Anatematismele de Sf. Chiril al Alexandriei Lucrarea conţine Hotărârile dogmatice ale celor şapte sfinte Sinoade Ecumenice, iar în partea a doua Anatematismele Sf. Chiril al Alexandriei. Dup...
Sf. Chiril al Ierusalimului, 5 cateheze mistagogice
Tiparita la Bucuresti, Editura de stat pentru literatura politica, 1958. Tradusa dupa editia germana, Berlin 1954. Josef Dietzgen (1828-1888) a fost un autodidact, care a dezvoltat o conceptie apro...
Scrieri metafizice
POEZII SI Scrieri Deocheate
POEZII SI Scrieri Deocheate
Ceasornicul domnilor.
Din cuprins: Mircea Eliade, Vasile Lovinescu, Ibn Arabî Frithjof Schuon, Claudio Mutti
Tevarih-i Al-i Osman
Tevarih-i Al-i Osman
TODO LO RELATICO A DERECHO PARA EMPEZAR CON BUEN PIE LA CERRERA UNIVERSITARIAFull description
Liderazgo Al Aire Libre IDescripción completa
Descripción: Aguila Carralero
TODO LO RELATICO A DERECHO PARA EMPEZAR CON BUEN PIE LA CERRERA UNIVERSITARIADescripción completa
Descripción: Reservorio
Book Nr. 7 of the chronicle of the 16th century Ottoman historian Ibn Kemal
Descripción completa
Descripción completa
PARTNTT Sr SCRIITORI BISERTCESTT
3B
SFINTULCHIRIL AL ALEXANDRIEI SCRIERI PARTEA INTIIA
INCHINAREA $I SLUJIREA IN DUH $I ADEVAR TTADUCI'RI].
INTRODUCERE
SI NOTE
DE
Pr. Prot. Dr. DU\4ITRU STANILOAE
CARiE
TIPARITA CU' BINECUVINTAREA PTiEA FERICII'UI.!'I PAITIN TE
Despre cXdereaornului in picat, despre robia plcatului, despre chenarea gi intoarcerea prin pocdinfd t 9i despre revenirea la bine
.,
::'
CIllRIl ; Socotesc cd e dq prisos sd stabilim unde 9i de unde trebuie sd incep cu tilcuirile. Grdiepte, fdrd sd intirzii, ca de Ia tine la mine. PALADIE; Aga este. '
CHIRIL r Ce este cartea aceastape care o ai in mind ? PALADIE: Evanghelia de la Matei Ei de la Luca. CHIRILT Socotegti cd ea poate fi dusi oriunde gi la oricine? Sd stii cd poti sd gindeqti asupra ei venind din afard, o Paladie. Oste. nelile cu privire la ba sint dulci acasd li in liniSte. PALADIE : Bine zici. Dar am venit ca sI vorbesc cu tine, $i aduc Cartea Sfintd, cdci oricit de rn-ult m-am ostenit, nu pot intelege ce a voit sd spund Domnul nostru Iisus Hristos, la Matei, zicind : "Sd nu socotili cd am venil ,sri stric Legca, sau Proorocii. N-am venit sd. stric, ci sd plinesc. Cdci amin zic voud: pind. ce va trece cerul 6i primintul, o iotd sou o cirtd'nu va trece din Lege, pind ce nu se vor implini toate,>(Matei 5, 17-18). Pe de altd parte, in Evanghelia de la loan, zice cXtre femeia Samarineand : oCrede Mie, temeie, cd vine ceasu/, cind nici Ln muntele aceste, nici in lerusalim nu vd veli ittchinn. Tatdlui. Voi vd inchinati Ia ce nu Stili , noi ne inchindm Ia ce Stim, ' t. ln cartea I-a Sf, Chiril trateazd tcma cdderii omului din starea trinelui in pdcat;;i reveuirea la biue prin chemarea lui-Dumnezeu qi" printr-o intrcagd pedagogie a Lui.' Ca tip al cdclerii $i al re\.enirii dd cEderea lui Adam $i chemarea iui Avraanr, apoi ,coborirea fiilor lui Iacob in Egipt +i iegirea lui de acolo sub conclucerea lui Moise. Astfel. cartea aceasta coincide cu o gxplicare a tcmelor unor capitole a|g raceru 5r leslrll,
11
SF. CHIRIL
AL
ALEXANDRIEI
pentru cd mintuirea esle de la ludei. Dar vine ceasul, ti ocumo este, cind crdevd.ralii inchind,tori se vor inchina Tqtdlui in duh $j cdevdr. Cdci qi Tatal cautd pe cei ce se inchinri Lui. Duh csle Dumnezeu Si rr€rice se inchinci Lui, trebuie sd se inchine in cluh ,5i cdevdr,> (Ioan 4, 2I-24). CHIRIL; Ce fi se pare greu in acestea? Ce este adinc ai aner oie de inteles ? Te rog, spune-mi' ., PALADIE; Cuvintul dumnezeiesc ne poruncegte sd ne despdrfitn de riturile vechi qi si sfirgim cu dreptatea din Lege. Iar Pavel a spus ceior ce |ineau la acestea gi dupd primirea credinlei : "V -ali desp (Gal. 5, 4-5). Pe de aitd parte, vorbind de cinstea vieluirii sale celei dupd L.ege, strdlucitd gi mare gi ea, zice iariigi : "Cele ce imi erau mie cistig, le-am socotit pentrtt Hristos pagubir. Bct ntai mult : eu pe toate ,le socolesc paguba, Iald de indllimea cunoasterii Domnului noslru lisus Hrjstos, pentru Care nt-am ldsat pdgubit de toate qi Je socolesc tlrept gunoaie, ce sd ciglig ;re IJrislos gi sri mri allu intru El, nu ovind rlreptatea mea cea d.in Lege, ci pe aceee prin crcclinla in I{risfos, tlreptatea cea d.e lct Dumnezeu>(Filip. 3, 7-9). Iar de vechea poruncd a afirmat clar cd ffiibra fdr5 prihhnS. De aceea spune cd in iocul ei ne-a fost adusd cu folos cea prin Flristos si noud, adic5 cea evanghelicd; El scrie aga : .Aslfel e lnldturatd porLtnca dinoinle, pentru ncputinla gi nefolosril ei. Pentru cd. Legea n-a desdvir$it nimic, iar in locul ei se ivegle o nddejde mai bund, prin care ne apropiem de Dumnezerr, (Evr.7,18-19). $i iardsi: (Evr. 8; l3). Deci dacd Legea n-a desdvir;il. nimic Ai s-a desfiinlat cea t,eche $i i-a luat locul a doua, care ne lmpacd cu Dumnezeu,'cle ce zic€ \4intuitorul : .N-arn venil sd stric Legea, ci s-o plincrscrr,gi cd
ij j
INC}IINARE
IN DUH
SI.ADDVAR
in ciuh gi adevfu hti Duntnezeu 6i'Iatdl?,,, Cdci aceasta socotesc ci inseamnd ci noi trebuie si ne oprim de la riturile gi slujirea Legii. CHIRIL; ln ce mare iargd de intrebdri ai intrat I Cdci ce minte ar putea sd pdtruncir"tcu claritate in cugetdri aqa cle subfiri, ca sd arate ci Scriptura cea noud e ca o sorX si vecind cu rincluielile rlate priil prea infeleptul Moise gi viata in Hristos nu e prea strdinr de petrecerea cea dupii Lege, dacd poruncile date celor vechi sint ridirate la un inleles duhovnicesc. Pentru cd Legea e chipul (tip) gi umbra dreptei credinfe in durerile nagterii, avind ascunsd in ea frnmus e l e a a d e v d r u l r r iS . a u n u v e i z i c e c d e a g a c u m a m s p n s? PALADIE: Ba e tocmai aga. Dar curn s-ar putea ar6ta aceasta? Sau cum se poate vielui evangheiic, respectind incir porunca veche 5i socbtind cir irnplinirn cele ale lui lvloise ? CFIIRIL: Explicarea nu e una sinpld, curn gi-ar putea inchipui cineva. Cdci virtutea socotesc cd e un lucru cle multe feiuri si de rnulte forme ; 9i miiririle vieluirii in Hristos primesc o rnare varielate cliri mullimea feluritd a fa<'erii de bine2. Astfel, clumnezeiescul David'in psalmul .14 infirfiteaz& lui Hristos Biserica, ca pe o fecioard curatd,'in'chip de impdrdteasd,imbrdcind-o in haind auritx 9i impoclobitE, zicincl : (ps. 44, 10). ,,Auritd,, inseamnd, dupd cum socotesc, cinstea rli strrilucirea ; iar
SI"
It)
CTIIRIL
AL
A"LEXANDIITEI
CHIRIL r Dar te depiirtezi nrult de la calea dreapt5, prietene. Cdci socotepti ci apa de mult a fost desfiinfatd Legea, incit nu nlai' r,a'vem nici tin folos de la ea gi e cu totul neputincioasd de-a ne ardta ceva dirr r:eie trebuitoare gi nu s-a preschimbat rnai degrabii intr-un semn al adevirrului. Dar gi fericitui Pavel scrie :
_ i l
CIIIRIL: Cdci asja s-a scris. Iar piinirea legii qi a proor:gciigr, socotesc ci este El, prin aceea cd poruncile legii $i ale prooropilor privesc spre El ;i sint intoarse spre El. Cdci Hl lnsugi a spus, ,Ilu$trind necredinfa iudeilor : .,Sd nu socotili cd Ett vd y-oi 2nvinui ;Ia Tatdl i cste cine sci vri invjnuicscti pe voi. E ,N{oisc,in care u.oi v-ali pu.s ndrlelclea.Cdci daca ali fi crezut lui Moise, ali crede Si l,n Mine. Pentru cd despre Mine a scris acela. lar dacd. nu credeli celor scrjse de eI, cum veli crede cuvintetror Mele ?>>(Ioan 5, 4J-47t. Der:i clacir sltune
