I.S.U. “BUCOVINA” AL JUDEŢULUI SUCEAVA BAZA DE PREGĂTIRE SUCEAVA
COL.Dr. ION BURLUI
LT.COL.
PLT. BOGDAN POPOVICI
SORIN
POPOVICI
PLT. SIMONA COJOCAR
GHID (ÎNDRUMĂTOR) AL SUBUNITĂŢII DE INTERVENŢIE PENTRU STINGEREA INCENDIILOR
2013
Cuprins ……………………………………………………………………………………..………. 1 1. Scopul ghidului ……………………………………………………………………………… 3 2. Generalităţi, definiţii, noţiuni …………………………………………………………. 3 3. Organizarea intervenţiei …………………………………………………………………. 5 a. Subunitatea de intervenţie ……………………………………………………. 5 i. Atribuţii ……………………………………………………………………. 5 b. şef gardă intervenţie ……………………………………………………………. 7 i. atribuţii ……………………………………………………………………. 7 c. comandant de echipaj (şef echipă) ………………………………………… 8 i. atribuţii ……………………………………………………………………. 8 d. binomul de stingere …………………………………………………………….. 9 i. rol, atribuţii ……………………………………………………………… 9 e. binomul de asigurare …………………………………………………………. 10 i. rol, atribuţii …………………………………………………………….. 10 f. conducători auto ……………………………………………………………….. 10 i. atribuţii ………………………………………………………………….. 10 g. servanţii ……………………………………………………………………………. 11 i. atribuţii ………………………………………………………………….. 11 4. Echiparea servanţilor şi conducătorilor auto ………………………………….. 12 5. Desfăşurarea forţelor de intervenţie şi conducerea acestora …………….. 15 6. Riscuri asociate incendiilor …………………………………………………..………. 16 7. Operaţiuni pentru intervenţie ………………………………………………………. 19 a. Alertarea ……………………………………………………………………………. 19 b. Deplasarea …………………………………………………………………………. 20 c. intrarea în acţiune a forţelor amplasarea tehnicii şi relizarea dispozitivului preliminar ....................................................................................... 21 i. Tehnică/intervenţia/atitudinea ofensivă/defensivă ........... 21 ii. Recunoaşterea ...................................................................... 25 iii.
Lectura focului ..................................................................... 26
iv. Semne prevestitoare ............................................................. 27 d. luarea hotărârii .................................................................................. 31 e. evacuarea, salvarea persoanelor, animalelor şi bunurilor materiale . 32 f. finalizarea dispozitivului de intervenţie, tehnici de lucru, pătrundere, stingere şi refulare ............................................................................ 32 1. testul de uşă ................................................. 34 2. testul de tavan ............................................. 36
1
g. manevra de forţe ....................................................................................... 37 h. localizarea şi stingerea incendiilor ........................................................... 38 1. procedee de stingere ............................................ 39 2. metode de stingere (directă, indirectă şi mixtă) .. 39 3. tipuri de jeturi ...................................................... 45 4. tehnica literelor .................................................... 46 i. înlăturarea efectelor negative ale incendiului …………………………………….. 47 j. regruparea forţelor şi mijloacelor ............................................................... 48 k. stabilirea cauzelor probabile de incendiu şi condiţiile care au favorizat producerea şi evoluţia acestuia........................................................................................... 48 l. întocmirea procesului verbal şi a raportului de intervenţie ...................... 48 m. retragerea forţelor de la locul acţiunii ......................................................... 48 n. restabilirea capacităţii de intervenţie ......................................................... 49 8.
Tehnica lucrului pentru stingerea incendiilor .........................................50 8.1. Reguli generale pentru binomul de stingere .......................................... 50 8.2. Stingerea incendiilor de substanţe combustibile solide ........................ 50 8.3. Stingerea incendiilor de materiale lemnoase ......................................... 51 8.4. Stingerea incendiilor de vegetaţie uscată ................................................ 52 8.5. Stingerea incendiilor de hârtie, bumbac, ţesături .................................. 52 8.6. Stingerea la depozite de cereale ............................................................. 53 8.7. Stingerea incendiilor de mase plastice ................................................... 54 8.8. Stingerea incediilor de substanţe combustibile lichide şi gazoase ....... 54 8.9. Stingerea inendiilor de instalaţii electrice ........................................... 58 8.10. stingerea incendiilor la fabrici de lacuri, vopsele, cauciuc ................... 59
9. Stingerea incendiilor la construcţii ................................................................. 60 9.1. Stingerea incendiilor la etajele clădirilor ........................................... 60 9.2. Stingerea incendiilor la podurile clădirilor ........................................ 63 9.3. Stingerea incendiilor la subsoluri ......................................................64 9.4. Reguli şi măsuri de securitate ............................................................ 65 10. Bibliografie ..................................................................................................... 69
1. SCOPUL GHIDULUI 2
Stabilirea unui set unitar de reguli
la nivelul unităţii, necesare asigurării
intervenţiei operative pentru localizarea şi lichidarea incendiilor şi a acţiunilor asociate acestui tip de intervenţie (căutarea – salvarea - evacuarea persoanelor, animalelor, bunurilor şi protecţia mediului). Prezentul ghid stabileşte atribuţiile personalului de intervenţie care se constituie în cadrul unei subunităţi de intervenţie, modul de acţiune pe timpul intervenţiilor , reguli de securitate şi sănătate în muncă.
2. GENERALITĂŢI, DEFINIŢII, NOŢIUNI În sensul prezentului ghid sunt prezentate următoarele definiţii şi noţiuni: a)
Comandantul intervenţiei (comandant detaşament / locţiitor /
ofiţer III etc.) - persoana din cadrul serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă cu rol de conducere a acţiunilor de localizare şi stingere a incendiilor, la locul desfăşurării intervenţiei; b)
Şef gardă de intervenţie ( şef tură de serviciu) – persoana numită la
comanda unei gărzi de intervenţie; c)
Comandant de echipaj – persoana numită la comanda unui echipaj de
intervenţie; d)
Comandant de echipă – persoana numită la comanda unui binom de
intervenţie; e)
Servant – persoană numită în componenţa echipajului (echipei) de
intervenţie care deserveşte sau nu o autospecială sau un utilaj, în măsură să îndeplinească îndatoririle specifice; f)
Binom – echipă formată din 2 persoane, nominalizată la locul intervenţiei,
prin ordin al comandantului intervenţiei, în măsură să execute operaţiuni de recunoaştere, evacuare, salvare a persoanelor şi bunurilor şi stingerea incendiilor; g)
Echipaj de intervenţie – structură care deserveşte sau nu o autospecială
sau un utilaj de intervenţie, în măsură să îndeplinească misiuni de stingere a incendiilor h)
Echipă de intervenţie – structură compusă din comandant de echipă şi
un binom, în măsură să îndeplinească misiuni de salvare sau stingere a incendiilor; i)
Gardă de intervenţie – structură constituită din personal al unei ture de
serviciu din cadrul subunităţii de intervenţie; j)
Subunitate de intervenţie – structură constituită din personal al tuturor
turelor de serviciu ale subunităţii; k)
Formaţie de adunare – dispunerea ordonată a echipajelor/echipelor de
intervenţie în apropierea, autospecialelor şi utilajelor de stins incendii;
3
l)
Forţe şi mijloace de intervenţie – personalul şi tehnica de intervenţie
din structura gărzii de intervenţie; m)
Tehnică de intervenţie – concepţia de acţiune executată de forţele de
intervenţie funcţie de operaţiunile de pregătire şi desfăşurare a intervenţiei şi conforme cu situaţia impusă de luarea tuturor măsurilor de reducere a riscului pentru personal şi pentru locul intervenţiei; n)
Intervenţia – acţiunea de gestionare a situaţiilor de urgenţă care constă în
desfăşurarea activităţilor de către tura de serviciu de la momentul alertării forţelor şi mijloacelor de intervenţie, până la retragerea acestora în subunitate; o)
Atitudinea – gama de acţiuni executate de binoamele de intervenţie
conforme cu tipul de intervenţie (ofensivă sau defensivă) sau de situaţia întâlnită în teren; p)
Autodefensiva – acţiunea de protectie din proprie iniţiativă a binomului
de stingere în situaţii limită, când riscul este maxim pentru situaţia creată; q)
Dispozitivul de marş – dispunerea ordonată a forţelor şi mijloacelor în
coloană în scopul deplasării; r)
Dispozitivul preliminar de intervenţie – forţele şi mijloace parţial
desfăşurate, după sosirea la locul intervenţiei, în scopul reducerii timpului de intrare în acţiune; s)
Dispozitivul de intervenţie – forţele şi mijloacele desfăşurate complet,
adaptate situaţiei din teren, potrivit procedurilor de intervenţie pentru salvarea, evacuarea persoanelor şi bunurilor, localizarea şi lichidarea incendiilor, înlăturarea efectelor situaţiei de urgenţă; t)
Zona de intervenţie – suprafaţa (locul) de manifestare a incendiului şi de
desfăşurare a forţelor şi mijloacelor de intervenţie în scopul localizării şi stingerii incendiului; u)
Zona de risc - porţiunea din zona de intervenţie în care există riscuri
iminente pentru personalul care asigură intervenţia; v)
Zona de ardere – porţiunea din zona de risc în care se manifestă
incendiul; w)
Sectorul de intervenţie – porţiunea din zona de intervenţie în care se
execută misiuni de localizare şi lichidare a incendiilor, stabilit de către comandantul intervenţiei; x)
Sectorul suport/alimentare – porţiunea din zona de intervenţie
destinată pentru alimentarea autospecialelor cu substanţe de stingere şi carburanţi, asigurarea asistenţei medicale de urgenţă, evacuare bunuri, iluminatul zonei de
4
intervenţie, precum şi asigurarea echipelor de intervenţie cu materiale consumabile sau sprijin logistic al intervenţiei (încărcare butelii, decontaminare iniţială, administrare antidot, etc.), stabilit de către comandantul intervenţiei ; y)
Substanţe pentru stingere –produse care, introduse în zona de ardere,
reduc intensitatea de ardere sau diminuează concentraţia gazelor combustibile, astfel încât arderea să nu mai poată continua ; z)
Rezerva de intervenţie – reprezintă până la 25-30% din forţele şi
mijloacele la dispoziţie şi se dispune dispersat sau într-un singur loc, de regulă, în adâncimea dispozitivului de intervenţie, astfel încât, la nevoie, să poată fi utilizată imediat; aa) Cooperarea – acţiunile întreprinse pentru organizarea şi coordonarea în timp şi spaţiu, într-o concepţie unitară, a tuturor forţelor şi mijloacelor participante la acţiunile de stingere a incendiului; bb) Punctul operativ înaintat este locul principal în care îşi desfăşoară activitatea personalul destinat conducerii intervenţiei. Este activat de la nivel şef GIS până soseşte grupa operativă. cc)
Nivel de gravitate – structurarea (clasificarea) incendiului, în funcţie de
amploarea (dimensiunea) acestuia şi implicit numărul de forţe şi mijloace destinate pentru localizarea şi stingerea acestuia. dd) Piroliza – fenomenul cel mai important dintr-un incendiu care reprezintă descompunerea chimică a unui material combustibil solid sub acţiunea căldurii, cu sau fără aport de oxigen. ee) Backdraft – fum supraîncălzit acumulat într-un volum închis, care explodează în momentul aportului de aer cu declanşare de flacără. ff)
Flashover – trecerea instantanee dintr-o situaţie de incendiu localizat la
incendiu simultan de materiale combustibile care se găsesc într-un spaţiu semi – deschis;
sau- aprinderea simultană a tuturor materialelor existente într-un
spaţiu de incendiu.
