METODOLOGIA ELABORĂRII PROIECTELOR DE INTERVENŢIE Universitatea “Al.I.Cuza”Iaşi Facultatea de Filosofie Departamentul de Sociologie şi Asistenţă Socială
MEPI Lect.dr.Ştefan Cojocaru SOCIOLOGIE II ASISTENŢĂ SOCIALĂ II
Formularul proiectului 2005-2006/SEMESTRUL 2
Numele proiectului
„O ŞANSĂ LA VIAŢA NORMALĂ NORMALĂ PENTRU TINERII CU DIZABILITĂŢI MINTALE”
Nr. PROIECTULUI: PROIECTULUI:
INIŢIATOR Date de identificare (se completează cu majuscule) Numele şi prenumele Facultatea Specializarea Anul de studiu Semestrul Adresa de e-mail Punctajul obţinut (se completează de către profesor): Media:
Filosofie Asistenţă Socială II 2 Activit Activitate ate la la semina seminarr Proiec Proiectul tul propu propuss
INIŢIATOR Date de identificare (se completează cu majuscule) Numele şi prenumele Facultatea Specializarea Anul de studiu Semestrul Adresa de e-mail Punctajul obţinut (se completează de către profesor): Media:
Filosofie Asistenţă Socială II 2 Activit Activitate ate la la semina seminarr Proiec Proiectul tul propu propuss
DESCRIEREA PROIECTULUI 1. Titlu „O şansă la viaţa normală pentru tinerii cu dizabilităţi mintale”
2. Locul de desfăşurare Oraşul Bârlad, Judeţul Vaslui.
3. Suma totală a proiectului Bugetul se exprimă în Euro
Contribuţia partenerilor Contribuţia solicitată Total
6792 € 41515 € 48307 €
% din suma totală 14,06 85,93 100
4. Rezumat Maximum o pagină ( includeţi informaţii cu privire la (a) obiectivele proiectului, (b) grupul ţintă şi (c) activităţile principale). Centrul de zi s-a înfiinţat în ideea de a oferi servicii de reabilitare, dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă, dezvoltarea abilităţilor de comunicare, formarea unui comportament adecvat, adecvat, reintegra reintegrare re în societat societatee şi odată odată cu aceasta şi pe piaţa locurilor locurilor de muncă, muncă, a unor tineri cu nevoi speciale. Centrul a apărut ca o necesitate a comunităţii locale, întrucât pe raza municipilui Bârlad nu funcţionează un alt centru de zi cu acelaşi specific. Centrul de zi oferă servicii unui număr de 10 tineri, cu vârste cuprinse între 15 -18 ani, cu un handicap mental accentuat, care au o mare dorinţă de a se reintegra în societate şi chiar a-şi găsi un loc de muncă. Serviciile se adresează în special acestor tineri şi se concretizează prin următoarele tipuri de activităţi: educaţia pentru sănătate şi igiena personală, educaţia pentru viaţa de familie familie,, consil consilier ieree de grup, grup, dezvo dezvolta ltarea rea compo comporta rtamen mentel telor or de autose autoservi rvire, re, identi identifica ficarea rea abili abilităţ tăţilo ilorr necesa necesare re unei unei profes profesii, ii, familia familiariz rizare areaa cu ceea ceea ce însea înseamn mnăă lucrul lucrul în atelie ateliere, re, activităţi recreative, disciplină, formarea unei imagini de sine obiective, etc. Modalităţile de lucru cu aceşti tineri au în vedere un program individualizat pentru fiec fiecar aree dint dintre re ei, ei, şi este este adap adapta tatt ceri cerinţ nţel elor or fiec fiecăr ărui uia, a, în func funcţi ţiee de cara caract cter eris isti tici ci ale ale personalităţii, abilităţi şi deprinderi însuşite, nivel de socializare,relaţionare socializare,relaţionare cu ceilalţi, ritm personal de dezvoltare şi de achiziţionare, nevoia administrării unor tratamente medicamentoase, medicamentoase, etc. Prin aceste programe se urmăresc ca şi aceşti tineri să încerce să facă un pas înainte, să-şi însuşească acele deprinderi necesare, să poată trece peste obstacolele vieţii, să lupte pentru eliminarea discriminării şi a integrării integrării lor în societatea oamenilor oamenilor „normali”. Acest lucru nu se poate realiza decât într-un astfel de centru, unde se lucrează cu fiecare tânăr în parte, precum şi în grup, unde simte o siguranţă aparte, unde simte că şi el se poate face util şi înţeles, prin acordarea timpului suficient pentru întelegerea acelor responsabilităţi de care va trebui să de-a dovadă atunci când se va integra în societate şi va duce o viaţă independentă.
5. Obiective Maximum 5 obiective. Nr. Crt.
Obiective
1
Reintegrarea socio-profesională a zece tineri cu handicap mental accentuat din cadrul Comple Complexul xului ui de Servic Servicii ii Comuni Comunitare tare pentru pentru Persoa Persoana na cu Handic Handicap, ap, Bârlad Bârlad,, Jud. Jud. Vaslui; Dezv Dezvol olta tare reaa abili abilită tăţil ţilor or de comu comuni nica care re a celo celorr zece zece tine tineri ri,, nece necesa sare re unui unui trai trai independent; Formarea unui comportament social adecvat a celor zece tinerilor cu handicap mental acce accent ntua uatt din din cadr cadrul ul Comp Comple lexu xulu luii de Serv Servic icii ii Comu Comuni nita tare re pent pentru ru Pers Persoa oana na cu Handicap, Bârlad corespunzător corespunzător potenţialului lor; Însuşirea unor cunoştinţe, priceperi şi deprinderi corespunzătoare, a celor zece tineri, pentru realizarea unor unor activităţi productive simple simple dar utile societăţii; societăţii; Creşterea gradului de independenţă personală a celor zece tineri cu handicap mental accentuat până la atingerea autonomiei pe o perioadă de 10 luni.
2 3. 4. 5.
6. Justificare Maximum o pagină. Oferiţi următoarele informaţii:
6.1. Argumentaţi de ce este necesar proiectul propus Proiectul de faţă se vrea a fi o alternativă la serviciul de tip rezidenţial întrucât pe raza oraşului Bârlad nu mai funcţionează f uncţionează un centru cu acelaşi profil. Contex Contextul tul sociosocio-eco econom nomic ic actua actuall nu oferă oferă perso persoan anelo elorr cu handic handicap ap o şansă şansă de reintegrare socio-profesională în raport cu dizabilităţile acestora. Proiectul propus încercă să fie un punct de plecare pentru ceea ce înseamnă reintegrare socio socio-pro -profes fesion ională ală a tânăru tânărului lui cu handic handicap ap prove provenit nit dintr-o dintr-o instit instituţi uţie, e, prin prin oferire oferireaa de alternative, prin dezvoltarea acelor abilităţi şi deprinderi necesare, în primul rând a unui trai independent, independent, prin găsirea unei identităţi şi a unui loc în societate pentru tânărul marginalizat. Centru Centrull vine vine în sprijin sprijinul ul comuni comunităţ tăţii ii locale locale cu acest acest proiec proiectt deoare deoarece ce derule deruleaz azăă programe axate atât pe lucrul individual cu tinerilor cât şi pe lucrul în grup, activităţi recreative în aer liber cât şi în centru, ceea ce este un lucru benefic pentru aceste persoane care au puţine ocazii de a-şi petrece astfel timpul. 6.2. Relevanţa proiectului în raport raport cu DOMENIILE PROPUSE. Cont Contex extu tull soci socioo econ econom omic ic actu actual al,, prec precum um si dori dorinţ nţaa de ader aderar aree a Româ Români niei ei la structurile europene au scos la iveală o serie de probleme în ceea ce înseamnă protecţia copilului dar au tras şi un semnal de alarmă cu privire la numarul mare de copii cu handicap mental pentru care nu existau existau servicii de specialitate. specialitate. Odată cu identificarea acestor probleme s-au făcut modificări legislative în vederea creării unui cadru legislativ care să ghideze instituţiile publice dar şi organismele private care activează în domeniul protecţiei copilului cu handicap. Direcţia care se vrea a fi urmată în ceea ce înseamnă protecţia copilului cu handicap este este axarea axarea pe copil copil,, în vedere vedereaa diminu diminuări ăriii efecte efectelor lor negati negative ve cauzat cauzatee de defic deficien ienţă, ţă, şi integrarea lui în comunitate, ca şi membru activ al comunitaţii. De foarte multe ori copilul cu handicap si familia acestuia sunt marginalizaţi la nivelul comunităţii, de aceea se impune derularea de programe cu scop informativ, educativ, crearea
unui cadrul legislativ adecvat pentru a preântâmpina o problema care poate lua amploare la nivel local, judeţean, naţional. Dacă ne gândim bine, nu incapacitatea acelor tineri de a îndeplini anumite sarcini este problema, ci atitudinea greşită pe care o au cei fară deficienţe faţă de ei, care îi afectează în mod direct.
7. Prezentarea problemei 7.1. Identificarea cauzelor care au dus la apariţia problemei Perioada abordării medicale a handicapului a dominat până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Se consideră că handicapul este o problemă medicală, iar serviciul pe care societatea îl oferă este instituţia gen spital, azil,izolată de comunitate. Persoana cu handicap era considerată ca pacient care are nevoie de îngrijire medicală în primul rând. Prioritatea instituţiei este asigurarea curăţeniei, a sănătăţii şi siguranţei pacientului, puterea decizională aparţinând medicului. Pot fi identificate mai multe arii care marchează viaţa persoanelor cu dizabilităţi care sunt internate în instituţii: 1. Rejetarea - Nu e neapărat să fie din partea familiei persoanei cu dizabilităti,deşi uneori se întâmplă acest lucru. Mult mai frecventă este rejetarea din partea serviciilor locale, a agenţiilor,şcolilor, cluburilor, organizaţiilor şi cea legată de posibilităţile de petrecere a timpului liber. 2. Segregarea fizică - Persoanele cu dizabilităţi din instituţii sunt izolate de comunitate, sunt dislocate de comunităţile obişnuite şi / sau izolate din punct de vedere geografic. 3. Izolarea de persoanele valorizate social - Ca şi rezultat al instituţionalizării, persoanele cu dizabilităti îşi petrec deseori cea mai mare parte a timpului şi a vieţii în compania altor persoane cu dizabilităti, de asemenea rejetate din punct de vedere social. Oportunităţile de a întâlni persoane obişnuite sunt foarte reduse, iar cele care există pot să existe într-un context artificial, ca de exemplu în grupuri mari sau în condiţiile în care e vorba de activităţi caritabile. 4. Lipsa rădăcinilor - Trăind în instituţii dislocate de comunităţile în care au crescut sau în care locuiesc familiile lor şi fiind deseori transferate în alte instituţii, persoanele cu dizabilităti pot întâmpina dificultăţi în dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la un loc anume sau la o comunitate. 5. Lipsa relaţiilor - Persoanele cu dizabilităţi pot locui şi petrece cea mai mare parte a timpului cu persoane cu care este dificilă stabilirea unei relaţii sau cu care nu au ales să locuiască şi nu doresc în mod special să aibă o relaţie. Acestea pot avea foarte puţine oportunităţi pentru a întâlni alte persoane, exceptând personalul, care se poate schimba şi el destul de frecvent. 6. Nesiguranţa - Lipsa relaţiilor în viaţă poate duce în mod evident la insecuritate emoţională. Din nefericire, multe persoane cu dizabilităţi trăiesc în condiţii de securitate scăzută, unde pot fi subiectul intervenţiei din partea altor persoane sau unde obiectele lor proprii pot fi distruse sau furate. În cazul nou-născuţilor cu dizabilităţi, chiar vieţile lor pot fi puse în peri col datori tă neacordării tratamentului medical necesar. 7. Lipsa libertăţii şi a controlului -Persoanelor cu dizabilităţi li se pot întâmpla multe lucruri fără ca ele să fie consultate sau chiar informate înainte de a se petrece. În general, aceste persoane au un control scăzut asupra propriilor lor vieţi. Deseori libertatea lor de mişcare şi de acţiune este restrânsă. 8. Sărăcia - Cele mai multe persoane cu dizabilităţi au o situaţie materială precară.