'l j
aetlrirtlui Tc's3 . B i s e r - i c aa I c c o m . ) r i l a u n t r i c c , p e c a r c t t t t l c a r 0 e c o i ] r t t r r i i : r t c V tamellt. Sau in ea se descoperir cr:morile iduntrice alc acelr.ja. Cl'est-,ntrlc r'l;'clcu1 lEuntric in care Duhul actualizeazii culmilc ascurlse in ar.eJa.Tdierea lui. irnprejur nu e in trup, 9i nu fdcutd dc mind, ci in rluh 9i fiicutd ck: putcrea lui Dumnezcu. Nu clc la trupnl lui e tdiat cc e de prisos,' ci rle lei sufletul lui le t6iat pdcatul cel ci'- nu fine de fire. La braza.tipurilor sau simbolurilor rnateriale, sau animale, stau realititi coicspurrzdtoare de crrlin spit'itua1. 4. I-Iristos e tinta fina16, idri slirqit a leqii. Fdri TJristos,Icqea nir c ajunsir la plinitate, la tint6. Dar nici la tintd, sau la plinhtate nu pr-lt{ra ajunge omenirea fdrd rrrdqdtirea ei prin lege, pliu clrumul spre tintA. In chipurile incirinir ii din Noril Tcstarner;rt.in Vechiul Testa1nent,era implicatd inchinarea ctuhor'rtriceasqd,rliri jcrtfole cle acclo cra implicatd trcbuiula ric.a ne jettfi lui Dunrnezcu.noi. in;iuc. Iar
€ ffi--
TNCHINARE
IN
DUII
$I ADEVAR
17
schifeazd mai intii intr-o culoare mai pufin limpede $i ie fac sA se arate intr-o formd mai neclard. Apoi, umplind fiecare parte cu partea cuvenitd gi cea mai potrivit6 a chipului, Iimpezesc contururile cu chipul clar gi neasemuit mai frumos, decit cel de la inceput. Sau nu e aga ? PALADIE..ASa spun qi eu. CHIRIL; Iar lucrdtorii in aram5, cind voiesc se toarne o statuie, ii alcdtuiesc rnai intii chipul moale in ceard, apoi topind arama in foc, o varsd peste forma din ceard gi duc astfel lucrarea spre chipul deplin 9i frumos. Addugindu-se apoi peste trXsdturi felurimea culorilor gi arama Jierbinte topind ceara, s-ar pdrea cd formele dintii gi de la inceput s-au $ter,sgi s-au desfiinfat repede. Dar lucrul nu s-a petrecut de fapt aga. De aceea gi scultorul gi zugravul vor .ipune cu dreptate : Nu am stricat schifele, nu am fdcut chipurile cu totul netrebuincioase, ci mai degrabd le-am implinit. Cdci ceea ce se vedea in umbre gi chipuri mai pulin clar gi frumos, a inaintat la o formd. mai bund Si mai clard. PALADIE; Bine zici. CHIRILT gi dacd ar voi cineva si cerceteze cu adevdrat Sfinta si de Dumnezeu insuflata Scripturd, va cunoa;te cd adevd.rat e tot ceea ie spun. Dar dupd cum s-a scris, Moise a pus acoperdmint peste fala lui, ca sd nu poatd privi fiii lui Israil la fafa lui, (Iegire 34, 33-35) b. PALADIE: $i ce inseamnd aceasta? CHIRIL: Mintrle iudeilor fiind incd groase, puteau suporta cele din afard ale legii, adicd ceie ardtate numai prin literd ; dar nu puteau suporta gi prinde nicidecum cele ascunse in lduntru gi aSa zicind, fafa adev6ratd a infelezurilor. De aceea gi dumnezeiescul Pavel scrie: "Cdci pind in ziua de azi la citirea Vechiului Testament ncela;i vdl rdmine neridicat. Pentru cd eI se desfiinteazd in Hrisfos. .
Hristos e jertfa de Sine desivir$iti a omului. Cind omul jer-tfegte un animal, jertfegte ceva din sine, dar nu pe sine intreg. In Hristos s-a clat omul intreg. $i noi nc ddm lduntric in Hristos intregi. Jertfa se realizeazd in moartea trupeasci, de cind a intrat moartea in lume prin pdcat. Omul care se jertfegte se transformi din necesitate in d,ar natural suprem. Dar nu prin sinucidere. Cici intervine o altd leqe, sd nu nimialtii, in dar benevol. Sau ne diim viafa pentru o cauzd mare a celorlalti. :ln moartea de bund voie - inainte de un sfirqit firesc - se inchipuiegte pdcaitul altora cu darul propriu. $i acest dar ii preschimbd pe altii din pdcdtogi in drepti. ln moartea suferitE de altii din iubire, se intilne;te iubirea de Dumnezeu cu iubirea de orameni, ca sd-i transforme. 5. lncd nu puteau vedea evreii sensul adinc, duhovnicesc, ln legea datd prin Moise, in jertfele poruncite de ea. Nu se vedeau ln ele neces,itateajertfui curate a omului, pe care numai Hristos, o putea a
Sf. C}IIRIL
q t8
SF. CHIRIL
AJ, ALEXANDRIEI
Pind astdzi, clnd se citeste Moise, zece un zdbranic pe inimile lor> (II Cor. 3, 14-15). Dar ale iudeilor fie aga. "Noi insd toli eu tala deseoperitd",zice, privind ca intr-o oglindd slovo Domnului, ne prelacem in oce/asi t'hip din sJavd in slavd ca d.e la Duhul Domnului; iar DomnuJ esle DuhuJ> (II cor. 3, 17-18). cdci precum cei ce privesc in oglindd vdd chipul gi figura lucruiui adevdrat, dar nu insugi lucrul, in acelagi mod socotesc cd cei ce doresc sd vadd frumusefea vieluirii in Hristos, folosindu-se de lege ca de o oglindd vdd ceea ce doresc. pentru cd trecind de la chipul lucrurilor la adevdrul oglindit de el, vor cunoaste limpede ceea ce-i potrivit gi e bine pldcut iui Dumnezeu. PALADIE.. Dar pentru care motiv nu li s-a dat de lq inceput ceior de odinioard revelatia cea noud gi evanghelicd, ci li s-au rinduit in chipuri gi umbre ? CIIIRIL r Explicarea exactd gi adev6ratd a acestei iconomii trebuie sd o ldsdm cu evlavie pe seama atoateptiutorului Dumnezeu. Dar anumite ginduri, care nu sint strdine de infelesurile bune, ne conduc gi pe noi la o fdrimd de cunoagtere, la o stare apropiatd unei cunoagteri mai potrivitd a acestei iconomii. Pe temeiul acesta vom spune cd cei izbivifi din Egipt aveau trebuinfd de multd pedagogie gi de o hrand ca de copii. Cdci erau incd nesubfiati la cuget gi ugor de atras spre {oate cele necuvenite. Cdci suferind de boala iubirii trupegti greu de tdmdduit 9i pdrdsifi in patimile anevoie de biruit, le era greu, ba aproape cu neputintd sd poatd voi sd se ridice indatd la ceea ce-i foarte subfire gi sd primeascd felul unei vieli atit cle luminoase qi de rnai presus de fire, incit sd umble pe pdmint, dar sd aibd, dupd cum s-a scris, petrecerea in ceruri (Filip. 3,20). Cdci nu e hrana tare a celor desdvirqifi, iar laptele potrivit celor ce sint incd prunci ? 6. PALADIE: E foarte adevirat. CHIRIL: Deci fiind incd prunci, aveau trebuinfd de o educalie orin chipuri qi, ca sd spunem aga, de o hrand mai moale, nn cle cuvintul care cere desdvirgirea gi care cdlduzegte spre plindtate. Fiind aga de ugurateci gi aga de slabi la judecatr gi gata spre orice patimd, fiii lui Israil s-ar fi pierdut dacd ar fi fost pugi la proba vreunor orinduieli gi osteneli mai grele, odatd ce nu s-au dovedit in stare sd se 6. La intrebarea interlocutorului, de ce nu le-a d,at Dumnezeu fiilor lui Israil de la inceput legea desivirqitd a viefii cluhovnicesti, Sf. Chiril aratd cd pentru aceia se cerea o ridricare treptatd a lor, de la via{a lcgatd de trup. Fiii lui Dumnezeu au dovedit cd nu sint in stare si slujeascd Dumnezeului adevdrat nici mdcar in urnbre gr in chipuri, sau prin implinirea unor porunci exterioare, simpliste. Cdci, cincl Moise vine la ei cu tablele celor zece porunci, li glseste inchinirrdu-se unui rclol, care reprezenta o putore a naturii (r'ilelul de aur).
