Linda_Howard Dragoste Cu Un Milionar

Linda Howard Dragoste cu un milionar

Traducerea: Dagmar H. Popescu Editura Miron

 Now Yo You See Her 

By Linda Howard

Toate drepturile rezervate acestui titlu aparţin Editurii M!"#

P!"L"$ Clayton, New York  York 

Era trei septembrie, una dintre zilele acelea perfecte, fără nori, cuibărită între fierbinţeala verii şi răcoarea iernii care se apropia. Cerul era atât de albastru, încât coborând din maşină în parcarea de la supermarket, Sweene încremeni cu !ura căscată, uitându"se în sus, la bolul uluitor de albastru, ca şi cum nu ar mai fi văzut niciodată cerul. #u"l văzuse $ nu, aşa. %acă era ceva în viaţă la care se pricepea cu adevărat, atunci acelea erau culorile, dar niciodată până atunci nu mai văzuse acea nuanţă specială de albastru. &n albastru incredibil, mai  profund şi mai întunecat, mai bo!at decât avea dreptul un cer  să fie. 'ocmai astăzi, pentru această zi perfectă, ceaţa uşoară a atmosferei dintre cer şi pământ se subţiase şi ea stătea mai aproape de limita universului decât se aflase vreodată, atât de aproape încât avea senzaţia că putea fi aspirată de pe pământ şi purtată direct spre albastrul acela. (r putea oare să reproducă această culoare) (mesteca în minte pi!menţii, renunţând în mod automat la unii, pe măsură ce oc*iul ei intern aprecia rezultatele. #u, albul acesta ar face nuanţa prea copilăroasă. (cesta nu era un albastru smiorcăit $  era albastrul cel mai obraznic pe care"l văzuse vreodată. Era  pur şi dramatic, tră!ând"o spre el şi copleşind"o cu bo!ăţia frumuseţii lui. Când în sfârşit îşi aminti să"şi smul!ă privirea înapoi spre  pământ, oc*ii îi erau orbiţi. +ăzu un flas* de ceva şi cu toate că nu se uitase direct în soare, îşi spuse că cerul trebuie să fi fost mai strălucitor decât crezuse, pentru că oc*ii ei aveau

nevoie să se a-usteze. Clipi des, apoi se uită cu oc*i mi-iţi. Era ceva solid dar totuşi nu c*iar Era un copil, ciudat de  bidimensional. Se uită la copil, clipi, se uită din nou. ocul o izbi ca un  baros, în!*eţându"i sân!ele, amorţindu"i vârfurile vârfurile de!etelor. Copilul era mort. (sistase (sistase la funeralii în urmă cu o lună. %ar  în ziua aceasta perfectă, în timpul unei banale ieşiri, văzuse un copil mort, traversând parcarea. /ută, Sweene îşi aruncă privirea spre femeia pe care o urma băieţelul0 mama lui. Sue 1eresford ducea într"o mână o  pun!ă cu articole de băcănie, iar cu cealaltă ţinea pumnişorul neastâmpăratului ei băieţel de patru ani, Corbin. (vea fata trasă, oc*ii încercănaţi de neostoita durere a unei mame care îşi pierduse fiul mai mare, bolnav de leucemie, doar cu o lună în urmă. %ar iată"l acum, micuţul Sam, mort de o lună, mer!ând în urma ei. 2ui Sweene îi în!*eţară picioarele pe pava-, trupul între! îi amorţise, incapabil să se mişte, în timp ce"l urmărea pe băieţel târându"se cu disperare în spatele mamei lui, încercând să"i atra!ă atenţia. 3/amă4, stri!a într"una băiatul de zece ani, Samuel 1eresford, cu vocea slabă de disperare. 3/amă54 %ar  Sue nu îi răspundea, continuând să mear!ă, tră!ându"l după ea  pe micuţul Corbin. Sam încercă să o apuce de fustă, dar  materialul alunecă din imateriala lui strânsoare. Se uită la Sweene şi ea îi văzu din plin frustrarea, neînţele!erea şi !roaza. 3#u mă poate auzi4, spuse el, cuvintele tremurând ca şi cum le"ar fi auzit printr"un sistem imperfect de sonorizare. (ler!a să o prindă din urmă, picioruşele lui subţiri strălucind de sub şortul lar!.

Sweene se clătină şocată şi"şi puse mâna pe capota maşinii, ca să"şi menţină ec*ilibrul. Sub de!etele ei, metalul înfierbântat de razele soarelui se simţea uşor ru!os. 1olul albastru al cerului apăsa în -os, ca şi cum ar fi vrut să o în!*ită, în timp ce ea continua să se z!âiască, amuţită, la copilul mort. Silueta firavă se căţără pe banc*eta din spate, alături de Corbin, mişcându"se repede, ca mama lui să nu apuce să înc*idă portiera. Sue se aşeză la volan şi conduse afară din  parcare. 6aţa palidă, translucidă a lui Sam se întrezări scurt  prin luneta maşinii, în timp ce se uita înapoi, spre Sweene7 mâna i se ridică într"un mic, disperat salut. (utomat, Sweene îi făcu înapoi cu mâna. 8n minte i se formă un sin!ur cuvânt0  Fantomă.

%&PT"L'L '#'  New Yo York City Un an mai târziu

&na era să crezi în fantome şi alta, să le vezi efectiv. 9ar  Sweene descoperise că provocarea pentru ea era dacă recunoştea sau nu fantom omaa respectivă. 8n micuţul orăşel Claton, #ew :ork, unde locuia de aproape un an, îi cunoştea cel puţin din salut aproape pe toţi locuitorii, inclusiv pe cei morţi. 8n #ew :ork nu cunoştea pe nimeni, aşa încât putea să treacă cu privirea pe deasupra c*ipurilor translucide,  prefăcându"se că nu le vedea. 8n Claton însă, după ce"i văzuse fantoma lui Sam 1eresford, nu putea niciodată şti dacă

vreo altă stafie se va opri şi"i va vorbi şi nu avusese niciodată suficient sân!e rece încât să nu îi pese şi să pretindă că nimic nu se întâmplase. #u, ea pur şi simplu trebuia să reacţioneze, încâ încâtt oa oam men enii ii înce începu puse seră ră să"i să"i arun arunce ce priv privir iril ilee acel acelea ea care care vorbeau de la sine, trădând bănuiala că nu mai era întrea!ă la minte. %a, la #ew :ork era mai bine. i mai cald. %e când începuse să vadă stafii, termostatul ei intern părea şi el să se fi dere!lat. 8n ultima vreme, de un an de fapt, îi era întotdeauna fri!. ;oate că fri!ul acesta începuse c*iar înainte de a"i vedea fantoma lui Sam 1eresford nu"şi putea aminti pentru că, în fond, cine acordă importanţă unor asemenea lucruri) #u era ceva ce să marc*ezi în calendar0 <= au!ust0 mi"a fost fri!. C*iar aşa. Sweene nu ştia ce anume îi adusese în minte fantomele, în dimineaţa aceasta strălucitoare de septembrie, dar la ele se !ândise din prima clipă în care făcuse oc*i. 2a ele şi la fri!, care părea şi mai rău. Coborî din pat, se !răbi să"şi sc*imbe  pi-amaua cu sveterul şi se duse la bucătărie, pentru prima ei ceaşcă de cafea, mulţumindu"i lui %umnezeu pentru  pro!ramatoarele automate. Era atât de plăcut să"ţi !ăseşti cafeaua aşteptându"te când te trezeai, pentru că altfel ar fi în!*eţat probabil de moarte, aşteptând"o să se facă. ;rima ;rima sorbitură sorbitură o încălzi încălzi pe dinăuntru în timpul timpul coborârii ei în stomac şi Sweene oftă uşurată. Efectiv savură a doua în!*iţitură şi se pre!ătea pentru a treia când sună telefonul. 'elefoanele erau un deran- necesar, dar totuşi, un deran-. Cine naiba putea s"o sune la $ se uită la ceas $ la şapte  patruzeci şi trei, dimineaţa) 9ritată, lăsă ceaşca şi se duse să smul!ă receptorul din perete.

> voce plăcută răspunse salutului ei reţinut0  ? Candra la telefon, iartă"mă că te sun atât de devreme, dar  nu"ţi cunosc pro!ramul şi am vrut să fiu si!ură că te prind. Candra @ort* era proprietara !aleriei prin care Sweene îşi vindea lucrările. i iritarea area dispărând pe loc, Sween enee răspunse0  ? /"ai prins din prima aruncare.  ? ;oftim)  ? #u contează. Este o eApresie pescărească. #u cred c"ai fost vreodată la pescuit.  ? Slavă %omnului, nu. Ca şi vocea, râsul Candrei era cald, intim.  ? /otivul pentru care te"am sunat este să ştiu dacă poţi fi aici pe la unu, să te întâlneşti cu nişte potenţiali clienţi. (m discutat aseară, la un part şi mi"au spus că doresc să"şi facă  portretele. 6ireşte că m"am !ândit imediat la tine. Cum doamna /c/ilian vroia să vină la !alerie să studieze o anumită piesă pe care tocmai am ac*iziţionat"o, mi"am spus că ar fi convenabil să faceţi cunoştinţă cât timp se află ei aici.  ? > să fiu acolo, promise promise Sweene, deşi sperase într"o într"o zi de lucru fără întreruperi.  ? 1ine. #e vedem atunci. Sweene se înfioră punând receptorul în furcă şi aler!ă înapoi la cafeaua ei. #u"i plăcea să cunoască potenţiali clienţi, dar îi plăcea să facă portrete $ şi avea nevoie de lucrarea aceasta. %e când începuse să vadă fantome, munca ei avusese al naibii de suferit. %elicateţea caracteristică a peisa-elor ei şi a studiilor de natură moartă cedase locul unei nespecifice eAuberanţe şi nu"i plăcea asta. Culorile ei fuseseră întotdeauna transparente, ca şi cum ar fi fost acuarele şi nu uleiuri, dar 

acum, indiferent cât s"ar fi străduit, se pomenea !ravitând spre umbre profunde, pasionate, nerealiste. %e luni de zile nu mai adusese nimic nou la !aleria Candrei şi cum lucrările ei vec*i continuau să se vândă, era imposibil să fi rămas prea multe. 8i era datoare Candrei să accepte lucrarea, în cazul în care celor doi le"ar fi plăcut stilul ei. Sweene era conştientă că nici în prezent şi probabil niciodată, nu va fi considerată un pictor  la modă, pentru că arta ei era considerată prea tradiţionalistă, dar totuşi Candra îi îndruma întotdeauna spre ea pe clienţii care preferau abordarea tradiţională, asi!urându"i astfel lui Sweene un venit aproape constant, moderat consistent. /ai mult, anul trecut, când Sweene îşi anunţase intenţia de a  părăsi Clatonul, Candra a fost aceea care i"a !ăsit un apartament.  #u că #ew :o :orkul ar fi fost prima ale!ere a lui Sweene7 ea se !ândise la un loc mai cald. %esi!ur, #ew :orkul era mai cald decât Clatonul care se afla pe râul St. 2awrence, c*iar la est de lacul >ntario şi unde iernile erau toate recipientul ninsorilor datorate lacului. #ew :ork Cit era un oraş de coastă7 nin!ea iarna, dar nu atât de des şi atât de mult şi temperatur temperaturile ile erau considerabil considerabil mai moderate. moderate. #u suficient de moderate7 Sweene se !ândise mai curând la ceva care să semene cu /iami, dar Candra o convinsese să vină aici şi Sweene nu re! e!rreta. (ici se petrecea cea întotdeau aunna ceva, asi!urându"i suficiente diversiuni, în momentele în care îi venea să urle de frustrare. /ai presus de orice, #ew :orkul era suficient de mare  pentru ca ea să nu"i fi ştiut pe cei morţi, să nu se simtă obli!ată, din cauza bunelor maniere, să"i recunoască. >raşul îi furniza totodată o constantă cantitate de c*ipuri $ vii. 9ubea

c*ipurile, iubea să le studieze, motivul pentru care portretistica ei se îmbunătăţea constant $ slavă %omnului, pentru că altfel contul ei în bancă ar fi avut probleme serioase, în loc să aibă doar probleme. ;ână una alta oraşul i se potrivea, iar conform standardelor  neworkeze, c*iria era rezonabilă. Candra aflase de apartament pentru că soţul ei, Bic*ard @ort*, era proprietarul clădirii. 'ipul era un fel de !eniu al afacerilor din @all Street, un milionar ridicat de unul sin!ur7 Sweene văzuse cuplul de vreo două ori şi încercase să stea cât mai departe posibil de Bic*ard @ort*. >mul avea un c*ip interesant dar intimidant şi şi"l ima!ina trecând ca un tăvălu! peste oricine îl întâlnea în drumul lui. 9ar Sweene îşi propusese să nu"i stea niciodată în drum. +ecinătatea nu era cea mai bună, nici clădirea, dar  apartamentul era unul de colţ, cu ferestre uriaşe. Ea ar fi putut trăi fericită şi într"un *ambar dacă avea lumină bună $ şi încălzire centrală. Cafeaua îi opri dârdâitul. 8n ultima vreme îi era întotdeauna răcoare, dar dimineţile erau cele mai rele. (r fi trebuit să se ducă la doctor, dar ori de câte ori se ima!ina vorbind cu cineva despre ceea ce se petrecea cu ea, bunul ei simţ o împiedica. „în urmă cu un an am început să ă! "antome, !octore şi atunci mi se "ace "ri#. $%, apropo, lumina sema"oarelor se  "ace er!e er!e !e câte ori mă apropii apropii !e ele. &i plantele mele în"loresc în a"ara sezonului. Ce se întâmplă cu mine'(  6ireşte.  #u în viaţa asta. 6usese privită ca o ciudăţenie încă de când era copil. ( fi artist era suficient de neobişnuit7 nu avea de !ând să se lase etic*etată şi ca nebună. <imul an o pusese la încercare şi cu altele, nu doar cu

