Conţinuturi/ Obiective Element de conţinut 1 Element de conţinut 2 Element de conţinut 3
conţinut 4 Total
Achiziţia
Înţelegere
Aplicare
Analiză
Total
10 (2)
-
-
-
10 (2)
10 (2)
10 (2)
5 (1)
-
25 (5)
-
10 (2)
25 (5)
-
35 (7)
10(2)
10 (2)
-
10 (2)
30 (6)
30 (6)
30 (6)
30 (6)
10 (2)
100 (20)
informaţiei
utilă în proiectarea obiective cu nivele de complexitate ridicate. Ele specifică unităţi mari de conţinut şi nivele taxonomice generale. - rec recoma omandat ndată în cazul cazul teste testelor lor sumat sumative ive care care vizeaz vizează conţinuturi mai restrânse (evaluare la finalul unei unit ăţi de învăţare, . formative (care pot viza con ţinutul unei singure lecţii şi, în mod evident, nu pot ţinti decât anumite nivele oate detali detalia a fie con inuturi inuturile le care care taxonomice). Ea oate
vor fi acoperite prin test, fie nivelele taxonomice, fie pot include informa ţ i i am ă i te despre ambele ţii ănun nun ţ ţite dimensiuni.
Obiectivitate Aplicabilitate Fidelitate Validitate
caracterul explicit şi la claritatea itemilor, care să permită obţinerea de scoruri comparabile în cazul unor evaluatori competen ţi
adecvarea itemilor la conţinuturile vizate, la volumul de timp şi resurse materiale necesare aplicării, la claritatea modalităţii de calculare .
consistenţa sau stabilitatea unui test Modalităţi de estimare a fidelităţii: ◦
Fidelitatea test-retest;
◦
◦
◦
Fidelitatea estimată prin consistenţa internă sau omogenitatea unui test; Fidelitatea interevaluatori
presupune ca aplicarea instrumentului de evaluare aceloraşi subiecţi, în momente diferite, să conducă la obţinerea unor . Puncte slabe: stabilitatea rezultatelor ar putea răspunsurilor, nu de calit ăţile instrumentului. Recomandări: intervalul de timp între cele două aplicări să fie suficient de lung pentru a evita acest tip de eroare.
rezultatele subiecţilor în urma aplicării unui test subiecţi în urma aplicării unui test cu itemi similari.
implică fie ca cercetătorul să formuleze aceiaşi ite itemi în fo formă diferită, fie să schimbe ordinea itemilor n cadrul aceluia i instrument. Atenţie! Indicatorul statistic al coeficientului de
stabilitate ş i al coeficientului de echivalen ţă ţă este coefic coeficien ientul tul de corela corela ie Pearso Pearson. n. Cele mai multe lucr ă ri ă ri consider ă i e egal sau mai mare de 0,70 ă c ă ă un coeficient de corela ţ ţie este suficient pentru a asigura cele dou ă ă tipuri de fidelitate. Dup ă ă ţ ie Anastasi ş i Evans, coeficientul de corela ţ ie este între 0,80-0,90.
se referă, pe de o parte, la m ăsura în care to ţi itemii relaţionează între ei şi, pe de altă parte, la măsura în care fiecare item rela ţionează cu . Metode de calcul: ◦
◦
◦
metoda în um ă irii s lit-half ăt tă ă metoda de calcul a coeficientului alpha Cronbach Cr onbach metoda Kuder-Richardson
concordanţa între evaluările realizate de doi sau mai mulţi cercetători care aplică acelaşi instrument aceloraşi subiecţi.
măsura în care un test m ăsoară ceea ce şi-a propus să măsoare; Tipuri de validitate:
reflectă măsura în care itemii unui test acoperă problema de studiat
presupune o concordanţă ridicată între şi un criteriu.
Forme: ◦
◦
Validitatea concuren ţ ţial ial ă ă presupune compararea rezultatelor între instrumentul de evaluare şi criteriu sau un alt instrument (al cărui validitate a fost anterior e erm na ş es e r ca . n aces caz, coe c en u e validitate exprimă corela ţ i a între între instrument şi criteriu. ţia Validitatea predictiv ă ă surprinde relaţia între valorile
, condiţiile în care m ăsurarea criteriului este realizat ă ulterior, deci puterea instrumentului de a anticipa comportamente, fenomene viitoare.
se referă la cât de bine este transpus într-un instrument un concept (o competen ţă, o caracteristică etc.).
ă atât specificarea mai test este necesar ă
prezentarea unor considera ţ i i legate de toate ţii tipurile de validitate.
se ca cu eaz ca procen e su ec care rezo v core co rect ct un un item item.. Item Itemii ii prea prea uşor sau prea dificil de rezolvat nu oferă informa ii relevante despre subiecţi şi sunt eliminaţi în etapa de revizuire a testului. , „ideal” ar fi cel care este rezolvat corect de 50% dintre subiecţi. În general, se accept ă un coeficient de dificultate cuprins între 25% şi 75%.
indică măsura n care un em ace eren a n re su ec cu performanţe înalte şi cei cu performanţe scăzute. ◦
◦
Se poate calcula ca diferenţă între procentul de subiecţi care care au rezolvat rezolvat corect corect itemul itemul analizat analizat din din cincimea su erioară a clas clasam amen entul tului ui reali realiza zatt e baza scorurilor totale la test (primii 20% dintre subiecţi) şi procentul de subiecţi care a rezolvat corect itemul analizat analizat din cincimea cincimea inferioar inferioară a clasamentului (ultimii 20% dintre subiecţi). Valoarea minimă acceptată a coeficientului de discriminare este de 25%.
