Luis Dumont – Eseu Asupra Individualismului -referat-
Abordarea antropologică a modernităţii l-a l-a condus pe Luis Dumont într-un studiu de aproape douăzeci de ani, conturat în cartea sa Eseu asupra individualismului . În abordarea sa, Dumont, descrie individualismul ca fiind esenţa modernităţii, iar de aceea efortul său este acela de a contura o perspectivă generală asupra ideologiilor individualiste.
În acest scop, Dumont abordează problema ca având două coordonate, una comparative, cu autorul căreia pune într-o ordine ierar!ică concepţiile individualiste ale culturilor naţionale din "uropa, #i una cronologică cu autorul căreia urmăre#te istoria, geneza #i dezvoltarea ideologiei moderne.
Luis Dumont sugerează că individualismul î#i datorează amploarea #i proeminenţa cre#tinismului care s-a răspândit având un mesa care pune în centrul său relatia dintre individ si Dumnezeu. $eoria $eoria lui Dumont este că %ceva din individualismul modern este prezent #i la primii cre#tini #i în lumea care îi înconoară, dar nu este vorba de c!iar acela#i individualism care ne este atât de familiar astăzi&. 'ele două forme de individualism sunt separate printr-o transformare care a avut loc de-a lungul a #aptesprezece secole. (eligia a fost probabil cel mai important factor al individualismului, mai întâi în generalizarea formulei #i apoi în evoluţia ei.
Definiţia lui Dumont dată individului desemnează două noţiuni) %un obiect e*terior nouă #i o valoare%. %+ubiectul empiric vorbe#te, gânde#te #i vrea&, e#antionul individual
al ,speciei umane a#a cum îl întâlnim în toate societăţile, iar pe cel de-al doilea, fiinţa morală independentă, autonomă #i, prin urmare, in esenta ei non-socială, care e putătoarea valorilor noastre supreme #i care se întâlne#te în ideologia noastră modernă despre om #i societate.
Din acest punct de vedere e*istă două tipuri de societate) acolo unde individul este valoarea supremă individualismul #i în cazul opus, unde valoarea este societatea luată ca întreg !olism.
ndividul modern trăie#te în lumea socială numai în măsura în care această lume este lumea sa. /entru el nu e*istă %eu #i ceilalţi& ci numai %eu&, tot ce este în afară de lumea mea nu face parte din lumea socială. (elativizarea vieţii în lume dă na#tere imediat la renunţarea la lume. În acela#i timp, religia, de tip cre#tin-ortodo* dar #i protestant în anumite forme, propune desăvâr#irea spirituală numai în condiţia depărtării de lume, fapt care favorizează dezvoltarea e*acerbată a individualismului. (elaţia individului cu lumea constă numai în acte care să asigure subzistenţa. n eseul lui Luis Dumont apar multe idei care ar merita subliniate si aprofundate. 0na din aceste idei, ar fi cea conform careia individual este o fiinta dependenta de relatii. În primul rând individul este dependent de relaţia cu 'reatorul #i apoi de relaţia cu creaţia. Dumnezeu l-a creat pe om după c!ipul #i asemănarea sa, iar acest c!ip al lui Dumnezeu se referă în primul rând la caracterul personal #i relaţional al lui Dumnezeu. Dumnezeu are raţiune, sentimente #i voinţă, însă capacitatea +a de relaţionare iese in evidenta. $rinitatea este imaginea părtă#iei perfecte, modelul de societate din care derivă idealul nostru după perfecţiune. Desigur acest ideal devine uneori utopie, însă ideea rămâne valabilă omul nu poate trăi în afara relaţiilor, deci este o fiinţă dependentă. De asemenea, nu departe de prima idee amintita, Dumont mai sustine faptul ca ndividul prime#te valoarea în virtutea relaţiilor pe care le are.