văzutul stafiilor. Sweene rezistase sc*imbării cu o determinare care nu era mai puţin necruţătoare din cauza lipsei de ferocitate. Ea nu era feroce în nimic altceva decât în  pictură. 'otuşi, de"a lun!ul anilor, cei care o cunoşteau bine învăţaseră cât era de tenace. 8i plăcea rutina, îi plăcea ca viaţa ei să aibă o scur!ere lină. Ea putea funcţiona foarte bine fără dram drame, e, disp disper erar aree şi sure suresc scit itar are. e. (vuses usesee de dest stul ulee din din toat toatee acestea în copilărie. ;entru ea, predictibilitatea şi normalitatea erau e!ale cu si!uranţa. %ar cum se putea simţi în si!uranţă când ea se sc*imbase, când ea ştia că nu mai era normală, c*iar dacă reuşise să ascundă totul de restul lumii) 9ar acum  părea că"şi pierduse direcţia, dacă nu talentul7 dar la ce bun talentul, dacă nu mai ştia ce să facă cu el) (prrins (p inse telev eleviizo zoru rull ca să"i să"i ţină co com mpa pani niee în timp imp ce"ş ce"şii  pre!ătea repede micul de-un, deşi cerealele nu necesitau prea multă pre!ătire. 8şi mâncă ful!ii de porumb uscaţi, fără lapte,  pentru că laptele era rece, ori ei ei abia îi trecuse senzaţia de fri! şi nu era nerăbdătoare să şi"o provoace din nou. 8n timp ce mânca, pe ecran apăru reclama la Coka %ietetică şi se opri, cu lin!uriţa la -umătatea drumului spre !ură, cu oc*ii mari, cu  buzele formând un mut 3wow. 3wow.4 Când reclama se termină, se simţi aproape transpirată. ;oate că secretul să se simtă caldă era să se uite la cât mai multe reclame.  %upă câteva ore de muncă în atelier, Sweene constată că era aproape ora unu şi că trebuia să se pre!ătească să se ducă la !alerie. &ra să se îmbrace, dar se pomeni căutând o fustă şi

un top, în loc de obişnuiţii ei !inşi şi tricou. &n flas* de roşu aprins îi reţinu privirea şi împinse umeraşele într"o parte, ca să scoată un pulover roşu pe care"l primise cadou de Crăciun, în urmă cu câţiva ani. 8ncă mai avea etic*etele pe el. Studiind culoarea aprinsă, bo!ată, decise că asta era eAact ce vroia astăzi. 8şi spuse că ar trebui să se obosească puţin şi cu părul. Stând în faţa o!linzii, se încruntă. 6usese binecuvântată, sau  blestemată cu un păr foarte buclat, sălbatic pe care şi"l purta mult peste umeri, pentru că !reutatea îl tră!ea în -os. >pţiunile ei erau limitate7 şi"l putea da pe spate, arătând ca o şcolăriţă,  putea să şi"l prindă în sus cu ace, sperând că nu va sfârşi cu  bucle rebele ţâşnind ca nişte tirbuşoane, sau şi"l putea lăsa liber. >ptă pentru liber. ;osibilitatea de a fi umilită era mai mică. 2uă un pieptene şi"şi netezi părţile cele mai rebele. Când era mică, îşi ura părul. /oştenise buclele sălbatice de la mama ei, doar că mama ei îşi făcuse un punct de !lorie din a avea o coamă de păr neîmblânzită, atră!ând c*iar atenţia asupra lui, vopsindu"l în cele mai inima!inabile nuanţe de roşu. %orise să"i vopsească şi lui Sweene părul în roşu, dar încă de copil Sweene se a!ăţase de cele mai mici fărâme de normalitate din viaţa ei. ;ărul ei era castaniu şi avea de !ând să şi"l  păstreze castaniu. #u roşu, nu ne!ru, nu platinat. Castaniu. Culoarea era banală, c*iar dacă buclele erau uşor  flamboaiante. 2ăsând -os pieptenele, se studie cu oc*i critic. %a. EAceptând părul, nimic altceva la ea nu putea atra!e atenţia, înălţime medie $ mă ro!, aproape, l"ar fi plăcut un centimetru sau do doii în plus lus. >c* c*ii alba albaşt ştri ri,, pă părr on ondu dullat, at, cast castan aniiu. 'en

sănătos. (vea treizeci şi unu de ani şi încă niciun rid. 6usta nea!ră se oprea eAact deasupra !enunc*ilor, pantofii erau destul de comozi ca să poată mer!e pe -os până la !alerie dar  nu arătau cu adevărat ca ai bunicii şi puloverul roşu era măreţ. /ai că îi veni să şi"l scoată, dar era prea vră-ită de culoare. Se cerea puţin puţin mac*ia-. #u era niciodată niciodată si!ură că ştia ce să facă cu c*estiile astea, aşa încât se limită la esenţial7 fard de  pleoape şi ru-. Era !aranţia ei că nu va arăta ca un clovn. Sau ca mama. Subconştientul ei aproape că se revoltă. Sweene făcuse întotdeauna un adevărat efort ca să nu arate sau să nu se comporte ca mama ei. ( fi pictoriţă era de-a suficient, ca trăsătură de familie. ;entru că era aproape si!ură că tot ce mai avea Candra la !alerie din picturile ei erau doar vreo două peisa-e, căută în teancul de sc*iţe de portrete, ale!ându"le pe acelea aproape !ata şi le puse în mapă, să le prezinte familiei /c/ilian. #u avea niciun portret terminat, pentru că toate erau eAecutate la comandă şi toate plecau la subiectul respectiv de îndată ce erau terminate. Cu mapa sub braţ, părăsi apartamentul ca să o ia în -os spre !alerie. 9eşind pe trotuar, soarele cald de septembrie se revărsă asupra ei şi îi inspiră căldura adânc, cu plăcere. /a-oritatea trecătorilor, eAceptând tipul business, care se culca probabil în costum şi cravată, erau în mâneci scurte. &n indicator  alternând ceasul şi temperatura, arăta
1ătrânul avea unul dintre cele mai blânde c*ipuri pe care le văzuse vreodată. âmbea întotdeauna, cu dinţii strălucitori şi e!ali pe faţa cu pielea smeadă. ;roteză, probabil7 oamenii de vârsta lui rar mai aveau dinţii lor. (vea şaizeci şi opt de ani, îi spusese el odată7 era timpul să se retra!ă. 1ătrânii ca el trebuiau să se retra!ă şi să le lase locul de muncă celor tineri. Bâsese când spusese asta şi Sweene ştiu că nu avea nici cea mai mică intenţie să se retra!ă. El continua să"şi "şi vândă crenvurştii şi să le zâmbească clienţilor cu zâmbetul lui atât de cald. 8l remarcase în prima săptămână a ei la #ew :ork şi"şi  propusese să treacă pe lân!ă !*ereta lui cât mai des cu putinţă, ca să"i studieze c*ipul. EApresia lui o fascina. > sc*iţase de câteva ori, lucrând repede şi sumar, nevrând ca el să observe ce făcea şi să să se cont co ntro rolleze. eze. 8ncă 8ncă nu reuş reuşiise să surpr urpriind ndăă aşa aşa cu cum m treb trebuuia  privirea unui bărbat care nu avea altercaţii cu lumea. El pur şi simplu se bucura de viaţa pe care o ducea. 'ocmai asta era, totala lipsă de cinism din oc*ii lui, ca oc*ii unui copil, care îi făceau de!etele să"i ardă de dorinţa de a o capta pe *ârtie şi pe  pânză.  ? Sweene, Sweene, iată"te5 6ăcură sc*imbul între *ot do! şi banii din mâna ei şi Sweene îşi vârî mapa între !ambe, în timp ce"şi întindea o tonă de muştar pe crenvurşti.  ? (răţi trăsnet, astăzi. (i întâlnire) Cum să nu5 #u mai avusese o întâlnire de de atât de multă vreme încât nu"şi mai putea aminti eAact de cât !e mult  anume. %e cel puţin doi ani. ;oate de mai mult. %ar nu"i lipsise.  ? %e afaceri, spuse ea şi muşcă din *ot do!.

 ? ;ăcat, când arăţi atât de seAi ca astăzi. 8i făcu cu oc*iul şi Sweene îi făcu înapoi, deşi era puţin descumpănită de compliment. SeAi) Ea) Era cea mai puţin seAi persoană din câte cunoştea, din toate punctele de vedere. Ea prefera să muncească toată ziua, să se piardă în culori şi forme, în lumină şi în teAturi, decât să"şi irosească timpul înc*ipuindu"şi ce anume credea nu ştiu ce bărbat despre părul ei sau dacă tipul se mai întâlnea şi cu altele. 2a cole!iu încercase şi ea, spunându"şi că trebuia s"o facă, dar în afară de vreo două rare mici pasiuni în timpul liceului, nu"i păsase niciodată cine ştie ce, de vreun băiat. #u mai simţise nici măcar un frison de lascivitate, până ei bine,  până în dimineaţa asta, dacă stătea să se !ândească puţin. Era mai mult decât surprinsă că se lăsase copleşită de reclama aceea pentru Cola %ietetică. (ceastă izbucnire de dorinţă o contrariase. Se considerase imună faţă de nevoile *ormonale, nesăbuite, care distru!eau carierele creatoare ale atâtor femei, sau mă ro!, le diluau cel puţin.  ? > să"i dai !ata în ţinuta asta, îi spuse vânzătorul făcându" făc ându" i din nou cu oc*iul. Ciudat, nu se !ândise că fusta simplă şi puloverul ăsta pot avea un asemenea efect. Culoarea era de vină, îşi spuse ea.  #ew :orkezii umblau întotdeauna în ne!ru7 uneori îşi spunea că nimeni din oraş nu avea măcar o sin!ură roc*ie viu colorată. ;robabil că arăta ca un cardinal printre ciori, cu  puloverul ei roşu. 9ar faptul că"şi pieptănase părul contribuise şi el. 2a naiba, îşi pusese până şi cercei. 8şi scoase mapa dintre !ambe şi îşi reluă mersul, cu *ot do!ul în mână. Faleria se afla la o distanţă de încă patru cvartale, suficient ca să"şi termine *ot do!ul şi să"şi ştear!ă

muştarul de pe !ură. Să"i salute pe /c/iliani cu muştarul întins pe faţă, n"ar fi lăsat o impresie prea bună. 6usese dră!uţ din partea Candrei să"i aran-eze întâlnirea asta. ;robabil că alţi proprietari de !alerii nu ar fi fost atât de  preocupaţi de persoana ei. 1anii !rei se făceau cu arta  primitivă şi cu cea modernă, nu cu stilul tradiţional preferat de ea, dar Candra era întotdeauna preocupată de interesele lui Sweene, îndrumând clienţii spre stilul ei. Ea făcea asta pentru toţi artiştii ale căror lucrări le eApunea, de la cel mai puţin vandabil la cel mai mult, cu o căldură naturală, care atră!ea clienţii, scoţând probabil din !alerie o !roază de bănet, anual.  #u că trebuia să"şi facă !ri-i pentru bani7 averea lui Bic*ard făcea ca rentabilitatea adevărată sau nu, a !aleriei, să nu conteze. Fândindu"se la Bic*ard @ort*, în minte îi răsări c*ipul aces acestu tuia ia,, înso însoţi ţitt de ob obiş işnu nuit itaa senz senzaţ aţie ie de tulb tulbur urar are, e, l"ar l"ar fi  plăcut să"l picteze, dar nu se putea vedea cerându"i asta. C*ipul lui era numai un!*iuri dure şi oc*i scrutători.  #iciodată nu i"ar fi făcut portretul într"unul din costumele lui din mătase italienească, la două rânduri, de trei mii de dolari,  pe care îi plăcea să le poarte7 i"ar fi plasat c*ipul într"un port sau în spatele volanului unui camion. Bic*ard @ort* părea mai curând !enul de tip în maieu transpirat, nu eApertul de pe @all Street. Cât de diferiţi păreau el şi Candra. Candra era dră!ălaşă, aristocrată, cu părul ei ne!ru drept şi oc*ii ciocolatii, dar totuşi era !enul de dră!ălăşenie banală, cel pe care îl aveau mii de femei0 atră!ătoare dar nu remarcabilă. (devăratul ei farmec rezida în personalitatea ei prietenoasă care, asemenea vânzătorului de *ot do!s, se afla undeva dincolo de c*ip. ;e