Ele nu dispun de resursele necesare pentru a cumpăra, sau de a avea un control sporit asupra ajutorului de care au nevoie. Din această cauză, ele sunt rareori evaluate ca şi consumatori. 9. Lipsa experienţei şi a oportunităţilor - Uneori persoanele cu dizabilităţi sunt supraprotejate şi nu au experienţa satisfacerii oportunităţilor necesare care pentru persoanele obişnuite constituie faţete importante ale dezvoltării. De exemplu, pentru cei mai mulţi dintre noi, adolescenţa a fost o perioadă a libertăţii gradate şi a posibilităţii de a experimenta comportamente şi relaţii; persoanele cu dizabilităţi pot pierde complet o şansă atât de importantă pentru dezvoltare. 10. Etichetarea - În mintea opiniei publice există deseori confuzia că persoanele cu dizabilităţi intelectuale sunt si bolnave psihic sau viceversa, că persoanele cu dizabilităţi intelectuale sunt predispuse la violentă sau criminalitate; că persoanele cu handicap fizic au şi dizabilităţi intelectuale,etc. 11. Tratamentul - Un număr de chestionare şi rapoarte au identificat excesul în administrarea medicamentelor persoanelor cu dizabilităţi intelectuale. 12. Sentimentul de a fi o povară pentru ceilalţi - Unele persoane cu dizabilităţi au experimentat de-a lungul vieţii lor sentimentul de povară pentru ceilalţi atunci când, au auzit vorbindu-se despre ei în termeni negativi sau văzuţi ca o problemă. Efectul asupra imaginii de sine şi a identităţii este dezastruos. Dacă comparăm vieţile persoanelor cu dizabilităţi instituţionalizate cu vieţile noastre putem vedea în mod clar că viaţa lor este în mare parte irosită. Ele au oportunităţi extrem de reduse de a-şi aduce contribuţia în societate fie prin activităţi, fie prin relaţii. În marea majoritate a ţărilor în care se acordă servicii persoanelor cu dizabilităţi intelectuale ideologia segregă aceste persoane de societate. Această politică de segregare duce la instituţionalizare. Aceste instituţii au devenit din ce în ce mai mari şi erau - dacă nu inumane - nepotrivite pentru ca persoanele cu handicap mental să-şi dezvolte capacităţile lor umane sau să trăiască acolo. Persoanele cu dizabilităţi intelectuale învaţă mai greu, unele dintre ele au paralizie cerebrala, deficienţe de vedere sau de auz, dar sentimentele şi nevoile lor sunt identice cu cele ale celorlalţi. De aceea, este important să fie acceptate, să aparţină unui grup, unui cerc de colegi / prieteni, să fie o parte din comunitate. Instituţionalizarea se baza pe teoria că handicapul mental este o condiţie pe viaţă, permanentă, că persoanele cu handicap mental nu se pot dezvolta şi că aceste persoane nu erau decât cetăţeni care aveau nevoie de tutelă. Scopul demersurilor actuale îl constituie crearea unor forme normale de viaţă pentru persoanele cu handicap principiul normalizării. Acest principiu este o expresie a egalităţii, a drepturilor legale omului. Există afirmaţia general acceptată că viaţa în in sti tuţ ie scad e coef icie ntu l de inteligenţă a persoanelor instituţionalizate, datorită faptului că ele nu au posibilitatea de a lua decizii (întotdeauna vor fi alte persoane care să decidă). Insti tuţi onalizar ea confr untă persoana cu dizabilităţi cu o serie de probleme la care trebuie să se ivească soluţii pentru a se adapta şi să ia decizii. Atunci când un copil creşte, este normal ca acesta să părăsească casa părintească. Acest lucru ar trebui să fie valabil şi pentru o persoană cu handicap mental. Conceptele care considerau persoana cu handicap „copii eterni" sunt ispăşite. Chiar dacă nivelul intelectual al unui astfel adult poate fi comparat cu cel al unui copil, el / ea este o persoană cu înfăţişarea unui adult, cu experienţe care le depăşesc pe cele ale unui copil. Continuarea acestui mod de a locui, alături de părinţi, duce de cele mai multe ori la supraprotecţie, fapt care nu va promova dezvoltarea. Experienţa arată - şi în această privinţă toţi experţii sunt de acord - că viaţa în instituţii mari nu va fi niciodată una normală. Este
important însă ca instituţiile să nu fie închise până când nu sunt disponibile alternative adecvate. Handicapul este caracterizat prin discordanţa dintre performanţele sau starea subiectului şi ceea ce se aşteaptă de la el ca membru al unei anumite colectivităţi, sau ce aşteaptă el însuşi, constituind astfel ansamblul consecinţelor personale, sociale, economice, ale deficienţei şi incapacităţii. Handicapul afectează şi limitează şansele individului de a-şi exercita rolul său normal în conformitate cu vârsta, sexul, mediul social şi cultural. Aceste persoane diferite între ele dar egale în drepturi, au nevoi speciale, au particularităţi specifice şi sunt importante pentru societate. Absenţa unor cunoştinţe, deprinderi şi experienţe indispensabile vieţii independente ca adult reprezintă o caracteristică a multora dintre „absolvenţii” instituţiilor de ocrotire rezidenţială. Nedreptăţirea acestor persoane cu handicap, faptul că sunt complet ignorate şi excluse de la diverse beneficii sociale faţă de toţi ceilalţi oameni „normali”,toate acestea ducând la auto-excludere, la anxietate, deprivare, nu mai sunt capabili să se adapteze unei societăţi normale, deoarece trăiesc mereu cu frica că sunt lipsiţi de şansa de a-şi găsi un loc de muncă, de a-şi întemeia o familie normală, că vor fi marginalizati tot timpul. La nivelul comunităţilor locale implicarea persoanelor este foarte scăzută, nici măcar familiile din care provin unele persoane cu handicap nu par a fi sensibile şi cooperante în ceea ce priveşte îmbunătăţirea, creşterea capacităţilor acestor categorii de persoane, punând accent în primul rând pe beneficii monetare şi facilităţi financiare. Abuzurile familiilor sunt adesea cauzele care duc la instituţionalizarea persoanelor cu handicap, ajungând câteodată la sancţionarea acestora nerespectând obligaţiile legale de întreţinere prevăzută de articolul 86. din Codul Familiei. Lipsa serviciilor de tip comunitar adresate persoanelor neinstituţionalizate şi calitatea scăzută a îngrijirii la domiciliu a persoanelor cu handicap duce la alegerea instituţionalizării, adesea ca singura soluţie viabilă pentru aceste persoane. Această opţiune, în condiţiile relativ proaste oferite de aceste forme rezidenţiale, duce adesea la disoluţia relaţiei asistat-familie având ca efect abandonul în sărăcie al persoanelor cu handicap. În concluzie instituţiile (statul român) nu au făcut suficiente eforturi de pregătire pentru şi chiar de plasare pe piaţa muncii a tinerilor încă de la 14-16 ani, cu mult înainte de părăsirea instituţiei, şi nu să se pună semne de întrebare cu ce vor face aceşti tineri la împlinirea vârstei de 18 ani.
7.2. Efectele nerezolvării problemei asupra grupului ţintă, asupra comunităţii, asupra societăţii Principala grijă a societăţii şi în special a comunităţilor restrânse ar trebui identificarea posibilităţilor de integrare pentru tinerii cu handicap. Neacceptarea la acest nivel duce la marginalizare, chiar daca legislaţia în vigoare reglementează această problemă. Un aspect negativ ar fi acela că ei vor fi privaţi de mijloacele educaţiei sociale, nu vor beneficia de posibilităţile de formare profesională specifică cazului lor, nu vor avea o locuinţă, o familie, acele deprinderi necesare unui trai independent în societate. Nu vor avea posibilităţi de comunicare cu exteriorul, nu vor avea experienţă de viaţa, nu vor avea ocazia să demonstreze ce ştiu, se va instala în viaţa lor respingerea, anularea personalităţii, indiferenţa, umilirea, deprivarea de demnitate, tulburari de comportament, nesiguranţa, etc. Necesitatea unei educaţii profesionale, în conformitate cu gradul deficienţei şi cu particularităţile acesteia, este determinată de principiul egalităţii şanselor şi de dreptul fiecăruia la dezvoltarea armonioasă a personalităţii. Această instruire profesională a tinerilor
cu handicap devine avantajoasă, deoarece pe lângă încadrarea în viaţa activă a acestor persoane, a profesionalizării lor, societatea recupereaza o parte din costuri. Îngrijirea în instituţii de tip rezidenţial presupune dependenţă faţă de sistem, întrucât acest gen de instituţii sunt coordonate la nivel central, axându-se mai mult pe latura medicală şi mai puţin pe latura socială, pe incluziune la nivel comunitar , pe acceptare pe plan profesional. Alte efecte ar afecta nesiguranţa viitorului lor, lipsa oportunităţilor de învăţare a rolurilor şi deprinderilor necesare vieţii independente, deprivarea de experienţele emoţionale indispensabile adaptării sociale adecvate, absenţa suportului acordat de obicei de familie întunecă prognosticul evoluţiei lor. Lipsiţi de părinţi, lipsiţi de identitate şi nepregătiţi pentru a deveni adulţi, au puţine şanse de a se adapta cu succes în societate.
7.3. Teorii care explică problema socială identificată Teoria cognitiv – behavioristă Scopul acestei teorii constă în înbunătăţirea activităţii sociale prin sprijinirea individului, să înveţe mai multe modalităţi reale şi pozitive de percepere, gândire şi interpretare a experienţei de viaţă. Această teorie este aplicată mai ales în cazul persoanelor depresive cu o stimă de sine scăzută, cu gânduri şi comportamente de auto-dispreţ. Problemele de comportament şi suferinţele personale sunt adesea cauzate de o gândire rigidă şi de credinţe nefondate şi nerealiste despre modul în care ar trebui să se desfăşoare lucrurile. Indivizii sunt încurajaţi să identifice, să monitorizeze, să reexamineze şi să corecteze modelele de gândire şi presupunerile greşite care dau amploare problemelor. Copii instituţionalizaţi mai ales cei cu handicap datorită dezavantajului emoţional economic, social, cultural, adesea şi educaţional şi de dezvoltare intelectuală şi fizică, vor obţine mult mia greu aprecierile celor din jur faţă de copii normali. Dezvoltarea acestor copii cu handicap este distorsionată în urma neîdeplinirii nevoilor de bază de care trebuie să beneficieze orice copil. Paradigma funcţionalistă Funcţionalismul consideră că unitatea fundamentală de analiză a sociologului este societatea şi nu individul, atât structurile, cât şi funcţiile societale fiind considerate sisteme a căror interdependenţă asigură echilibrul întregului ansamblu social. Funcţionalismul cunoaşte deplina sa dezvoltare în deceniile cinci şi şase ale secolului al XX- lea, având ca reprezentanţi principali pe Talcott Parsons, R. Merton si Kingsley Davis. Lui Talcott Parsons îi aparţine concepţia structural-funcţionalistă ce pleacă de la presupunerea fundamentală că societatea este bazată pe o ordine normativă unanim acceptată datorită consensului valoric stabilit între toţi membri societăţii. Astfel, omul este un individ conformist, suprasocializat, dominat de structuri care se supune atât presiunilor externe ale mecanismelor instituţionalizate, cât şi presiunilor interne datorate socializării. În interpretarea parsonsiana, numai boala este acceptată ca tip de devianţă legitimă, întrucât individul bolnav este scutit de rolurile, obligaţiile, responsabilităţile pe care ar trebui să le indeplinească în mod normal în viaţa socială. R. Merton, spre exemplu, a procedat la o codificare ştiinţifică a postulatelor funcţionalismului pe care a denumit-o “paradigma analizei funcţionale”. a) postulatul unităţii funcţionale-susţine Merton, noţiunea de disfuncţie nu este echivalentă cu imoralitatea, de unde se înţelege că devianţa poate avea caracter funcţional pentru anumite grupuri sociale şi caracter disfuncţional pentru altele;
b) postulatul funcţionalismului - Merton subliniază că există atât efecte funcţionale, benefice pentru sistem, cât şi efecte disfuncţionale care îi ameninţă echilibrul. c) postulatul indispensabilităţii funcţiilor - Merton apreciază că pot exista activităţi sau elemente ale căror funcţii lipsesc sau sunt îndeplinite de o serie de alternative funcţionale cu caracter echivalent numite “substitute funcţionale”.
Teoria etichetarii Pentru că boala reprezintă o discrepanţă faţă de normă sau faţă de un ideal este deviantă; nu corespunde expectanţelor despre ceea ce este normal sau dezirabil. Aici vorbim de normalitate socială, de ceea ce este considerat dezirabil social, de ceea ce se impune ca fiind normal prin normele sociale care au ca efect controlul şi manipularea membrilor societăţii pentru ca, în final, să îi securizeze în relaţiile sociale. Acest mecanism aminteşte de teoria contractului social a lui J.J. Rousseau. Societatea stabileşte felul în care sunt categorizate persoanele şi considerarea unor caracteristici ca fiind obişnuite pentru membrii diferitelor categorii. Regulile şi valorile care reglează identitatea socială dezirabilă nu pot fi respectate întrutotul de nici un individ, apare un eşec parţial care poate fi ascuns, o diferenţă între identitatea reală şi cea ideală – aceasta este devianţa normală (devianţa primară - Lemert). Oricine poate fi stigmatizat, depinde de contextul social prezent, deoarece atributul care apare ca fiind anormal sau deviant poate fi diferit de la o situaţie la alta. Însă când un atribut evident îl diferenţiază de categoriile dezirabile (e rău, periculos, slab) individul este redus în mintea noastră de la o persoană întreagă şi obişnuită la una discreditată, contaminată, căreia i se minimalizează importanţa. Un asemenea atribut este un stigmat. Stigmatizarea implică etichetarea (atributul) şi devalorizarea socială bazată pe acel atribut. În momentul aplicării etichetei apare devianţa secundară. Eticheta devine o componentă a identităţii individului. Conform lui Goffman stigmatul nu este o caracteristică a persoanei căreia îi este atribuit, ci o relaţie între stigmatizat şi cel “normal”, bazată pe o recunoaştere împărtăşită asupra a ceea ce este, într-un anumit context şi într-o relaţie particulară, discreditabil. Reacţia socială (identificarea unui act ca fiind deviant şi aplicarea autorului actului eticheta de deviant) este cea care generează devianţa, aceasta nu este o caracteristică în sine a comportamentului individului. “Un individ care ar fi putut uşor să se facă admis în cercul raporturilor sociale posedă o trăsătură/caracteristică care se poate impune atenţiei celor care îl întâlnesc şi ne îndepărtează de el, distrugâd astfel drepturile pe care le are faţă de noi datorită celorlaltor atribute ale sale. El posedă un stigmat, o diferenţă supărătoare faţă de ceea ce noi ne aşteptăm.”(Goffman ). Stigmatul presupune un anumit tip de relaţie între un atribut şi un stereotip. O informaţie individuală care nu aparţine atributelor identităţii sociale predefinite (stereotip) nu face parte din stigmat. Atât indivizii normali, cât şi cei stigmatizaţi încearcă să evite contactul cu persoanele stigmatizate. Interacţiunile persoanei stigmatizate cu indivizii normali o fac să simtă disconfort psihic, anxietate şi cresc excesiv autoconştientizarea. O sursă de disconfort în cadrul interacţiunii este faptul că persoana stigmatizată este conştientă de faptul că indivizii normali sunt conştienţi de stigmatul ei. Aceasta îl face să încerce să controleze imaginea pe care ceilalţi şi-o fac despre el. Etichetele pot avea o putere imensă în modelarea semnificaţiei a ceea ce suntem în relaţia cu celălalt semnificativ şi cu societatea şi poate influenţa identitatea de sine. Sociologii au examinat stigmatul social şi devianţa ca construcţii sociale care sprijină stabilirea ordinii sociale. Membrii grupurilor cu un status scăzut nu fac regulile care îi definesc.
