UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULT FACULTATEA DE LITERE LITE RE Catedra de LIMBA ROMÂNĂ SPECIALIZAREA ROMÂNĂ / LIMBĂ STRĂINĂ ANUL III ID Titularul curului! Lect"u#i$"dr" MI%AELA POPESCU
PRO&RAMA ANALITICĂ PENTRU DISCIPLINA CURS OP'IONAL A( LIMBĂ ROMÂNĂ COMPARATĂ A LIMBILOR ROMANICE ROM ANICE * )GRAMATICA COMPARATĂ A" O+iect O+iecti$e i$ele le dici,l dici,li#e i#ei! i! Cursul urmăreşte examinarea unităţii celor mai importante limbi romanice (română, franceză, italiană, spaniolă şi portugheză) pe trei paliere de limbă: fonetică, morfosintaxă şi lexic. unt studiate asemănările dintre aceste limbi romanice, datorate descendenţei lor comune din limba latină, dar şi deosebirile dintre ele pentru a se e!idenţia specificul fiecăreia "n ansamblul romanic. #ceste aspecte teoretice !or fi aprofundate printr$o serie de exemple, de exerciţii aplicati!e "n special "n cadrul orelor de seminar. %biecti!e specifice: $ form formar area ea comp compet eten enţe ţelo lorr teor teoret etic icee care care să perm permit ităă situ situar area ea şi defi defini nire reaa dome domeni niul ului ui lingvisticii romanice "n ansamblul ştiinţelor limba&ului' $ asimil asimilare areaa concep conceptel telor or teoret teoretice ice şi oper operaţi aţiona onale le din domen domeniul iul lingvisticii romanice' romanice' $ acce accent ntua uare reaa cara caract cter erul ului ui sint sintet etic ic al limb limbii ii lati latine ne prin prin cont contra rast sti! i!it itat atee cu anal analit itis ismu mull principalelor limbi romanice romanice cunoscute' $ "nsuşi "nsuşirea rea grilel grilelor or de anali analiză ză şi de interp interpret retare are a fenomen fenomenelo elorr ling!i ling!isti stice ce referito referitoare are la e!ol e!oluţ uţia ia limb limbii ii lati latine ne şi la nece necesi sita tate teaa reor reorga gani niză zării rii ulte ulteri rioa oare re a fone foneti tism smul ului ui,, morfosintaxei şi lexicului limbilor romanice' $ formar formarea ea deprind deprinderi erilor lor de analiză analiză fonetic fonetică, ă, morfosin morfosintac tactic ticăă şi lexica lexicală lă a uno unorr struct structuri uri ling!istice "n e!oluţia lor de la latină la limbile romanice analizate' B" Met-de Met-de de ,redar ,redaree . #$01ar #$01are! e! 2 eto etode de info inform rmat ati! i!e: e: expu expune nere rea, a, expl explic icaţ aţia ia,, come coment ntar ariu iull ling ling!i !ist stic ic,, con!ersaţia, dialogul' 2 etode formati!e: exerciţiul, analiza, descoperirea, cercetarea indi!iduală. C" C-#1i#utul C-#1i#utul curul curului ui / #u30r de -re -re ,e#tru ,e#tru 4iecare 4iecare te30! (" %biectul %biectul de studiu studiu al ling!istic ling!isticii ii romanice: romanice: Romania Romania şi ariile ei. Clasificări ale limbilor romanice: Romania romanice: Romania occidentală occidentală şi orientală, Romania orientală, Romania submersa şi submersa şi Romania Romania nova, nova , Romania continua şi discontinua şi discontinua.. adstraturi). 5" lementele constituti!e ale limbilor romanice ( substraturi, ( substraturi, strat, superstraturi, adstraturi). ubstratul primar şi secundar. ubstratul osco$umbric, celt, ligur, etrusc, grec, mesapic, !enet, ilir, trac, sicul, sican, iber etc. 6" *imba latină. +ocalismul, +ocalismul, consonantismul, morfosintaxa şi lexicul latinei populare.
7" uperstraturile limbilor romanice: germanic (!izigot, ostrogot, !andal, franc, longobard, burgund), sla! sla!, arab. 8" -omeniul ibero$romanic. *imba spaniolă: repartizare geografică, primele documente de atestare, trăsături tipologice (fonetică, morfosintaxă, lexic). 9" -omeniul ibero$romanic. *imba portugheză: repartizare geografică, primele documente de atestare, trăsături tipologice (fonetică, morfosintaxă, lexic). :" Catalana, occitana, gascona. oţiuni introducti!e. ;" -omen -omeniul iul gallo$r gallo$roma omanic nic:: *imba *imba franc franceză eză:: repart repartiza izare re geogr geografi afică că,, dialec dialecte, te, primel primelee documente de atestare, trăsături tipologice (fonetică, morfosintaxă, lexic). <" -omeniul italo$romanic: *imba italiană: repartizare geografică, dialecte, primele documente de atestare, trăsături tipologice (fonetică, morfosintaxă, lexic). (=" -omen -omeniul iul balca balcano$ no$rom roman anic: ic: *imba *imba română română:: repart repartiza izare re geogr geografi afică, că, dialec dialecte, te, prime primele le documente de atestare, trăsături tipologice (fonetică, morfosintaxă, lexic). ((" ((" #semănări şi deosebiri "n e!oluţia limbilor romanice. /ri!ire de ansamblu. D" Bi+li->ra Bi+li->ra4ie 4ie de ela+-r ela+-rare are a curului curului ILR 4): #cademia #cademia 0epublici 0epubliciii /opulare /opulare 0omâne 0omâne (123$121 (123$121), ), Istoria limbii române, !ol. 4 ( ILR Limba latină' latină' !ol. 44 ( ILR ILR 44): #. #. Latina dunăreană, dunăreană, 5. Româna comună, comună, C. Influenţe, 5ucureşti, ditura #cademiei 0epublicii /opulare 0omâne, #l. 0osetti, redactor responsabil. 5en!eniste, 6mile (7888), Probleme (7888), Probleme de lingvistică generală, !. generală, !. 4$44, 5ucureşti, ditura 9eora Problèmes de linguistique générale, 4$44, générale, 4$44, /aris, ;allimard, 1<=. 9raducere Problèmes 9raducere "n limba română de *ucia agdalena -umitru>. 5idu$+rănceanu, #ngela, Călăraşu, Cristina, 4onescu$0uxăndoiu, *iliana, ancaş, ihaela, /ană -indelegan, ;abriela (788), Dicţionar (788), Dicţionar de tiinţe ale limbii ( D!L) D!L) , , 5ucureşti, ditura emira. 5laise, #lbert (7888), "anual (7888), "anual de latină cretină, 9imişoara, ditura ##0C%0-, "anuel "anuel du latin c#rétien, c#rétien, trasbourg, 133. 9raducere "n limba română de ;eorge 5ogdan ?âra>. Cotea Coteanu, nu, 4on, 4on, !tructura i evoluţia limbii române $de la origini până la %&'() , 5ucureşti, ditura #cademiei, 1@. Cousin, Aean (1==), *volution (1==), *volution et structure de la langue latine, latine, /aris, ociBtB d6dition D*es 5elles *ettresE. -obr -o broi oiu, u, uge ugenn (11 (11=) =),, +u +urs rs de isto istori riaa limb limbii ii lati latine ne,, 5ucure 5ucureşti şti,, ditur dituraa Fni!e Fni!ersi rsităţ tăţii ii 5ucureşti. rnout, #lfred (1<= G), "orp#ologie ), "orp#ologie #istorique du latin, latin, /aris, ditions HlincIsiecI. Jischer, 4ancu (1@3a), Latina (1@3a), Latina dunăreană, dunăreană, 5ucureşti, 5ucureşti, ditura Ktiinţifică şi nciclopedică. latine , 5ucureşti, 9ipografia Jischer, Jischer, 4ancu (1@3b), "orfologia (1@3b), "orfologia istorică a limbii latine, 9ipografia Fni!ersităţii 5ucureşti (9F5). Lerman, Aoseph (1@3), La (1@3), La disparition de la déclinaison latine et lévolution du s-ntagme nominal , in .ctes in .ctes du II/ème +ongrès International de Linguistique Latine, #ix$en$ Latine, #ix$en$ /ro!ence, 7@$G martie 1@G, /ublications Fni!ersitB de /ro!ence, -iffusion Aeanne *affite, arseille, Christian 9ouratier, editor, p. G=3$G28. 4liescu, aria, *i!escu, ichaela, Introducer ichaela, Introduceree 0n studiul limbilor romanice, romanice, 4, Craio!a, 1<@, 44, Craio!a, 1@8. *i!escu, ichaela, 1lemente ichaela, 1lemente de lingvistică romanică, romanică, Craio!a, 788G. anoliu anea, aria (1<), 2ramatica comparată a limbilor romanice, romanice , 5ucureşti, ditura -idactică şi /edagogică. eillet, #ntoine (17@), 1squisse (17@), 1squisse dune #istoire de la langue langue latine, latine, /aris, *ibrairie Lachette. 0einh 0einheim eimer er$0"p $0"pea eanu, nu, anda anda (788) (788),, Lingvistica romanică3 romanică3 Le4ic, morfologie, fonetică, 5ucureşti, ditura #ll Fni!ersitar. Fni!ersitar. 7
7" uperstraturile limbilor romanice: germanic (!izigot, ostrogot, !andal, franc, longobard, burgund), sla! sla!, arab. 8" -omeniul ibero$romanic. *imba spaniolă: repartizare geografică, primele documente de atestare, trăsături tipologice (fonetică, morfosintaxă, lexic). 9" -omeniul ibero$romanic. *imba portugheză: repartizare geografică, primele documente de atestare, trăsături tipologice (fonetică, morfosintaxă, lexic). :" Catalana, occitana, gascona. oţiuni introducti!e. ;" -omen -omeniul iul gallo$r gallo$roma omanic nic:: *imba *imba franc franceză eză:: repart repartiza izare re geogr geografi afică că,, dialec dialecte, te, primel primelee documente de atestare, trăsături tipologice (fonetică, morfosintaxă, lexic). <" -omeniul italo$romanic: *imba italiană: repartizare geografică, dialecte, primele documente de atestare, trăsături tipologice (fonetică, morfosintaxă, lexic). (=" -omen -omeniul iul balca balcano$ no$rom roman anic: ic: *imba *imba română română:: repart repartiza izare re geogr geografi afică, că, dialec dialecte, te, prime primele le documente de atestare, trăsături tipologice (fonetică, morfosintaxă, lexic). ((" ((" #semănări şi deosebiri "n e!oluţia limbilor romanice. /ri!ire de ansamblu. D" Bi+li->ra Bi+li->ra4ie 4ie de ela+-r ela+-rare are a curului curului ILR 4): #cademia #cademia 0epublici 0epubliciii /opulare /opulare 0omâne 0omâne (123$121 (123$121), ), Istoria limbii române, !ol. 4 ( ILR Limba latină' latină' !ol. 44 ( ILR ILR 44): #. #. Latina dunăreană, dunăreană, 5. Româna comună, comună, C. Influenţe, 5ucureşti, ditura #cademiei 0epublicii /opulare 0omâne, #l. 0osetti, redactor responsabil. 5en!eniste, 6mile (7888), Probleme (7888), Probleme de lingvistică generală, !. generală, !. 4$44, 5ucureşti, ditura 9eora Problèmes de linguistique générale, 4$44, générale, 4$44, /aris, ;allimard, 1<=. 9raducere Problèmes 9raducere "n limba română de *ucia agdalena -umitru>. 5idu$+rănceanu, #ngela, Călăraşu, Cristina, 4onescu$0uxăndoiu, *iliana, ancaş, ihaela, /ană -indelegan, ;abriela (788), Dicţionar (788), Dicţionar de tiinţe ale limbii ( D!L) D!L) , , 5ucureşti, ditura emira. 5laise, #lbert (7888), "anual (7888), "anual de latină cretină, 9imişoara, ditura ##0C%0-, "anuel "anuel du latin c#rétien, c#rétien, trasbourg, 133. 9raducere "n limba română de ;eorge 5ogdan ?âra>. Cotea Coteanu, nu, 4on, 4on, !tructura i evoluţia limbii române $de la origini până la %&'() , 5ucureşti, ditura #cademiei, 1@. Cousin, Aean (1==), *volution (1==), *volution et structure de la langue latine, latine, /aris, ociBtB d6dition D*es 5elles *ettresE. -obr -o broi oiu, u, uge ugenn (11 (11=) =),, +u +urs rs de isto istori riaa limb limbii ii lati latine ne,, 5ucure 5ucureşti şti,, ditur dituraa Fni!e Fni!ersi rsităţ tăţii ii 5ucureşti. rnout, #lfred (1<= G), "orp#ologie ), "orp#ologie #istorique du latin, latin, /aris, ditions HlincIsiecI. Jischer, 4ancu (1@3a), Latina (1@3a), Latina dunăreană, dunăreană, 5ucureşti, 5ucureşti, ditura Ktiinţifică şi nciclopedică. latine , 5ucureşti, 9ipografia Jischer, Jischer, 4ancu (1@3b), "orfologia (1@3b), "orfologia istorică a limbii latine, 9ipografia Fni!ersităţii 5ucureşti (9F5). Lerman, Aoseph (1@3), La (1@3), La disparition de la déclinaison latine et lévolution du s-ntagme nominal , in .ctes in .ctes du II/ème +ongrès International de Linguistique Latine, #ix$en$ Latine, #ix$en$ /ro!ence, 7@$G martie 1@G, /ublications Fni!ersitB de /ro!ence, -iffusion Aeanne *affite, arseille, Christian 9ouratier, editor, p. G=3$G28. 4liescu, aria, *i!escu, ichaela, Introducer ichaela, Introduceree 0n studiul limbilor romanice, romanice, 4, Craio!a, 1<@, 44, Craio!a, 1@8. *i!escu, ichaela, 1lemente ichaela, 1lemente de lingvistică romanică, romanică, Craio!a, 788G. anoliu anea, aria (1<), 2ramatica comparată a limbilor romanice, romanice , 5ucureşti, ditura -idactică şi /edagogică. eillet, #ntoine (17@), 1squisse (17@), 1squisse dune #istoire de la langue langue latine, latine, /aris, *ibrairie Lachette. 0einh 0einheim eimer er$0"p $0"pea eanu, nu, anda anda (788) (788),, Lingvistica romanică3 romanică3 Le4ic, morfologie, fonetică, 5ucureşti, ditura #ll Fni!ersitar. Fni!ersitar. 7
erbat, ;uM (1@2), Les (1@2), Les !tructures du Latin, .vec un c#oi4 de te4tes traduits et annotés de Plaut au4 Serments de Strasbourg, G e Bdition re!ue et corrigBe, /aris, 6ditions #. N A. /icard. 9aglia!ini, Carlo, 5riginile limbilor neolatine, neolatine, 5ucureşti, 1<<. +OOnOnen, +eiIIo (12<), Introduction (12<), Introduction au au latin vulgaire, vulgaire, /aris, *ibrairie HlincIsiecI.
E" Bi+li->ra Bi+li->ra4ie 4ie 3i#i3al0 3i#i3al0 de tudiu tudiu ,e#tru ,e#tru tude# tude#1i 1i ILR 4): #cademia #cademia 0epublicii 0epublicii /opulare /opulare 0omâne (123$121), (123$121), Istoria limbii române, !ol. 4 ( ILR Limba latină' latină' !ol. 44 ( ILR ( ILR 44): 44): #. #. Latina dunăreană, dunăreană, 5. Româna 5. Româna comună, comună, C. Influenţe, C. Influenţe, 5ucure 5ucureşti şti,, ditur dituraa #cade #cademie mieii 0epubl 0epublici iciii /opula /opulare re 0omâne 0omâne,, #l. 0osett 0osetti, i, redac redactor tor responsabil, p. <$22 (material suplimentar pentru curs şi seminar). 5idu$+rănceanu, #ngela, Călăraşu, Cristina, 4onescu$0uxăndoiu, *iliana, ancaş, ihaela, D!L) , , 5ucureşti, /ană -indelega -indelegan, n, ;abriela (788), (788), Dicţionar de tiinţe ale limbii ( D!L) ditura emira, p. G7@' G21. Jischer, 4ancu (1@3b), "orfologia (1@3b), "orfologia istorică a limbii latine, latine, 5ucureşti, 9ipografia Fni!ersităţii 5ucureşti (9F5), p. 77$77. 4liescu, aria, *i!escu, ichaela, Introducer ichaela, Introduceree 0n studiul limbilor romanice, romanice, 4, Craio!a, 1<@, 44, Craio!a, 1@8. *i!escu, ichaela, 1lemente ichaela, 1lemente de lingvistică romanică romanică,, Craio!a, 788G. anoliu anoliu anea, aria (1<), (1<), 2ramatica comparată a limbilor romanice, romanice , 5ucureşti, ditura -idactică şi pedagogică, 73$2G. 0ein 0einhe heim imer er$0" $0"pe pean anu, u, and andaa (788 (788) ),, Lingvistica romanică3 romanică3 Le4ic, morfologie, fonetică, 5ucureşti, ditura #ll Fni!ersitar. Fni!ersitar. -ata "ntocmirii:. 8. 7881 9itular curs:*ect. dr. ihaela /opescu emnătura: 9itular seminar P lucrări practice: *ect. dr. ihaela /opescu emnătura:
G
SUPPORT DE CURS /90F -4C4/*4#
CURS OP'IONAL A( LIMBĂ ROMÂNĂ COMPARATĂ A LIMBILOR ROMANICE ROM ANICE * )GRAMATICA COMPARATĂ I" ROMANIA ?I ARIILE EI" ISTORIA CUVÂNTULUI ROMANUS (" ROMANIA ?I ARIILE EI ROMANIA, termen termen tehnic, tehnic, cult, cult, desemnea desemnează ză teritoriul teritoriul pe care se !orbesc limbi romanice romanice sau limbi neo$latine, limbile care s$au născut din limba$mamă, latina. latina. 9eritoriul pe care astăzi se !orbesc limbi romanice nu este identic cu cel al 4mperiului 0oma 0o mann. /e de o parte arte,, exis xistă o ROMANIA SUBMERSA )ROMANIA PIERDUTĂ* care reprezintă acele teritorii pe care s$ar fi putut forma limbi romanice, dar care sunt astăzi pierdute pentru romanitate: 5ritannia, ;ermania, /anonnia, 9racia, 9racia, oesia, 4llMria, #frica de ord. /e de altă parte, există o ROMANIA NOVA care reprezintă teritoriile pe care astăzi se !orbesc limbi romanice care "nsă nu s$au născut acolo, ci au fost aduse prin expansiune colonială şi s$au aşezat peste limbile !orbite de populaţii autohtone: #merica *atină (unde predomină spaniola, dar "n ;uManna Jranceză se !orbeşte franceza, iar "n 5razilia, portugheza), o parte din #frica (#frica #rabă, respecti!, respecti!, #frica eagră): Ciad, aroc, #lgeria, 9unisia ("n aceste ţări se !orbeşte franceza), #ngola şi ozambic (Q portugheză), "n #sia (Jilipine: Q spaniolă' 0epublica ;oa (Q portugheza' pro!incie a 4ndiei). ROMANIA ROMANIA EUROPE EUROPEANĂ ANĂ cuprinde "nsă marile arii ale limbilor romanice. #ceste se clasifică astfel: 1
DOMENIUL DOMENIUL IBERO2ROMAN IBERO2ROMANIC IC cupri cuprinde nde:: spaniola, portug#e6a i catalana (aceasta (aceasta este considerată considerată de foarte mulţi cercetăto cercetători ri o legua 7puente 7puente Ro limbă punteS).
!
DOMENIUL DOMENIUL &ALLO2ROMA &ALLO2ROMANIC NIC cupr cuprin inde de:: france6a, occitana ("n ("n sudu sudull Jranţe Jranţei), i), gascona ("n gascona ("n partea de sud$!est a Jranţei, spre /Mrrinei' aceasta este considerată de unii cercetători un dialect occitan, iar de alţii o limbă aparte) şi franco/provensala (un franco/provensala (un complex dialectal care se !orbeşte "n partea de sud$est a Jranţei şi "n !estul l!eţiei: "n regiunile 8allé 8au4, Le +#âtelle, "n +#âtelle, "n patru cantoane el!eţiene el!eţiene care formează formează 1L819I. 1L819I. R5".:D; 7 La !uisse Romande). Romande ). 0eţinem faptul că "n 5elgia se !orbeşte flamandă !orbeşte flamandă şi şi vallonă, vallonă, dialect francez.
"
italiana şi sarda3 sarda3 DOMENIUL ITALO2ROMANIC cuprinde: italiana şi
#
DOMENIUL DOMENIUL R%ETO2ROMA R%ETO2ROMANIC NIC / CISALPIN CISALPIN desemnează un complex de dialecte care se !orbesc "n l!eţia, la graniţa dintre #ustria şi 4talia (zona #lpilor -olomiţi) -olomiţi) şi "n 4talia. ai precis, precis, "n l!eţia l!eţia se "ntâlneşte "ntâlneşte grupul r#etic, r#etic, ladina dolomitică se dolomitică se !orbeşte "n #ustria şi "n nordul 4taliei (+al del /ezo), iar friulana (cel mai mare dialect P limbă) se !orbeşte "n nordul 4taliei, "n pro!incia Jriuli, cu capitala la Fdine.
