Profesorul ideal Sunt unii oameni, puțini la număr, care și-au închinat toată viața înfăptuirii unui ideal, învingând toate greutățile, până au ajuns să realizeze ceea ce și-au propus. Pe acești oameni îi apropie aceeași dragoste pentru tineret, același spirit de solidaritate, aceeași comunitate de sentimente. Își zic frați, adică frați pentru binele tuturor. Acești oameni sunt profesorii. Aflat într-o lume în continuă și rapidă schimbare, profesorul societății de azi trebuie să devină receptiv la schimbări, să le anticipeze și să le înțeleagă pentru ca astfel să se poată adapta la ele. Experiențele vor fi interiorizate, iar realitatea va fi permanent interpretată, pentru a i se găsi sensuri noi și a-i conferi profesorului o autonomie crescută. Dascălii sunt niște visători și niște realizatori. Toată viața lor luptă pentru a pune în practică, cu o energie neasemuită, proiectele lor, și reușesc de cele mai multe ori, pentru că au putere de convingere și o hotărîre care nu se dau bătute niciodată. În clasă sunt blânzi și înțelegători, dar și severi când vine vorba de învățătură și disciplină. Sunt plini de inițiativă. Ideea educației permanente nu este nouă. Necesitate fundamentală, ea este o consecință a creșterii informațiilor și a uzurii accelerate a acestora, a creșterii nivelului de aspirație spre cultură și educație. Tudor Vianu afirma că nu există nicio opoziție între ipostaza de profesor și cea de cercetător, chiar dacă considera că profesorul transmite cunoștințe și cercetătorul le îmbogățește. Pentru a fi stimat de colegi și prețuit de discipoli, profesorul trebuie să aibă o bună pregătire de specialitate și psihopedagogică. El trebuie să știe nu numai volumul de cunoștințe recomandat de programă și manuale, ci și cui sunt destinate acestea. Unii dascăli, modești, chiar umili în aparență, își închină viața generațiilor tinere, dându-le primele cunoștințe despre lume și sădindu-le în suflet dragostea pentru carte. Dar pentru a avea succes el trebuie să se perfecționeze zilnic cu scopul de a-și însuși un bogat repertoriu de metode și procedee cu care să ajungă la sufletul copiilor. Figurile luminoase ale unor dascăli din trecut au fost evocate cu căldură de marii noștri clasici. Cu multă duioșie și evlavie vorbesc Ion Creangă de bădița Vasile, Ion Luca Caragiale de Basile Drăgoșescu, Mihail Sadoveanu de Domnul Trandafir. Acești învățători au considerat ca o datorie sfântă să sădească în sufletul tinerelor generații iubirea față de popor, față de frumusețile patriei. Un bun dascăl este acela care se implică emoțional atunci când vorbește în fața clasei, astfel încât copiilor să li se taie răsuflarea. Un bun dascăl este acela care îi face pe elevi, în toiul povestirii, să-i vadă pe Ștefan cel Mare și pe Mihai Viteazul, în mijlocul luptei pentru libertatea poporului român. Elevii îl îndrăgesc atât de mult pe acel profesor care ştie a comunica cu ei la şcoală, dar şi în afara ei, este înțelegător, găsește metode de predare atractive, este exigent, dar în limite rezonabile, notează corect, ştie să glumească, să manifeste preocupare pentru înțelegerea materiei, pentru problemele personale ale elevilor, încearcă să organizeze ieşiri pentru a le putea descoperi acestora şi alte laturi, care respectă el însuși regulile pe care le stabileşte pentru copii.
Profesorul model este acela care, de-a lungul anilor, prin activitatea lui obștească, încearcă să contribuie, pe cât este posibil, la educarea sănătoasă a tinerelor generații. Reușind să stabilească un echilibru și o evoluție sincronică a pregătirii sale de specialitate, pe de-o parte, și a celei metodologice, pe de altă parte, profesorul nu va mai fi pândit de cele două pericole care-l amenință. Întâi, el nu se va lăsa dominat de disciplina pe care o predă, abandonându-și problemele pedagogice. În al doilea rând, însușindu-și arta și știința predării, el nu va considera că acest dar ține loc de toate. Câtă muncă, câtă strădanie, câtă alergătură! Cu voință dârză, ajunge să convingă. Eu una cred că dascălul model este acela care, asemenea lui Creangă, spune: Când fac o lecție, mă gândesc la mine când eram școlar; mă gândesc la mine pe unde nu înțelegeam și caut să lămuresc copiilor așa ca să înțeleagă. Pentru meritele deosebite ale acestor oameni se cuvine să ne aplecăm cu dragoste și admirație în fața lor!