În concluzie, termenul de stigmatizare se aplică doar atunci când apar împreună elemente de etichetare, stereotipizare, separare, pierdere a statusului şi discriminare într-o situaţie de putere care permite acestor elemente să apară. Stigmatizarea nu se identifică cu discriminarea, un rol important îl are puterea şi controlul social
7.4. Posibile soluţii pentru rezolvarea problemei Comunitatea locală ar trebui să se implice mai mult pentru rezolvarea unor probleme, însă este nevoie de un cadru instituţional (în special de legi) pentru a spori şansele de succes ale soluţiilor locale şi pentru a încuraja puţinele iniţiative din acest domeniu. Cel mai potrivit ar fi elaborarea unui cadru legal adecvat şi pregătirea unor mecanisme social economice care să faciliteze în mod „natural”, prin mecanismele pieţii muncii, integrarea socială a tinerilor ce ies din instituţii. Ei trebuie să beneficieze de drepturile tuturor celorlalţi (cum ar fi cel de a ocupa temporar o locuinţă socială sau de a avea scutire de impozit la angajare, pe o anumită perioadă) pentru a nu crea prin privilegii (de exemplu, locuinţe special construite pentru ei) o atracţie către statutul de copil instituţionalizat cu handicap. Pentru a-i face independenţi, tinerii cu handicap trebuie sa-şi însuşească acele deprinderi şi abilităţi necesare unui trai independent. Vorbim de deperinderi şi abilităţi nu doar în ceea ce priveşte îngrijirea de zi cu zi ci şi de acele deprinderi sociale atât de necesare integrarii la nivel de comunitate restrânsă sau lărgită. Procesul lor de pregătire profesională începând cu mult înainte de părăsirea instituţiei, de la 14-16 ani şi nu la împlinirea vârstei de 18 ani. Codul muncii spune că tinerii se pot angaja în muncă de la vârsta de 16 ani, iar intre 14-16 ani pot presta „munci temporare” cu un program scurt. Altă soluţie, ar fi o lege prin care să se permită şi încurajeze (prin scutiri de impozite pentru patroni) angajarea cu program redus (4 ore) încă de la 14 ani, a tinerilor din instituţii. Tinerii ar învaţa o meserie şi după 16 sau 18 ani, s-ar putea angaja cu contract. Nevoia de a stipula prin lege această posibilitate de a iniţia o legătură între adolescenţi şi o firmă încă de la 14 ani,, crează pe lângă avantajul învăţării unei meserii, şi pe acela al stabilirii unei relaţii de încredere între patron şi tânăr până ce acesta împlineşte 18 ani. Deci ieşirea lor din instituţie încă de la vârste fragede şi iniţierea lor, adaptarea în societate pot creşte şansele reintegrării lor pe piaţa forţei de muncă ca unor persoane normale. O tendinţă manifestată atât la nivelul preocupărilor actorilor instituţionali implicaţi, cât şi la nivel legislativ este aceea de a creşte protecţia acordată persoanelor neinstituţionalizate prin: - încercarea de a diminua posibilităţile în ceea ce priveşte abuzurile familiilor persoanelor cu handicap, în detrimentul persoanei cu handicap dar şi a comunităţii locale, de exemplu prin instituţionalizare forţată. - creşterea calităţii serviciilor oferite de către asistenţii personali concomitent cu menţinerea avantajelor utilizării forţei de muncă din familia proprie a persoanei îngrijite. - dezvoltarea unor centre de zi care să ofere programe recuperatorii specializate. - sensibilizarea comunităţii la nevoile specifice ale persoanelor cu handicap în vederea integrării acestora într-o viaţă normală. - promovarea accesului persoanelor cu handicap uşor la servicii sociale nespecifice (educaţie normală, servicii de asistenţă medicală primară şi preventivă), inclusiv dezvoltarea intra-structurii speciale pentru persoanele cu handicap: infrastructură stradală, lifturi speciale pentru accesul la metrou, infrastructură specială pentru accesul în clădirile instituţiilor publice etc. - crearea oportunităţilor de muncă pentru persoanele cu handicap, prin formarea unor structuri productive protejate şi acordarea unor noi măsuri stimulative pentru acestea: reduceri semnificative ale costurilor globale destinate acoperirii impozitului pe profit.
- acordarea persoanelor cu handicap a unor facilităţi deja instituite pentru alte categorii sociale vulnerabile şi cu risc crescut de sărăcie, ca de exemplu accesul la magazinele de tip economat.
7.5. Argumente pentru necesitatea intervenţiei Tineri cu handicap, instituţionalizaţi, nu mai au o şansă de reintegrare socio profesională în raport cu dizabilităţile lor, deoarece sunt etichetaţi că nu au acele deprinderi necesare pentru a putea lucra ca toţi ceilalţi oameni normali, şi de aceea, ei au nevoie în a fi ajutaţi să nu rămână în stradă, să ducă o viaţă normală, independentă, să-şi găsească o identitate şi un loc în societate evitându.se astfel marginalizarea.. Fiecare copil (normal sau cu dizabilităţi) este important pentru societate, are nevoi speciale, are particularităţi, este unic şi de aceea toţi trebuie să aibă drepturi egale. Pentru socializarea este important să beneficieze de intervenţie individuală, să participe la activităţi de grup, pentru că doar aşa vor putea stabili mai uşor contacte cu alte persoane. Într-un mediu relaxant apar mai multe şi variate oportunităţi de comunicare, învaţă să împărtăşească bucurii şi supărări, îşi îmbogăţesc experienţa de viaţă, schimbând, transformând roluri şi status-uri. Implicarea mai activă atât a persoanlor cu handicap cât şi a celor fără handicap, la locul de muncă, în activităţile cotidiene, ar conduce la schimbarea modului de percepere în ceea ce priveste handicapul. Deci este necesar să le oferim alternative şi acestor tineri deoarece fără ajutor la început de drum problema lor nu va putea fi niciodată rezolvată. 7.6. Tipuri de intervenţie recomandate pentru rezolvarea problemei Prima intervenţie şi cea mai importantă pentru problema tinerilor cu handicap este intervenţia personalizată care are drept obiectiv modificare situaţiei clientului prin acţiuni exterioare la nivelul individului. Aceste acţiuni sunt concepute astfel încât să se obţină cel mai mare grad de participare a clientului la propria sa schimbare. Deci tânărul trebuie să beneficieze de intervenţie individuală, să i se explice de ce are nevoie de această pregătire profesională, de ce trebuie să execute cu precizie fiecare muncă care are o însemnătate economică şi care creează baza materială a nivelului de viaţă individuală. Fiecare persoană trebuie la rândul ei ascultată, sprijinită pentru a-şi depăşi propriile obişnuinţe ineficiente social, pentru a se gândi el însuşi la posibile soluţii pentru starea sa şi ai motiva urmărirea acestui interes. Un alt tip de intervenţie este intervenţia structurală care presupune acţiunea asupra structurii căreia îi aparţine clientul. Fiecare client se găseşte pe o anumită poziţie în structura socială. Caracteristica dominantă a clienţilor serviciilor sociale este aceea că se găsesc în poziţii sociale defavorizate. Intervenţia structurală urmăreşte modificarea acestor structuri prin crearea condiţiilor de acces la poziţii mai bine apreciate social. În această situaţie, locuinţa construită pentru aceşti tineri cu handicap, urmăreşte crearea condiţiilor în care tinerii să aibă posibilitatea dezvoltării deprinderilor sociale, pregătirea lor pentru realizarea unor activităţi productive simple, dar utile societăţii, într-un cuvânt medierea problemei lor prin convingerea că şi ei pot fi utili în societate ca toţi ceilalţi oameni. Intervenţia la nivelul mediului de origine urmăreşte activarea reţelei de sprijin a mediului social din care provine clientul. Acest lucru este destul de dificil în condiţiile unei persoane vulnerabile tradiţional. Diminuarea acestui tip de vulnerabilitate se poate realiza prin
intervenţia care rupe clientul de obişnuinţele sale, situându-l într-un mediu social diferit de cel de origine. De exemplu aceşti tineri cu dizabilităţi nu au fost învăţaţi şi pregătiţi să se descurce singur, astfel că plecarea lor din instituţie la vârsta de 18 ani, îi confruntă cu realitatea neputând face faţă singuri pentru a duce o viaţă decentă. Şi de aceea pregătirea lor pentru o viaţă independentă este diferită de mediul social din care aceştia provin, experimentând ceva nou faţă de obişnuinţele sale. Intervenţia centrată pe oportunităţi are rolul de a construi împreună cu clientul o o imagine reală, adecvată şanselor pe care acesta le are. Ea urmăreşte creearea cadrului pentru egalizarea şanselor sau chiar pentru maximizarea acestora. Asistentul Social intervine atât asupra mediului pentru a diminua efectele discriminării şi marginalizării, cât şi asupra individului pentru ca acesta să poată să sesizeze şi să-şi construiască propriile oportunităţi. În momentul în care clientul este beneficiarul unei asemenea intervenţii, se produc modificări ale modului în care acesta percepe mediul şi pe sine însuşi. Tinerii cu handicap au nevoie în primul rând de dezvoltarea autonomiei personale precum şi a încrederii lor în sine. Ei trebuie să fie convinşi că poate la început lumea nu o să-i aprecieze şi să le respecte drepturile dar cu timpul vor reuşi să se adapteze cerinţelor societăţii.
7.7 Prezentaţi demersurile pe care le-aţi întreprins pentru documentare şi sursele bibliografice La realizarea acestei lucrări am folosit ca surse de documentare mai multe materiale precum: - analiza calitativă a documentelor sociale din cadrul Fundaţiei „Ajutor şi grija pentru tineri”, Bucureşti, si a Fundaţiei „Bună ziua copii din România”, Bârlad; - Boici Gherghina, Jamina Leghezeu-„ Modalităţi de lucru cu persoanele cu dizabilităţi”, Editura InterGraf S.R.L, Reşiţa, 2002; - Informare tematică 10-„ Integrarea socială şi profesională a copiilor deficienţi”, Biblioteca Centrală Pedagogică, Bucureşti, 1984; - Cojocaru Ştefan-„ Metode apreciative in aistenţa socială.Ancheta, supervizarea şi managementul de caz”, Editura Polirom, 2005,pp.80-86; - Zamfir Elena, Zamfir Cătălin-„ Politici sociale în România:1990-1998”, Editura Expert, pp.308-313. - Buzducea Doru,- „Asistenţa Socială a familiei şi copilului afectat de Hiv/Sida,în Revista de asistenţă socială,nr.2,Bucureşti,2002, pp.79-83. - Laila Onu, Cristina Busuioc- „ Dezinstituţionalizarea persoanelor cu dizabiliăti intelectuale”,Ghid practic - Fundaţia Pentru Voi, Timişoara.
8. Populaţia şi grupurile ţintă Maximum 3 pagini
8.1. Includeţi o listă a grupurilor ţintă anticipând numărul de beneficiari direcţi şi indirecţi Grupul ţintă este alcătuit din zece tineri cu handicap mental accentuat din cadrul Complexului de Servicii Comunitare pentru Persoana cu Handicap, Bârlad, Jud. Vaslui. Beneficiarii direcţi: - cei zece tineri cu handicap mental accentuat din cadrul Complexului de Servicii Comunitare pentru Persoana cu Handicap, Bârlad, Jud. Vaslui
Beneficiarii indirecţi: - complexul de servicii; - angajatorii; - familiile mentor; - părinţii acestor tineri cu deficienţe; - cei doi voluntari implicaţi în activităţi; - comunitatea locală.
8.2. Menţionaţi criteriile de selecţie a grupurilor ţintă Criteriile de selecţie a tinerilor din Complexului de Servicii Comunitare pentru Persoana cu Handicap, Bârlad, Jud. Vaslui au fost următoarele: - să aibă vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani; - să prezinte un handicap mental accentuat sau uşor; - să dorească să participe la program, să obţină ceea ce-şi doresc; - să aibă deprinderile necesare pentru activităţile ce se vor desfăşura; - să se implice în cât mai multe activităţi; - să nu prezinte deficienţe asociate; - să aibă în planul de servicii acest obiectiv.
8.3. Menţionaţi motivele care au stat la baza alegerii grupurilor ţintă Principalele motive care au stat la alegerea grupului ţintă au fost: - Aceşti tineri nu beneficiază de asistent personal la ieşirea din centru; - Pot fi încadrate în munca part time; - Nu au probleme de comportament sau deficienţe fizice; - Pot fi integraţi in module de tip familial doar cu supraveghere; Alte motive ar fi marginalizarea acestor persoane şi neînţelegerea lor de către persoanele normale. Mulţi oameni au reticenţe faţă de aceste persoane deoarece au concepţie greşită despre ele, le consideră inadaptabile la o viaţă normală. Aceştia vor trebui să părăsească centrul şi vor fi respinşi de toată lumea din societate şi astfel vor intra în relaţii cu alte persoane marginalizate, vor intra în grupuri subculturale şi vor trăi în cadrul acestora tot ceea ce nu le oferă societatea. Persoanele cu dizabilităţi au tendinţa de a fi anxioase, timide şi pasive, fiind mai probabil să devină victimele unor acte violente, decăt să fie ele în măsura să comită vreun act de violenţă. 8.4. Importanţa proiectului pentru grupurile ţintă Integrarea socială a persoanelor cu handicap psihic reprezintă un element de maximă importanţă în contextul actual, atât în Uniunea Europeană, cât şi în România. Respectarea drepturilor omului este o valoare fundamentală împărtăşită de toate societăţile democratice, care face ca integrarea persoanelor cu handicap să devină un scop al politicilor statelor membre ale Uniunii Europene şi al ţărilor candidate la aderare, orientat către următoarele mari categorii de obiective operaţionale: - eliminarea barierelor fizice şi psihologice; - favorizarea accesului la educaţie şi formare profesională; - sprijinirea integrării pe piaţa muncii; - stimularea şi facilitarea participării. Persoanele cu handicap mental sunt membre ale societăţii şi au dreptul de a rămâne în interiorul comunităţilor în care trăiesc. Aceste persoane trebuie să primească tot sprijinul de care au nevoie în cadrul structurilor obişnuite din educaţie, sănătate,angajarea în muncă şi servicii sociale.
