Regalitatea Romei
Îndelungata istorie a Romei are trei mari perioade: epoca regalităţii (753 509 i.Hr.), epoca republicană (509-27 i.Hr.) şi epoca imperială (27 i.Hr.- 476 d.Hr.).
Întemeierea legendară a oraşului Roma este realizată, la 21 aprilie 753 î.Hr., de cei doi gemeni Remus şi Romulus. Legenda începe cu eroul Aeneas, care după ce părăseşte Troia incendiată, după o lungă călătorie pe Marea Mediterană ajunge în Latinium unde se căsătoreşte cu Lavinia, fiica regelui Latinus. Aeneas înfiinţează oraşul Lavinium. Fiul lui Aeneas întemeiază oraşul Alba Longa. Aici după domnia a 12 urmaşi ai săi pe tron urcă tatăl legendarei Rheei Silvia, regele Numitor. Fratele acestuia, Amulius, îl înlătură de pe tron şi
pune stăpânire pe putere, iar pe Rheei Silvia o transformă transformă într -o vestală pentru a nu mai emite pretenţii la tron. Frumuseţea fetei îl face pe zeul Marte să se îndrăgostească de ea şi să cadă asupra ei sub forma unei ploi de aur. Drept urmare, iau naştere doi gemeni, Romulus şi Remus, care pentru a nu fi ucişi de Amulius sunt puşi într -un cufăr şi lăsaţi să plutească pe Tibru. Cufărul este purtat de ape până în grota Lupercaliilor la poalele po alele Palatinului. Gemenii crescuţi la începu t de o lupoaică, mai apoi de păstorul Faustulus, devin doi tineri puternici. puternici.
În urma unor dispute cu nişte tineri din Alba Longa, sunt aduşi în faţa lui Numitor care-i recunoaşte. Romulus şi Remus reuşesc să -l readucă pe bunicul
lor pe tron, după care se întorc pe meleagurile unde au crescut să înfiinţeze un oraş. Pentru a vedea cui îi este soarta mai favorabilă, ei se urcă pe două coline apropiate - Remus pe Aventius şi Romulus pe Palatinus - şi de acolo scrutează
zarea: lui Remus i se înfăţişează ş ase vulturi, iar lui Romulus doisprezece, fapt care arată că lui au hotărât zeii să -i încredinţeze soarta noii cetăţi. Romulus a decis să construiască oraşul pe Dealul Palatin şi a pretins că el ar trebui să fie rege pentru că a văzut mai mulţi vulturi. Remus a obiectat spunând că el a văzut 1
vulturii lui primul. Fiecare a inceput să construiască ziduri pentru oraşul lor pe dealurile respective. Romulus a marcat graniţele oraşului cu un plug tras de un bou alb si o vacă albă. Remus, glumind la adresa mici inălţimi a zidului care inconjura oraşul fratelui fratelui lui, a sărit peste zidul de pe Dealul Palatin, s-au luat la ceartă şi Romulus mânios l -a ucis pe Remus. Oraşul a crescut in jurul Palatinului şi a fost numit Roma după numele lui Romulus, primul ei rege. Astfel că Romulus a fost cel care a fondat Cetatea Romei. Doisprezece este un numar incarcat de simboluri. Este simbolul guvernarii perfecte (12 (12 luni are anul, 12 12 semintii ale lui Israel, Israel, 12 ucenici ucenici i lui Hristos etc.). Doisprezece e o octava mai inalta a numarului trei si indica o mare intelegere si intelepciune, echivaland cu diviziunile spatiului cosmic. Cea mai mare parte a cunostintelor lui e extrasa din experientele vietii, lucru care aduce un calm care persista pana pana si in cele mai turbulente turbulente situatii. E considerat a fi vechiul vechiul numar al incheierii unui ciclu, intrucat semnaleaza sfarsitul copilariei si primele stadii ale maturitatii. Mai mult, vechile sisteme de numarare si masurare sunt bazate pe
acest numar si avem ca dovada termeni precum ‘o duzina’ (‘a dozen’ = 12), ‘a gross’ (de 12 ori 12), un siling (12 pence) si ‘un picior’ (12 cm.). Din punct de vedere negativ, doisprezece poate suferi de o forma de depresie, cauzata de sentimentul de resemnare in fata greutatilor vietii. La începutul istoriei Romei erau adorate divinităţi tainice, ale căror nume
nu se rosteau. Puterea extraordinară a fiecărui zeu se implica în viaţa oamenilor şi în natură, ca o forţă sobră, miloasă dar şi răzbunătoare. Aceasta protejează fiecare act al vieţii, de la naştere până la moarte. Sunt dedicate zeilor plante sacre (stejarul şi laurul), păsări sfinte (vulturul şi ciocănitoarea) şi animale sfinte (lupul, şi, mai ales, lupoaica, vulpea şi scroafa prolifică cu 30 de purcei). purcei).
