MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI
Studiu de caz: Gestionarea unei situații de criză educațională – Inadaptarea școlară
Prezentarea cazului:
S. D. este elev în clasa a IX- a a Liceului I.C.M., unitate școlară cu profil industrial ce se găsește în mediul urban, dar care este considerată ca fiind una dintre cele mai slabe din oraș și care se confruntă cu multe m ulte situații din categoria crizelor educaționale. educaționale. Elevul provine din mediul rural, el s-a s- a mutat singur în oraș odată cu începerea anului școlar, clasele I-VIII urmându-le în satul în care a locuit. Familia din care provine este o una destul de numeroasă, S. D. locuia cu bunicii și cei trei frați mai mici, părinții fiind plecați la muncă în străinătate. Preocuparea pentru pentru situaţia şcolară a fiului lor a fost și este aproape nulă, acestuia i se asigură doar adăpost, hrană, îmbrăcăminte şi rechizitele necesare la şcoală, S. D. fiind un copil care trebuia tr ebuia să și muncească aproape toată ziua. În această situație, el susține că nu dorea să mai continue studiile, însă părinții au fost nevoiți să îl trimită la școală, fiind supravegheați supravegheați de Protecția Copilului, și așa a ajuns la acest liceu. Etapele de intervenție : 1. Identificarea și cunoașterea cunoașterea cazului
Problema educativă a elevului elevului S. D. ţine de inadaptarea şcolară, manifestată prin atitudini respingătoare respingătoare faţă de cerinţele şcolii, sfidarea profesorilor şi a colegilor de clasă. şcolii , prin sfidarea profesorilor clasă. Menţionez că are şi un număr mare de absenţe nemotivate. Din punctul de vedere al dezvoltării intelectuale, elevul elevul are capacităţi reduse de abstractizare şi g eneralizare în raport cu vârsta. Are o pregătire şcolară precară cu mari lacune în cunoştinţe şi deprinderi acumulate a cumulate din clasele anterioare, este submotivat pentru învăţătură, aceşti aceşti factori explicând în mare parte şi situaţia şcolară foarte slabă slabă.. Gradul de maturizare psihică este mai scăzut, scăzut, copilul are dificultăţi de adaptare atât la mediul şcolar, şcolar, cât și la mediul în care trăiește și locuiește acum. acum. Această situație de criză educațională a fost identificată de către diriginta clasei din care S. D. face parte încă din primele luni de școală. școală . Elevul nu frecventa cursurile, iar când era prezent fie nu participa la nicio activitate, fie deranja întreaga clasă și manifesta atitudini necorespunzătoare sau chiar agresive față de profesori. Elevul nu a reuşit să se integreze în colectivul clasei, având o fire suspicioasă, puţin comunicativă. Din această cauză, unii colegi
făceau glume pe seama sa, situații în care S. D. devenea violent. În ultimele trei săptămâni, elevul nu a mai venit deloc la școală, inițial profesorii și colegii au crezut că este bolnav, însă când diriginta a început să cerceteze ce se întâmplă, a aflat că S. D. s -a întors în satul natal și că nu dorește să se mai întoarcă la școală. 2. Identificarea cauzelor generatoare
În literature de specialitate, sunt menționate următoarele cauze care pot sta la baza inada ptării școlare: - cauze de natură intelectuală - tulburări ale dezvoltării cognitive generale, identificabile prin teste psihologice de inteligență; - cauze de natură paraintelectuală - tulburări permanente sau ocazionale ale atenției; - cauze de natură instrumentală - tulburări de percepție, integrare cerebrală și răspuns motric ce afectează limbajul și psihomotricitatea; - cauze de natură organică - tulburări care au la origine o etiologie organică; - cauze de natură afectivă - tulburări prin perturbarea echilibrului emoțional. În ceea ce privește cazul elevului S. D., cauzele care au determinat această situație au fost în principal de natură intelectuală și afectivă. Acestea au fost identificate de către diriginta clasei împreună cu psihologul școlii. Diriginta a mers chiar și în satul în care S. D. locuia, a discutat cu bunicii și vecinii copilului. La școală a organizat o oră de consiliere cu colegii și ceilalți profesori pentru a afla cât mai multe informații. În primul rând, familia este cea care are cea mai mare responsabilitate. Părinții sunt plecați de aproape 10 ani în străinătate și vin în țară de cel mult 2 ori pe an. Pe lângă implicațiile afective, această situație duce și la o schimbare a rolului pe care băiatul trebuie să îl joace în familie. Întrucât bunicii sunt bătrâni, S. D. trebuie să aibă grijă de frații săi mai mici și să se ocupe de treburile casei, astfel că de multe ori nu ajungea la școală sau era prea obosit ca să mai învețe ceva. De-a lungul timpului, băiatului i s-a implementat ideea că munca este cea mai importantă și că oricum nu rezolvă nimic cu învățătura. Uneori, părinții au fost cei care i-au interzis să meargă la școală pentru că nu termina ce avea de lucru, însă vecinii au apelat la Protecția Copilului și pe baza unor declarații, aceștia s-au asigurat că băiatul va termina cel puțin cele 10 clase obligatorii. Pe lângă familie, un alt factor care a contribuit la această situație a fost mediul în care elevul a trebuit să se mute odată cu începerea liceului. Băiatul susține că nu îi place să locuiască în oraș și de asemenea trebuie să se întoarcă cât de repede poate și la sat ca să mai și