3. ORGANIZAREA INTERVENŢIEI a. Subunitatea de intervenţie – misiuni Misiunea de bază în vederea intervenţiei Organizează şi desfăşoara activităţile necesare pentru îndeplinirea misiunilor de interventie in situatii de urgenta, executarea programului pregătirii pentru intervenţie, menţinerea capacităţii de intervenţie, realizarea ordinii interioare si administrativgospodaresti, intarirea disciplinei militare regulamentare ;
5
Pe timpul interventiilor: 1. Executa cu forte si mijloace specifice proprii, interventii pentru stingerea incendiilor, coordoneaza actiunile tuturor fortelor participante la asemenea misiuni ; 2. Participa cu forte si mijloace specifice, in conditiile prevazute de lege, la salvarea sau protejarea oamenilor si bunurilor aflate in pericol, la limitarea si inlaturarea urmarilor accidentelor, dezastrelor, precum si la activitati de descarcereare a persoanelor surprinse de accidente ; 3. Realizeaza, in situatiile ordonate, dispozitive de prevenire si stingere a incendiilor ; 4. Executa misiuni de asanare a teritoriului de munitia ramasa neexplodata (se solicita interventia ISU ); 5. Asigura identificarea si salvarea supravietuitorilor de sub daramaturi, folosind metode si mijloace specifice, inclusiv caini dresati in acest scop ; 6. Coopereaza cu serviciile voluntare si private pentru situatii de urgenta, cu alte subunitati ale M.A.I., Ministerului Apararii Nationale pentru actiunile de stingere a incendiilor, limitare si inlaturare a unor dezastre produse in raionul de interventie; 7. Asigura, prin comandantul interventiei, raportarea datelor de la fata locului si intocmirea raportului si a procesului verbal de interventie; Pentru asigurarea misiunilor: 8. Stabileşte si înaintează Inspectoratului, necesarul de fonduri, produse si materiale pentru nevoile subunităţilor, echipamentul si celelalte materiale, precum si depozitarea, conservarea si gestionarea acestora; 9. Menţine in stare de funcţionare autospecialele de intervenţie, autovehiculele de transport, utilajele si accesoriile de prevenire si stingere a incendiilor, sculele si utilajele de atelier din înzestrare ; 10. Remediază operativ defecţiunile la mijloacele din înzestrare, efectuează reviziile, lucrările de asistenta si controalele tehnice ce intra in competenta subunităţilor; 11. Asigura întreţinerea si exploatarea in bune condiţii a construcţiilor, instalaţiilor, utilajelor, mijloacelor si celorlalte bunuri din patrimoniu; ia masuri legale in vederea recuperării eventualelor pagube; 12. Executa alte atribuţii stabilite de Inspectorul Sef şi care nu contravin legilor şi regulamentelor în vigoare. b. Şeful gărzii de intervenţie Se numeşte din rândul militarilor încadraţi în statul de organizare pe această funcţie sau cadre aprobate de inspectorul şef pentru a executa acest serviciu. Se
6
subordonează comandantului subunităţii şi comandantului acţiunii/intervenţiei - pe timpul intervenţiei, fiind obligat: a) să stabilească forţele şi mijloacele care se deplasează în raionul de intervenţie al subunităţii pentru executarea misiunilor de intervenţie; b) să stabilească itinerariul de deplasare, cu respectarea distanţelor de siguranţă între autospeciale şi a regulilor de circulaţie pe drumurile publice de către conducătorii autospecialelor pe timpul intervenţiilor; c) transmite ordinul de deplasare către comandanţii de echipaje, precizând locul evenimentului, traseul, forţele şi mijloacele ce se deplasează şi ordinea acestora în coloană; d) să organizeze şi să conducă, până la sosirea ofiţerilor din subunitate/grupa operativă, operaţiunile pentru intervenţie; e) identifică riscurile la care se expune personalul de intervenţie, iar prin deciziile şi ordinele pe care le dă, răspunde de securitatea şi sănătatea în muncă a întregului personal al gărzii de intervenţie pe timpul acţiunilor de intervenţie. f) să comunice subofiţerului operativ, în timpul cel mai scurt de la ajungerea la locul intervenţiei şi periodic, informaţiile esenţiale privind situaţia operativă şi stadiul desfăşurării acţiunilor la care participă, pentru informarea comenzii unităţii şi a eşaloanelor superioare; g) după încheierea acţiunilor de intervenţie la care a participat, să întocmească documentele stabilite şi să transmită, personal, subofiţerului operativ, datele din raportul de intervenţie, precum şi alte date necesare referitoare la intervenţiile şi acţiunile întreprinse; h) să asigure restabilirea capacităţii de intervenţie a forţelor şi mijloacelor care au participat la intervenţie; i) verifică aplicarea normelor de Securitate şi Sănătate în muncă pe timpul intervenţiei. j) observă continuu evoluţia evenimentelor pe direcţia repartizată fiind gata să dea semnalul de retragere, dacă este cazul; k) să raporteze comandantului de subunitate (detaşament, secţie, staţie) sau subofiţerului operativ (în cazul pichetelor) modul de desfăşurare a intervenţiilor la care a participat, concluziile şi învăţămintele rezultate şi să întocmească analiza intervenţiilor conduse în caietul/dosarul de analiză a intervenţiilor; l) să ţină evidenţa, în registrul de evidenţă a acţiunilor de intervenţie, a tuturor intervenţiilor executate de subunitate; c. Comandantul de echipaj/echipă
7
Se numeşte din rândul subofiţerilor operativi încadraţi pe aceste funcţii şi este subordonat şefului gărzii de intervenţie sau ajutorului acestuia. El răspunde de deplasarea echipajului/echipei la locul acţiunii, de modul de îndeplinire a îndatoririlor de către personalul care încadrează tehnica de intervenţie din subordine şi, împreună cu conducătorul autospecialei, de buna funcţionare şi întreţinere a utilajelor şi accesoriilor, având următoarele îndatoriri: a) transmite ordinul de deplasare către echipajul autospecialei, precizând locul evenimentului, traseul şi ordinea autospecialei în coloană; b) primeşte/transmite ordinul de realizare a dispozitivului preliminar din mers, dacă operatorul economic, instituţia sau orice alt gen de obiectiv este cunoscut(ă) din punct de vedere al locaţiei, căilor de acces, surselor de apă, interiorul clădirilor, tipuri de pericole existente; c) apreciază şi ordonă distanţa de apropiere faţă de locul evenimentului, în funcţie de natura acestuia funcţie de intervenţia ordonată; d) participă la recunoaşterea locului evenimentului; e) primeşte rapoarte de la servanţi şi transmite ordinul de intervenţie, prin care se stabileşte: e0) tipul de atitudine adoptat funcţie de situaţie; e1) direcţiile pe care se dispun elementele de dispozitiv şi persoanele care acţionează independent, căile de pătrundere şi retragere, protecţia vecinătăţilor, tipul de materiale consumabile/substanţe stingătoare; e2) mijloacele de protecţie adecvate; e3) reguli de protecţie pe timpul intervenţiei; e4) semnalul de retragere; f) verifică modul de executare a ordinelor şi primeşte rapoarte de la servanţi; g) execută la nevoie atribuţiile servantului(şef de teava în cadrul binomului) şi răspunde de modul de executare a intervenţiei în sectorul încredinţat şi de folosirea cu eficienţă a substanţelor stingătoare; h) are permanent în vedere respectarea normelor de securitate a muncii şi portul mijloacelor de protecţie individuale adecvate intervenţiei; i) execută ordinele şefului gărzii de intervenţie şi şefului de sector şi cu celelalte forţe participante la intervenţie; j) coordonează evacuarea persoanelor, a bunurilor şi animalelor în sectorul repartizat echipajului său; k) raportează şefului GIS sau şefului de sector, datele necesare informării comandantului şi eşaloanelor superioare;
8
l) coordonează manevrele de forţe şi mijloace pe parcursul intervenţiei, în funcţie de evoluţia evenimentelor şi de ordinele date de şeful GIS; m) supraveghează retragerea dispozitivului echipajului, încredinţându-se asupra prezenţei întregului personal şi a existenţei şi stării accesoriilor/utilajelor din dotare; n) transmite ordinul şi ordinea de întoarcere a autospecialelor la subunitate; o) coordonează restabilirea capacităţii de intervenţie a echipajelor din subordine; p) comandanţii de echipaj (şi conducători autospeciale) îndeplinesc şi atribuţiile conducătorului auto în lipsa acestuia; q) pe timpul intervenţiilor în situaţii de urgenţă ia măsuri de respectarea normelor de securitatea muncii a echipajului din subordine şi răspund de aceasta. d. Binomul de stingere Chiar dacă modul de acţiune, dispozitivul de intervenţie este stabilit de şeful sau comandantul intervenţiei, eficienţa acţiunii stă pe umerii militarilor ce pătrund operativ, refulează agentul de stingere cât mai util, limitează propagarea şi reduc pagubele ce se pot produce. Tehnica de intervenţie a dus la apariţia unor ţevi de stingere care pot permite pătrunderea şi refularea substanţelor de stingere sub diferite forme şi debite ale jetului. Stingerea rapidă a incendiilor este lucrul pe care îl doresc toţi cei ce participă la eveniment astfel că se impune în selecţia servanţilor din binomul de stingere personal cu deosebite calităţi fizice şi psihice precum curajul, dârzenia, iniţiativa şi o deosebită capacitate de efort. Luarea deciziilor într-un timp scurt pentru salvarea persoanelor, pentru refularea substanţelor de stingere, transmiterea pericolelor celorlalţi servanţi, asumarea riscului pentru manevre ale acţiunii imediate sunt câteva elemente esenţiale de care ţinem cont în selecţia binomului de atac. Când spunem binom de atac, vom spune întotdeauna pericol, risc permanent astfel că servanţii au o mare responsabilitate în alegerea tipului de atitudine adoptat. Prin specificul îndatoririlor binomul de stingere se va afla întotdeauna cât mai aproape de zona de ardere a incendiului şi va acţiona direct pentru lichidarea acestuia. Binomul de stingere are următoarele îndatoriri: -
să asigure prin acţiunea sa activitatea de salvare a persoanelor şi bunurilor de către celelalte binoame de intervenţie;
-
să se amplaseze cât mai apropiat de zona de ardere pentru eficienţă în refularea substanţelor de stingere;
-
să protejeze bunurile neafectate oprind propagarea incendiului în limitele găsite;
9
-
să comunice orice modificare a situaţiei operative ce se produce pe timpul acţiunii şi care necesită noi măsuri;
-
să ia măsuri de păstrare a urmelor şi probelor ce pot duce la stabilirea cauzelor de incendiu;
-
să comunice observaţiile desprinse din evoluţia incendiului;
-
să respecte măsurile de securitate şi sănătate în muncă stabilite;
-
servanţii binomului de stingere vor coopera şi se vor proteja reciproc urmărind: o evoluţia situaţiei incendiului; o eventualele explozii; o eventualele surpări, demolări ale elementelor de construcţie; o angrenarea în diverse situaţii.
NOTĂ: Binomul de stingere în acţiunea de intervenţie, va acţiona ca un singur servant ce îndeplineşte sarcini diferite; nu se va executa retragerea din dispozitiv decât împreună sau de către un servant doar în situaţia chemării în ajutor a binomului de asigurare – salvare. e. Binomul de asigurare -
asigura securitatea binomului de stingere pe timpul acţiunii
-
are obligatii de intrerupere a alimentarii cladirilor cu energie electrica, gaz etc care pun in pericol activitatea de stingere
-
asigura continuitatea de refulare a apei pe dispozitiv pe timpul actiunii binomului de stingere, in caz contrar actioneaza pentru evacuarea acestuia
-
ruleaza la nevoie servantii care au constituit binomul de stingere, pentru refacerea capacitatii de efort a acestora
-
verifica comportarea elementelor de construcţie pentru prevenirea surpriderii binomului de stingere de prăbuşirea acestora, iau măsuri de prevenire a exploziilor etc.;
-
asigură materialele şi accesoriile necesare acţiunii de stingere sau salvare. f. Conducătorul auto/autospecialei Se numeşte din rândul personalului încadrat pe aceste funcţii şi se subordonează
nemijlocit comandantului de echipaj/echipă. Răspunde de asigurarea deplasării autospecialelor şi a transportului utilajelor, personalului şi substanţelor de stingere la locul intervenţiei, de asigurarea refulării apei sau celorlalte substanţe de stingere pe dispozitiv şi de buna funcţionare a tuturor accesoriilor, având următoarele îndatoriri: a) primeşte ordinul de deplasare, reţinând locul evenimentului şi ordinea de deplasare a autospecialelor;
10
b) conduce autospeciala, adaptând permanent viteza la condiţiile de trafic şi particularităţile terenului; c) primeşte ordinul de realizare a dispozitivului preliminar şi se orientează din punct de vedere al locaţiei, căilor de acces, surselor de apă, interiorului clădirilor, tipurilor de pericole existente, pentru a amplasa autospeciala; d) apreciază distanţa de apropiere faţă de locul evenimentului, în funcţie de natura acestuia; e) îşi îndeplineşte atribuţiunile pentru realizarea dispozitivului preliminar; f) recunoaşte împrejurimile şi se informează pentru găsirea unei surse de apă; g) primeşte ordinul de intervenţie şi misiunea destinată; h) mânuieşte accesoriile din dotarea autospecialelor i) execută ordinele şefului GIS, şefului de sector sau ale comandantului de echipaj cu privire la presiunea coloanei de apă necesare stingerii incendiului; j) verifică permanent nivelul apei în cazan şi raportează preventiv pentru organizarea sistemului de alimentare prin navetă, dacă alt sistem nu este disponibil; k) are permanent în vedere respectarea normelor de securitate a muncii şi portul mijloacelor de protecţie individuale adecvate intervenţiei; l) cooperează cu echipajul şi cu celelalte forţe participante la intervenţie; m) raportează către şeful GIS, şeful de sector sau comandantul de echipaj datele necesare informării comandantului şi eşaloanelor superioare; n) execută manevrele de forţe şi mijloace ordonate, pe parcursul intervenţiei, în funcţie de evoluţia evenimentelor; o) ajută echipajul la retragerea dispozitivului, încredinţându-se asupra existenţei şi stării accesoriilor/utilajelor din dotare; p) răspunde de restabilirea capacităţii de intervenţie a autospecialei şi raportează comandantului de echipaj sau şefului GIS orice defecţiune apărută; q) Respectă în permanenţă normele de protecţie a muncii atât pe timpul intervenţiilor în situaţii de urgenţă cât şi pe timpul instruirilor şi a reviziilor tehnice. g. Servantul Este din rândul subofiţerilor operativi, echipat cu accesoriile de protecţie, salvare şi intervenţie, în măsură să îndeplinească îndatoriri şi misiuni, având următoarele îndatoriri: a) îşi însuşeşte ordinul de marş şi ia loc în autospecială; b) se echipează cu accesoriile şi mijloacele de protecţie individuale ordonate; c) Sunt constituiţi în binoame conform misiunilor stabilite în Tehnică/intervenţia / atitudinea de intervenţie încă de pe timpul deplasării la intervenţie;
11
d) îşi însuşeşte ordinul de realizare a dispozitivului premergător şi îndeplineşte atribuţiunile pentru realizarea acestuia; e) mânuieşte toate accesoriile de pe autospecială în ordinea numirii în Registrul cu organizarea serviciului de permanenţă, funcţie de situaţia la care participă şi conform ordinelor de constituirea binoamelor de intervenţie. f) îşi însuşeşte ordinul de intervenţie dat de comandantul de echipaj, şeful sectorului sau de şeful GIS şi execută atribuţiunile pe autospecială pentru executarea misiunii încredinţate; g) raportează imediat comandantului de echipaj, şefului de sector sau şefului GIS situaţiile şi probleme întâlnite pe parcursul intervenţiei; h) are permanent în vedere respectarea normelor de Securitate şi Sănătate în muncă şi portul mijloacelor de protecţie individuale adecvate intervenţiei; i) cooperează cu ceilalţi servanţi pentru executarea misiunii; j) ajută la evacuarea persoanelor, a bunurilor şi animalelor pe direcţia repartizată prin ordin; k) participă la retragerea dispozitivului, încredinţându-se asupra existenţei accesoriilor din dotare; l) participă la restabilirea capacităţii de intervenţie a autospecialei pe care este numit. 4. ECHIPAREA SERVANŢILOR ŞI CONDUCĂTORILOR AUTO La alertare sau la ordin servanţii se vor echipa cu: a) costum de protecţie tip pompier; b) centura cu cârlig de siguranţă; c) casca de protecţie, prevăzută cu vizor; d) radio-telefon portabil; e) cizme scurte din piele cu branţ metalic La alertare sau la ordin, conducătorii autospecialelor se echipează cu: a) combinezon /salopeta; b) şapca; c) bocanci;
12
La locul intervenţiei, servanţii se echipează după cum urmează: a) aparat de respirat ( la nevoie ); b) costum de protecţie anticalorică, (la nevoie); c) mănuşi de protecţie; d) mănuşi de cauciuc.la nevoie; e) cizme de cauciuc, la nevoie; f) ţeava /pistol de refulare; g) coarda / cordiţa de salvare( la nevoie ); h) toporaş psi; i) topor-târnăcop, la nevoie; j) fluier; k) lanterna. La intervenţie conducători autospecialelor / mecanicul de utilaj se echipează cu: a. costum de protecţie tip pompier, la nevoie; b. casca de protecţie, la nevoie; c. aparat de respirat, la nevoie; d. mănuşi protecţie;
13
e. lanterna, la nevoie.
14
Comandant echipaj
Comandant detaşament
(Jandarmi,
Subunităţi
Poliţie, CLSU)
X X
X
X
Şef SVSU Ofiţer III
2
X
Şef echipă Şef GIS
local
serviciu
Subunitatea
Alte forţe forte plan
conduce
de
serviciu)
Echipaj Echipă
SVSU ture de
Cine
Tură
Garda(1-4
Subunitatea
CLSU şi alte
5. Desfăşurarea forţelor de intervenţie şi conducerea acestora
X X
X
X
X
X
X
X
X X
X
X
Primar/
X
X
X
X
reprezentant SVSU Grupa operativă
X
X
X
X
X X
Poliţie, jandarmi (proprie) Inspector şef
X
X
X
X
6. RISCURI ASOCIATE PE TIMPUL INCENDIULUI Abordarea oricărei intervenţii de stingere presupune analiza riscurilor ce apar din momentul alertării şi până la finalizare. Acestea trebuie abordate de fiecare dintre participanţi şi analizată din prisma riscului, pentru prevenirea producerii accidentelor, pentru limitarea propagării şi posibilităţile de dezvoltare a incendiului. Atât timp cât focul poate fi controlat, acesta nu este periculos. Riscurile asociate incendiului
Extinderea acestuia în timp constituie incendiul.
1. Căldura (temperatura) 2. Elementele componente ale focului 3. Moduri de propagare 4. « Flashover » 5. « Backdraft » 6. Stratificarea termică
Potenţialul caloric
Trebuie să ţinem cont de faptul că elementele combustibile utilizate astăzi produc o cantitate dublă de căldură decât materialele cum ar fi lemnul, cartonul,pielea etc.