Studentul ideal Cum trebuie să fie un student ideal? Există oare un student ideal? Ori, mai degrabă cuvântul ideal este o noţiune complexă a cărei polaritate semantică pendulează între polii: adevăr – aspiraţie şi dependenţă (faţă de profesor spre independenţă). Deci, studentul care tinde spre a fi ideal trebuie şi ştie să-şi asume responsabilitatea pentru propria învăţare şi învaţă să înveţe, formându-şi şi dezvoltându-şi competenţe cheie transferabile în toate domeniile învăţării universitare, spre exemplu: planificarea studiului, managementul timpului, îşi gestionează şi îşi controlează activ învăţarea, caută proactiv oportunităţi pentru învăţare şi calificare profesională şi utilizează strategii de învăţare adecvate acestora (se implică într-un proces interoactiv prin care îşi fixează obiective de învăţare de lungă şi de scurtă durată, reflectează asupra progreselor învăţării şi le evaluează). Prin urmare, elevul devenit student odată ce îşi scoate capul în lume, observă faptul că pilonii de bază pe care se poate clădi un caracter puternic sunt: seriozitatea, responsabilitatea, colegialitatea, şi chiar credinţa. Credinţa în Dumnezeu că te-a lăsat cu un scop anume, credinţa personală că poţi urma divinitatea, adică poţi tinde spre ideal şi credinţa în ceilalţi semeni, activând în diverse proiecte. De fapt, studentul ideal nu există sub nici o formă! Dar, dacă este atent, conştiincios, punctual, dacă este interesat de cultură, preocupat să citească cât mai multe cărţi, dacă ştie să fie distractiv, şi are simţul umorului poate fi înscris în “cursa perfecţiunii”, dar bineînţeles că nu este de-ajuns. Studentul ideal trebuie să fie inteligent, interesat de o largă diversitate de domenii, să fie comunicativ. Un student care tinde să se perfecţioneze trebuie să ştie să se integreze cu uşurinţă în mediul studenţesc, să participe cu interes la viaţa studenţească, culturală şi ştiinţifică şi foarte important este faptul că studentul trebuie neapărat să respecte principiile morale, să-şi facă o autoinstruire didactică şi chiar să-şi atingă cerinţele pentru a ajunge la marea performanţă.
De ce am ales sa participati la acest modul? Am ales acest modul de didacticǎ pentru cǎ doresc , daca nu voi reusii sa gasesc un job in domeniul electronicii si telecomnicatiilor sau al transporturilor, sa lucrez cu elevii pentru le putea oferii si lor cunostintele pe care le-am acumulat in anii de scoala. Profesia didactica are nevoie de îndrazneala, de încredere într-un viitor mai bun pentru elevi, de cautare permanenta a noului, de ancorare în realitate, de originalitate în exercitarea ei, de inovatie si descoperire. Personal o consider o profesie foarte grea, plina de dificultati, cu mare încarcatura de responsabilitati, dar si cu satisfactii depline atunci când "îti iese" bine. Abordarea optimista si pozitiva a profesiei didactice, joaca prin extensie rol de ameliorator în procesul învatarii de catre clasa de elevi. Profesorul adevarat încurajeaza atitudinal elevii si nu concep ca un cadru didactic adevarat sa anihilize intentiile creative uzând de atitudini ostile. Ce trebuie sa stii pentru a dobândi: a)
competenta stiintifica: -impune sa stapânesti continutul disciplinei predate sub aspectul: - întelegerii cunostintelor; - stabilitatii, claritatii si preciziei conceptelor utilizate; - definirii relatiilor dintre componente si integrarii structurale si functionale a partilor într-un ansamblu coerent si semnificativ; - evaluarii realiste a problemelor epistemologice si metodologice; - prezentarii concise clare si convingatoare.
b) competenta psihopedagogica: - cunoasterea legilor dezvoltarii umane si ale învatarii; - cunoasterea trasaturilor definitorii ale personalitatii "celui care învata", fapt ce conduce la folosirea metodelor adecvate. c) competenta psihosociala: - capacitatea de a adopta un rol (de substitut al parintelui, de prieten, consilier, depozitar al valorilor aprobate de societate; de sustinator si sursa de ajutor pentru dezvoltarea personalitatii si carierei); - capaciatea de a comunica usor; - capacitatea de a influenta. Profesorul este o constructie foarte sofisticata, dar care se adapteaza cu usurinta oricarui mediu educational adoptând selectiv si cu maiestrie metode si tehnici pretabile contextului. Personalitatea acestuia se formeaza pornind de la premise aptitudinale simple, se dezvolta prin formare profesionala (cunostinte, priceperi, deprinderi) si se rafineaza în interactiunea cu elevii. ...nimic mai simplu si totodata complicat. Asta pentru ca pâna sa devina simplu (în virtutea acumularii unei suficiente experiente în exercitiul educational), totul pare dificil.
Universitatea Politehnica Bucuresti, Facultatea de Transporturi
Tema 1 Seminar Didactica Specialitatii
student: Toma Eduard grupa: 8216