Proiectul este important pentru persoanele cu deficienţe pentru că vor creşte ablităţile de comunicare intersociale, creşte gradul de informare al beneficiarilor în ceea ce priveşte handicapul lor, modul de intervenţie, existenţa acestor persoane etc. Tinerii nu vor mai avea prejudecăţi la fapul că vor rămâne toată viaţa aşa, chiar dacă urmează un tratament; în primul rând au ei înşişi nevoie de schimbarea atitudinii faţă de conceptul de boală psihică. În România, sănătatea mintală nu este susţinută pentru că aceasta presupune şi susţinerea calităţii vieţii, şi de aceea este important proiectul de faţă, pentru că doar aşa vor fi capabili să devină membri cu drepturi integrale ale societăţii, să fie în măsură să trăiască autonom, în colaborare cu ceilalţi şi exercitând o activitate productivă. A avea un loc de muncă care să-ţi satisfacă nevoia de utilitate, de socializare (prin simplu fapt că te găseşti printre oameni) şi în definitiv obţinerea unei sume de bani prin muncă, reprezintă o prioritate pentru integrarea socială a persoanei cu handicap. Corelaţia dintre muncă şi integrare socială este evidentă , putânduse observa influenţa profesiei şi în gradul de satisfacţie pe celelalte planuri, de exemplu participarea socială, prieteni, viaţa de familie etc.
9. Descrierea detaliată a activităţilor Maximum 10 (zece) pagini. Includeţi titlul şi o descriere detaliată a fiecărei activităţi. Atenţie- nu confundaţi descrierea detaliată a activităţilor cu planul de acţiune. Activităţile trebuie să descrie ceea ce trebuie făcut pentru fiecare obiectiv în parte, cine va desfăşura activitatea şi cine este responsabil de îndeplinirea ei.
Obiectiv 1. Reintegrarea socio-profesională a zece tineri cu handicap mental accentuat din cadrul Complexului de Servicii Comunitare pentru Persoana cu Handicap, Bârlad, Jud. Vaslui. A1.1. Selectarea şi pregătirea personalului implicat Selectarea personalului implicat în desfăşurarea proiectului se va face de coordonatorul proiectului în urma susţinerii unui concurs, la care pot participa specialişti în domeniul protecţiei copilului. Ei trebuie sa îndeplinească câteva criterii pentru a putea intra în echipă: - să aibă studii superioare în domeniul solicitat - să aibă vârsta cuprinsă între 25-40 ani - să aibă abilităţi de comunicare în lucrul cu copii cu deficienţe mentale - să îşi asume responsabilităţile încheiate în contractul de început, etc. Pregătirea acestora se face de personalul specializat, prin urmarea pe parcursul a 14 ore de specializare în domeniul copilului cu nevoi speciale. Echipa de implementare a prezentului proiect se va forma din: 1 coordonator centru , 1 asistent social , 1 psiholog , 1 educator specializat, 1 instructor de educaţie, 1 îngrijitor. A1.2. Identificarea grupului ţintă Complexului de Servicii Comunitare pentru Persoana cu Handicap, Bârlad,se adresează copiilor cu handicap mintal accentuat, de pe raza municipiului Bârlad şi zonele limitrofe. La identificarea grupului ţintă vor participa coordonatorul proiectului precum şi angajaţii. Criteriile de selecţie a grupului ţintă se for face după: - încadrarea în grad de handicap, prin hotărârea Comisiei pentru Protecţia Copilului Vaslui; - recomandarea medicului specialist neuropsihiatru; - să aibă vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani; - să prezinte un handicap mental accentuat sau uşor;
- să dorească să participe la program, să obţină ceea ce-şi doresc; - să aibă deprinderile necesare pentru activităţile ce se vor desfăşura; - să se implice în cât mai multe activităţi; - să nu prezinte deficienţe asociate; - să aibă in planul de servicii acest obiectiv.
A1.3. Recrutarea voluntarilor Recrutarea voluntarilor se va realiza cu ajutorul mass-media, iar aceştia trebuie să îndeplinească anumite cerinţe, şi anume: - să aibă vârsta cuprinsă între 19-23 ani - să fie studenţi la asistenţă socială sau psihologie - să aibă ca experienţă în lucrul cu copiii minimum un an de voluntariat - să fie responsabili de angajamentul încheiat, etc. A1.4. Pregătirea dosarelor şi prezentarea lor la Comisia pentru Protecţia Copilului în vederea schimbării măsurilor rezidenţiale Odată selectaţi tinerii, aceştia vor trebui să părăsească centrul iar CPC, trebuie să aibă în vedere schimbarea măsurii rezidenţiale a celor zece tineri. A1.5. Informarea tinerilor cu privire la obiectivele şi activităţile proiectului La prima întâlnire cu tinerii li se vor prezenta în primul rând tot personalul cu care vor interacţiona, apoi ce activităţi vor desfăşura împreuna, programul lor de zi cu zi, sarcinile şi responsabilităţile fiecăruia etc. A1.6. Semnarea contractului (cu personalul angajat, voluntarii, partenerii) Se va încheia un contract cu fiecare persoană angajată, şi chiar cu voluntarii, care vor avea atât obligaţii, îndatoriri, cât şi drepturi. A1.7. Evaluarea iniţială a grupului ţintă Pentru evaluarea abilităţilor beneficiarilor se întocmesc şi completează liste de verificare a diverselor activităţi - curăţenia casei, gătit, efectuarea cumpărăturilor, călcat, spălat, igiena personală. Pentru fiecare activitate există trei modalităţi de evaluare: beneficiarul desfăşoară independent activitatea, beneficiarul are nevoie de sprijin, beneficiarul nu desfăşoară activitatea. Liste asemănătoare se pot întocmi pentru folosirea tacâmurilor, a veselei, cumpărături, etc. După completarea fiecărei liste de către asistentul social,lista se discută separat cu fiecare beneficiar. Se aleg de pe listă punctele la care beneficiarul întâmpină dificultăţi sau pe care nu ştie să le efectueze. Punctele se aleg împreună cu beneficiarul însă asistentul social încearcă să stabilească priorităţile. Apoi asistentul social împreuna cu beneficiarul si cu sprijinul psihologului întocmesc planurile personale de viitor. Pornind de la nevoile identificate de specialişti şi ţinând cont de dorinţele beneficiarului, se alcătuieşte un plan personal de viitor, plan ce stabileşte pas cu pas modul cum va fi învăţat să facă un lucru nou.
Obiectiv 2. Dezvoltarea abilităţilor de comunicare a celor zece tineri, necesare unui trai independent. A2.1. Familiarizarea cu ceea ce înseamnă comunicare Asistentul social va desfăşura această activitate explicându-le tinerilor că prin comunicare ei îşi îmbogăţesc vocabularul, vor avea contacte mult mai uşor cu alte persoane, se vor face mai bine înţeleşi,etc. Apoi prin comunicare îşi vor îmbogăţi volumul de cunoştinţe şi noţiuni, va creşte gradul de socializare între ei. Toţi beneficiarii sunt învăţaţi cum să depăşească problemele de comunicare, fiind invitaţi să povestească o întâmplare hazlie de care îşi amintesc ei în acel moment. Formarea si utilizarea propoziţiilor simple (2-4 cuvinte) corecte in vorbirea reprodusa sau spontană, utilizarea corectă a singularului si pluralului (acordul număr –gen la substantivele cunoscute si noi), educarea personalităţii si înlăturarea atitudinii negative fata de vorbire, etc. A2.2. Educarea personalităţii şi înlăturarea atitudinii negative faţă de vorbire S-a insistat asupra formării unui limbaj adecvat în societate, asupra educaţiei morale pentru formarea profilului moral al personalităţii si al comportamentului socio-moral al tinerilor, pentru a deveni persoane cu conştiinţa morala înalta si cu o conduita demna. Li s-a explicat de educatorul specializat de ce nu este bine să se vorbească urât cu cei din jur,cu cei apropiaţi,dar şi cu cei necunoscuţi. Fiecare trebuie să se respecte în primul rând pe el, să aibă încredere în forţele proprii, pentru că doar aşa li se vor dezvolta sentimentul de siguranţă. La nivel relaţional se urmăreşte optimizarea comunicării şi a raportării individului la grup, îmbunătăţirea relaţiei “educator” – beneficiar al casei,şi o mai bună raportare la persoanele cu care intră în contact, dar şi la evenimente. A2.3. Educaţia pentru sănătate şi pentru drepturile omului Instructorul de educaţie împreună cu educatorul specializat stabilesc câteva reguli pentru igiena personala zilnică, pe care toţi tinerii trebuie să le respecte: - spălarea pe dinţi de două ori pe zi, merge la dentist o data pe lună, - îşi perie părul, îl spală, curăţă pieptenul, merge la tuns, - îşi taie şi curăţă unghiile, - curăţă obiectele de toaletă, se spală pe mâini după folosirea toaletei, - îţi schimbă lenjeria, îşi i-a pijama curată,etc. Drepturile omului îşi au rădăcinile în multe culturi şi tradiţii ancestrale. Un drept al omului este o revendicare atribuită prin simpla condiţie de a fi fiinţă umană. La baza drepturilor omului stau valorile fundamentale: demnitatea umană, egalitatea, existenţă interpersonală şi interstatală în mod practic. De exemplu: libertatea, respectul pentru celălalt, nediscriminarea, toleranţa, dreptatea, responsabilitatea. A2.4. Educaţia pentru viaţa de familie Temele abordate în cazul activităţilor de educaţie pentru viaţa de familie sunt: autocunoaştere, comunicarea despre sexualitate, valori şi luarea deciziilor, anatomie şi fiziologie, contracepţie, sarcina şi parentalitate, infecţii cu transmitere sexuală, Hiv /Sida, droguri. Metodele utilizate sunt interactive şi se bazează şi pe ajutorul voluntarilor, pentru a spori curiozitatea tinerilor în a afla cât mai multe informaţii utile.
A2.5. Formarea unei imagini de sine obiective În această activitate un rol important îl joacă afectivitatea dăruită, empatia, atenţia centrată pe aceşti tineri de către toată echipa multidisciplinară. Aici s-a urmărit creşterea stimei de sine, a auto-încrederii , a autoaprecierii prin laude, exemplificări, îndrumarea spre activităţi care aduc succes, încurajarea prieteniilor bune pentru a le întări încrederea în capacităţile proprii, formarea atitudinilor pozitive, îmbunătăţirea relaţiilor cu tinerii, în special cu persoanele de sex opus, în ceea ce priveşte viitorul familial ,însuşirea principiului cooperării, al respectului reciproc etc. A2.6. Consiliere de grup In cazul consilierii de grup s-au abordat următoarele teme: regulamentul interior, contractul individual de sprijin, îndatoriri, reguli si nereguli, conflicte si rezolvarea lor, codul bunelor maniere, importanţa locului de muncă şi al unui loc propriu, comportamentul în casă şi în afara casei, importanţa prietenilor şi a familiei, relaţia angajat si beneficiar al casei, efectuarea exerciţiilor de creativitate, de dezvoltare a personalităţii, de situaţii problematice ipotetice şi rezolvarea lor. Liderul de grup a fost asistentul social,împreună cu psihologul,şi educatorul specializat, care au desfăşurat câte o şedinţă de o oră şi jumătate pe săptămână, pe tot parcursul acestui proiect. Obiectiv 3. Formarea unui comportament social adecvat a celor zece tinerilor cu handicap mental accentuat din cadrul Complexului de Servicii Comunitare pentru Persoana cu Handicap, Bârlad corespunzător potenţialului lor. A3.1. Dezvoltarea comportamentelor de autoservire (alimentar, igienic şi de îmbrăcare) şi corectarea acelor deprinderi greşit învăţate. Persoanele care provin din instituţii nu sunt învăţate să aibă un program, nu ştiu ce înseamnă să ai casa ta de care să ai grijă, nu ştiu să accepte regulile, nu au responsabilităţi. Încă din perioada de preşcolar,este bine ca orice copil să dobândească obişnuinţa şi abilitatea de a se deprinde să facă singur următoarele: mâncat, îmbrăcat, încălţat, folosirea toaletei, spălatul mâinilor şi a dinţilor, etc. Odată cu creşterea lui, se mai pot instala o serie de obiceiuri de bază cum ar fi baia generală sau parţială zilnică, spălarea părului, utilizarea zilnică a pieptenului, pregătirea alimentaţiei, folosirea mijloacelor de încălzire şi de refrigerare, odihna alternativă în fiecare zi etc. De aceea la această activitate, asistentul social,instructorul de educaţie şi îngrijitorul, îi vor învăţa pe fiecare beneficiar în parte câteva noţiuni elementare pentru pregătirea şi prepararea alimentelor într-un mediu igienic, aşezarea unei mese,a tacâmurilor, spălarea vaselor,curăţenia(dat cu aspiratorul) după efectuarea sarcinilor avute, etc. La modul cum se îmbracă s-a lucrat, pentru că beneficiarele trebuiau învăţate cum se pot îmbrăca adecvat,cu ce le sta mai bine,etc. A3.2. Schimbarea comportamentului dificil Tinerii învaţă să se comporte şi să îşi modifice atitudinea dacă este necesar, ei vor învăţa din exemple şi de obicei îi copie pe cei mari:ascultă, observă şi imită. Activitatea se va desfăşura prin împărtăşirea anumitor experienţe de fiecare tânăr în parte,şi astfel ei se vor obişnui să îşi împărtăşească sincer ceea ce gândesc. Se stabileşte foarte bine ţelul care să poată fi atins cu succes în schimbarea comportamentelor tinerilor şi se aleg atitudinile care se doresc a fi modificate. Apoi se va urmări comportamentul lui pe parcursul unei săptămâni, şi se analizează de câte ori se repetă în cursul aceleiaşi zile.