când natura lui Bic*ard părea turnată în oasele lui, în c*ipul lui lui aspr aspru, u, un un!* !*iu iulo los, s, do dova vada da pa palp lpab abil ilăă a pe pers rson onal alit ităţ ăţii ii lui. lui. ;ăreau un cuplu nepotrivit, deşi maria-ul lor dura de zece ani. %e câte ori îi văzuse Sweene împreună, avusese senzaţia că alăturarea lor nu era decât o întâmplare. Bic*ard părea prea rece, prea dependent de muncă, încât să"i poată plăcea unei femei pline de căldură cum era Candra, dar cine ştie ce se  petrece între doi oameni, în momentele de intimitate) ;oate că şi el se relaAa efectiv, uneori. 8n timp ce Sweene se apropia de intersecţie, semaforul îşi sc*imbă culorile şi apăru semnalul pentru pietoni. Se obişnuise să nu trebuiască să mai aştepte la intersecţii sc* c*im imbbarea area cu culo lorrilor ilor.. Câţi âţiva şofer oferii părur ărurăă co cont ntra rari riaţ aţii de scurtimea semnalului verde pentru ei, dar asta nu mai era  problema lui Sweene. (proape (proape că le zâmbi ironic, în timp ce traversa traversa strada. &ra să piardă timpul, timpul, ori statul statul la stopuri, într" un colţ de stradă, c*iar era pierdere de timp. &ra atât de mult orice clipă departe de pictatul ei, încât până şi mâncatul îl considera timp pierdut. %ar nu şi dormitul. 9ubea să doarmă. &nul dintre lucrurile care"i plăceau cel mai mult, era să lucreze până târziu noaptea,  până când se simţea epuizată, după care să se prăbuşească pe  pat, simţind acea delicioasă !reutate în timp ce"şi pierdea conştiinţa, ca şi cum s"ar fi prăbuşit într"o !aură. Sin!urul lucru care îi făcea şi mai plăcută senzaţia, era ploaia. ;lăcerea de a adormi ascultând ploaia, era aproape senzuală. 8n zilele acestea, dormitul era o adevărată aventură, pentru că o dată cu somnul veneau şi visele. Sweene visase întotdeauna în culori, dar acum visele ei erau aproape dureros de vii, vii, în tec* ec*nico nicollor bo bo!a !att, stră strălluc ucit itoor. Era Era fasc fasciina nattă de

tonurile viselor ei, atât de intense şi atât de vibrante. Când se trezea, încerca să reproducă acele culori, dar constata că nu se  potriveau cu lucrările ei şi că, oricum, nu le putea reproduce întocmai. Erau nepotrivite cu delicateţea te*nicii ei, cu tuşa  precisă care era marca ei. 'otuşi îi plăceau culorile şi era dezamă!ită în dimineţile în care memoria ei eşua în a"i aminti visele avute. 8şi termină *ot do!ul, aruncă *ârtia în lada de !unoi şi"şi trecu de!etul în -urul !urii ca să îndepărteze orice urmă de muştar. #u"i plăceau prea mult *ot do!ii, aşa încât simţea nevoia să le mai ia din !ust cu foarte mult muştar. ;oate că ar  fi trebuit să mănânce ceva care să)i placă, doar că vânzătorul se afla întotdeauna acolo şi îi îndră!ise c*ipul şi nu trebuia să facă un ocol, aşa că îşi lua *ot do!ul fără să piardă timp. 8n  plus, nu mai trebuia să piardă timpul mâncând imediat ce se întorcea acasă. >amenii mărşăluia uiau de"a lun!ul trotuare arelor fără să"şi vorbească $ decât, eventual, la mobilele lor $ şi rareori se  priveau unii pe alţii. Sweene le studia studia făţiş c*ipurile, ştiind că ei nu se vor uita la ea, surprinzând"o. Sweene i!noră un c*ip care i se păru prea transparent. Era uşor7 fiind #ew :orkezi, c*iar şi stafiile tindeau să evite contactul cu oc*ii. &riaşa diversitate de c*ipuri din acest oraş era o constantă sursă de uimire şi inspiraţie pentru ea. ;arisul da, ;arisul era în re!ulă, dar c*iar şi numele lui o făcea să se simtă inconfortabil. +ăzuse prea mulţi aşa zişi artişti, ca mama ei, fălindu"se că pictaseră la ;aris şi Sweene efectiv nu se  potrivea cu mulţimea artiştilor de acolo. #u că s"ar fi potrivit cu mulţimea artiştilor de aici, reflectă ea, dar într"un fel, la  #ew :ork avea mai mult spaţiu, era mai si!ură că nu era

văzută. 9deea Candrei de a se muta aici fusese strălucită. %eşi Sweene ştia că va veni o zi când va pleca şi de aici, acum îl iubea. 8ntr"o bună zi, oraşul îşi va pierde atracţia7 toate locurile în care a trăit, au sfârşit prin a o plictisi. #u pictase niciodată un  peisa- tropical şi"şi ima!ina că într"o bună zi va simţi pornirea să plece în 1ora 1ora, deşi cu bu!etul ei se va stabili probabil în 6lorida. 8n fond, un palmier era tot un palmier. %ar până una alta era încă fascinată de c*ipuri şi aici era locul cel mai  bun pentru ea. Faleria era discret instalată în spatele a două uşi duble din sticlă, cea eAterioară, anti!lonţ, la insistenţele lui Bic*ard. 9ns 9nscri cripția de pe uşă uşă era era mică şi sim simplă, plă, an anun unţţân ândd „*aleria +ort%(, nimic mai mult. #icio înfloritură, nimic şi Sweene aprecia acest lucru. 2iterele aurite, ornamentate, i"ar fi întors stomacul pe dos. ;rima apariţie care să să"i salute pe cei care intrau în !alerie era Gai, iar acesta, după părerea lui Sweene, era într"adevăr o apar ap ariiţie. ie. Era Era frum frumos os77 aces acestta era era sin! sin!ur urul ul cu cuvvân ântt care care să"l să"l defi de fine neas ască că.. Swee Sweene ne pres presup upun unea ea că înde îndepl plin inea ea func funcţi ţiaa de recepţioner, dar nu era foarte si!ură care era titlul lui oficial sau dacă avea cu adevărat unul. Hudecând după felul în care unele cliente se uitau la el, era suficient să fie doar aici7 nu avea nevoie de nicio altă funcţie. (vea un păr ne!ru lun!, lucios, până la umeri şi oc*i mici, ne!ri, plasaţi deasupra  pomeţilor delicaţi, cu buze voluptoase, care o făceau să se !ândească la posibila lui moştenire polineziană şi îi întăreau dorinţa de a picta palmieri. 8n timpul liber era model şi urma cursuri de artă la seral, ceea ce făcea din Gai un băiat foarte ocupat.

1ănuia că între Gai şi Candra eAistase dacă nu o le!ătură efectivă, cel puţin un flirt. Sweene putea fi uluitor de indiferentă la tot ce se petrecea în -urul ei, dar preocuparea ei  pentru portretistică o făcuse un observator atent al c*ipurilor şi eApresiilor şi de câteva ori surprinsese o idee de intimitate între el şi Candra. #imic pe faţă, doar o mică tresărire, un scurt sc*imb de priviri, un inefabil !est posesiv în comportamentul lui Gai. Candra nu şi"ar fi eApus niciodată inima, dar Gai era mai puţin sofisticat. Cum Candra nu şi"ar fi  permis niciodată să răspundă unor sentimente puternice, Sweene spera ca el să nu fie implicat emoţional. 1anii lui Bic*ard cântăreau cu mult mai !reu decât frumuseţea lui Gai. Gai îşi părăsi locul din spatele biroului ele!ant, Iueen (nne, de unde suprave!*ea toate intrările şi veni spre ea zâmbind, înălţându"şi sprâncenele ne!re.  ? Sweene. Sweene. @ow5 Ce seAi arăţi, spuse el plimbându"şi  privirea de"a lun!ul trupului ei. (v (vea un va! accent, o calitate melod elodiioa oasă să care care trebu rebuiia să fie fie *a *ava vaiian ană. ă. EAp Apre ressia lui era era vizibil admirativă. &şor preocupată, Sweene se uită în -os la ea. %oi bărbaţi, într"un interval de zece minute, îi spuseseră că arăta 3seAi.4 ;robabil că puloverul acela simplu, roşu, avea un efect mai mare decât ar fi crezut ea. %e acum se va !ândi de două ori dacă să"l îmbrace sau nu. 'otuşi, adora culoarea. (tin!ându"i cotul, cu vârfurile de!etelor întârziind pe partea interioară a braţului ei, Gai spuse0  ? /c/ilianii nu au venit încă. +rei un ceai, cât timp aştepţi) (cea (ceast staa era era trat trataţ aţia ia lui lui pe pent ntru ru clie clienţ nţi. i. 8n!r 8n!rii-or orar area ea ei se apropia de alarmă. 9ndiferent ce puteri misterioase avea roşul

intens, nu"i plăcea toată această atenţie masculină. 1ărbaţii însemnau probleme cu ; mare. >ri ea nu avea timp pentru  bărbaţi, mai ales nu pentru o -ucărie de douăzeci şi patru de ani, scumpă, cum era Gai. #u trăise cu şapte ani mai mult decât el fără să fi învăţat câteva lucruri despre ea însăşi, anume că făcea parte dintre oamenii care funcţionau mai bine sin!uri. 'otuşi, un ceai suna bine.  ? Earl Fra, Fra, un cub de za*ăr brun. Candra avea obiceiul european de a oferi lân!ă ceai atât za*ăr brun cât şi alb. Sweene aprecia !estul ca eAtrem de civilizat.  ? +i +in acum. Gai îi zâmbi din nou cu zâmbetul lui strălucitor şi dispăru în micul alcov unde ţinea serviciul de ceai. Sweene se uită în -ur, întrebându"se unde era Candra. Candra trebuia să fie de-a aici, aşteptându"i pe /c/iliani7 Candra era eAtrem de punctuală, întotdeauna acolo, ca să"şi salute clienţii cu care avea întâlnire. Stând în picioare în locul unde se oprise, Sweene putea vedea cea mai mare parte din !alerie. (v (vea două eta-e, cu scări re!ale, curbate, arcuindu"se ca nişte pan!lici de ambele părţi ale salonului, dar spaţiul era foarte desc*is şi minunat iluminat, ceea ce îi oferea lui Sweene o vedere !enerală eAcelentă, dar Candra nu era nicăieri. Gai se întoarse cu ceaiul parfumat, aburind dintr"o ceaşcă de  porţelan translucid.  ? Candra e aici) îl întrebă Sweene luându"i ceaşca şi in*alând aburul cu o plăcere inconştientă. Gai se uită peste umăr la uşa înc*isă.  ? Este în biroul ei, cu Bic*ard. ;resupun că procedurile

amiabile nu se desfăşoară foarte amiabil. Sweene se încruntă, cântărind afirmaţia opacă.  ? Ce proceduri) Gai o privi clipind.  ? %e divorţ, fireşte.  ? %ivorţ) Sweene era uluită şi dezamă!ită. ;resupusese ea că maria-ul Candrei nu era perfect, dar totuşi, ura să vadă oamenii despărţindu"se. 2ucrul acesta o tulbura întotdeauna, amintindu"i de nenumăratele divorţuri pe care le trăise, copil fiind.  ? %umnezeule, nu"mi spune că nu ştiai. %urează de mai  bine de un an, eAact de când te"ai mutat tu aici. #u pot crede că nu ai auzit nimic. 8n ciuda şocului, Sweene aproape că pufni. Ea uitase până şi de ale#erile naionale 7 de ce să"i fi activat radarul un simplu divorţ) Ea nu se mişca în cercurile Candrei şi cu toate că erau cunoştinţe prietenoase şi av avea eauu un aran-ament reciproc  profitabil $ mă ro!, de obicei profitabil $ nu erau c*iar   prietene la cataramă. Sau poate Candra nu credea că divorţul era ceva important7 era ceva atât de obişnuit în lumea artistică, încât Sweene se întreba de ce lumea se mai obosea să se căsătorească. ;roprii ei părinţi fuseseră, fiecare, căsătoriţi de patru ori, dintre care de două ori între ei. Sweene avea un frate mai mic, după naşterea căruia mama ei decisese că maternitatea o distră!ea de la devoţiunea ei pentru artă şi şi"a le!at trompele. 'atăl ei însă a continuat să procreeze cu diversele lui soţii şi i" a dăruit lui Sweene doi fraţi vitre!i şi trei surori vitre!e, cu care nu se vedea decât o dată la doi ani. #iciodată nu şi"a pus  problema că paternitatea l"ar fi putut distra!e pe el de la arta