1odernitatea suferă de patologia individualismului având ca singura deviza) %fii ceea ce e#ti din totdeauna2& Aceasta deviza de origine americană a fost preluata cu recuno#tinţă de europeni, pentru a ustifica lipsa de respect fata de cel de lângă tine. ndividualismul este atitudinea după care în luarea deciziilor sociale #i morale persoana umană individuală, î#i socote#te drepturile #i nevoile ei ca fiind situate deasupra tuturor colectivităţilor 3familie, corporaţie, societate civila sau stat4. Aceasta atitudine este ustificată, de obicei, apelându-se la teoria ca numai persoanele individuale au drepturi 3sau, cel puţin, drepturi naturale4. /otrivit aceleia#i teorii, atribuirea de drepturi unei colectivităţi nu este altceva decât rezultatul însumării drepturilor indivizilor care compun acea colectivitate. Apărători moderni importanţi ai acestui fel de individualism sunt 5ozic6 si (a7ls. I ndi vi dual i smulest est r ânsl egatdel i ber al i sm Omuleur opeanvedeast ăziceeace caut ă.Pr opr i i l ei nt er eseî lor becşinumaipoat esălvadăpecelcar e,cândvai af ostf r at e, saupr i et en.Î ndor i nţ al uideobt i ner eapopul ar i t at i i ,cal căpecadavr e.I ndi vi dual i st ul vor beşt edoarl aper soanaI„ eu” .Î ngândi r eal uinuî ncapeacelpr eţ i osşinecesar„ noi ” . Muncaî nechi păest eaccept at ădoarî ncazur iext r eme,darni ci odat ăpr ofit ulnuseva î mpăr ţ i . .
Expl oat ar ea,mani pul ar ea,abuzulsent i ment al ,compr omi sulf ami l i ar ,t ot ulsepoat e sacr i ficapent r udor i nt el ei ndi vi dul ui .Or i cei nt r ăî nconfli ctcu„ eu”t r ebui eel i mi nat .I ndi vi dul t r ăi eşt eî nt r ol umeaf r i ci i ,adupl i ci t ăţ i i .Nuar eî ncr eder eî nni meni ,t r ebui esămi nt ăcasă „ supr avi eţ ui ască” .Pent r uelî ndemnur i l edemi l ă,aj ut or ar e,car i t at e,t ol er anţ ăr ămânsecişi f ăr ăr el evanţ ă.
8eneraţia con#tientă de sine #i egocentrică a ultimilor ani, care se opunea oricărui angaament precis, oricărei decizii politice #i sociale, incertitudine a făcut loc unei generaţii dominată de incertitudine #i lipsă de sens. $ineretul de astăzi este a#adar %obosit de libertate.& 9mul modern este incapabil de comunicare, #i pentru asta nu a trebuit să a#tepte era computerelor #i a ciberneticii. 5iciodată interesul pentru societate nu trebuie pus deasupra interesului pentru individ. +-a dovedit de-a lungul istoriei că atunci când societatea a fost valorizată superior individului, individul a fost cu atât mai negliat #i opresat. 'u cât se
e*acerbează importanţa societăţii cu atât mai mult se erodează importanţa individului în acea societate, $eoriile radicaliste #i conservatoriste ale individualismului sunt tocmai o replică dată abuzurilor grote#ti care au avut loc în istorie pe baza idealului comun al societăţii.
0nul dintre aspectele fundamentale prin care se distinge sociologia cre#tină este afirmarea voinţei libere #i responsabilitatea omului. 'oncepţia cre#tină îi conferă omului mai mult control asupra societăţii, dar în acela#i timp îl împovărează #i cu mai multă responsabilitate.
9mul, în perspectivă cre#tină, trebuie să suporte consecinţele deciziilor lui. %Dacă acţiunile umane ar fi fost într-un fel condiţionate de codul genetic sau de factorii sociali e*terni, atunci nici un udecător nu-l poate învinovăţi pentru răul care îl face.& :aptul vinovăţiei este una dintre realităţile maore ale e*istenţei omului. +ociologia cre#tină înţelege omul în lumina voinţei libere a omului #i a consecinţelor deciziei lui libere de a se îndepărta de Dumnezeu.
Omul nu este „ o simplă rotiţă intr-un mecanism, el nu este un actor care joacă într-o piesă de teatru el poate cu adevărat să influenţe!e istoria"#
