Portretul profesorului

Portretul profesorului ideal Profesorul ideal, în viziunea mea, reprezintă o personalitate complexă formată din câteva componente. Fiecare este foarte importantă și indispensabilă profesorului. În primul rând, el trebuie să convingă elevii săi că sunt foarte capabili, să le arate că ei pot avea performanță. Profesorul trebuie să îi încurajeze în ceea ce învață, să îi motiveze la schimbare. Toți elevii au o valoare incontestabilă și au un talent înnăscut, profesorul poate să-i arate elevului, cel puțin, că e posibil să însușească materia predată. Profesorul trebuie să-i încurajeze cu propria persoană, cu propriul exemplu

În al doilea rând, profesorul investește în caracterul elevilor mai mult decât în cunoștințele lor. Schimbarea elevului este foarte importantă și e mult mai importantă decât notele elevului. Un elev cu caracterul schimbat va respecta profesorul, ceea ce a investit el și se va purta cu el cu respect. Profesorul nu va fi în poziția să „cerșească ” respectul. Un elev schimbat va găsi singur motivația de a învăța și va încuraja și pe alții s-o facă. Un elev încurajat să-și schimbe atitudinea va investi singur în persoana sa și este o probabilitate mai înaltă ca el să devină un autodidact. Schimbarea elevului spre bine nu se face prin descurajarea lui și nici prin compararea cu alții, ci printr-o competiție cu propria-i persoană.

Un profesor ideal are un caracter integru. El nu va învăța integritatea dacă singur nu o va trăi. Deseori, oamenii învață mai mult prin propriul exemplu, decât prin cuvinte. În cazul în care vorbele nu coincid cu faptele sale, niciodată nu va fi ascultat. Un profesor are autoritate doar în cazul în care vorbele lui coincid cu faptele lui. Elevii sunt cei mai buni critici, ei vor observa neconcordanța și aceasta îi va dezgusta. Profesorul este un autodidact. El este implicat într-un proces continuu de învățare. Un profesor bun este un elev bun, prin aceasta el dă exemplu elevilor săi și îi încurajează să depună un efort pentru a învăța. Se pare că unii, din cauza grijilor ce se pot acumula în viața lor, renunță să mai învețe. Cine nu învață – se plafonează. Poate în fața elevilor profesorul va face față, însă atitudinea sa față de elevi se va schimba: va deveni mai iritat din lipsa de cunoaștere a elevilor și nu va mai avea răbdare să-i învețe. Profesorul găsește valoare în fiecare elev. Prin aceasta el nu critică elevii și nici alți profesori. Expresia „Scopul scuză mijloacele” nu face parte din mottou-rile sale. Chiar dacă elevii nu sunt la nivelul așteptării profesorului, aceasta nu este o piedică pentru a investi în ei și a-i face să respecte cunoștințele. Un profesor bun îi ajută și pe ceilalți colegi ai săi, în special pe cei fără prea multă experiență. Nu critică lipsa de experiență, ci știe să scoată competiția dintre el și ceilalți colegi.

Mă bucur mult că am cunoscut astfel de perosoane care sunt și în continuare exemple frumoase pentru mine și de la care învăț zi de zi.