lui, aceea de realizator de filme. <ima veste pe care o  primise de la el era că urma să se căsătorească cu soţia numărul cinci, dar asta fusese în urmă cu cel puţin doi ani, aşa încât se putea foarte bine afla de-a la numărul şase. Sau poate că se întorsese la numărul patru. %upă cum îl ştia, poate că revenise la mama ei. %ar Sweene nu ţinea prea mult le!ătura cu ei.  ? Candra s"a mutat din apartament imediat după iua Becunoştinţei, cred. >c*ii lui Gai străluceau de plăcerea bârfei.  ? tiu că a fost înainte de Crăciun, pentru că a dat o  petrecere de 1obotează, în apartamentul ei din &pper East Side. Est Este absolut şic şi modern. i"a numit petrecerea 1obotează 2ibertăţii ei. #u"ţi mai aminteşti)  ? Eu nu mer! la petreceri, spuse ea cât se poate de  politicos. <ima petrecere la care luase parte fusese aniversarea ei de opt ani. Beuşise să se strecoare în camera ei înainte de a se fi servit în!*eţata, lăsându"i pe micuţii *uli!ani  pe care"i invitase mama ei să urle şi să se bată fără ea. 8n!*eţata era napolitană, pe care ea o ura, dar mama ei avea teoria că acesta era cel mai uşor mod de satisface preferinţele tuturor copiilor, în materie de în!*eţată. (devărul era că Sweene nu se prea descurca în mulţime,  punct. Socializarea nu era punctul ei forte şi era perfect conştientă de lipsurile ei. #u se relaAa niciodată şi îi era întotdeauna teamă să nu facă ceva absolut stupid. /ama ei se amuza să spună despre Sweene că avea !raţia socială a unei capre tibetane.  ? ;etrecerea asta n"ar fi trebuit să"ţi scape. Gai se apropie mai mult de ea, atin!ându"i din nou, cu

vârful de!etelor, partea interioară a cotului.  ? /âncarea a fost fantastică, şampania nu se mai termina şi nici nu te puteai mişca, de atâta lume. ( fost super. 9deea lui Gai despre super diferea considerabil de a ei. Era  profund recunoscătoare că nu fusese invitată, deşi poate că fusese, dar uitase ea, imediat după aceea. ;etrecerile erau ideea ei despre iad $ şi apropo, ce naiba făcea Gai cu braţul ei) 8ncruntându"se, îşi îndepărtă braţul de atin!erea lui. tia că era un afemeiat, dar niciodată până atunci nu"şi întorsese atenţia spre ea, iar ei nu"i plăcea asta. 8şi notă în minte să pună înapoi în fundul dulapului puloverul ăsta afurisit, imediat ce se va întoarce acasă.  ? Scuze. Era suficient de inteli!ent să"şi dea seama că subtilele lui atenţii nu obţinuseră efectul dorit. 8i zâmbi.  ? (şa cum am spus, arăţi seAi. /erita /erita încercarea.  ? /ulţumesc. 8ntotdeauna mi"am dorit să merit o încercare. Gai râse, sincer amuzat.  ? %esi!ur. %esi!ur. %e aceea semnalul tău, 3#u /ă (tin!e4 (tin!e4 este  plasat la înălţime, este mare şi flaşul lui, din neon strălucitor. strălucitor. /ă ro!, dacă te simţi vreodată sin!ură, sună"mă. i Gai ridică din umeri.  ? %aa Ce"ai mai lucrat între timp) %e fapt, nu cred că te"am mai văzut de câteva luni bune. Cum îţi mer!e munca) Sweene ridică din umeri.  ? #u ştiu. ;roduc, dar nu sunt si!ură de ce anume produc. 8ncerc câteva te*nici.  #u acesta era adevărul, dar nu avea de !ând să plân!ă pe

umărul lui Gai. #u avea nevoie ca el să ştie cât de profund dezorientată era de direcţia pe care o luase pictura ei, sau că nu reuşea să îi pună un stop. Ea încerca să obţină aceleaşi efecte delicate, aproape eterice, de până atunci, dar se pare că" şi pier pierdduse use înd ndem emân ânar area ea.. (furi furisi sittele ele acel acelea ea de cu cullori ori vii vii continuau să"i stea în cale şi c*iar dacă le bombănea, continua să fie fascinată de ele. i nu doar culorile ei se sc*imbaseră, ci şi perspectiva ei. #u ştia ce anume se petrecea, dar rezultatul era strident, oarecum discordant. (vusese întotdeau eauna încredere în talentul ei, măcar atât, dar acum era atât de  paralizată de incertitudine faţă de noile ei lucrări, încât nu avusese cura-ul să le arate cuiva.  ? (*, nu. Gai părea interesat. %esi!ur, era plătit ca să pară interesat, deşi ea nu citi asta în eApresia lui.  ? (i ceva !ata să fie eApus) /i"ar face plăcere să văd ce mai lucrezi.  ? (m câteva pânze !ata, dar nu sunt si!ură că eu sunt !ata.  ? Cred că nu mai ai aici decât o sin!ură piesă7 toate celelalte s"au vândut. 'rebuie 'rebuie să mai aduci ceva.  ? (şa o să fac. 'rebuia, c*iar dacă nu o făcea cu plăcere. %acă noile ei lucrări nu se vindeau, nu avea ce să mănânce7 nimic mai simplu. 9ar ei nu puteau vinde dacă ea nu permitea nimănui să" i vadă lucrările. Gai se uită la ceas.  ? 8n curând trebuie să apară şi /c/ilianii. Sper că Bic*ard o să plece până atunci. Candrei nu"i place deloc prezenţa lui aici7 preferă să se întâlnească cu el în biroul avocatului, aşa că o să fie furioasă dacă el o s"o întârzie. >ricum este furioasă,

 pentru că el continuă să pară indecis.  ? #u vrea să divorţeze) Gai ridică din nou, !raţios, din umeri.  ? Cine ştie ce vrea Bic*ard) 'ot ce ştiu eu, e că nu este  prea conciliant. Cele două stări sufleteşti ale Candrei în ultimele zile sunt în!ri-orarea sau furia.  Furia suna destul de normal, în timpul unui divorţ7 în#ri-orarea,  nu.  ? ;oate că ea s"a răz!ândit şi vrea să revină asupra divorţului, dar nu ştie cum s"o facă. >c*ii lui Gai scânteiară de plăcerea de a împărtăşi o bârfă savuroasă.  ? (*, câtuşi de puţin. %in câte am înţeles eu, Bic*ard este cel care a cerut divorţul. Candra încearcă să facă faţă, lăsând impresia că decizia a fost reciprocă, dar nu este câtuşi de puţin fericită să se despartă. 1rusc, Sweene se simţi ruşinată de ea însăşi şi iritată totodată. Candra o susţinuse profesional, o promovase, îndrumase clienţii spre ea. Era împotriva firii ei să bârfească astfel. %acă măcar bârfa asta n"ar fi fost atât de înnebunitoare. Sweene încercă să"şi stăpânească avida dorinţă de a afla mai multe, de a săpa să afle toate detaliile murdare. 'entaţia era mare. /urdăria era ca !răsimea7 făcea viaţa mai delicioasă. 6u salvată de ea însăşi prin desc*iderea uşii Candrei. Se întoarse şi o clipă infimă se pomeni privind direct în oc*ii lui Bic*ard @ort*. Ca şi cum ar fi fost împunsă cu baioneta, o coneAiune nedorită, electrizantă. %upă care apăru Candra, cu faţa palidă de furie, apucându"l de braţ şi răsucindu"l, în timp ce uşa uşa fu trânt rântit ităă la loc oc,, ascu ascunz nzân ândd sun unet etel elee şi ima! ima!iine neaa

dezinte!rării matrimoniale.  ? (*"a*. > să se lase cu crimă, spuse Gai cu maliţioasă satisfacţie.

%&PT"L'L D" Sweene încremenise de şoc. #u era si!ură ce anume se  petrecuse, dar ştia că se petrecuse ceva. ;entru o clipă, doar   pentru o fracţiune de secundă, fusese ca şi cum ea şi Bic*ard @ort* erau le!aţi. #u"i plăcea senzaţia, nu dorea această intimitate inconfortabilă. Savurase întotdeauna senzaţia de a fi sin!ură, ima!inându"se ca o min!e care se rosto!olea prin viaţă, cio ciocnindu"se "se de alte vieţi, dar fără să se oprească vreodată. > clipă, doar o clipă, min!ea se oprise şi ea nu ştia de ce. El nu era decât o simplă cunoştinţă, cunoştinţă, doar ceva mai mult decât un străin. El nu avea motiv să se uite la ea ca şi cum ar fi cunoscut"o. 9ar ea nu avea niciun motiv să simtă tresărirea aceea ciudată în stomac, asemănătoare cu plăcerea pe care o resimţise privind reclama la Cola %ietetică. %acă aceasta era încă una dintre sc*imbările ciudate care i se întâmplaseră în ultimul an, ei bine, ca şi celelalte, nici aceasta nu"i plăcea. 2a naiba, vroia ca totul să se întoarcă aşa cum fusese înainte5 8nainte de a"şi putea reveni, uşile de la intrare se desc*iseră în spatele ei. C*ipul lui Gai se lumină de zâmbetul pe care îl rezerva cumpărătorilor. Spre surpriza ei, el nu părea să fi remarcat ceva neobişnuit mai înainte.  ? %omnule Senator şi %oamnă /c/ilian, eAclamă ei apropiindu"se a!ale de ei, ce plăcere să vă văd. Să vă servesc cu ceva) Ceai, cafea) Ceva mai tare)

Sweene se învârti în loc când o fem emeeie înaltă, slabă, imposibil de stilată, spuse 3Ceai4, cu o voce moale, aproape acoperită de vocea puternică a soţului ei0  ? Cafea, simplă. 'onul 'onul lui părea cu atât mai puternic cu cât al ei se stinsese de-a. Spre surprinderea ei, Sween eene îl recunoscu. %eşi era era renu renumi mită tă pe pent ntru ru indi indife fere renţ nţaa ei faţă faţă de ev even enim imen ente te,, c* c*ip ipul ul acesta apăruse la televizor suficient de des ca să ştie cine era. %acă mai înainte, în loc de 36amilia /c/ilian4, Gai ar fi spus 3Senatorul /c/ilian4, atunci ar fi ştiut. Senatorul Carson /c/ilian avea o carismă care"l purtase de la administraţia locală la parlament şi de aici la @as*in!ton, unde se afla la al doilea doilea său mandat. (v (vea bani, farmec, inteli!enţ inteli!enţăă şi ambiție $   pe scurt, calităţile aşteptate ca să"l ducă, în final, spre  preşedinţie. 2ui Sweene îi displăcu pe loc. ;oate că afabilitatea eAersată a unui politician de carieră o făcuse să îl respin!ă. #u asprimea pe care o citea în el7 ea înţele!ea asprimea, având şi ea partea ei, când trebuia să cureţe locul şi timpul, pentru muncă. ;utea fi acel dispreţ care transpărea din farmecul lui, ca şuieratul ocazional al !azelor  de canalizare ieşind prin !rătarul de scur!ere. Era tipul de  politician care"şi spunea în secret că ale!ătorii săi erau fie nişte idioţi, fie nişte ţărănoi, fie ambele la un loc. ;e de altă parte, avea o înfăţişare indiscutabil izbitoare0  peste un metru optzeci şi doi înălţime, cu pieptul şi umerii destul de proeminenţi, dar nu de !răsime ci de musculatură, era clar, conferindu"i impresia de forţă. ;ărul castaniu era încă des şi !rizonat atră!ător, la tâmple. Stilistul lui făcuse o treabă  bună cu asta. >c*ii erau de un cafeniu limpede, structura feţei,

 puternică şi aproape clasică, deşi maAilarul şi bărbia ieşeau  prea mult în faţă, pentru o frumuseţe clasică. tiu imediat că nu vroia să"i facă portretul. #u vroia să  petreacă nicio clipă în plus în prezenţa lui. %ar totuşi ce  provocare. ;utea ea oare surprinde trăsăturile autentic frumoase, deopotrivă cu eApresia de condescendentă superioritate, ca un strat superficial, transparent) EApresia era totul. Senatorul /c/ilian învăţase destul de bine să arboreze eApresia potrivită, în beneficiul publicului. 8n cazul de faţă, doar cu ea şi Gai în calitate de martori şi cu amândoi în ceea ce el considera o poziţie servilă, faţa pentru public cedase  puţin. Sweene nu se îndoia că dacă ar fi fost îmbrăcată în *aine semnate de un desi!ner şi ar fi purtat bi-uterii scumpe şi nu doar o simplă fustă şi un pulover, reacţia lui ar fi fost alta decât privirea aceea plină de desconsiderare şi insultătoare, aşa cum poposise pe sânii ei. (proape că îşi pufni propriul dispreţ, dar se opri la timp. Candra se străduise pentru întâlnirea asta, aşa încât Sweene  putea cel puţin să fie politicoasă. 8şi mută privirea spre doamna /c/ilian, !ata să simtă milă pentru biata femeie. %ar înclinaţia ei dispăru repede. 8n mod vizibil, doamna /c/ilian se considera mult superioară şi de aceea simpatia din partea fiinţelor mai mărunte era de neima!inat. Senatorul lucrase la persoana lui publică7 soţia lui nu se obosise. Se simţea mult prea si!ură în poziţia ei7 nu eAista perspectiva nici unei un ei alte alte soţi soţiii mai tine tinere re,, ca un trof trofeu eu,, care care să"i să"i ia ei  locul, decât dacă senatorul ar fi fost dispus să"şi rişte cariera. >rice  proces de divorţ care să o implice pe femeia asta, îşi spuse Sweene, ar fi fost o nenorocire, un scandal eAtrem de public. %oamna /c/illan s"ar fi ocupat personal de asta.