.1.\
1t
;i ".H
'':J
;
INqTIINANE
IN
DUH
SI ADEVA.R
19
foloseascd nici de umbre, gi aceasta a ardtat-o Moise. cdci poruncind Dumnezeu, el s-a suit pe munte, avind sd primeascd legea. Iar ei indatd s-au rostogolit in apostazie. cdci fdcindu-gi un vilel, au indr5zttjt nenorocifii sd zicd : "Aceqtia sint dumnezeii tdi, lsraele, care te-etl scos pe tine din Egipt> (Iegire 32, 4). Din aceastd pricind supdrindu-se Moise pentru aceste ugurdtdfi, a spart tablele in care era legea, socotind cd nici de umbrele sau chipurile sau peste tot vreo pedagogie de sus, potrivitd pruncilor, nu sint in stare sd foloseascd cei a caior minte s-a putut prosti intr-atita incit sd uite de atitea fapie minunate cite s-au sdvirgit pentru ei prin puterea dumnezeiascd gi sd dea iardgi inchinare vifelului, readucindu-qi in amintire slujirea din Egipt. Dar in tn,b{elede piatrd'era srpat5, precum s-a scris, prin degelul lui Dumnezeu, legea, pe seama celor vechi. Iar aceiea erau chipul celor ce credem cd s-au implinit pentru noi in Hristos z. cdci Dumnezeu. stdpihul tuturor, scrie ln noi cunogtinta Lui, folosindu-se ca de un condei de Fiul in Duhul. cdci aqa l-a numit prin David, zicind : uLimba Mea e lreslio scriitorului ce sctie repeclen (ps. 44, 2). Deci a scris condeiul Tatdlui, adicd Fiul, in inimile tuturor, cunogtinfa a tot binelO, folosindu,-se ca de,un deget ai lui Dumnezeu, de Duhu,l ratdlui si al Siu. c5ci deget J:o numit pe Duhul lui Dumnezeu, zicind odatd : in Fiul. El e viata in Fiul, ca infelepciune gi Cuvint. E o imaqine comDlementara aceleiq gd Fiul se foloseqte de Duhul, cum se spune mai jos. E o reciprocitate intre Duhul, care Am,indoi provin din TatEl.
SF.. CrIIRIL
AL
ALEXA.NDRIEI
adincul infelesurilor din lege trebuie sE zici : oCQre inlelept va in' lelege acestee? $i care om cuntinte va cunoapte acestea?" (Osea 14, 10). PALADIE: Desigur, nu e un lucru ugor, Chirile. (Ps, 118, 18). ' Dar inainte de celelalte socotesc cf, trebuie sE vorbim despre .rbaterea omrlui spre cele rele, despre cdderea lui in robia vrhjmagului tuturor, ca gi despre modul cum se shvirgesc acestea de cdtre noi Si in noi. Apoi sd vorbim despre modul in care trebuie sd ne intoarcem de la rdu, gi sd scuturdm jugul robiei lui 9i sd ne ridicdm iardgi la starea de la inceput, cu Durnnezeu Care ne mintuiegte gi ne ajutd. Pornind cuvintul pe acest drum cuvenit, vor veni, socotesc, Si celelalte. PALADIE: Foarte drept cugefi. CHIRIL: Cdci nu pot aduce roade 9i jertfe duhovnicegti lui Dumnezeu, adicii nu se pot urmdri cu bdrb&fie 9i in chip vrednic de laudd tlobindirea virtufii, cei ce nu s-au izbdvit incd de robia gi constringerea patimilor; ci numai cei a cdror minte revine la libertate Si nu se leneveStesd scuture jugui ldcomiei diavolului. PALADIE: Sint de aceeagipdrere, cici gindeqti drept. CHIRIL.' S5 spunem deci c5 omul a fost fdcut la inceput avind cugetarea mai presus de pdcat gi de patimi, dar nu gi cu totul incapabil sii se abatd spre ceea ce ar fi voit.Cdci Dumnezeu, preainfeleptul Orinduitor ai tuturor, a socotit cd e drept s5-i incredinfeze omului insuqi frinele propriilor voiri pi sd ingdduie pornirilor lui libere sd facd ceea ce le place. Pentru c5 virtutea trebuia sd fie liber aleash 9i sd nu fie fructul necesitdlii, nici sd fie finutd sd nu cadd, de legile firii. Cdci lucrul din urm6 e propriu fiinfei Si vlrfului mai presus de toate E. Deci dupd ce a fost alcdtuit animalul din ratiunile firii proprii, prin lucrarea lui Dumnezeu, I-a imbogdfit indatd cu asemdnarea cu Sine e. Cdci i-a intipdrit chipul firii dumnezeiegti, insuflindu-i-se Duhul Sfint. B. La Dumnezeu binele nu e supus schimbErii. Dumnezeu e binele prin fire, cdci binele e desivir$irea fiintei. Dumnezeu nu poate inceta sd fie bun, cdci aceasta ar lnsemna cd poate inceta sd fie Dumnezeu. Ar insemna cd EI e supus legii schimbdrii, cind de fapt nu e supus nici u,nei legi. Nu cxistd lege mai presus de El, mai presus de libertatea Lui. Dar e desdvirEit liber, pentru cd e clesdvirsitbun. 9. Nu e vorba
TNCIIINARE
lN DUIT FT-ADEVAR
2l
Fiindcd aceasta este suflarea vietii, dat fiind cd Dumnezeu este viatd dupd fire ro. PALADIE: Atunci Duhul dumnezeiesc s-a fdcut omului suflet ? CHIRIL: Ar fi cu totul absurd sd se cugete aga. Cdci in acest caz sufletui ar fi rdmas pi eI neschimbdtor. Dar el este schimbdtor, iar Duhul nu este schimbdtor. Sau dacd Duhul ar suferi de boala schimbdrii, pata aceasta ar trece gi asupra firii dumnezelegti, odatd ce Duhul este aI lui Dumnezeu gi Tatdl qi al Fiului ll, c€t Unul ce este fiinfial din arnindoi, adicd curge din Tatf,l prin Fiul, ci fdptura pldsmuith a fost insuflefitd de-o putere negriit5, apoi indatd a fost infruprusefatd cu darul Duhului. Cdci .nu ne puteam altfel imbogdfi cu chipul dumnezeiesc12. PALADIE; Bine zici. CHIRIL; Impodobind Dumnezeu fdpturd, i-a hdrdzit petrecerea in rai. Dar {iindcd se cuvenea ca pe ce} astfel impodobit 9i incununat cu belgugul darurilor de sus, sd nu-l lase sd fie atras ugor de mindrie, necunoscind supunerea pi mdsura slujitorilor (cdci mdrimea slavei gi libertatea nemdsuratd duc spre :patirna blestematd a ingirnfdrii) i s-a rlat, ca pritej de-a cunoagte pe Stdpinul, legea infrindrii ca prin ea sd i.'limpede se aducd mereu in amintire Ce! ce a poruncit-o qu putere Fi sd gtie cd este supus legilor Celui ce stdpinegte13. Dar nu se odihnea fiara aceea plind de impietate Ei de urd impotriva lui Dumnezeu. 