Riscurile luate în calcul decurg de la analiza căldurii care este influenţată de potenţialul caloric şi de modul de transmitere până la fenomenele complexe şi modul de manifestare ale acestora influenţate de zeci de parametrii. 2. Elementele componente ale focului
Reacţia în lanţ
O
2 Comburantul Combustibilul Căldura
O2
O2 O2
Dezvoltarea reacţiei în lanţ
O
16
O2 2
O2
3 . Transmiterea căldurii
Conducţia Căldura se propagă printrun corp solid (substanţă conductoare de căldură). Acest mod de transmitere îl regăsim în incendiile la clădirile din componente metalice
1. Conducţie 2. Convecţie 3. Radiaţie
Convecţia Gazul produs de ardere care contribuie la propagarea prin convecţie a căldurii este monoxidul de carbon CO:
Radiaţia Caldura radianta este răspândit de la un corp la altul prin intermediul razelor de căldură în spaţiul dintre ele, precum lumina se propagă prin razele de lumină.
(13.5% - 74%)
Faza iniţială
Fum lejer
Cunoaşterea fenomenelor complexe şi a modului cum se formează acestea, dar mai ales măsurile de protecţie şi adoptarea tipului de acţiune sunt prioritare în activitatea forţelor de intervenţie. Faza de creştere a incendiului « Flameover »
Fum dens
R AE Aport susţinut de oxigen
17
Fum opac Flăcări sporadice
« Rollover »
« Flashover » Arderea generalizată
Fumée dense ApFumé rinde produ rea gazelo r se de arder e Rotirea flăcărilor în perdeaua de fum
Indicatori anteriori producerii fenomenului flashover . . . . .
Căldură intensă Aport de oxigen în cantitate suficentă Incendiu major care arde liber în spaţiu Degajare de fum alb Vârtej de flăcări
5. Backdraft
Fază iniţială
Fum lejer
(Backdraft)
A E R
Descompunerea chimică a elementelor cuprinse în spaţiu
Faza de dezvoltare
Volumul de gaze combustibile mai mare decât capacitatea normală a camerei
Fum dens şi opac Aport scăzut de oxigen
•Flăcări mici/ Temperatură ridicată
Compartiment ~ ermetic
•Creşterea volumului de fum
18
Inflamarea spontană a gazelor produse de ardere
Aportul necontrolat de aer aduce un aflux brusc de oxigen
A ER
R AE Efectul de explozie generate de prezenţa de gaz combustibil sub presiune provenite din descompunerea materiei.
Temperatura de aprindere a gazelor combustibile
Indicatori prealabili producerii fenomenului backdraft
Din interior: interior
Ardere liberă
. Fluieratul particular provocat de aerul care intră şi iese datorită presiunilor diferite. . Fumul tras către interior pare că se transformă în spirale şi circulă invers. . Foc intens care mocneşte. . Flăcări slabe sau intermitente cauzate de concentraţia scăzută de oxigen.
Incendiu l în dezv olta fa za de re deplin ă
Indicatori prealabili producerii fenomenului backdraft
Din exterior: exterior
. În cazul în care clădirea este închisă ermetic: - fumul iese prin fante, prin mici deschideri şi este
6 . Stratificarea termică In timpul unui incendiu, echilibrul termic este stabilit în spaţiul unde incendiul se produce. Acest echilibru este format din straturi gazoase de temperaturi mai mult sau mai puţin ridicate, la diferite niveluri.
aspirat către interior.
. Geamurile, uşile şi ferestrele ard. . Foc abia vizibil (chiar invizibil) . Flux de substanţă uleioasă în interiorul ferestrelor . Prin ferestre putem vedea fumul rotinduse în interior (dinamic)
Stratificarea termică este foarte importantă îndeosebi pentru abordarea stingerii. Cantitatea de apă refulată, uneori prea mare, refularea necontrolată ce perturbă câmpul termic şi poate produce opărirea personalului, distrugerile cauzate de jeturile de apă neadaptate sunt câteva din elementele analizate. Riscurile asociate incendiului se impune a fi analizate pe tot parcursul pregătirii şi desfăşurării operaţiunilor de intervenţie. 7 .Operaţiuni pentru desfăşurarea intervenţiei la incendii 7.a.Alertarea pentru intervenţie - cuprinde activităţile executate după primirea anunţului şi introducerea semnalului acustic în subunitate până la momentul deplasării la locul acţiunii. Apelul de urgenţă poate fi preluat prin Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112, sau în urma anunţării telefonice directe sau verbale la sediul subunităţilor. În situaţia anunţării directe se va realiza legitimarea persoanelor şi reţinerea datelor de identitate ale acestora, locul şi natura situaţiei de urgenţă după care se realizează alertarea. Evenimentul se raportează eşalonului superior prin radiotelefonistul de serviciu.
19
În situaţia observării directe a producerii unor situaţii de urgenţă, se declanşează semnalul de alertare şi se raportează despre aceasta dispeceratului. La alertare, personalul operativ execută următoarele : a)
întrerup activităţile la care sunt angrenaţi deplasându-se în timpul cel mai
scurt, la locul de păstrare a echipamentului de protecţie unde se echipează; b)
echipajul se adună în faţa autospecialei, şi după ce conducătorul autospecialei
scoate autospeciala în faţa garajului (concomitent cu executarea celorlalte activităţi) se trece în formaţia de marş la ordinul comandantului de echipaj, numai după staţionarea autospecialei (nu se opreşte motorul). Ordinul de marş de la comandantul de echipaj transmis conducătorului autospecialei va cuprinde obiectivul la care se intervine, locul etc., locul autospecialei în coloană, itinerarul de deplasare la locul intervenţiei. Timpul de alertare este de 1-3 minute, în funcţie de anotimp, in timpul zilei sau noaptea. ATENŢIE! Se interzice urcarea servanţilor în cabină înainte ca şoferul să scoată autospeciala din garaj sau pe timpul cât aceasta se găseşte în mişcare. 7.b. Deplasarea la intervenţie. Deplasarea la locul intervenţiei se execută în baza ordinului de deplasare al comandantului intervenţiei (şefului gărzii de intervenţie/comandant echipaj. Pe timpul deplasării, în funcţie de prevederile documentelor de organizare a intervenţiei şi datele cunoscute privind situaţia existentă, comandantul intervenţiei poate transmite prin radio dispoziţii preliminare pentru intrarea în acţiune a forţelor concentrate. Deplasarea conform ordinului de marş, se execută folosind obligatoriu mijloacele de avertizare optice şi acustice, astfel încât să se ajungă la locul intervenţiei în timpul cel mai scurt, în condiţii de siguranţă şi cu capacitatea de intervenţie completă. De regulă, timpul de deplasare pe uscat este de 5 - 35 minute în funcţie de amplasarea localităţilor şi importanţa obiectivelor cu o viteză de aproximativ 60 km./oră. Dacă din diferite motive autospeciala nu poate ajunge la locul intervenţiei, toţi servanţii din echipaj, mai puţin conducătorul autospecialei, continuă deplasarea cu un alt autovehicul sau pe jos. Materialele şi accesoriile care se transportă de către servanţi vor fi stabilite de comandantul de echipaj, în funcţie de natura intervenţiei şi de posibilităţile de acţiune existente la obiectivul respectiv. Tehnică de stingere cuprinde: -
constituirea binoamelor de stingere şi asigurare;
20
-
stabilirea căilor de acces şi a punctelor de atac, a posibilităţilor de lucru;
-
realizarea dispozitivelor de intervenţie prin deschiderile şi căile de acces stabilite;
-
stabilirea maşinilor şi utilajelor de stingere;
-
alegerea tipului de ţevi şi a substanţelor de stingere;
-
asigurarea punctelor de asistenţă medicală, de refacere a capacităţii de intervenţie, de asigurare logistică;
-
alegerea şi stabilirea manevrelor de forţe;
-
stabilirea posibilităţilor de alimentare.
Ajungând la locul intervenţiei, conducătorul autospecialei amplasează autospeciala pe locul ordonat, astfel încât să nu stânjenească circulaţia altor autovehicule şi să permită manevrarea ulterioară a acesteia. Se interzice deschiderea uşilor, precum şi coborârea servanţilor din cabină pe timpul cât autospeciala se găseşte în mişcare. 7.c. Intrarea în acţiune a forţelor, amplasarea mijloacelor şi realizarea dispozitivului preliminar de intervenţie 1.analiza activităţii de intervenţie pentru stingere Tehnică /interventia/ atitudinea- ofensiva/defensiva În afară de cunoasterea regulilor de actiune, trimiterea apei asupra focarului si folosirea jetului tevii de refulare, binomul de stingere
trebuie să dea dovadă si de un
comportament adecvat si adaptat în functie de situatia cu care se confruntă. Această capacitate de analiză si de luare de decizii de către echipă este indispensabil binomului de stingere. Într-adevăr, contactul şef de dispozitiv-binom de atac, poate fi întrerupt în timpul fazelor de progresie, lăsând binomul de atac în autonomie (să actioneze singur). Alegerile echipei sunt deci decisive. ATENŢIE! Binomul de stingere nu trebuie să acţioneze într-o manieră independentă ci să analizeze situaţia să actioneze într-o manieră adaptată, atât pentru protectia sa cât si pentru eficacitatea interventiei sale dupa principiul: A IDENTIFICA
A EVALUA
A ACŢIONA
În cazul unei actiuni asupra mediului său, binomul de stingere evaluează rezultatul şi actionează în consecintă. A ACŢIONA
A EVALUA
A REACŢIONA
21
Astfel, binomul de stingere, poate să adopte, în functie de elementele furnizate de natura interventiei si de mediu sau de indicatiile sefului de dispozitiv, o atitudine defensivă sau ofensivă în timpul actiunii. Crearea atitudinii defensive se poate produce in situatii de accidentare a sefilor de teava Fără a atinge eventualele răni ale personalului angajat, asteptarea binomului de stingere riscă destabilizarea dispozitivului prin întreruperea acţiunii pe care o ducea şi prin necesitatea angajării în acţiune a unui binom de salvare. Salvarea binomului de stingere contribuie la reuşita acţiunii operaţionale. DE REŢINUT! Dacă siguranta sa este grav ameninţată binomul de stingere trebuie să-şi asigure salvarea în mod prioritar actiunii în curs. Atitudinea defensivă înseamnă pentru binomul de stingere, să-si privilegieze siguranta, în timpul actiunii sale. Aceasta este pusă în aplicare în prezenta unor pericole identificate (riscul exploziilor), risc de prăbusire, intensitate termică ridicata , risc de propagare. Actiunea generală vizează pentru binomul de atac, controlul pe cât posibil al flăcărilor în timpul propagării, fără să se angajeze în actiuni în mod nesăbuit. Focarul poate atunci să nu fie atacat direct, actiunea vizând siguranta mediului, înaintea oricărui angajament. Binomul de atac actionează deci, luând în considerare: ─ distanta, în raport cu focarul, ─ configuratia locului, (ex. :protectia după perete, pozitia sub structurile de usă), ─ cunoasterea unui itinerar de întoarcere, ─ actiunea de întoarcere sub protectia jetului, ─ pozitionarea în aer liber sub protectia structurii etc. DE REŢINUT! Binomul de stingere trebuie să dea dovadă de o vigilentă extremă si să treacă la actiune având în considerare riscul evaluării impactului, asupra sigurantei sale. Când orice pricol este respins, binomul de atac poate să treacă la modul ofensiv. Atitudinea ofensivă constă în absenta pericolului identificat, în purcederea la acţiune cu tehnica adoptată, binomul progresând spre foc, efectuând înainte o scanare a situaţiei. Acţiunea trebuie condusă rapid si eficace, pentru a putea efectua o salvare eventuală, pentru a stinge focul repede sau pentru a evita propagarea lui. Totusi, binomul de stingere trebuie să fie pregătit să adopte o atitudine defensivă în caz de pericol.
22
El poate fi susţinut în actiunea sa de măsuri coordonate, cum ar fi o ventilatie a zonei actiunii, un binom de sprijin si sustinere, un binom de sigurantă si protectie, crearea unui itinerar de întoarcere.
Atitudine ofensiva 2. Dispozitivul preliminar de intervenţie pentru stingerea incendiilor se realizează după sosirea la locul acţiunii, concomitent cu executarea recunoaşterii şi trebuie să asigure desfăşurarea rapidă a forţelor şi mijloacelor în dispozitivul de intervenţie, executarea unor manevre în timp scurt, precum şi scoaterea de sub pericol a personalului şi tehnicii. Acesta se realizează la ordinul comandantului intervenţiei, va urmări: a)
locul de amplasare a tehnicii de intervenţie;
b)
aliniamentul până la care se realizează dispozitivul;
c)
numărul şi tipul ţevilor de însoţire pe timpul recunoaşterilor când se impune
sau când este posibilă; d)
numărul, tipul şi direcţiile de realizare a dispozitivului;
e)
modul de alimentare cu apă şi alte substanţe de stingere;
f)
materialele şi accesoriile până la un aliniament de siguranţă.
Amplasarea autospecialelor care vor lucra la stingere se va realiza într-o zonă în care nu se vor impune manevre suplimentare, după caz dacă există o sursă de alimentare permanentă. Autospecialele vor intra toate în dispozitivul de stingere numai în cazul interveţiei ofensive. La intervenţia ofensivă se va lucra cu apa din cazan şi după caz una din autospeciale va trece în sectorul de alimentare după oprirea propagării incendiului. ATENŢIE! De la autospeciale, în situaţii deosebite, se va echipa un număr redus de ţevi doar pentru oprirea propagării, trecerea la lichidare se va realiza numai după ce s-a asigurat rezerva de apă. În momentul realizării dispozitivului preliminar binomul de stingere va echipa în primul rând aparatul de respirat; binomul de asigurare va anticipa şi pregăti toate accesoriile ce vor putea fi folosite.
23
NOTĂ: Întreaga acţiune va urmări să nu existe întrerupere în refularea apei până la sosirea forţelor de sprijin. Numărul de ţevi stabilit este ordonat de comandantul intervenţiei/ comandantul de echipaj şi va asigura refularea minim 10 – 15 minute din momentul ajungerii forţelor. În cazul în care acţiunea urmează să se execute pe baza unor situaţii prevăzute în documentele de organizare a intervenţiei, se trece direct la realizarea dispozitivului de intervenţie, abordând tipul de intervenţie impus de situaţie. DE REŢINUT: Când deplasarea se face cu două autospeciale: Autospeciala care poate lucra cu două ţevi de înaltă presiune se vor amplasa de regulă în dreptul clădirii incendiate echipând ţevi tip D care asigură la o presiune de 20 bari şi cu lungimea jetului de 8 – 10 metri pentru un volum de apă de 2000 l. o autonomie de lucru de minim 10 minute. Autospeciala cu capacitatea de 9 – 10000 l. se va amplasa de regulă, pe direcţia de propagare a incendiului, având două posibiltăţi:
Să execute dispozitiv pentru protecţie pe direcţia de propagare;
Să execute alimentarea autospecialei ce lucrează cu înaltă presiune.