=
$
DOMENI DOMENIUL UL BALCAN BALCANO2R O2ROMA OMANIC NIC cupr cuprin inde de:: dalm dalmaata (limbă (limbă !orbit !orbităă pe coastele #driaticii, pe teritoriul actual al Croaţiei, o limbă moartă "nsă "n secolul al daco/român, preponderent la T4T$lea) şi româna cu cele patru dialecte: dialecte: dialectul daco/român, nord nord de -unăre' -unăre' dialectul aromân, dialectul meglenoromân, meglenoromân, respecti! respecti!, dialectul istroromân, istroromân, acestea din urmă fiind toate trei localizate la sud de -unăre.
/rin urmare, 0%#4# F0%/#U numără fie 8, fie 7 limbi, dacă se acceptă, occitana. respecti!, se exclud gascona exclud gascona şi occitana. Ki "n 0%#4# F50# continuă să existe cu!inte P forme gramaticale (mai rar) care aminte amintesc sc de romani romanitat tate. e. -e exemp exemplu, lu, "n ;erma ;ermania nia apar apar toponi toponimel mele: e: <=ln <=ln V (lat.) C%*%4#'
4t. can% case ossa cant ' sent '
Wn română marca pluralului, !ocalică ($e ($ e sau 7i sau 7i), ), este "n general general aila+ic0@ "n timp ce "n italiană este "ntotdeauna ila+ic0" 0%#4# 0%#4# %CC4-9#*U %CC4-9#*U are marca marca 7s atât 7s atât pentru formarea pluralului, cât şi pentru pronumele personal de persoana 4 şi a 44$a plural, respecti!, respecti!, pentru persoana a 44$a a tuturor !erbelor: Jr. p. des femmes nous nos nosotros des #ommes vous vos vosotros #ceastă "mpărţire este "nsă !alabilă pentru fazele !echi ale limbilor, dat fiind faptul că "n franceză, de exemplu, marca X s de formare a pluralului pluralului apare apare numai "n codu codull scris, nu şi "n codu codull !orbit' pe de altă parte, şi "n română, este !orba de un 7i palatali6at sau de un 7i ultrascurt >(!. (!. câin% ). ).
5" ISTORIA CUVÂNTULUI ROMANUS CUVÂNTULUI ROMANUS Wn antichitate 0%#F "nsemna Rlocuitor al 0omeiS, opunându$se astfel lui *#94F care desemna Run locuitor din *atiumS. Cei doi termeni a&ung să fie sinonimi odată cu extinderea puterii 0omei asupra regiunilor din 4talia şi, mai ales, "n momentul "n care 0oma de!ine o mare 3
putere imperială. #şadar, cei doi termeni care, la "nceput, a!eau o semnificaţie precisă, etnică, "ncep treptat să capete o !aloare politică, cu sensul 0%#F Y Rlocuitor al 4mperiului 0omanS. #stăzi, 0%#F, $#, folosite pentru a denumi poporul şi limba sunt moştenite numai de poporul român şi de limba română3 Jorma corectă, etimologică a cu!ântului este rumân? 0%ZF [ rumân /rima atestare a formei cu 7o (român) apare "n Palia de la 5rătie (3@7) şi este, după părerea anumitor specialişti, o inter!enţie a editorului, Kerban, fiul lui Coressi. /otri!it profesorului +asile #r!inte, formele cu 7o şi cele cu X u au coexistat. Wn sudul -unării, termenul se mai păstrează doar pentru denumirea aromânilor? ar$o)mân Q proteză' Q sincopa lui 7o/ neaccentuat>. Wn limba !eche, rumân "nsemna RiobagS (!. sintagma starea de rumânie Y Rstarea de iobăgieS. #stăzi, rumân "nseamnă RsoţS sau RcreştinS. Celelalte popoare se denumesc cu a&utorul altor termeni. Fnele popoare se denumesc cu a&utorul termenului deri!at de la zona geografică "n care locuiesc şi P sau de la numele unor persona&e legendare: italienii [ Italia [ Italus (recele iculilor)' alţii se denumesc prin numele populaţiilor de superstrat: france6a [ franci catalana [ +atalunia (25@ .L.:I. A Rţara goţilor şi a alanilorS) sau regiuni: burgund P Burgundia lombard C Lombardia xistă "nsă şi situaţii "n care denumirea unui popor romanic a fost iniţial dată de !ecini şi ulterior "nsuşită de poporul romanic "n cauză. -e exemplu, termenul 85L+.1 denumea "n antichitate un trib de celţi din nordul 4taliei. -upă cum se ştie, aceştia au fost cuceriţi de romani. ;ermanicii, !ecini acum ai romanilor, au preluat cu!ântul şi i$au denumit astfel chiar pe romani. #stfel, "n 2L5!1L1 D1 L. <.!!1L (sec. @ e.n.) se "nregistrează: 0%#4: \#*L# -e la germanici, sla!ii au preluat cu!ântul tot pentru a$i denumi pe romanici, dar l$au pronunţat cu metateză:\#*L# [ vla# C vlo#. Cu acest cu!ânt, polonezii "i numesc şi astăzi pe italieni ( Eo#i ohi>)' sla!ii de sud l$au folosit şi "l folosesc pentru a$i denumi pe români, mai ales pe românii sud$dunăreni ( v3 8laca !s. @eleorman (cu!ânt cuman) R/ădure nebunăS Y Codrii +lăsiei). la!ii de est au pronunţat cu!]ntul potri!it legilor lor fonetice, adică cu polnoglasie (l$au umplut cu o silabă): vla# C vlo# [ vala# C volo#3 /rin vala#, sla!ii sudici şi alte popoare au "nţeles numai pe românii nord$dunăreni. 0omânii nord$dunăreni "nţeleg prin vala# numai pe locuitorii unteniei. -e la sla!i au preluat cu!ântul ungurii pentru a$i denumi pe români şi pe italieni: 85L+.1 [ \#*L# [ vla# C vlo# [ vala# C volo# [ Fla# 9ot de la sla!i, turcii au luat cu!ântul pentru a$i denumi pe români , respecti!, ţările lor: 85L+.1 [ \#*L# [ vla# C vlo# [ vala# C volo# [ Fla# [ iflaG f H v Q proteză: i$> %*-%+# Y
?#0# 0%^#CU Y .ciflac R?ara 0omânească #lbăS (culorile sunt date "n funcţie de poziţia statului respecti!: nord, est etc.) Cf. C9#9# #*5U Y Bo( grad Y A)er man3 -intre grupurile sud$dunărene de români două şi$au pierdut numele etnic de la 0%#F şi se denumesc ele "nsele prin cu!ântul vla#3 ste !orba de meglenoromâni, respecti!, de istroromâni (acestea două sunt denumiri sa!ante). umai aromânii (cei mai numeroşi) l$au păstrat, aşa cum am mai spus, pe 0%#F, "n propria denumire. Istroromânii se mai numesc şi ciribiri (H cine şi bine cu rotacizare), iar limba lor se numeşte ciribirsc#i3 ai există "n 0%#4# mici dialecte sau mici zone "n care se mai continuă 0%#F P 0%#4CF (Y deri!atul din care a rezultat, de fapt, primul termen). ste !orba de dialectul romagnol (italian) şi de pro!incia R5".2:. (!ecină cu L5:25B.RDI.) şi de dialectul (rheto$ roman) romantsc# (romana)3 timologic, cu!ântul 0%#4CF stă la baza cu!ântului romance (cântec al trubadurilor, po!este de amor, po!estire, cântec, romanţă).
II" ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE LIMBII" LATINA ?I LIMBILE ITALICE (" ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE LIMBII! subsubstrat, substrat, strat, su*erstrat, adstrat, su*erstrast +u(tura( (" SUBSTRATUL desemnează limba populaţiei autohtone peste care se aşează limba unei populaţii cuceritoare. -upă o perioadă de +ili#>$i3 (coexistenţa a două sisteme ling!istice diferite), limba populaţiei autohtone dispare, lăsând urme "n !ocabular (inclusi! "n toponimie şi "n formarea cu!intelor), câteodată "n fonetică şi, mai rar, "n structura gramaticală. 5" STRATUL desemnează limba populaţie cuceritoare' "n cazul limbilor romanice, stratul este acelaşi, *45# *#94U. 6" SUPERSTRATUL )2URILE* desemnează limba (limbile) populaţiilor migratoare, aşezate "n spaţiul romanic şi care, după o perioadă de biling!ism, sfârşesc prin a fi absorbite de idiomul romanic. *imba de superstrat lasă urme "n lexic (inclusi! "n toponimie, antroponimie, formarea cu!intelor), câteodată "n fonetică şi, rar, "n morfosintaxă. Wn momentul "n care superstratul "şi "ncheie acţiunea, din acel moment se poate considera că limba s$a constituit. 0%^U: ubstrat: 90#C%$-#C trat: *#94 uperstrat: *#+ ("n proporţie foarte mică şi ;0#4C). J0#C_U : ubstrat: ;#*4C trat: *#94 uperstrat: J0#C (;0#4C). /#4%*#: ubstrat: 4504C trat: *#94 uperstrat: +4_4;%9 (;0#4C) şi #0#5 4nfluenţele sunt, "n general, de natură lexicală (inclusi! "n toponimie, antroponimie, formarea cu!intelor), sunt ulterioare procesului de definiti!are a unei limbi, pro!in din limbile cu care idiomul romanic !ine "n contact şi #u ,reu,u# +ili#>$i3 de 3a0@ ci d-ar@ u# e$e#tual <
+ili#>$i3 i#di$idual" -e ex., "n cazul limbii române, influenţele sunt din limba: maghiară, turcă, tătară etc., iar "n cazul limbii franceze, influenţele pro!in din engleză, olandeză, germană ("n general, din limbi germanice). 7" ADSTRATUL desemnează rezultatul contactului de !ecinătate geografică. ste, de obicei, de natură lexicală şi are o arie restrânsă. u trece mai departe de periferia unei limbi (cu!intele dialectale). 8" SUPERSTRATUL CULTURAL este numai de natură lexicală şi este format din termeni latino$romanici P greceşti, folosiţi, de fapt, de cele mai multe limbi. 9" SUBSUBSTRATUL )2TURILE* reprezintă limba (limbile) unor populaţii foarte !echi, de dinaintea substratului, despre care se ştie că au existat deoarece există do!ezi arheologice şi de la care se presupune că ar fi rămas urme ling!istice. -e exemplu, "n cazul limbii franceze, subsubstratul este iber, ligur şi a`uitan. umele flu!iului ena (la eine) şi al munţilor #rdeni reprezintă, se pare, o continuare a două nume de zeităţi (F##, respecti!, #0-F#) ale unor populaţii pre$indo$europene. OBSERVA'II! Fneori, substratul poate fi inteferenţe "ntre elementele de substrat şi cele de adstrat, superstrat P adstrat etc.: de ex., "n cazul limbii franceze, substratul este celtic, dar "n /eninsula 5ritanică (mai) există o populaţie celtică (Y +ret-#ii*' "n română superstratul este sla!, de tip !echi bulgăresc, dar româna are şi elemente sla!e, bulgare, pro!enite din adstrat (cu!. castravete). Wn ling!istica romanică se face diferenţa "ntre: u+trat ,ri3ar, respecti!, u+trat ecu#dar" Su+tratul ,ri3ar este reprezentat, "n cazul limbilor romanice, de limbile populaţiilor din /eninsula 4talică, populaţii care au fost cucerite treptat de către romani, până când latina a a&uns să fie limba "ntregii peninsule. -in limba acestor populaţii au pătruns "n latină diferite elemente care, apoi, au de!enit Run bunS al limbii latine. Su+tratul ecu#dar este mai nou decât substratul primar şi reprezintă, "n cazul limbilor romanice, limba populaţiilor din diferite regiuni (pro!incii) ale 4mperiului 0oman, peste care s$a aşezat latina. 5" LATINA ?I LIMBILE ITALICE -in punct de !edere ling!istic, (%mba (at%n& este o limbă flexionară indo/europeană, care face parte dintr$o arie marginală a grupului de limbi Gentum (9aglia!ini, 1<<: 22). #şadar, ,-,ula1iile italice, din care făceau parte şi latinii, s$au desprins din familia triburilor indo/europene. pre sfârşitul celui de$al doilea mileniu ".e.n. , aceştia au coborât "n actuala /eninsulă 4talică "n două !aluri: () valul latin care s$a localizat pe malurile flu!iului 9ibru, până la munţii #penini, formând Latium$ul. (7) valul osco/umbric care, la rândul său, se !a bifurca "n două mari grupuri 7: (a) (b)
grupul oscilor, stabilit "n sud şi, respecti!, sud$est (mai precis, "n regiunile Campania, amnium, #pulia etc.)' grupul umbrilor , care a rămas "n nord$estul Latium/ului.
Lati#-24alica s$a !orbit iniţial numai "n Latium (câmpie plană, "n opoziţie cu regiunea sabină, o zonă cu coline, situată "n !ecinătate). aliscii, "nrudiţi cu latinii, locuiau "n oraşul alerii şi au fost foarte repede cuceriţi şi absorbiţi de latini. Wn !ecinătate se mai aflau sabinii. /rimele sate sabine şi latine au apărut pe colinele /alatin, s`uilin, uirinal şi +iminal, prin secolele T$4T ".e.n.
0eferitor la cronologia pătrunderii celor două mari !aluri "n /eninsula 4talică, aceasta este o chestiune mult dezbătută, datele propuse !ariind "n general "ntre sec. al T+44$lea şi sec. al 4T$lea ". e. n. (!. \ald P luşanschi: 1@<, p. 3<). 7 e consideră că acestea sunt fie două limbi distincte, fie două dialecte "nrudite.
@
şi s$au unit "n secolul al +444$lea ".e.n. /otri!it legendei, 0oma este fondată "n anul <3G ".e.n. de 0omulus. -e acum, latina "ncepe să se impună "n faţa altor limbi !orbite "n /eninsula 4talică. OSCO . UMBRICA reprezintă, după unii cercetători, fie două limbi distincte, iar, după alţii, souă dialecte "nrudite. Li3+a -c0 )-,ca* , limba !echilor samniţi, se !orbea "n sudul /eninsulei 4talice "n amnium, "n Campania şi a&ungea până "n essana (essina de azi Y strâmtoarea dintre /eninsula 4talică şi icilia). a a continuat să existe ca limbă oficială "n centre urbane "nsemnate, cum au fost /ompei sau Capua, până "n secolul 4 ".e.n. /rincipala sursă de cunoaştere a limbii osce o reprezintă 9#5F*# 5#94# (o serie de inscripţii) care "nsumează aproximati! 738 de inscripţii şi care datează din secolul al 44$lea ".e.n. *a /ompei au fost găsite multe inscripţii osce. Caracteristic pentru oscă era: prezenţa fonemului p sau b, acolo unde "n latină era X qu sau 7gu: (osc.) p, b [ (lat.) X qu, 7gu: (osc.) pettora C pettur [ (lat.) F#99F%0' cf. (rom.) patru, cf. sardă
monoftongarea lui $au/ la X o/' *imba română mai păstrează diftongul X au/ "n cu!inte ca: t aur, aur etc. geniti!ul feminin singular şi nominati!ul feminin plural (al declinării 4) terminat "n X as? (osc.) terr as [ (lat.) 900#' pater familias Frme ale limbii osce apar nu numai "n dialectele latineşti "n!ecinate ca teritoriu cu Campania, ci şi (după cum am !ăzut anterior) "n unele limbi romanice, printre care se numără, "n primul rând, italiana: (lat.) 454*#0 ,,a şuieraS [ (it.) sifilare J 6ufolare' (lat.) 5F5#*F ,,bi!olS [ (it.) bufalus J bufalo G -e asemenea, s$a constatat faptul că latina !orbită pe teritoriul -aciei a!ea urme osce. U3+rica era limba !orbită de către umbrieni, populaţie despre care se crede că a !enit probabil dinspre nord. #ceştia s$au aşezat iniţial "n nordul şi centrul /eninsulei 4talice, de unde, mai târziu !or fi "mpinşi spre !ăile #peninilor de către etrusci şi celţi. 0egiunea cunoscută azi sub numele de Fmbria este mai mare ca suprafaţă decât Fmbria antică care a!ea drept centre importante, oraşele: .ssissium (#ssisi), !poletium (poleto) şi Iguvinum (;ulbio). -ialectul !orbit "n acest din urmă oraş este cel mai cunoscut datorită 9#5F**%0 4;F+4# (tăbliţe de bronz, scrise pe ambele părţi şi descoperite "n anul === e.n.). -eşi originar din această regiune, /laut "şi !a scrie comediile "n limba latină. Cu!inte ca lupus, scrofa, bos ,,bouS, sunt de origine umbrică. 9răsături specifice umbricei: (umbr.) 7f/ [ (lat.) X b/: (umbr.) al u [ (lat.) #*BF' (umbr.) te e [ (lat.) 94B4. 0otacizarea, adică trecerea lui X s/ din umbrică, la X r/ "n latină: (umbr.) 7s/ [ (lat.) X r/: +arro arată: (umbr.) plusima [ (lat.) /*FR 4#' (umbr.) mediosem [ (lat.) -4%R ' (umbr.) asenam [ (lat.) : # R #' tendinţa de monoftongare a lui X au/ [ $o/ şi a diftongilor X ai/, /ae/ [ /e/3 Wntre teritoriul latin şi cel osco$umbric (mai precis, "ntre amnium şi Fmbria) se !orbeau dialectele a+elice (din rândul cărora, dialectul a+i# X dialect al limbii osce X este cel mai cunoscut din inscripţii şi glose =) şi o serie de graiuri mixte, ca de pildă, cel $-lcia#@ 3arruci#@ -e asemenea, se obser!ă faptul că "n italiană, ca şi "n graiurile osce, pentru X b X inter!ocalic din latină ( J $ b# X "n indo$europeană), apare 7 f/3 = -ominaţia sabină (!. legenda răpirii sabinelor, domnia celui de$al doilea rege al 0omei, uma /ompilius) şi$a lăsat amprenta cu precădere "n limba&ul administrati! latin. G
1
,eli#ia# etc. -e la aceste dialecte au pătruns "n latină cu!inte ca: asinus, cassus, albus, lacrima, lingua (ca organ anatomic) şi +apitolium3 xpansiunea latinei a a!ut două mari consecinţe: (a) latina, !enind "n contact cu di!erse idiomuri, a exercitat, dar, "n acelaşi timp, a suferit influenţe mai mari sau mai mici' (b) latina, care era relati! unitară "n patria ei de origine, se !a diferenţia pe regiuni. #stfel, "n latină "ncep să apară du+lete (Y cu!inte paralele, cu acelaşi sens) şi se !ede după moştenirea latină "n limbile romanice că acestea au circulat: (lat.) 5F5#*F [ (rom.) buăr, bour (osc.) 5FJ#*F [ (engl.) bufalo RbizonS (lat.) 9#5#*F [ (rom.) tăun (osc.) 9#J#*F [ (it.) tafano -in substratul osco$umbric, unii ling!işti "ncearcă să explice şi alte fenomene ca: $ diferenţa dintre sistemele !ocalice care stau la baza limbilor romanice, $ menţinerea regională (de ex., "n română) a diftongului$ao/K $ palatalizarea parţială a grupurilor: /cl/, /pl/, /fl/? (lat.) C*##0 [ (rom.) +-ema, (it.) +-% amare, (sp.) ((eamar dar fr. C( amer (lat.) /*F [ (it.) pieno, (sp.) plleno dar (rom.) plin, (fr.) plen $
tendinţa de asimilare a grupului consonantic X nd/ [ $nm/ şi a grupului X mb/ [ /mm/ ("n dialectul italian de sud X siciliană, campaneză): (lat.) %-% [ (it.) monno' (lat.) ;#5# [ (it.) iamma
ETRUSCII -upă tradiţie, erau !eniţi "n /eninsula 4talică din #sia ică (*idia) "n &urul anului 788 ".e.n. -upă unii, au !enit pe uscat, peste #lpi, şi au coborât "n 9oscana. % altă teorie "i consideră autohtoni, făcând parte din lanţul de populaţii preindoeuropene şi neindoeuropene ce se "ntindeau de la /irinei şi până "n Caucaz (urme ale acestor populaţii ar fi bascii şi gruzinii). #u stăpânit o bună parte a 4taliei de centru$!est, "ntre #rno şi 9ibru. rau organizaţi "n oraşe cetăţi, fără o conducere unitară. *imba etruscă era, se pare, neindoeuropeană, cu unele elemente indoeuropene. i s$a transmis cu alfabet grec apusean, scris de la dreapta la stânga. ste cunoscută din: 8.888 inscripţii, dintre care doar 2 biling!e' 28 glose, cu caracter nesigur' $ unele informaţii despre cărţi traduse "n latină din etruscă. -e la etruscă, romanii au luat foarte multe elemente de cultură materială şi spirituală. truscii au fost şi filiera prin care a pătruns influenţa greacă din udul 4taliei "n lumea romană. -e la etruscă, romanii au preluat sistemul de denominare trimembru: praenomen, nomen $gentilicum), cognomen: Caius 4ulius Caesar, /ublius %!idius aso. Wn perioada clasică, apare uneori şi al doilea cognomen sau agnomen: *. Cornelius cipio #fricanus, -. Jabius aximus Cunctator. Wn latină au pătruns cu!inte din etruscă: #istrio (V etr. #ister Ractor), persona (V etr. persu Rmască), catena, s$a)cena, culina Rbucătărie, ferrum. -in greacă prin filieră etruscă au intrat lanterna, cisterna. ume de zeităţi: "inerva, "ars, !ilvanus.
