Facultatea de Drept Anul I -Invatamant la Distanta-
CUPRINS
1) Răspunderea juridică-scurta intoducere 2) Răspunderea penală a avocatului 3) Răspunderea civilă a avocatului 4) Răspunderea disciplinară a avocatului. 5) Raspunderea disciplinara in cazul altor profesii liberale decat cea de avocat
1) Răspunderea juridică-scurta introducere
Profesiile liberale reprezintă o realitate de necontestat a societătii contemporane,iar cei care le exercită ocupă un rol important în desfăsurarea în conditii optime a raporturilor juridice dintre persoanele fizice sau juridice şi autorităti. Din continutul Ordonantei Guvernului nr. 44/1995 privind îmbunatatirea impunerii activitatilor producatoare de venit din exercitarea unor profesiuni liberale si din lucrari literare, de arta si stiintifice rezulta ca sfera persoanelor fizice ce exercita asemenea profesiuni este mult mai larga în realitate. Astfel, sunt contribuabili "persoanele fizice care realizeaza, în conditiile legii, venituri din practicarea unei profesii libere autorizate, în mod individual sau în diverse forme de asociere (medici, ingineri, arhitecti, economisti, avocati, notari publici, tehnicieni, contabili, asistenti medicali, artisti, dactilografe, instructori auto etc.)". Iata deci ca sunt si alte profesii cum sunt cele enumerate în ordonanta, decât cele ce au reglementari distincte. În toate cazurile când ne situam exclusiv în zona unor profesiuni liberale raporturile de munca respective nu constituie obiect al dreptului muncii. Răspunderea juridică constă într -un raport instituit de norma juridică, între autorul încălcării normelor juridice şi stat, reprezentat prin agenţii unei autorităţi, care pot fi instanţele de judecată, funcţionarii de stat sau alţi agenţi ai puterii publice. În domeniul fiecărei ramuri de drept s-au conturat forme specifice ale răspunderii juridice si anume:raspunderea penala,raspunderea civila si raspunderea disciplinara. 2)
Răspunderea penală a avocatului.
Obligaţiile impuse avocatului prin lege şi
statut nu ne pot conduce la concluzia neresponsabilităţii penale a avocatului în legătură cu activitatea sa profesională. Astfel, de pildă, nerespectarea dispoziţiilor art. 37 alin . (5) din Legea nr. 51/1995, privitoare la solemnitatea şedinţelor de judecată, la abţinerea de la folosirea unor expresii jignitoare la adresa instanţei, părţilor sau celorlalţi avocaţi poate antrena răspunderea penală a persoanei vinovate. Evident că fapta constituie infracţiune doar dacă sunt întrunite elementele constitutive ale uneia din infracţiunile prevăzute de legea penală. Reamintim însă că avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute în faţa instanţei sau altor organe dacă acestea sunt „în legătură cu apărarea în acea cauză şi sunt necesare stabilirii adevărului” [art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995]. Avocatul poate săvârşi, în exerciţiul funcţiei sale, şi alte infracţiuni, cum ar fi infracţiunile de fals, încercarea de a determina mărturia mincinoasă etc. De asemenea, avocatul poate fi subiect şi a altor infracţiuni prevăzute de legea penală, răspunderea urmând
să se stabilească în condiţiile dreptului comun. Săvârşirea unor asemenea infracţiuni poate determina, în condiţiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 51/1995, nedemnitatea profesională a avocatului. 3) Răspunderea civilă a avocatului .
