând Washington DC primul loc pentru CECO ca prezenta externa. Titlul delegaţiei primului buletin a fost „Către Guvernul Federal al Europei“. După 9 luni de negocieri, 6 state europene (Germania, Franţa, Italia, Luxemburg, Belgia şi Olanda) au semnat, la 18 aprilie 1951, la Paris, Tratatul instituind C.E.C.O., intrat în vigoare la 23 iulie 1952. Negocierile au durat aproape un an din cauza problemelor fundamentale care au fost ridicate şi cărora Jean Monnet avea să le dea răspunsul adecvat. Nu a fost vorba, însă, despre o negociere diplomatică clasică. Reprezentanţii celor 6 guverne s-au întâlnit pentru „a inventa“ un sistem juridico-politic cu totul nou şi care avea ambiţia să fie durabil.
1
http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_European%C4%83_a_C%C4%83rbunelui_%C8%99i_O%C8%9Belului
5
_____________________________________________________________________________ _ Preambulul Tratatului C.E.C.O., constituit din 5 paragrafe scurte, conţine toată filozofia care i-a inspirat şi îi inspiră pe promotorii construcţiei europene: 1 „Considerând că pacea mondială nu poate fi rezolvată decât prin eforturi creatoare pe măsura pericolelor care o ameninţă; Convinşi că o Europă organizată şi puternică poate să aducă civilizaţiei o contribuţie indispensabilă menţinerii relaţiilor pacifiste; Conştienţi că Europa nu se va construi decât prin realizări concrete care să creeze, mai întâi, o solidaritate de fapt şi prin stabilirea unor baze comune de dezvoltare economică; Preocupaţi să contribuie, prin expansiunea producţiilor lor fundamentale, la ridicarea nivelului de trai şi la progresul acţiunilor de pace; Hotărăsc la a substitui rivalităţilor seculare o fuziune a intereselor lor esenţiale, la a fonda, prin instaurarea unei Comunităţi economice, primele baze ale unei comunităţi mai largi şi mai profunde între popoarele rivale vreme îndelungată prin divizări sângeroase şi la a pune bazele unor instituţii capabile să orienteze un destin de acum înainte comun (...)“. 2 „Pace mondială“, „realizări concrete“, „solidaritate de fapt“, „fuziune de interese esenţiale“, „comunitate“, „destin de acum înainte comun“ sunt cuvinte cheie care poartă, simultan, spiritul şi metoda comunitară şi conservă astăzi toate puterile lor mobilizatoare. Dacă Tratatul instituind C.E.C.A., care priveşte administrarea pieţei cărbunelui şi a oţelului, nu mai reprezintă astăzi, din punct de vedere al obiectivului său, aceeaşi importanţă pe care o avea pentru economia europeană a anilor '50, principalele instituţii pe care el le-a creat îşi păstrează, în întregime, actualitatea. Din cuprinsul Tratatului se pot desprinde 4 principii comunitare, preluate din Planul Schuman, care constituie baza edificiului comunitar actual, şi anume:
- superioritatea instituţiilor; - independenţa instituţiilor comunitare; - colaborarea între instituţii; - egalitatea între state. La șase ani după Tratatul de la Paris, Tratatele de la Roma au fost semnate de către cei șase membri CECO, creând Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană 1 2
Augustin Fuerea – Drept comunitar European. Partea generală - pag.65 Augustin Fuerea – Drept comunitar European. Partea generală – pag.66
6
_____________________________________________________________________________ _ a Energiei Atomice (CEEA sau „Euratom“). Aceste comunită ți s-au bazat, cu unele ajustări, pe CECO. Tratatele de la Roma au fost în vigoare pe durată nelimitată, spre deosebire de Tratatul de la Paris, care a expirat după cincizeci de ani. Aceste două comunită ți noi au lucrat la crearea unei uniuni vamale și, respectiv comunitatea energiei nucleare. Tratatelor de la Roma au fost grabite chiar înainte ce de Gaulle, a preluat puterea şi a proclamat Republica a cincea.