8
ufixe de origine etruscă: /na, /nna, /ena, /enna, /ina, /inna, /isa, /issa. 0elic!e etrusce "n toponimie se păstrează până astăzi. 0omanii "i numeau tusci sau tosci, de aici rezultând numele regiunii @oscana. ;recii "i numeau t#-reni, iar marea care scaldă ţărmurile 4taliei "n acea zonă se numeşte "area @ireniană $"are @#-rnrenum). unt de origine etruscă toponimele +#ianti, "odena, 8olterra, Ravenna, @odi. e mai atribuie etruscilor tendinţa de aspirare a surdelor din dialectul toscan, numită georgia toscana. /p/ J /p#/ /t/ J /t#/ /c/ J /c#/
lup#o dit#o c#ostole
Fnii sa!anţi, ca ;. 0ohlfs sau A. Lall &r. Wl consideră un fenomen produs târziu şi fără nici o legătură cu substratul.
MESAPII *ocuiau "n sud$estul /eninsulei 4talice. *imba lor ne este relati! cunoscută din inscripţii găsite "n Calabria şi /uglia şi datând din sec. 2 ".e.n. X e.n. $a presupus că mesapica era "nrudită cu ilira, deci era o limbă indoeuropeană şi pentru "nţelegerea ei s$ar putea face apel la albaneză.
&RECII *ocuiau "n sudul 4taliei "n regiunea numită agna ;raecia. Coloniile greceşti apar "n 4talia de ud şi "n icilia "ncepând cu secolul al @$lea ".e.n. #stfel de colonii greceşti se "ntindeau "n tot bazinul ării editerane şi al ării egre: :eapolis, @arentum (azi @aranto), !ibari, .grigentum, Palermo, "essana, !-racusa (azi !iragosa), R#egium (azi Reggio)' "arsilia, .ntibes (V .ntipolis), :isa (V :iGaia), "onaco, @ripoli (V @reis polis). -ialectele !orbite erau de tip doric. 4nfluenţa greacă s$a manifestat "n domeniul cultural, comercial, tehnic. #ristocraţia romană "n!ăţa greceşte şi "şi trimitea copiii să "n!eţe "n ;recia. Câte!a mii de cu!inte au pătruns "n latină din greacă. -upă rnout$eillet trebuie distinse cu!intele de origine greacă Rcare au căpătat cetăţenie la 0oma de cele li!reşti. /rintre cu!intele greceşti intrate "n latină: ancora, mac#ina, nauta, gubernare, oliva, panis, talentum, amp#ora, ballaena, cerasus, cedrus, citrus, malum, m-rtus, pap-rus, purpura etc. #stăzi se mai !orbeşte greacă "n două puncte, la Bova (Calabria) şi la sud de *ecce "n @erra d5tranto. -upă ;erhard 0ohlfs, elementul grec din udul 4taliei continuă pe cel antic' după Carlo 5attisti este de tip bizantin, deoarece cel antic s$a stins.
VENE'II /aleo!eneţii au dat numele regiunii din nord$estul 4taliei, +eneto. *imba lor era indoeuropeană de tip Hentum şi este cunoscută din aproximati! 788 inscripţii, scrise cu alfabet etrusc din sec. 3 X ".e.n. e atribuie !enetei unele tendinţe din dialectul !eneţian al limbii italiene (pronunţarea interdentală), precum şi accentuarea proparoxitonă a unor toponime: .bano, solo, 8eneto, PMdova.
LI&URII *ocuiau "n nordul 4taliei (/iemont, *ombardia, milia) până la in!azia celtică şi se "ntindeau "n sudul ;aliei şi "n mare parte a /eninsulei 4berice. rau neindoeuropeni. #u fuzionat cu celţii, rezultând astfel celtoligurii. *igura era o limbă neindoeuropeană, care a dobândit apoi un strat mai nou indoeuropean. *igurii au lăsat urme "n toponimia 4taliei de ord, a Jranţei de ud şi a /eninsulei 4berice.
$ sufixul /asco:
it. !alasco, 8er6asca, +#erasco fr. 8enasque, @arascon sp. Benascos, 8alascos Wn italiană şi franceză cu a&utorul acestui sufix se formează nume care arată originea locală: Bergamo bergamasco Rlocuitor din 5ergamo +omo comasco Rlocuitor de pe malul lacului Como "onaco monegasque Rlocuitor din onaco
&ALII )CEL'II* Celţii, indoeuropeni, au !enit din est "n &urul anului 888 ".e.n. şi s$au aşezat "n $+ ;ermaniei, $ Jranţei şi $+ l!eţiei. rau purtătorii fazei a doua a fierului *a 9ne ( 288 ".e.n.). Wncepând cu sec. @ ".e.n. se răspândesc "n trei direcţii: ) spre /eninsula 4berică, de unde o parte trece "n #nglia' 7) "napoi spre st, trecând prin Cehia de azi (boii), /anonia, teritoriul ţării noastre, Fcraina, a&ungând până "n #sia ică' G) spre nordul 4taliei, unde se formează ;allia Cisalpină. Wn G18 ".e.n. "nregistrează o importantă !ictorie asupra romanilor, a&ungând până la 0oma. -e la sfârşitul secolului al G$lea ".e.n. romanii "ncep cucerirea teritoriului cisalpin şi duc graniţa la 0ubicon (18 ".e.n.). 0omanii trec apoi şi "n ;allia 9ransalpină X 73$@ ".e.n. şi "n ;allia de ord "n 38 ".e.n.' cu Cezar, toată ;allia era pro!incie romană. Wn !remea lui #ugustus, ;allia era "mpărţită "n: ) 5elgica ("n nord)' 7) *ugdunensis (centru) X cu centrul la *ugdunum ([ *Mon)' G) arbonnensis (sud) X cu centre mai importante arbo ([ arbonne) şi emausus ([ "mes)' =) #`uitania ($+) cu centrul la 5urdigala ([ 5ordeaux). 0omanizarea a fost mai intensă "n ;allia Cisalpină. Cu!inte celtice din substratul primar:
carrum [ rom. car , it. carro, friulana ciar , fr. c#ar , cat. car , port., sp. carro bracae Rpantaloni [ rom. a 0mbr&ca, br&cinar ' it. brac#e, fr. braie, cat., sp., port. braga Rscutec, bragas Rpantaloni camisia, betulla Rmesteacăn, caballus Rcal de muncă, cattus Rpisică, brisare Ra sparge, caminum Rdrum, cambiare Ra schimba. #proape toate sunt panromanice. lementul celtic este considerabil "n toponimia din 4talia de ord, Jranţa şi /eninsula 4berică. celt. $dunun Roraş 8irodunun [ fr. 8erdun Lugdunum [ fr. L-on (acelaşi /dunum şi "n Don (4rlanda) şi Le-den (%landa)) $lanum Rcâmpie "ediolanum (Rcâmpia de mi&loc) [ it. "ilano [ fr. "eillant $briga Roraş X +onimbriga [ port. +oimbra $bona Rsat, aşezare [ fr. Lillebonne [ it. Bologna [ germ. Bonn, $8indobona J 8iena) -e la numele tribului celtic parisii J Paris sau de la: belgii J Belgia 7
boii J Boemia e atribuie substratului celtic "n franceză: $ sistemul !igesimal ("n baza 78) la numeralele @8 şi 18: quatre/vingt şi quatre/vingt/di4' $ reducerea corpului fonetic al cu!intelor "n franceză (şi engleză)' $ u J N ("n franceză şi "n dialectele galo$italice)' $ e!oluţia grupului ct J it ("n franceză, occitană, catalană, portugheză) lacte $m) [ fr. lait , occ. lac#, cat. llet , sp. lec#e, port. leite a "n poziţie liberă [ e ("n franceză) casa J c#e6 mare J mer nasus J ne6
RE'II rau un conglomerat de triburi di!erse şi se pare că numele lor a!ea o !aloare mai mult politică decât etnică sau ling!istică. ume de triburi retice se regăsesc pe un trofeu ridicat "n #lpii aritimi, iar unele !ăi din #lpi sunt denumite până astăzi de la aceste triburi: 9rumplini [ +al 9rompia, Camuni [ +al Camonica, +enostes [ +al +enosta, 4sarci [ +al dell4sarco /robabil erau neindoeuropeni, cu unele afinităţi cu etruscii, după cum spunea 9itus *i!ius.
SARDINIA *ocuită de sarzi (neindoeuropeni, "nrudiţi cu iberii), puni şi greci.
CORSICA *ocuită de iberi, etrusci, liguri (toţi neindoeuropeni). ;. illardet a demonstrat cu a&utorul foneticii experimentele că "n toate cele trei insule a existat un substrat mediteraneean sau libic comun, căruia trebuie să i se atribuie e!oluţia cu totul aparte a grupului /ll J /d d (cacuminală sau retroflexă) (paralel cu e!oluţia lui /ll din gasconă [ /t#, /r/).
PENINSULA IBERICĂ # fost colonizată "ncă din 1< ".e.n. # fost "mpărţită "n trei pro!incii romane: @arraconensis $Oispania +iterior) X centru Oispania lterior 7 Baetica $ 7 Lusitania $+ #ceastă repartizare reflecta probabil aşezarea diferitelor populaţii "n /eninsulă: $ liguri (neindoeuropeni) "n , $+ $ celţi (, centru, +) (indoeuropeni) $ iberi ($) (neindoeuropeni) $ celtiberi (centru) $ fenicieni (neindoeuropeni) pe litoral $ greci (indoeuropeni) $ vascones () (neindoeuropeni) X singurii care subzistă până astăzi e atribuie di!erselor populaţii de substrat toponime, sufixe. Wn spaniolă se atribuie substratului: f/ J #/ (dacă nu e urmat de r sau o) filia J #iQa /roteza lui e "naintea lui r (gascona) erripa (V ripa)
PENINSULA BALCANICĂ 4lirii X indoeuropeni X !eniţi "mpreună cu tracii "n perioada primei mari migraţii din sec. G$7 ".e.n. *imba lor e puţin cunoscută X nume de persoană, toponime de la autorii greci sau latină. -upă unii sa!anţi, albaneza pare a fi "nrudită sau a continua ilira.
G
TRACII #u !enit "mpreună cu ilirii la sfârşitul primei mari migraţii indoeuropene (sec. G$7 ".e.n.) şi s$au răspândit "n /eninsula 5alcanică şi până "n insulele ării gee. e pare că (după Lerodot) erau foarte numeroşi. *imba care constituie substratul limbii române a fost numită traco$dacă, daco$getă şi daco$moesiană. a!anţii fac diferenţa "ntre tracă propriu$zisă şi daco$moesiană. -aco$moesiana ne este cunoscută din glose, nume proprii ( 7838 cu!inte, dintre care 38 antroponime şi 188 toponime), inscripţii cu interpretare nesigură (G8 cu litere greceşti şi 7 cu litere latine). ra o limbă indoeuropeană din grupa satem. e atribuie substratului "n limba română: 9oponime: +arpaţi Lidronime: .rge, Bu6ău, +ri, +erna, "otru, "ure, 5lt, Prut, !iret, @isa. Cu!inte (al căror număr diferă de la cercetător la cercetător), de 7 tipuri: a) comune cu albaneza b) existente numai "n română e atribuie substratului "n &ur de <8 cu!inte, printre care:
baci, bu6ă, ceapă, copac$i), a cruţa, gard, gălbea6ă, gruma6, mal, măgură, mătură, mân6, mo, murg, năpârcă, păstaie, pururi, a scăpăra, scrum, ale, opârlă, vatră, vie6ure (comune cu albaneza) a ameţi, amurg, bar6ă, băiat, bordei, burtă, caier, cârlan, copil, droaie, genune, g#eară, gorun, a 0ntâmpina, a 0ntâmpla, leagăn, lespede, melc, muat, mai, a nec#e6a, a răbda, a scurma, urdă, 6er3
e mai atribuie substratului diferite trăsături fonetice şi morfosintactice (pentru unele "nsă se dau şi alte explicaţii): $ existenţa !ocalei ă (care se explică şi prin tendinţa romanică de "nchidere a timbrelor !ocalice, existenţa şi "n portugheză şi dialectele italiene de sud) $ existenţa consoanei # (care e atribuită şi influenţei sla!e) $ rotacismul (/n/ J /r/ "n cu!intele latine) (se explică şi prin tendinţa romanică de respectare a opoziţiei nCnn) $ e!oluţia grupurilor ct J pt şi cs J pt (cf. albaneza) $ postpunerea articolului (ca "n bulgară şi albaneză) $ identitatea formată dintre geniti! şi dati! $ genul neutru $ formarea numeralului de la unsprezece la nouăsprezece cu material latin $ existenţa particulei /ne la acuzati! la pronumele personale mine, tine, la pronumele reflexi! sine şi la pronumele interogati! cine $ formarea !iitorului cu !erbul volere $ generalizarea auxiliarului a avea la perfectul compus atât la !erbe tranziti!e, cât şi intranziti!e $ sufixul /esc, care arată originea şi care a generat sufixul ad!erbial $ ete $ alte sufixe atribuite substratului: $ac ([ subst. şi ad&.), /ăni ([ !erbe), /man, /oane
6" IZVOARELE LATINEI POPULARE *atina populară este un aspect al latinei, aspectul dinamic, nenormat, !iu, limba claselor mi&locii (neguţători, funcţionari, militari etc.) şi chiar a celor suspuse "n condiţii neoficiale. =
u există texte scrise exclusi! "n latina populară, ci numai texte cu mai multe sau mai puţine !ulgarisme. Wn general, numărul acestora este in!ers proporţional cu ni!elul de cultură al autorului. Cele mai importante scrieri considerate ca iz!oare pentru cunoaşterea latinei populare sunt:
a" SCRIERILE NORMATIVE ?I EPLICATIVE )>ra3aticii i >l-at-rii* ;ramaticii latini se străduiau să corecteze greşelile făcute de !orbitorii mai puţin instruiţi, dând anumite precepte pentru pronunţarea şi folosirea corectă a limbii latine, "n timp ce, mai ales "n perioada mai târzie a limbii, glosatorii explicau prin forme uzuale unele cu!inte clasice care nu mai erau "nţelese de cei mai mulţi !orbitori. Joarte numeroşi, gramaticii latini au lăsat lucrări de !aloare inegală, a căror utilizare trebuie făcută cu rezer!ă. Wn general, este !orba de purişti care luptă "mpotri!a barbarismelor, a greşelilor "n pronunţare sau flexiune. eria acestor gramatici "ncepe cu #ttapius Claudius (G88 ".e.n.) şi se termină cu +irgilius aro din 9oulouse (sec. al +44$lea) şi cu /aulus -iaconus (<=8$@8 e.n.), istoric lombard. ;losarele, care interesează foarte mult pe romanişti, sunt !ocabulare rudimentare, "n general uniling!e, care traduc termenii mai puţin cunoscuţi sau expresiile ieşite din uzul epocii numite lémmata sau glossae prin termeni şi expresii considerate curente (numite interpretamente). -e o importanţă deosebită este .ppendi4 Probi, un fel de "ndreptar lexical găsit "n acelaşi manuscris cu cel al tratatului de gramatică Instituta artium al lui +alerius /robus. e presupune că adaosul la lucrare ar fi fost elaborat "n sec. al 444$lea la 0oma sau la Cartagina. #utorul, necunoscut, ar fi fost un gramatic ce ar fi făcut o listă pentru ele!ii săi. ste !orba de o listă de 77< de cu!inte populare "nsoţite de corespondentele lor clasice, ordonate după principiul Raşa este corect şi nu aşa. /entru romanişti prezintă interes tocmai formele Rgreşite, care ilustrează principalele tendinţe manifestate "n fonetica, morfologia şi lexicul latinei populare şi târzii. Cele mai multe din aşa$zisele greşeli din .ppendi4 Probi reprezintă de fapt forme protoromane: +9F*F non +C*F' /C9 non /C944' 9#5F*F non 9#5*F' /04C# non /4C#' %C0F non %C0#' 04+F non 04F' 90494 non 9049F etc.
2loselede la Reic#enau (după numele mănăstirii din l!eţia, unde au fost descoperite), datează de la sfârşitul sec. al +444$lea sau "nceputul sec. al T4T$lea). le cuprind două părţi: "n prima parte se explică prin termeni sau perifraze cu!inte din 5iblie, iar partea a doua este un glosar alfabetic. anuscrisul a fost redactat probabil "n nordul Jranţei. ulte forme care apar "n glosele de la 0eichenau sunt continuate "n limbile romanice' unele cu!inte sunt specifice zonei galoromanice. 0edactate la circa patru secole după !ersiunea 8ulgata dată de Lieronim 5ibliei, 2losele de la Reic#enau oferă o imagine interesantă a dinamicii !ocabularului latinei populare. e poate obser!a concurenţa dintre termeni şi !ictoria celui continuat astăzi de limbile galo$romanice: pulcra ? bellaK arenam ? sabulonemK lamento ? ploroK caseum ? formaticumK is ? ille.
2losele de la
#cest R!ocabular turistic latin$germanic datează de la sfârşitul sec. al +444$lea, "nceputul sec. al 4T$lea şi se presupune că ar fi fost scris pe teritoriul galoromanic sau retoroman. u poate fi considerat un text neolatin, cum s$a propus uneori, deşi limba latină folosită are un caracter mult mai !ulgar decât cea "ntâlnită "n 2losele de la Reic#enau3
+" INSCRIP'IILE (cele mai multe inscripţii latine au fost publicate "n +orpus inscriptionum Latinorum 4$T+, 5erlin, @27 (cu sigla C4*). Fn alt iz!or important pentru cunoaşterea aspectului !ulgar al latinei sunt inscripţiile, oficiale şi mai ales particulare. Fnul din a!anta&ele inscripţiilor este posibilitatea datării şi a localizării lor. tudierea lor pemite astfel stabilirea unor particularităţi regionale ale latinei din di!erse pro!incii ale 4mperiului 0oman (;allia, Lispania, oesia, -acia etc.). umeroase lucrări au fost consacrate latinei inscripţiilor din di!erse regiuni. /entru -acia este cunoscută lucrarea lui Laralambie ihăescu, Limba latină 0n provinciile dunărene ale Imperiului Roman, 5ucureşti, 128. 4ntensitatea şi limitele romanizării pot fi apreciate după numărul inscripţiilor găsite pe un anumit teritoriu. #stfel, linia care delimitează zona de influenţă romană şi cea de influenţă greacă din /eninsula 5alcanică a fost trasată pe baza inscripţiilor de către Constantin AireeI (al cărui nume "l poartă, de altfel). Ftilizarea inscripţiilor "n stabilirea trăsăturilor latinei populare şi regionale trebuie făcută "nsă cu prudenţă, deoarece "n multe cazuri greşelile din text se datorează exclusi! ignoranţei celui care l$ a scris sau economiei de spaţiu. c" AUTORII LATINI #utorii latini care pot fi folosiţi ca iz!or pentru cunoaşterea latinei populare sunt fie cei care, datorită subiectului pe care "l tratează, pun "n mod !oit "n gura persona&elor lor o exprimare ne"ngri&ită, cu !ulgarisme, fie cei care folosesc ei "nşişi, "n mod in!oluntar, aspectul popular al latinei. -in prima categorie face parte /etronius, zis şi arbiter elegantium, autorul primului roman din literatură !at-ricon (păstrat numai "n parte) care, din moti!e stilistice, foloseşte exprimarea populară "n zugră!irea lumii scla!ilor şi a liberţilor ("n fragmentul numit +ena @rimalc#ionis). /laut (9itus accius /lautus) (cca 73 ".e.n.$@= ".e.n.), autor a aproximati! o sută de comedii din care ni s$au transmis doar 7, foloseşte o limbă cu caracter pronunţat popular, deoarece a scris "ntr$o perioadă când "ncă nu se fixaseră toate normele riguroase ale limbii literare şi mai ales pentru că, opera sa fiind destinată marelui public de pe stradă, eroii principali erau oameni de rând şi se exprimau ca şi aceştia. -in cea de$a doua categorie face parte, de exemplu, Cicero ("n scrisorile către #9tticus, către fratele său, uintus, către familie, foloseşte in!oluntar aspectul popular al limbii latine.
d" SCRIERILE TE%NICE 9ratatele tehnice sunt, "n general, lucrări fără pretenţii literare, scrise "n legătură cu practicarea di!erselor meserii. #stfel, . +itru!ius /ollio scrie, "n timpul lui #ugustus, un tratat de arhitectură ( De ar#itectura) scuzându$se de la "nceput pentru e!entualele greşeli. Fn prim tratat de agricultură, De agricultura, a rămas de la Cato cel 5ătrân. Wn sec. 4 e.n. apare şi tratatul de agricultură al lui Columella, a!ând titlul De re rustica. Ki "n scrierile topometrilor latini .grimensores se "ntâlnesc numeroase elemente de limbă !orbită. #picius, un cunoscut gurmand de pe !remea "mpăratului 9iberiu, ar fi autorul unor cărţi de bucate, De re coquinaria, "n 8 părţi, ce ni s$a transmis "ntr$o !ersiune adăugită şi completată de un anonim din sec. al 4+$lea. 2
Chiro a fost un medic !eterinar grec, a cărui carte, "mpreună cu altele, stă la baza tratatului de medicină !eterinară "ulomedicina +#ironis (mi&locul sec. al 4+$lea). #utorul compilaţiei este necunoscut. *imba folosită este foarte ne"ngri&ită şi cu multe grecisme. /alladius (0utilius 9aurus #emilianus), mare bogătaş care a trăit "n 4talia sau "n ;allia pe la "nceputul sec. al +$lea e.n. a scris aproximati! 3 cărţi, dintre care G sunt grupate sub numele de 5pus .griculturae. #ntMmus a compus De observatione ciborum, un mic tratat dietetic pentru regele franc 9eodoric (3$3G=). -in punct de !edere al limbii, această operă prezintă o mare importanţă pentru trecerea de la latină la limbile romanice. crierile istorice şi cronicile târzii (sec. al +$lea X al +4$lea) sunt de obicei redactate "ntr$o latină amestecată, cu forme populare şi reminescenţe clasice. % astfel de operă este Oistoria .ugusta, o culegere de biografii ale "mpăraţilor romani, de la Ladrian la -iocleţian, scrisă "n &urul anului =88 e.n. de un autor necunoscut, dar care se ascunde "n spatele a şase nume ficti!e. Oistoria rancorum ("n 8 cărţi) este opera cea mai importantă a lui ;regorius, episcop de 9ours (sec. al +4$lea). 4storia goţilor (2otica) şi uni!ersală ( Romana) ale lui 4ordanes, probabil got originar din -obrogea, din sec. al +4$lea (33 e.n.) prezintă forme şi construcţii populare, specifice latinei !orbite "n oesia inferioară.
e" LE&I@ DIPLOME ?I DOCUMENTE DE CANCELARIE *imba acestor scrieri, foarte eteroclită, cu multe elemente populare, dar şi culte, cu arhaisme şi barbarisme este, de asemenea, o sursă a cunoaşterii latinei populare târzii. #stfel, "n ;allia se găsesc documentele mero!ingiene, "n 4talia documente de la regii longobarzi (sec. al +4$lea X al +44$lea), iar "n pania acte de la regatul !izigot (sec. al +4$lea X al +44$lea). Le4 !alica, o culegere de legi a francilor salici, este unul din cele mai !echi iz!oare ale dreptului germanic. 4mportante mai sunt şi culegerile de legi târzii cunoscute sub numele de Le4 Ribuaria şi Le4 .lamanorum.