10. Chipul firii dumnezeietti e socotit cd se intipEre$te in om prin suflarea Duhului Sfint. Toturi suflnrea Duhului Sfint nu e una cu sufletul. Cdci sufletul e schimbitor, Deci in cazul cd sufletul cel schimbdtor (de la bine la rdu) ar fi uua cu Duhul Sfint intipdregte ln suilet chipul, fdrd sd rdrnind El insuqi sufletul omului. Omul pdstreazd chipul lntr-un anumit fel degradat chiar dupi cddere, pentru a nu se rupe total o anumiild legdturE cu Duhul dumnezeiesc. Duhul e viafa tlumnezeiascd in sens rle viatd spiritualE. Omul are in sine 9i pEstreazd chiar dupd cEdere o anumiti viafd spiritualh. El nu devine cu totul animal. El are o sete de-a cunoagte, de-a dep5gi viata biologic5. 11. cQulgg din Tatdl prin Fiul>, nu inseamn6 ci provine 9i din Fiul ca izvor. Cu atit mai pulin cd Tat6l 9i Fiul sint un singur izvor. Duhul vine din Tatdl in Fiul, se odihnegte th Fiul, strElucegte din Fiul, cum vor spune Sf. Ioan Damaschin 9i Fatriarhul Sfint, ar insemna cE Duhul Sfint lnsusi este schimbdtor. Duhul Sfint intipdreqte in suflet chipul, fdri sd rhminS El lnsuqi sufletul omului. OmuI cineva scrie. El nu iese din Fiul mai departe de El, ci purcezind din Tatdl se migcd in Fiul. 12. Ca sd poata primi harul Duhului Slint, omul trebuitr sE aiba ciiar prin creatie ceva deosebit de animal. Acesla e sufletul rational si liber. Dar actualizarea drcaptd a rafionalitdtii si libertatii nu o poate implini omul decit prin Duhul. (Puterea ne^ grditdu cu care a fost insufletit se ce,re dupd harul Duhului. Erle se dau deod,atE: sttfletul creat gi harul necreat. .Amindoud sint chipul lui Dumnezeu in om. Omul unegte in sine creatul cu nccreatul. EI este teandric. Chipul se sldbe$te prin pdcat, dar nu se pierde cu totul, pentru cd omul rdmine intr-o oarecare legdturii cu Durnnezeu gi faptele lui nedrepte sint insotite mereu cle un regret, adicd de o judecatd dreaptd gl de o libertate cu totul nerobitE. 13. Raiul era insiqi aceastd dreaptd judecatd qi dreaptd folosire a libertdtii, arutatd de har. Dar omul trebuia ferit de mindne, care se putea ivi in eI din faptul cE' judecd drept gi alege numai binele, Fdptura are chiar in libertatea ei putinla mln-
22
SF. CHTRII,
AL
tr.TX4ilVDRIEI
PALADIE: Vorbegti, mi se pare, de Satana, care a fost aruncat din bolfile ceregti ca un fulger (Luca 10, 1B). Ciici dintr-o socotinf5 copiidreascd s-a imbolniivit de voinfa de-a fi Dumnezeu 5i s-a inchipuit pe sine ardtind cele mai presus de firea lui 14. . CHIRII : Bine judeci. CSci fdcindu-se ndscocitorul 9i tatdl pizmei pbcatului, n-a voit s{ nu-pi intindd rbutatea asupra animalulul al si de pe pdmint, adicd lucrarea t5 asupra omurlui. Deci, apropiindu-se cu viclenie gi amdgiri, l-a adus la neascultare, folosindu-se de femeie ca de un organ al uneltirii sale. Cdci pururea noi sintem imping.i spre urlciune, adicd spre pdcat, de plscerile ce sint cu noi pi in noi. Icr chipul (tipul) pldcerii e Iemeia. gi prin mingiierile pldcerilor lunecd mintea adeseori spre ceea ce nu voiegte. Deci intimplarea care se observd in Adam in mod sensibil, ca intr-un chip ingro$at al lucrurilor, o poate vedea cineva in mod spiritual gi ascuns intimplindu-se in fiecare dintre noi. cdci rbsdrind mai intii pldcerea, farmecti mintba ,$i o' atrage pe incetul spre socotinta cd nu e nicidecum vorba de o cdlca.re a legii dumnezeiegti. o adeveregte aceasta marele lacov, zicind :
TNCHINARE tr{ DUII SI ADEVAN
23
omului imbolndvitd u;or, ar fi purtatf, in toate nebuniile, dacd nu o ar susfine harul Celui ce o mintuieqte, imbogdfindu-o cu bunurile de sus Si de la El insugi. CHIRIL: Bine zici. Sint de aceeagi pdrere gi pe drept cuvint. Cdci o hrdnegte'spre a avea vigoare duhovniceascd piinea cea vie, adicd cuvintul lui Dumnezeu 16.Fiindcd s-a scris cd aPiineo tntd"reste inima omului> (Ps. 103, 15). Tot ea o izbdvegte de patimi $i o impodobegte cu aurul mdririlor spre libertate. Iar retrdgindu-gi Dumnezeu, aga zicind, mina Sa gi ne mai hdr5zindu-ne ajutorui Sdu in acestea, in mod necesar c5dem in reiele pe care nu le voim gi ne rostogolim din orice virtute 17; pe de altd parte iudm jugul celuilait 9i ajungem la atitea rele gi la atita lScomie, incit pufin ne mai lipsegte ca se pierdem gi insdqi infelegerea care ne slujegte la orice bine gi care e strins legatd de noi, Astfel inima celui ce pdtimegte acestea Se aratd goal6 cu totul de infelepciunea cea dupd Dumnezeu, ca una ce-a fost prostituatd de Satana $i s-a supus ugor batjocurilor gi nerugindrilor aceluia 18. PALADIE I Ne vei ar5ta cum se petrec acestea, sau ne vei ldsa sd plutim in nigte simple inchipuiri ? CHIRIL; Nicidecum. Voi ardta pe cit se poate cele petrecute cu cei vechi, zugrdvindu-le cu rinduiald spre a fi chip (tip) al celor spirituale. Pentru cd cele ce ne sint infSfigate simturilor 9i vederii cunoscdtoare de semne, ne pot fi icoane clare qi evidente ale celor ce se cunosc prin infelegere subfire. S-a scris deci despre protopdrintele Avraam : (Fac. 12, 10). El pdrdsise fara lui dragi gi familiard gi pornise spre alta, pe care i-o ardtase Dumnezbu. (Fac. 12, 1). Iar aci intdrindu-se foametea gi pricinuindu-i o lipsd cu neputin|5 de indurat, a fost silit, fdrd sd vrea, sd vadd Egiptul. Dar nu s-a agezat statornic in el, ci a rdmas mai degrabd vremelnic. . PALADIE .. Ce inseamn6 aceasta ? : CHIRILT Ne .dd cea mai bund infetegere a celor nevdzute. 16. Harul dumnezeiesc e piinea "eu tl" care hrdnegte sufletul, cum hrdneste piinea materiali trupul. Harul ca leqEturd crr Dumnezeu tine sufletul omului' iriu.' ' 17. Libertatea adevdratd e libertate de patimi, Ea il face pe om marc, D,uternle, Puterea luj se arcld in virtuts, care e dovadada libertdfii $i a efortuiui. lB. Unde e patimS, e $i ingustime ln judecatd, sau lipsd de intclepciune. .A.colo e robie Ei tdvilire in noroi. Demnitatea omului e batiocoritd si el se face neruginat ca 9i tatdl rdutdtii. Numai binele intdregte vornla, pcntru cd cere efortunle.ei. Rdul, pldcercaseface.aproapedelasine,fdrdefortuIvointei.'''.''ii
SF. CHIRIL
24
PALADIE; ln ce fel ?