Instituţii1 Institu țiile CECO au fost : Înalta Autoritate, Adunarea Comună, Consiliul Special de Miniștri și a Curtea de Justitie. Comitetul Consultativ a fost înfiin țat, alături de Înalta Autoritate ca a cincea instituție care reprezintă societatea civilă. Aceasta a fost prima reprezentare internațională a consumatorilor în istorie. Aceste institu ții au fuzionat în 1967 cu cele ale Comunită ții Europene, care apoi au au reglementat in CECO, cu excepția Comisiei, care a continuat să fie independentă pană la expirarea Tratatului de la Paris în 2002. Tratatul a declarat că locația institu țiilor ar fi decis de comun acordul membrilor, totusi problema a fost puternic contestată. Ca un compromis temporar, institu țiile au fost situate provizioriu în Luxemburg, în ciuda Adunării, care se ţine in Strasburg. Tratatul C.E.C.O. dotează Comunitatea cu o structură instituţională proprie, originală, ce cuprinde următoarele instituţii: • Înalta Autoritate - ca instituţie supranaţională, chemată să vegheze şi să pună în valoare interesele proprii ale organizaţiei; • Consiliul Special de Miniştri - constituit ca instituţie interguvemamentală pentru apărarea intereselor ţărilor membre; • Adunarea Comună reprezintă interesele popoarelor statelor membre. Este o instituţie de control democratic al factorului executiv (biexecutiv: Înalta Autoritate şi Consiliul de Miniştri); • Curtea de Justiţie - instituţie jurisdicţională care asigură respectarea normelor juridice ale Comunităţii. 2
1 2
http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_European%C4%83_a_C%C4%83rbunelui_%C8%99i_O%C8%9Belului Augustin Fuerea – Drept comunitar European. Partea generală – pag.69
7
_____________________________________________________________________________ _
Înalta Autoritate Înalta Autoritate (predecesorul la Comisia Europeană) a fost un corp executiv format din nouă membri care au guvernat comunitatea. Fran ța, Germania și Italia au numit doi membri fiecare Autorităţii și trei membrii mai mici, fiecare. Acesti opt membri numeau la randul lor, o a noua persoană care să fie Preşedintele Înaltei Autorităţi. În ciuda faptului că este numit de comun acord de guvernele na ționale, acționând împreună, membrii şi-au luat angajamentul să nu reprezinte interesul lor na țional şi au facut un jurământ de a apăra interesele generale ale Comunității în ansamblul său. Principiul inovaţiei Autoritătii a fost caracterul său suprana țional. Ea a avut o arie largă de competență pentru a asigura că obiectivele tratatului au fost îndeplinite
și
că piața comună a
funcționat fără probleme. Înalta Autoritate putea emite trei tipuri de instrumente juridice: decizii, legi care au fost în întregime obligatoriu; recomandări, care au avut obiective obligatorii, dar metodele au fost lăsate la latitudinea statelor membre;
și
de avize, care nu a avut nici o for ță
juridică. Până la fuziune în 1967, autoritatea avut cinci pre ședinți, urmat de un pre ședinte interimar pentru ultimele zile. Independenţa Înaltei Autorităţi era, pentru Jean Monnet, fundamentul noului sistem. Dar tot el era cel care admitea, în timpul negocierilor, necesitatea de a oferi statelor posibilitatea de aşi face cunoscute interesele naţionale. Acesta era mijlocul cel mai sigur de a împiedica, Comunitatea să fie limitată la obiective tehnice. Trebuia ca ea să poată interveni în sectoarele în care se luau decizii de natură macroeconomică şi a căror competenţă reve¬nea guvernelor. Astfel, a fost înfiinţat, pe lângă înalta Autoritate, un Consiliu de Miniştri, al cărui rol a fost strict limitat: el nu trebuia să decidă cu unanimitate, ci cu majoritate. Avizul său conform nu era cerut decât în cazuri-limită. Înalta Autoritate păstra monopolul iniţiativei legislative; această prerogativă, păstrată şi în competenţele actualei Comisii, este deosebit de importantă, deoarece ea oferă garanţia că ansamblul intereselor comunitare va fi apărat într-o propunere a colegiului. Încă din anul 1951, dialogul era organizat între cele 4 instituţii, pe o bază de colaborare şi nu de subordonare, fiecare dintre ele exercitându-şi propriile funcţii în decizional complet, de natură prefederală. 8
