Apărut în 1930, romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război a
constituit o noutate absolută în epoca interbelică. Cunoscător al diferitelor teorii filosofice şi ştiinifice care circulau în epocă, admirator declarat al operei lui !arcel "roust, Camil "etrescu creează primul persona# $ narator din literatura română preocupat să îneleagă în ce constă diferena între realitate şi autosugestie, între absolut şi relati%. &piunea autorului pentru naraiunea la persoana ', a cărei consecină imediată este limitarea perspecti%ei narati%e la un punct de %edere strict subiecti% şi, deci, renunarea la pri%ilegiul omniscienei, marc(ează începutul unei noi ere în istoria romanului românesc. )lcătuit )lcătuit din două pări care n*au între ele decât o legătură le gătură accidentală + în opinia lui eorge Călinescu-, acest %olum inedit ca structură narati%ă în peisa#ul epocii este $ după opinia llui ui "erpessicius * , romanul unui război pe două fronturi/ cel al iubirii con#ugale şi cel al războiului propriu*zis, ceea ce*i pricinuieşte eroului un neîntrerupt marş, tot mai adânc în conştiină/ + "erpessicius -
n prefaa de la ediia din 1922 1922 a romanului, intitulată Cu%ânt Cu%ânt înainte după un sfert sfert de %eac, Camil "etrescu mărturiseşte că dacă partea întâia a acestui roman e o fabulaie, e adică născocită 45 şi deci eroul 6tefan (eorg(idiu cu soia lui sunt pură ficiune, în sc(imb se poate p oate afirma că partea a doua a cării, aceea care începe cu întâia noapte de război, este construită după memorialul de companie al autorului, împrumutat cu amănunte cu tot eroului/. &pera se încadrează în proza de analiză şi ilustrează concepia estetică a scriitorului despre roman. Camil "etrescu şi*a e7pus concepia despre proza nouă/ în numeroase articole, dintre care unul dintre cele mai importante este 8oua structură şi opera lui !arcel "roust. )cest studiu oferă unul dinte cele mai interesante puncte de %edere asupra romanului formulate în epocă. )utorul se do%edeşte un subtil teoretician, apt să surprindă surprindă în cele mai mici amănunte amănunte mecanismul genului romanesc. "entru Camil "etrescu, literatura $ şi mai ales romanul $ reflectă spiritul epocii sale + eorie eorie şi roman -. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război ilustrează preocuparea scriitorului pentru a obine iluzia autenticităii %ieii reale, pentru coborârea aciunii romanului de pe scenă/ în stradă, adică în %iaa cotidiană, familiară cititorului. )ciunea, comple7ă, se desfăşoară pe două coordonate coordonate temporale $ una trecută trecută + a rememorării rememorării relaiei persona#ului $ narator cu :la - şi una în desfăşurare + a e7perienei de pe front a lui 6tefan (eorg(idiu -. !omentul în care 6tefan (eorg(idiu scrie despre sine şi despre relaia sa cu :la nu poate fi precizat. 'mpresia cititorului este că (eorg(idiu începe să*şi noteze dubla e7perienă în perioada concentrării la ;âmbo%icioara ;âmbo%icioara + şi, de aceea, tot tot ce se referă la căsătorie, căsătorie, la testament, la neînelegerile ulterioare cu :la poate fi considerat ca aparinând planulu i trecut - şi o continuă pe durata primelor săptămâni de război. Ultimele rânduri par scrise ce%a mai târziu, în orice caz după un timp de la rănirea lui (eorg(idiu şi lăsarea lui la %atră. ntre capitolele întâi şi şase ale primei pări, pe de o parte, şi cele şapte ale pării a doua, pe de alta, e7istă totuşi o diferenă minimă, dar sesizabilă, de ton, care indică o distană temporală diferită între diegeză şi po%estire. )ceastă distană e mai mică în capitolele despre război. )ici apar anticipările + prolepsele -, ca şi cum momentul în care naratorul notează un lucru, acesta nu s*a petrecut realmente, fiind numai probabil. nici partea a doua nu clarifică lucrurile până la capăt. ?urnalul/ conine multiple artificii romaneşti, temporalitatea e indecisă/ + 8icolae !anolescu -. Centrul de interes al conflictului principal al romanului se deplasează de la e7teriorul