A3.3.”Comportamente sănătoase şi comportamente de risc” Prin această activitate se urmăreşte promovarea unui stil de viaţă sănătos, prin identificarea şi analizarea comportamentelor sănătoase şi de risc „acceptate social”. Modalitatea de desfăşurare a activităţii: s-a propus împărţirea beneficiarilor în două grupuri egale,un grup trebuind să identifice cât mai multe comportamente care întreţin starea de sănătate(exerciţiul fizic, alimentaţie sănătoasă,echilibru somn-veghe,utilizarea echipamentelor de protecţie etc), iar celălalt grup să identifice comportamentele de risc(alimentaţie nesănătoasă,fumat,consum de alcool,droguri,etc). Fiecare grup deleagă apoi un reprezentant pentru a prezenta lista cu comportamente, şi apoi sunt dezbateri în grupul mare. A3.4. Disciplina vs. Independenţa Este dificil să găsim un echilibru între disciplina şi independenţa tânărului. Astfel pentru atingerea unui „optim”între disciplină şi independenţă sunt necesare comunicarea permanentă cu tinerii, ascultarea acestuia, lăsându-i mereu „uşa deschisă”, se discuta deschis şi cu calm orice probleme întâlnite de tânăr, se ia împreună deciziile,etc. Cu toate acestea nu trebuie omisă disciplinarea tinerilor, supunerea la diverse norme şi reguli sociale, însă totul cu măsură. Nu trebuie îngrădită independenţa tânărului, pentru că în anumite situaţii, numai lovindu-se de micile neplăceri ale vieţii vor căpăta mai multă experienţă de viaţă, mai multă încredere în forţele proprii şi se vor maturiza. Obiectiv 4. Însuşirea unor cunoştinţe, priceperi şi deprinderi corespunzătoare, a celor zece tineri, pentru realizarea unor activităţi productive simple dar utile societăţii. A4.1. Provocarea beneficiarilor într-o mică competiţie În această activitate beneficiarii sunt ajutaţi prin jocuri şi exerciţii de îmbogăţire a vocabularului cum sunt: - găseşte cât mai multe cuvinte care să înceapă cu litera A; - să-şi spună părerea cu privire la conţinutul unor proverbe; - discuţii pe marginea unui filmuleţ vizionat împreună; - completarea de propoziţii, povestiri, pentru dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii; - exerciţii de exersare a empatiei: „Ce-ai face dacă ai fi în locul colegului tău”; - jocuri pentru dezvoltarea atenţiei şi a capacităţii de concentrare: „Ce lipseşte din cameră?” , „Ce este în plus?”, „Găseşte diferenţele/ asemănările.”, etc. A4.2. Dezvoltarea deprinderilor de autonomie personală precum şi a unor abilităţi gospodăreşti Pentru aceste activităţi tinerii sunt supravegheaţi şi ajutaţi de către îngrijitor în efectuarea sarcinilor propuse. Prin activităţi de deprindere a unor abilităţi de autonomie personală ne referim la igienă personală, alimentaţie adecvată, igiena alimentaţiei, cunoaşterea hainelor, folosirea şi întreţinerea lor adecvată, orientare spaţio-temporală, securitate personală etc. Prin activităţi de deprinderea unor abilităţi gospodăreşti ne referim la abilităţi de curăţenie în camera proprie, în casă, întreţinerea obiectelor proprii, cunoaşterea şi întreţinerea veselei, tacâmurilor, aprovizionarea, pregătirea mâncării, etc.
A4.3. Identificarea abilităţilor necesare unei profesii Această activitate o desfăşoară psihologul şi are drept scop formarea/ exersarea de deprinderi şi abilităţi necesare pentru optima integrare socio-profesională. În această categorie de activităţi includem toate activităţile care vizează dezvoltarea capacităţii cognitive, pentru a respecta un program, dezvoltarea de deprinderi utilgospodăreşti, a şti cum se întocmeşte un CV, o scrisoare de intenţie, cum trebuie să se prezinte la un interviu, ce ţinută trebuie să poarte, etc. Se mai pot efectua activităţi de expresie plastică folosindu-se diferite suporturi, instrumente şi materiale, exerciţii şi jocuri de organizare a spaţiului şi de orientare spaţiotemporală, activităţi de întreţinere a igienei spaţiului, etc. A4.4. Activităţi de familiarizare cu ceea ce înseamnă lucrul în ateliere Conducătorul activităţii le prezintă succint ceea ce înseamnă un atelier şi cum se realizează lucrul acolo. Un atelier/modul de învăţare dirijată este în fond o echipă cu preocupări şi intenţii diversificate. Existenţa lui este condiţionată de voinţa tuturor membrilor de a învăţa prin şi în continuă acţiune. Membrii care lucrează în ateliere sunt dotaţi cu mijloace de responsabilizare faţă de sarcinile lor de învăţare şi sunt capabili să-şi pună în valoare deschiderea lor spre ceilalţi şi posibilităţi de a colabora cu exteriorul. În aceste condiţii atelierul devine un autentic instrument de auto-gestiune şi de autonomie a tuturor membrilor acestuia. Câteva activităţi de învăţare în ateliere: - definirea responsabilităţilor la nivelul grupului( permit dezvoltarea corespunzătoare a simţului responsabilităţii individuale/colective); - precizarea conţinutului fiecărei etape de lucru; precizarea duratelor de lucru pe etape(asigură deprinderi de gestiune eficientă a timpului de lucru); - realizarea individuală a sarcinilor de lucru( se stimulează deprinderea de a depăşi dificultăţile şi de a deveni cu adevărat autonom într-o anumită perspectivă); - prezentarea diverselor realizări(se învaţă cum să te exprimi, să asculţi şi să fii atent, să apreciezi producţiile celorlalţi, să fii tolerant,etc); - alegerea rezultatului muncii; controlul calităţii produsului ales(se învaţă justificarea unei anumite alegeri, argumentarea alegerii făcute, etc); - restituirea rezultatelor activităţii intelectuale realizate( se învaţă comunicarea între membrii grupului, judecarea corectă a produselor muncii fiecăruia, etc.). Obiectiv 5. Creşterea gradului de independenţă personală a celor zece tineri cu handicap mental accentuat până la atingerea autonomiei pe o perioadă de 10 luni. A5.1. Activităţi de integrare socială a celor zece tineri Echipa multidisciplinară lucrează cu aceşti tineri pentru deprinderea tuturor abilităţilor care le pot ajuta să atingă nivelul maxim de independenţă. Ele includ programe recuperatorii, de stimulare şi învăţare în relaţiile sociale cu comunitatea, precum şi activităţi de învăţare a unor deprinderi de genul: cu m să fa ce m cu no şt in ţă , cu m pu ne m o întrebare, cum începem o conversaţie, cum spunem nu, cum negociem, cum adresăm un compliment, cum facem remarci critice, cum ne comportăm în diferite situaţii (plimbări în oraş, restaurant, cinema, vizite, participarea la slujbe religioase, relaţii cu vecinii de bloc, etc.), cum să apel ăm la dif eri te serv icii , cum să călătorim cu tramvaiul, autobuzul, troleibuzul, trenul, taxiul, etc.
A5.2. Socializarea tinerilor prin activităţi recreative În cadrul acestor activităţi de loisir s-au inclus mai multe cereri şi dorinţe din partea beneficiarilor cum ar fi: - excursii, vizionări de filme, expoziţii, plimbări în oraş,etc; - fiecare beneficiar a organizat o mică petrecere cu ocazia zilei de naştere sau zilei onomastice; - ieşiri la iarbă verde permit tinerilor: contactul cu societatea dar sub “supraveghere” ceea ce îi ajută să treacă mai repede peste primele obstacole şi anxietăţii la gândul ieşirii din mediul securizant, posibilitatea lor de a se simţi in largul lor, ocazia de a desfăşura activităţi sportive, de a face cunoştinţă cu ideea concursului, de a experimenta sentimentul concurentei (fotbal), posibilitatea de a avea în fată comportamente adecvate pentru a le putea uşura contactul cu cei din societate; - o altă activitate ce apare pe timpul verii este de a întreţine grădina de legume a centrului. Tinerii merg însoţiţi de educatorul specializat sau chiar individual şi desfăşoară activităţi diferite în grădină: udat, îngrijit plante, cules produse. În fiecare zi, după ce tinerii sosesc de la centru sau de la lucru, are loc o scurtă discuţie cu lidera în care fiecare spune ce a făcut la lucru sau la centru, după care se discută programul din ziua respectivă. Săptămânal, în ziua de vineri, are loc o discuţ ie mai lungă î n care fiecare beneficiar îşi poate spune problemele, dorinţele, ideile. De asemenea, se stabileşte meniul pentru săptămâna ce urmează. - jocuri de rol în care se joacă o scurtă piesă care are subiect inspirat din viaţa reală;etc. A5.3. Evaluarea şi monitorizarea tinerilor Această activitate presupune evaluarea evoluţiei fiecărui tânăr care beneficiază de servicii precum şi monitorizarea tuturor cazurilor. Tinerii vor fi monitorizaţi în vederea realizării sarcinilor cuvenite( plătirea datoriilor, efectuarea cumpărăturilor, curăţenia în casă, responsabilizarea tinerilor faţă de bunurile şi serviciile de care beneficiază, etc). Monitorizarea se va realiza de către toată echipa multidisciplinară pentru a avea sub control cum decurg activităţile şi avansarea tinerilor spre un trai independent. În întâmpinarea unei probleme tânărul să fie ajutat imediat, fără listă de aşteptare, trebuie trataţi de la egal la egal, contribuind astfel în a deveni independenţi, trebuie respectată autonomia tinerilor în autodefinire şi drepturile lor în libera alegere. A5.4. Evaluarea finală a tinerilor ce au participat la program Evaluarea finala se va face printr-un chestionar despre ceea ce a însemnat trecerea de la un serviciu rezidenţial, la acest tip de serviciu oferit. Totodată impactul proiectului asupra grupului ţintă se va evalua prin metode şi tehnici specifice evaluării psihologice, neuro-psihiatrice, iar progresele înregistrate se vor identifica prin evaluarea planurilor de intervenţie cu privire la îndeplinirea obiectivelor stabilite pentru fiecare beneficiar.
10. Durata şi planul de acţiune 10.1. Durata de derulare a proiectului va fi de __12__ luni. Planul de acţiune nu trebuie să conţină date( calendaristice), ci să înceapă cu „luna1”, etc. Este recomandabil să se prevadă o marjă de siguranţă pentru planul de acţiune. Planul de acţiune nu trebuie să conţină o descriere detaliată a activităţilor , ci doar titlul acestora . 10.2. Planul de acţiune Planul de acţiune de punere în practică a proiectului trebuie să fie suficient de detaliat pentru a oferi informaţii cu privire la pregătirea şi punerea în practică a fiecărei activităţi. Planul de acţiune trebuie să fie redactat în următoarea formulă: Activitatea A1.1. Selectarea şi pregătirea personalului implicat A1.2. Identificarea grupului ţintă A1.3. Recrutarea voluntarilor A1.4. Pregătirea dosarelor şi prezentarea lor la Comisia pentru Protecţia Copilului în vederea schimbării măsurilor rezidenţiale A1.5. Informarea tinerilor cu privire la obiectivele şi activităţile proiectului A1.6. Semnarea contractului (cu personalul angajat, voluntarii, partenerii) A1.7. Evaluarea iniţială a grupului ţintă A2.1. Familiarizarea cu ceea ce înseamnă comunicare A2.2. Educarea personalităţii şi înlăturarea atitudinii negative faţă de vorbire A2.3. Educaţia pentru sănătate şi pentru drepturile omului A2.4. Educaţia pentru viaţa de familie A2.5. Formarea unei imagini de sine obiective A2.6. Consiliere de grup A3.1. Dezvoltarea comportamentelor de autoservire (alimentar, igienic şi de îmbrăcare) şi corectarea acelor deprinderi greşit învăţate. A3.2. Schimbarea comportamentului dificil A3.3.”Comportamente sănătoase şi comportamente de risc” A3.4. Disciplina vs. Independenţa A4.1. Provocarea beneficiarilor într-o mică competiţie A4.2. Dezvoltarea deprinderilor de autonomie personală precum şi a unor abilităţi gospodăreşti A4.3. Identificarea abilităţilor necesare unei profesii A4.4. Activităţi de familiarizare cu ceea ce
Luna 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 x
12
x x x x x x x x x x x x x x x x x x
x
x
x x x x x x x x x x x x x x x x x x
x x
x x
x x x x x x x
x
x
x x x x x x x
x
x
x x x x x x x
x
x
x x x x x x x x
x
x
x x x x
x
x
x x x x
x
x
x x x x x x x
x x x x
înseamnă lucrul în ateliere A5.1. Activităţi de integrare socială a celor zece tineri .2. A5.2. Socializarea tinerilor prin activităţi recreative A5.3. Evaluarea şi monitorizarea tinerilor A5.4. Evaluarea finală a tinerilor ce au participat la program
x x x x x x x x
x
x
x x x x x x x x
x
x
x x x x x x x x x x
x
x x
REZULTATELE ANTICIPATE Rezultatele trebuie să fie direct legate de obiectivele şi activităţile propuse.
11. Impactul estimat asupra grupurilor ţintă Maximum doua pagini. Includeţi informaţii cu privire la:
11.1. Modul în care proiectul va ameliora situaţia grupurilor ţintă Ţinând cont de obiectivele şi activităţile propuse în cadrul proiectului, se anticipează obţinerea de rezultate imediate dar şi pe termen lung, având în vedere deficienţele pe care le manifestă beneficiarii. Astfel se anticipează rezultate cum ar fi: - Creşterea gradului de independenţă a beneficiarilor direcţi prin însuşirea unor deprinderi şi abilităţi necesare traiului independent; - Îmbogăţirea volumului de cunoştinţe şi noţiuni,a vocabularului şi a comunicării verbale şi non-verbale, în rândul beneficiarilor; - Aceptarea deficienţei prin înlăturarea trăirilor negative cauzate de aceasta; - Familiarizarea cu ceea ce înseamnă normă şi comportament social acceptat, şi interiorizarea acestora; - Creşterea numărului de beneficiari a unui astfel de program; - Creşterea gradului de înţelegere a deficienţelor a acestei categorii de beneficiari de către societate, de către angajatori, etc. Odată deprinse aceste însuşiri necesare traiului independent şi conştientizării a ceea ce înseamnă lucrul pentru a te întreţine, tinerii vor fi capabili să reuşească sa se integreze în societate, să se facă utili,să nu se mai simtă marginalizaţi, într-un cuvânt să beneficieze de acele drepturi de care beneficiaza toata lumea în mod egal. Totodată proiectul se vrea a fi un factor în ameliorarea situaţiei grupului ţintă prin: - scăderea ratei de abandon, în rândul copiilor cu handicap de pe raza municipiului Bârlad; - creşterea gradului de integrare a tinerilor pe piaţa locurilor de muncă ţinând cont de handicapul lor; - creşterea gradului de implicare în rândul angajatorilor pentru această categorie de beneficiari, etc. Doar atunci când unei persoane i se permite libertatea de a încerca ce ştie ea mai bine să facă, abia atunci se poate spune că populaţia „normală” a acceptat-o şi pe cea cu deficienţe.