NOTĂ: Se va ţine cont, pentru autospeciala cu capacitatea de 9 – 10000 l. cu două ţevi tip C, la o presiune de 3 atm. şi o lungime a jetului de 6 – 7 m. avem o autonomie de aproximativ 20 – 23 min, iar la o presiune de 5 atm. şi lungimea jetului de 9 – 10 m. vom avea o autonomie de minim 15 min. Jeturi1le utilizate vor fi cele pulverizate. Direcţia de propagare
Când deplasarea se execută cu trei autospeciale sau intervine şi un serviciu voluntar pentru situaţiile de urgenţă, cea de-a treia autospecială se recomandă a fi amplasată într-o zonă unde poate executa alimentarea primelor două autospeciale (de regulă autospeciala cu
24
cazanul de capacitate mai mare) şi ulterior să execute alimentarea în releu sau navetă la cea mai apropiată sursă de apă. DE REŢINUT: autospeciala de 9 – 10000 l. poate asigura o autonomie autospecialei ce lucrează cu ţevi de înaltă presiune de aproximativ 40 – 45 min. Autospeciala care execută alimentarea se impune a avea un timp optim pentru asigurarea continuităţii de refulare a autospecialelor aflate în sectorul de stingere de maxim 10 min. Şeful GIS va analiza acest aspect încă din primele momente ale acţiunii şi va solicita în sprijin, după caz, alte autospeciale. Direcţia de propagare
Naveta
NOTĂ: Autospeciala APCA aflată în dispozitiv de protecţie va întrerupe refularea pe una din ţevi când cantitatea de apă va fi sub 4000 l. De asemenea va rămâne şi va executa doar alimentarea autospecialei Renault când cantitatea de apă va fi sub 2000 l. şi până la sosirea autospecialei care execută naveta. Se recomandă menţinerea permanentă a celor două autospeciale din sectorul de stingere până la finalizarea activităţilor. Se recomandă alimentarea autospecialelor din surse naturale cu ajutorul tuburilor de aspiraţie pentru reducerea timpului de lucru. 7.d. Recunoaşterea, analiza situaţiei, luarea deciziei şi darea ordinului de intervenţie
25
Încă de pe timpul deplasării, personalul de intervenţie va analiza şi cerceta situaţia, executând lectura focului pentru: 1. Stabilirea locului incendiului, şi a zonei de ardere. 2. A stabili (estima) puterea calorifică / (intensitatea de ardere). Cunoaştem că puterea calorifică este determinată de combustibil, de natura materialelor aflate în zona de ardere. În schimb, intensitatea de ardere este dată de gradul de ventilare al locului focarului oferit de suprafeţele libere de deschidere şi este determinată de aportul de aer.
Se
ajunge
astfel
la
ideea
că
CINE
CONTROLEAZĂ
AERUL
CONTROLEAZĂ FOCUL . 3. A analiza modalităţilor de propagare ale incendiului şi anticiparea posibilităţilor de dezvoltare ale acestuia. Anticiparea posibilităţilor de dezvoltare va crea posibilitatea prudenţei în activităţile de intervenţie şi în raportarea informaţiilor privind situaţia la locul incendiului, luând în calcul următoarele aspecte: a. executarea corectă a recunoaşterii prin culegerea tuturor datelor şi informaţiilor; b. abordarea celor mai adecvate dispozitive de intervenţie; c. solicitarea în sprijin a forţelor necesare; d. limitarea (anticiparea) producerii fenomenelor complexe; 4. Protejarea personalul de intervenţie dată fiind evoluţia rapidă şi surprinzătoare a incendiului. S-au mai folosit şi în alte lucrări abordări de genul „unde există o victimă sa nu mai apară alta, unde sunt pierderi mari materiale sa nu avem victime”. Concomitent cu anticiparea dezvoltării arderii, în rolul de comandant al unei structuri (echipaj, GIS, comandant intervenţie) se va aborda cu maximă atenţie şi problemele de securitate ale personalului. Dezvoltarea rapidă se referă la fenomenele complexe abordate în lucrare şi în Ghidul instructorului în formarea personalului pentru situaţii de urgenţă, Ediţia 2012.
Măsuri cu caracter general luate din acest punct de vedere în primele momente ale acţiunii: -
amplasarea scărilor pentru asigurarea modalităţilor de salvare si de evacuare;
-
jetul de apă la nivelul şefului de ţeavă pentru asigurarea imediata a jetului de protecţiei;
-
asigurarea evacuării personalului din clădire în situaţii de gravitate iminentă .
26
5. Prevenirea producerii unor importante pierderi, a unui impact major socio-economic în zonă (cetăţeni fără locuinţe, pierderi de slujbe etc.), deci un eventual colaps. -
afectarea unei linii tehnologice;
-
o explozie de mare amploare;
-
încetarea activităţii a unui obiectiv.
6. Stabilirea şi alegerea tacticilor de intervenţie (ofensivă sau defensivă care definesc până la nivelul binomului de stingere tipul de atitudine). 1. Activităţi cu caracter general pe timpul recunosterii - sunt acţiuni executate, după sosirea la locul acţiunii, se continuă pe toată durata intervenţiei şi constau într-un ansamblu de acţiuni întreprinse în scopul cunoaşterii situaţiei, analiza riscurilor pentru personalul de intervenţie şi populaţie, obţinerii şi transmiterii datelor necesare pentru luarea deciziei. Recunoaşterea se realizează de o echipă formată din personal al obiectivul afectat şi comandanţii de echipaj, condusă de comandantul intervenţiei şi se execută pe mai multe direcţii, prin identificare, evaluare etc. 2. La recunoaştere se mai stabilesc: a) Semnele prevestitoare producerii fenomenelor complexe. Pe timpul recunoaşterii se va stabili, prin analiza semnalelor prevestitoare, momentul ajungerii pe graficul de dezvoltare a incendiului pentru abordarea tipului de intervenţie ofensiv/defensiv. Nu întotdeauna tipul de intervenţie adoptat va coincide cu atitudinea binomului de stingere. FENOMENUL FLASHOVER
FENOMENUL FLASHOVER Reprezintă trecerea instantanee, într-un spaţiu alimentat cu aer, la ardere generalizată.
- Limbi de flacără portocalie apar în stratul de fum - Fenomenul se poate produce începând de la 500°C
Gaze de piroliză
Condiţii iniţiale: aer
- Spaţiul este semi-deschis (geamuri, uşi deschise)
- Fenomenul de flashover s-a produs
- Fumul şi gazele se stratifică şi formează un amestec combustibil
- Temperatura « ambiantă » a atins mai mult de 1000°C
Degajarea de gaze calde şi fum
Fenomenul flashover este o fază obligatorie la toate incendiile în spaţiile semi-deschise. 3.1
27
3.2
SEMNALE DE ALARMĂ ALE FENOMENULUI FLASHOVER Strat de fum dens
Apariţia flăcărilor violente în stratul de fum
Temperatură ridicată şi în creştere
Prezenţa deschiderilor permit aportul de aer
Focar vizibil cu flăcări bine delimitate
Flăcările violente anunţă iminenţa producerii fenomenului flashover. 3.3
FENOMENUL BACKDRAFT
FENOMENUL BACKDRAFT
Declanşarea fenomenului:
- Se produce o explozie violentă
Condiţii de producere :
- Spaţiul se transformă într-o “bulă de foc”
- Un geam cedează sau/şi un pompier deschide o uşă sau sparge un geam… - Aerul este aspirat şi produce un “suflu” violent
Pericol pentru personal: - Arsuri - Suflul exploziei
aer - Amestecul combustibil se află în zona de inf lamabi litate
- Vătămări în urma proiectării elementelor de construcţii - Cedarea elementelor de susţinere ale clădirilor Acest fenomen este accidental şi nu este o fază obligatorie a incendiului. 4.3
4.2
SEMNALE DE ALARMĂ ALE
FENOMENUL BACKDRAFT
FENOMENULUI BACKDRAFT Culoarea fumului particulară (diferită)
Sunete puternice Fum gros care iese prin fisuri
Declanşarea fenomenului: Condiţii de producere : - Un geam cedează sau/şi un pompier deschide o uşă sau sparge un geam… - Aerul este aspirat şi produce un “suflu” violent Câteva flăcări vizibile
aer - Amestecul combustibil se află în zona de inflamabilitate
Ferestre negre care pot vibra
Temperatură perceptibilă Fumul iese pe sub uşi putând fi reaspirat
4.2
Toate aceste semne ne indică o intensitate termică mare în interiorul spaţiului şi sunt prevestitoare ale fenomenului backdraft.
4.4
b. Posibilităţile de alimentare imediate şi riscurile la care se expune personalul de intervenţie, populaţia, necesitatea constituirii echipelor de salvare, evacuare şi modul de acţiune, căile, mijloacele şi procedeele de salvare-evacuare;
c.
locul, natura, proporţiile, posibilităţile şi direcţiile de propagare când incendiul
se manifestă în spaţii închise sau semi-închise;
d.
dispunerea obstacolelor împotriva incendiilor, a instalaţiilor fixe de stingere,
starea acestora şi eficienţa lor pentru limitarea propagării; 3. Obligaţii ale echipei de recunoaştere : a)
să respecte cu stricteţe regulile de tehnica securităţii pe timpul recunoaşterii;
28
b)
să
execute
recunoaşterea
din
exterior,
când
nu poate pătrunde în
clădirea, instalaţia sau încăperea afectată de incendiu, avarie; c)
să anticipeze evoluţia cea mai defavorabilă pentru stabilirea tipului de acţiune,
pentru reducerea riscului pentru personal şi pentru cei afectaţi. Acest lucru se va realiza prin analiza situaţiei care este activitatea desfăşurată în baza datelor şi informaţiilor obţinute în urma recunoaşterii, care se concretizează în luarea deciziei şi darea ordinului de intervenţie de către comandantul intervenţiei în toate situaţiile, în scopul identificării şi evaluării riscului, coordonării acţiunii şi întrebuinţării forţelor şi mijloacelor la dispoziţie într-o concepţie unitară, potrivit situaţiei concrete evaluată în urma executării recunoaşterilor. Încă de la primele acţiuni se va efectua o analiză atentă a mediului în care se manifestă incendiul
Având în atenţie răspunsul de ce se face citirea focului se pune întrebarea, „cum
se realizează acest lucru”. De asemenea în ordine logică a modului de observare, încă de pe timpul deplasării se vor aborda cele cinci elemente caracteristice ale incendiului şi anume: 1. Fumul, la care se va urmări: -
Culoarea şi densitatea care redau energia,
intensitatea
tipului
materialelor; -
Volumul incendiat şi poziţionarea sa;
-
Înălţimea în zona neutră de unde se poate observa stratificarea din încăpere;
presiunea din interiorul încăperii. 2. Flacăra, va fi analizată după: - Culoare, în funcţie de care se poate stabili
temperatura
(albă
>
1000°C,
galbenă 800 - 1000°C, portocalie 600 800°C, roşie 400 - 600°C, roşiatică 200 400°C);
29
Viteza şi pulsaţiile care indică
-
Volum, care redă amploarea incendiului;
-
Localizare, după care se identifică zona de ardere.
3 . Căldura, funcţie de care se va urmări: -
Gradul
de
carbonizare
al
materialelor combustibile; -
Deformarea
materialelor
combustibile; -
Apariţia
veziculelor
pe
materialele acoperite cu vopsea; -
Creşterea bruscă a temperaturii;
-
Piroliza, gazele de piroliză indică o temperatură ridicată (în urma
căldurii acumulate prin convecţie şi radiaţie şi a presiunii stratului de fum). a)
scurgeri de gaze ce pot produce inflamări sau explozii pe timpul intervenţiei.
b)
sunetele şi deschiderile
4. Deschiderile, se vor avea în vedere: -
Numărul şi locul acestora;
-
Elementele
deschise
şi
necesitatea
închiderii pentru oprirea ventilării; -
Opacitatea / căldura vizibilă, ca semne prevestitoare ale fenomenelor complexe. Atunci când deschizi o fereastră sau o
uşă trebuie să observi cum se comportă fumul şi aerul curat care intră. 5. Sunetele, care vor oferi informaţii despre: -
Trosnete - violenţa incendiului
-
Vuiet sau respiraţie şuierătoare - presiunea ridicată din interiorul încăperii;
-
Cracaj1- natura materialelor combustibile;
-
Sunete înăbuşite – o ardere mocnită.
Lectura corectă va permite forţelor de intervenţie să adopte metode şi tehnici adaptate situaţiei, să respecte regulile de securitate şi sănătate în muncă individuale şi colective.
1
Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi şi presiuni înalte, cu precădere în industria petrolieră.
30
Din toate cele analizate ne reamintim că dezvoltarea şi propagarea arderii sunt facilitate de: a)
existenţa substanţelor combustibile care ard cu rapiditate şi dezvoltă
temperaturi ridicate; b)
existenţa elementelor combustibile ale construcţiilor şi instalaţiilor;
c)
prezenţa diferitelor deschideri, treceri neprotejate care facilitează schimbul de
d)
deplasarea produselor arderii puternic încălzite;
e)
transportul diferitelor materiale aprinse datorită curenţilor de aer;
f)
distanţa mică între construcţii sau alte materiale combustibile depozitate;
g)
prăbuşirea diferitelor elemente de construcţie precum şi exploziile produse pe
gaze;
timpul incendiului. Ordinul de intervenţie va cuprinde : a)
amploarea şi complexitatea situaţiei;
b)
misiunile structurilor de intervenţie proprii şi a celor cu care se cooperează;
c)
măsurile de protecţie şi securitate;
d)
măsuri suplimentare de protecţie a mediului;
e)
locul de dispunere a punctului de comandă mobil.
Comandantul de echipaj transmite hotărârea la subordonaţi prin ordinul de intervenţie, care, în principiu, va cuprinde: a)
date despre incendiu (locul, suprafaţa, natura materialelor care ard, posibilităţi
de propagare); b)
misiunea echipajului;
c)
misiunile binoamelor, mijloacele cu care şi pe unde acţionează, locul acestora în
dispozitivul de intervenţie; d)
presiunea la pompe şi tipul ţevi folosite;
e)
misiunile forţelor cu care se cooperează;
f)
măsurile de asigurare a protecţiei servanţilor;
g)
locul comandantului de echipaj în cadrul dispozitivului de intervenţie.
Succesiunea ordinelor (dispoziţiilor) date în cursul desfăşurării acţiunilor de intervenţie va fi strict legată de evoluţia, în timp şi spaţiu, a situaţiei de la locul intervenţiei.
31
7.e. Evacuarea, salvarea şi/sau protejarea persoanelor, animalelor, bunurilor şi mediului Se execută distinct şi prioritar (adoptându-se o intervenţie ofensivă) de către personalul stabilit şi pregătit în acest scop, astfel: a)
când situaţia de urgenţă ameninţă direct viaţa persoanelor ori animalelor;
b)
când există un pericol iminent de producere a unei situaţii de urgenţă
complementare sau dezvoltarea celei existente astfel încât să nu pună în pericol viaţa; c)
la ordinul instituţiilor abilitate.
d)
Evacuarea şi salvarea persoanelor se execută, în toate situaţiile, cu sprijinul
personalului din obiectivul afectat, în raport cu pericolul ce le ameninţă, folosind procedeele adecvate situaţiei de la locul acţiunii, specificul obiectivului şi categoria de persoane şi/sau animale ce urmează a fi evacuate (salvate). e) Evacuarea animalelor se execută cu ajutorul îngrijitorilor, folosind procedee şi metode în raport cu specia acestora şi gradul de dezvoltare a evenimentului, de forţele şi mijloacele la dispoziţie. În cazul bunurilor se evacuează în primă urgenţă cele cu pericol de explozie, precum şi cele de valoare. Bunurile evacuate se depozitează în locuri ferite de efectele incendiului, ale apei şi precipitaţiilor atmosferice etc., asigurând protecţia acestora. 7.f. Realizarea, adaptarea şi finalizarea dispozitivului de intervenţie la situaţia concretă Şeful gărzii de intervenţie va avea în vedere următoarele: 1. Dacă există surse de apă sub presiune:
Subunitatea s-a deplasat cu două autospeciale:
Scopul principal este oprirea propagării;
Dispozitivul, după caz, poate fi liniar până la sosirea forţelor de sprijin;
Se recomandă dispozitiv cu două ţevi de înaltă presiune tip D şi două ţevi tip C.