AL
ALEXANDRIEI
i
CHIRIL: Certind neascultfrile iudeilor, a spus odatd Dumnezeu: olatd. voi aduce toamete pe pdmint, nu fioamete de piine, nici sete de apd, ci Ioamete de cuvintul Domnului. $i de la rdsdrituri pind Ia apu' suri vor alerga cdutind cuvintul Domnului $i nu-l vor aIIa" (Amos B' 1I_ 121. Dar spune-mi, prietene, oare cei apdsafi de o astfel de foamete gi cdzuli de la ajutorul lui Dumnezeu care-i susfine in virtute neavind hrana din cer gi de sus, nu vor fi siliti numaidecit sd-9i facd mintea ca nomadd gi fugard, trebuind sd se mute la cele mai rele 9i alungatd din neciintirea virtufii ca din tara ei, sd coboare la o altb deprindere $i vointi, care nu mai e supusd lui Dumnezeu, ci sceptruiui diavolesc ? Cdci socotesc cd acela care a adus cel dintii pdcatul in lume, e tatdl gi impdratul lui, a cbrui icoand gi chip poate sd fie socotit pe drept cuvint Faraon, stdplnitorul egiptenilor, la care era foarte adinc intunericul rdtdcirii gi nici un mod de vietuire nu le era strdin de rdutate. PALADIE I $i ce suparare i-a putut veni fericitului Avraam din faptul cd s-a coborit in Egipt ? CHIRIL I Foarte mare. Pu!i1 a lipsit ca sd fie dus dilcolo de orice rdu. O poti afla qi aceasta ugor, cdci spune Sfinta Scripturd: "$i a lost cind. a intrat'Avraam in Egipt, au vdzut egiptenii pe temeia lui cd e toarte frumocsd; Si ou vdzut-o pe eo dregdtorii lui Faraon Si au tdudat-o la Faraon gi au odus-o pe ea in casa lui Foroon> (Fac. 12, 14-15), Vezi deci cd putin a trebuit ca sd-qi piardd femeia. PALADIE; A fost o intimplare grea 9i in stare s[-i pricinuiascd supdrare.
l;
i l
t1
cHIRlLr Iar aceasta se petrece gi cu noi insine in chip spiritual. Cdci celor ce li se intimplS sd cadd din bunacuviinfd 9i din virtutea familiard gi preaiubitd ca din patria proprie, 9i sd coboare la cele mai rele gi sd ajungd sub sceptrul diavoiesc, le apar cu uneltiri cumplite puterile rele $i vr{jmage ; gi dacf vdd acestea pe vreunul din cei ajungi sub stdpinirea lor avind o degteptdciune frumoasd, se strdduiesc sd o pund la dispozifia conducdtorului lor $i o supun poftelor lui ca sd nu mai rodeascd lui Dumnezeu, ci mai degrabd Satanei.
INCIilNARE
IN
DU}'
SI ADEVAR
fntristarea. Cici s-a scris : "$i s-ou purtat bine cu Avraam din pricina ei", adici a Sarei, .pi i-ou dat lui oi Si boi ti osini gi s.lugi qi s/ujnice $t catiri Si cdmile" (Fac. 12, 16). Cdci atrdgindu-ne spre cele prea vremelnice gi oarecum lipsindu-ne de putinta nagterii 9i a bunei rodiri libere gi supunind mintea cea de bun neam batjocurilor qi poftelor necuvenite ale sale, cu ajutorul ldcomiei, o inldnluie cu desfdtdrile r:elor pdminteqti. Ba uneori inainteazd pind la atita nebunie, incit ispitette Si pe Hristos : "C, zice, < (Luca 4, 5-7). PALADIE; E drept. Dar spune-mi, te rog, ce ugurare sau ajutor pot avea cei ce pdtimesc acestea? CHIRIL: Dumnezeu gi harul Lui, care nu lasd pind la sfirgit mintea sldbitd sd stea sub picioarele diavolegti, ci o ocrotegte 9i elibereazd pe cel ce nu se poate apdra in nici un fel pe sine. Aceasta o poti vedea, dacd vrei, cd s-a intimplat Si cu protopdrintele Avraam. Cdci disperind dreptul gi nemaiputind sd facd nimic, a venit in ajutor Dumnezeu gi a eliberat pe femeie de pofta egiptenilor. "Iar Domnul a bdtut pe Faraon gi coso lui cu bdtdi mari qi rele penlru Sara lui Avraam, (Fac. 12, 17). $i aga a ldsat pe sofia dreptului neatinsX de batjocurd. Deci singur Dumnezeu scapd din mina diavolului mintea prizonierd gi o intoarce Ia vietuirea cuviincioasd de la inceput re. PALADIE.' Agadar impingi de lipsa bunurilor de sus coborim une. cri spre cele rele gi urite. CHIRIL..Aga spun. PALADIE.' Dar e potrivit ca Preabunul Dumnezeu sd nu ne lase sd cddem in vreuna din acestea. CHIRIL: E potrivit cu Dumnezeu gi o voiegte aceasta Dumnezeu. Cdci n-ar fi bun gi nici preaiubitor de virtute, dacd n-ar avea aceastd intenfie cu noi. Iar cauza pentru care pdtimim acestea, sintem noi, stirnind pe Stdpinul tuturor la minie 20. $i aga ne lasd intr-o minte 19. Pdcatul lncepe prin orientarea poftei de bine spre pldcerea simturilor (Eva) dar se dezvoltE prin luarea minfii (Sara) in robie de cdtre pldcere. La inceput 1 ldcereo a actualiza,t o poftd ce ne era proprie (sotie). Pe urmA plEcerea a devenit o tirand oarecum strdind de noi (Faraon). Ea insE pune stdpinire pe mintea care nu este (sotie). proprie ' 20. Noi sinlem aanza necazurllor ce vin osuprd noostrd, Cdci nefolosind prin rninte putcrea voinfei ce ni s-a dat de-a rdmine in legdturd cu Dumnezeu prin binele ce ni-l ilsusim, ne inchidem lui Dumnezeu, izvorul binelui gi al fericirii. Aceasta nu face pldcere lui Dumnezeu. Mintea 9i vointa, ca organe prin care stdm in legdturi cu Dumnezeu, slhbesc. A$a cum acestea, sl5bite, sldbesc legdtura intre oameni, a9a o sldbesc si cu Dumngzeu.