Soţia senatorului era slabă, aşa cum cerea moda, stilată,  plictisită. ;ărul ei avea culoarea şampaniei, cel puţin săptămâna asta, tuns pa- clasic, eAact până la umeri şi dat spre spate, ca să"i lase la vedere cerceii de aur, înzorzonaţi, bătuţi cu diamante minuscule. Ca o bună neworkeză, purta o roc*ie tub simplă, nea!ră, care o făcea cumplit de slabă şi care costase probabil mai mult decât toată !arderoba lui Sweene, împreună cu o parte din mobilier, cu tot. Gai se întoarse cu o tavă cu ceai şi cafea şi o observă pe Sweene stând acolo, tăcând alături de /c/iliani. Spuse0  ? 8mi cer scuze, nu am făcut prezentările. %omnule Senator, doamnă /c/ilian, ea este Sweene, portretista pe care care a do dori ritt San andr draa să o cu cuno noaş aştteţi eţi. Swee Sweene ne, Sen enat ator orul ul /c/ilian şi soţia lui, /ar!o. Sweene întinse mâna spre doamna /c/ilian, simţindu"se ca un căţel care"şi oferă lăbuţa şi din privirea pe care i"o arun aruncă că soţia oţia sen enat ator orul ului ui,, prob probab abiil că ast asta şi era. era. %o %oam amna na /c/ilian îşi oferi doar vârfurile de!etelor, probabil ca să diminueze diminueze riscul riscul contaminăr contaminării. ii. %acă senatorul senatorul c*iar va a-un!e a-un!e în cursa pentru preşedenţie, consilierii săi vor avea mult de lucru cu soţia lui, ca să o facă să devină prietenoasă cu ale!ătorii şi să o împiedice să devină o frână în campanie. ;e de altă parte, strân!erea de mână a senatorului era totodată scurtă şi fermă, fără să te zdrobească. (vea o strân!ere de mână foarte plăcută. ;robabil că era una dintre  primele lecţii pe care le lua un politician de carieră. Sweene avu o bruscă viziune a unei clase plină cu tineri politicieni, cumpli cumplitt de serioş serioşi,i, cu o inscrip inscripție pe uşă 3Strân!e 3Strân!eri ri de /ână, JKJ4. %oar că senatorul distruse efectul uitându"se din nou la sânii ei. 8ncepu să"şi spună că puloverul puloverul ei roşu aprins era mai

mult ult de decâ câtt pe peri ricu culo los7 s7 afur afuris isit itul ul de pu pulo love verr, era era bles bleste tema mat. t. ;oate că n"ar fi trebuit să"şi perie părul sau să se ru-eze, deşi  poate că ru-ul nu supravieţuise *ot do!ului. do!ului. &şa biroului Candrei se desc*ise din nou şi Sweene se întoarse, fericită de întrerupere. 8n uşă apăru Candra, cu faţa încordată de furie, dar eApresia din oc*ii ei era, în mod ciudat, aproape în!rozită. EApresia începu să dispară0 de îndată ce îi văzu pe /c/iliani, c*ipul ei îşi recăpătă aerul cald, prietenos, obişnuit. Bic*ard apăru şi el în uşă, în spatele ei. Sweene nu vroia să se uite la el, ca nu cumva să se întâmple din nou lucrul acela ciudat, dar curiozitatea şi o pornire iraţională îi împinseră  privirea spre el. Spre uşurarea ei, de data aceasta el nu"i întoarse privirea. EApresia lui era mult mai controlată, ca şi cum furia Candrei nu l"ar fi atins deloc. ;rivi cu oc*i mi-iţi micul !rup şi se îndreptă apoi încet spre ei. Era un bărbat înalt, dar nu mer!ea !reoi7 ca un atlet, îşi ţinea sub control înălţimea şi trup trupul ul.. (minti intind ndu" u"şi şi de recl reclam amaa pe pent ntru ru Cola Cola %iet %ietet etic ică, ă, Sweene se întrebă cum arăta Bic*ard fără cămaşă. 'resărirea aceea ciudată îi strânse din nou stomacul. #u"i era câtuşi de puţin foame, dar !ura începea să"i lase apă ca şi cum nu ar fi mâncat toată ziua şi tocmai a simţit aroma de  pâine proaspăt coaptă. > femeie se putea re!ala o zi întrea!ă !ândindu"se la Bic*ard. Nu a-un#e acolo, se preveni sin!ură, în tăcere, deopotrivă alarmată şi -enată, dar fusese la prea multe cursuri despre artă ca să nu fie în stare să şi"l ima!ineze fără *aine. %upă felul cum stăteau *ainele pe el, se vedea că era un bărbat muşc*iulos, care nu se ne!li-ase. 8l văzu cu oc*ii minţii, !ol şi întins pe spate şi da, era o privelişte !rozavă. ;artea ;artea tulburătoare tulburătoare era că se vedea pe sine cocoţându"se cocoţându"se peste

el, cu !ândul de a"l săruta din cap până"n picioare, fără să  piardă un centimetru. Si!ur că avea câțiva centimetri foarte interesanţ interesanţi,i, care care ar solici solicita ta multă multă aten atenție.  ? Carson, /ar!o, ce dră!uţ din partea voastră că aţi venit. +ocea Candrei o smulse pe Sweene din micul şi lascivul ei vis cu oc*ii desc*işi. 8şi luă repede privirea de la Bic*ard, conştientă că rămăsese cu oc*ii pe el. 8şi simţi obra-ii luându"i foc şi speră ca faţa ei să nu fi împrumutat culoarea  blestematului ăstuia de pulover. pulover. Candra se apropie de !rup, picioarele ei adorabile fiind subtil eApuse de fusta scurtă a taiorului făcut pe comandă, într" o superbă nuanţă de be-"cupru, care"i dădea strălucire tenului. Sweene studie culoarea ca să"şi distra!ă atenţia, remarcând  bo!ăţia materialului. #u putea deosebi stilul unui desi!ner de al altuia, dar nu uita niciodată culorile. Candra şi /ar!o sc*imbară săruturi aeriene, apoi Candra îşi întoarse farmecul ei electrizant spre senator. senator. (cesta îi luă amândouă mâinile şi se aplecă să o sărute pe obraz, dar de data aceasta nu mai era nimic aerian. %in locul unde se afla, Sweene văzu mâinile senatorului strân!ându"le uşor pe ale Candrei, înainte ca aceasta să se elibereze discret şi să se întoarcă spre Sweene.  ? +ăd că vi s"au oferit de-a răcoritoare  ? Bic*ard, spuse senatorul cu tot sufletul, tonurile lui rotun-ite, moderate de un specialist în arta vorbirii, acoperind complet vocea mai slabă a Candrei, aşa cum se întâmplase şi cu soţia lui. Sweene se întrebă dacă îşi făcuse un obicei din a într întrer erup upee fem femeile eile.. Sena Senato toru rull înti întins nsee mân âna7 a7 Swee Sweene ne vă văzu zu sclipirea din oc*ii lui Bic*ard, care spunea că acesta nu avea nicio intenţie să se oprească şi să stea de vorbă, dar bunele

maniere îl obli!ară să accepte mâna senatorului. Senatorul /c/ilian puse tot ce avea în această strân!ere de mână, folosindu"şi c*iar şi mâna rămasă liberă, într"un !est  prin care, îi spuseseră fără îndoială formatorii lui, transmitea empatie. %ar cu Bic*ard nu i"a ţinut. C*ipul acestuia deveni şi mai impasibil.  ? (răţi !rozav, !rozav, continuă continuă senatorul.  ? %omnule Senator. Senator. Salutul, dacă putea fi numit astfel, sună abrupt. #u eAistă cine ştie ce prietenie aici, îşi spuse Sweene. 6iind atât de aproape de ei, văzu albindu"se oasele de!etelor senatorului şi o clipă mai târziu la fel deveniră şi de!etele lui Bic*ard. ( naibii confruntare, îşi spuse ea fascinată. %in cine ştie ce moti otiv, aversiune sau competi etiţie, sau simplă plă a!resi esiune masculină, senatorul încercase să"i strivească mâna lui Bic*ard. #u fusese o mişcare înţeleaptă, pentru că el deveni repede cel strivit, când Bic*ard sc*imbă rolurile.  ? Cum mer! afacerile) întrebă senatorul încercând să"şi  păstreze eApresia neutră, în timp ce continua să"i strân!ă mâna lui Bic*ard sau pur şi simplu nu şi"o mai putea retra!e c*iar  dacă ar fi vrut.  ? 'rebuie 'rebuie să mear!ă bine, cu economia asta. &luitor, &luitor, nu)  ? #u am de ce să mă plân!. > picătură de sudoare apăru pe fruntea senatorului. >bosit de -oc, Bic*ard renunţă brusc la strân!erea de mână. Senatorul /c/ilian reuşi bărbăteşte să nu"şi maseze mâna dureroasă, deşi impulsul trebuie să fi fost puternic. %a, îşi spuse Sween. #u ar fi fost surprinsă dacă senatorul l"ar fi provocat pe Bic*ard la un Skandenber!. Se întreba dacă animozitatea dintre cei doi eAista din cauza

a ceea ce văzuse ea în oc*ii senatorului când o sărutase pe Candra, sau pur şi simplu pentru faptul că Bic*ard putea face  pipi mai departe decât el. 8n timp ce pe Bic*ard, îşi spuse ea, îl lăsau rece ambele variante, variante, ceea ce era foarte matur din partea partea lui. 8n orice competiţie între el şi senator, ea ar fi fost de partea lui Bic*ard0 poate că nu"l plăcea $ oricum nu"l cunoscuse destul de bine $ dar pe senator îl detestase din prima clipă.  ? (m auzit că plecaţi la Boma, se întoarse Candra spre /ar!o, cu o voce calmă, ca şi cum i"ar fi fost indiferent că asistaseră la disputa dintre ea şi Bic*ard, dar Sweene ştia mai  bine. >biceiul ei de a studia feţele o făcuse alertă la cea mai va!ă sc*imbare de eApresie şi tensiunea din -urul oc*ilor  Candrei era ca un semnal de neon.  ? #u, am amânat"o. Carson are o întâlnire ur!entă mâine dim dimine neaţ aţă, ă, cu preş preşed ediintel ntele. e.  i, ce zicei !e asta) spu pune neaa satisfacţia din tonul ei.  ? (şa că am amânat călătoria călătoria Senatorul începu din nou să converseze cu Bic*ard, vocea lui acoperind"o pe a soţiei şi Candra trebui să se apropie mai mult de /ar!o, să o poată auzi. ;oate că senatorul întrerupea în mod deliberat femeile, ca un mod de a"şi arăta dominanţa, sau poate că efectiv nu observa când vorbeau acestea, ceea ce era şi mai insultător. insultător. Sweene încetă să mai fie atentă, auzind doar cele patru voci care se confruntau, nu şi cuvintele. #u o interesa eAcursia /c/ilianilor la Boma sau părerile despre bursa de valori, indiferent care erau acelea. Se foi nerăbdătoare, !ata să se dispenseze de afacerea asta şi să se întoarcă acasă, la picturile ei. %ar ce mai aştepta şi Bic*ard ăsta) ;uţin îi păsa lui de  părerile senatorului despre piaţa de valori. %oar ştia precis că

în absenţa lui, Candra ar fi fost mai relaAată. Ca şi ea, de altfel, recunoscu Sweene. 8i evita în mod deliberat privirea, de teamă să nu declanşeze din nou le!ătura aceea ciudată. Candra spuse0  ? Sunt atât de bucuroasă că aţi profitat de această ocazie să o cunoaşteţi pe Sweene. Sweene. (uzindu"şi numele, Sweene redeveni atentă şi o văzu pe Candra zâmbindu"i cu căldură.  ? %acă vă face plăcere să vă uitaţi, am aici o mostră a  picturilor ei, dar din păcate niciun portret, pentru că acestea se eAecută la comandă. Sweene rămase tăcută, ţinându"şi mapa strâns sub braţ. #u avea nici cea mai mică intenţie să"şi prezinte lucrările acum. ;lictisită, /ar!o spuse0  ? Sunt si!ură că o să se descurce, dacă o recomanzi tu. Ce mă interesează pe mine cu adevărat este noul +andern despre care ne"ai vorbit. Culorile lui, sunt si!ură, se vor potrivi  perfect în livin!. Sweene se abţinu cu mari eforturi să nu"şi dea oc*ii peste cap. #u o putea acuza pe femeia asta că vroia ca decorul  pereţilor ei să complementeze încăperea, de vreme ce şi pentru ea culorile erau vitale pentru starea ei de bine, dar un +andern) E drept, tipul era foarte căutat în momentul acela, dar era un prost viclean, lipsit de talent, care arunca păleşti de vopsea pe pânză şi numea asta artă.  ? Sunt convinsă că se vor potrivi, conveni Candra arătând cu un !est !raţios al mâinii direcţia spre +andern. Sweene nu avea de !ând să se târască în urma lor. Spuse, ţinându"şi strâns mapa0  ? Eu trebuie să plec.