Subunitatea s-a deplasat cu trei autospeciale: Se pot executa sectoare de stingere, localizare şi alimentare; Dispozitivul poate fi executat circular cu precădere de forţe pe direcţia propagării; Se recomandă dispozitiv cu două ţevi de înaltă presiune tip D şi maxim 4 ţevi tip C. 2. Dacă nu există surse de apă sau sunt ineficiente:
32
Subunitatea s-a deplasat cu două autospeciale:
Scopul principal este de a limita propagarea incendiului;
Dispozitivul poate fi liniar, pe direcţia propagării, fiind axat pe punctele mai importante până la sosirea forţelor de sprijin;
Se recomandă dispozitiv cu două ţevi de înaltă presiune tip D şi una tip C;
Sectorul de alimentare se impune a fi stabilit într-o zonă în care timpul de umplere al autospecialelor nu va depăşi maximum de 10 min.
Subunitatea s-a deplasat cu trei autospeciale:
Scopul principal este de a opri propagarea incendiului;
Se organizează sectoare de localizare, stingere şi alimentare;
Se adoptă dispozitiv circular având forţe cu precădere pe punctele mai importante;
Se recomandă dispozitiv cu două ţevi de înaltă presiune de tipD şi două ţevi tip C;
Sectorul de alimentare se impune a fi stabilit într-o zonă în care timpul de umplere al autospecialelor nu va depăşi maximum de 15 min.
Dispozitivul de intervenţie se execută pe baza ordinului de intervenţie putând fi completat/modificat, la ordinul comandantului intervenţiei, prin introducerea de noi elemente de dispozitiv, în funcţie de situaţie, prin anticiparea evoluţiei acesteia. Dispozitivele de interventie vor fi permanent mobile si se vor realiza pentru: a) salvarea persoanelor surprinse de incendiu, protejarea, evacuarea bunurilor materiale periculoase şi / sau a celor de valoare; b) oprirea propagării incendiului si protectiea vecinătătilor. Dispozitivul de intervenţie se realizează pe sectoare funcţie de suprafaţa şi amploarea incendiului şi funcţie de posibilităţile de coordonare a forţelor. c) stingerea incendiului. De la autospeciale, în raport cu numărul de servanţi, se pot realiza, în principiu, mai multe tipuri de dispozitive de intervenţie. Acestea vor permite personalului să adopte şi să ia măsuri de protecţie individuală şi pentru obiectivul afectat. De regulă acestea se pot realiza: a)
echipajele de la ASAS un dispozitiv cu 1—3 ţevi de apă sau spumă sau 1-2 ţevi
înaltă presiune sau pot lucra cu tunul de apă şi spumă de pe loc sau din mers;
33
b)
echipajele de la A.Sp.P.A. — un dispozitiv cu l—3 ţevi de refulare a pulberii sau
poate lucra cu tunul de pe loc sau din mers; c)
echipajul de pe A.Sp.F.G.I. — poate până la 3—9 proiectoare mobile, l—3
exhaustoare şi 3 ventilatoare ; poate instala o saltea pneumatică ; pune în funcţiune celelalte accesorii din dotare, pompa submersibilă, bor-maşina electrică, aparatele de tăiat şi sudat. Echipajul de pe FRAP. — o ţeavă de înaltă presiune 1. Activităţi de pătrundere în spaţii închise şi semiînchise TESTUL DE UŞĂ 1.a. ETAPELE BINOMULUI DE STINGERE ÎN ACŢIUNEA DE PĂTRUNDERE
. Elementele de analiza la patrunderea in incaperi surprinse de incendiu TESTUL DE UŞĂ LA PĂTRUNDEREA BINOMULUI 1.
Observarea
tuturor
semnalelor de alarmă semnificative care pot anunţa termic
un
fenomen (explozii).
Refularea unui jet prin impuls în partea de sus a uşii de acces şi
34
2.
observarea comportării apei în contact cu aceasta (nivelul la care pelicula de apă se vaporizează ne indică o temperatură de peste 100°C).
3.
Atingerea uşilor şi mânerelor acestora pentru a estima căldura radiantă. Atingerea acestora se efectueaza echipat cu mănuşi de protectie cu dosul palmei pentru evaluarea temperaturii.
4.
Deschiderea
spaţiului,
dacă
concluziile trase în urma a două acţiuni
precedente
autorizează
acest lucru având grijă la proiecţie. 5.
Refularea apei în jet prin impuls pentru mărirea volumului de fum şi evacuarea controlată a acestuia. Operaţiunea se repetă până la creearea unei minime vizibilităţi şi identificări ale riscului ce permit pătrunderea.
6.
Testarea temperaturii fumului din tavan prin volumul de apă proiectat in jet prin impuls.
7.
Dacă apa cade înapoi sub formă de picături convenabilă,
temperatura iar
riscul
este termic
scăzut.
35
8.
Daca apa se vaporizează temperatura este importantă iar riscul maximal şi se impune răcirea stratului de fum în jet pulverizat.
Binom de atac in afara unghiului de expansiune al flacarilor
De-a lungul peretelui, de aceeasi parte a usii si a furtunului
Prezenta apei in teava
Reguli de poziţionare Dacă o cercetare în prealabil a focului prezice un puternic potenţial termic, în interiorul spaţiului, şeful de ţeavă poate efectua jeturi de apă prin impulsie spre partea de sus a uşii de la intrare înainte de a intra. Într-un culoar alăturat focului, această acţiune poate împinge gazul supraîncalzit spre inflamare, în momentul deschiderii. De asemenea, după deschidere, în caz de scurgeri importante de gaze supraîncalzite care se degajă spre exterior, şeful de ţeava are grijă să le răcească pentru a evita orice aprindere în momentul amestecului lor cu aerul. În cazul unei intensităţi termice puternice binomul nu va intra decât dupa ce va întreprinde un test al tavanului, izolarea fumului şi răcirii. 1.b. TESTUL DE TAVAN În plus faţă de observarea semnelor de alarmă, există o modalitate de evaluare a pericolului prin estimarea potenţialului energetic prezent în stratul de fum în partea de sus a încăperii. Evaluarea temperaturii stratului de fum se face folosind principiul de vaporizare a apei. În practică, acţiunea este pur şi simplu de a deschide şi apoi închide foarte repede ţeava în jet pulverizat către perdeaua densă de fum în partea de sus a încăperii.
36
Într-adevăr,
apa
proiectată
într-o
atmosferă
suficient
de
fierbinte
se
vaporizeaza prin absorbţia unei cantităţi mari de energie. În prezenţa unei energii mici, aceasta se vaporizează, fără evaporare. Acest fenomen este simplu şi uşor observabil.
Testul de tavan Vedere in zona de refulare a apei Astfel, dacă o parte din apa proiectată este transformată in vapori: pericolul este prezent şi riscul de flashover este real. Ordinul de retragere este latent, nici o progresie nu se face în încăperea deteriorată, fără a o acţiune prealabilă asupra stratului de fum. Dacă cad picături: mediu termică al încăperii nu este foarte mare deoarece apa nu a fost vaporizată. Progresia binomului poate fi făcută în etape de 1 - 2 metri. Proiecţia unui volum mic de apă în impuls "deschis/închis " în jet pulverizat în stratul de fum amplasat partea de sus a încăperii permit determinarea riscul imediat de flashover: • în cazul în care temperatura este foarte mare: apa se evaporă, fără a cădea picături, pericolul este iminent; • în cazul în care temperatura este scăzută: apa cade în picături, fără a se vaporiza, riscul este prezent dar în procent mai mic. Testul tavanului trebuie repetat în fiecare etapă a progresiei şi la fiecare schimbare de încăpere. Este necesară o vigilenţă maximă. 7.g. Manevra de forţe Se realizează pentru refacerea dispozitivului de intervenţie, redistribuirea personalului în scopul adoptării unui alt tip de intervenţie (ofensivă/defensivă) sau pentru stabilirea unui nou aliniament de lucru (de exemplu la trecerea de la intervenţia ofensivă la cea defensivă se
37
impune retragerea binomului de stingere în afara zonei incendiate/zona de pericol, protejarea elementelor de construcţie, situarea sub elemente sigure. La trecerea de la intervenţia defensivă la cea ofensivă se pot echipa ţevi de stingere suplimentare, se ppot utiliza noi căi de acces, se poate trece efectiv la stingere). Manevra trebuie să fie simplă şi uşoară în concepţie, să fie impusă de situaţie şi să se execute în timp scurt, menţinîndu-se continuitatea intervenţiei. 7.h. Localizarea şi lichidarea incendiului. Constă în izolarea şi restrângerea ariei de manifestare a acesteia faţă de vecinătăţi, oprirea agravării efectelor produse, protecţia construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor periclitate, concomitent cu crearea condiţiilor pentru înlăturarea urmărilor evenimentului cu forţele şi mijloacele concentrate la locul intervenţiei, acestea realizându-se prin: a)
acţiunea neîntreruptă asupra principalelor direcţii de propagare, utilizând
materiale, substanţe şi procedee de intervenţie în funcţie de natura şi dezvoltarea evenimentului; b)
protecţia elementelor de construcţie, a golurilor, instalaţiilor, căilor de acces şi
vecinătăţilor, pe direcţiile şi în locurile cele mai afectate şi asigurarea condiţiilor pentru salvarea persoanelor aflate în zone greu accesibile; c)
îndepărtarea substanţelor şi materialelor combustibile sau protejarea lor;
d)
desfacerea sau demolarea elementelor de construcţie sau a unor părţi a
instalaţiilor, când situaţia impune, pentru crearea de culoare sau spaţii între obiectivul afectat şi vecinătăţi. 1. Localizarea incendiului este faza în care se realizează limitarea dezvoltării şi propagării arderii prin : a)
pătrunderea în zona incendiată, în spaţii închise sau semi-închise;
b)
atacul neîntrerupt asupra principalelor focare de ardere, utilizându-se substanţe
şi procedee de stingere, în raport cu natura şi dezvoltarea incendiului; c)
protecţia căilor de acces pentru salvarea persoanelor, evacuarea animalelor şi a
bunurilor materiale, a vecinătăţilor şi a golurilor existente în elementele construcţiei; d)
îndepărtarea substanţelor şi materialelor combustibile sau protejarea lor;
e)
demolarea şi desfacerea construcţiilor si instalaţiilor în caz de nevoie.
Evenimentul se consideră localizat atunci când propagarea şi dezvoltarea acestuia este întreruptă, protecţia vecinătăţilor este sigură şi sunt create condiţii pentru lichidarea acestuia cu forţele şi mijloacele la dispoziţie.
38
1. METODE DE STINGERE ŞI DE REFULARE A APEI Oricare ar fi metoda de stingere utilizată, obiectivul principal este stingerea incendiului, fără a face mai multe pagube, în mod special cele legate de utilizarea apei, pe care nu le-a făcut focul însuşi. Acest rezultat poate fi obtinut de şeful de ţeavă printr-o utilizare raţională a jeturilor şi debitelor, dar în mod egal prin punerea în practică a tehnicilor adaptate situaţiilor ivite, cu care poate fi confruntat (foc localizat, foc invizibil, spatiu total închis). Alegerea tehnică trebuie să ia în considerare, în primă fază, localizarea incendiului, pentru a exploata cât mai bine mediul (foc în aer liber sau spatiu închis sau semi-deschis). Şeful de ţeavă veghează atunci la exploatarea tuturor posibilitătilor oferite de tipul de jet folosit, în funcţie de situaţie: ─ răcirea atmosferei pentru a diminua activitatea termică si a îmbunătăţi mediul său de atac, ─ neutralizarea spatiului producând vapori în manieră eficace şi ratională, ─ atacul în inima focarului utilizând raza de actiune si forta jetului, ─ utilizarea peretilor despărtitori pentru a devia un jet sau pentru a produce vapori,etc. Şeful de teavă trebuie ca prin intermediul apei proiectate, "să controleze" focul si fumul pentru a obtine o stingere rapidă si sigură, stopând propagările şi limitând pagubele. El purcede deci la acţiune, observând rezultatele acţiunii sale, repoziţionează şi schimbă tehnica dacă este necesar. Dacă siguranta lui este ameninţată, binomul de stingere se îndepărtează, protejându-se eventual cu jetul ţevii sau păraseşte spaţiul, în cazul focului în spaţiul închis sau semi-deschis. Actiunea sefului de teavă nu se limitează la realizarea atacului, în manieră statică, ci consistă în punerea în aplicare a tehnicilor de atac, prin intermediul tevii, permitându-i să fie eficace asupra spatiului incendiat. Acţiunea indirectă Metoda 1 Acţiunea indirectă
constă în proiectarea apei spre acoperisul spatiului, în jet
pulverizat, începând de la exteriorul spaţiului în foc printr-o uşă sau o fereastră. Apa trebuie să fie aplicată cu jeturi de scurtă durată.
39
Focar intens si non vizibil
Proiectia apei spre tavanul spatiului, în jet pulverizat de scurtă durată
Acces imposibil, amenintare de prăbusire, risc de surprindere
Stingere indirectă Această tehnică este folosită atunci când binomul nu vede focarul si nu poate intra în spaţiul respectiv când din cauza intensităţii focului există risc de prăbuşire a structurii sau risc de surprindere. Ea vizează răcirea părţii înalte a spaţiului şi iniţierea stingerii prin încetinirea activităţii focarului. În plus, scăderea temperaturii antrenează o contracţie a stratului de fum care îi limitează propagarea. Acţiunea indirectă trebuie să fie controlată pentru a nu destructura stratul de fum. Orice mişcare de scanare cu furtunul, putând perturba echilibrul termic al volumului. Într-un spatiu standard (cameră, apartament ) şeful de ţeavă trebuie să ia în vizor stratul de fum de la nivelul tavanului pentru a realiza un unghi de aproximativ 45º cu podeaua. Odată ce atmosfera din acel spatiu se răceste si spatiul este ventilat, binomul de stingere poate intra şi poate efectua o acţiune directă asupra focarului. Metoda 2 Într-un spatiu total închis, acţiunea indirectă poate de asemenea să consiste în producerea unei mari cantităti de vapori, dirijând jetul asupra ansamblului de suprafeţe calde (pereţi si tavan) concomitent şi asupra flăcărilor. Vaporii de apă produşi prin proiecţia de apă asupra unui focar sau asupra pereţilor calzi permite izolarea atmosferei şi alunga prin deschiderile existente gazul de combustie, spre exterior. O concentratie de 10 la 35% de vapori în interiorul spaţiului este necesar pentru obţinerea unei stingeri eficace. În functie de căldura din spaţiu, această producere de vapori sub acţiunea ţevii poate fi foarte rapidă. În plus, răcirea graduală a ambianţei termice
40
antrenează o condensare a vaporilor creând o depresiune care antrenează intrarea aerului curat, facilitând acţiunea binomului şi stabilirea unui curent propice evacuării fumului. Acţiunea trebuie condusă din exteriorul spaţiului, şi în absenţa persoanelor din interiorul spaţiului în cauză sau spaţiilor adiacente, tinând cont de producerea vaporilor fierbinţi. Acţiunea condusă din exteriorul spatiului
Producerea de vapori dirijând jetul asupra ansamblului de suprafete calde si cu flăcări
Evacuarea amestecului de gaze – vapori spre exterior, printr-o deschizătură prin supresie
spatiu total închis
Stingerea indirectă prin producerea de vapori de apă De la realizarea unei ventilaţii care generează evacuarea amestecului gazos spre exterior, acţiunea directă asupra focarului, devenit vizibil, poate fi interprinsă. Aceasta metoda prezita riscul unei cantitati orientate de a impunge fumul si caldura in compartimentele adiacente. Inlocuirea lui de catre binomul de atac trebuie sa fie validata si controlata de catre seful de dispozitiv. Metoda 3 O altă tehnică constă în dirijarea unui jet compact direct de către şeful de ţeavă asupra tavanului, de deasupra focarului. Apa este astfel fracţionată şi cade în ploaie. Acţiunea trebuie condusă din exteriorul spaţiului, ţinându-se cont de producerea de vapori fierbinţi şi de destratificarea fumului.