2
Zeitatile antice ale Romei, care au fost venerate secole intregi si care au aparut in numeroase legende, fac parte din Panteonul roman. Cei doisprezece zei ai panteonului grecesc au, bineinteles, intruchipari, insa sub alte nume, si in cel roman. Zeii erau in general plasati in cupluri sau familii casatorite. Acestia erau: Jupiter, Juno, Minerva, Neptun, Venus, Marte, Apolo, Diana, Vesta, Vulcan, Ceres si Mercur. Cei 12 Zeii din panteonul roman erau impartiti in trei triade: cea arhaica, cea capitolina si cea plebeiana. Primii zei care au fost venerati, cei arhaici, erau Marte, Jupiter si Qvirinus. Triada capitolina era insa inca venerata in acelasi interval de timp precum cea arhaica pentru ca il cuprindea pe Jupiter impreuna cu Juno si Minerva. Triada plebeiana din panteonul roman a fost stabilita in jurul secolului V inaintea erei noastre. Zeitatile venerate in cadrul acestei trinitati erau Liber, Libera si Ceres. Romanii apreciau ca 3 este o cifra a norocului intrucat fulgerul lui Jove era intreit, tridentul lui Neptun avea trei dinti, iar Cerberus, cainele lui Pluton, avea trei capete; Furiile erau in numar de trei; zeita Diana avea o natura tripla, fiind Diana pe pamant, Hecate in lumea subpamanteana si Luna in ceruri.
Jupiter , stăpânul zeilor și al oamenilor, asemănat cu Zeus din mitologia
greaca, protectorul Romei, Zeul Luminii și tatăl zeilor are are ca simboluri vulturul și fulgerul. Era considerat drept divinitate supremă, dătătoare de viața și de lumină, care cârmuia cerul și pământul, stăpânea tunetul și trăsnetul, dezlănțuia ploile și fur tunile. tunile. Marte era , la origine, zeul renasterii naturii, devenind mai tarziu zeul razboiului si al agriculturii. Romanii il considerau drept protectorul lor si tatal lui Romulus. Animalele sacre pentru Marte erau ciocanitoarea si lupul care mai
mereu erau vazute impreuna.
3
Qvirinus este zeul sabin al razboiului care a ajuns si in panteonul roman. Sabinii ridicasera un altar acestui zeu pe una din cele sapte coline ale Romei iar romanii, cand au ajuns aici, au absorbit cultul sau printre practicile lor religioase. El era considerat zeul stejarului si era intruchipat purtand o sulita in mana. Denumita Iuno de catre romani, sotia supremului stapinitor al Olimpului, Jupiter (Zeus, la vechii greci), isi trage obirsia din contaminarea cultului unei divinitati feminine de factura prelatina, etrusca, Uni (personaj destul de enigmatic), si cel al zeitei eline Hera, personalitate mult mai complexa si
cunoscuta in legendele clasice antice. Junona, stăpîna zeilor, avea ca atribuţii cerul, iar simbolurile ei erau păunul şi gîştele. Ea se îngrijea de căsătorie, fiind zeiţa căsătoriei şi a copiilor. De asemenea, întruchipa aerul, voinţa şi acţiunea, fiind bună şi îndurătoare, dar şi nemiloasă. Era extrem de geloasă pe fetele cu care o înşela Jupiter. Zeita Minerva a fost considerata una dintre cele mai importante divinitati ale lumii antice greco-romane. Ea ocupa locul al treilea, dupa Jupiter, stapinul Atotputernic, si Iuno, sotia acestuia, in lista celor 12 divinitati de frunte, omagiate la Roma , care formeaza „triada capitolina“ (denumirea unui templu de pe colina Capitoliului Capitoliului roman). Ea ocroteste mestesugurile, stiinta agricola, fiind inventatoarea constructiilor navale, a strategiei militare (razboaie calculate), patronand, patronand, totodata, totodata, intelepc intelepciunea iunea si abilitatea abilitatea mintii. Ceres era zeita din panteonul roman a agriculturii, fertilitatii, granelor si relatiilor matriarhale. Ea era fiica lui Saturn cu Ops si sora lui Jupiter. Copiii ei erau Proserpina, Neptun, Vesta si Pluto. In unele legende si scrieri se spune ca ea le-a dat nastere si lui Liber si Libera. Miturile in care ea este vazuta sunt similare cu cele ale zeitei grecesti Demeter. Tocmai de aceea, Ceres este asemuita zeitei grecesti si inclusa in cele 12 zeitati principale ale panteonului roman. 4