4" SCRIITORII CRE?TINI ?I LITERATURA %A&IO&RAFICĂ Wn primele secole ale erei noastre "ncepe o bogată literatură creştină. ste !orba "n primul rând despre traducerea şi stabilirea !ersiunii Bibliei "n latină, apoi, de literatura de propagandă, şi, "n sfârşit, de scrieri cu caracter hagiografic. Itala sau 8etus Latina X sub acest nume sunt cunoscute numeroasele traduceri latineşti ale 5ibliei din sec. al 444$lea e.n. Fn grup de manuscrise ale Italei, scrise pe teritoriul african (cu multe trăsături populare) poartă numele de .fra. *imba acestor prime traduceri ale 5ibliei are multe expresii şi construcţii specifice limbii populare, "mpreună cu "mprumuturi greceşti sau semite calchiate. Wn sec. al 4+$lea acti!ează /reafericitul Lieronim, "nsărcinat de papa -amasus cu re!izuirea !ersiunilor 4talei şi cu unificarea traducerilor. # făcut re!izia numai pentru :oul @estament şi pentru Psalmi. ai târziu a tradus direct din ebraică 8ec#iul @estament . Jorma de!enită oficială pe care a dat$o Lieronim traducerii 5ibliei poartă numele de 8ulgata. Wn sec. al 4+$lea şi "nceputul sec. al +$lea acti!ează şi #ugustin, unul din părinţii bisericii, născut "n #frica şi de!enit profesor de retorică la 0oma şi ilano, con!ertit la creştinism "n G@<. %perele sale cu caracter religios sunt +onfessiones şi De +ivitate Dei. /redicile sale (!ermones) sunt scrise "ntr$o limbă accesibilă, cu trăsături ale limbii populare. -e la f. #ugustin a rămas o importantă informaţie pri!ind pierderea cantităţii !ocalelor latinei din #frica. /rintre descrierile de călătorie la locurile sfinte cea mai cunoscută şi importantă este Peregrinatio 1geriae ad loca sancta, descrierea unui pelerina& făcut de o călugăriţă, probabil o <
stareţă (geria, teria sau il!ia) la locurile sfinte. 9extul abundă "n diferite construcţii populare care arată Rnaşterea articolului hotărât şi a unor forme compuse de perfect.
>" LIMBILE ROMANICE constituie cea mai importantă sursă de cunoaştere a latinei populare. /rin reconstrucţia unor forme latine populare pe baza realităţii romanice se poate obser!a felul "n care s$a comportat limba latină "n perioada târzie, ce !ariante au circulat etc. 7" STRATUL LATIN -istincţia dintre latina clasică şi latina vulgară a stat, chiar de la "nceput, la baza unei specializări care a!ea să marcheze "ntreg !ul ediu francez. Latina clasică era limba religiei, a "n!ăţământului, a administraţiei, a &ustiţiei, a literaturii, a filosofiei, a culturii, "n general. ra aşadar limba elitelor. # !orbi latina "nsemna "n acea epocă a vorbi bine3 *atina !orbită de popor era "nsă limba utilizată "n con!ersaţia cotidiană de oameni a căror preocupare esenţială era aceea de a se face "nţeleşi. #ceastă limbă a suferit numeroase şi complexe modificări "ncât !a a&unge să nu mai semene aproape deloc cu limba de origine. #ceste modificări au totuşi punctul de pornire "n latina !orbită. #şadar, "n ite3ul 4-#etic modificările obser!ate au fost următoarele, de exemplu, "n cazul limbii franceze: Wn cazul !ocalelor, se obser!ă: $ "nlocuirea opoziţiei de cantitate a !ocalelor ( vocale lungi C vocale scurte) cu distincţia de calitate (vocale desc#ise C vocale 0nc#ise). #stfel, !ocalele lungi "ncep să se pronunţe "nchise, iar cele scurte "ncep să se pronunţe deschise. #ceastă modificare (de timbru, de natură) !a crea un context fa!orabil pentru diftongările !iitoare. $ tratamentul aplicat unei !ocale depinde "n mod egal de structura silabică şi de accent. % !ocală tonică liberă (adică accentuată şi urmată de o !ocală, de o singură consoană sau chiar de două consoane dintre care cea de$a doua nu este 7r/ ) suferă următoarele modificări: " A R1 [ fr. merK P E D1 [ fr. p%edK f ede [ fr. f o% 3 $ % !ocală aflată "n silabă "nchisă, adică urmată de două consoane dintre care cea de$a doua nu este X r nu suferă, "n general, nici o modificare: P A R@1 ( " ) [ fr. partK " U! +L5 [ fr. mu scle3 $ !ocalele "nchise i şi u se deschid, trecând la e 0nc#is, respecti!, la o 0nc#is: I R".R1 [ fr. f ermerK 8ID I "! [ fr. vid emus3 Wn franceza !eche, forme molt aminteşte de lat. U*9F' $ tendinţa către sincopă a !ocalei post tonice interioare: -%4F() [ fr. domnuK C#*I-F() [ fr. caldu3 Wn cazul silabelor proparoxitone (accent pe antepenultima silabă), sincopa se produce "n mod regulat, mai ales atunci când există şi o consoană lichidă: +04-() [ fr. verdeK #;F*F() [ fr. anglu'
Wn cazul consoanelor, se obser!ă: $ fonemul PmP dispare "n poziţie finală "ntr$un cu!ânt plurisilabic. -e exemplu, prin sincopa !ocalei neaccentuate şi prin căderea lui P mP final, acuzati!ul substanti!ului lat. /%/F*F a&unge: /%/F*F [ fr. popolo [ fr. poblo (această formă apare "n urămintele de la !trasbourg 7 @=7) $ se obser!ă mai sus, de asemenea, şi sonorizarea consoanei p inter!ocalică' rezultă deci sonorizarea consoanelor surde inter!ocalice: J0#90 [ fr. fradre
@
$ $ $ $ $ $
nazalele finale (in special m) se păstrează "n anumite cu!inte monosilabice: % [ fr. pronumele onK 0 [ fr. rienK F , 9FF, FF [ fr. mon, ton, sonK eliminarea spirantei P#C : L%4 [ fr. omneK L05# [ fr. erbaK L#50 [ fr. abereK /0L-0 [ fr. prendereK o altă modificare de timbru "n cazul consoanelor este betacismul : C#5#**F [ fr. cavalloK #5F9F [ fr. avudoK reducţia grupurilor consonantice: $$ [$s$: [ fr. meseK /0$ [ $s: -%0F [ fr. dorsuK $C$ [ $s$: C%T# [ fr. cossaK grupurile consonantice "n poziţie iniţială cs/, sp/ primesc o proteză !ocala e$: C%*# [ fr. escolaK /4# [ fr. espinaK "nlocuirea accidentală a unei consoane cu o altă consoană diferită: +49F*F [ fr. vitlu [ fr. viclu [ fr. vieilK metateză: /%0 [ fr. proK J%0#94CF() [ fr. fromaticu'
$ $ Wn d-3e#iul 3-r4-i#taei , latina !orbită se caracterizează prin următoarele trăsături prin raportare la limba clasică: $ pierderea treptată a genului neutru' $ slăbirea flexiunii cazuale "n sensul că numărul declinărilor s$a redus, iar cele rămase s$au reorganizat după un singur model care cuprindea o declinare feminină şi una masculină' $ utilizarea formelor analitice de comparati!, cu magis şi plus, "n locul formelor sintetice din care franceza !a păstra câte!a forme: meilleur, mieu4, pire etc. $ pierderea unor forme al !erbului: formele sintetice de pasi!, de !iitor, supinul, participiul !iitor, gerundi!ul şi infiniti!ul trecut' $ apariţia formelor perifrastice de !iitor construite cu L#5% Q infiniti!: C#9#0 L#5%, #*+#0 L#5% 9C. $ apariţia formelor perifrastice de trecut construite cu auxiliarul L#5% şi cu participiul trecut: L#5% C04/9# /49F*#' $ o nouă repartizare a formelor de preterit. Jormele cele mai rezistente sunt cele "n X ui, /ii, /ai3 $ schimbări de con&ugare. /rima con&ugare, cea mai stabilă, atrage un număr mare de !erbe. Cele mai multe schimburi se produc "ntre con&ugarea a 44$a şi con&ugarea a 444$a.
TEME DE STUDIU! 1
#naliza şi comentariul filologic asupra următoarelor forme cu forme populare, din cele care anunţă şi explică diferite construcţii romanice: #CF*F non #C*F +9F*F non +C*F C%*F# non C%*%# 4* non 4*T C#*4-# non C#*-# C%F non C%C /04C# non /4C# -4C49F non -4;49F #F04 non %04C*# 9#5F*# non 9#5*# 9#5F*F non 9#5*F /#F/0 F*40 non /#F/0# F*40 F0F non F0# J%04C# non JF04C# F non CF #*+F non #*5F +#CF# non +#F# %CF*F non %C*F J#T non J#C*# #FC9%0 non #F9%0 4/ non 4/F J*#;**F non J0#;**F
) APPEN.I/ PROBI *
III" LIMBA SPANIOLĂ 78
(" RĂSPÂNDIRE &EO&RAFICĂ paniola este !orbită de peste G88 milioane de !orbitori, fiind a şasea limbă pe glob. Cei mai mulţi !orbitori de spaniolă se află "n afara uropei. Wn pania sunt aproximati! =8.288.888 !orbitori, ceea ce reprezintă un procent de = din totalul hispanofonilor. Wn pania, ca limbă oficială şi limbă etnică, spaniola se !orbeşte cu excepţia: a) regiunii de nord$est (CatalunMa, +alencia, 4nsulele 5aleare), unde se !orbeşte catalana de aproximati! =,3 milioane de !orbitori' b) regiunii de nord X cele = pro!incii basce (Zla!a, ;ipuzcoa, a!arra, +izcaMa) cu aproximati! <88.888 de !orbitori' c) regiunii de nord$!est X ;alicia X unde se !orbeşte gallego de către 7,3 milioane de oameni (centre mai importante *a Corua, *ugo, %rense, /onte!edra)' d) regiunii +al d#ran X unde se !orbeşte o !arietate a gasconei (de!enită din 118 limba oficială a !ăii). paniola se mai !orbeşte "n 4nsulele Canare, "n ;ibraltar (unde limba oficială este engleza) şi "n două encla!e din aroc (#frica) X Ceuta şi elilla. e mai !orbeşte "n #merica *atină X de la exic şi statele sudice ale .F.#. până la ?ara de Joc (cu excepţia 5raziliei, ;uManelor, statului Laiti). -iferite !ariante creole se mai "ntâlnesc "n arhipeleagul Jilipine. 5aza limbii literare spaniole o constituie dialectul castilian, !orbit la "nceput "n pro!inciile nordice, cantabrice, aproape de zona bascofonă. 0econ`uista a impus castiliana "n coborârea ei dinspre nord spre sud. Wn =17, sub regii catolici 4sabela de Castilia şi Jernand de #ragon cade ultimul califat (de fapt un emirat) arab, ;ranada. Wntre < şi =17 pania a fost ţara celor trei religii monoteiste (creştină, musulmană şi ebraică). xistau trei grupe de populaţie: ) cristianos Rcreştinii' mo6arabes Rcreştinii care trăiau "n teritoriile cucerite de arabi' elc#es Rcreştinii con!ertiţi la islamism. 7) moros Rmaurii, arabii spanioli' moriscos Rmusulmanii con!ertiţi la creştinism' mudéQares Rmusulmanii care locuiau "n teritoriile creştine. G) QudSos Re!reii' conversos Re!reii con!ertiţi la creştinism (mulţi obligaţi "ncepând cu sec. al T44$lea)' marranos Re!reii sau musulmanii con!ertiţi la creştinism care continuau să practice "n secret religia lor (termen cu sens peiorati!). /opulaţiile mozarabe (V mustarab Rarabizat) au fost cele care au fa!orizat pătrunderea elementelor de origine arabă "n spaniolă.
5" STRUCTURA DIALECTALĂ A LIMBII SPANIOLE $ dialectul castilian (!orbit "n Castilia !eche şi Castilia nouă)' $ dialectul asturic$leonez (!orbit "n #sturias şi *Bon) (are un caracter arhaic şi prezintă unele asemănări cu gallego)' $ dialectul na!arro$aragonez (!orbit "n a!arra şi #ragon) (când!a acoperind o zonă mai "ntinsă decât cea de azi) cu influenţe catalane "n est' $ dialectul andaluz ("n #ndalucia şi 4nsulele Canare). ulte trăsături andaluze Rurcă până la adrid. -upă unii ling!işti (_amora +icente), dialectul andaluz este o !arietate a castilianei, apărut prin repopularea #ndaluziei ("ntre sec. T444 şi T+4) cu populaţie !enită din nord. Wn general, spaniola se aseamănă cu franceza "n ce pri!eşte situaţia dialectală, "n sensul că cele mai multe trăsături dialectale au dispărut, prin Rcastilianizare. /ână "n sec. T castiliana nu era decât un grai !orbit unde!a "n nordul /eninsulei, "ntr$o zonă rămasă neocupată de arabi şi fortificată natural prin unţii Cantabrici (Castilia V C#9**F).
7
işcarea de eliberare a /eninsulei 4berice de sub ocupaţia arabă a pornit din aceste regiuni nordice şi a dus "nspre sud castiliana, care s$a impus peste celelalte idiomuri romanice. ai mare rezistenţă a opus araba, care rămăsese o limbă de cultură foarte importantă.
6" PERIODIZAREA LIMBII SPANIOLE $ spaniola arhaică (de la origini până "n sec. al T4+$lea) $ spaniola din perioada lui #lfonso el abio şi sec. al T4+$lea $ spaniola preclasică (=<=$373) $ spaniola clasică (de aur) X epoca lui iguel de Cer!antes M aa!edra, Calderon de la 5arca, *ope de +ega, ue!Bdos, ;ngora $ spaniola modernă
7" TĂSĂTURI TIPOLO&ICE
FONETICA
0o+a(%smu(
1 -iftongarea romanică necondiţionată "n silabă deschisă şi "nchisă (j port., cat.). /- [ pie 5% F [ bueno
J00F [ #ierro /%09# [ puerta
! onoftongarea diftongilor romanici au şi ei (V #F, #4) (j port.). #F0F [ oro C#F# [ cosa J#C9F [ k faitu [ #ec#o
" /ăstrarea !ocalelor finale neaccentuate /a şi /o (j port., cat.' Y tosc.), căderea parţială a lui /e. # [ mesa #4CF [ amigo
C*#+ [ llave /#049 [ pared
# /roteza lui e "naintea lui impurum (Y fr.) 9#0 [ estar 9#5(F)*F [ establo
Consonant%smu(
1 onorizarea surdelor inter!ocalice (Y 0omania occidentală) şi apoi fricati!izarea lor. $ / $ [ $b$> [ $b$>
*F/F [ lobo lobo> #/0 [ saber $9$ [ $d$> [ $d$> +49# [ vida bida> $C$ [ $g$> [ $g$> #4CF [ amigo amigo>
! Căderea lui $d$ inter!ocalic (Y port., cat.). C#-0 [ caer " /rotofonemele 5 şi + se confundă "n b> la iniţială şi b > la mediană (Y cat' j port.). 77
+4+0 [ vivir bibir> 5450 [ bever beber>
$ l primar şi secundar [ (notat cu litera Q) (j port.). F*40 [ muQer %C(F)*F [ k%C*F [ olo [ oQo J4*4# [ #iQa
f$ [ h$ (astăzi mut) (dacă nu e urmat de 0 sau de % )3 dar
J4*4F [ #iQo J04;F [ frio J%CF [ fuego
2 +ocalizarea lui l Q consoană "n u (negeneralizată) (Y fr., port.) #*90F [ kautro [ otro 9#*/% [ ktaupo [ topo Rcârtiţă dar C#*-F [ caldo Wn poziţia $F*9$, * de!ine 4, iar ulterior 49 [ c#: F*9F() [ muc#o.
3 CQ, 4 iniţial [ ts J s J (notat astăzi ce, ci, 6) (Y port., cat., fr.) C4F [ cinco C#*F [ cielo 0C- [ merced
4 A$, ;Q, 4 [ ;0F [ -erno #muţeşte "naintea unei palatale neaccentuate. ;0#F [ #ermano -e!ine hota > "naintea unei !ocale !elare: A%CF [ Quego
15 $C9$ [ t (notat c#) (prin fazele t, it) (Y port., cat., fr.) %C9 [ noc#e %C9% [ oc#o J#C9F [ #ec#o 11 ** şi se simplifică, cu palatalizare (j port.' Y cat.). ** [ l (notat ll ) C#5#**F [ caballo [ n (notat T) #F [ aTo 3
paniola notează trei tipuri de #, două mute şi unul care se pronunţă: $ h etimologic (nepronunţat) "n #ombre $ h rezultat din f$ iniţial (rezultat probabil sub influenţa limbii basce) (azi amuţit) #iQa $ (notat cu &) pro!enit din l primar sau secundar #i 6 a
7G
e păstrează astfel, "ntr$o altă formă, !echea opoziţie din latină "ntre consoană simplă şi consoană geminată: l U l, n U T3
1! /*$ C*$ 5*$ ;*$ J*$ $C*$ $;*$
[ l (notat ll )
/*%0#0 [ llorar C*##0 [ llamar 5*#/L#0 [ lastimar ;*#-# [ !sp. lande J*#CC4-F [ lacio R!este&it
[ l
[ l [ (notat Q) %CF*F [ %C*F [ olo [ oQo #F04CF*# [ %04C*# [ oreQa C%#;(F)*F [ cuaQo
1" Consoană Q /* [ c# #/*F [ anc#o
1#
$/*$ [ /bl/ $5*$ [ /l/, /bl/ $J*$ [ /l/ J#5(F)*#0 [ #ablar 9#5(F)*F() [ establo #JJ*#0 [ #allar
MORFOSINTAA 1 Jormarea pluralului cu marca $ s (Y 0omania occidentală):
amigos, amigas
! Comparati!ul ad&ecti!elor se realizează cu ad!erbul: #;4 [ mMs (Y port., cat., rom.)