Pozitia binomului se stingere
Directia jetului direct
Directia jetului indirect
Stingere indirectă cu ajutorul tavanului
41
Acţiunea combinată Stingerea combinată consta in asocierea atacului direct cu cel indirect si manevrand teava cu jetul pulverizat de atac asupra focului si a stratului de fum. Acţiunea combinată (când situaţia o impune militarii sunt permanent pregatiti pentru retragere)
Efectul scontat este o acţiune globală în spaţiul incendiat, acţionând în acelaşi timp la răcirea şi la izolarea atmosferei, cât şi la acţiunea asupra focarului principal cu jeturile de apă. Această acţiune va genera după sine o producţie importantă de vapori supraîncalziţi, care va sprijini acţiunea ţevii, acţionând prin sufocare si supresie (o acţiune de comprimare asupra gazelor şi vaporilor, particulelor de fum ce determină deplasarea masei dintr-o zonă în alta). Este preferabil de a realiza acestă acţiune din exterior. Acest atac este realizat utilizând tehnica 8-urilor, a literelor sau a unui jet adaptat largit. Riscul destratificarii fumului este major in cazul unui atac combinat, ţinând cont de acţiunea verticală şi laterală a jetului, creând o agitaţie în atmosfera spaţiului respectiv.
Pozitia binomului pentru a permite ventilatia
42
Binomul are grijă să se lase în jos (în genunchi sau pe vine) pentru a permite aerului să pătrundă în spaţiul respectiv sau fumului şi gazului cald să iasa deasupra lui. În timpul deplasării într-un spaţiu, servanţii rămân aproape de sol, unde atmosfera e mai puţin caldă. Ei trebuie să controleze soliditatea podelei şi să evalueze situaţia, în măsura posibilului, de-a lungul pereţilor.
Pozitia binomului în deplasare
Binomul de siguranţă poate să-şi vadă intrarea şi pătrunderea facilitate, prin punerea în funcţiune a unei ventilaţii adaptate de către şeful de dispozitiv, permiţând diminuarea căldurii ambiante şi facilitarea vizibilităţii. Această ventilaţie permite, de asemenea evacuarea fumului
şi
gazelor
calde,
diminuarea
riscului de explozie. În cazul în care acţiune,
în
binomul purcede la
aceeaşi
ventilaţia,
proiecţia
ameliora
evacuarea
direcţie
ca
şi
apei prin ţeavă poate fumului
arse.
43
şi
gazelor
Evacuarea gazului si fumului spre exterior
Ameliorarea evacuarii gazurilor si fumului spre exterior prin proiectia apei in acelasi sens ca si ventilatia
Crearea unei ventilatii adaptate
Punerea in functiune a unei ventilaţii pentru a facilita actiunea binomului În anumite cazuri, binomul de siguranţă poate fi chemat să efectueze o acţiune de sprijin (acces unic, salvarea către o intrare de unde “scapă” fumul şi gazele calde). Acţiunea trebuie să fie rapidă, izolând fumul pentru a suprima orice risc de fenomen termic (dacă este posibil) cu protecţia unui binom de siguranţă şi punerea în lucru de către şeful de dispozitiv a unui mijloc care permite anihilarea fumului şi gazelor calde (ventilaţia).
Izolarea fumului
Evacuarea fumului si a gazelor calde
Binom de asigurare pentru sprijin Acţiune ofensivă rapidă de catre binomul de atac
Pătrunderea în spaţiu pentru a facilita evacuarea fumului şi a gazelor
44
În cadrul incendiilor de subsol, căldura acumulată poate fi foarte mare. Dacă accesul se face printr-o scară care dă exact în zona afectată şi dacă accesul binomului este necesar, acesta se va proteja printr-un jet difuzat de protecţie. După ce regulile de intrare sunt aplicate şi binomul de siguranţă adoptă o atitudine defensivă. Binomul de siguranţă ia o poziţie adaptată situaţiei pentru a intra în acel loc, pentru a preveni orice cădere. Şeful de ţeavă este apărat de coechiperul său. Şeful de ţeavă are grijă, deasemenea, să protejeze echipa de ieşirea gazelor calde acumulate în partea înaltă a volumului şi să răcească stratul de fum cu ajutorul jetului difuzat de atac. Pentru a fi eficace şi a acţiona cu siguranţă maximă în timpul stingerii unui incendiu, binomul de siguranţă trebuie să aplice planul de acţiune stabilit de şeful de dispozitiv într-o maniera coordonată, respectând strict principiile generale de punere în funcţiune a unei ţevi (tehnici de baza, atitudine de acţiune, metode de atac). 2. Lichidarea incendiului este faza în care se obţine întreruperea arderii şi se înlătură posibilitatea reapariţiei acesteia şi, se realizează prin: a)
acţiunea coordonată şi neîntreruptă a tuturor binoamelor de
stingere ce au primit misiunea de lichidare a focarelor de pe întreaga suprafaţă incendiată; b)
utilizarea
procedeelor
adecvate
şi
refularea
neîntreruptă
substanţelor de stingere la intensitatea care să asigure oprirea procesului
a de
ardere într-un timp scurt;
2. TEHNICI DE REFULARE A JETURILOR – METODA LITERELOR – METODE DE REFULARE
Tehnica de refulare în „8” Şeful de ţeavă manipulează ţeava făcând opturi, începând cu tavanul clădirii. Acestă tehnică permite o maturare globală a volumului continuu.
45
Şeful de teava poate realiza un "creionaj" marcând una din literele T, Z,O, punctul de plecare al realizarii literei fiind partea de sus. Seful de teava traseaza litera si inchide teava. Trasarea literei are ca obiectiv dirijarea jetului in spatiu intr-un mod dinamic in functie de configuratia locurilor si trasarea fiecarei litere. Spre exemplu, T poate fi folosita intr-un culoar, Z intr-o locatie medie, cu o ”maturare” centrala asupra focului si permitand maturarea focului, fumului si peretilor. Inchiderea tevii dupa trasare permite evaluarea debitului de refulare.
Tehnica literelor: T, Z, O
Atac final cu jet pulverizat Dacă este necesar, binomul opreste propagarea focului între o zonă cu foc si o zonă neatinsă, având un ecran de apă. Înainte de a evalua eficacitatea actiunii sale, seful de teavă întrerupe momentan proiectia apei pentru a permite vaporilor să se disipeze.
46
oprirea difuzării apei
împrăştierea vaporilor
focul nu mai este vizibil
Oprirea refulării apei Seful de teavă veghează să nu se atingă obiectele pentru a nu le deteriora si refuleaza apa necesară pentru a limita pagubele. ATENŢIE! În cazul unei scurgeri de gaze, seful de teavă are grijă să nu stingă flacăra, acumularea de gaze putând provoca o explozie. Actiunea binomului de stingere va consta in a proteja, dacă este nevoie. c)
executarea desfacerilor şi răcirea elementelor de construcţie si a
instalaţiilor; d)
evacuarea produselor de ardere pentru reducerea temperaturii şi
crearea condiţiilor de pătrundere către focar. Pe timpul stingerii incendiilor, servanţii execută concomitent acţiuni de supraveghere a construcţiilor, instalaţiilor vecine si intervin pentru prevenirea apariţiei unor noi focare. 7.i. Înlăturarea efectelor negative ale incendiului Este faza în care se execută măsuri şi acţiuni în scopul reducerii pagubelor materiale şi preîntâmpinarii apariţiei altor tipuri de risc. Intervenţia trebuie să fie bine organizată şi executată, într-o anumită ordine, pe baza unei concepţii unitare, şi cuprinde: a)
cercetarea perimetrului afectat şi salvarea persoanelor surprinse în clădiri,
instalaţii sau sub dărâmături; b)
lichidarea incendiilor;
c)
întreruperea reţelelor de alimentare cu apă, gaze, energie termică, curent
electric din zonele afectate, pun în pericol viaţa oamenilor sau pot contribui la propagarea incendiilor; d)
evacuarea apei din spaţiile blocate (subsoluri, demisoluri, pivniţe), unde se
găsesc materiale ce nu pot ii scoase sau bunuri materiale de mare valoare;
47
e) valorilor
amenajarea punctelor de lucru pentru salvarea persoanelor şi recuperarea materiale ; scoaterea de sub dărîmături şi transportarea supravieţuitorilor ;
acordarea primului ajutor medical. 7.j. Regruparea forţelor şi mijloacelor Constă în reorganizarea parţială sau totală a dispozitivului de intervenţie şi se execută atunci când apar schimbări importante în evoluţia evenimentului, la ordinul comandantului intervenţiei. 7.k. Stabilirea cauzelor (probabile) producerii evenimentului şi condiţiilor care au favorizat evoluţia acestuia Constituie acţiunile şi activităţile desfăşurate în scopul procurării, analizării şi exploatării datelor şi informaţiilor şi problemelor de orice natură, aprecierii corecte a condiţiilor care au favorizat evoluţia evenimentului şi identificarea celor care au determinat dezvoltarea şi propagarea acestuia. Stabilirea cauzelor producerii evenimentului se face de către o comisie alcătuită din comandantul intervenţiei, persoane din obiectivul incendiat, specialişti din instituţiile care au participat la intervenţie , potrivit reglementărilor aprobate de ministru şi/sau inspectorul general, referitoare la cercetarea la faţa locului. Stabilirea cauzelor se asigură, la cerere, şi în cazul intervenţiilor la care au acţionat alte forţe de intervenţie sau cetăţeni. Inspectoratele judeţene sunt obligate să asigure stabilirea împrejurărilor şi cauzelor (probabile) la toate intervenţiile din zona de competenţă la care au acţionat ori s-au deplasat forţe şi mijloace proprii. 7.l. Întocmirea procesului verbal de intervenţie şi a raportului de intervenţie Se realizează în conformitate cu reglementările şi procedurile elaborate în acest scop. 7.m.Retragerea forţelor şi mijloacelor de la locul acţiunii Este operaţiunea ce se execută la ordinul comandantului intervenţiei şi cuprinde: a)
încetarea lucrului tuturor mijloacelor de intervenţie;
b)
strângerea dispozitivului de intervenţie;
c)
curăţarea sumară şi verificarea accesoriilor şi utilajelor;
d)
verificarea existenţei şi aşezarea accesoriilor pe autospeciale şi utilaje;
48
e)
realizarea plinurilor cu apă a autospecialelor, dacă sunt posibilităţi de
alimentare; f)
verificarea prezenţei personalului participant la acţiune;
g)
îmbarcarea personalului pe autospeciale;
h)
încolonarea autovehiculelor;
i)
deplasarea forţelor şi mijloacelor la unitate/subunitate.
În funcţie de stadiul şi efectele operaţiunilor de intervenţie, retragerea forţelor şi mijloacelor se poate face eşalonat. În cazul în care situaţia impune, la locul intervenţiei pot rămâne temporar forţe şi mijloace în supraveghere sau se pot deplasa la altă misiune. Deplasarea forţelor şi mijloacelor la unitate/subunitate se execută cu respectarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice, în ordinea stabilită de comandant, prin folosirea mijloacelor de semnalizare optică. Dacă pe timpul înapoierii la cazarmă se descoperă un alt incendiu, şeful gărzii de intervenţie/comandant de echipaj ia măsuri pentru localizare şi lichidare şi raportează la subunitate despre aceasta. 7.n. Restabilirea capacităţii de intervenţie - se execută după înapoierea forţelor şi mijloacelor la unitate/subunitate şi constă în: a)
realizarea plinurilor cu substanţe de stingere, carburanţi şi lubrifianţi;
b)
întreţinerea şi verificarea accesoriilor şi tehnicii de intervenţie, remedierea
defecţiunilor, dacă este posibil; c)
înlocuirea echipamentului de protecţie ce nu mai poate fi folosit;
49
8. TEHNICA LUCRULUI PENTRU STINGEREA INCENDIILOR 8.1. Reguli generale de lucru pentru binomul de stingere Pe timpul intevenţiilor pentru stingerea incendiilor, binomul de stingere va respecta următoarele reguli: -
se va amplasa astfel încât substanţa stingătoare folosită să aibă eficienţa maximă iar poziţia aleasă să le asigure protecţia sau retragerea imediată în cazul producerii unor fenomene de natură să le pună viaţa în pericol;
-
va începe acţiunea de stingere pe direcţiile unde sunt persoane în pericol, urmărind în primul rând salvarea acestora, apoi pe direcţia în care se propagă incendiul;
-
acţiunile vor fi permanent ofensive, retragerea fiind permisă numai în cazuri deosebite, cu aprobarea sau la ordinul comandantului stingerii;
-
va proteja acele părţi ale construcţiei de care depinde integritatea şi rezistenţa acesteia, luând toate măsurile pentru a preveni prăbuşirea unor elemente de construcţii care să pericliteze viaţa oamenilor, să slăbească rezistenţa clădirii sau să determine dezvoltarea incendiului;
-
în interiorul clădirilor, apa va fi folosită, de regulă, în cantităţi strict necesare, utilizându-se ţevi cu robinet sau cu ajutaj pulverizator;
-
pentru stabilirea substanţei stingătoare şi a modului ei de folosire precum şi a măsurilor şi mijloacelor de protecţie necesare pe timpul acţiunii, este necesar să se cunoască specificul comportării diferitelor materiale în timpul arderii;
-
când arderea are loc pe suprafeţe verticale substanţele stingătoare vor fi refulate, de regulă, dinspre partea superioară;
-
la folosirea pulberilor se va urmări refularea de la o distanţă cât mai mică;
-
la stingerea lichidelor combustibile cu ajutorul spumei nu se va îndrepta jetul spre locul arderii decât după obţinerea unei spume de calitate
8.2. Stingerea incendiilor de substanţe combustibile solide Din această categorie fac parte: lemnul, păioasele, hârtia, cerealele, bumbacul, ţesăturile etc. Binomul de stingere la astfel de incendii se impune a se amplasa de regulă cât mai aproape de focar, pe acelaşi plan cu acesta sau mai sus şi funcţie de curenţii de aer (de regulă, cu faţa la focar şi contrar direcţiei din care bate vântul sau lateral).