(vea nevoie de comanda asta, avea cu adevărat nevoie de ea şi se întări să spună ceva politicos şi să facă aran-amente să înceapă după întoarcerea cuplului de la Boma. %esc*ise !ura şi auzi0  ? 8mi pare rău, dar nu vă pot face portretele, doamnă /c/ilian. Sunt de-a ocupată. Cuvintele o surprinseră c*iar şi pe ea. S"au dus bunele ei intenţii, dar a oferit barem o minciună politicoasă, în loc să spună că dispreţuise cuplul din prima clipă şi că nu i"ar fi  putut picta decât dacă le"ar fi adău!at coarne, bărbuţe şi o furcă. Era c*iar mândră de ea0 un cioban tibetan n"ar fi !ăsit o minciună mai bună.  ? Cum) izbucni /ar!o. /ar!o. C*ipul adorabil al Candrei arătă mai întâi uluirea, apoi alarma, ca şi cum ar fi început să"şi ima!ineze toate răspunsurile pe care le"ar fi putut da Sweene la întrebarea mirată a lui /ar!o. %oar că Sweene nu se obosi să se !ândească la vreunul. 'rebuia să iasă de aici înainte ca micul ei strat de toleranţă pentru proşti şi ticăloşi să se tocească şi să spună ceva ce ar fi pus"o cu adevărat pe Candra într"o într"o situaţie situaţie  -enantă. Se întoarse brusc în loc şi o porni spre uşă, înaintând cât de repede putea, fără să aler!e. 8şi mută mapa în mâna stân!ă şi o întinse pe dreapta spre  butonul uşii, dar lân!ă ea apăru brusc o siluetă înaltă şi un braţ îmbrăcat în ne!ru se întinse în faţa ei, blocându"i drumul. (uzi, deasupra capului0  ? ;ermite"mi. i eu eram pe plecare. 2a revedere, domnule Senator, doamnă doamnă /c/ilian. Gai. &luită de noutatea de a i se desc*ide o uşă, Sweene nu se !ândi să"şi stri!e şi ea saluturile de plecare. Ca să fie sinceră,

nu doar !estul curtenitor al lui Bic*ard o blocase, ci apropierea lui. Stomacul îi tresări din nou. Era tulburător să"l aibă c*iar lân!ă ea, când doar cu câteva minute înainte încercase mental să îl evite. Bic*ard lăsă uşa din spatele lor să se înc*idă şi o clipă se aflară sec*estraţi în tăcerea micului vestibul, !eamul fumuriu al uşii eAterioare diminuând lumina soarelui de afară. (poi el o depăşi, desc*ise uşa, mişcarea lui aducându"l aducându" l atât de aproape încât sacoul i se frecă de braţul ei şi Sweene îi simţi parfumul dis discret cret al co collon oniiei. ei. > no nouă uă tresă resări rire re,, însoţ nsoţit ităă de imed edia iatta conştientizare a apropierii de el.  #u, n"avea rost. #"avea rost. Confuză, păşi afară pe trotuar. trotuar. /ai întâi reclama de azi dimineaţă la Cola %ietetică şi acum  /ic%ar!,  /ic%ar!,  dintre toţi bărbaţii. ;oate că o fi lună plină, deşi ciclurile lunare nu i"au afectat niciodată *ormonii. #imic, de altfel. ;oate c"ar trebui să"şi facă o pro!ramare la doctor, să se asi!ure că ovarele ei nu au luat"o dintr"o dată razna, inundând" o cu o supradoză de *ormoni rebeli. #umai că asta ar fi trebuit să i se întâmple în adolescenţă, nu acum. (cum (cum avea treizeci şi unu de ani şi nu avea nici timpul şi nici dorinţa să"şi permită vreo frivolitate *ormonală.  ? Sweene) Bic*ard îşi flutură mâna în dreptul feţei ei şi ea reveni repede în prezent, înroşindu"se când îşi dădu seama că se uita la el în timp ce cântărea starea ovarelor ei.  ? 9artă"mă Ce"ai spus) mormăi mormăi ea. Colţurile !urii lui se arcuiră puţin, ca şi cum şi"ar fi stăpânit un zâmbet.  ? 'e 'e întrebam dacă nu vrei să te duc acasă. 8ncepe să  plouă. C*iar aşa. #u doar !eamul fumuriu al uşii făcuse ca ziua să

 pară sumbră7 soarele strălucitor dispăruse şi cerul se acoperise de nori în timp ce ea se afla în !alerie. ;rivi în sus, când  picături de ploaie începură să stropească trotuarul. 9nstantaneu strânse mapa mai aproape de ea, ca şi cum ar fi  putut"o prote-a cu trupul ei. #u avea altă decizie de luat, nu, când ale!erea era între a"şi păstra uscate sc*iţele sau a lăsa  ploaia să i le distru!ă.  ? /ulţumesc, aş vrea. &nde ţi"e maşina) întrebă ea privind în -ur.  ? C*iar aici. Bic*ard ridică mâna şi un /ercedes cenuşiu înc*is apăru în faţa lor, oprindu"se lin la bordură. Ceea ce o izbi ca fiind mult mai convenabil decât să stea ea la bordură şi să facă înnebunită semne cu mâna la taAiurile în trecere, mai ales că sute de oameni începuseră să o facă, de la primii stropi de  ploaie. Bic*ard îşi puse mâna pe spatele ei, în timp ce se apleca să desc*idă portiera. Contactul era atât de neaşteptat, atât de neaşteptat de plăcut, încât aproape că se clătină. Bevenindu"şi, îndepărtă puţin mapa în timp ce se apleca să intre în maşină, continuând să alunece pe pielea moale ca untul a banc*etei, ca să"i facă şi lui loc să intre. 9nteriorul ei o luase razna0 inima îi  bătea cu putere, plămânii îi erau !rei, stomacul i se strânsese. Era cel mai uluitor lucru care i se întâmplase vreodată. ;ăcat doar că asta nu însemna decât că o luase razna. Bic*ard îşi plie trupul înalt pe banc*etă, lân!ă ea.  ? Edward, o ducem pe Sweene acasă, îi spuse el şoferului.  ? (m înţeles, domnule. Care este adresa domnişoarei Sweene)

(ccentul era uşor britanic, iar ale!erea cuvintelor, c*iar mai mult. Bic*ard i"o dădu şi o clipă Sweene se uită surprinsă la el, amintindu"şi apoi că el era proprietarul clădirii în care locuia. Era surprinsă că nu uitase, dar probabil că !eniile bursei de valori reţin cel mai mic detaliu. 6orţându"se să se relaAeze, se lăsă pe spate, în îmbrăţişarea ultraconfortabilă a pieilor de vacă. /ân!âie banc*eta, încântată de teAtura catifelată şi de mirosul delicios. #imic nu e!ala o piele de bună calitate în  bo!ăţia ei, în luAul ei unic. (poi, copleşită de tentaţie, îi aruncă o privire lui Bic*ard, ca să"l surprindă urmărind"o, zâmbind uşor. Ciudat, niciodată nu" l asociase cu zâmbetul7 era un om prea controlat, c*iar distant, dar acest zâmbet părea natural, ca şi cum ar fi făcut mereu asta. (vu o clipă senzaţia unei apropieri între ei şi buzele ei se rotun-iră şi ele într"un surâs.  ? ;resupun că toleranţa ta la prostie este la fel de -oasă ca şi a mea, spuse el şi zâmbetul i se desfăcu în râs. Era un râs sincer până la %umnezeu şi la naiba, c*iar şi asta îi trimise din nou fluturi în stomac.  ? Credeam că erai !ata să treci direct prin !eamul uşii, aşa de !răbită păreai să ieşi de acolo.  ? #u ştiu cine este mai rău, senatorul sau nevastă"sa. (mândoi mi"au dat fiori.  ? Ceea ce a fost evident pentru toată lumea, cu eAcepţia lor. Gai încerca să se facă invizibil, dar în acelaşi timp nu vroia să plece, să piardă eventualele scântei. +ocea lui Bic*ard era neutră când vorbi despre Gai şi Sweene se întrebă dacă ştia ceva despre relaţia dintre Candra şi asistentul ei. Care putea, cu si!uranţă, să fie moti otivul

divorţului7 Bic*ard nu părea omul care să accepte infidelitatea sau să încerce să o depăşească, luând şedinţe de consiliere matrimonială. ;rimii stropi anunţători de ploaie se transformară brusc într" un potop, !onind pietonii să caute taAiuri sau intrări7 umbrelele se desc*iseră ca ciupercile. Sweene iubea oricum sunetul ploii, dar astăzi era în mod special evocator, făcându"i inima să"i bubuie, aşa cum i se întâmpla de câte ori auzea muzică de violoncel sau de fanfară. &n tremur delicios îi ciupi  pielea şi se îmbrăţişă cu mâinile. mâinile.  ? Edward, porneşte căldura, te ro!. 2ui Sweene îi este fri!.  ? %esi!ur, %esi!ur, sir.  sir.  ? #u mi"e c*iar fri!, ne!ă Sweene, fără să ştie de ce. Constanta ei stare de fri! era oarecum deran-antă, o slăbiciune  pe care nu vroia să o recunoască.  ? (uzul ploii mi"a mi"a făcut pielea ca de !ăină.  ? 'remurai. 'remurai. +rei +rei să"ți dau *aina mea) Se întâmplă din nou, făcându"i să"i tremure viscerele, ca şi cum ar fi trecut peste ea falia San (ndreas. > studiase destul de intens ca să"i observe tremuratul uşor. #u ştia ce era mai tulburător, această conştientizare, sau valul de căldură pe care" l simţi la !ândul de a fi învăluită în sacoul lui, căldura trupului lui transferându"se într"al ei, mirosul lui, învăluind"o. Căldura era binevenită, dar motivul din spatele acesteia, nu. 6ascinaţia  pentru reclama aceea luase barem sfârşit odată cu sfârşitul reclamei. Si!ur, şi această ciudată stare se va sfârşi odată cu coborârea ei din maşină şi îndepărtarea de Bic*ard, dar până atunci trebuia să aibă !ri-ă să nu facă vreo prostie, cum ar fi să se arunce în braţele lui. $sta oare o să"i ridice sprâncenele lui

Edward) ;e ale ei probabil că i le"ar ridica, pentru că în vârful listei !esturilor care nu"i stăteau în caracter era acela de a se arunca în braţele unui bărbat.  ? Sweene) interveni Bic*ard fluturându"şi din nou mâna în faţa oc*ilor ei. i zâmbi din nou. 8şi dori să înceteze cu amândouă. > dată era iritant, dar a doua oară era de"a dreptul deran-ant.  ? Ce e)  ? +rei +rei *aina *aina mea) întrebă el începând de-a să şi"o scoată.  ? (* $ nu, mulţumesc, mulţumesc, iartă"mă, mi"au zburat !ândurile.  ? (m observat. Bic*ard zâmbi din nou, cu oc*ii uşor  mi-iţi. 8n ciuda refuzului, îşi petrecu *aina în -urul ei. (proape că îi veni să !eamă de plăcere. Era eAact aşa cum îşi ima!inase, atât de minunat de plăcut, încât crezu că se va topi. Se cuibări în *aină, tră!ând"o în sus, în -urul feţei şi in*alând inconştient, tră!ând în plămâni mirosul lui, ca un fumător care tra!e din prima ţi!ară de dimineaţă.  ? 'rebuia 'rebuia să fac ceva să acopăr puloverul, spuse el în c*ip de eAplicaţie, pe un ton amuzat.  ? Este blestemat. > să"l ard când o să a-un! acasă.  ? #u te obosi. +i +ina o poartă ce se află dedesubt. 0%, 1umnezeule, şi el a simit la "el. Constatarea a fost ca un pumn în stomac. 8ncremeni, incapabilă să se uite la el, temându"se de ce ar putea vedea în oc*ii lui. (sta nu era doar o aberaţie inspirată de puloverul ei roşu. (sta nu era un ciudat ciclu al lunii. #u putea spune cum de ştia7 cu si!uranţă nu putea fi eAperienţa care să"i spună asta, de vreme ce îşi făcuse o virtute de"a lun!ul anilor să evite să lase relaţii distru!ătoare să"i intre tropăind în viaţă. Bic*ard era al treilea bărbat în decurs de o oră care se uita apreciativ la

ea $ mă ro!, al patrulea, dacă"l punea la socoteală şi pe senator, doar că privirea acestuia fusese mai curând insultătoare decât apreciativă $ dar în cazul lui Bic*ard, era ceva mai mult. #ici măcar încercarea instinctivă a lui Gai de a o seduce nu fusese ca aceasta, dar Gai era un uşuratic, pe când Bic*ard Bic*ard nu era. (r fi fost totuşi tentată, dacă el nu s"ar fi aflat în plin divorţ7 mai mult, un divorţ de o femeie foarte implicată în cariera lui Swee Sweene ne. #u, fii fii sinc sincer eră. ă.  ra  tentată, fără doar şi poate şi împotriva oricărei "ărâme de bun simţ din trupul ei. %ar faptul că era tentată nu însemna că trebuia să dea frâu liber tentaţiei7 o femeie care poate vedea fantome şi care poate face semafoarele să"şi sc*imbe culoarea la apropierea ei, nu avea nevoie de un bărbat în viaţa ei, care să complice lucrurile. Cu fantomele putea să se descurce7 dar nu se putea descurca cu un  bărbat, mai ales nu cu Bic*ard. 9ar motivul pentru care credea că el însemna mai multe neplăceri decât orice alt bărbat, era o întrebare la care nu vroia să se !ândească. 'otuşi, nevoia de a se uita la el, de a"l studia, de a"l urmări, era ceva aproape copleşitor. Ca să"şi ţină privirea departe de oc*ii aceia ne!ri intenşi, ştiutori, şi"o coborî în -os şi se  pomeni uitându"se la mâinile lui. Erau mâini ele!ante, deşi într ntr"un mod aspr aspru, u, îşi spu puse se ea surpr urpriinsă. nsă. 8nt 8ntotde otdeau auna na se !ândise la el ca la un doc*er îmbrăcat scump, dar niciodată  până acum nu"i observase mâinile şi acum se întreba de ce. 6orma lor era frumoasă, având frumuseţea forţei, ca la 1ai!  al lui /ic*elan!elo, cu de!ete lun!i şi vi!uroase. +ăzu ăzu asprimea bătăturilor, câteva cicatrici, un!*iile manic*iurate. Senatorul /c/ilian fusese un prost să"şi măsoare forţa cu acest bărbat.