Liber este singurul zeul masculin al triadei plebeiane si reprezentantul vinului, al libertatii si fertilitatii. El era zeitatea ce patrona plebeii Romei. Zeul a fost asociat cu vorbitul liber si cu drepturile acelora majori. Cultul sau era legat de cel al lui Bacchus. Inainte de a deveni zeu roman insa, Liber le acompania pe Ceres si Libera in cultele fertilice ale italienilor. Dupa caderea monarhiei romane, si zeitatile venerate au fost schimbate, iar aceasta a fost sansa plebeilor de a-si ridica proprii zei la inaintare. In acest fel Liber, Ceres si Libera au devenit triada esentiala a romanilor. Libera este o zeita a fertilitatii in panteonul roman. Originile sale sunt necunoscute, legendele cu privire la ea lipsind de asemenea. Ea a devenit varianta feminina a lui Liber si nu se stiu multe lucruri despre ea. Ea a fost mai tarziu identificata ca si fiica lui Ceres, Proserpina, dupa ce Ceres a fost echivalata cu zeitatea greaca Demeter. Neptun, la romani, zeul Mării, identificat cu Poseidon din mitologia
greacă, fiul lui Saturnus şi al Rheei , ca şi ceilalţi fraţi ai săi, când s-a născut, a fost înghiţit de către tatăl său şi apoi dat afară. Când s-a făcut împărţirea Universului, lui Jupiter i- a revenit Cerul, lui Orcus lumea subpământeană, iar lui
Neptun Împărăţia apelor. El sălăşluia în fundul mării împreună cu soţia sa, Amphitrite, alături de care, uneori, urmat de un întreg cortegiu marin şi purtat de un car tras de cai înaripaţi, spinteca valurile. Neptun stârnea furtunile sau făcea ca apele mării să devină liniştite, el scotea insule la iveală sau le cufunda pe altele lovindu- le cu tridentul său, făcea să izvorască râuri sau să se închege
lacuri. O dată el a încercat împreună cu Iuno şi cu Minerva să-l pună în lanţuri pe Jupiter, dar încercarea a dat greş. De atunci Neptun a fost mereu alături de
preaputernicul său frate care c are cârmuia destinele lumii. lu mii. Legat de numele său este episodul întrecerii care a avut loc între el şi Minerva atunci când a fost să -şi împartă între ei pământul Atticei ,ca să înalţe zidurile Troiei. Faptul că nu a fost răsplătit pentru munca sa a atras mânia lui Neptun asupra troienilor. Această 5
mânie, şi faptul că Odysseus i-a ucis un fiu, pe ciclopul Polyphemus, l-a determinat pe puternicul zeu să-l urmărească pe erou cu răzbunarea sa, nimicindu- i pe rând corăbiile şi aruncându-l de pe un ţărm pe altul. Cu zeiţele sau cu muritoarele de rând Neptun a avut numeroşi fii şi fiice, majoritatea
înfăţişaţi ca nişte fiinţe monstruoase sau a căror forţă era de temut. Cele 3 functii teologico-sacrale exprimate si patronate de triada precapitolina: precapitolina: Marte, Jupiter si Qvirinus Qvirinus iau la romani romani configuratia configuratia unei suite de regi. Acestor 3 zei le corespund primii 4 regi legendari: Romulus, Numa, Tullius si Ancus. Regalitatea a reprezentat prima institutie a Romei arhaice, care a raspuns initial predispozitiei latinilor pentru "ligi, federalizare politica si religioasa, sarbatori comune". Cele 3 puteri fundamentale ale unui rege se definesc prin: 1.
Sacralitatea regelui (omologul sau divin este Iuppiter), sporita prin
ceremonia triumfului, prin calitatea de mare augur; regelui, in virtutea dreptului de a lua auspicii, ii revenea sarcina stabilirii calendarului (dies fasti et nefasti); Numa Pompilius a impartit anul in 12 luni. In calitate de pontifex pontifex maximus, maximus, regale prezida cultele religioase si asigura respectarea acestora, in vederea ocrotirii divine, pentru prosperitatea cetatenilor. Regele numea vestalele, ceea ce releva vechimea acestui cult si credinta arhaica a unitatii indisolubile dintre comunitate, focul sacru si conducatorul comunitatii. Chezasia bunastarii comunitatii o reprezenta buna functionare a ultimelor doua compartimente. Regii etrusci, nefiin legati afectiv de aceasta credinta, vor desacraliza desacrali za treptat puterea regala, inlocuind-o inlocuind-o cu modelul modelul tiraniei tiraniei grecesti, cu autarhia. autarhia. 2.