50
8.3. Stingerea incendiilor de materiale lemnoase Temperatura de aprindere a lemnului este cuprinsă între 270 – 300 ºC putând dezvolta pe timpul arderii temperaturi de peste 1000 ºC . Datorită numeroaselor utilizări şi tratamentelor la care este supus lemnul în elementele de construcţie, propagarea arderii acestuia se realizează în moduri şi viteze diferite şi se degajă mari cantităţi de fum şi gaze de ardere. Pentru o acţiune eficientă se recomandă a se refula apa asupra zonei de ardere de sus în jos şi de departe către aproape. De regulă, se utilizează cantităţi însemnate de apă la stingerea incendiilor în depozitele de buşteni prin folosirea jeturilor compacte urmărindu-se inclusiv dislocarea unor stive. Se va urmări întotdeauna protecţia elementelor de construcţie sau a stivelor învecinate prin utilizarea ţevilor cu jet pulverizat şi în mod deosebit se va urmări locul de amplasare al binomului de stingere pentru evitarea surprinderii acestora în condiţiile prăbuşirii halelor, stivelor, elemente de construcţie. Datorită suprafeţelor mari pe care se intervine, intervenţia va fi sectorizată stabilindu-se sectoare de stingere şi sectoare de protecţie. Binomul de asigurare – salvare poate sprijini acţiunea de stingere prin crearea unor căi de pătrundere şi acces, tăieri ale elementelor de construcţie sau evacuarea materialelor neaprinse din zona de ardere. La fabricile de mobilă binomul de stingere va avea întotdeauna în calcul pericolul exploziei datorită prafului combustibil depus sau instalaţiilor din secţii. La secţiile de lăcuire sau în locurile în care se află mari cantităţi de substanţe combustibile lichide se vor utiliza, de regulă, ţevi generatoare de spumă sau numai jeturi pulverizate. Amplasarea servanţilor, şi îndeosebi a binomului de stingere, se va realiza sub elementele portante ale construcţiilor respectându-se regulile stabilite la pătrunderea în spaţii închise. 8.4.Stingerea incendiilor de vegetaţie uscată,păioase O caracteristică aparte a incendiilor de păioase o reprezintă propagarea cu repeziciune şi pe suprafeţe mari datorată vântului, gradului de uscăciune al acestora, modului de depozitare etc. Pe timpul incendiului se degajă temperaturi medii şi cantităţi însemnate de fum. De regulă, se va urmări, de către binomul de stingere refularea apei cu jet pulverizat, urmărirea stingerii scânteilor produse şi transportate de curenţii de aer, protejarea suprafeţelor învecinate. Se recomandă crearea unor zone de siguranţă în lanurile de păioase care sunt surprinse de incendiu pentru evitarea propagării pe direcţia vântului.
51
La stingerea stivelor de furaje se poate apela la utilaje pentru răsturnare şi desfacere concomitent cu utilizarea jetului de apă pulverizat pentru prevenirea aprinderii. Pe suprafeţe mari se pot utiliza pentru stingere mături, furci, lopeţi, oprindu-se propagarea prin izolarea de aerul atmosferic (baterea păioaselor). 8.5. Stingerea incendiilor de hârtie, bumbac, ţesături Binomul de stingere, la acest tip de incendii, va acţiona, de regulă, cu jeturi pulverizate, urmărind în mod deosebit protejarea maşinilor şi utilajelor. Respectându-se modalităţile de pătrundere în spaţii închise, după identificarea focarului se va urmări protecţia împotriva propagării prin goluri (diverse instalaţii, locuri de trecere, uşi, ferestre). După caz, stingerea materialelor poate avea loc pe locurile de evacuare, ţinându-se cont de faptul că baloţii de bumbac se impun a fi desfăcuţi. Incendiile izbucnite la elementele de construcţie ale depozitelor de hârtie, bumbac, vor fi stinse prin utilizarea jeturilor de apă compacte, protejându-se elementele de susţinere. 8.6. Stingerea incendiilor la depozitele de cereale Incendiile produse la cereale degajă temperaturi de până la 1000 ºC, de regulă, arderea fiind mocnită şi cu viteze mici de propagare. La aceste incendii se degajă mari cantităţi de fum şi gaze, îndeosebi CO2 şi CO, existând în permanenţă riscul producerii exploziilor datorat prafului în suspensie. De regulă, trebuie urmărite următoarele: -
la magazii se vor utiliza jeturi pulverizate care vor fi refulate asupra cerealelor după stingerea elementelor de construcţie;
-
după caz, se poate executa deplasarea pe suprafaţa cerealeor utilizându-se punţi improvizate;
-
concomitent cu acţiunea de stingere se va urmări în permanenţă evacuarea masei de cereale neaprinsă şi învecinată; când nu există posibilitatea evacuării cerealelor se vor utiliza prelate umede;
-
se recomandă utilizarea ţevilor perforate pentru stingerea masei de cereale în interiorul căreia se desfăşoară arderea;
-
la morile de cereale se va urmări utilizarea jetului pulverizat pentru umezirea prafului aflat în suspensie şi evitarea formării de amestecuri explozive;
52
ATENŢIE! La depozitele de făină se va evita utilizarea apei în cantitate mare pentru evitarea formării unei cruste (făină umezită şi transformată în pastă) ce împiedică acţiunea apei. 8.7. Stingerea incendiilor de mase plastice Aceste incendii se caracterizează prin degajări de mari cantităţi de fum şi gaze de ardere cu real pericol pentru binomul de stingere. De regulă, au loc propagări rapide datorită revărsărilor de produse încălzite şi comportărilor diferite ale maselor plastice pe timpul arderii. Unele dintre acestea ard cu flacără luminoasă şi mari degajări de fum, altele cu flăcări mici şi cu degajări slabe de fum. ATENŢIE! De regulă, la arderea materialelor plastice are loc fenomenul topirii şi picurării ce reprezintă un real pericol pentru personal Pentru stingere se utilizează jeturi de apă pulverizate sau spumă concomitent executându-se protecţia elementelor de construcţie şi a instalaţiilor existente. Binomul de asigurare va acţiona pentru evacuarea materialelor, executarea deschiderilor, evacuarea fumului şi gazelor pentru crearea condiţiilor de lucru. 8.8. Stingerea incendiilor de substanţe combustibile lichide şi gazoase Incendiile de substanţe combustibile lichide sunt însoţite de mari degajări de temperatură, peste 1000 ºC, fum şi gaze toxice. Arderea acestora poate avea loc la diferite instalaţii, rezervoare sau revărsări. De regulă, pentru stingere, se vor utiliza combinat jeturi de apă şi spumă pentru protecţie respectiv pentru stingere. Întotdeauna refularea va urmări crearea unui covor de spumă asupra stratului de combustibil evitându-se balbotarea acestuia. Reprizele de acţiune pentru stingere cu spumă vor fi conduse simultan de la autospeciale la ordinul comandantului intervenţiei pentru buna eficienţă a refulării. În rezervoarele cu produse negre sau ţiţei se interzice introducerea apei pentru evitarea producerii fenomenului de fierbere şi debordarea produsului incendiat. Pentru stingerea incendiilor de lichide combustibile revărsate se va urmări realizarea unui strat de spumă, apă pulverizată, nisip sau pământ când stratul de lichid nu depăşeşte 5 cm grosime. Pentru straturi de lichid cu grosimi mai mari de 5 cm se va utiliza obligatoriu spumă sau pulbere. Cu toate ca in acest caz se utilizeaza spuma pentru a realiza extinctia unui foc de
53
hidrocarbura anumite focuri de acest tip de suprafata redusa pot fi stinse (in caz de necesitate) prin pulverizarea apei.
Jet pulverizat în timpul deplasării
Partea de jos a jetului pulverizat, totdeauna in contact cu suprafata panzei de apa
Foc de lichid combustibil pe suprafata redusa
Distanta adaptata
Stingerea unui incendiu de lichid combustibil revărsat Fig. 33 De fapt, apa proiectata sub forma de picaturi in cantitate suficienta si aplicata intr-o maniera eficace absoarbe caldura degajata, conducand la extinctia suprafetei in flacari. Şeful de ţeavă trebuie să utilizeze un jet pulverizat la distanta – adaptata pentru a acoperi o suprafata mare. El trebuie sa deplaseze teava lent si sa aiba grija ca pozitia de jos a jetului pulverizat sa fie in contact cu suprafata panzei de lichid incendiat. Jetul nu trebuie sa fie “aruncat” pentru a evita orice fel de proiectie, iar actiunea lui nu trebuie sa se raspandeasca pe toata suprafata focarului. DE REŢINUT! Binomul de stingere nu trebuie sa stea langa revarsarile de combustibil sau langa panzele de apa continand combustibil pentru a evita riscul unor arsurii in caz de inflamare inopinata. 8.8.1 ACŢIUNEA DE PROTECTIE A BINOMULUI DE STINGERE Una sau mai multe tevi cu jet pulverizat pot servi drept protectie in timpul unei deplasări spre locul închiderii unei vane (robinet) pe conducta inflamată. In cazul unui foc mare, inchiderea robinetului pe conducta ce a luat foc poate fi efectuata de catre un operator protejat de catre doua binoame de siguranta, cu ajutorul a doua tevi cu jet pulverizat. Jeturile tevilor trebuie sa se intersecteze
pentru a asigura o protectie maxima.
Echipamentul de protectie individuala trebuie sa fie optim, iar miscarile celor care intervin trebuie sa fie lente si coordonate, pentru a actiona cu siguranta. Ansamblul echipei trebuie sa
54
faca fata focului in orice conditie. Dupa inchiderea robinetului, echipele revin la punctul de plecare, retragandu-se sub protectia tevii pentru a evita revenirea unui incendiu. Racirea instalaţiei incendiate este efectuata imediat după începerea operaţiunilor de stingere, cu ajutorul unei tevi cu jet pulverizat adaptat.
Deplasarea binoamelor pentru inchiderea robinetului pe o conducta incendiată 8.8.2. DILUAREA UNUI NOR DE GAZ INFLAMABIL Jet difuzat cu cea mai mare deschidere posibila
Diluarea unui nor de gaz O teava in pozitie de jet pulverizat cu cea mai mare deschidere posibila, permite diluarea in aer a unui nor de gaz inflamabil (ex.:scurgerea de gaz). Apa trebuie proiectata in sensul directiei vantului. 8.8.3. CREAREA PERDELELOR DE APA Pentru a proteja un element ameninţat de foc aflat în apropierea unui incendiu de lichide combustibile sau pentru a stopa o eventuala propagare a incendiului, se poate utiliza o perdea de apa cu jet drept sau jet cu deschiderea cea mai mare posibila. Suprafata apei interpusă trebuie să fie suficientă pentru a asigura absorbţia de caldura necesară.
55
In cazul unei stopari a progresiei unui nor de gaz sau de vapori, şeful de ţeava trebuie să realizeze o perdea de apa, orientand jetul perpendiculat pe sensul vantului.
Perdea de apa cu jet difuzat cu cea mai mare deschidere posibila
Perdea de apa cu jet drept
Perdea de apă 8.9.4. RACIREA UNEI CISTERNE CU CONTINUT COMBUSTIBIL Când rezervoare sau cisterne cu lichide sau gaze inflamabile sunt expuse actiunii flacarilor, racirea se poate asigura printr-un jet drept utilizat la deschiderea maxima. ATENŢIE! A se tine cont de riscurile expunerii personalului, utilizarea tevilor de apa pentru racirea rezervoarelor trebuie sa se limiteze la actiuni localizate, necesitate de catre o actiune operationala speciala (salvare,evacuare), punerea in lucru a tevilor pe suport trebuie sa fie privilegiata. In cazul unui volum nonsferic apropierea se face perpendicular pe axa continutului, niciodata de la extremitati. De fapt sub actiunea caldurii, rezervorul risca sa se rupa si sa explodeze si sa se transforme in proiectil. Jetul trebuie sa fie proiectat pe partea superioara a rezervorului sau a cisternei, pentru ca apa sa se scurga de o parte si de alta, creand o pelicula de lichid potrivita pentru racirea peretilor rezervorului.
56
VAPORI
LICHID
Jet dirijabil pe partea superioara, deasupra nivelului lichidului In orice caz apa proiectata trebuie sa fie dirijata, pentru eficacitate, deasupra nivelului lichidului din rezervor. In masura posibilului, personalul de interventie se va plasa protejandu-se in spatele unor ecrane (alte vehicule, elemente de mobilier, vehicul de incendiu, etc). Când scăpările de gaze combustibile sunt mari nu se va acţiona direct la stingerea lor ci se vor lua măsuri de limitare a incendiului prin acoperire, îndepărtare sau umezirea materialelor expuse aprinderii. Încetarea arderii se va obţine prin oprirea scurgerii gazului. DE REŢINUT! În cazul aprinderii gazului scăpat din conducte de alimentare a localităţilor sau clădirilor se vor respecta următoarele reguli: -
se vor îndepărta persoanele din zonă;
-
se va opri circulaţia, când există riscul surprinderii de explozie;
-
se interzice folosirea focului;
-
se anunţă echipele specializate;
-
se refulează jet pulverizat pentru protecţia clădirilor şi instalaţiilor.
8.10.
Stingerea
incendiilor
de
instalaţii
electrice
(centrale
electrice,
transformatoare) ATENŢIE! Acţiunea de stingere executată de către binom va începe numai după scoaterea de sub tensiune a tuturor instalaţiilor. La centralele electrice este posibilă formarea unor amestecuri explozive de hidrogen şi aer în sala turbinelor, incendiul putându-se propaga prin canalele de cabluri de la o instalaţie la alta.
57
De regulă, se degajă cantităţi mari de fum şi gaze toxice care purtate de curenţii de aer inundă în scurt timp toate încăperile. DE REŢINUT! În permanenţă există riscul prăbuşirii elementelor de construcţie incendiate. Cele mai multe incendii la centralele electrice izbucnesc în sala turbinelor la instalaţiile cu ulei şi la tunelurile cu cabluri. ATENŢIE! Dacă pe timpul intervenţiei apar furnicături pe corp se poate deduce că instalaţia se află sub tensiune. La transformatoare incendiile se caracterizează prin : -
arderea uleiului din cuvă transformatoarelor însoţită de formarea unui fum gros;
-
scurgerea uleiului din cuvele transformatoarelor şi pătrunderea incendiului în interiorul acestora;
-
formarea de amestecuri explozive ca urmare a disocierii uleiului din transformatoare.
Pentru stingerea incendiilor la transformatoare se va acţiona cu apă pulverizată, spumă, bioxid de carbon, pulberi stingătoare, nisip. DE REŢINUT! Este interzisă injectarea apei direct în interiorul transformatorului pentru a se evita scurgerea uleiului încălzit. În scopul localizării incendiului se va acţiona pentru răcirea cuvei transformatorului utilizându-se jeturi pulverizate de apă iar pentru lichidarea incendiului în cuvă se va utiliza spuma . La tunelurile cu cabluri electrice dezvoltarea incendiilor este favorizată de învelişul din material combustibil al cablurilor electrice avându-se în vedere următoarele: -
incendiile se dezvoltă relativ încet cu degajări de temperatură mici, cu fum dens şi iritant;
-
incendiile se propagă cu repeziciune mai ales pe verticală (schimb puternic de gaze);
-
se degajă mari cantităţi de oxid de carbon şi acid cianhidric fiind foarte nociv pentru personal;
-
în tuneluri când cablurile nu sunt sub tensiune se poate utiliza spuma sau apa pulverizată iar în caz contrar se vor utiliza doar pulberi şi gaze inerte.