" istemul deictic este tripartit (Y port., cat., sardă cf. it.): éste (apropiere de !orbitor) ése (apropiere de interlocutor) aquele
# #d&ecti!ul posesi! nu este articulat (j port.) mi libro
$ /ăstrarea unei forme oblice a pronumelui relati! CF4F [ cu-o, CF4# [ cu-a (Y port., j cat.) 7=
Con&ugarea a 44$a latină se contopeşte cu con&ugarea a 444$a, "ncât "n spaniolă există numai G con&ugări (Y port., fr.' j rom.) terminate /ar, /er $/ecer), /ir (cantMr, perdér, fugSr ). 2 -ispariţia infiniti!elor proparoxitone (j cat.) /60-0 [ perdér
3 -ispariţia desinenţei $(4)F9 (Y port., cat.' j occ., it.): venden, duermen. 4 -ispariţia participiului trecut "n $F9F (Y port., sard.). 15 ;ramaticalizarea a două !erbe Ra fi şi a două !erbe Ra a!ea (Y port.). [ 0 [ ser 9#0 [ estar
L#50 [ #aber 90 [ tener
9#0 şi 90 sunt auxiliare. 11 Con&uncti!ul prezent are şi !aloare de !iitor (Y cat., gasc.) 1l ultimo que sa(ga cerrarM la puerta3
1! Complementul direct nume de persoană se construieşte cu prepoziţia a (Y port., sardă, !fr.' cf. rom.). 1l #iQo ama a su *adre3 .mo a Pedro3 1# #bsenţa morfemului de partiti! (Y port., cat., rom.) @engo (%bros3
1$ 4mperati!ul negati! e marcat prin con&uncti!ul prezent (Y port., cat., occ.). :o cantes V
LEICUL paniola are un fond lexical moştenit din latina populară. # conser!at şi mulţi termeni clasici, dispăruţi "n alte arii ale 0omaniei
#+4 [ ave Rpasăre C%-0 [ comer Ra mânca /0C%9#04 [ preguntar Ra "ntreba (concurat "n alte arii de -#-#0 sau 4900%;#0) 9##;F [ tamaTo (şi port. taman#o) Rtalie, măreţie xistă şi urmaşi ai unor deri!ate latine nemai"ntâlnite "n alte părţi: kC#/494# [ cabe6a (şi port. cabeWa) kC%0#C4% [ cora6Fn Rinimă (şi port. coraWXo) ##0**F() [ amarillo Rgalben
7ondu( *reroman 73
/eninsula 4berică a fost locuită "nainte de cucerirea romană de populaţii neindoeuropene şi indoeuropene: liguri (neindoeuropeni), celţi (indoeuropeni), iberi (neindieuropeni), celtiberi (rezultaţi din fuziunea celţilor cu iberii), fenicieni, !ascones (strămoşii bascilor, singurii care au rezistat până azi). -e la aceste populaţii au rămas toponime şi hidronime, prefixe şi sufixe folosite "n toate cele trei limbi iberice. ligur. /asco (Carrasco, 0abasco) ligur. /antia, /entia (sp. Palencia, port. .rganWa) ligur. /ace, /ice, /oce (sp. Yueira6, Yuira6, Yueiro6, "uTo6) celt. /briga (+esarobriga, +onimbriga J +oimbra) iber. Iberus J 1bro celt.iber. /tanus ( .quitanus) /ara, /ilis, /rro, /rra arro-o Rpârâu, manteca Runtură, perro Rcâine, lavanco Rraţă sălbatică, balsa Rmlaştină. Cu8%nte(e +e(t%+e nu sunt "n general originale, ci pro!enite din latină şi "ntâlnite şi "n alte limbi romanice. carro, camisa, cerve6a Rbere, arpenda Rpogon, abedul Rmesteacăn. Cu8%nte bas+e?5asca a furnizat şi după romanizare unele cu!inte, mai ales "n !ul ediu, prin ducatul a!arrei. i6quierdo (şi port. esquerdo, cat. esquer ) Rstânga, c#aparro Rste&ar !erde, pi6arra Rardezie, gabarra Rbarcă, cencerro Rclopoţel (floare). Cu8%nte german%+e ? Cu!intele germanice au !enit mai "ntâi prin latină: QMbon V #/%. -e la populaţiile germanice ("n principal !izigoţi (=81$<) şi !andali) au pătruns "n spaniolă cu!inte ca: albergo, espuela, guerra, robar Ra fura, bruno, rico, blanco, fresco, ganso Rboboc de gâscă, a-a Rdădacă, falda Rfustă, guisa Rmanieră ([ sp. guisar Ra găti, a pregăti mâncare), tregua Rarmistiţiu, grapa Rdrug de fier, scoabă. ume proprii: .lvaro, .lfredo, .dolfo, ernando, Rodrigo etc.9oponime: .ndalucia (V Portu Zandalusiu), +atalun-a (2ot [ alan), Burgos (V burg Roraş). Cu8%nte arabe9 #rabii au stăpânit din < (când au trecut ;ibraltarul conduşi de usa şi 9ari`) până "n =17 /eninsula 4berică, teritoriul controlat de ei restrângându$ se treptat "n faţa mişcării de eliberare pornită din nord. Wn spaniolă există =888 de cu!inte de origine arabă (cu tot cu deri!ate), dintre care aproximati! 388 toponime ("n portugheză sunt doar =88, ca şi "n franceză X aproximati! =78). Cu!intele arabe se folosesc "n domenii di!erse, fiind termeni referitori la cultură, ci!ilizaţie, administraţie, război, agricultură, industrie, ştiinţă. ulte dintre aceste cu!inte au trecut "n patrimoniul uni!ersal: algebră, alcool, eli4ir, algoritm, cifră, 6ero, almana#, c#imie, alc#imie, #a6ard etc. Cu!inte de origine arabă "n spaniolă sunt, de exemplu: arrabal Rcartier, adive Rşacal, a6eituna Rmăslină, a6ucena Rcrin alb, aduana R!amă, a6ucar Rzahăr, alcaide Rgu!ernator, alafia Riertare, naranQa Rportocală, oQalM V 9oponime şi hidronime: 2ibraltar V gebel @ariq Rmuntele lui 9ari`, 2uadalquivir V Zadi/al/Gabir Rapa mare, 2uadalaQara (V Zadi [ #aQar Rapa cu pietre), .l#ambra (V #amra Rroşu), .lca6ar Rpalatul, .lcalM Rcetatea, cat. Rambla$s) (V ramla Rbandă de nisip pe malul râului), .lgesiras (V dQa6ira Rinsula !erde), "urcia (V mursa# Rfortificat). Cele mai multe cu!inte de origine arabă au pătruns "n spaniolă (şi mai departe) a!ând articolul hotărât al (as, ar ) şi se recunosc, ca atare, alcool, almana#, alc#imie. Fnele toponime au articol arab ataşat unui cu!ânt latin: .lmonaster, .lpuente, .lfuente, .lmonte. xistă şi situaţia in!ersă, "n care un cu!ânt arab primeşte articol hotărât din lat. 4**: La "anc#a Rcâmpie "naltă.
3,ru3uturi i+erice $ din portugheză: c#opo Rplop, c#ubasco Rbelea, morriTa Rdor'
72
$ din catalană: paella Rpilaf, seo Rcatedrală, nao Rna!ă, naos' $ din spaniola americană, care la rândul său le$a luat de la limbile amerindiene: din ara#uaco: #uracan, cacique Rşef de trib, mais, colibri, canibalK din na#uatl : tomate, c#ocolate, cacao, petaca Rpungă de tutun, aguacate Ra!ocado' din quic#ua: pampa, condor, alpaca, guano, tabaco, canoa, papa Rcartof. $ galicisme (franceze şi occitane) (mai puţin "n !ul ediu). /ătrunderea unora a fost facilitată de noul drum de pelerina& către antiago de Compostela el camino francés, pelerinii oprindu$se la mesones, hrănindu$se cu manQares Rmâncăruri şi viandas Rhrană, alimente, cu vinagre Roţet. Călugării erau numiţi monQes. #lte cu!inte franceze au pătruns prin contactele de la curtea regilor spanioli cu aristocraţia franceză: #omenaQe, mensaQe, bataillon, Qefe, coqueta, merengue, modista, garaQe. $ italienisme (pătrunse mai ales "n perioada 0enaşterii): balcon, novela Rroman, diseTo, bisoTo Rsoldat tânăr, neexperimentat.
8" TRĂSĂTURI DIALECTALE .%a(e+tu( (eone: Wn dialectul leonez se conser!ă f/ iniţial, ca şi "n cel aragonez: farina, facer, fornu Rcuptor (j cast. #arina, #acer, #orno). /oetul de curte al regilor catolici, /edro arcuello, arată că prin felul "n care pronunţau cu!ântul care denumea Rmărarul (V J4CF*F) 4sabela de Castilia şi Jerdinand de #ragon se deosebeau: *lmala Castilla -noQo. Wn Castilia se zice Mno&o ues su letra de sabel Cum o face 4sabel *lmala #ragon fenoQo Wn #ragon se zice feno&o ues su letra de Jernando. Cum o face Jernand.
.%a(e+tu( aragone: Wn dialectul aragonez se menţin !echile !alori ale !erbelor ser şi #aber : #e fambre (şi nu tengo #ambre), -es veniu (şi nu #as venido).
.%a(e+tu( anda(u: Wn dialectul andaluz se "ntâlnesc: $ Meismo (delateralizarea lui l care de!ine -) calle cale> [ ca-e $ confuzia dintre l şi r implozi!i cuerpo [ cuelpo muQer [ muQel $ seseo şi ceceo (confuzia "ntre s şi ) [ s (seseo) cocer coer> [ coser Ra coace s [ (ceceo) sangue J angre Rsânge 9răsături andaluze se "ntâlnesc şi "n Canare, a căror cucerire s$a terminat "n sec. al T+$lea' din porturile andaluze au plecat expediţiile colonizatoare.
S*an%o(a d%n Amer%+a e !orbeşte "n statele sudice ale F# (9exas, Colorado, Jlorida), Cuba, exic, ;uatemala, Londuras, al!ador, icaragua, /anama, Costa 0ica, Columbia, +enezuela, cuador, /eru, 5oli!ia, Chile, #rgentina, /araguaM, FruguaM. u este şi nu poate fi unitară. Jaţă de spaniola europeană prezintă numeroase arhaisme, dialectalisme, !ulgarisme. e resimte influenţa articulatorie şi lexicală a populaţiilor indigene.
7<
#re numeroase ino!aţii specifice. Ca trăsătură generalizată este andaluzianismul (Meismo şi seseo generalizate). Wn morfologie, cea mai tipică trăsătură este voseo (regăsit şi "n 5razilia) X folosirea arhaică a lui vos "n tratamentul familiar de adresare, "n locul lui tu. 8oseo se "ntâlneşte "n /araguaM, FruguaM, #rgentina şi "n statele din #merica Centrală. Wn alte state, ca exic, /eru "n mare parte, 5oli!ia şi "n #ntile vos este eliminat "n fa!oarea lui tu. +ocabularul spaniolei americane cuprinde, pe lângă arhaismele şi formele dialectale, numeroase "mprumuturi indigene (referitoare mai ales la floră şi faună), italienisme (există colonii numeroase de italieni "n #merica *atină), galicisme şi mai ales anglicisme (a!ând "n !edere apropierea de F#). orma limbii literare o dă capitala fiecărui stat de limbă spaniolă.
Le;%+ s*an%o( d%n Amer%+a Lat%n& Wn toate ţările de limbă spaniolă din #merica *atină există diferenţe lexicale faţă de spaniola europeană. -e exemplu, "n exic: Rcurcan mex. guaQolote $ sp. pavo Rpănuşa porumbului mex. elote $ sp. ma6orca Rcopil mex. escuincle$ sp. niTo Rprieten mex. cuate $ sp. amigo Rcartof mex. papa $ sp. patata Rfasole mex. friQol $ sp. QudSa Iudeo s*an%o(a ste limba e!reilor alungaţi din pania la sfârşitul sec. al T+$lea, după terminarea 0econ`uistei (=17). #ceştia au primit adăpost "n 4mperiul %toman (gipt, iria, aroc, 9urcia, ;recia, 5ulgaria), "n 4talia (s$au aşezat la +eneţia, apoli, 0oma, *i!orno, Jerrara), "n sudul ;ermaniei. 4udeo spaniola mai este numită şi sefardis, după numele efar dat de e!rei paniei. 4diomul !orbit de descendenţii e!reilor spanioli poartă diferite denumiri X #aGati-a "n aroc, titauni "n #lgeria, dQude6mo "n *e!ant. !efardis nu trebuie confundat cu ladino. Ladino este numele dat unei limbi mai arhaice, a rabinilor care au folosit$o pentru a traduce "n castiliană textele biblice ebraice. efardis este foarte importantă pentru studierea spaniolei, pentru că păstrează multe din trăsăturile spaniolei secolului al T+$lea.
Pa*%amento se !orbeşte "ntr$un singur punct pe glob, "n insula Curaao. #re o gramatică portugheză şi lexic spaniol. ste, după unii, descendenta limbii primilor conchistadori' după alţii este o creolă.
Creo(e(e s*an%o(e: e ştie că o limbă creolă este o limbă simplificată, bazată pe o sintaxă indigenă şi cu lexic al limbii cuceritoare. xistă creole spaniole "n Cuba' se !orbesc mai multe creole "n Jilipine.
9" PRIMELE DOCUMENTE SPANIOLE Frme de limbă !ulgară apar "n documentele latine târzii, "n hărţile asturice şi leoneze din sec. al +444$lea, 2losele emiliene (de la ănăstirea an ilan de Cogolla) şi 2losele !ilense (de la ănăstirea anto -omingo de ilos, ambele din Castilia) datează din sec. al T$lea şi cuprind primele forme considerate spaniole, prin care un scrib a explicat "n dialect na!arez şi aragonez unele cu!inte (şi "n bască pentru 7 cu!inte). /rimul text "n castiliană este un text de notar din sec. al T4$lea. 7@
/rimul monument de limbă literară este +antar $Poema) de "io +id , scris probabil "n =8 "n regiunea edinaceli din Castilia !eche' ne este cunoscut dintr$o transcriere din sec. al T444$lea şi numai o copie din sec. al T4+$lea. /oemul relatează faptele de !ite&ie ale eroului 0econ`uistei, 0odrigo -iaz de 5i!ar, numit de arabi idi Rstăpân şi cunoscut şi sub numele de l Cid Campeador. o G(ose(e em%(%ene Ruidam (qui en fot ) monacus filius sacerdotis M dolorum ... t ecce repente ( lueco) unus de principibus e&us !eniens adorabit eum. Cui dixit diabolus: ...
G(ose(e s%(ense Racrificium pro malis rebus nullo modo debemus offerre nisi tantum pro uonis. %mnis clerus `ui non bene sacrificium custodierit relin`uens (elaiscaret ) illut de!orandum ( por manducaret ) feris ad nicilum`ue illut de!enerit (non aflaret ) ... o
IV" LIMBA FRANCEZĂ (" SUBSTRATUL9 PRE2INDO2EUROPEAN Jăcând parte din familia limbilor romanice, 4ra#cea este o limbă indo/europeană3 Wnsă teritoriul actual al Jranţei nu a fost totdeauna ocupat de populaţii care !orbeau o limbă indo$ europeană. /rin urmare, "nainte de !enirea >recil-r şi a cel1il-r, pe teritoriul care a!ea să$i aparţină actualmente Jranţei trăiau li>urii@ i+erii şi auita#ii. -e altfel, existenţa unui substrat pre$indo$ european este ilustrată de originea preceltică a numelor marilor flu!ii de pe teritoriul Jranţei de azi: la !eine (F##), la Loire, la 2aronne (;#0F#), le R#\ne etc. IBERII au fost "mpinşi de celţi dincolo de munţii /Mrrinei, "n pania de azi. Frmele pe care aceştia le$au lăsat "n franceză sunt minime: "n !ocabular există termeni care denumesc diferite munci agricole, iar "n toponimie, apar "n /Mrrinei numele: Luc#on, +olliure etc. LI&URII care ocupau teritoriul actualei regiuni /ro!ence sunt mai bine cunoscuţi decât iberii şi datorită grecilor care şi$au stabilit pe teritoriul lor colonii şi care au !orbit despre liguri "n diferite documente. 4mportanţa ligurilor pentru limba franceză se remarcă "n special la ni!el toponimic. ufixele X asque, /esque, /osque (scrise cu q sau cu c) se regăsesc "n toponimele: 8énasque, "anosque, Bresque, @arascon etc. *imba AGUITANILOR este singura care a supra!ieţuit, graţie descendenţilor săi, BASCII" Li3+a +ac0 este astăzi !orbită "n &umătatea occidentală a departamentului P]R*:*1!/ .@L.:@IY1!3 % anchetă realizată "n 11 arată că limba bască este "ncă !ie "n Jranţa, fiind !orbită de mai mult de 38 din populaţia zonei bascofone.
5" SUBSTRATUL INDO2EUROPEAN Wn &urul anului 288 ". e. n., &RECII !eniţi din /hoceea au debarcat "n zona arsilliei de astăzi. #ici ei au fondat aprox. 2 colonii. Contactele cu populaţia autohtonă se limitau la schimburi comerciale. -eşi franceza de azi are multe cu!inte de origine greacă, trebuie subliniat faptul că numai câte!a toponime pro!in din acea perioadă stră!eche: 4C (4H6), #945 2
SUBSTATUL reprezintă limba populaţiei autohtone peste care se aşează limba unei populaţii cucerit-are" Wn urma unui proces de +ili#>$i3, limba populaţiei autohtone !a fi absorbită, lăsând urme "n fonetică, vocabular (adesea "n toponimie şi "n formarea cu!intelor) şi mai rar sau deloc "n structura gramaticală. xistă diferite opinii asupra diferenţierii tipurilor de substrat. #desea se face distincţia "ntre substratul primar ("n cazul limbii latine, este !orba de substratul osc, umbric etc. care se !a regăsi şi "n limbile romanice, !enind din latină) şi substratul secundar3 xistă situaţii "n care se poate distinge o interferenţă a elementelor !enite din substrat cu cele !enite prin RinfluenţăS: "n limba română, de exemplu, ar putea exista elemente de origine celtă pro!enite din latină, dar şi elemente celte preluate din substratul trac.
71
(#94/%*4), #;- (#;#9L X 9FHL), #04* (##*4#). %riginea toponimului %#C% este contro!ersată, "n ciuda aparenţei sale greceşti, specialiştii considerând că numele său pro!ine de la templul dedicat lui OeraGle monoiGos (RLercule cel singurS), monument care se pare că a existat aici "n secolul al +44$lea ".e.n. % altă !ariantă de etimologie asociază toponimul %#C% cu!ântului ligur monegu (stâncă, piatră): ad&ecti!ul monégasque, "n a cărui structură se regăseşte sufixul de origine ligură 7asque, susţine această din urmă ipoteză. ecolul al +4$lea ".e.n. are o dublă importanţă pentru istoria limbii franceze. +enirea grecilor "n sudul actualei Jranţe coincide, "n linii mari, cu sosirea CEL'ILOR "n nord, prin regiunea .lsace şi prin regiunea ranc#e/+omté3 #ceştia descindeau din uropa centrală, din 5ohemia şi din 5a!aria de azi, teritoriul lor natal. CEL'II s$au răspândit cu rapiditate pe "ntreg teritoriul Jranţei de astăzi: a&unşi "n sud, i$au "mpins, aşa cum am mai spus, pe iberi spre peninsula care le poartă numele ("n &urul anului =88 ".e.n.)' au intrat "n contact cu grecii din colonii cu care au "nceput să aibă relaţii comerciale. #cest contact le$a permis celţilor să cunoască şi, ulterior, să utilizeze alfabetul grec. -upă ce au ocupat şi partea de sud a Jranţei de astăzi, RţaraS lor apare la scriitorii latini cu numele de ;#**4#, deri!at de la ;#**F RgalS. umele lor apare pentru prima dată "n &urul anului 2@ ".e.n. "n 5rigines a lui Cato aior. ;allii "nsă erau numiţi celţi de către greci. i trăiau "n triburi care erau organizate "n mici societăţi de protecţie şi de apărare pe care Caius 4ulius Caesar (in +ommentarii de Bello 2allico, 4, ) le numeşte civitas3 2allia est omnis divisa in partes tres quarum unam incolunt Belgae, aliam .quitani, tertiam qui ipsorum lingua +eltae, nostra 2alli appellantur3 +echile populaţii galice erau delimitate prin anumite particularităţi de relief, putând şi astăzi să fie identificate "n anumite toponime, de tipul: #00# (cetatea #905#?4*%0), 04 (cetatea tribului 0), /#04 (cetatea tribului /#0444*%0), 90% (cetatea tribului 904C#), CL#090 (cetatea C#0F?4*%0) etc. *imbile celtice se regăsesc "ncă "n 4rlanda, # i#ula Ma#@ "n Sc-1ia, "n 'ara &allil-r@ "n C-r#Hall şi "n regiunea franceză Breta>#e" Wn ceea ce pri!eşte contribuţia substratului celtic la formarea limbii franceze se poate spune că rolul său a fost "n mod esenţial unul de diferenţiere prin raportare la celelalte limbi romanice. *atina !ulgară introdusă "n ;allia "n momentul cuceririi sale de către romani a fost influenţată "n toate domeniile de limba celţilor. F-#etica it-ric0 atribuie substratului celtic anumite modificări (fonetice) caracteristice limbii franceze:
dispariţia consoanelor mediane din latină: -% T#0 [ douer , � [ nier , #F&F9% [ ao^t ' trecerea grupului latin 7+@/ la X49: *#CT [ lait, %CT% [ #uit , %CT [ nuit , -40CT% [ droit ' palatalizarea< !ocalei !elare u din latină: U0F [ Pm-rC, *U # [ Pl-nC3 #ceastă modificare este totodată atribuită superstratului germanic care !a acţiona după secolul al +$lea e.n.
&ra3atica it-ric0 explică pe baza influenţei substratului celt anumite structuri necunoscute latinei sau altor limbi romanice şi care se "ntâlnesc "n franceză:
sistemul de numărare cu 78 (vingt ): quatre/vingts (@8), deşi anumiţi specialişti contestă această ipoteză' <
PALATALIZAREA reprezintă modificarea articulaţiei de bază a unui sunet, produsă "n anumite condiţii. -e obicei, prin palatali6are se "nţelege deplasarea locului de articulare a unei consoane din orice zonă spre palatul dur (Y R"nmuierea consoanelorS). Wn cazul !ocalelor (fenomen "nregistrat "n istoria idiomurilor gallo$romanice), palatali6area "nseamnă transformarea lor "n !ocale (pre)palatale.