26
SI.. CHIRIL
AL
ALEXANDRIEI
siabd gi nebdrbdteascd. Sau nu-l auzi strigind printr-unul din sfinfii prooroci: "Iatd. eu aduc osupro poporului acesta neputintd si vor boli de ea pdrinlii si tiii i vecinul si aproapele lui vor pieri?, (rer. 6, 2r). Dar scrie gi preainfeleptut pavel despre unii : <^)i precum n-au incercat sd-L cunoascd. pe DumnezeLl, aso ri Dumnezeu i-a dat pe ei in ni,nte rtetrebnicd, sd Iacd-cere ce nu se cuvin> (Rom. r,2B),Iar gi mai rimpede infiifiEeazd aceasta Isaia, zicind, ca din partea fiilor lui Israil, adic6 a celor ce-au lunecat in pxcate : lui Dumnezeu. E o mare taind in-modul cum se lrrrd;; ea cu bundtatea l,ui, cu starea Lui. Da_r nu se. minie pe.flgl caie-9i-uii"iuuia .uru"tli;i JateJ ;;;; destrhbilarea lui ? Nu spre binele lui se minie tatdl ? 21. Minia lui Dumnezeu ne ajutd sd nu stdrnim ln pdcate, cEci trezeqte frica in noi. Sldbiciunea firii norastre s-ar opri cu anevoie Ae fa phiai, duii-"_u, fi frica noastrd de minia Lui. Dumnezeu folosegte minia lui spre binele nbstiu. E o minie din bunitate, nu din urd,
INCHINARE
I,N DUII
$T ADE\rAN
27
toate celelalte, numind iucrurile fdcute de ei dumnezei 9i mintuitori, gi altele de acestea, fdrd sd se rugineze. Ba se coboriser5 pind la atita trebunie, incit sdvirgeau criminalele junghieri de prunci ca pe nigte fapte de laudX gi socoteau c5 astfel aduc acelora o jertf5 atotgrasd 22. Dar nici aci nu se opreau impietdfile fiilor lui Israil. Ci ingrdmddind mereu peste cutezanfele lor, ca pe un alt qi alt adaos, sdvirgirea celor mai nebunegti fapte de neinfrinare, stirnind asupra lor minia nemdsuratd a Ddtdtorului de lege, cu toatd bundtatea Lui 23. Deci fiindcd au respins cu indrdzneald stdpinirea Lui, i-a l6sat sd fie biruifi de du$mani qr sd fie dugi in robia silnich de haldei pi babilonieni. Cdci aceptia, plecind de acasd gi venind ca sd-i ducd in robie pi sE ardd sfinta Ei vestita cetate, Dumnezeu de-abia mai socoti de bine sX Ie spund"celor impresurati prin proorocul Ieremia, cum se va sfir$i suferinta lor. "$i o spus, zice, Icremia I Spuneli lui Sedechia: Acestea zice Domnul latd Eu voi lntoarce armele de luptd. cu care voi vd luptali lmpotrlva haldellor care vd. lmpresoord d.e d.lncolo d.e ziduri, ln mijlocul acestei cetdtr|. $i vd voi rdzboi pe voi cu mlna lnlinsd $i cu brat puternic, cu iullme gi cu minie mare. $i voi lovi pe toli cei ce locuiesc 1n cetatea eceaste, pe oameni Si dobitoace cu moarte cumplitd gi vor rnpsj" {Ier. 21, 3-6) 24.$i dup5 alteie : (Rom. 12, 1). Moartea cniva e primitd ca jertfd numai cind ii este pricinuit{ de cineva, care ii interzice mdrturisirea lui Dumnezeu. 23. Jertfirea de prunci provoca o mlnie cu mult mai grea a lui Dumnezeu, cu toate cd nici aceasta nu contrazicea bundtatea Lui. DacE nu s-ar fi miniat Dumnezeu ftnpotriva acestora, nu numai cd nu l-ar fi putut opri pe aceia de Ia asemenea omoruri dar nu srar fi ardtat nici iubirea Lui fatd de oanrenii jertfiti. 24. Dar existd pi omorlrea ouiva de c6tre altul, care nu e primitd ca o iertfd de Dumnezeu: e cea care-i vjrre aceluia pentru pdcatele dc care nu se pocEieEfe.In aceasta se aratd cea mai mare minie a lui Dumnezeu. Dar 9i pnn ea Dumirezeu vrea sd-i intoarcd mdcar pe alfii la calea cea dreaptd. Nici atunci nu aduce Dumnezeu insu$i moartea. Dar in aceastd moarte se aratd cd Dumnezeu gi-a retras ocrotirea de la acestea ; El nu mai e cu ei, pentru cd ei nu mai voiesc ca Ei sd fie cu ei. Si Duurnezeu nu std cu sila lingd cel ce nu vrea sd stea lingd El. 25. Amul insu$j iti alege atit viata, cit gi moarlea., Aceasta aratd cd preculu nu-$i dd el lnsugi viata, asa nu-si di nici moartea. Ci alege sd creascd in viata pe care i-o dd Dumnezeu gi sd scadd in ea pind la moarte. Cdci nici moartea ca nimiclre totali nu o poate proriuce omul. Numai Dumnezeu ar putea nimici de tot existenta pentru cA numai El a d'at-o. Dar Dumnezeu nu mai produce nimicirea totaid. Nici cii.avolii nu mai mor fotal, Moartea e numai extremd sldbire a existentei ;i un chin al crongtiinfei de pe urma ei. Dumnezeu a luat creatia in Flristos in ipostosutr Sdu pentru
;'
SF.. CIIIRIL
AL
ALEXANDRIET
mete ; iar cel ce va ie,lj gi va merge Ia caldeii care vd Lmpresoard.pe voi, ve trai. gi va ti sutletul lui practd si va trdi. pentru cd Eu Mi-am lntors lala Mea impotriva cetd"lii acesleia pentru cele rele si nu pentru cele bune; si in miinile impdratului Babilonului se va cla si o va arde pe e0 in toc" (Ier. 21, B-10; ze. Infelegi deci cd de vom supdra pe Dumnezeu dupd bunurile primite de la El, nu vom fi in stare, nefericilii de noi, sd ne impotrivim forfelor dugmanilor, ci minia dumnezeiascd va cddea asupra noastrd gi ne va lovi, incit vom fi robi in loc de liberi gi vom petrece o viatd fdrd cinste gi nenorocitd. PALADIE: Bine zici. 1HIRIL; cdci legea lui Dumneze' cdlduzegte la o viafd fdrx patii pe omul neinvirtogat gi usor de cirmuit gi i se face fiecdruia ca o ; fdclie, spre a-i ardta ce este de folos gi de trebuinfd. cei ce se lasx biruit de ruginea fafd de legea Lui, va viefui intr-un chip vrednic de laudd gi va locui intr-o sfintd cetate, in neclintirea virtufii 9i in statorliicia evlaviei. Dar dacd cineva iEi alege sd se arunce ca intr-o pddure deasd gi ca intr-o plantafie bogatd in pldcerile lumegti gi sd petreacd in dezmierddrile vietii 9i sd primeascd in minte gi in inimd, ca un roi de draci pldcerea cea cu multe chipuri, gi sd inchine clracilor roadele fierbinfelii sale, acela pe drept cuvint va cddea clin ocrotirea de sus 9l se va face un vinat prea ugor celor ce voiesc sd_l prindd. Alunqat veci.._A$ase explicd gi invierea-.pdcdtogilor.Ba creafia a avut sdditd ln ea miqcarm; existd un progres 9i ln perversitate. $i acesta dd celor din iad un fel de satiifacere. Aceasta d{ posibilitatea lui Dumnezeu si o- asume in ipostasul Fiului Sdu p""tio veci. Aceasta explicd qi durerea pdcdtto$ilor. Ba in faptul id in migearea sdditd in ea e.implicat.un progres chiar in perversitate. ln creati'i lumii flin nimic, in pro6pcerea ei- 9i ln-pdstrarea ei in stare curatd ve$nicd a ei se arati atit atotputernicia, cit 9i iubirea Lui fatd de ea. Dumnezeu isi a,ratd m6,rirea nu numai in cre-area ei, ci qi in mAretia ei de care vorbesc psa,Imii. Un Dumnezeu Care n_ar crea_o din nimic, nu $i_ar ardta atotpurternicia Lui. o lume existind din esenfa divind, n-ar fi o esenfd supusd legilor; un dumnezeu necreator n-an fi un Dumnezeu atotputernic iubitor. Creind ai lumea din nimic ai iubind-o, Dumnezeu iqi aratE atit trancsenderea cit gi tripersonalitatea. Se aratd ca Dumnezeu adevdrat. Iubirea Lui Si m6reti,a lumii merg 'pin5 la capdt in asumarea lumii in ipostasul cuvintului. Dumnezeu a pus ln tume"cipu&tatea cle-a fi asumatE, a pus in -ea capacitatea ca sd-L nascd prtntr-o fecioard. Ndscindu-se ca om din Fecioara, Igi arati atit atotputernicia, cit gi o anumita putinfd de inarticulare a Lui ln lume sau a lumii in Ei. ln simtul responsabilit5fii umane, dar -9i in putinta revoltei lmpotriva lui Dumnezeu se arat6 iardgi cd b,r*nez"u l-a ficut lta un nivel de partener al Lui. ln toate acestea se aratd adevdrata atotputernicje gi personalitate a lui Durnnezeu. un Dumnezeu care nu s-ar putea intrupa, n-ar fi Dumnezeu adevirat, n-ar ardta iubirea pind la capdt 9i nici puterea de-a crea un om de suverand capacitate. 26. uneori trebuie sd-fie dus cineva, cu voia lui Dumnczeu, din ce,tatea gi starea libertdtii, in cotatea gi starea robiei, a suferirii pentru a scipa prin pod.".pdca.te.E-privat de libertatea rdu folositd gi-rdului, dus in'robie, pentru ca'sd pba:3i+ti ta lolosi interior libertatea cum se cuvine; o libertate exterioard poate coexista cu o nefolosire a libertdtii interioare si viceversa.