C*icoti, amintindu"şi.  ? Sunt si!ură că c ă senatorul nu o să mai încerce vreodată să)  i strivească mâna, spuse ea amuzată. Sprâncene ne!re, bine conturate, se ridicară întrebător.  ? (i văzut această cascadorie -uvenilă) -uvenilă)  ? 8*î. ( fost amuzant. %e!etele lui s"au albit, apoi ale tale şi apoi l"a cuprins transpiraţia. Cât pe ce să ovaţionez. Bic*ard râse.  ? E cam relativ stratul tău de civilizaţie. #u mi"am data seama până acum.  ? #u eu eram implicată în competiţia aia de doi bani, sublinie ea uşor iritată că el o credea o sălbatică. Ea se considera era o persoană foarte civilizată. Ea nu i"ar "ar strivi niciodată mâna cuiva, de teamă să"şi nu producă sieşi durere. ;oate că nu era e!al cu a nu dori să"i faci rău cuiva, dar  oricum, rezultatul era acelaşi.  ? #u, nu erai. Bic*ard zâmbi din nou, aproape invizibil. Bidicând privirea, văzu că a-unseseră aproape la apartament.  ? %rumul n"a fost prea lun!, remarcă el şi tonul nu era de încântare. Ea nu"i spusese de ce toate semafoarele ele trecuseră pe culoarea verde sau de ce, în mod misterios, în calea lor traficul  parcă dispărea.  ? +rei +rei să cinezi cu mine în seara asta) Bic*ard se întoarse înapoi spre ea şi într"un fel era parcă mai aproape decât înainte, umărul lui atin!ând"o, piciorul lui stân! lipindu"se de  piciorul ei drept. 8i simţi căldura trupului ca un ma!net, de"a lun!ul între!ii ei părţi drepte, acţionând în ea un impuls nebun de a se apropia şi mai mult, să vadă doar câtă căldură îi poate el transmite. /ultă căldură, parie ea. Ca focul. Să o topească.

 ? %umnezeule /are, nu5 Bic*ard râse.  ? 'e 'e ro!, nu"mi nu"mi cruţa sentimentele5 Sweene se înroşi ca o adolescentă. 8ntr"o zi, poate când va avea nouăzeci de ani, o să înveţe şi ea arta minciunii  politicoase. Se descurcase destul de bine cu /c/ilianii, dar  evident, aceea fusese cota ei pentru un an între!.  ? #u am vrut %oar că ai însemna pentru mine o mare complicaţie, cerându"mi timp şi seA şi c*estii de !enul ăsta, ori ce am acum îmi a-un!e ca să mă descurc. Splendid. El râdea din nou şi când îşi dădu seama ce"i ieşise din !ură, vru să"şi ascundă faţa în mâini. %ar în loc de asta, continuă cu încăpăţânare.  ? i apoi mai este şi Candra. Ea a fost bună cu mine, făcându"mi reclamă, când multe alte !alerii de artă nu ar fi făcut"o. C*iar dacă sunteţi despărţiţi de aproape un an în sfârşit, nu cred că ar fi o idee prea bună. Bic*ard nu spuse nimic o bună bucată de vreme, urmărind"o doar cu o eApresie de nedescifrat.  ? > să te mai întreb o dată, spuse spuse el într"un târziu.  #u"şi dădea seama de ce aceste câteva cuvinte puteau suna aproape ca o ameninţare, dar aşa sunau. Bic*ard @ort* nu era  bărbatul obişnuit să fie refuzat.  ? 6ă asta şi o să te refuz din nou, spuse ea în timp ce /ercedes"ul se opri încet în faţa blocului cu apartamente. 8şi scoase *aina de pe ea şi i"o dădu înapoi şi întinse mâna să desc*idă portiera. Bic*ard îi opri mâna.  ? #u fi cara!*ioasă. #u are rost să te uzi. (m o umbrelă şi o să te conduc până la uşă.

 ? ;ot să mă descurc, mulţumesc. mulţumesc.  ? i mapa) %a, afurisita aia de mapă. 9ar afară ploua cu !ăleata. Sweene se încruntă la el.  ? #u trebuie să fii atât de satisfăcut, mormăi ea ştiind că ieşise învin!ător. învin!ător. Fura i se strâmbă, în timp ce se întindea după umbrelă.  ? Scumpo, tu *abar n"ai cum arăt când sunt satisfăcut. satisfăcut.  #u, dar îşi putea ima!ina şi ima!inea ei mentală îi a!ită din nou stomacul. Bic*ard se aplecă şi o sărută pe !ura bosumflă, contactul fiind delicat şi cald şi devastator.  ? Fândeşte"te la asta, şopti el, apoi desc*ise portiera şi întinzând umbrela în afară, o desc*ise astfel încât să asi!ure un cerc protector. Coborî şi i"o ţinu, în timp ce ea ieşea din maşină.  ? Fândeşte"te la asta, îl imită ea furioasă, făcându"l să râdă.  ? i la naiba cu tine5 Era atât de furioasă, încât nu"i păsă că fusta i se ridicase până la coapse în timpul alunecării pe  banc*etă, spre portiera din partea lui. 2asă"l să se uite7 asta e tot cu ce se va ale!e. 'raversară repede trotuarul spre intrarea acoperită. El avu !ri-ă să"i ferească mapa de ploaie şi ea îi aprecie preocuparea, deşi îi venea să"i ardă un picior. Bic*ard o lăsă acolo şi aler!ă înapoi, la maşina care"l aştepta. 9ar ea nu"l aşteptă să plece şi intră imediat în clădire. El nu avea nevoie să"i fie mân!âiat amorul propriu iar ea avea absolută nevoie să se întoarcă în lumea lumea ei si!ură, si!ură, izolat izolată, ă, departe departe de tenta tentaț ii. (vea nevoie de ordine, nu de dezordine7 de ti*nă, nu de emoţii. %ar mai ales, avea nevoie să picteze. Cu o pensulă în

mână, putea înc*ide lumea afară.

%&PT"L'L T!E *ân!eşte)te la asta. Ei bine, se !ândise. !ândise. 8n ciuda eforturilor  eforturilor  şi până a fi fost pe punctul de a avea un acces de urlet, se !ândise. !ândise. Cu atâtea atâtea ore bune pentru pentru pictat pictat întinzându întinzându"se "se în faţa ei, se pomenea însă stând în faţa şevaletului cu o pensulă leneşă în mână, cu privirea aţintită în !ol, ca o adolescentă năucă. ;roblem emaa, desi!ur, nu era atât atracţia pe care o resimţea Bic*ard faţă de ea, ci atracţia ei faţă de el. Ce o tulbura cel mai mult era neputinţa ei de a înceta să se mai !ândească la el. (lţi bărbaţi se distinseseră prin totala lor lipsă de distincţie7 îi putea uşor scoate din mintea ei, în eventualitatea în care intraseră totuşi acolo, ca să"şi continue viaţa ei obişnuită. #iciunul dintre ei nu o tentase vreodată. %ar  nu putea spune la fel despre Bic*ard. Ce proastă era cu obsesia asta pentru un bărbat. >ricum nu o să iasă nimic din atracţia asta a ei, o să aibă ea !ri-ă, aşa că era o prostie să"şi piardă timpul visând la el. #u că vreun alt  bărbat ar fi avut mai mult noroc, dar faptul că acesta era  /ic%ar!  nu  nu înceta să o uluiască iară şi iară, lovind"o drept între oc*i. %in toţi bărbaţii bărbaţii de pe lumea asta, de la care s"ar fi putut aştepta să"i trezească libidoul până acum ineAistent, Bic*ard nici măcar nu fusese trecut pe listă. Bic*ard era însurat, era însurat cu o asociată a ei de afaceri, iar acum cei doi se aflau în cursul unui divorţ înverşunat, un motiv în plus să stea naibii departe de el. ;erfect. /intea ei primi mesa-ul. (cum, dacă mesa-ul ar  coborî mai -os, poate că ar fi în stare să se apuce de lucru.

;loaia încetase, dar ziua rămânea înnorată şi cu toate că îşi instalase lumini puternice în studiou, nu erau acelaşi lucru ca lumina soarelui. 8n mod normal asta nu ar fi deran-at"o, dar  astăzi, da. (vea nevoie de lumina strălucitoare a soarelui. ;ictase după o foto!rafie pe care o făcuse ea râului St. 2awrence, care rămânea unul din subiectele ei preferate, dar  fără lumina soarelui nu putea obţine culorile potrivite ite. %ez!ustată, vârî pensula în cana cu terebentină, a!itând"o. ;e cine păcălea ea) >ricum, nu putea obţine culorile dorite. %e un an de zile nu mai era în stare să obţină culorile dorite. (r fi vrut să poată arăta cu de!etul orice întâmplare care să fi declanşat în mod evident sc*imbarea, dar nu reuşea. #imic nu"i venea în minte. %e ce să fi remarcat ea semaforul sin!uratic din Claton, trecând pe culoarea verde) (sta se întâmpla întotdeauna. >bservase că plantele ei păreau neobişnuit de fericite, dar la început o pusese pur şi simplu pe seama aclimatizării sau al faptului că dăduse ea peste nişte  plante care puteau înfrunta !ri-a ei sporadică. ;oate că asta şi era, până la urmă. 'otuşi, înainte trebuia să le înlocuiască destul de des, dar acum, indifere erent ce făce ăcea ea, plantele  prosperau. #ici măcar mutarea la oraş nu le perturbase. Crăciunica înflorea într"o veselie de câteva ori pe an,  bromeliile ei erau !rase şi suculente, feri!ile ei, uriaşe, iar  ficusul ei mofturos îşi păstra frunzele indiferent cât de des îl muta prin apartament. Ea nu vroia să fie alt"el.  8şi văzuse părinţii folosindu"şi talentul ca pe o scuză pentru tot felul de de !esturi cumplite, e!oiste, me!alomane şi văzuse dezastrul pe care"l provocaseră în vieţile altora. Ea nu vroia să fie ca ei. Ea vroia să fie o  persoană perfect normală, care, întâmplător, întâmplător, avea talent la

 pictură7 asta o făcea suficient de diferită, dar se putea descurca. %ar un artist care acţionează asupra dispozitivelor  electronice, care afectează natura şi care vede stafii $ aoleu, asta era cu totul altceva. >ftă, în timp ce"şi curăţa pensulele. St. 2awrence ieşea din discuţie astăzi7 oricum nu făcuse cine ştie ce pro!rese. Bâul nu o mai fascina aşa cum o fascinase odinioară, nu o mai atră!ea aşa cum o atră!ea c*iar şi cel mai banal c*ip. 8i apăru în minte c*ipul vânzătorului de *ot do!s, cu tot cu zâmbetu etul lui blând. Sweene îşi înălţă capul, apreciind ima!inea. (răta atât de tânăr în mintea ei, în ciuda părului cărunt. Cum arătase oare la douăzeci de ani) Sau la zece) se !ândi la el ca la un băieţel de şase ani, ştirb din loc în loc, râzând cu toată faţa către lume. 6luierând absentă printre dinţi, Sweene se întinse după caietul pentru sc*iţe. (r fi interesant să"l creioneze la diferite vârste, un cola- de c*ipuri pe aceeaşi pânză, toate, ale lui. Sunt artişti care sc*iţează doar câteva linii, ca să obţină  proporţiile reale, dar Sweene era şi un bun desenator. desenator. %e obicei petrecea mai mult timp decât ar fi trebuit cu sc*iţele  preliminarii, pentru că nu putea rezista să nu mai adau!e umbre şi detalii. Spre încântarea ei, eApresia blândă a vânz vâ nzăt ător orul ului ui nu nu"i "i scăp scăpăă crei creion onul ului ui,, de da data ta acea aceast sta. a. 'otul tul cădea la locul lui, aşa cum nu i se mai întâmplase de multă vreme.  #umele vânzătorului era Eli-a* Stokes. (stăzi îşi înc*ise toneta la ora obişnuită, îşi făcu numerarul, completă etă un formular de depunere, apoi se duse pe -os la bancă, unde stătu cincisprezece minute la coadă. (r fi putut folosi automatul, dar lui îi plăcea să aibă de a face cu oameni, nu cu !ăuri. 8i