11.2. Modul în care proiectul va spori abilităţile manageriale şi/sau tehnice ale grupurilor ţintă sau ale partenerilor (dacă este cazul) Prin acest proiect se urmăreşte dezvoltarea tuturor abilităţilor necesare celor 10 tineri, inclusiv abilităţile tehnice şi manageriale prin acordarea de roluri şi responsabilităţi în cadrul activităţilor desfăşurate. Fiecare este răspunzător în fiecare zi de curăţenia propriei camere,de făcut cumpăraturi(fiind însoţit de cineva la început), de a ajuta la facerea mâncării, punerea mesei şi la strângerea ei, să respecte un program anume pe ziua respectivă,etc. Prin toate aceste activităţi zilnice, ei vor conştientiza ce înseamnă să respecţi şi să te încadrezi într-un program,cum să planifici timpul, faptul că sunt nevoiţi să respecte aceste reguli,etc. Toate acestea înseamnă pentru ei o provocare, înseamnă munca în echipă şi individuală, căutarea calităţilor şi strategiilor de responsabilizare a acestora, înseamnă crearea sentimentului că au o viaţă pentru care ei trebuie să decidă.
11.3. Modul în care proiectul va contribui la dezvoltarea dvs. profesională Pe lângă impactul estimat asupra grupului ţintă, proiectul de faţă va contribui la dezvoltarea profesională a fiecărui angajat prin participarea tuturora la cursuri de formare şi dezvoltare profesională, în conformitate cu cerinţele postului şi cu specificul profesiei fiecăruia. Lucrând la acest proiect şi consultând diferite surse, imi voi însuşi anumite cunoştinţe noi, sau mi le voi completa pe cele deja cunoscute în acest domeniu. În meseria mea de viitor asistent social voi avea ocazia să aprofundez ceea ce am încercat să fac în acest prim proiect din studenţie, voi avea baza de cunoştinţe de la care aş putea începe un proiect, paşii pe care trebuie urmăriţi în fiecare etapă,etc.
12. Factorii de risc în obţinerea rezultatelor Maximum trei pagini. Fiţi specifici şi cuantificaţi rezultatele folosind indicatorii stabiliţi. Trecerea de la o instituţie la o casă de grup este un proces lung, care solicită mult timp şi energie atât pentru cei ce beneficiază, cât şi pentru cei care lucrează împreună cu beneficiarii. Una din problemele întâlnite este că pe lângă dizabilitatea intelectuală pe care o au beneficiarii şi care limitează uşurinţa cu care aceştia se pot integra, ei nu sunt pregătiţi nici din punct de vedere al abilităţilor sociale. Lipsa de activităţi şi de stimulare duce la dependenţă socială, sentiment care este foarte greu de schimbat. Persoanele care provin din Instituţii nu sunt învăţate să aibă un program, nu ştiu ce înseamnă să ai casa ta de care să ai grijă, nu ştiu să accepte regulile,nu au responsabilităţi. Au sentimentul că cineva sau ceva va avea întotdeauna grijă de ei chiar dacă ei depun sau nu eforturi. Prin urmare, pe parcursul desfăşurării acestui proiect pot să apară o serie de factori de risc cum ar fi: - neacomodarea tinerilor în realizarea sarcinilor stabilite, neânţelegerea acestora(mai ales la începutul proiectului); - lipsa unei comunicări eficiente între beneficiari şi personalul angajat din cauza deficientei intelectuale ale acestora ; - deteriorarea rapidă a lucrurilor din camere deoarece nu se dă importanţă că acele lucruri sunt ale lor şi trebuiesc păstrate în condiţii bune pentru a le putea utiliza şi mai tărziu ;
- comportarea violentă unii faţă de alţii, şi faţă de persoanele care vin în vizită sau din societate ; - nerespectarea regulilor stabilite pentru fiecare beneficiar în parte, în decursul unei zile, neimplicarea în activităţi ; - neînţelegerea tinerilor a valorii muncii, deoarece ei au fost obişnuiţi să găsească totul de-a gata, să li se acorde tot ceea ce au nevoie fără a depune vreun efort deosebit ; - există riscul ca după terminarea proiectului, tinerii să nu îşi găsească de muncă, să îi respingă cei din societate deoarece ei au un handicap, dar care s-a muncit în ameliorarea acestuia, şi chiar recuperare uşoară ; - tinerii să nu poată face singuri faţă în societate, trebuindu-le un însoţitor mereu alături, etc. Pe lângă toţi aceşti factori de risc se mai întâlnesc şi alţi factori cum ar fi cei de mediu, incluzând familia, şi educaţia continuă, statutul social şi economic, ca şi sărăcia şi deprivarea. Alţi factori care costituie o ameninţare la adresa sănătăţii mintale a tinerilor includ expunerea la violenţă, abuz, relaţionate cu sărăcia, abuzul de droguri sau de alcool, discriminarea sau alte dificultăţi, ca şi pierderea unor persoane importante în viaţa tinerilor prin divorţ sau deces. Problemele în adolescenţă variază considerabil şi pot fi ordonate de la probleme comportamentale minore până la boli grave debilitante. Adolescenţii şi tinerii sunt supuşi unei presiuni de a se adapta. Când problemele care par mai puţin severe nu dispar odată cu maturizarea şi rămân netratate, ele pot avea efecte de durată în viaţa socială şi în relaţiile interpersonale pe care tinerii le vor avea când vor fi adulţi. Sănătatea mintală a adolescenţilor şi tinerilor reprezintă o problemă crucială şi are un impact nu numai în sănătatea acestei generaţii, nu numai în acest interval de vârstă ci şi când vor deveni adulţi. Problemele sănătăţii mintale a tinerilor pot să interfereze cu felul în care ei gândesc, simt şi acţionează. Aceste probleme limitează abilităţile tinerilor să fie productivi,pot duce la tulburări de alimentare, şi câteodată chiar sinucidere. Este aşadar extrem de important ca tinerii să aibă oportunitatea să se dezvolte emoţional, intelectual şi într-un mediu creat în aşa fel încât să-i ajute să treacă peste situaţii stresante, cum ar fi stresul din partea egalilor.
13. Efectul de multiplicare Maximum o pagină. Descrieţi posibilităţile de multiplicare a proiectului şi de extindere a rezultatelor în alte comunităţi. Proiectul se poate aplica în orice comunităţi asemănătoare în care nu există un astfel de centru pentru sprijinirea persoanelor cu handicap mintal. De multe ori copilul cu handicap şi familia acestuia sunt marginalizaţi la nivelul comunităţii, de aceea se pot derula în continuarea proiectului programe cu scop informativ, educativ, crearea unui cadrul legislativ adecvat pentru a preîntâmpina o problemă care poate lua amploare la nivel local, judeţean, naţional. La acest proiect se mai pot face multe ajustări precum mărirea spaţiului, construirea mai multor camere, mărirea numărului de beneficiari, a personalului specializat în acest domeniu, desfăşurarea mai multor programe atât pentru beneficiari cât şi pentru întreaga comunitate, etc. Astfel centrul poate colabora pe viitor cu cât mai multe ONG-uri care se ocupă de persoanele cu dizabilităţi mintale ,pentru a face cunoscut în cât mai multe comunităţi, oraşe, judeţe, acest proiect. Tot în cadrul acestui proiect se pot înfiinţa ateliere de pictură, legătorie, artă şi meşteşuguri, o sală de calculatoare, etc pentru a ieşi cu o calificare această categorie de beneficiari, pentru a avea cât mai multe şanse pe plan profesional, social, economic.
Dacă se lucrează în continuare la acest proiect, sunt şanse de a se multiplica mai ales în diferite comunităţi deoarece în astfel de zone nu prea există astfel de centre care să ofere acestor tineri şansa de a se putea reintegra profesional,de a-şi putea continua viaţa independent fără sprijinul părinţilor, instituţiilor sau altor persoane.
14. Auto-susţinere (durabilitatea proiectului) Maximum trei pagini. Descrieţi astfel încât să faceţi deosebirea dintre următoarele aspecte ale auto-susţinerii :
14.1. Auto-susţinere financiară (cum va continua proiectul după încetarea finanţării pe care o vei obţine ?) În linii mari bugetul descrie necesarul de resurse pentru atingerea obiectivelor propuse.Astfel încât după încetarea finanţării pe care o voi obţine este necesară stabilirea şi planificarea unor activităţi care să atragă fonduri pentru continuarea proiectului. Pentru început chiar dacă activitatea centrului este intensă şi foarte utilă o parte dintre beneficiarii ei nu o vor cunoaşte şi nu o vor aprecia aşa cum merită dacă nu o vom face publică. Intenţia este de a face accesibile catre cât mai mulţi membri ai comunităţilor serviciile centrului, trebuie ca membrii comunităţii să ştie cu ce poate centrul să le fie de folos şi în ce condiţii îi poate ajuta, la cine să apeleze când vor să solicite un serviciu al centrului, etc. De asemenea mai poate exista o altă categorie de persoane care îşi poate exprima interesul în ceea ce se desfăşoară în cadrul centrului şi care poate ajuta fie prin muncă voluntară, fie prin resurse materiale sau financiare, şi anume potenţialii susţinători. Ne mai putem auto-susţine proiectul prin diferite activităţi cum ar fi organizarea de evenimente speciale (prin atragerea atenţiei prin piese de teatru, concursuri, un bal,etc.toate realizate de către beneficiarii centrului), care sunt foarte apreciate de public şi au un mare impact în comunităţile mai mici. 14.2. Auto-susţinere instituţională (în ce măsură vor exista la sfârşitul proiectului structuri care să asigure continuarea acestui proiect ? Vor aparţine rezultatele proiectului comunităţii locale ?) Vor aparţine rezultatele proiectului comunităţii locale deoarece le vom acorda o atenţie deosebită instituţiilor din comunitate :Administraţia locală, Şcoala, Biserica, alte organizaţii neguvernamentale, etc. Fiecare dintre acestea are propriile ierarhii şi persoane responsabile de menţinerea relaţiilor cu mediul extern. Trebuie să ne adresăm direct acestor persoane, să comunicăm permanent cu ei, pentru că în timp ne pot oferi sustenabilitate demersurilor centrului nostru : - pot pune la dispoziţia centrului resurse materiale, umane şi financiare pentru derularea activităţilor în continuare ; - pot recomanda activităţile şi rezultatele centrului în întâlnirile la care participă la nivel de judeţ sau în străinătate ; - pot promova la nivel instituţional anumite abordări de succes folosite de către centru, în mod special în ce priveşte oferirea de servicii către beneficiarii lor. 14.3. Auto-susţinere la nivelul politicilor (dacă este cazul) (care va fi impactul proiectului la nivelul structural – de ex.Vor fi create o legislaţie mai bună, coduri de bună practică, metodologii de lucru etc ?)
15. Partenerii Maximum trei pagini.
15.1. Precizaţi criteriile care au stat la baza alocării rolurilor fiecărui partener Primăria Bârlad este unul dintre principalii parteneri, care a fost ales după următoarele criterii: - a pus la dispoziţie centrului, spaţiul, clădirea şi plata chiriei pe tot parcursul proiectului; - este un partener local, de mare încredere deoarece a mai finanţat şi alte proiecte locale; Al doilea partener – Asociaţia persoanelor cu handicap „Ridendo”-Bârlad, a oferit sprijin centrului prin punerea la dispoziţie a voluntarilor, care erau instruiţi în lucrul cu persoanele cu handicap, lucrau foarte bine în echipă, aveau experienţă în domeniul acesta. Ca şi criteriu de alegere ca partener a fost condiţia să nu aibă datorii către autorităţile de stat, etc. Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului- Vaslui, este al treilea partener care pune la dispoziţie centrului un instructor de educaţie part time şi un psiholog pe toată durata proiectului. Ca şi criterii de alegere a acestui partener: -este partener public, are o imagine bine stabilită, bună intenţie şi încredere reciprocă, etc.