Legea nr. 51/1995 nu conţine prevederi
legale privitoare la răspunderea civilă a avocatului. Cu toate acestea, este evident că în cu rsul activităţii sale avocatul poate săvârşi unele fapte de natură să aducă prejudicii părţilor din proces. Principial, problema răspunderii civile a avocatului se poate invoca în raporturile acestuia cu propriul său client. De altfel, una din obligaţiile fundamentale ale avocatului este aceea de a depune „toată diligenţa pentru apărarea libertăţilor, drepturilor şi intereselor legitime ale clientului”. În acelaşi sens, art. 221 din Statut impune avocatului obligaţia de a depune toate diligenţele necesare pentru îndeplinirea serviciului profesional ce i-a fost încredinţat. Neprezentarea avocatului la proces, deşi s-a obligat prin contractul de asistenţă juridică să asigure apărarea, pierderea unor termene procedurale (de exemplu, prescrierea dreptului la acţiune, datorită nedepunerii cererii de chemare în judecată în termen, deşi avocatul avea împuternicire în acest sens şi se afla în posesia tuturor actelor necesare), îndeplinirea unor acte procedurale cu rea-credinţă etc. constituie împrejurări ce pot cauza adeseori clientului un prejudiciu irecuperabil. Răspunderea civilă a avocatului poate fi angajată numai în condiţiile dreptului comun. Ea nu este însă operantă pentru simplul fapt al pierderii procesului. Ea trebuie să se raporteze la obligaţiile avocatului, la conţinutul contractului de asistenţă juridică şi mai cu seamă la natura obligaţiilor asumate de avocat. Obligaţiile avocatului nu sunt, în principiu, obligaţii de rezultat, ci de mijloace. Pe de altă parte, poziţia avocatului faţă de client nu este una de strictă subordonare, ci de relativă independenţă. Toate aceste elemente trebuie să fie avute în vedere de instanţele judecătoreşti sesizate cu acţiuni în stabilirea răspunderii civile a avocatului. De aceea, specificul activităţii de avocat nu justifică în niciun fel limitarea răspunderii pe care o instituie art. 34 alin. (2) din lege, cu cât mai mult cu cât, pe plan civil, răspunderea avocatului este aceea a unui specialist, împrejurare care, prin definiţie, nu poate conduce la înlăturarea răspunderii pentru culpă. O prevedere notabilă privitoare la conţinutul răspunderii civile a avocatului regăsim totuşi în art. 218 alin. (2) din Statut. Potrivit acestui text, prin „răspundere profesională” se înţelege acoperirea daunelor efective suferite de client şi rezultate din exercitarea profesiei cu nerespectarea prevederilor Legii, ale statutului şi ale regulilor deontologice. Potrivit art. 40 din Legea nr. 51/1995, avocatul este obligat să se asigure pentru
răspundere profesională, în condiţiile stabilite prin statutul profesiei. Statutul determină şi limitele în care avocaţii sunt obligaţi să se asigure pentru răspundere profesională. Astfel, avocaţii stagiari trebuie să se asigure pentru un risc asigurat în valoare de minimum 3.000 de euro anual, iar avocaţii definitivi, pentru un risc anual în valoare de minimum 6.000 de euro anual [art. 218 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat]. Primele de asigurare profesională, achitate de avocat şi de societăţile civile profesionale de avocaţi reprezintă cheltuieli profesionale obligatorii, legal datorate şi integral deductibile pentru anul fiscal în curs. Statutul determină şi care sunt consecinţele nerespectării obligaţiei profesionale anterior menţionate. Potrivit art. 218 alin. 7 din Statut, neîndeplinirea obligaţiilor de plată a primelor de asigurare poate atrage neînscrierea în Tabloul anual al avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, cu toate consecinţele prevăzute de lege şi de statut. 4) Răspunderea disciplinară a avocatului.