interiorul unui sistem
_____________________________________________________________________________ _
Realizări și eșecuri1 Misiunea sa a fost, in general: de a „contribui la expansiunea economiei, dezvoltarea ocupării for ței de muncă și îmbunătățirea nivelului de trai“ a cetă țenilor săi. În termeni de cărbune și producția de oțel, Comunitatea a avut un efect redus cu sectoarele, respectiv, a scăzut și a crescut în raport cu tendin țele mondiale. Schimburile comerciale dintre membrii a crescut (de
zece ori pentru cărbune), care a salvat banii membrilor, nefiind necesar sa se importe resurse din Statele Unite, în special în cazul în care au existat reduceri într-un singur stat. Înalta Autoritate, de asemenea, a emis 280 de împrumuturi de modernizare a industriei, care a ajutat industria de îmbunătă țire a producției și pentru a reduce costurile. La cheltuielile de judecată au fost reduse și mai mult prin eliminarea tarifelor la frontierele. Printre cele mai importante realizări CECO sunt problemele de bunăstare. Unele mine, de exemplu, au fost de nesusţinut fără subven ții guvernamentale. Unii mineri aveau locuin țe extrem de sărace. De peste 15 ani sunt finanţate 112,500 locuinte pentru muncitori, plătindu-se 1.770 dolari americani pentru fiecare apartament, permiţându-le muncitorilor să cumpere o casă pe care altfel nu ar fi putut să şi-o permită. CECO, de asemenea, a plătit jumătate din costurile de la locul de muncă de redistribuire a acelor lucrători care și-au pierdut locul de muncă atunci facilităţile de cărbune şi otel au inceput să se inchidă. Combinat cu ajutorul pentru redezvoltarea regională CECO a cheltuit 150 milioane dolari pentru crearea de 100.000 de locuri de muncă, o treime din care au fost pentru muncitori din sectorul otelului si cărbunelui.
1
http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_European%C4%83_a_C%C4%83rbunelui_%C8%99i_O%C8%9Belului
9
_____________________________________________________________________________ _
CEE - Comunitatea Economică Europeană Comunitatea Europeană a fost înfiin țată la Roma sub numele de Comunitatea Economică Europeană (CEE), la data de 25 martie 1957, de către cele șase state membre (Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda) ale Comunității Europene a Cărbunelui
și
Oțelului
(CECO). Constituirea CE a avut la bază Tratatul privind constituirea Comunită ții Europene. Denumirea sa inițială a fost Tratatul privind constituirea Comunită ții Economice Europene, actul având însă și alte denumiri uzuale, cum ar fi „Tratatele de la Roma” sau „Tratatul CEE”. Clauzele tratatului au fost elaborate în cea mai mare parte în cadrul Conferin țelor de la Bilderberg. Concomitent cu CE s-a constituit
și
Comunitatea Europeană a Atomului (CEA,
astăzi Euratom). Împreună cu CECO (constituită deja din 1951) au apărut atunci trei comunită ți, numite și Comunitățile Europene. Prin Tratatul de fuziune au fost puse bazele unor organe comune de conducere, printre acestea numărându-se Comisia
și
Consiliul unic. Constituită
inițial pe o perioadă limitată la 50 de ani, CECO a fost integrată în Comunitatea Economică în anul 2001 prin Tratatul de la Nisa (intrat în vigoare în 2003). CECO nu mai este deci o institu ție de sine stătătoare.1
Articolul 2 al Tratatului instituind C.E.E. conţine obiectivele Comunităţii, şi anume: •
instituirea unei pieţe comune şi apropierea progresivă a politicilor economice ale
statelor membre; •
promovarea unei dezvoltări armonioase a activităţilor economice în ansamblul
Comunităţii; •
o extindere continuă şi echilibrată;
•
o stabilitate mărită;
•
o creştere accelerată a nivelului de trai;
•
relaţii mai strânse între statele membre.
