CARACTERIZARE STEFAN GHEORGHIDIU ''ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI'' DE CAMIL PETRESCU
Romanul este o specie a genului epic, in proza, de intindere mare, cu o actiune desfasurata pe mai multe planuri narative si un numar mare de personaje prezentate in mediul lor de viata. Romanul ''Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi''de Camil Petrescu este un roman modernist, psihologic, al experientei, subiectiv, si a aparut in anul 1930.
Stefan Gheorghidiu, personajul narator, este un intelectual, personaj tipic lui Camil Petrescu, student la Filozofie, care traieste intr-o lume a ideilor, a cartilor, avand impresia ca s-a izolat de lumea concreta. Este lucid, un filosof fascinat de absolut, de ideea unei iubiri ideale, find in acelasi timp, si un inadaptat social, orgolios si hipersensibil. Orgoliul este trasatura fundamentala a acestuia, izvorat din increderea in propria gandire si putere de a intelege lucrurile, dar care il domina atat in relatiile de iubire, cat si in viata sociala. Iubirea pentru Ella izvoraste, in primul rand, din orgoliu, deoarece era iubit de cea mai frumoasa fata din Universitate, dar si din duiosenie fata de exuberanta si devotamentul Ellei.
Relatia sa cu Ella a fost armonioasa atat timp cat acestia au traiat modest. Mostenirea primita de la unchiul Tache creeaza o criza de identitate psihologica si morala prin raportarea la societate.
Principala trasatura de caracter a lui Stefan Gheorghidiu este orgoliul, ilustrativa in acest sens este marturisirea lui in ceea ce priveste felul in care ia nastere dragostea pentru Ella. De asemenea, din orgoliu combinat cu o moralitate superioara, pleaca de buna voie pe front, pentru ca nu ar fi suportat sa ii auda pe alti participanti povestind despre razboi, fara ca el sa cunoasca aceasta experienta de viata.
O secventa care ilustreaza caracterul protagonistului este reprezentata de primirea mostenirii care genereaza o ruptura in relatia acestuia, deoarece Ella era incantata de viata mondena si pare interesata de un tanar avocat, domnul G. Dintr-un orgoliu exagerat, Stefan refuza sa intre in competitie cu cielalti, fiindca i se pare sub demnitatea lui de intelectual sa-si schimbe garderoba si sa adopte comportamentul superficial al dansatorilor moderni pe care Ella ii admira, iar Gheorghidiu ii considera mediocri si ii dispretuieste.
A doua experienta de viata fundamentala in planul cunoasterii existentiale este razboiul, frontul, o experienta traita direct, care constituie polul terminus al dramei intelectuale. Imaginea razboiului este demitizata, nimic eroic, nimic inaltator, razboiul este tragic si absurd, inseamna noroi, arsita, frig, foame, umezeala, murdarie si mai ales frica, spaima, disperare, moarte. Faptele sunt expuse cu precizia calendaristica a jurnalului de front, fiind inregistrate cu scrupulozitate de Gheorghidiu. Spiritul polemic al autorului evidenteaza discutiile demagogice din Parlament privind pregatirea pentru razboi, inconstienta si cinismul politicienilor, falsul patriotism si iresponsabilitatea celor raspunzatori de soarta patriei. Frontul este de fapt, haos, dezordine, ceea ce creeaza o imagine halucinanta "de foc si de traznete".
Titlul romanului este o metafora a timpului psihologic, a modului in care timpul obiectiv si evenimentele exterioare sunt resorbite in prezentul constiintei. Substantivul comun ''noapte'' este o metafora care inseamna trairea in constiinta si abolirea principiului cronologic. Termenii ''ultima'' si ''prima'' sunt frontierele temporale ale unor epoci diferite ca traire si viziune din viata personajului, marcand momentele esentiale ale transformarii sale. Din barbatul orgolios si adept al iubirii unice, Stefan Gheorghidiu devine un barbat rece, detasat si ironic spre sfarsitul romanului.
Romanul este structurat in doua parti si are 13 capitole cu titluri sugestive: ''Ultima noapte de dragoste'' care exprima aspiratia catre sentimentul de iubire absoluta, si "Intaia noapte de razboi'' care ilustreaza imaginea razboiului tragic ca iminenta a mortii. Daca prima parte este o fictiune deoarece prozatorul nu era casatori si nici nu traise o drama de iubire pana la scrierea romanului, partea a doua este insa o experienta traita, scriitorul fiind ofiter al armatei romane, in timpul Primului Razboi Mondial.
Incipitul romanului il prezinta pe Stefan Gheorghidiu ca proaspat sublocotenent rezervist, in primavara anului 1916, contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei.
Conflictul interior se produce in constiinta personajului narator care traieste stari si sentimente contradictorii in ceea ce o priveste pe Ella. Stefan Gheorghidiu traieste cu iluzia ca s-a izolat de realitatea inconjuratoare , insa tocmai aceasta realitate produce destramarea cuplului. Gheorghidiu isi aminteste inceputul iubirii sale cu Ella, sentiment ce parea absolut, deoarece eroul considera ca ''cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt.'' Implicarea Ellei in lumea mondena pe care eroul o dispretuiestesi fata de care se detasase, reprezinta principalul motiv al rupturii dintre cei doi.
Din punctul meu de vedere, romanul modern, subiectiv, al experientei, psihologic ''Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi'' de Camil Petrescu pune in lumina caracterul omului hiperlucid si al femeii interesate de monden, de lux. Stefan Gheorghidiu este tipul intelectualui, al ganditorului, al omului care reuseste sa lase trecutul in urma deoarece are puterea de a-si invinge gelozia, punand in raport framantarile de constiinta cu cele obiective ale vietii sociale, cele din urma cantarind mult mai mult. Astfel, Stefan Gheorghidiu ii lasa Ellei o mare parte din avere, pentru ca a realizat faptul ca el isi va putea mereu gasi o femeie obsedata de avere si lux, insa Ella nu va mai gasi un barbat care sa o iubeasca, ci doar unul la fel de obsedat de bogatia ca ea.
In concluzie, romanul ''Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi'', scris de Camil Petrescu in 1930, il prezinta pe intelectualul Stefan Gheorghidiu ca fiind tipul omului ganditor, filosof, iubitor, care, participand la razboi, isi va pierde oarecum simtul realitatii, totodata, schimbandu-si si perspectiva asupra iubirii pe care o considera unica si absoluta.