15.2. Precizaţi modalităţile pe care le folosiţi pentru atragerea partenerilor În primul rând pentru a identifica potenţialii parteneri trebuie să facem publicaţii de specialitate, să discutăm cu alţi colegi de la alte centre, sau cu persoane din comunitate etc. Apoi ne informăm asupra interesului lor de a spijini anumite proiecte sau organizaţii, şi ar fi bine să îi găsim pe aceia pentru care activităţile şi obiectivele unui centru ar putea să fie în aria lor de finanţare. Alt mod de a atrage partenerii ar fi abordându-i în mod direct. Una dintre cele mai accesibile metode de a iniţia şi menţine o relaţie cu un partener (mai ales dacă este unul local)este aceea de a-i face o vizită şi a iniţia o discuţie faţă în faţă. Odată găsiţi partenerii, aceştia trebuie să afle: - numele şi locaţia centrului - scopul şi misiunea centrului - modul în care centrul îşi desfăşoară activitatea - motivele pentru care centrul a decis să abordeze acest finanţator - alte informaţii despre proiectul pe care cerem să ne sprijine, etc. 15.3. Justificaţi implicarea fiecărui partener în derularea proiectului - Primăria Bârlad - pune la dispoziţie spaţiul, clădirea şi plata chiriei: 12 luni x 100 € = 1200 € - Asociaţia persoanelor cu handicap „Ridendo”,Bârlad pune la dispoziţie voluntarii: 552 ore x 1 € = 552 € - D.G.A.S.P.C Vaslui – pune la dispoziţie instructorul de educaţie part time: 12 luni x 100 € = 1200 € /an şi 1 psiholog : 12 luni x 270 € = 3240 € /an
16. Resurse umane necesare
16.1. Puteţi să folosiţi un număr nelimitat de pagini 16.2. Prezentaţi echipa propusă pentru punerea în practică a proiectului ( faceţi referire la poziţiile care vor exista în cadrul proiectului: nu este nevoie să includeţi nume aici). Echipa de implementare a prezentului proiect este formata din: 1 coordonator centru , 1 asistent social , 1 psiholog , 1 educator specializat, 1 instructor de educaţie , 1 îngrijitor . Coordonatorul centrului – va coordona desfăşurarea proiectului; mediatizează cazurile, respectă legislaţia în vigoare cu privire la protecţia copilului în relaţia cu massmedia şi prevederile standardelor minime obligatorii prezente, denumite în continuare SMO, cu privire la confidenţialitatea datelor despre clienţi. Asistentul social – va coordona activităţile de recrutare a personalului, a grupului ţintă, a voluntarilor, monitorizează şi evaluează situaţia tinerilor,etc; Psihologul – dezvoltă activităţi instructiv-educative individuale şi de grup, lucrează împreună cu asistentul social la planul individual de recuperare, etc. Educatorul specializat – se află în permanenţă alături de tineri, pentru a-i ocroti, educa, consilia, etc; concepe şi desfăşoară planul individual de protecţie, organizează activităţi de loisir, sprijină asistentul social în stabilirea măsurilor educative pentru tineri, etc. Instructorul de educaţie – participă la elaborarea raportului lunar al tinerilor, colaborează cu ceilalţi colegi, informează conducerea centrului cu privire la orice problema apărută, etc. Îngrijitorul - respectă confidenţialitatea informaţiilor primite, îndeplineşte şi alte sarcini, în conformitate cu specificul funcţiei, trasate de coordonatorul centrului.;etc. Îngrijitorul - respectă confidenţialitatea informaţiilor primite, respectă programul de lucru şi regulamentul de ordine interioară, etc. 16.3. Prezentaţi organigrama cu toate posturile necesare derulării proiectului Coordonator centru
Asistent Social
Voluntari
Psiholog
Educator specializat
Instructor de educaţie
Îngrijitor
16.4. Prezentaţi fişele de post pentru fiecare poziţie pe care o propuneţi în cadrul proiectului Fişa postului coordonatorului de proiect 1. Elemente de identificare a postului: - denumirea funcţiei: coordonator. - pregătirea impusă ocupantului :studii de specialitate, perfecţionări, cunoştinţe de operare pe calculator, limbi străine, calităţi şi aptitudini necesare. - relaţii cu alte posturi : - are în subordine pe toţi membrii echipei implicaţi în derularea proiectului; 2. Rolul postului: de strategie şi de coordonare a modului de derulare a proiectului din punct de vedere metodologic 3. Atribuţii generale: - asigură planificarea activităţilor; promovează activităţile proiectului; - identifică şi stabileşte parteneriate; asigură resursele umane; - stabileşte anumite strategii după care să se desfăşoare activităţile; - participă la activităţile de instruire; 4.Atribuţii specifice ale postului: - realizează instruirea echipei de specialişti; - evaluează periodic echipa; - participă împreună cu echipa la selectarea grupului ţintă; - organizează şedinţe de lucru ; - colaborează cu restul echipei la îmbunătăţirea activităţilor desfăşurate; - colaborează cu restul echipei la evaluarea tinerilor; - să medieze eventualele conflicte apărute între angajaţi sau între angajaţi şi beneficiari; - nu face discriminări; - respectă legislaţia în domeniu (privind protecţia persoanelor cu deficiente); - respectă şi ţine cont de părerile fiecărui angajat; - încurajează şi stimulează subordonaţii; - oferă sfaturi şi sprijin angajaţilor , atunci când acestea îi sunt solicitate; - asigură condiţiile cele mai bune de lucru pentru echipă; - respectă programul său de muncă şi al celorlalţi angajaţi; - stabileşte contracte cu alte persoane şi/sau organizaţii care desfăşoară activităţi sau programe similare; - întocmeşte fişele de post a fiecărui subordonat; - elaborează contractele de munca şi responsabilităţile fiecărui angajat; 5.Competenţe - organizează şedinţe când este nevoie; - are drept de semnătură în actele legale; - poate face recomandări fiecărui membru al echipei, dacă este necesar; - este responsabil de deciziile şi activităţile sale; 6.Abilităţi specifice postului - de comunicare; - de coordonare şi conducere; - capacitatea de a face fată situaţiilor imprevizibile; - capacitatea de a lucra în echipă; - iniţiativă, flexibilitate în gândire; - ferm în decizii; - bun administrator; - calităţi manageriale deosebite;
Fişa postului asistentului social 1. Elemente de identificare a postului: - denumirea funcţiei :asistent social; - pregătirea impusă ocupantului :studii superioare în asistenţa socială; - relaţii cu alte posturi: subordonare faţă de coordonatorul de proiect; de colaborare cu ceilalţi angajaţi; - de coordonare a voluntarilor; 2.Rolul postului: asigura asistenta de specialitate; 3. Atribuţii generale: - să cunoască programul; - să participe la fiecare dintre şedinţele echipei pluridisciplinare; - participă la planificarea activităţilor din program; - contribuie la evaluarea lunară a tinerilor cu deficiente înscrişi în program; - respectă codul etic şi deontologic al asistentului social; - păstrează confidenţialitatea datelor obţinute prin exercitarea funcţiei, în afara instituţiei; 4.Atributii specifice ale postului: - participă la activitatea de selecţie a tinerilor; - participă la activitatea de selecţie a voluntarilor; - realizează rapoarte de activitate, pe care le prezintă coordonatorului; - adoptă o atitudine deschisa şi binevoitoare, atât în cadrul echipei de lucru, cât şi faţă de tinerii beneficiari; - încurajează tinerii să ia decizii; - pregăteşte tinerii pentru momentul despărţirii de specialiştii proiectului; - evaluează activitatea voluntarilor. 5.Competenţe - este responsabil de calitatea serviciilor oferite; - ia decizii pe aria sa de competenţe; - face recomandări psihologului privind nevoia de terapie a tinerilor; 6.Abilităţi specifice postului - să fie comunicativ; - capacitate de a lucra in echipă; - capacitate de a lucra cu tinerii cu deficienţe; - capacitate de a face faţă situaţiilor neprevăzute; - calm , răbdare, echilibru emoţional, iniţiativă, empatie, etc.
Fişa postului psihologului 1.Elemente de identificare a postului: - denumirea funcţiei : psiholog; - pregătirea impusă ocupantului :să fie absolvent al Facultăţii de Psihologie; - relaţii cu alte posturi: - subordonare fata de coordonatorul de proiect; - de colaborare cu ceilalţi angajaţi; 2.Rolul postului: organizează şi desfăşoară activităţi de asistentă psihologică; 3. Atribuţii generale: - să cunoască programul; - să participe la fiecare dintre şedinţele echipei pluridisciplinare; - colaborează permanent cu asistentul social, pentru optimizarea intervenţiei; - respectă programul de lucru şi foloseşte timpul de munca integral pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu; - participă la luarea deciziilor în cadrul centrului, dar nu ia decizii în cazul în care problema necesita discuţii în grup; 4. Atribuţii specifice: - participă la activitatea de selecţie a tinerilor; - discută cu tinerii în vederea adaptării şi integrării lor în proiect,participă la activitatea de acomodare a tinerilor cu personalul de specialitate şi la familiarizarea tinerilor cu activităţile pe care vor urma sa le desfăşoare; - explică scopul, obiectivele, regulile de funcţionare, atribuţiile fiecărui participant la proiect; - identifică şi investighează opţiunile de petrecere a timpului liber de către tineri; - monitorizează tinerii şi implicarea acestora în activitatea grupului; - stimulează interacţiunile între tineri în scopul dezvoltării capacităţii de relaţionare a tinerilor; - contribuie la satisfacerea prin mijloace specifice a următoarelor nevoi ale tinerilor: nevoia de relaţionare sociala; nevoia de a-şi exprima propriile opinii şi dorinţe; nevoia de independenţă şi sprijin; etc. 5. Competenţe - este responsabil de calitatea serviciilor oferite; - ia decizii în aria sa de activitate,în cazul în care nu este necesară discuţia cu restul echipei; - drept de semnătura în acte oficiale; 6. Abilităţi specifice postului: - să fie comunicativ; - capacitate de lucru în echipă; - capacitatea de a lucra cu tinerii cu deficienţe; - capacitatea de a fi empatic.
Fişa postului educatorului specializat 1.Elemente de identificare a postului: - denumirea funcţiei :educator specializat; - pregătirea impusă ocupantului: studii de specialitate în domeniu; - relaţii cu alte posturi: subordonare fata de coordonatorul de proiect; de colaborare cu ceilalţi angajaţi; 2.Rolul postului: organizează activităţi de educare, comunicare, prevenire şi îngrijire a tinerilor. 3. Atribuţii generale: - să participe la fiecare dintre şedinţele echipei pluridisciplinare; - să cunoască programul; - se află în permanenţă lângă tineri,în întâmpinarea unor greutăţi; - participă la luarea deciziilor în cadrul centrului, etc. 4. Atribuţii specifice: - concepe şi desfăşoară planul individualizat de protecţie în vederea respectării, formării şi afirmării personalităţii tinerilor; - identifică, stimulează, individualizează talentele fiecărui tânăr, colaborând cu instructorii de educaţie; - sprijină asistentul social în stabilirea celor mai adecvate măsuri educative pentru dezvoltarea morală a tinerilor, pentru corectarea devierilor de conduită şi restabilirea echilibrului psihic al acestora; - contribuie la dezvoltarea limbajului, la terapia traumatismelor psihice, la terapia şi educarea afectivităţii; - creează în relaţiile cu tinerii o atmosferă bazată pe sinceritate, înţelegere, afecţiune şi încredere reciprocă, siguranţă şi optimism; - participă la amenajarea spaţiului de locuit, acţionând pentru intimizarea şi personalizarea lui; - acţionează pentru asigurarea unui mediu securizant pentru tineri; - contribuie la prevenirea îmbolnăvirii tinerilor, răspunde de sănătatea fizică şi psihică a tinerilor; - informează conducerea cu privire la orice modificare intervenită în sănătatea şi dezvoltarea tinerilor; - formează autonomia tinerilor în hrănire, autoservire, igiena personală, etc; - contribuie la orientarea profesională a tinerilor; - însoţeşte tinerii la diverse activităţi de loisir; etc. 5. Competenţe - are cunoştinţe teoretice, de context şi procedurale; - are abilităţi şi aptitudini practice, formalizate, empirice, relaţionale, cognitive; - are calităţi personale, etc. 6. Abilităţi specifice postului: - capacitate de a analiza
- afectivitate, comprehensiune, empatie, spirit de observaţie, răbdare, tact, perseverenţă, toleranţă, adaptabilitate, flexibilitate; - capacitate crescută de relaţionare; - echilibru emoţional; - spirit organizatoric, creativitate şi inventivitate; - deschidere faţă de nou,
Fişa postului instructorului de educaţie 1. Elemente de identificare a postului: - denumirea funcţiei : instructor de educaţie; - pregătirea impusă ocupantului :să aibă studii de specialitate în domeniul ; - relaţii cu alte posturi: subordonare fata de coordonatorul de proiect; de colaborare cu ceilalţi angajaţi; 2.Rolul postului: monitorizează evoluţia tinerilor, execută eficient şi alte sarcini primite, etc. 3. Atribuţii specifice: - program de supraveghere eficientă a tinerilor privind: - ţinuta tinerilor la intrarea şi ieşirea din centru , comportamentul lor pe tot parcursul zilei; - asigură ordinea şi disciplina la intrarea tinerilor în sala de mese, conform programului stabilit ; formează tinerilor deprinderi de conduită civilizată în timpul servirii mesei ; - ocuparea civilizată a tuturor locurilor ; - evitarea zgomotului la aşezarea şi ridicarea de pe scaune ; - grija pentru păstrarea curăţeniei vestimentare ; - poziţia corporală corectă în timpul servirii mesei; - servirea civilizată a mesei ; - debarasarea meselor şi depunerea farfuriilor murdare; - menţinerea ordinei şi curăţeniei în: dormitoare, grupuri sanitare,coridoare, etc. - relaţii de comunicare civilizată între tineri, între tineri şi personalul de supraveghere şi îngrijire ; - crearea unui climat educogen pozitiv, favorabil dezvoltării armonioase a tinerilor pe direcţia vieţii şi activităţii de tip familial; - respectă programul de lucru stabilit de conducerea centrului; - semnalează cabinetului medical în timp util, dacă au survenit modificări în starea de sănătate a tinerilor împreună cu educatorul specializat; - capacitatea de gestionare şi de rezolvare a situaţiilor conflictuale; - respectarea regulamentului de ordine internă a centrului;etc. Fişa postului îngrijitorului 1.Elemente de identificare a postului: - denumirea funcţiei : îngrijitor; - pregătirea impusă ocupantului :să aibă 360 de ore de specialitate de lucru cu copii cu deficienţe; - relaţii cu alte posturi: subordonare fata de coordonatorul de proiect; 2.Rolul postului: ajută specialiştii în exercitarea profesiei, supraveghează tinerii în activităţile lor de zi cu zi, etc. 3. Atribuţii specifice: - acordarea de ajutor tinerilor cu deficienţe pentru realizarea activităţilor de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice; - participă la cursuri de calificare; - păstrează în cadrul instituţiei relaţii de colaborare şi respect reciproc cu ceilalţi colegi; - informează conducerea centrului cu privire la orice problema apărută; - îndeplineşte şi alte sarcini, în conformitate cu specificul funcţiei, trasate de coordonatorul centrului.;
- respectă Codul Etic al centrului ; - respectă programul de lucru şi regulamentul de ordine interioră; - respectă confidenţialitatea informaţiilor primite; etc.
16.5. Prezentaţi, în cazul voluntarilor, lista responsabilităţilor şi modul de organizare a structurii acestora Odată selectaţi voluntarii, li se va aduce la cunoştinţă lista responsabilităţilor pe care vor trebui să o respecte pe tot parcursul proiectului, şi anume: - să respecte scopul şi misiunea în care s-au angajat pe parcursul celor 12 luni de proiect; - să respecte angajaţii precum şi beneficiarii acesteia; - să informeze echipa despre orice situaţie perturbatoare sau generatoare de prejudicii; - să respecte confidenţialitatea privind date despre beneficiarii proiectului; - să nu-şi asume responsabilităţi sau atribuţii care nu li se cuvin ca voluntar; etc.