58
8.11. Stingerea incendiilor la fabrici de lacuri, vopsele , cauciuc Aceste tipuri de incendii sunt caracterizate printr-o propagare violentă şi cu repeziciune. Au loc pe timpul arderii mari degajări de temperatură care afectează rezistenţa materialelor de construcţie. Există pericolul producerii unor amestecuri explozive. Pentru stingere, binomul va utiliza spumă sau pulberi şi în condiţii impuse apă, dar numai în jeturi pulverizate.
9. STINGEREA INCENDIILOR LA CONSTRUCŢII
Activitatea de intervenţie a binomului de stingere va urmări întotdeauna studiul elementelor de construcţie şi importanţa abordării acestora. Astfel, întotdeauna binomul de stingere va urmări prioritar protejarea elementelor portante, a celor combustibile astfel încât să existe eficienţă în refularea substanţelor de stingere. Materialele de construcţie utilizate au comportări diferite pe timpul incendiilor astfel că se impune cunoaşterea caracteristicilor acestora. Pe timpul incendiului asupra materialelor acţionează temperaturi înalte ce pot determina scăderea rezistenţei lor, astfel că se impune protecţia prin răcire în unele situaţii, dar totodată există posibilitatea unei acţiuni negative pe timpul folosirii neraţionale a substanţelor de stingere.
9.1. Stingerea incendiilor la etajele clădirilor Propagarea incendiului se realizează de regulă, în plan vertical de jos în sus şi în plan orizontal. De regulă, se degajă mari cantităţi de fum ce pot inunda încăperile sau casa scărilor iar incendiul se poate propaga cu repeziciune când există goluri în construcţie. ATENŢIE! Acţiunea de localizare – lichidare se va realiza după o atentă analiză a locaţiei şi a zonei focarului principal pentru evitarea surprinderii. DE REŢINUT! Comandantul intervenţiei va stabili sectoare de intervenţie pe toate etajele ce pot fi afectate persoanele sau bunurile. Se vor avea în vedere următoarele:
59
-
binomul de stingere se va amplasa cât mai aproape de focar în încăperile învecinate sau în exterior pe scările din dotare;
-
de regulă, are loc răcirea sau umezirea elementelor de construcţie pe direcţia de propagare;
-
apa va fi utilizată raţional pentru evitarea deteriorării celorlalte nivele;
-
bunurile ce nu pot fi evacuate vor fi protejate prin jeturi pulverizate sau după caz acoperite cu prelate sau alte mijloace;
-
binomul de asigurare va acţiona pentru efectuarea unor deschideri în elementele de construcţie pentru descoperirea căilor ascunse de propagare a incendiului, pentru evacuarea bunurilor. O teava poate fi amplasată pe sol sau în aer pentru a opri propagarea focului spre
exterior, la etajele superioare ale unui imobil. Seful de teava are grija sa nu dirijeze jetul direct inauntru, pentru a nu rani binoamele angajate in actiune, sa nu impinga focul si sa nu perturbe iesirea fumului si a gazelor calde. El isi creeaza actiunea din momentul stoparii propagari focului. In cazul utilizarii unei scari exterioare, ca si in cazul unui atac la inaltime, el are grija sa nu manevreze teava in plan orizontal pentru a nu antrena o reactie a scarii.
Stoparea propagarii
Jet nedirijat direct inauntru
Fig. 38 Refularea apei folosindu-se: Teava de la sol
Teava de pe o scară
9.1.1. DISPERSAREA FUMULUI ŞI TEMPERATURII PRIN JET DE APĂ Aceasta este o procedură simplă, deşi limitată, pentru a facilita evacuarea de căldură, fum, gaze şi vapori a unui volum.
60
Această tehnică este utilizată pentru a aerisi un spaţiu cu fum după pătrundere, dacă acesta nu este afectat de un incendiu şi de posibilitatea unei propagări. Dispersarea prin jet de apă constă în proiectarea din interior a unui volum de apă, jet pulverizat printr-o deschidere care să acopere cel puţin 90% din suprafaţă, vârful ţevii fiind plasat la circa 0,5m. Aerul aspirat prin jetul pulverizat antrenează şi gazele produse de ardere. Principalul dezavantaj al acestei metode constă în riscul de a provoca, în anumite cazuri, daune suplimentare prin apa utilizată excesiv.
9.1.2.Dispersarea compuşilor de ardere prin jet de apă Anihilarea gazelor calde şi a fumului de ardere Pentru a evita riscul de aprindere a gazelor evacuate printr-o deschidere şi o eventuală propagare, ele pot fi annihilate prin intermediul unei ţevi cu jet pulverizat. Şeful de ţeavă supraveghează dirijarea jetului lent spre deschidere, niciodată în interior, pentru a nu bloca evacuarea fumului şi pentru a facilita ventilarea.
Anihilarea compuşilor de ardere prin jet
Fig. nr.45 61
9.1.3. Răcirea sau umidificarea unei suprafeţe O ţeavă poate fi pusă de pe un plan drept sau o schelă procedând la răcire sau umidificarea unei suprafeţe, a unui volum sau a radiaţiei. Şeful de ţeavă poate efectua o măturare pentru a acoperi toată suprafaţa de răcit.
Răcirea unei suprafeţe Protecţia unui servant sau a unui binom O ţeavă sub presiune poate fi situată în apropiere pentru a securiza acţiunea. Şeful de ţeavă trebuie să rămână atent în apropiere pentru a interveni în caz de pericol.
Ţeavă de protecţie 9.2. Stingerea incendiilor la podurile clădirilor Aceste incendii se caracterizează prin propagare rapidă favorizată de combustibilitatea elementelor de construcţie ale acoperişului prin mari degajări de fum care pot pătrunde şi la etajele inferioare sau case de scări. De regulă, binomul de stingere va utiliza jeturi pulverizate asupra elementelor şi materialelor combustibile şi jeturi compacte pentru desprinderea celor arse de cele nearse. Se vor avea în vedere următoarele: -
se va acţiona din acelaşi plan sau pe un plan superior celui afectat de focarul principal;
-
se va executa desfacerea acoperişului pentru evacuarea fumului, pătrunderea servanţilor sau după caz întreruperea continuităţii arderii;
62
-
se va crea o fâşie de siguranţă pe direcţia opusă propagării prin amplasări de ţevi şi evacuări de materiale;
-
se recomandă acţiunea binomului de stingere pe scări şi autoscări pentru protecţia acestuia;
-
se va evita refularea apei în cantităţi mari pentru reducerea daunelor colaterale;
-
se va urmări lichidarea tuturor focarelor, urmărindu-se îndeosebi locurile de îmbinare ale elementelor de construcţie;
-
se va urmări protecţia tuturor elementelor de construcţie prin utilizarea jeturilor pulverizate.
ATENŢIE! Binomul de stingere, în acţiune, va fi întotdeauna predispus căderii în gol datorită planşeelor şi tavanelor false ce se realizează în clădiri. Binomul de siguranţă va realiza deschideri pentru evacuarea fumului, evacuarea persoanelor şi supravegherea elementelor de construcţie. După caz, se execută evacuarea bunurilor materiale. 9.3. Stingerea incendiilor din subsoluri Incendiile la subsoluri se caracterizează prin posibilitatea propagării la parter şi etaje, ventilaţie redusă prin degajarea unor mari cantităţi de fum şi gaze toxice şi prin creşterea rapidă a temperaturii, uneori peste 1000ºC. Binomul de stingere va urmări întotdeauna să se amplaseze cât mai aproape de focarul principal şi va avea în vedere următoarele: -
daca accesul se face printr-o scara care da exact in zona afectata si daca penetrarea binomului e necesara, acesta se va proteza printr-un jet difuzat de protectie;
-
după aplicarea regulilor de intrare binomul de atac adopta o atitudine defensiva;
-
binomul ia o pozitie adaptata pentru a intra in acel loc, pentru a preveni orice cadere a elementelor de construcţie;
-
seful de teava este protejat de coechiperul sau;
-
seful de teava are grija, deasemenea, sa protejeze echipa de iesirea gazelor calde acumulate in partea inalta a volumului si sa raceasca stratul de fum cu ajutorul jetului pulverizat. Elemente de analiză la pătrunderea în subsol a binomului de stingere
Binomul de siguranţă va sprijini acţiunea executând următoarele: -
va supraveghea zona unde acţionează binomul de stingere;
-
va urmări închiderea tuturor robinetelor, conducte de gaze, lichide din zonă;
-
va asigura iluminarea subsolului;
63
-
va evacua materialele din zonă,
-
va executa demolări, tăieri, demontări de elemente de construcţie pentru evacuarea fumului, a binomului de stingere în cazul surprinderii;
-
va proteja elementele de construcţie;
-
după stingere va evacua apa din subsol.
Potential mare de gaz si fum
Protectia echipei impotriva iesirii gazelor calde; Izolarea stratului de fum printr-un jet pulverizat
Protectia in timpul penetrarii si coborarii in spatiul respectiv printr-un Pozitia de coborare jet pulverizat. adaptata; securizarea sefului de teava de catre coechipieri
9.4. REGULI ŞI MĂSURI DE SECURITATE Reguli de securitate individuala si colectivă Înainte de orice angajament, echipajul binomului de siguranţă controlează fiecare componentele echipamentului de protecţie individual al echipajului binomului de stingere.
Control încucişat al protecţiei individuale
Binom indisociabil
Binomul de siguranţă operează pe sectorul desemnat lui de şeful de dispozitiv şi va rămâne indisociabil pe toată durata angajamentului oricare ar fi situaţia întâlnită (dificultăţi de acţiune, apariţia unui incident sau a unui accident, salvarea vreunei victime sau pompier).
64
Se realizează control încrucişat al protecţiei individuale; coechiperul oferă ajutor şi şefului de ţeavă, în special în manipularea furtunului, îl restabileşte în poziţia sa dacă este necesar. El obsevă mediul înconjurător în permanenţă pentru a asigura acţiunea binomului. În cazul unei vizibilităţi reduse (întuneric, fum gros), binomul de siguranţă trebuie, pentru a rămâne indisociabili, să foloseasca o legătură personală (cod de semne şi semnale). Când se foloseste cordiţa de legatura: ─ daca este necesară o libertate mai mare de mişcare pentru a asigura acţiunea, coechiperii pot să se ţină unul de altul prin cordiţa de legătură la 1 – 2 m; ─ în caz de necesitate de evacuare urgentă (ex.prabuşire iminenta) şi de vizibilitate redusă care nu garantează drumul de întoarcere prin intermediul furtunului care alimentează ţeava, binomul va utiliza cordiţa de legătură pentru a găsi ieşirea în siguranţă. Stabilitatea structurilor clădirilor trebuie evaluată în împrejurimile clădirilor sinistrate înainte de a intra şi a acţiona (fragilitatea elementelor de susţinere, fisura peretilor,etc).
Evaluarea stabilitatii structurilor Binomul de siguranţă trebuie să aprecieze stabilirea solului şi să supravegheze părţile ce îşi pot schimba poziţia. Şeful de ţeavă are grijă să nu dirijeze jetul tevii sale spre un alt binom în acţiune, pentru a evita orice accident.
65
Controlul refulării substanţelor de stingere ATENŢIE! Este interzisă utilizarea ţevii pentru a proiecta pe hainele de protecţie a unui coechiper care a fost supus la temperaturi mari, pentru a-l raci. De fapt, producerea de vapori la temperatura ridicată, indusă de apă proiectată pe hainele de protecţie, riscă să rănească (opărească) grav purtatorul. Totusi, racirea unui coechiper cu ajutorul unei tevi este posibilă doar daca poarta o haina de protectie adaptata.
Analiza fenomenelor prin observare – ascultare (primul servant va analiza de regulă sus – jos, al doilea stânga - dreapta) In general seful de teava isi inchide teava in timpul deplasarii sau cand nu mai observa foc el poate totusi, in anumite cazuri, sa pastreze teava deschisa pentru a purcede la deplasare (ex.radiere termica si portanta) sau pentru a se retrage. In cazul unei alimentari cu apa, seful de teava va tine teava partial deschisa pentru a evita orice accident in caz de in presiune neanuntata (jet dirijat spre un alt binom, dezechilibru, lovitură de berbec). ATENŢIE! In timpul deplasării, binomul de stingere va ramane atent la piedicile din jur, mai ales in absenta vizibilitatii (intuneric, fum): scari, gropi, cablu electric atarnat din tavan, materiale in curs de cadere Prezenta scanteilor, trosniturilor, caracteristice in timpul unui incendiu, o senzatie de furnicaturi la nivelul mainilor sefului de teava pot indica prezenta echipamentelor sub tensiune (ricuri electrice) si trebuie sa antreneze punerea in siguranta a binomului si informarea sefului de dispozitiv.
66
In fata acestor riscuri electrice si in caz de necesitate absoluta de utilizare a tevii, binomul de stingere adapteaza distanta (deplasarea maxima ) iar seful de teava utilizeaza si orienteaza jetul potrivit necesităţilor (jet indepartat cu un unghi de deschidere de min. 30 de grade). ATENŢIE! In orice caz trebuie prevăzut şi repetat, itinerariul de intoarcere si de salvare! Se realizează prin: -
comunicatie existenta (scari, culoare, terase, acoperis );
-
deschizaturi (ferestre, usi, trape );
-
linia ghid la locul ei;
-
linia ghid reprezentata de asezare; in acest caz, seful de teava isi inchide teava, iar binomul urmeaza furtunul pana la iesire;
-
scara portabila sau aeriana accesibila printr-o deschizatura (fereastra, terasa ). Membrii binomului de stingere comunica intre ei, precum si cu celelalte binoame in
actiune. Binoamele informeaza despre evolutia situatiei si pot , in plus, să ceară mijloace pentru facilizarea acţiunii lor (punerea in functiune a unei ventilatii, sustinuta de un alt binom, binomul de securitate). d)
organizarea gărzii de intervenţie şi înlocuirea personalului, după caz;
e)
asigurarea asistenţei medicale.
67
10. Bibliografie 1. Regulamentul de instrucţie al serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă-intervenţii la incendii RSU-01-proiect IGSU 2. Ghidul instructorului în formarea personalului pentru situaţii de urgenţă-col. Burlui Ion, lt.col. Popovici Sorin,plt. Popovici Bogdan, plt. Cojocar Simona 3. Ghid naţional francez de referinţă- departament SDIS 77-Franţa 4. Pregătirea subunităţilor operative- aspecte de principiu teoretice şi practice-col. Burlui Ion, lt.col.Popovici Sorin, plt. Cojocar Simona 5. Studiul fenomenelor complexe-simulare în caisson-col. Burlui Ion, lt. col. Popovici Sorin, plt. Popovici Bogdan, Plt. Cojocar Simona 6. Cercetarea cauzelor de incendiu- Sorin Calotă, Gheorghe Popa, George Soreacu, Simion Dolha - 2010
68