e%enimentelor plasate în prea#ma şi în timpul "rimului @ăzboi !ondial la e7plorarea interiorităii persona#ului principal, prins în mira#ul propriilor iluzii despre dragoste, despre căsătorie şi despre femeia ideală. :7periena iubirii, care dă substană primei pări a romanului, este actualizată prin rememorarea relaiei lui 6tefan (eorg(idiu cu :la. ) doua parte creează iluzia temporalităii în desfăşurare, prin consemnarea e%enimentelor care se petrec pe front. )rtificiul compoziional din incipitul romanului $ discuia de la popota ofierilor referitoare la un fapt di%ers din presa %remii + un so care şi*a ucis soia infidelă a fost ac(itat - $ permite aducerea în prim plan a unei dintre temele principale ale romanului $ problematica iubirii. ;iscuia de la popotă este prete7tul unei ample digresiuni, pe parcursul căreia 6tefan rememorează etapele e%oluiei sentimentului care l*a unit cu :la. oate faptele şi e%enimentele din roman sunt prezentate dintr*o perspecti%ă unică, subiecti%ă :ram însurat de doi ani şi #umătate cu o colegă de la Uni%ersitate şi bănuiam că mă înşeală. ;in cauza asta, nu puteam să* mi dau e7amenele la %reme. mi petreceam timpul spionându*i prieteniile, urmărind*o, făcând probleme insolubile din interpretarea unui gest, din nuana unei roc(ii, şi din informarea lăturalnică despre cine ştie ce %izită la %reuna din mătuşile ei. :ra o suferină de neînc(ipuit, care se (rănea din propria ei substană/. 8aratorul nu spune + şi nu o %a face nici mai târziu - nimic altce%a în afară de bănuielile lui. ot ce află cititorul despre :la şi despre relaiile dintre soi pro%ine din această sursă, care e departe de a putea fi considerată infailibilă sau, măcar, obiecti%ă. 6tefan (eorg(idiu recunoaşte de la început că are bănuiala infidelităii :lei şi că această bănuială îi trezeşte în suflet cumplite îndoieli. "e de altă parte, persona#ul este conştient că îşi agra%ează suferina prin interpretarea tendenioasă sau prin e7agerarea celor mai mărunte fapte. Cu alte cu%inte, (eorg(idiu însuşi se recomandă ca narator necreditabil al întâmplărilor. ;e aceea, toate informaiile cu pri%ire la modificarea comportamentului :lei după primirea moştenirii de la unc(iul ac(e nu pot fi interpretate ca e7acte. :ste posibil ca ea să se sc(imbe doar în oc(ii gelosului ei so. astfel, gelozia lui poate fi rezultatul competiiei mai %ii decât înainte.
nou, pe un făgaş al normalităii. C(emat cu insistenă la Câmpulung, 6tefan obine cu greu permisia, dar descoperă că :la e interesată de asigurarea %iitorului ei în cazul morii lui pe front. Când îl %ede pe . pe stradă, e con%ins că :la îl înşală, deşi nu are nicio do%adă concretă, aşa cum nu a a%ut, de altfel, niciodată. "entru (eorg(idiu, eşecul în iubire e un eşec în planul cunoaşterii. )naliza mecanismului psi(ologic al erosului, semnificati%ă pentru toi eroii lui Camil "etrescu, este dublată de o radiografie a tuturor conflictelor interioare. "ersona#ul recunoaşte că e (ipersensibil, că nu poate fiina în limita canoanelor, dar nu acceptă ideea că realitatea propriei conştiine nu e %alabilă în plan e7terior. Confruntat cu e7periena*limită a războiului care redimensionează orice relaie umană, 6tefan (eorg(idiu îşi analizează retrospecti% şi critic întreaga e7istenă. ;rama erotică este ree%aluată din perspecti%a e7perienei războiului. ntors în prima linie după cele câte%a zile petrecute la Câmpulung, 6tefan (eorg(idiu participă la luptele de pe frontul Carpailor cu sentimentul că este martor la un cataclism cosmic, unde accentul cade nu pe eroismul combatanilor, ci pe (aosul şi absurditatea situaiei $ şi are $ sub ameninarea permanentă a morii $ re%elaia propriei indi%idualităi, ca şi a relati%ităii absolute a %alorilor umane mi putusem permite atâtea gesturi până acum $ mărturiseşte naratorul *, pentru că a%eam un moti% şi o scuză căutam o identificare a eului meu. Cu un eu limitat, în infinitul lumii nici un punct de %edere, nici o stabilire de raporturi nu mai era posibilă şi deci nici o putină de realizare sufletească4/ Binalul romanului consemnează despărirea definiti%ă de trecut a eroului. Ultima noapte de dragoste/ pe care o petrece alături de :la marc(ează înstrăinarea definiti%ă de trecutul propriu şi recunoaşterea eşecului în planul cunoaşterii. Cititorul care speră să afle, în final, dacă :la i*a fost infidelă, este dezamăgit. ;eşi citeşte un bilet anonim care îl informează despre trădarea :lei, persona#ul $ narator nu %erifică informaia, ceea ce întreine dincolo de paginile romanului enigma relaiei comple7e care se stabileşte între cei doi soi.