INCHINARE
IN DUH
SI ADEVAR
riin frumusefea de la inceput ca dintr-o sfintd cetate, va cobori ca sub nn jug constringdtor sub buna pldcere a stdpinilor sdi, ;;i va fi deoarte de Dumnezeu in dispozifia iui sufleteascd, avind sd sufere mutarea in Babilon, adici dincolo de hotarele fdrii sfinte, in care e cunoscut Dumnezeu gi e mare numele Lui (Ps. 79, 2). De aceea strigau cei ce au suportat chinuri aga de aspre gi au cdzut in miiniie dugmanilor gi nu puteau suferi viefuirea in robia gi slujirea acelora < (Ps. 136, 1). Socotesc cd de aga ceva suferd mintea omeneascd27. PALADIE.' Ce vrei sd spui ? CHIRIL; Ea e mereu u$uraticd 9i cdzutd din dorirea bunurilor din care nu iubegte prea mult pe cele ce Ie are in sidpinire. Dar e mutatd Ja aitele gi se intiurpid sii cadd din cinstirile ce le avea 9i atunci, in suferinfd, simte ceea ce trebuia sd respingd cu toati tdria, pi sd nu le lase sd vind la cercare, ci sd Ie inchidd de mai inainte calea 28. PALADIE; Adevdrat. CHIHIL; Deci e necesar gi infelept 9i cit se poate de folositor si t5iem de mai inainte cele rele $i cele ce duc spre robia silnicd gi s{ incercdm sd preintimpindm cu putere acelea care dacd ni se dau spre incercare, cddem in tot rdul b. PALADIE.. Aga este. CHIRIL; C&ci dacd ni se impune jugul robiei silnice din minia dumnezeiascd si sintem siliti sh coborim ia o minte netrebnicd, nu e ttgor s& facem ceva impotriva acestei robii. Socotesc insd cd e totugi de folos s5 ne amintim de Ia ce lucruri Ia ce lucruri am fost mutati li sd ne plingern amar negrija gi lipsirea de ajutorul dumnezeiesc.
SF. CHTRIL
AL
ALEXANDRIEI
molegala pdcatului. cici socotesc cd trebuie sd ne placd sd respingem pldcerile imbiate de vrdjmagi gi supunerea sub puterea vrdjmagilor care sint numili stdpinitorii veacului acesta30. Aceasta chiar dacd s-ar intimpia sd nu se impdrtdgeascd de prosperitate,'cdci e vorba de prosperitatea care e cinstitd in lume, dar care ajunge la un sfirgit ruginos 9i urit. PALADIE; Cum aqa ? CHIRILT Vrei sd explicdm acestea cu ajutorul pildelor vechi ?
celor
PALADIE.. Foarte bine. cHnIL.' Foametea chinuind, ca sd zicem aga, pe oamenii din toatd !ara, fiii lui Iacob au socotit cb trebuie sd coboare la egipteni. Erau rece tineri gi scopur cdr{toriei era sd c'mpere alimente gi nici un altul. Dupd ce au ajuns acoro pi au fost recunoscufi ca frafi ai rui Iosif care vindea griul gi stdpinea peste Egipt, intimprarea ajunse la urechea lui Faraon. (Fac. 45, 17-201. Deci stipinul egiptenilor le-a fdgdduit odihnd gi ingrdEare in desfdtdri, ba le-a ddruit gi care, ugurindu_le coborirea ceior lenegi. Iar aceia au coborit indatd cu toatd casa, preferind gustarea vremelnicd a mincdrilor pdmintului pi fdrii clate lor de Dumnezeu. Le-ar fi fost insd cu mult mai de foros gi mai bi'e sd o lucreze pe aceea, degi lucrul se fdcea cu pufind osteneald. venind in Egipt, ei au socotit poate cd au scdpat de ostenelile de acasd, cdci simfirea pl5cerilor imediate le era dulce. Dar trecind vremea multimea de neam bun qi riberd prin originea ei inaltd gi prin pdrinfii ei, cade sub jugul robiei. Deci chiar cind cxderea in cele de rugine se insolegte cu prosperitatea lumeascd, trebuie sd evitdm, amice, dacd avem simtul libertxtii, cdci este uritd vrednicd de scirbd sta9i rea gi simfirea de rob. 30. E moj bjne sd ne Ierim clc tdu pind ee n-am ajuns rcbii lui, adicd pind clnrl vointa ne era la fel cle in stare sd aleagd atit de bine, cit gi rdul. E mai bine sa nu alegem molegeala voinfei ldsindu-ne atrragi spre rdu, adicd'sd renunldm cu voia Ia Iolosirea voei. cdci obiEnuindu-ne cu folosirea voinlei in alegerea 9i sdvirSirea rduini, greu vom mai putea sd facem efortul de-a o pune in lucrar6.