G8
exprimarea apartenenţei cu a&utorul prepoziţiei _, relaţie sintactică frec!ent redată astfel "n franceza !eche (ancien franWais): un castel a un baron, la conpaignie au l-on etc.), dar care se regăseşte şi "n zilele noastre "n limba populară: le fils _ "arieK exprimarea raportului de reciprocitate cu a&utorul structurii: entre V (lat. 490)[ verb, turnură frec!entă "n franceza !eche: soi entraimer, soi antrebattre, santredoner, entrecompaignier, sentreferir, entrelarder etc3 menţinerea declinării bicazuale, fa!orizată, se pare, de existenţa unei declinări asemănătoare "n limba galilor' utilizarea turnurii de "ntărire cest`qui cunoscută şi sub denumirea de RgalicismS. Wn leic, specialiştii disting două categorii de cu!inte: cu!inte a căror origine celtică este sigură, respecti!, cu!inte a căror origine este probabil celtică. Wn cadrul primei categorii intră cu!intele celtice care au fost aduse de soldaţii romani "n diferite alte zone ale imperiului, sub o formă latinizată. #stfel: numele pasării mult "ndrăgită de gali are forma #*#F-# [ fr. a louette, it. allodola, sp. aloa, pro!. alau6aK 5CC% [ fr. bec, it. becco, pro!. becaK 59F**# [ fr. bouleau, it. betula, sp3 abadulK 50#CC# [ fr. braie, it. bracca, sp. braga, pro!. bragaK *FC# [ fr. lieue, sp. legua, port. legoa, pro!. leguaK -intre cu!intele a căror origine celtică este considerată ca fiind aproape sigură, dar care nu sunt atestate "n limba celţilor, cităm: arpent, balai, bercer, boisson, bonde, bouc, boue, bourbier, brasser, breuil (RcâmpS), briser , bru-ère, cervoise, c#anger, c#ar, c#arpente, c#arrue, c#emin, c#ne, claie, cloc#e, combe, craindre, dartre, dru, druide, dune, galet, glaise, glaner, gober, gobelet, if, Qante, Qarret, Qavelle, lande, lie, lieue, lotte (RpeşteS), marne, mègue, mine, mouton, orteil, pièce (RbucatăS), quai, raie, ruc#e, sapin, sillon, soc, suie, talus, tanc#e (RpeşteS) , tonne (R!asS), valet, vassal etc. Wn t-,-#i3ie s$au păstrat anumite sufixe de origine celtică care ne informează asupra tipului de cetate (oraş, astăzi): locuri defensi!e, cetăţi X piaţă, locuri sacre şi alte situaţii particulare. #şadar, locurile defensi!e sunt recunoscute după sufixul X dunum (Y Rfortăreaţă construită "ntr$o zonă "naltăS): .utun, Issoudun, 8erdun, L-on ( Lugdunum)' $durum (Y Rfortăreaţă, satS): :anterre ( :emetodurum), .u4erre ( .utesiodurun), Issoire ( Iciodurum) etc. şi X ratei (zid de apărare, meterez): +arpentras, .rgentré etc. -e asemenea, forma nemeto ne permite să recunoaştem un loc sacru, un sanctuar: :anterre pro!ine de la :emetodurum3 ituaţiile particulare sunt identificate graţie elementelor de tipul: ambe/ (RrâuS): .mboise, .miens' $lano (Rcâmpie, poianăS): "eulan (V -4%*#F)' briva (RpodS): BriveK cambo/ (Rcurba pe care o face cursul unui râuS): +#ambér-, +#ambordK /magus (Rloc deschis, câmpie, piaţăS): :o-on (V :oviomagus), Rouen (V Rotomagus). ufixul celtic X acos, de!enit "n latină X#CF, era adesea ataşat unui nume de persoană pentru a desemna villa gallo/romană3 #cesta s$a păstrat sub diferite forme: "n sud şi "n regiunea /ro!ence "l "ntâlnim cu forma X ac? 8itrac, !aint/Briac, Loudéac etc. /olimorfismul acestui sufix este !izibil "n soarta cu!ântului +4C9%04F, $#CF care apare "n restul Jranţei cu formele: 8itr-, 8itra-, 8itre-, 8itrieu, 8itré etc.
6" ROMANIZAREA /rima perioadă de formare a limbii franceze "ncepe "n anul 3 ".e.n., data cuceririi ;alliei septentrionale (de nord) de către romani, şi se "ncheie "n secolul al +$lea e.n., momentul "n care G
populaţiile germanice in!adează ;allia romană. Wntre aceste limite temporale, teritoriul ;alliei a fost locuit de o populaţie mixtă, obligată prin di!ersele circumstanţe ale !ieţii de zi cu zi să recurgă la bilingvism. -e!enită ,r-$i#cie r-3a#0@ ;allia "ncepe o nouă !iaţă care poate fi prezentată sub numele de r-3a#iare" #cest proces a cunoscut două etape: romanii au ocupat mai "ntâi sudul ;alliei, "n 7 ".e.n. şi au format aici pro!incia numită ;#**4# #05%4 care reunea regiunile actuale: Provence, Languedoc, Daup#iné şi !avoie. Wmpreună cu ;#**4# C4#*/4U (Y 4talia de nord), ;#**4# #05%4 forma ;#**4# 90##*/4U, un fel de punte "ntre pania şi 4talia de azi. 0omanizarea ;alliei arbonensis a fost rapidă şi totodată durabilă. Wn anul 3@ ".e.n., Caius 4ulius Caesar a ocupat restul teritoriului ;alliei, romanii fiind din nou chemaţi de galli să stopeze in!aziile populaţiilor germanice. Caesar i$a "n!ins pe galli, a oprit in!aziile triburilor de L*+?4, dar s$a instalat definiti! "n ;allia. -in 3@ ".e.n. şi până "n 3 ".e.n., gallii au "ncercat cu greu să se elibereze de stăpânirea romană. Cea mai importantă bătălie pentru eliberare este cea condusă de +ercingetorix, regele #0+04*%0, care a capitulat la .lesia, dar care a de!enit simbolul rezistenţei şi a iubirii de libertate al stră!echilor galli. #cesta este momentul pătrunderii masi!e a latinei "n ;allia. ste foarte important de subliniat faptul că atunci când !orbim de latină nu ne referim la latina clasică, literară, cea a lui Cicero sau +ergiliu, ci la latina !orbită "n !iaţa cotidiană, cunoscută sub denumirea de latină vulgară& ( sermo rusticus, militaris, quotidianus, vulgaris) şi care era destul de diferită de limba elitelor. ste "n fapt latina !orbită de soldaţi şi de ţărani, de pătura mi&locie, "n general, şi care se află la baza tuturor limbilor romanice. 9otodată, trebuie menţionat şi faptul că acomodarea nu s$a făcut imediat şi că răspândirea noului idiom1, pro!enit din latina !ulgară şi din limba galilor, nu a fost uniformă la ni!elul "ntregului teritoriu. *a "nceput, limba gallilor continua să se !orbească la ţară sau "n anumite regiuni izolate. e pare că "n secolul al 4+$lea e.n. limba galilor nu dispăruse "ncă. #similarea limbii latine a fost mai rapidă "n sud, "n ;allia arboneză, dată fiind şi eterogenitatea populaţiei. Condiţiile impuse de Pa R-3a#a au fost fa!orabile pentru !ictoria finală a latinei. 0omanii au e!itat ciocniri cu populaţiile autohtone, permiţându$le acestora să "şi păstreze dreptul asupra proprietăţii, obiceiurile şi mora!urile. Wnsă, romanii !or impune aici treptat o ci!ilizaţie materială (prin construirea de terme, apeducte, arene etc.) superioară, chiar dacă drui6ii%( continuau să transmită oral propriile "n!ăţături tinerilor galli. 9otuşi, cunoaşterea latinei era necesară "n comunicarea de zi cu zi atât dintre autorităţi şi restul populaţiei, cât şi dintre toţi aceştia şi alte persoane !enite din diferite regiuni ale 4mperiului 0oman. -e asemenea, chiar "n timpul lui Caesar, gallii puteau obţine cu uşurinţă cetăţenia romană (mai târziu, "mpăratul Caracalla o !a acorda tuturor cetăţenilor imperiului), deci puteau accede şi la diferitele funcţii ci!ice sau politice. *atina, ca limbă a gu!ernatorului, a RadministraţieS, ca limbă de comerţ, asigura anumite facilităţi celor care o cunoşteau şi o !orbeau, iar gallii au "nţeles repede acest aspect. /e de altă parte, latina uşura şi satisfăcea ne!oia de educaţie, de cunoaştere. Wn cetăţi ca "arseille, .utun, Poitiers, @oulouse, Reims educaţia se făcea "n latină. Wn concluzie, reţinem că "n ;allia procesul de romanizare a fost unul de lungă durată. /aradoxal, limba 0omei triumfă "n momentul "n care puterea sa politică sucombă: "n &urul anului =<2 e.n., data căderii 4mperiului 0oman de #pus. Wn domeniul $-ca+ularului@ iată câte!a cu!inte care s$au păstrat din latina !ulgară "n franceza !eche: #0-0, %0#0, AF-4C4F, #*5F, %05F, 4;F*F etc. -eşi @
LATINA POPULARĂ reprezintă aspectul ne"ngri&it, dinamic al latinei clasice, literare, limba păturilor mi&locii (neguţători, meseriaşi, soldaţi, funcţionari etc.) şi chiar a celor culte, sus$puse, dar neoficial (!. corespondenţa lui Cicero etc.). *atina populară este cea care stă la baza tuturor limbilor romanice, reprezentând STRATUL pentru fiecare dintre acestea. 1 IDIOM termen generic folosit pentru a desemna orice tip de !arietate ling!istică, fără a preciza dacă este !orba de o limbă, un dialect, un subdialect, un grai etc. 8 /reoţi la !echii galli.
G7
frec!enţa acestor cu!inte era foarte mare "n franceza !eche, limba modernă nu le$a păstrat, spre deosebire de limba română care, mai conser!atoare, nu le$a abandonat. Wn formarea cu!intelor, sunt producti!e sufixe ca: /tor, /arius, /us, /aticum, /metK iar dintre prefixe, amintim: ad/, con/, de/, e4/, dis/ etc.
7" IDIOMUL &ALLO2ROMAN" SUPERSTRATUL &ERMANIC #m menţionat anterior că asimilarea completă a limbii gallilor trebuie plasată "n &urul secolului al +$lea. Wn perioada sec. 444 X 4+ e.n., latina !orbită "n ;allia are un aspect particular. oul idiom >all-2r-3a# sau r-3a# "ncepea să se distingă net de latină. Wnsă, din sec. al +$lea existenţa sa !a fi bul!ersată, cauza fiind un e!eniment istoric care a!ea să fie decisi! pentru limba şi poporul francez: in!azia Fra#cil-r, populaţie de sorginte germanică care a dat numele limbii şi al ţării. %dată cu acest e!eniment "ncepe perioada numită +ar+ar0 ale cărei trăsături sunt "n mod paradoxal: rebarbarizarea gallo$romanilor şi romanizarea francilor. Jrancii "nsă nu au fost singura populaţie germanică care a in!adat teritoriul ;alliei romane. 0%:%go<%% s$au stabilit la !est, "ntre flu!iul *oire şi /Mrrinei, burgun:%% "n actuala pro!incie 5ourgogne şi !alea 0hne$ului. Jrancii au format două mari RfamiliiS: Fra#cii Salici care au ocupat pro!inciile din nord şi Fra#cii Ri,uari care s$au instalat "n partea de est. -intre toate aceste populaţii barbare, se remarcă Fra#cii Salici care !or migra spre sud. Wn 77; apare di#atia 3er-$i#>ia#0 , după numele regelui "eroveus (sau "erovius' germană: "eroec#K "erovic#, "eric#), dar al cărei reprezentant de seamă !a fi regele +lovis (=@$3) care, după unirea tuturor neamurilor de origine francă, şi$a extins dominaţia asupra "ntregului teritoriu gallic. 5ourgundia şi /ro!ence au fost alipite noului regat după moartea sa, de către fiul acestuia. Clo!is a dat numele regatului, R.:+I., şi a ales drept capitală Parisul3 ub influenţa soţiei sale, regina Clotilde, Clo!is s$a con!ertit la creştinism. 5iserica oficia slu&bele "n latină, aceeaşi limbă "n care se desfăşura şi "n!ăţământul, o limbă care se dorea corectă, dar care era departe de latina clasică. -in cauza numeroaselor mărci de RdecădereS, latina acestei perioade este cunoscută sub numele de bas (at%n Wn ciuda ocupării "ntregii ;allii, (%mba ran+& sau tudes+a se !orbea numai la Curtea regală şi de către ocupanţii franci. +iaţa "n comun, căsătoriile mixte, ci!ilizaţia superioară a gallo$ romanilor au menţinut "n prim$plan folosirea idiomului gallo$roman. 4ată de ce, "n &urul sec. al +44$ lea, limba francă !a ceda definiti!. Chiar şi regii nu o mai !orbeau. Wn sec. al T$lea, aceştia o ignorau complet. 4storia limbii franceze "nregistrează numele lui =UGUES CAPET , primul rege care nu mai ştia să !orbească "n limba francă. Wn concluzie, perioada istoriei limbii franceze cuprinsă "ntre sec. al +$lea şi sec. al +44$lea este denumită e*o+a barbar& Wn această perioadă, idiomul gallo$roman suportă anumite influenţe, datorate contactului cu limbile germanice şi, "n mod special, cu limba francilor ("n urma perioadei de biling!ism). Wn d-3e#iul 4-#etic se remarcă: $ reintroducerea spirantei P#P care se !a pronunţa "n toate cu!intele "n !ul ediu francez. Cu!intele din franceza modernă care "ncep cu aşa$zisul # aspirat sunt reminescenţe ale unor !echi cu!inte din limba francilor: #aunipa J #onteK #aim J #ameauK #aimgard J #angare etc.' $ "nlocuirea semi!ocalei CC "n poziţie iniţială "n cu!intele germanice cu g/: rra J guerre, arta Jgarde, raGQo JgarWon etc. Jenomenul de!ine "n timp foarte acti! şi se !a aplica şi cu!intelor de origine latină care "ncep cu v/: +4/0# Jguivre, +F*/CF*F() J goupil . Fn caz particular "l constituie cu!ântul fr. gupe care reprezintă o contaminare "ntre francul efsa şi latinescul vespa3
#ceastă particularitate se explică prin prote6ă Y ad&oncţiunea, la iniţiala unui cu!ânt, a unui element non$etimologic,
fără a conduce la o modificare semantică.
GG
continuarea palatalizarii consoanelor PGC şi P gC aflate "n poziţie iniţială şi urmate de !ocala a? C#5#**F() J +-eval ' 0C#9F() J marc#éK ;#5# J QambeK $ "n momentul sosirii francilor "n ;allia, !ocalele deschise din latină, $o/ şi X i/ "ncepuseră de&a procesul de diftongare dând naştere unor diftongi cu grad de deschidere ridicat (cea de$a doua !ocală era mult mai deschisă faţă de precedenta). Jrancii !orbeau idiomul gallo$roman alungind !ocalele. #ceastă particularitate a a!ut drept efect o a doua d%tongare şi care se aplică "n special !ocalelor e şi o3 oii diftongi e%, ou sunt cu deschidere descrescândă (cel de$al doilea element este mai "nchis decât primul): 9 E*# J t e% le (apoi toile)' #+0 J ave% rK #O0 J amour, J*O0 J fl our (mai târziu, fleur ). Wn poziţie liberă, a se !a lungi, apoi prin intermediul diftongului ae se !a a&unge la e: A0 J maer Jmer, C#9A0 J cant aer J c#ant er , A* J sael J sel3 $
Wn >ra3atic0, influenţa germanică a fost !izibilă: $ "n ceea ce pri!eşte ordinea cuvintelor 0n propo6iţie: ordinea %+ "ntârzia de multă !reme impunerea ordinii SVO. $ "n cadrul sintagmei nominale, influenţa germanică se obser!ă "n tendinţa de menţinere a ordinii: determinant 7 determinat3 #ceastă situaţie se obser!ă mai ales "n toponimie (şi "n special "n partea de nord a ;alliei): .lbertville etc. xistă şi formaţii simetrice "n care acelaşi ad&ecti! se găseşte postpus "n nord şi antepus "n sud: ranc#eville şi 8illefranc#e ' :euville şi 8illeneuve etc. Wnfluenţa germanică este "nsă diferenţiatoare şi puternic resimţită "n anumite sectoare ale leicului" #mintim: f#u J fiefK sGalQa J escalopeK mossa J mousse' #aunipa J #onteK urgoli J orgueilK blanG J blancK bleu J blaoK gr0s J grisK fla Jfauve etc. -intre sufixe, menţionăm: $aud J/alt?noir aud şi X ard : vieill ard etc. Wn antroponimie, se remarcă numele: Bert#es, Ougues, 2uillaume, 2autier, 2u-, 2anelon etc. ubliniem faptul că "n afara acestui superstrat germanic, limba franceză !a adăuga, mai târziu, "n următoarea perioadă a e!oluţiei sale, noi elemente germanice. ste !orba de superstratul introdus de 8%)%ng%, numiţi norman:% , care au ocupat teritoriul Jranţei de azi pentru mai mult de o &umătate de secol, stabilindu$se, după 1, "n ormandia de azi. 4nfluenţa scandina!ă se obser!ă "n toponimele "n X torf (Y RsatS): @orp/en/+au4, /gate sau fleur care pro!ine, prin alterare, din flod# (Y RbaieS): Oarfleur . Wn !ocabular, intră acum termeni din domeniul na!igaţiei: bâbord, bateau, bord, vague etc. 0eţinem, de asemenea, "n concluzie că prin contactul cu limbile germanice menţionate, idiomul gallo$roman nu s$a modificat total. tructura limbii a rămas latină. 0olul superstratului rămâne unul diferenţiator şi "n cadrul domeniului gallo$romanic, "n sensul că "n zonele nordice elementul franc a fost mai acti!, comparati! cu restul teritoriului.
8" PERIOADA CAROLIN&IANĂ" PRIMELE DOCUMENTE SCRISE N IDIOMUL &ALLO . R OMAN /erioada cuprinsă "ntre secolele al +444$lea şi al 4T$lea este cunoscută sub numele de Renaterea carolingiană (acum se "ncearcă " primă Rre"n!iereS a 0omei). ste ultima etapă de formare a limbii franceze, adică a unei limbi cu o identitate bine definită "n cadrul 0%#44 F0%/ şi care a reuşit să se diferenţieze de latina !orbită. curt istoric: 0egii -inastiei ero!ingiene pierd puterea. #ceasta este preluată de Charles ertel, un fel de prim$ministru al Curţii regale şi care "i !a "n!inge pe arabi (les arrasins) la Poitiers "n
ocupa tronul şi !a fonda dinastia carolingiană. #şa cum am menţionat, cel care se !a remarca !a fi Charlemgne. #cesta de!ine rege al francilor "n << şi "mpărat al %ccidentului "n @88. Jigura sa legendară de!ine subiectul multor cântece de gestă. -intre acestea se remarcă: La +#anson de Roland3 /erioada descrisă "nseamnă: consolidarea tatului şi progresul culturii, o primă reformă a "n!ăţământului care punea accentul pe "n!ăţarea latinei corecte. #lcuin trebuia să coordoneze o echipă de clerici care să citească, să copieze şi să comenteze !fintele !cripturi3 #cest fapt !a "ndepărta oarecum contactul cu fidelii doctrinei creştine, !orbitori nu de latină clasică, ci de idiomul gallo$roman. /rimul acord care a!ea să anunţe o cultură "n limba !ulgară a fost făcut "n @G: +onciliul de la @ours3 -e acum "nainte, preoţii erau obligaţi să ţină slu&ba (messa) "n limba poporului, idiomul gallo$roman sau limba francă. 0eţinem faptul că, "n ciuda progresului cultural, masele continuau să !orbească un idiom care se dez!olta liber şi care "ncepea să se diferenţieze din ce "n ce mai mult de la o zonă la alta. *atina !orbită introdusă "n ;allia la "nceputul primului mileniu a ser!it ca bază de formare pentru o limbă nouă, distinctă de alte limbi din aceeaşi familie, graţie acţiunii concomitente a substraturilor şi a superstraturilor şi graţie, totodată, e!enimentelor istorice care au fa!orizat aceste aspecte. Wntre secolele 4T X T44, locuitorii Jranciei continuă "ncă să !orbească idiomul gallo/roman sau idiomul roman şi nu limba franceză. /rimele documente scrise "n limba poporului a fost glosare latino 7 romanice sau germano 7 romanice3 Cele mai cunoscute sunt: 8ocabularul de la !aint 7 2all (sec. +44), 2losele de la <ssel (sec. +444) şi 2losele de la Reic#enau (sec. 4T). #cesta din urmă este şi documentul cel mai bogat "n informaţii şi reprezintă o traducere, o explicare a termenilor latini din 8ulgata "n termeni populari. urămintele de la !trasbourg ( Les !erments de !trasbourg ) constituie o primă atestare a existenţei unei rustica romana lingua. 9extul este redactat "n conformitate cu formalismul &uridic din prima parte a !ului ediu. Jormulele: pro deo amur et pro c#ristian poblo et nostro commun salvament, per dreit fie sunt luate din documente originale redactate "n latina clasică, fie aparţin dreptului cutumiar oral. 9extul urămintelor reflectă o realitate politică care a!ea să conducă la decăderea dinastiei carolingiene. -upă bătălia de la ontanet (@=), cei doi fii ai lui Ludovic cel Pios (Y fiul lui Carol cel are), Ludovic 2ermanicul şi Lot#ar se "ntâlnesc "n @=7 la trasbourg pentru a "ncheia o alianţă. #&ung la di!izarea 4mperiului creat de Carol cel are: Carol /leşu!ul de!ine rege al Jranciei, *udo!ic ;ermanicul, rege al ;ermaniei şi *othar, rege al unui teritoriu situat "ntre celelalte două regate şi care cuprindea şi 4talia de nord. -in punct de !edere ling!istic, interesul pentru acest text este acela că fiecare din cei doi fraţi face &urământul "n limba celuilalt pentru a se face "nţeleşi de către soldaţii care &uraseră şi ei, fiecare "nsă "n limba lui (deri!ă de aici: () non unitatea ling!istică de pe suprafaţa imperiului creat de Carol cel are şi (7) influenţa slabă a limbii francilor). ste o limbă "ncă apropiată de latina !orbită, dar "ndepărtată cu mult de latina clasică. 9extul pe care noi "l cunoaştem ca eşantion al idiomului gallo$roman din acea epocă, a fost pronunţat de *udo!ic ;ermanicul şi integrat ulterior "n +ronica istoricului :it#ard3 Carol /leşu!ul a pronunţat acelaşi text "n francă. 9extul urămintelor reprezintă o primă "ncercare de fixare "n scris a unui idiom care până atunci nu funcţionase decât oral. 9otodată, textul reprezintă actul de naştere al unei ortogra%% et%mo(og%:ante -in acest moment, istoria limbii franceze "ncepe să se raporteze la două coduri: cel oral şi cel scris. #ceasta este şi limita finală a primei etape propriu$zise din istoria limbii franceze, cunoscută sub numele de franWais arc#aque şi care constituie prima subdi!izare a lui #C4 J0#q#4.