În perspectiva realizării fundamentelor „unei Uniuni din ce în ce mi strânse între popoarele europene“, Tratatul prevede libera circulaţie a mărfurilor şi protecţia faţă de „exteriorul“ Comunităţii prin tarife vamale comune, libera circulaţie a persoanelor şi a
1
http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_Economic%C4%83_European%C4%83
10
_____________________________________________________________________________ _ capitalurilor, protecţia liberei concurenţe. Aceste prevederi nu urmăresc nimic altceva decât instituirea unei pieţe comune, cu caracteristici asemănătoare pieţelor naţionale. 1 De asemenea, Tratatul privind instituirea C.E.E. mai prevede: •
armonizarea politicilor economice ale statelor membre;
•
stabilirea unor politici sectoriale comune în domeniul agriculturii, al
trans¬porturilor, al relaţiilor comerciale externe. Tratatul instituind C.E.E. stabileşte cadrul în care instituţiile comunitare îşi exercită principalele atribuţii: promovarea dezvoltării activităţilor economice în ansamblul Comunităţii; favorizarea extinderii continue şi echilibrate; menţinerea stabilităţii; realizarea unei creşteri accentuate a nivelului de viaţă şi dezvoltarea unor relaţii mai strânse între statele membre. Având un caracter general, prevederile Tratatului nu creează obligaţii juridice în mod direct; importanţa lor fiind aceea că sunt utilizate în interpretarea : dreptului comunitar în direcţia atingerii obiectivelor C.E.E. Acest aspect este redat de Curtea de justiţie, care a concluzionat: „Articolul 2 al Tratatului descrie misiunea C.E.E. Obiectivele enunţate de această dispoziţie se referă la existenţa şi funcţionarea Comunităţii, iar realizarea lor trebuie să fie rezultatul stabilirii pieţei comune şi a apropierii progresive a politicilor economice a statelor membre, care sunt, de asemenea, scopuri a căror realizare constituie obiect esenţial al Tratatului. Aceste obiective, care au condus la înfiinţarea Comunităţii şi cele de promovare şi dezvoltare armonioasă a activităţilor economice în ansamblul Comunităţii, nu pot avea ca efect constituireade obligaţii juridice în sarcina statelor membre şi nici de drepturi în folosul particularilor“. Potrivit Tratatului, C.E.E. se constituie, pe de o parte, pe o piaţă comună şi, pe de altă parte, pe apropierea progresivă a politicilor economice. Tratatul nu prevede o definiţie pentru piaţa comună; precizarea este făcută, însă, de Curtea de justiţie, care o defineşte ca fiind un spaţiu economic unificat, lipsit de obstacole interne, în cadrul căruia vor trebui realizate, în mod progresiv, uniunea vamală şi uniunea economică.
Articolul 32 stabileşte măsurile pe care trebuie să le ia instituţiile comunitare pentru a realiza obiectivele prevăzute în articolul 2:
1 2
•
articolul 3, lit. e se referă la politica comună în domeniul transporturilor;
•
articolul 3, lit. f stabileşte necesitatea asigurării liberei concurenţe;
Augustin Fuerea – Drept comunitar European. Partea generală – pag.70 Augustin Fuerea – Drept comunitar European. Partea generală – pag.70
11
_____________________________________________________________________________ _ •
articolul 3, lit. i prevede instituirea Fondului social european. Potrivit unei decizii
a Curţii de justiţie, din anul 1964, T.C.E.E., spre deosebire de tratatele internaţionale obişnuite, „a instituit o ordine juridică proprie, integrată sistemului juridic al statelor membre de la intrarea în vigoare a Tratatului şi care se impune jurisdicţiilor acestora; instituind o Comunitate pe durată nelimitată, dotată cu atribuţii proprii, cu personalitate juridică, cu o capacitate de reprezentare pe plan internaţional şi, mai exact, cu puteri reale izvorâte din limitarea de competenţe sau dintr-un transfer de atribuţii ale statelor către Comunitate, acestea şi-au limitat, chiar dacă în domenii restrânse, drepturile lor suverane şi au creat, astfel, un sistem de drept resortisanţilor şi chiar lor; având un izvor autonom, dreptul născut din Tratat nu ar putea, deci, în baza naturii sale originale specifice, să i se opună, pe cale juridică, un text intern, oricare ar fi acesta, fără ca să-şi piardă caracterul comunitar şi fără să fie pusă în joc chiar baza juridică a Comunităţii“. „Obiectivul Tratatului care pune bazele C.E.E., acela de a institui o piaţă comună a cărei funcţionare interesează, în mod direct, justiţiabilii Comunităţii, conduce la ideea că Tratatul reprezintă mai mult decât un acord care creează obligaţii între statele contractante“.1 Odată cu constituirea Uniunii Europene (UE), s-a schimbat
și