A doua functie importanta a regelui, cea de sef militar, decurge din
calitatea lui de aparator al comunitatii romane. Romulus, ca prototip al lui dux, a fost apoteozat pe Campul lui Marte, Quirinus. Tot in calitate de comandant 6
suprem , regale detinea Imperium "puterea militara", care-i permitea sa conduca toate operatiunile militare, sa declare razboi sau sa incheie pace. Pentru aceste initiative militare, avea nevoie doar de ratificare din partea adunarii poporului. Important era sa se pastreze intre limitele "legale" ale lui fas si ius. 3.
In calitate de iudex, regale asigura armonia dintre cetateni, iar judecata
regelui era de netagaduit. Marele judecator nu intervenea insa, decat in cazuri grave - de inalta tradare sau in cazul pedepsirii unei vestale (cand se aplicau pedepse cumplite). cumplite). Uneori, rezolva rezolva litigii intre ginti, daca acestea aveau implicatii religioase. Regii etrusci insa au desacralizat functia juridical si au micsorat drepturile gintilor , impunand puterea personala in luarea deciziilor.
Regatul Roman a fost organizarea de stat a Romei și a teritoriilor sale de la fondarea orașului în anul 753 î.Hr. de către Romulus până la expulzarea lui Lucius Tarquinius Superbus în 510 î.Hr. și formarea Republicii Romane. Pana la abolirea regalitatii ar fi asumat functia de rege, rex, al Romei, 7 personaje: personaje: 4 latino-sabini latino-sabini si 3 etrusci. Ei au fost contabilizati contabilizati ca sapte, prin analogia cu cele sapte coline ale Romei. Atractia pentru numarul 7 provine dintr-un fond mitic indo-european. (4 - simbolul pamantului + 3 - simblolul cerului = 7 - totalitatea cosmosului.) Acesti sapte regi au fost: Romulus (latin), Numa Pompilius (sabin), TullusHostilius TullusHostilius (latin), Ancus Martius (sabin), Tarquinius Priscus, Tarquinius Tullus, Tarquinius Superbus (etrusci). Însemnele
regilor Romei erau 12 lictori conducând legăturile ce purtau topoare, dreptul de a se aşeza pe un scaun Curule, Toga Picta de culoare roşu închis, încălţăminte
roşie şi o diademă albă în jurul capului. Dintre toate aceste insemne, cea mai importantă era toga. Romulus (753-715 î.Hr.). Roma este fondata de Romulus dupa uciderea fratelui sau Remus.
7
Numa Pompilius (715-673 (715-673 î.Hr.). Dupa moartea lui Romulus acesta este dus la Olimp si transformat in zeul Quirinus. Numa devine rege. A impartit zilele in faste si nefaste. A impartit anul in douasprezece luni. A ridicat templele lui Vesta si lui Januss. Tullus Hostilius
(673-641 î.Hr.). Numa Pompilius moare, Tullus
Hostilius devine rege, un rege razboinic. Ancus Marcilius (641-616 î.Hr.). Tullus Hostilius moare, Ancus Marcilius devine rege. A fost un rege razboinic. A construit primul pod de lemn peste Tibru si a intemeiat colonia Ostie. La moartea lui in 616 î.Hr. incepe dinastia etruscilor. Lucius Tarquinius Priscus (616-579 î.Hr.). Ancus Marcilius moare, Lucius Tarquinius Priscus (Tarquin I) devine rege. El a inzestrat orasul cu un sistem de canalizare. A ordonat inceperea construirii unui templu dedicat lui Jupiter la Capitoliu. A construit Marele Circ. Este asasinat de descendentii lui Ancus Marcilius. Servius Tullius (579-534 î.Hr.). Lucius Tarquinius Priscus moare, Servius Tullius devine rege. El da Romei o constitutie. A impartit cetatenii in cinci categorii sociale in functie de avutie. Obligativitatea serviciului militar depindea de apartenenta la una. Lucius Tarquinius Superbus (534-509 î.Hr.). Servius Tullius moare, Lucius Tarquinius Superbus (Tarquin II) devine rege, a fost victorios in multe razboaie si si-a silit poporul sa construieasca marele canal de scurgere in Tibru, Cloaca Maxima. A fost un tiran in permanent conflict cu vecinii. O miscare revolutionara ii alunga pe el si pe familia sa din Roma. Republica nou infintata va dura aproape jumatate de mileniu.
8