9" FRANCEZA AR%AICĂ ?I ANCIEN FRANJAIS
G3
/eriodizarea propusă pentru istoria limbii franceze cuprinde următoarele di!iziuni: ancien franWais (sec. 4T X T444), mo-en franWais (sec. T4+ X T+4), franWais classique (sec. T+44) şi franWais moderne (sec. T+444 X pana "n prezent). Le très ancien franWais, le franWais primitif sau le franWais arc#aque sunt denominările perioadei care se "ntinde "ncepând din @=7 şi până la mi&locul secolului al T44$lea. /erioada următoare este cunoscută sub denumirea de ancien franWais proprement dit . Wn ceea ce pri!eşte #J, trăsătura sa fundamentală este d%8ers%%+area d%a(e+ta(& . e disting trei mari zone: $ regiunea langue doc, care cuprinde bazinul flu!iului ;aronne şi regiunile *imousin, #u!ergne, *anguedoc, /ro!ence şi Comtat +enaissin' $ regiunea franco/provensală, care cuprinde departamentul 0hne$ului, al *oire$ei, departamentul Laute$a!oie, 4sre, #in, -oubs, Aura' $ regiunea langue dol , care cuprinde regiunile: #rtois, /icardie, \allonie, la *orraine, la 5ourgogne, la Jranche$ComtB, la Champagne, 4le$de$Jrance, #n&ou, aine, 9ouraine, 5retagne, ormandie, aintonge, #ngoumois. Cele două arii dialectale, numite langue doc şi langue dol (după moalitatea de a spune 5I D. (oc H L%C şi ol HL%C Q 4**) se diferenţiază una de cealaltă "n special prin intensitatea modificărilor de natură fonetică. Wn sudul *oire$ei, etimonul latin este, "n general, mult mai rezistent. #şadar, "n ite3ul $-calic se constată: $ e!oluţia diferită a !ocalelor a şi u "n poziţie finală. Wn nord, acestea trec la e mut , "n occitană ele rămân ca atare: /%09 A J fr. port e , occ. port a> $ e!oluţia diferită a sufixului !erbal X are care trece la X er "n franceză şi la X ar "n occitană: -%#0 J fr. donner , occ. donar3 $ tratamentul diferit aplicat diftongului au, păstrat "n occitană şi redus "n franceză la CoC : /#F# Jfr. pause, occ. pausaK Wn sistemul c-#c-#a#tic se obser!ă: $ absenţa palatalizării lui c şi g urmate de a "n sud: C#9#0 J fr. c#anter, occ. cantarK ;#5# J fr. Qambe, occ. gamba' $ trecerea dentalei Pd P inter!ocalică la 6 "n sud şi pierderea sa totală "n nord: #F-40 J fr. or, occ. au6ir ' F-# J fr. nue, occ. nu6aK $ stabilitatea consoanelor finale "n sud (şi "n special a consoanei c): #4CF J fr. ami, occ. amicK /4CF J fr. épi, occ. espicK $ stoparea e!oluţiei p J b J v la stadiul b "n sud: C#/0# J fr. c#èvre, occ. cabra3 _ona intermediară care "ngloba dialectele franco$pro!ensale se caracterizează prin imixtiuni ine!itabile. e pare, totuşi, că "n acea !reme, predominau influenţele meridionale.
:" DIALECTELE DIN LAN&UE DKOL Dialectele di# la#>ue dK-l! francien, bourguignon, c#ampenois, lorrain, le franc/comtois, le picard, le allon, langevin, le poitevin, le santongeais, le normand şi langlo/normand se disting "n special prin fonetism. enţionăm pe scurt: $ conser!area lui germanic iniţial. Wn dialectul picard, allon şi lorrain, acesta nu capătă proteza unui gK $ e!oluţia grupului bl la ul , comună pentru allonă şi dialectul picard: 9#5(F)*# J tauleK J#5(F)*# J fauleK -4#5(%)*% J diaule' $ diftongările: dialectul allon şi cel picard "l diftonghează pe e chiar "n silabă "nchisă: celieste, pierte. -ialectul bourguignon "l diftonghează pe a accentuat "n ie? C#049#9 J caritietK LF4*49#9 J #umilitiet etc., $ non palatalizarea lui c şi g iniţial. ub influenţa limbilor germanice, dialectul picard nu le palatalizează: C#/94+# J pic. caitive, fr. c#étiveK ;#5# J fr. Qambe, pic. gambe3 G2
Wn 3-r4-l->ie@ modificările nu sunt numeroase. emnalăm utilizarea formelor accentuate ale pronumelui personal: mi, ti, si "n dialectul picard, lorrain şi bourguignon' anumite particularităţi ale sistemului !erbal: imperfectul primei con&ugări "n $ eve "n allonă şi "n dialectul lorrain' prezentul con&uncti! "n X oie, /oies, /oit "n dialectul bourguignon etc3 /e măsură ce unitatea tatului de!ine o realitate, "n cursul secolului al T44$lea, se accentuează şi tendinţa spre unitatea ling!istică. -ialectul francian, numit "n acea !reme li franceis, dialectul regiunii 4*$-$J0#C, pro!incia care era teritoriul natal al Capetinilor, se răspândeşte "n "ntreaga ţară şi de!ine "n timp o !eritabilă limbă naţională. #ici aduc o mare contribuţie di!erşi factori politici, economici şi culturali a căror acţiune este simultană. tabilirea definiti!ă a Curţii regale la /aris transformă 4*$-$J0#C "ntr$un centru de RiradiereSpentru o "ntreagă ţară aflată pe cale dez!oltării (şi teritoriale). /e măsură ce literatura "n limba populară, !ulgară, se afirma şi se di!ersifica, /arisul "ncepe să de!ină centrul care primea scriitori !eniţi din toate regiunile, gata să se dispenseze de graiurile lor natale ca să se poată integra mai bine. #mintim totuşi, existenţa "n epocă a dialectel-r #-#2#-3a#ice! $ +ret-#a@ limbă celtică reimplantată "n 5retagne continentală "ntre sec. + X +44, de către bretonii !eniţi din 4nsula area 5ritanie' $ +aca, limbă iberică, reimplantată "n sec. +4 "n regiunea /irrineilor occidentali de către populaţiile !ascone' $ dialectele >er3a#ice@ !orbite "ntr$oanumită parte a pro!inciilor Lorraine i .lsaceK $ 4la3a#da@ dialect franc, implantat "n Jlandra de către Jrancii alici. 4mportanţa lui #J "n istoria limbii franceze constă "n formarea unei limbi naţionale pe teritoriul Jranţei, pregătind perioada "n care aceasta (Y franceza) !a de!eni o !eritabilă limbă de stat, prima pe care o !a cunoaşte uropa. 0ecunoaşterea sa ca limbă oficială se datorează lui Jranois 4, care, prin %rdonanţa de la +illers$ Cotterts, din 3G1, a "nlocuit folosirea latinei cu franceza "n redactarea tuturor actelor din "ntreg regatul.
;" FRANCEZA DIN AFARA FRAN'EI xpansiunea francezei dincolo de frontierele Jranţei "ncepe "n !ul ediu şi este determinată de mai mulţi factori: cucerirea unor teritorii străine, Cruciadele, prestigiul limbii franceze ca limbă literară. Wn 822, normanzii, conduşi de Zil#elm +uceritorul (;uillaume le Con`uBrant), au ocupat #nglia "n urma bătăliei de la Oastings3 4diomul roman implantat aici şi din care se !a crea anglo$ normanda, !a de!eni limba oficială a ţării. #şadar, apărut din normandă, dar constant influenţat de franceza literară, idiomul roman !orbit "n #nglia capătă trăsăturile unui !eritabil dialect. Wntre &umătatea sec. al T44$lea şi &umătatea sec. al T444$lea, anglo$normanda suplineşte engleza ca limbă literară. #utori importanţi: Ber#edeit şi Marie de Fra#ce" Wn urma celor patru secole (aprox. sec. T4+) de ci!ilizaţie franceză "n #nglia şi de biling!ism, influenţe remarcabile se obser!ă "n !ocabular: age, air, approac#, beaut-, countr-, floer, marriage, pleasure, season, usage etc. Consecinţele implantării francezei "n #nglia conduc, pe de o parte, la indi!idualizarea dialectului anglo$normand şi, pe de altă parte, la galicismul de care engleza este impregnat. -e asemenea, franceza !a a&unge şi "n 4talia, mai precis, din 828, "n icilia. Cu toate că anumite pro!incii ale 4taliei au cunoscut, "n decursul istoriei, dominaţia franceză, infiltrarea limbii franceze aici nu !a atinge niciodată proporţiile pe care le$a a!ut "n #nglia. enţionăm totuşi calitatea de limbă oficială pe care franceza a a!ut$o "n Regatul :apoli (aprox. 38 de ani), dar fără ca aceasta să se impună' calitatea de limbă de uza&, de comunicare "n 0egatul /iemont$ului, "n special' calitatea de limbă literară, de cultură, "n pro!inciile italiene: +eneţia, *ombardia, milia care nu a!eau "ncă o limbă literară. #ici, limba genului liric era pro!ensala, "n timp ce pentru proză sau pentru epopee se folosea franceza. #par deci creaţii literare franco/italiene (memoriile lui arco /olo, poeme religioase etc. sunt scrise "n franceză) pe la mi&locul sec. al T444$lea. G<
/restigiului literaturii şi ci!ilizaţiei franceze i se datorează, de asemenea, influenţa importantă pe care franceza o !a exercita "n ;ermania şi "n ?ările de Aos. #ici trebuie menţionat şi rolul Cruciadelor, dar şi căsătoriile regale. #şadar, cu!inte ca: prin6e, Gurtisân, am0e, ameiren, embra6ieren, blame, fier etc. au pătrund "n germana medie!ală "n special cu conotaţie stilistică. Wn ?ările de Aos, influenţa limbii franceze se datorează contextului geografic. 0eţinem numai faptul că, după ce a părăsit Curtea regală a ariei de Champagne, ChrBtien de 9roMes a trăit la Curtea regelui Jilip al Jlandrei unde a scris Perceval3 Cele câte!a secole de coexistenţă au lăsat urme importante "n olandeza medie!ală: "n lexic, sufixele X age, /ard, /ment , iar "n sintaxă: construcţia frazei, exprimarea perifrastică a apartenenţei. 4nfluenţa franceză se !a "ncheia aici "n sec. al T4+$lea. 4nfluenţa franceză (mai mare sau mai mică, "n funcţie de durată etc.) se mai obser!ă şi "n %rient, "n ;recia (prin Cruciade), "n #rmenia (unde, datorită prestigiului Cruciadelor, franceza !a de!eni a doua limbă oficială, influenţând aşadar !echea armeană X "ncă se mai păstrează cu!ântul baron care desemna iniţial un rang feudal şi care astăzi este echi!alentul lui monsieur RdomnuleS). Wn #rabia, ;recia, /ersia unde exista o ci!ilizaţie stră!eche, receptarea limbii franceze nu a a!ut un mare succes. Wn schimb, mulţi cruciaţi !or "n!ăţa cu!inte indigene şi !or pătrunde astfel (puţine) "mprumuturi "n limba franceză ("n special numele unor realităţi RimportateS). Ki "n arabă se "ntâlnesc cu!inte (nume de demnităţi) care sunt de origine franceză: inbirur (empereur), brin6 (prince), Gund (comte) etc. 4mplantarea francezei "n ;recia, la Constantinopol sau "n Cipru este discutabilă. umai limba cipriotă a fost profund influenţată, dat fiind faptul că dinastia lusignană a rămas "n insulă timp de aprox. trei secole.
<" MORFOSINTAA Substant%8u( *a ni!el morfosintactic, #J conser!ă declinarea bicazuală (cele şase cazuri din latina clasică au fost reduse la două), iar ordinea cu!intelor "n propoziţie rămâne destul de liberă. Jrazele sunt şi ele, "n general, simple şi scurte. #şadar, până "n secolul al T444$lea cele două cazuri "ntâlnite "n #J sunt aceleaşi ca şi "n perioada de tranziţie, gallo$romanică: cazul subiect (C) X care !a comprima funcţiile şi !alorile nominati!ului şi !ocati!ului latin X şi cazul regim (C0) X cel al geniti!ului, dati!ului, acuzati!ului şi ablati!ului latin. -eclinarea 4:
CS (caz subiect) (% murs CR (cas regim) (e mur
(% *ere -eclinarea a CS (cas subiect) (e *ere CR (caz regim) 44 a: pre) (% +uens -eclinarea a CS (caz subiect) (e +omte CR (caz regim) 444 a: comte)
(le
mur) (% mur (les murs) (le mur) (es murs (les murs)
(le
pre) (e *ere (les pres) (le (es *eres (les pres)
(le
(% +omte comte) comtes) (le (es +omtes comtes)
(les (les
Wn general, cazul regim este cel care !a rezista mai mult "n franceză. -eclinarea bicazuală !a slăbi "ncepând cu secolul al T444$lea şi, până la sfârşitul secolului al T4+$lea, acest proces de simplificare a declinării bicazuale aproape se !a "ncheia: franceza !a păstra doar un caz, anume cazul regim care se află la baza formelor din franceza modernă.
Art%+o(u(
G@
% altă ino!aţie (nu numai a francezei !echi, ci panromanică) este reprezentată de apariţia articolului. Jranceza !eche a dez!oltat un "ntreg sistem de articole, bazat pe demonstrati!ul latin de depărtare ille P illa P illud . #cesta !a crea, de fapt, determinanţii numiţi articole #otărâte C definite. Wn #J, articolele se declinau ca şi substanti!ele la C şi la C0, la masculin şi la feminin. -acă, la acest ni!el morfosintactic, franceza modernă opune termenii: le C la C les, #J opunea: li C lo, le (masc.), la (fem.) şi les (plural, m.Q f.).
Artic-l MASCULIN -t0rt
FEMININ
Si#>ular
Plural
CS
li
li
CR
lo, le
les
Si#>ular
Plural
la
les
Categoria gramaticală a cazului este aşadar ambiguă la feminin şi la C al masculinului, dezambiguizarea re!enind contextului, dar şi desinenţei substanti!ului. Wn ceea ce pri!eşte articolul nehotărât, formele sale sunt : uns C un (masc.) şi une (fem.), "n timp ce pluralul este marcat tot de uns ("n franceza modernă: des).
Artic-l MASCULIN #e-t0rt Si#>ular CS
uns
CR
un
FEMININ Plural
Si#>ular
Plural
uns
une
unes
.eterm%nan<%% demonstrat%8% e caracterizează, din punct de !edere flexionar prin prezenţa a trei forme cazuale: C, C0 direct, C0 indirect la singular (masculin şi feminin) şi doar a C şi a C0 la plural. $ demonstrati!ul de proximitate +%st (CC Q 49) :
$
/0%T449#9
#CF*4 ;. /*.
J44
CS
cist
cist
ceste
cestes
CR(
cest
ces
ceste
$
CR5
cestui
$
cesti
$
;.
/*.
demonstrati!ul de depărtare +%( (CC Q 4**) : -/U09#0
#CF*4 ;. /*.
CS
cil
cil
cele
celes
CR(
cel
cels
cele
$
CR5
celui
$
celi
$
G1
J44 ;.
/*.
#J nu făcea distincţie formală "ntre determinantul demonstrati! şi substitut. Wncepând din secolul al T444$lea, cil "ncepe să se specializeze ca substitut şi cist ca determinant. -at fiind faptul că, "n timp, aceste forme "şi !or pierde aptitudinea de a preciza poziţia "n spaţiu, limba a trebuit să facă apel la ad!erbele ci şi l_3
.eterm%nan<%% *oses%8% $ unitatea referentului personal dispune de următoarele forme:
$
4;F*#0
#C.
J.
#C.
J.
#C. J.
CS
mes
ma
tes
ta
ses
sa
CR
mon
$
ton
$
son
$
4;F*#0
#C.
J.
#C.
J.
#C. J.
CS
mi
mes
ti
tes
si
ses
CR
mes
$
tes
$
ses
$
pluralitatea referentului personal este exprimată "n #J de următoarele forme : 4;F*#0
#C. QJ.
#C. QJ.
#C. QJ.
CS
nostre(s) !ostre(s)
lor, lur
CR
nostre
!ostre
$
PLURAL
#C. QJ.
#C. QJ.
#C. QJ.
CS
nostre
!ostre
$
CR
noz
!oz
$
#J făcea distincţie "ntre determinantul posesi! şi substitut. #cesta din urmă moşteneşte "n #J formele din latină, "nsă adesea cu o paradigmă incompletă (care se !a forma ulterior după modelul lui mien: $ substitutele posesi!e care exprimă unitatea : 4;F*#0
#C.
J.
#C.
J.
#C. J.
CS
$
mo(i)e
$
to(i)e
$
so(i)e
CR
mien
mo(i)e
tuen
to(i)e
suen
so(i)e
4;F*#0
#C.
J.
#C.
J.
#C. J.
CS
$
mo(i)es
$
to(i)es
$
so(i)es
CR
$
mo(i)es
$
to(i)es
$
so(i)es
=8
$ substitutele posesi!e care exprimă pluralitatea : 4;F*#0
#C.
J.
#C.
J.
#C.QJ.
CS
nostre
nostre
!ostre
!ostre
lor
CR
nostre
nostre
!ostre
!ostre
lor
4;F*#0
#C.
J.
#C.
J.
#C.QJ.
CS
nostre
nostres
!ostre
!ostres
lor
CR
nostres
nostres
!ostres
!ostres
lor
Numera(u( istemul de numărare a fost puternic modificat "n #J. umeralele (şi sistemul de numărare) moştenite din latină sunt cele de la la 2. umeralul di4/sept este primul număr format după un model popular care !a fi urmat şi pentru altele: 8 Q <, 8 Q @, 8 Q 1, etc. Wn ceea ce pri!eşte numerele care indică zecile, latina a!ea un sistem decimal pe care şi #J "l !a moşteni "n: di4 (V decem) vingt (V viginti), trente (V tringinta), quarante (V quadraginta), cinquante (V quinquageni) şi soi4ante (V se4aginta), dar şi "n formele : septante (V septuaginta [ septante), octante (V octoginta) sau #uitante (V octoginta [ oitante) şi nonante (V nonaginta) sau "n septante/trois, octante/neuf (sau #uitante/neuf ), nonante/cinq, etc. care sunt utilizate "n alonă şi "n franceza !orbită "n l!eţia. #J a adoptat "nsă, "ncepând din secolul al T444$lea, şi sistemul de numărare normand (de origine germanică) şi care era un sistem vicesimal , a!ând ca bază numeralul vingt (scris vint sau vin). /otri!it acestui sistem, găsim formele vingt şi di4 (scrise vins şi dis) pentru G8, deu4 vins pentru =8, trois vins pentru 28, quatre vins pentru @8, cinq vins pentru 88, si4 vins pentru 78, dis vins pentru 788, quin6e vins pentru G88, etc. Wncă "n secolul al T+44$lea acest sistem de numărare se mai "ntâlneşte la scriitorii francezi. 4ată ce "i scrie 0acine lui 5oileau D4l M a!ait hier si4 vingt mille hommes ensemble sur `uatre lignes.E istemul de numărare din franceza standard este aşadar unul hibrid : atât de origine latină, cât şi de origine germanică. umeralul soi4ante/di4 este un cu!ânt compus ( soi4ante Q di4) de formaţie romanică, populară' ar trebui să se spună trois/vingt/di4 pentru a urma modelul normand. umeralul quatre/vingt/di4 este de origine normandă, dar la aceasta se adaugă compunerea populară cu Q 8>. #cademia franceză a adoptat, "n secolul al T+44$lea, pentru "ntreaga Jranţă, sistemul !icesimal pentru <8, @8, 18, deoarece sistemul decimal (cu septante, octante, nonante) era "ncă folosit "n numeroase regiuni şi aici se !a menţine chiar până după /rimul 0ăzboi mondial.
V" LIMBA ROMÂNĂ (" e atribuie u+tratului "n limba română: (" # 4-#etic0@ influenţa substratului s$a manifestat direct X prin apariţia unor foneme noi X şi i#direct X prin e!oluţia fonetică a unor grupuri de sunete. o existenţa !ocalei ă (pentru că există şi "n albaneză şi bulgară). $a demonstrat "nsă că "n română este o e!oluţie firească, de tip romanic, "n cadrul tendinţei de "nchidere a timbrelor !ocalice (care s$a manifestat şi "n portugheză şi "n dialectele italiene de sud).