17. Evaluarea proiectului Puteţi să folosiţi un număr nelimitat de pagini.
17.1. Precizaţi metodele pe care le veţi folosi pentru evaluarea impactului asupra grupului ţintă Principala metodă prin care se va face evaluarea beneficiarilor este observaţia şi un chestionar despre ceea ce a însemnat trecerea de la un serviciu rezidenţial, la acest tip de serviciu oferit. Totodată impactul proiectului asupra grupului ţintă se va evalua prin metode şi tehnici specifice evaluării psihologice, neuro-psihiatrice, iar progresele înregistrate se vor identifica prin evaluarea planurilor de intervenţie cu privire la îndeplinirea obiectivelor stabilite pentru fiecare beneficiar. Evaluarea poate fi făcută fie de persoane din interiorul centrului, fie de persoane din afara lui. În primul caz este benefică evaluarea deoarece se cunosc mai bine datele problemei, dar pot exista şi puncte slabe al evaluărilor făcute de resursele umane din centru deoarece există posibilitatea de a nu fi suficienţi de obiectivi faţă de propria muncă depusă sau din contra de a fi prea critici şi de a vedea doar lucrurile negative. Cealaltă variantă în care echipa centrului poate apela la o persoană din afara centrului (o persoană de la un alt centru) are avantajul că ne poate ajuta la culegerea datelor,la prelucrarea şi interpretarea lor, dar are şi dezavantajul ca nu cunoaşte suficient de bine specificul centrului, precum şi beneficiarii acestuia.
parte
17.2. Precizaţi indicatorii cantitativi şi calitativi stabiliţi pentru fiecare obiectiv în
Obiectiv 1. Reintegrarea socio profesională a zece tineri cu handicap mental accentuat din cadrul Complexului de Servicii Comunitare pentru Persoana cu Handicap, Bârlad, Jud. Vaslui
2. Dezvoltarea abilităţilor de comunicare a celor zece tineri, necesare unui trai independent; 3. Formarea unui comportament social adecvat a celor zece tinerilor cu handicap mental accentuat din cadrul Complexului de Servicii Comunitare pentru Persoana cu Handicap, Bârlad corespunzător potenţialului lor; 4. Însuşirea unor cunoştinţe, priceperi şi deprinderi corespunzătoare, a celor zece tineri, pentru realizarea unor activităţi productive simple dar utile societăţii;
5. Creşterea gradului de independenţă personală a celor zece tineri cu handicap psihic uşor până la atingerea autonomiei pe o perioadă de 10 luni.
Indicatori Cantitativi - nr. tinerilor selectaţi din totalul exiestent - criteriile după care au fost selectaţi; - personal implicat, specializare - costuri implicate pentru selectie şi pregătire - nivelul studiilor absolvite până în momentul de faţă; - nr. de ore dedicate îmbogăţirii vocabularului, a vorbirii fluente; - nr. de ore petrecute cu tinerii în societate pentru activităţile recreative. - numărul de relaţii noi stabilite; - frecvenţa cu care tinerii solicită contacte sociale. - nr de deprinderi însuşite şi abilităţi - numărul de solicitări trimise - numărul de ore suplimentare dedicate pentru neînţelegerea unei activităţi (întocmirea unui CV, completarea unui formular, etc.). - numărul de ore de lucru individual (igiena personală, îngrijirea vestimentaţiei, pre pararea mâncării, curăţenie, etc.). - numărul de încercări în vederea angajarii - numărul de solicitări către responsabilii proiectului .
Calitativi - gradul de înţelegere a valorii muncii; - dorinţa de a participa la activităţi; - modul acomodării cu un stil nou de lucru; - asumarea responsabilităţilor în îndeplinirea sarcinilor. - raport cost proiect vs. Cost instituţie client - interesul tinerilor pentru lectură, pentru lucrul în echipă;
- atitudinea pozitivă a tinerilor faţă de cei din jur; - comportarea civilizată a tinerilor în societate;
- raport deprinderi de autonomie vs deprinderi si abilitaţi specifice unei meserii - ateliere ce au raspuns la socilitari - valorificarea potenţialului cognitiv şi aptitudinal. - gradul de autonomie personală; - creşterea stimei de sine a tinerilor - păstrarea ordinei şi disciplinei la locul de muncă individual; - aprecierea obiectivă a rezultatelor celorlalţi colegi.
17.3. Precizaţi metodele pe care le veţi folosi pentru măsurarea gradului de atingere a obiectivelor propuse Evaluarea are scopul de a măsura dacă am reuşit să ajungem acolo unde ne-am propus. Pentru a măsura gradul de atingere a obiectivelor propuse în proiect vom analiza puntele tari şi punctele slabe, vom avea şi evaluare intermediară prin care putem corecta sau îmbunătăţi activităţile desfăşurate în aşa fel încât să ne îndeplinim obiectivele. Toate aceste informaţii asupra punctelor tari şi slabe vor fi incluse în rapoarte săptamânale şi lunare pe care asistentul social şi psihologul vor trebui să le prezinte coordonatorului. La sfârşitul fiecărei luni vor avea loc întâlniri între membrii echipei, întâlniri în cadrul cărora se vor discuta aspecte legate de dificultăţile întâmpinate în realizarea anumitor obiective, sau în folosirea anumitor metode. 17.4. Precizaţi motivele care au stat la baza alegerii metodologiei propuse Motivul pentru care am ales observaţia şi chestionarul în evaluarea propusă a fost eficienţa acestora pe parcursul desfăşurării proiectului. Chestionarul a fost metoda de evaluare utilizată şi la finalul proiectului, mai ales cel cu întrebări deschise, deoarece oferă informaţii mai detaliate decât chestionarul standardizat, iar observaţia ne permite să aflăm mai multe informaţii despre beneficiari, despre comportamentul lor, evoluţie, etc.
18. Bugetul proiectului Bugetul proiectului Cheltuieli 1 1.Resurse umane 1.1 Salarii (cheltuieli lunare) 1.1.1 Personal full time - coordonator centru - asistent social - psihologul - educatorul specializat - voluntarii (2) 1.1.2 Personal part time - instructor de educaţie
Unitatea Nr. de unităţi
Perioada totală a proiectului Valoarea unitară Suma solicitată Contribuţia (Euro) partenerilor 4 5 6
2
3
Lunar Lunar Lunar Lunar Ore
12 12 12 12 552
350 € 275 € 270 € 250 € 1€
4200 € 3300 € 0 3000 € 0
0 0 3240 € 0 552 €
4200 € 3300 € 3240 € 3000 € 552 €
Lunar
12
100 €
0
1200 €
1200 €
10500 €
4992 €
15492 €
Subtotal Resurse umane
2. Transport 2.1 Transport: benzină, deplasări
1 3.4 Altele - electrocasnice - covor(6)
12
150 €
1800 € 1800 €
0
1800 € 1800 €
maşină
1
2500 €
2500 €
0
2500 €
2 1 1 1
1028 € 150 € 100 € 85 €
1316 € 1028 € 150 € 100 € 85 €
0 0 0 0 0
1316 € 1028 € 150 € 100 € 85 €
Buc. Buc. Buc. Buc.
2
3
4
5
6
7
Buc.
6
270 €
1606 € 270 € 7055 €
0 0
1606 € 270 € 7055 €
Lunar
12 12
150 €
0 100 €
1800 € 0
1800 € 100 €
Lunar Lunar Lunar Lunar
12 12 12 12
25 € 35 € 150 € 50 €
300 € 420 € 1800 € 600 € 3220 €
0 0 0 0 1800 €
300 € 420 € 1800 € 600 € 5020 €
Lunar
12 6 10 1 365
30 € 15 € 100 € 850 € 40 €
360 € 90 € 1000 € 850 € 14600 €
0 0 0 0 0
360 € 90 € 1000 € 850 € 14600 €
Subtotal Echipamente şi accesorii
4. Sediu/ costuri strict aferente proiectului 4.2 Chiria pentru sediu 4.3 Consumabile-accesorii pentru birou 4.4 Alte servicii - tel./fax - electricitate - încălzire - întreţinere Subtotal Sediu/costuri strict aferente proiectului
5. Alte costuri/Servicii 5.3 Internet 5.4 Costuri pentru conferinţe/seminarii 5.5 Sărbătoriri/Excursii 5.6 Aparat foto digital 5.7 Bani cantină (pentru 10 persoane/zi) Subtotal Alte costuri/servicii
7
Lunar
Subtotal Transport
3. Echipamente şi accesorii 3.1 Achiziţionare sau inchiriere de autovehicule 3.2 - Mobilier - Calculator(+licenţă) - Imprimantă - Tel./Fax - Scanner
Total proiect
Lunar Buc. zilnic
16900 €
16900 €
1 3.4 Altele - electrocasnice - covor(6)
2
3
4
5
6
7
Buc.
6
270 €
1606 € 270 € 7055 €
0 0
1606 € 270 € 7055 €
Lunar
12 12
150 €
0 100 €
1800 € 0
1800 € 100 €
Lunar Lunar Lunar Lunar
12 12 12 12
25 € 35 € 150 € 50 €
300 € 420 € 1800 € 600 € 3220 €
0 0 0 0 1800 €
300 € 420 € 1800 € 600 € 5020 €
Lunar
12 6 10 1 365
30 € 15 € 100 € 850 € 40 €
360 € 90 € 1000 € 850 € 14600 €
0 0 0 0 0
360 € 90 € 1000 € 850 € 14600 €
Subtotal Echipamente şi accesorii
4. Sediu/ costuri strict aferente proiectului 4.2 Chiria pentru sediu 4.3 Consumabile-accesorii pentru birou 4.4 Alte servicii - tel./fax - electricitate - încălzire - întreţinere Subtotal Sediu/costuri strict aferente proiectului
5. Alte costuri/Servicii 5.3 Internet 5.4 Costuri pentru conferinţe/seminarii 5.5 Sărbătoriri/Excursii 5.6 Aparat foto digital 5.7 Bani cantină (pentru 10 persoane/zi)
Lunar Buc. zilnic
16900 €
Subtotal Alte costuri/servicii
1 6. Imobile şi construcţii 6.3 Renovări
2
3
4
16900 €
5
6
7
2040 € 2040 €
0
Subtotal Imobile şi construcţii
2040 € 2040 €
7. Costuri totale
41515 €
6792 €
48307 €
19.Surse de finanţare anticipate pentru buget Bugetul aşteptat 1. contribuţia solicitată finanţatorului 2. contribuţia partenerilor, din care 2.1 partener - Primăria Bârlad 2.2 partener – Asociaţia persoanelor cu handicap „Ridendo”,Bârlad 2.3 partener – D.G.A.S.P.C Vaslui
Suma 41515 € 6792 € 1800 € 552 €
% din suma totală a proiectului
4440 €
9,19
Total general
48307 €
100
85,93 14,06 3,72 1,14
1 6. Imobile şi construcţii 6.3 Renovări
2
3
4
5
6
7
0
Subtotal Imobile şi construcţii
2040 € 2040 €
2040 € 2040 €
7. Costuri totale
41515 €
6792 €
48307 €
19.Surse de finanţare anticipate pentru buget Bugetul aşteptat 1. contribuţia solicitată finanţatorului 2. contribuţia partenerilor, din care 2.1 partener - Primăria Bârlad 2.2 partener – Asociaţia persoanelor cu handicap „Ridendo”,Bârlad 2.3 partener – D.G.A.S.P.C Vaslui
Suma 41515 € 6792 € 1800 € 552 €
% din suma totală a proiectului
4440 €
9,19
Total general
48307 €
100
85,93 14,06 3,72 1,14
20. Detalierea categoriilor cuprinse în buget Vă rugăm să detaliaţi şi să justificaţi costurile menţionate în buget ( inclusiv contribuţia din alte surse). Estimaţi în bani contribuţia în natură.
Justificarea bugetului solicitat: 1 coordonator : 12 luni x 350 € = 4200 € /an 1 psiholog : 12 luni x 270 € = 3240 € /an 1 educator specializat: 12 luni x 250 € = 3000 € /an 1 instructor de educaţie: 12 luni x 100 € = 1200 € /an benzină (7,5L la 100 km): 12 luni x 150 € = 1800 € închiriere 1 maşină x 2500 € = 2500 €/an mobilier: - 10 paturi x 50 € = 500 € -15 scaune x 10 € = 150 € - 10 mese x 20 € = 200 € - 10 dulăpioare x 24 € = 240 € - 2 birouri pentru calculator x 38 € = 76 € - 2 fotolii x 75 € = 150 € 2 calculatoare(+licenţă) x 514 € = 1028 € 1 imprimantă x 150 € = 150 € 1 scanner x 85 € = 85 € 1 tel./ fax. x 100 € = 100 € electrocasnice: - 1cuptor cu microunde x 100 € = 100 € 1 frigider x 350 € = 350 €
20. Detalierea categoriilor cuprinse în buget Vă rugăm să detaliaţi şi să justificaţi costurile menţionate în buget ( inclusiv contribuţia din alte surse). Estimaţi în bani contribuţia în natură.
Justificarea bugetului solicitat: 1 coordonator : 12 luni x 350 € = 4200 € /an 1 psiholog : 12 luni x 270 € = 3240 € /an 1 educator specializat: 12 luni x 250 € = 3000 € /an 1 instructor de educaţie: 12 luni x 100 € = 1200 € /an benzină (7,5L la 100 km): 12 luni x 150 € = 1800 € închiriere 1 maşină x 2500 € = 2500 €/an mobilier: - 10 paturi x 50 € = 500 € -15 scaune x 10 € = 150 € - 10 mese x 20 € = 200 € - 10 dulăpioare x 24 € = 240 € - 2 birouri pentru calculator x 38 € = 76 € - 2 fotolii x 75 € = 150 € 2 calculatoare(+licenţă) x 514 € = 1028 € 1 imprimantă x 150 € = 150 € 1 scanner x 85 € = 85 € 1 tel./ fax. x 100 € = 100 € electrocasnice: - 1cuptor cu microunde x 100 € = 100 € - 1 frigider x 350 € = 350 € - 1 aragaz x 200 € = 200 € - 1 aspirator x 100 € = 100 € - 2 maşini de spalat x 428 € = 856 € 6 covoare x 45 € = 270 € accesorii pentru birou: - 10 topuri xerox x 3 € = 30 € - 6 agende x 2 € = 12 € - 5 capsatoare x 2 € = 10 € - 50 pixuri x 0,3 € = 15 € - 5 perforatoare x 1,7 € = 8,5 € - 10 cutii capse x 0,5 € = 5 € - 10 rigle x 0,6 € = 6 € - 20 marker-e x 0,7 € = 14 € tel./fax : 12 luni x 25 € = 300 € electricitate: 12 luni x 35 € = 420 € încălzire: 12 luni x 150 € = 1800 € întreţinere: 12 luni x 50 € = 600 € internet : 12 luni x 30 € = 360 €/an costuri pentru şedinţe: 6 întâlniri x 15 € = 90 € sărbătoriri/ excursii: 10 luni x 100 € = 1000 € 1 aparat foto digital x 850 € = 850 € bani cantină( 10 persoane): 365 zile x 40 € = 14600 € renovări : - 50 kg var lavabil x 11,4 € = 570 € - 100 kg glet x 4,5 € = 450 €