Principiul răspunderii disciplinare a avocatului este înscris în art. 70 din Legea nr. 51/1995. Potrivit acestui text: „Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei”. Textul citat are un caracter general. El este reluat, într-o formulare parţial diferită, în art. 252 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat. Din coroborarea celor două dispoziţii legale rezultă că, virtual, orice încălcare a normelor de exercitare a profesiei c onstituie abatere disciplinară. Pentru angajarea răspunderii disciplinare mai este necesar ca avocatul să acţioneze cu vinovăţie, iar fapta sa să fie de natură a prejudicia „onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei”. Aşadar, condiţiile răspunder ii disciplinare sunt cele de drept comun, astfel că nu este cazul să insistăm în mod deosebit asupra lor. Legea determină sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate avocaţilor. Acestea sunt: a) mustrarea; b) avertismentul; c) amenda de la 50 lei la 500 lei, care se face venit la bugetul baroului; Plata amenzii se va face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei, până la achitarea sumei. d) interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de la o lună la un an;
e) excluderea din profesie (art. 73 din Legea nr. 51/1995). Organele de jurisdicţie disciplinară sunt: Comisia de disciplină a baroului, Comisia centrală de disciplină şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Comisia de disciplină a baroului are competenţa de a judeca abaterile săvârşite de avocaţii din baroul respectiv. Ea este independentă de organele de conducere ale baroului şi este alcătuită din 5 până la 11 membri, aleşi de adunarea generală pe o perioadă de 4 ani. Comisia este condusă de către un preşedinte, ales de către membri acesteia. Funcţia de grefier se îndeplineşte de către un secretar desemnat de consiliul baroului. Potrivit art. 258 din Statutul profesiei, comisia de disciplină a baroului judecă, în primă instanţă, în complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii înscrişi în cadrul acestuia, cu excepţia abaterilor săvârşite de decan şi de membrii organelor de conducere ale Uniunii Naţionale a Barourilor din România. 5) Raspunderea disciplinara in cazul altor profesii liberale decat cea de avocat:
1. Raspunderea disciplinara a farmacistilor Legea
nr.
81/1997 privind
exercitarea profesiunii de farmacist, înfiintarea,
organizarea si functionarea Colegiului Farmacistilor din România: "Art. 36 Membrii Colegiului Farmacistilor din România, care încalca juramântul depus, legile si regulamentele specifice privind exercitarea profesiunii de farmacist si care nu respecta Codul de deontologie farmaceutica, raspund disciplinar în fun 20320t1913u ctie de gravitatea abaterii si sunt pasibili de una dintre urmatoarele sanctiuni: a)
mustrare;
b)
avertisment;
c)
vot de blam;
d)
suspendare temporara, pe un interval de 6-12 luni, a calitatii de membru al
Colegiului Farmacistilor din România; e)
retragerea calitatii de membru al Colegiului Farmacistilor din România.
Sanctiunile prevazute de al. 1, lit. d) si e) se aplica de catre Consiliul National al Colegiului Farmacistilor. Concluziile anchetei si sanctiunile aplicate se comunica în termen de 24 de ore, în mod obligatoriu, Ministerului Sanatatii si persoanei juridice cu care farmacistul sanctionat a încheiat contract individual de munca si care decid, dupa caz, pe baza acestora, cu privire la avizul de libera practica a profesiunii de farmacist, precum si cu privire la contractul individual de munca.
Art. 37 Împotriva sanctiunilor prevazute la art. 36, al. 1, lit. a)-c) se poate introduce
contestatie la comisia deontologica competenta, în termen de 30 de zile de la comunicarea sanctiunii. Împotriva sanctiunilor prevazute la art. 36, al. 1, lit. d) si e) se poate introduce contestatie la Judecatoria (Tribunalul) în raza caruia îsi desfasoara activitatea farmacistul sanctionat, în termen de 30 zile de la comunicarea sanctiunii. Art. 38 Raspunderea
disciplinara a membrilor Colegiului Farmacistilor din
România, potrivit prezentei legi, nu exclude raspunderea penala, contraventionala, civila sau materiala, conform legii. Art. 39 Dupa
un interval de 6 luni de la emiterea deciziei de suspendare a
autorizatiei de libera practica farmaceutica, farmacistul în cauza poate cere reexaminarea deciziei. În caz de respingere, o noua cerere nu poate fi facuta decât dupa 6 luni." 2 ) Raspunderea disciplinara a notarilor Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale.