muncească și să aibă grijă de frații săi. El consideră că nu se poate adapta la acest stil de viață și că nu are rost să piardă timpul la școală. Ce de-al treilea element care a amplificat situația a fost mediul școlar. Elevul venise cu o pregătire școlară redusă, avea mari lacune, iar dezvoltarea intelectuală era sub nivelul celorlalți colegi. Aceste lucru a dus la multe note mici, la inapreciere din partea unor profesori, dar și foarte multe glume din partea colegilor. De asemenea, a intrat în conf licte violente și cu elevi din alte clase. Înainte de a părăsi școală acum trei săptămâni, S. D. a fost acuzat de către colegi și de furt. El a fost chemat la director și i s-a comunicat că, dacă acest lucru se confirmă i se va scădea nota la purtare sau poate fi chiar exmatriculat. Începând cu următoarea zi, elevul nu s-a mai prezentat la ore. 3. Găsirea soluțiilor
a. Se acţionează la nivel personal prin: •
realizarea unui plan de intervenţie pe domeniul cognitiv şi socio-afectiv integrat în
planul comun elaborat pentru ceilalţi elevi. Acest plan are ca scop integrarea elevului şi evitarea marginalizării lui; •
adaptarea sarcinilor conform posibilităţilor elevului;
•
stimularea motivaţiei pentru învăţare prin acordarea de laude, recompense;
•
creşterea încrederii în forţele proprii;
•
motivarea atitudinii pozitive a elevului faţă de colegi şi relaţiile cu aceştia;
•
mutarea elevului, cu acordul părinților, în căminul liceului pentru facilitarea relațiilor
cu alți elevi; b. Se acţionează la nivelul clasei de elevi: •
înlesnirea integrării în grup (implementarea unor activităţi pe grupe - acest lucru
ducând la construirea unor relaţii de colaborare şi întrajutorare între elevi); •
participarea la activităţi extraşcolare (concursuri, expoziţii cu premii, excursii,
programe distractive); c. Se acţionează la nivelul familiei: •
excluderea cauzelor emoţionale datorate familiei;
•
realizarea unei relaţii de colabor are între dirigintă şi familie;
•
organizarea unor întruniri de consiliere cu părinții ori de câte ori vin în țară pentru
schimbarea modului în care aceștia percep educația și rolul acesteia. 4. Rezultate
După aproape două luni de la implementarea programului de intervenție, situația școlară și cea familială a lui S. D. a început să se îmbunătățească. Acum elevul locuiește în căminul liceului și și-a făcut deja câțiva prieteni, iar în satul din care provine merge numai la sfârșit de săptămână pentru că nu a încetat să își ajute familia. S-a obișnuit și cu orașul în care locuiește acum și a început să practice și un sport (atlestism) în timpul liber. De asemenea este implicat și în activități extrașcolare. S. D. nu mai lipsește de la școală decât dacă este bolnav și a început să facă progrese mulțumitoare în ceea ce privește procesul de învățare. Unii dintre profesori au fost de acord să îl mediteze după ore și să îl ajute să mai acumuleze cunoștințele pe care trebuia să le dețină deja. Colegii au devenit mai înțelegători, mai fac uneori glume, însă și atitudinea lui S. D. față de ei s-a schimbat, astfel nu au mai apărut stări conflictuale sau de violență. Elevul va fi monitorizat și consiliat, iar diriginta împreună cu psihologul școlii vor urmări progresele pe care acesta le face, încercând împreună cu întregul colectiv să îl ajute și în continuare. Acesta este exemplul unei situații de criză educațională, care, prin participarea tuturor părților implicate, a fost rezolvat cu succes. Dacă diriginta nu ar fi examinat cu foarte mare atenţie situaţia descoperită, nu ar fi identificat cauzele care au generat-o pentru a putea interveni sub aspect educaţional, pentru înlăturarea acestora, pornind de la solid aritatea dintre cunoaşterea psihologică şi eficienţa activităţii educative, situația ar fi degenerate și acest caz de inadaptare ar fi dus cu siguranță la abandonul școlar. De aceea este deosebit de important ca orice profesor să urmărească situația elevilor săi, să identifice posibilele situații de criză educațională și să implementeze programul de intervenţie adecvat. Pentru reuşita strategiei de intervenţie propuse este important ș i să existe o colaborare permanentă între profesori şi părinţi. În acest mod multe astfel de situații ar fi evitate.
BIBLIOGRAFIE:
Iucu, R., (2006) - Managementul clasei de elevi: aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională, Editura Polirom, Iași
Stan, E., (2006) - Managementul clasei, Editura Aramis, București http://www.scribd.com/doc/51933337/12/Inadaptarea-școlară - accesat în 07.05.2012 http://www.scritube.com/profesor-scoala/INADAPTAREA-SCOLARA.php - accesat în 07. 05.2012
Popovici Alexandra
Știința Mediului, Anul III