=
o
o
o
o
existenţa consoanei # (considerată de unii ling!işti de origine sla!ă). (e ştie că latina pierduse pe #, ca urmare a unei pronunţări relaxate). /ărerea că # se datorează substratului se bazează pe: a. descoperirea unor cu!inte cu # comune românei şi albanezei: rom. #ame (!. a #ămesi), alb. #ams#, #udă, #ututui. b. tendinţa din graiurile moldo!eneşti de a transforma pe !Qo, u h: #ulpe, #ultan, #olbură. c. tendinţa de a pronunţa cu aspiraţie cu!inte ca #aripă, #ăla, #armăsar . e!oluţia particulară a grupurilor consonantice +@ şi +! (asemănătoare cu ceea ce s$a produs "n albaneză): +@ pt *#C9() lapte *FC9# luptă alb. luft C%T# coapsă alb. Gofs# rotacismul (e!oluţia lui $n$ $r$ "n cu!intele de origine latină sau din fondul stră!echi): bine bire. e explică "nsă şi prin păstrarea opoziţiei dintre şi romanici. -upă unii ling!işti s$ar datora substratului şi trecerea lui $*$ r (;F*# gură, %*# moară), e!oluţia grupului 50 br (J#50F faur ), apariţia diftongilor metafonici ea şi oa ( seară, moară). u s$au oferit "nsă explicaţii satisfăcătoare pentru aceste afirmaţii.
5" # 3-r4-i#ta0@ se atribuie substratului "n limba română ! o
o
o
o
o
o
postpunerea articolului. #ceastă preferinţă pentru postpoziţie se explică "nsă şi prin analogia cu postpunerea ad&ecti!ului' existenţa grupului neutru (care după unii ling!işti s$ar datora influenţei sla!e, după alţii s$a reorganizat pe teren românesc, iar după alţii este moştenit din latină)' formarea numeralului de la la 1 cu material latin (explicată şi prin calchiere după sla!ă sau prin criterii interne)' existenţa particulei /ne de la acuzati!ul pronumelor personale mine ( Q $ne), tine ( 9 Q $ne), a pronumelui reflexi! sine ( Q $ne) şi a interogati!$relati!ului cine ( F() Q $ne)' formarea !iitorului cu +%*0 ( +**). 0omâna este singura limbă romanică ce formează !iitorul cu acest auxiliar' identitatea formală dintre geniti! şi dati! (care se explică "nsă şi prin e!oluţia internă a latinei târzii)'
o
sufixul ad&ecti!al /esc (ce arată originea), care a generat sufixul ad!erbial /ete (cu care se formează şi ad!erbe egale semantic cu numele unei limbi). românesc, tinerescK românete, tinerete
o
k alte sufixe:
o
/ac (formează substanti!e şi ad&ecti!e) =7
/ăni X sufix !erbal foarte producti! /man /oane o
alte fenomene atribuite substratului şi insuficient argumentate: forma pronumelui personal de acuzati! o particula deictică a de la pronumele şi ad!erbele demonstrati!e acest a , acel a , aicea , acuma generalizarea auxiliarului a avea la perfectul compus al !erbelor tranziti!e şi intranziti!e
6" # $-ca+ular@ se atribuie substratului "n limba română: o
o
t-,-#i3e! numele munţilor +arpaţi ( rădăcina hGarp Rstâncă) numele unor localităţi: Oârova, "e#adia, @urda idr-#i3e (numele apelor mari): .rge, .mpoi, Bu6ău, +ri, +erna, Lotru, "ure, :istru, 5lt, Prut, !iret, !ome, @imi, @isa3
cu$i#te (numărul acestora diferă de la cercetător la cercetător şi de la epocă la epocă). e consideră că "n română sunt "n &ur de <8 de cu!inte atribuite substratului, dintre care unele comune cu albaneza, iar altele existente numai "n română. Comune cu albaneza, printre altele: o
abur, baci, baltă, balegă, brad, $a) bucur$a), bu6ă, căpuă, ceafă, copac$i), cătun, cruţ_, curm_, curpăn, fărâmă, gard, gata, gălbea6ă, g#impe, g#ioagă, grapă, groapă, gruma6, guă, mal, ma6ăre, măgură, mătură, mân6, mo, mugure, murg, năpârcă, pârău, păstaie, pururea, rân6ă, sarbăd, scăpăr_, scrum, sculă, sâmbure, sterp, strepe6i, strungă, ale, opârlă, ţap, ţarc, vatră, vie6ure, 6gardă, 6gâria3 xistente numai "n română: ameţi, amurg, bar6ă, băg_, băiat, beregată, boare, bordei, brânduă, brân6ă, buiestru, burtă, butuc, butură, caier, caţă, cârlan, căciulă, copil, deretic_, desbăr_, descurc_, droaie, genune, g#eară, gorun, greci, 0ntâmpina, 0ntâmpla, 0ntrema, leagăn, lespede, mare, melc, mure, mistreţ, mica, morman, muat Rfrumos, muca, nai, nec#e6a, niţel, păstia, pân6ă, prunc, răbd_, rea6em, scurm_, strugure, ir, oric, urc_, urdă, vătăma, 6er, 6burda, 6estre, 6gârma, 6imbru. e obser!ă că aceste cu!inte se referă, "n general, la o ci!ilizaţie de tip pastoral şi agricol.
5" ROMÂNA COMUNĂ 0omâna comună a fost primul stadiu de e!oluţie a limbii române, din momentul "n care latina dunăreană s$a transformat "n idiom romanic şi p"nă c"nd s$a rupt unitatea românilor de pe ambele maluri ale -unării. u există nici o atestare scrisă a acestei faze de "nceput a limbii române. 9răsăturile acestei prime perioade a limbii române au fost reconstituite prin compararea celor patru dialecte româneşti de astăzi. /entru ca o trăsătură să fie atribuită românei comune, ea trebuie să existe "n toate cele patru dialecte, e!entual "n trei, şi obligatoriu "n dacoromână şi aromână. =G
/entru această perioadă, s$au folosit "n literatura de specialitate diferite denumiri: extil /uşcariu o numeşte străromână (după germ. rrumnisc#), #l. /hilippide X română primitivă, #l. 0osetti X română comună, -imitrie acrea X română primitivă comună, mil /etro!ici X romanică dunăreană, 4on Coteanu X mai "nt"i tracoromanică, iar apoi protoromână. /rincipalele trăsături ale românei comune ar fi:
A. Wn d-3e#iul 4-#eticii@ # ite3ul $-calic! (" # neaccentuat "n poziţie finală sau medială se "nchide la ă. 5#05#9F() [ bărbat C## [ casă 5" Z Q () [ ă [ " /#() [ k păne [ dr. p0ne, munt. lit. p0ine [ ar. p0ne sau păne [ megl. poine (kformă asemănătoare cu cea din graiurile munteneşti, ceea ce a ser!it ca argument pentru localizarea strămoşilor meglenoromânilor "n !ecinătatea strămoşilor oltenilor şi muntenilor) [ ir. păre (kkformă cu ă, care ar demonstra că "n româna comună nu exista "ncă 0 , dez!oltat ulterior, şi cu rotacism ($n$ [ $r$), specific istroromânei). 9recerea lui M [ n $m) s$a produs şi "n cinci cu!inte nelatine, "nglobate "n categoria cu!intelor sla!e (dintre care cu ade!ărat sla!e s"nt doar două): sl. 9## [ r. sm0nt0nă sl. 9%/# [ r. stăp0n iran. 9C# [ 9#C# [ r. st0ncă iran. 9## [ r. st0nă a!ar. AF/# [ r. Qup0n e pare că aceste cu!inte au pătruns foarte de!reme, "ntr$o perioadă c"nd legile fonetice care acţionaseră asupra cu!intelor latine nu "şi "ncetaseră acţiunea.
6" /ăstrarea lui e după labiale J9F() [ fetu ([ dr. făt după sec. al T+4$lea) #*F() [ *F() [ mer u ([ dr. măr după sec. al T+4$lea) 7" -iftongarea romanică a lui ([ ) "n silabă deschisă şi "nchisă. k Wn română, diftongarea lui % [ o nu se produce, pentru că "n faza preromanică şi % din sistemul latin s$au contopit. [ ii e *() [ miere J00F() [ fier 8" -iftongarea metafonică (condiţionată) românească a lui é şi F urmaţi "n silaba următoare de e sau a$ă). B ... e (aPă) [ e a ... e (aPă) [ o a 60# [ seară 900# [ ... ţeară [ dr. ţară *;() [ leage [ dr. lege %*# [ moară J*%0() [ floare -iftongul e a s$a do!edit mai puţin rezistent "n timp dec"t o a' el s$a monoftongat adeseori la a ( ţară) sau la e ( lege), tot "n funcţie de !ocala din silaba următoare. etafonia s$a produs şi "n cu!inte sla!e, dar numai dacă !ocala următoare era a. ==
sl. Gomora [ r. comoară sl. ceta [ r. ceată sl. preseca [ r. priseacă [ mod. prisacă
9" /ăstrarea diftongului #F sub formă de hiat (cu !arianta paradigmatică ă/u) (Y dalm., friul., surs., occ). *#F-% [ laud *#F-#F() [ lăudăm 9#F0F() [ taur :" /ăstrarea !ocalelor finale neaccentuate $# ([ ă), $, parţial $F. C## [ casă F#-0F() [ codru J*%0() [ floare J9F() [ fet u [ făt ;" #pariţia şi existenţa unui mare număr de diftongi şi triftongi: oa, "i, e( a, i( e, ai( , ou( ' o( ai( , i( o( a, i( ai( , e( au( etc. c0ine, coamă, pietreK iepur o$ a i$ că, lăcrămioară, vedeau3 1. xistenţa unui mare număr de alternanţe !ocalice (cu rol morfologic): o( a P o poartă C porţi o P o( a P u rog C roagă C rugăm ea P e leagă C leg
B" C-#-#a#ti3ul! . Conser!area surdelor inter!ocalice $/$, $9$, $C$ (Y it. centromerid.) *F/F() [ lupu +49# [ !ită *#CF() [ lacu 7. $5$ şi $+$ s$au confundat şi au căzut (L)450# [ iarnă C#5#**F() [ cal %+() [ oaie 04+F() [ r"u G. * Q , 4, 4( [ lv J4*4F() [ filvu ([ dr. fiu) =. Q , 4( , 4 [ nv C#/49#F [ căpăt"nv C#*C#F() [ călc"nv (dr. fără 5anat călc"i) 3. 9 Q , 4, 4( [ ţ - Q , 4, 4( [ d( 9% [ ţin 900# [ ktiera [ kţBra [ ţeară ([ dr ţară) -wC0 [ d( ice P diţe -C() [ kdiee P kdieţe [ d( eae P d( eaţe ([ dr zece) 2. Q , 4, 4 [ ş 4C [ şi
-% [ ksie d(
[ şed P şez
<. $*$ [ r %*() [ soare C#*# [ scară dar C#5#**F() [ cal =3
%poziţia latină * ** continuă "n română prin opoziţia r l. @. u Q # se labializează [ p ;u Q # [ b (cf. sardă) #F# [ apă *4;F# [ limbă F# [ iapă 490%;F#0 [ (a) "ntreba 1. ** posttonic Q # dispare (sau se !ocalizează) 9v**# [ stea(u( ă) #0;**# [ mărgea(u( ă) #Ty**# [ măsea(u( ă) 8. C*, ;* "n poziţie iniţială sau mediană se palatalizează clv, glv. Wn dacoromână, după secolul al T+4$lea, e!oluează la Iv şi gv (Y it.). C*##0 [ clvema [ dr. chema %C(F)*F() [ oclvu [ dr. ochi ;*%F() [ ;*F() [ glvem [ dr. ghem +4;(4)*#0 [ !eglva [ dr. !eghea . /*, 5* şi J* "n poziţie iniţială răm"n neschimbate' la fel, "n poziţie mediană $/*$ şi $J*$. /*#;0 [ pl"nge #/*0 [ "mple ([ dr. lit. umple) 5*#-F() [ bl"nd J*%0() [ floare #(-)J*#0 [ afla 7. $5*$ "n poziţie mediană, ca şi grupul $50$, !ocalizează pe 5 [ u 9#5(F)*F() [ staul J#50F() [ faur C(0)450F() [ ciur G. $C9$ [ pt %C9() [ noapte %C9% [ opt *#C9() [ lapte =. C are două e!oluţii: una specifică românei, la ps, şi alta, de tip romanic, ca "n latina populară, la s (prin simplificarea geminatei secundare , obţinută din asimilare C [ [ s): C%T# [ coapsă J0#T4F() [ frapsăn (ar. şi băn.) [ frasin *#T#0 [ k*##0 [ lăsa *T4+# [ k *4+# [ leie
(8" $;$ [ $mn$ *y;F() [ lemn (9" C [ şt C40 [ $a) ti
-y;F() [ demn #C0 [ $a) nate
6" PARTICULARITĂ'I DIVER&ENTE =2
(" Palataliarea la+ialel-r p Q i [ pIv [ Iv piatră [ pGatră [ Gatră bine [ bgine [ gine b Q i [ bgv [ gv f Q i [ hv (să) fiu [ #iu ! Q i[ gv, zv, M viţel [ giţel C 6iţel C -iţel m Q i [ mnv [ nv miere [ mnere [ nere Wn legătură cu cele G trăsături di!ergente printre care şi palatalizarea labialelor se ridică următoarele probleme: a) aria de răsp"ndire şi stadiul de e!oluţie b) modul de producere c) !echimea fenomenului (* Wn ce pri!eşte aria de răsp"ndire şi stadiul: este generală şi "n stadiu final "n aromână' este "n stadiu final "n meglenoromână, dar nu se palatizează b, iar palatalizarea se produce numai dacă consoanele sunt urmate de iot din diftong' "n dacoromână se află "n diferite stadii, de la cel iniţial la cel final, dar există şi arii unde palatalizarea nu se produce' lipseşte "n istroromână. 5* -upă #l. *ambrior, nu este !orba de o palatalizare propriu$zisă, ci de o consonantizare a iotului, care coexistă un timp cu consoana precedentă, iar apoi consoana cade (!. piept J pGept J G ept ). 6* -upă extil /uşcariu, fenomenul este stră!echi, produs "ncă din româna comună (pe care el o numeşte străromână)' după %!. -ensusianu, este de Rimport "n dacoromână, adusă de românii sud$dunăreni care au migrat dinspre sud spre nord' după #l 0osetti este produsă independent "n ariile care o cunosc, şi "n dacoromână după secolul al T+4$lea, "n $aramureş, de unde a iradiat. #firmaţia lui 0osetti se bazează pe faptul că "n textele !echi din sec. al T+4$lea se "nt"lnesc doar 3 cu!inte cu palatalizare. 5" R-taci3ul $n$ [ $r$ Wn cu!intele de origine latină sau din fondul stră!echi n inter!ocalic trece la r . m0nă Jm^nră J m0ră, oameni J oamiri. e produce numai la n rezultat din n negeminat latin. #stfel, !echea opoziţie n U nn se realizează prin r U n.(!. l şi ll ). (* ste general, "n fază finală, "n istroromână' "n dacoromână se "ntâlneşte izolat, doar "n ?ara oţilor (se pare că a fost "n !echime şi "n aramureş şi . oldo!ei)' lipseşte "n aromână şi meglenoromână.
5* Cea mai plauzibilă explicaţie a producerii fenomenului este cea dată de . /etro!ici "n De la nasalité en roumain: n s$a debilitat, a transferat caracterul său nazal asupra !ocalei precedente, şi a păstrat doar caracterul său dental. 6* -upă extil /uşcariu, fenomenul este stră!echi, produs numai "n aria !estică a românei comune şi restr"ns treptat "n dacoromână. -upă #l. 0osetti s$a produs independent "n cele două arii. 6" !oluţia spre africată de tip diferit a lui C şi ; Q , 4 X "n dacoromână şi iar "n arom., megl. şi ir. ţ şi d (care uneori [ z).
=<
-acă se face o raportare la 0omania, rezultatul e!oluţiei lui C şi ; Q , 4 apropie dialectele suddunărene de franceza !eche şi spaniola !eche (care mai departe au mers spre s şirespecti! c). -acoromâna, Rmai nouă, are o e!oluţie asemănătoare cu italiana. u se poate admite că s$ar fi produs o e!oluţie de tipul [ ţ, cum s$a susţinut "n multe lucrări de istorie a limbii române. e aflăm "n faţa a două direcţii de dez!oltare spre africată de tip diferit. Wn pri!inţa tr00turil-r 3-r4-l->ice c-#$er>e#te , menţionăm:
/ostpunerea articolului hotăr"t pro!enit din lat. 4**' Jormarea pl. masculin cu marca !ocalică /i şi a celui feminin cu marca 7e' /ers. a 44$a sg. a !erbelor are generalizată marca !ocalică 7i' /ăstrarea celor trei clase de declinări din latina populară' /ăstrarea neutrului din latină, cu o desinenţă specifică $%0# [ $uri pe l"ngă e V #' xistenţa unei declinări cu 7 cazuri "n care # se opune ;- la substanti!ele feminine (şi extinderea ei la celelalte genuri prin analogie)' /ăstrarea celor = clase de con&ugări din latină' Constituirea unui model de numărare, altul dec"t cel latin, de la la 1' /osibilitatea exprimării ideii de pasi! cu a&utorul reflexi!ului.
=@
EERCI'II
Ce modificări fonetice obser!aţi "n cu!intele româneşti moştenite din limba latină: frontem J frunte manus J mână dentem J dinte
malum J măr caelum J cer mola J moară #erba J iarbă
secale J scară
Pr-,u#e1i - eti3-l->ie ,e#tru cu$i#tele! mormânt, măr, noapte, mire, moară, a c#ema, subţire, drept, negru, greu, limbă3 E$ide#1ia1i 3-di4ic0rile 4-r3ale )i e3a#tice ac-l-
u#de ete caul* i#ter$e#ite # e$-lu1ia acet-r ter3e#i de la lati#0 la r-3#0"
Se dau ur30t-arele cu$i#te! cau6ă, acvatic, apă, fier, estival, etate, casă, cap, urec#e" Care di#tre acetea u#t 3-te#ite i care u#t #e-l->i3e Pute1i i#dica ,e#tru cu$i#tele 3-te#ite # li3+a r-3#0@ ter3e#i cu acelai eti3-# #tr2- alt0 li3+0 r-3a#ic0
Care ete e#ul ur30t-arel-r cu$i#te Au 4-t ele 3-te#ite Care u#t 3-di4ic0rile 4-r3ale i#ter$e#ite # caul ter3e#il-r 3-te#i1i equus, apis, porcus, avis, ovis, canis, vulpes, mus, feles, noster, ambulo, vita, quomodo, video, facio, quid, amicus, illustris, animal3
E,lica1i ce cu$i#te lati#eti #tr0 # c-3,u#erea #e-l->i3el-r di# li3+a r-3#0! silvicultură, #orticultură, agricultură, puericultură, plebiscit , republică.
&0i1i # li3+ile tudiate c-re,-#de#tul cu$i#tel-r lati#eti@ du,0 3-delul : lat. annus aqua pa4, pacis miser concordia civitas res equester vinde4 custos fasces regnare
rom. an
fr. an
it. nno
=1
sp. ao
engl. Mear
germ. Aahr
&0i1i # li3+a r-3#0 #e-l->i3e 4-r3ate de la ur30t-arele cu$i#te lati#eti! pondus, murus, apparatus, sidus, bellicus, cavus, instruere, oppugnare, emittere.
F-r3a1i aria e3a#tic0 a cu$#tului lati# aqua3 Ce cu$i#te eit0 # li3+a r-3#0 di# aceat0 arie e3a#tic0 Su#t cu$i#te 3-te#ite au #e-l->i3e
TEME DE VERIFICARE!
R5".:I.: definiţie, tipologie. -omeniile 0%#44 F0%/. -efinţi următoarele concepte: substat, superstrat, adstrat3 -efiniţi şi exemplificaţi următoarele tipuri de modificări fonetice: palatali6are, asimilare, diftongare france6ă, epente6ă, prote6ă, metafonie3 *imba spaniolă. Caracteristici morfosintactice. *imba franceză. /articularităţi fonetice. *imba română. lemente atribuite substratului. #nalizaţi şi comentaţi modificările care explică crearea formelor romanice: +9F*F non +C*F /#F/0 F*40 non /#F/0# F*40 J4*4F [ #iQo (sp.) J#5F*#0 [ #ablar (sp.) /*F [ pieno (it.), lleno (sp.), cf. plin (rom.), plein (fr.)
TEME DE STUDIU! 4storia lui romanus. #lte denumiri ale limbilor şi popoarelor romanice şi, "n special, ale românei şi !orbitorilor ei. tapele latinei. 4z!oarele latinei populare. #naliza şi comentarea unor texte latine (fragmente) cu forme populare, din cele care anunţă şi explică diferite construcţii romanice ( .ppendi4 Probi, inscripţii, 8ulgata 7 Itala 7 .fra). #naliza şi comentarea unor texte (fragmente) reprezentati!e pentru istoria limbii spaniole: Poema de "io jid, Padre nuestro, @estimonio X AosB #ugustin ;oMtisolo. #naliza şi comentarea unor texte (fragmente) reprezentati!e pentru istoria limbii portugheze: @estament (din 1G), +antiga de amor X 5ernardo de 5ona!al, 5 verbo cantar 7 #bilio anuel uerra Aun`ueiro. #naliza şi comentarea unor texte (fragmente) reprezentati!e pentru istoria limbii franceze: Les !erments de !trasbourg, la +#anson deRoland, Lépitap#e 8illon ( Ballande des pendus) X Jranois +illon, . +assandre X /ierre de 0onsard. #naliza şi comentarea unor texte (fragmente) reprezentati!e pentru istoria limbii italiene: Indovinello veronese, Placito di +apua, Placito di !essa .urunca, !onetto kLIII X /etrarca, Istorie fiorentine X achia!elli, +uore . dmondo de #micis. #naliza şi comentarea unor texte (fragmente) reprezentati!e pentru istoria limbii române: !crisoarea lui :eacu, +odicele 8oroneţean3 aptele apostolilor, .cte particulare (din oldo!a, untenia, ordul #rdealului), :oul @estament X imeon Ktefan, 8iaţa lui +onstantin Brâncoveanu / 0adu ;receanu. 9exte paralele. 38