"Art. 39 Raspunderea disciplinara a notarului public intervine pentru urmatoarele abateri: a)
întârziere sau neglijenta în efectuarea lucrarilor;
b) lipsa nejustificata de la birou; c)
nerespectarea secretului profesional;
d) comportament care aduce atingerea onoarei sau probitatii profesionale. Art. 40 Actiunea
disciplinara se exercita de Colegiul director si se judeca de
Consiliul de disciplina. Pentru suspendarea din functie sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabila, care se efectueaza de catre Colegiul director. Audierea celui în cauza este obligatorie, acesta fiind îndreptatit sa ia cunostinta de continutul dosarului si sa-si formuleze apararea. Consiliul de disciplina citeaza partile si pronunta o hotarâre motivata, care se comunica acestora. Împotriva hotarârii, partile pot face contestatie la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare. Hotarârea Consiliului uniunii poate fi atacata la instanta judecatoreasca competenta civila sau contencios administrativ, dupa caz. Hotarârea definitiva se comunica si Ministerului Justitiei. Procedura judecarii abaterii disciplinare se stabileste prin regulament.
Art. 41 Sanctiunile disciplinare se aplica în raport cu gravitatea faptelor si constau în
a)
observatie scrisa;
b) amenda de la 50 000 la 200 000 lei, care se face venit la bugetul Camerei Notarilor Publici. Neachitarea în termen de 30 zile de la data ramânerii definitive a hotarârii atrage suspendarea de drept a notarului public pâna la achitarea sumei. Hotarârea definitiva constituie titlu executoriu. c)
suspendarea din functie pe o durata de maxim 6 luni;
d) excluderea din profesie." 3) Raspunderea disciplinara privind prestarea cu titlu profesional, de consultanta de plasament în valori mobiliare Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori.
"Art. 95 Prestarea cu titlu profesional, catre public, se servicii de consultanta de plasament în valori mobiliare, de catre persoane fizice sau juridice, se face numai cu autorizarea Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare. Art. 97 Comisia
Nationala a Valorilor Mobiliare, prin reglementarile sale privind
serviciile de consultanta de plasament în valori mobiliare: a)
formuleaza reguli de conduita si defineste nivelurile de calificare profesionala
pentru prestarea unor astfel de servicii; b) prevede sanctiuni, inclusiv suspendarea si anularea autorizatiei în caz de nerespectare a cerintelor legale, a celor din reglementarile Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare ori a celor din regulile de conduita si integritate profesionala; c)
stabileste sisteme si proceduri pentru consultatii de plasament în ceea ce
priveste raportarea, inspectia si supravegherea acestora. Art. 103 Încalcarea
dispozitiilor prezentei legi si a reglementarilor adoptate în
aplicarea acesteia se sanctioneaza disciplinar sau administrativ, dupa caz, de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Savârsirea cu intentie sau din culpa, prin actiune sau omisiune, a vreuneia din faptele stabilite la art. 104, se sanctioneaza cu: a)
amenda;
b) retragerea autorizatiei; c)
anularea autorizatiei;
d) interzicerea temporara sau definitiva, pentru persoanele fizice sau juridice, a intermedierii de valori mobiliare pentru o categorie, pentru unele sau pentru toate categoriile de operatiuni pe care aceasta le include."
Bibliografie
1. Gheorghe Moroianu – “Statutul profesiilor liberale”,Editura Universul Juridic,Bucuresti 2008. 2. Ioan Les – “Institutii judiciare contemporane”, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2007 . 3. Ioan Les – “Organizarea sistemului judiciar, a avocaturii si a activitătii notariale”, Editura Lumina Lex,Bucuresti, 1997. 4. I.T.stefanescu, "Disciplina muncii si raspunderea disciplinara", Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucuresti 1979