denumirea CEE în
„Comunitatea Europeană“, urmând ca „Tratatul CEE“ să devină „Tratatul CE“. Aceste schimbări au exprimat transformările calitative suferite de CEE de la o simplă comunitate economică la o uniune politică. Cu toate acestea, existen ța celor trei comunită ți subsidiare (CECO, CEA, CE) nu a avut nimic de suferit în urma acestei noi denumiri, deoarece aceasta nu presupunea
și
unificarea formală a celor trei comunită ți.2 În procesul de constituire al UE au fost redenumite și alte organe ale CE: * Consiliul Comunită ților Europene poartă din 8 noiembrie 1993 denumirea de Consiliul Uniunii Europene. * Comisia Comunită ților Europene s-a transformat în Comisia Europeană. * Curtea de conturi și-a schimbat denumirea pe 17 ianuarie 1994 în Curtea Europeană de Conturi. Actele juridice adoptate de aceste organe rămân în continuare acte juridice ale fiecărei comunită ți în parte. 1 2
Augustin Fuerea – Drept comunitar European. Partea generală – pag.71
http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_Economic%C4%83_European%C4%83
12
_____________________________________________________________________________ _ Datorită scăderii importan ței CECO și al rolului restrâns al EURATOM, CE a devenit azi nucleul Comunită ților Europene, care reprezintă la rândul lor primul
și
cel mai important
pilon al Uniunii Europene. Obiectivul acestora constă în realizarea unei pie țe comune și – pornind de la aceasta – a unei uniuni economice și monetare. Pe lângă aceasta, CE răspunde de o serie de alte domenii politice, cum ar fi: transporturile, protec ția socială, cercetarea
și
tehnologiile moderne, sănătatea, educația, cultura, protecția consumatorilor, dezvoltarea economică. În anul 2002, clauzele prevăzute în Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui și
Oțelului au fost asimilate în Tratatul CE, deoarece Tratatul CECO expirase după perioada
stabilită de 50 de ani. 1
CEEA - Comunitatea Europeană a Energiei Atomice Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, sau EURATOM, este o organizație internațională cu scopul folosirii pa șnice a energiei atomice, formată din statele membre ale Uniunii Europene, constituind una dintre cele două comunită ți europene. A fost instituită la 25 martie 1957, (fondatori: Fran ța, Italia, țările Benelux-ului și R.F.Germană) printr-un al doilea tratat de la Roma, semnat în aceea și zi cu mult mai faimosul Tratat de la Roma, instituind Comunitatea Economică Europeană (CEE). Comunitatea Economică Europeană este o entitate separată, dar organizația este complet integrată cu Uniunea Europeană. Structurile EURATOM și
CEE (împreună cu Comunitatea Europeană a Cărbunelui și O țelului, desfințată în 2002), au
fuzionat în 1967, printr-un tratat semnat în 1965. 2 Tratatul instituind Euratom urmăreşte formarea şi dezvoltarea unei industrii nucleare europene, impunându-se sarcini multiple: dezvoltarea cercetării şi difuzarea cunoştinţelor tehnice; asumarea unei funcţii de reglementare a aprovizionării statelor cu combustibili nucleari şi minereuri; înfiinţarea unei pieţe nucleare. Articolul 52 al Tratatului prevede faptul că Euratom dispune de un drept de opţiune asupra mineralelor, materiilor brute şi materialelor fuzionabile speciale produse pe teritoriul
1 2
http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_Economic%C4%83_European%C4%83 http://ro.wikipedia.org/wiki/Euratom
13
_____________________________________________________________________________ _ statelor membre, precum şi de posibilitatea de a exercita un control de securitate asupra destinaţiei finale a produselor, astfel încât acestea să nu fie folosite în scopuri militare. 3 Denumirea de „comunități europene" (la plural), ca în Comisia Comunită ților Europene sau Curtea de Justi ție a Comunităților Europene sublinează ocazional existen ța a două institu ții distincte. Unii politicieni europeni sus țin desființarea CEEA, așa cum s-a întâmplat
și
cu
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), urmând ca Comunitatea Europeană și Comunitatea Europeană a
3
Energiei Atomice să fuzioneze într-o nouă Comunitatea Europeană.
Augustin Fuerea – Drept comunitar European. Partea generală – pag.72
14
_____________________________________________________________________________ _
Bibliografie Augustin Fuerea – Drept comunitar European. Partea generală
http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_European%C4%83_a_C%C4%83rbunelui_ %C8%99i_O%C8%9Belului http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_Economic%C4%83_European%C4%83 http://ro.wikipedia.org/wiki/Euratom
15