INC}IINARE
TV DUH
SI ADEVAR
3l
PALADIE.. Foarte bine ai spus. CHIRIL; Dar de ce sd nu mai istorisim [na care, precum socotesc, cuprinde impreund cu cele spuse adineaori, nu pufin folos. PALADIE; Ce este aceea ? CHIRIL: Rapsachis, generalul babilonean al asirienilor, aducind odinioard cu sine o mulfime nenumdratd de ostagi, a venit sd impresoare, mai bine zis, sd cucereascd gi sd surpe din temeiii toatd slinta cetate. Deci igi azvirle, inaintea arrnelol, blasfemia necugetatd gi foarte obignuitd lui impotriva lui Dumnezeu. Astfel rostind nenumirrate aiureli, la sfirgit ]e-a spus celor ce locuiau in sfinta cetate : aAceslec zicd impdratului asirienilor : Dacd. voili sd Iili binecuvintali, iesili ]a nrine gi veli minca Iiecare din via sa gi din smochinji scii gi veli bea apo Iintinii voestre, plnd ce voi veni gi vd voi lua pe voi intr-un pdmint ca pdmintul vostnl, pdmint aI griului gj al vinului, aI piinii si al viilo'r> (IV Regi lB,3l-32; Isaia 36, lG-lz).yezi deci cd qi el fiigdcluiegte desfdtdrile gi plScerile procurate de vie li de smochini, dar rrrai adaugd : *gi veti bea apa tintinii voostre>. : PALAD\U r Dar ce vrea sd insemne acestea, dacd se trece la un inteles duhovnicesc ? CHIRIL.' Socotesc cE in doud moduri se desdvirgegte in noi rdutatea. cei ugor de'dus la pxcat se rostogolesc prinzindu-se in toate cele necuvenite, induplecafi cd se vor desfdta, sau de ei ingigi, sau cle,a$ii, fie prin pldcerile din afard, fie prin cele lndscute in noi. Cd acest lucru este adevdrat, ni-l aratd iar5qi inv5fdcelul Mintuitorului, zicind ; (Ioan 2, 16). cdci pofta e numai sdditd qi inrtiddcinatd gi se afld in noi ingine. De aceea gi dumnezeiescul pavei a numit-o lege a trupului, care locuie$te in m6duiarele trupului (Rom. V, 231. i Iar desfdtdrile qi pldcerite care se afld in afard $i se strecoard de acolo in noi, sint cele prin ochi. cdci prin ochi sint admirate bogdfiile, vegmintele luxoase gi cele de care se lipesc unii, ca Si cind ar procura cea mai dulce multumire, ddruindu-le o inalt5 prefuire. Agadar, via pi smochinul sint tipul desfdtdrii gi dezmembrdrii ce ne vin rlin afard, ardtind totodatd in mod fin vremelnicia gi vegtejirea grabnicd a lucrurilor din lume gi impreund cu aceasta amestecul de dulceafd 9i de intuneric din ele. cdci toatd dezmierdarea lumeascd e dulce la impdrtdgirea momentand, dar intunecd foarte gi imbatd cumplit pe cel ce a primit-o 31. 31. Dulceaia momentand, intuneric acoperind sensul existcnJei, sldbirea voinfei sau robia, sint cele trei caracterisrtici ale vietii care se rezumd la ciutarea pldcerilor. Toate la un loc pun pe om intr-o stare de betie, de nelibertate. Stdruirea ln bine e
SI"
CHIRIL
AL
ALEXANDEIEI
Iar fintina e chip al pornirilor spre pldcere sddite in noi. ,CHci acestea nu pdtrund din afard, ca acelea, ci izvordsc in noi, fignind din trupul insugi. Degi impdrtdgirea liberd gi folosirea largd de toate aceste pl5ceri riin noi 9i din afari ne-o fdgiiduiesc puterile rele, dacd piirdsind infrinarea, ca pe o cetate sfintd gi necldtinatd, vom merge la impdratul Babilonului, care e tipul Satanei 32. Deci Rapsachis a fdgdduit celor ce vor veni Ia babilonieni, cd Ie va ingddui gi le 'a da pldcerea prezentd. Aceia insd nu s-au ldsat tnduplecati, cugetind cu dreptate cd voinfei de a alege cele lumegti, ii urmeazd nurnaidecit cdderea in robia fdrb voie gi in treapta prizoruierilor. PALADIE: Drept ai spus. Dar, te rog, spune-mi care e urmarea din acestea? CHIRIL..Care sd fie alta decit cea contrard celei dintii ti de la inceput ? Cdci inclinind prin pornirea voii noastre spre voinfa de-a rrrefui ruginos 33, respingind frumusefea viefuirii nepdtate, am cdzut intr-o minte fdr& cinste gi roabd, cugetind numai cele de oe pdmint gi infundindu-ne cu totul in plf,cerile cirnii. De aceea ne-a gi lf,sat Dumnezeu sd ne rostogolim intr-o minte netrebnicd. PALADIE; Deci e necesar sd ne intoarcem la virtute ? CHIRIL r Fdrd zdbavS, prietene, nemaiiubind viafa din lume, potrivit cu ceea ce s-a spus drept prin glasul lui Pavel : "Cdci ali rnurit Si viala voastrd" e ascunsd cu Hrislos Xn Dumnezeo (Col. 3, 3); ci mai mult insetind dupd inscrierea in ceruri ti fdcindu-ne patrie gi cetate pe cea de sr.tsgi strigind cu putere lui Dumnezea: "Iartd.-md, cd trecdtor sint eu pe pd.mint .li strdin ca toli pdrinlii mei> {ps. 138, 17). una cu intdrirea in libertate, il legdtura, prin gindirea inteleapti, or Dumnezeu, in intirirea (a mintii). prin spiritului Iar mortii biruirea inviere nu e la Hristos decit coplegirea ,trupului de cdtre spiritul intdrit la rin.lul tui de prczenfa lui Dumnezeu in eL De altfel chiar organizarea materiei in trup Ia nagteri se face de cdtrc suflet, sustinut cle luorarea lui Dumnezeu. ln sufiet sint date toate functiunile care se prcluugesc in organele 9i funcfiunile trupului. Prin trup iqi trdiegrte sufletul in mod unitar cornplexitatea sa. Precum trupul e o unitate in multipliciate, aqa e 9i sufletul. Dar sufletul igi actualizeazd unitatea lui complexl in trup ;i la moartea trupului rdmine cu ea. 32. Dezorrlinca 9i lipsa de sens aduse in noi de viata oonsumatd in plSceri, e un adevirat Babilon, sau haos, in oare ne artrage Satana, impdratul haosului gi al Iinsei de sens. 33. Pornirea c6rnii spre pliceri se manifesti gi ea ca o vo,ie. Ea atrage pe partca ei gi voia fiinlei noastre intregi. Totugi nu aceasta este voia noastrd adevdratd, pentru cd nici fiinfa noastr6, oare se manifestd prin ea. nu e fiinta noastrE adev6rat6. Totul in noi s-a falsificat. Dar sub .aceastdfirintd si vointA falsificatd persistd ca potente fiinfa 9i vointa noastri arrteniicd. ln vointa noastrd incdpdfinati t.lc-a satisface pldcctile cdrnii, e o mare clozi rle slibiciune. Ne facem din sldbiciune un titlu de mindrie. Ne-o insupim cu voia. Ne afirmim robia ca stare a vointei.
INCHINARE
IN DUH
SI ADEVAR
CXci cel ce umbl5 pe pimint gi are vietuirea in ceruri, cu adevdrat trecdtor $i strdin se aratd din insegi lucruriie tui. De aceea invdfdceiul lvlintuitorului ne poruncegte sd avem gi noi aceastd insugire sldvitd :;i mdreafd, zicind ata: (Frolilor, vd" rog cct pe niste trecdtori gi strdini ::d vd inlrinali de Ia poltele trupeSti, care se rdzboiesc impotriva sutletului" (i Pelru 2, 11). PALADIE.' Dar oare ajunge spre dobindirea virtufii aceastd dispozifie de a sfirgi cu pofte,le trupe;ti ? CHIRIL: Mai trebuie sd se adauge infeleplegte qi cele ale celeilalte curdfii, adicd ale ceiei duhovnicegti. Cdci s-a scris: >(Ps. 118, 96). Oare nu e indoitd intindciunea din noi, a sufletului pi a trupului ? Socotesc deci, gi pe drept cuvint, cd celor ce obipnuiesc sd-i intineze trebuie si le opund dupd aceea ca eEale in putere gi egale in lucrare cele ce obignuiesc sd-i curete. PALADIE: Drept ai grdit. CHIRIL.' Deci precum indoitd este pata, sufleteascd gi trupeascd, aga gi curdtirea se cuvine sd fie sufleteascd gi trupeascd. Dar celor lipifi de viala din lume nu le-ar fi greu sd vadd cd e un lucru folositor sd o socoteascdpe aceea trecdtoare, dacd ar voi sf, ia ca chin al acestei vederi pe Avraam, cdtre care a spus Dumnezeu : "IeSi din lara ta, din rudenia to ,gi din casa tatdlui tau. gi meryi in lara pe care li-o t'oi ard.ta. $i te voi tace pe tine popor mere, te voi binecuvinta, voi mdri numele tdu pi vei ti binecuvintat. gi voi binecuvinta pe cei ce te vor binecuvinta pe tine si pe cei ce te vor blestema ii voi blestema i 5t vor Ii binecuvintate in tine toate seminliile pd.mintului" (Fac. 12, 12, 1-3). Infelegi cd nu numai din fard qi din casd, ci 9i din rudenia 9i din casa tatdlui sdu i-a poruncit sd plece Ei sd vind in fara pe care i-a ardtat-o CeI ce l-a chemat ? PALADIE.. Dar ce inseamnd aceasta? CHIRIL; Oare nu e limpede cd atunci cind cheam5 Dumnezeu sd i se urmeze, intr-o viatX duhovniceasce, $i cind voieqte ca cei pe care i-a ales sd-i cinsteascd sd iasd din viata in lume, adic5 din cea in pliceri gi in pofte trupegti, e o nebunie totald sd se socoteascd ceva din acestea mai bun ? Cdci atunci trebuie sd fie socotitir ca nimic gr patria gi neamul gi casa tatdlui gi avutia cea pdminteascd. De aceea qr Mintuitorul ne-a chemat spre aCeeagi bdrbdlie, zicind :
Sf. CHIRIL