 plăcea să plece apoi cu c*itanţa ştampilată în buzunar şi  primul lucru pe care"l făcea când a-un!ea acasă era să pună c*itanţa în dosar. Era foarte !ri-uliu cu *ârtiile, în parte pentru că mama lui fusese la fel, dar mai ales pentru că, devenind adult, văzuse că atenţia pentru detalii îl scutea întotdeauna de necazuri. Eli-a* fusese căsătorit vreme de patruzeci şi patru de ani cu aceeaşi aceeaşi femeie, până la moartea acesteia, acesteia, în urmă cu cinci ani. (u crescut împreună doi băieţi minunaţi, i"au trimis la cole!iu şi au avut bucuria de a"i vedea devenind bărbaţi cum trebuie, obţţinâ ob nând nd slu-b lu-bee bu bunne şi înc ncep epân ândd să"ş să"şii crea creasscă prop propri riiile familii, aşa cum fuseseră şi ei crescuţi. (veai multe satisfacţii în a şti că ai făcut ceva bine, iar Eli-a* ştia că făcuse un lucru  bun cu băieţii lui. %e mult şi"ar "ar fi putut înc*ide toneta eta7 își strân ânssese banii necesari, făcuse câteva investiţii mici dar si!ure, pe care le văzuse prosperând. #u avea nevoie de alţi bani7 Cu (si!urarea Socială şi cu dividendele, putea trăi aşa cum trăia şi acum,  pentru că cea mai mare parte din câşti! continua să mear!ă în contul de economii. %ar de fiecare dată când îl tenta ideea de a se retra!e, se !ândea la băieţii lui şi la cei cinci nepoţi frumoşi  pe care"i avea şi cum fiecare bănuţ pe care"l care"l economisea acum va a-uta la plata educaţiei lor, mai târziu. Ce mare problemă să mai lucreze încă vreo câţiva ani7 şaptezeci părea o vârstă bună, să se retra!ă. ;loaia reîncepu în drumul lui spre casă, !onindu"i pe oameni de pe trotuar. El îşi trase doar şapca mai -os pe cap şi" şi continuă drumul. ;uţină ploaie nu omora pe nimeni. #orii adus ad uses eser erăă cu ei un asf asfinţi inţitt timpu impurriu, iu, ap apri rinz nzân ândd lum luminil nile stradale. +ara se retră!ea !răbită7 putea simţi în ploaie mirosul

şfic*iuitor al toamnei, ca şi cum ar fi coborât direct din Canada. ;rimăvara şi toamna erau anotimpurile lui preferate,  pentru că vremea era mai bună, nici prea caldă, nici prea rece. &ra iarna7 fri!ul îi făcea oasele dureroase. &neori se !ândea să se retra!ă în sud, când va ieşi la pensie, dar ştia că nu"şi va  părăsi copiii şi nepoţii. /ai avea încă trei cvartale până acasă, când strada începu să se de dete teri rior orez eze. e. Străzi răzille erau erau pop opul ulat atee în ulti ltima vrem vremee de c*ipuri dure. Copiii lui ar fi vrut ca el să se mute de aici, doar  că el locuise aici de când cel mai mare dintre ei avea numai un an şi era !reu să laşi în urmă toate aceste amintiri. Soţia lui !ătise mii şi mii de mâncăruri care"ţi lăsau !ura apă în  bucătăria asta vec*e şi el îşi auzise copiii aler!ând pe podelele alea tocite. Soţia lui aran-ase locul destul de frumuşel, de"a lun!ul anilor, aşa încât el nu mai făcuse nimic de la moartea ei şi acum, e drept, totul începuse să se pără!inească. %oar că el efectiv nu dorea să facă sc*imbări. 8ntr"un fel îşi putea aminti mai bine de ea dacă lăsa lucrurile aşa cum le vroise ea. %e obicei era mai atent când mer!ea pe -os, dar de data aceasta, doar de data aceasta, îşi coborî !arda. %intr"o alee apăru un punkist cu oc*i feroce, blocându"i drumul. Eli-a* abia avu timp să observe tenul plin de acnee şi dinţii stricaţi, când partea stân!ă a capului îi eAplodă de durere. 6orţa loviturii îl doborî pe Eli-a* la pământ. ;unkistul se aplecă, îl înşfăcă pe bătrân şi îl târî în umbră. ;oate că nu trecuseră mai mult de patru secunde de când ţâşnise din alee. 8l mai lovi de două ori cu matraca, doar pentru că îi făcea  plăcere, deşi bătrânul nu se împotrivise deloc. (po (poii se lăsă în  -os şi înşfăcă portofelul din buzunarul bătrânului, scormonind după bani şi vârându"i în buzunarul lui, fără să se obosească să

îi numere. Nu eAistau cărţi de credit. Ba*at. %ez!ustat, aruncă  portofelul şi o şterse repede, cu capul în piept. 'oată operaţia,  perfecţionată prin practică, îi luase în -ur de douăzeci de secunde. Eli-a* Stokes, un om !ri-uliu, nu purta niciodată asupra lui  prea mulţi bani. Câşti!ul punkistului fusese de douăzeci şi şapte de dolari. Eli-a* zăcea pe alee, în umbrele amur!ului şi simţea pe faţă ploaia uşoară, dar senzaţia părea ciudat de îndepărtată. 8ntr"o fracţiune de luciditate ştiu că murea şi vroia să se !ândească la copiii lui, dar îşi simţea creierul ciudat iar  feţele copiilor refuzau să se formeze. Soţia lui, totuşi a*, da, iat" iat"oo zâmb zâmbin indu du"i "i cu zâm zâmbe betu tull ei an an!e !eli lic, c, sufi sufici cien entt pe pent ntru ru Eli-a*. 38ncepe  2eopar!y(  2eopar!y( cârâ cârâii mo mode derat rator orul ul,, pron pronun unţâ ţând nd rar  rar  cuvi cu vint ntel ele. e. Swee Sweene ne se inst instal alăă în foto fotoli liul ul ei ultr ultrac acap apit iton onat at,, ultraconfortabil şi îşi vârî picioarele sub ea, cu un bol uriaş cu floricele de porumb. 6ură prezentaţi cei trei concurenţi şi ca de obicei, Sweene le studie c*ipurile, fără măcar să le audă numele. Cel din mi-loc, îşi spuse ea. El o să câşti!e. ;ărea rapid, cu oc*ii vii de inteli!enţă. 8i plăcea să -oace un -oc cu ea însăşi, încercând să !*icească dinainte care va fi câşti!ătorul. 8n ultima vreme nu prea au eAistat provocări.  #orocul ăsta o călca pe Sweene pe nervi. Semafoarele erau una, dar dacă c*estia asta bizară va începe să afecteze  2eopar!y3  2eopar!y3o să înceapă să se enerveze. (dora (dora s*owul acesta. (păru (leA (leA 'rebek 'rebek şi desc*ise concursul, citind cate!oriile.  ? „4criitori !e romane romane poliiste.(  ? 3%ick 6rancis4, spuse Sweene vârând în !ură o floricică sărată.

 ? „5ăuturi $lcoolice.(  ? (bsint, răspunse ea.  ? „Familia /e#ală 5ritanică(.  ? C*arles al <"lea. ;rea uşor. uşor.  ? „&tiină.(  ? 6uziune la rece $ ai vrea tu.  ? „4tate.(  ? %elaware. 8ncearcă să nu fii atât de transparent. transparent.  ? i în sfârşit „4paiul 6traterestru.( 6traterestru.(  ? Iuasar, fireşte. (cesta (cesta era un alt mic -oc al ei, prin care încerca să !*icească întrebările înainte de a auzi indiciile. 8n ultima vreme se descurca foarte bine şi aici. Cam Campion pionul ul care care înc ncer erca ca să"şi ă"şi pă păsstrez trezee titlul lul înc ncep epuu cu 1ăuturi (lcoolice. (leA citi indiciul. Confuz, concurentul se uita la tablă ca şi cum ar fi putut"o forţa să"i ofere răspunsul. Se auzi soneria şi intră în -oc concurentul de la mi-loc.  ? (bsint, spuse el. Sweene se întinse după comandă şi opri televizorul fără să mai aşt aştep eptte co conf nfiirmar rmarea ea lui lui (leA leA că aces acesta ta era era răspu ăspuns nsul ul corect. 8n ultima vreme !*icea întotdeauna. Se simţea a!itată, mai neliniştită decât îşi putea aminti să mai fi fost vreodată. Bidicându"se în picioare, se duse la fereastră şi începu să se uite afară, la ploaie. (dora ploaia7 în mod normal, o liniştea. %ar în seara aceasta, ma!ia nu funcţiona. 8n mod clar că nu atracţia ei fizică pentru Bic*ard o adusese în starea aceasta. 6ireşte, era surprinsă, pentru că în mod normal nu i se întâmpla ei aşa ceva, dar până la urmă nici nu era cine ştie ce scofală. 6emeile sunt tot timpul atrase fizic de  bărbaţi. Sweene alese varianta uitării şi !ata. %oar că atracţia

fizică fusese serioasă. ;utea înţele!e de ce oamenii acţionau iraţional când se aflau sub influenţa ei, ca să zicem aşa. Lormonii erau la fel de puternici ca şi w*iske"ul şi de două ori mai parşivi.  #u, îşi spuse ea, nu era vorba de Bic*ard şi de neobişnuit de  puternica ei reacţie faţă de el. Ea luase de-a decizia în privinţa asta şi"şi scosese totul din minte să zicem. (sta era altceva, o profundă senzaţie de nelinişte, care nu avea nimic de a face cu starea ovarelor ei. Se simţea tristă, profund mâ*nită şi nu ştia de ce. 8ncercă să mai tra!ă câteva linii, dar nu se putu concentra. 'elevizorul nu o atră!ea şi în final se instală cu o carte, înfăşurată în pătură şi reuşi să rupă o oră bună de lectură, înainte de a deveni atât de somnoroasă încât începu să"i pice capul. Era abia ora nouă seara, dar Sweene îşi spuse că de vreme ce era atât de somnoroasă, de ce să nu se ba!e în pat) 8ncepu din nou să plouă şi Sweene se !*emui în aşternuturi, cu un oftat de pură plăcere. ;ătura electrică îi ţinea  patul cald şi plăcut7 să te !*emuieşti în el era ca şi cum te"ai te" ai fi !*emuit într"un cocon. Se întinse, frecându"şi de!etele de la  picioare de pătura caldă şi în câteva minute adormi. ;uţin după miezul nopţii începu să se a!ite sub cuverturi, împin!ând cu mâinile. /ormăia sunete care nu erau c*iar  cuvinte. 8şi a!ita capul pe pernă şi pleoapele începură să i se zbată. Bespiraţia îi deveni rapidă şi !reoaie, ca şi cum ar fi aler!at. (poi se linişti. ;ână şi respiraţia i se opri o bună bucată de vreme. 8ncepu să respire din nou. %esc*ise oc*ii, a căror eApresie era îndepărtată. Se ridică din pat şi în linişte, fără să aprindă

nicio lumină, traversă desculţă apartamentul, spre atelier. #u aprinse nici aici luminile, dar lumina incoloră care venea din stradă îi era suficientă ca să înainteze prin încăperea mare, încărcată, fără să se lovească de nimic. 8n -urul atelierului se aflau câteva şevalete, cu pânze în diferite stadii de lucru. Scoase una dintre pânze şi o puse pe o masă, apoi luă o pânză nouă şi o montă în locul ei, pe şevalet. /işcările ei erau precise când luă un tub şi stoarse pe paletă un !lob de roşu strident. ;rima tuşă pe întinderea pânzei imaculate imaculate lăsă în urmă o violentă violentă dâră de roşu. (poi (poi Sweene se întinse după ne!ru. /ult ne!ru. Bămase acolo două ore, pensula mişcându"i"se cu tăcută îndemânare. #u auzi sirenele, când o maşină de pompieri trecu în viteză pe stradă, sub ferestrele ei. #u simţi fri!ul care" i cuprinsese picioarele reci. #ici măcar o sin!ură dată nu dârdâi. 1rusc, se dezumflă ca un balon înţepat. /ai afundă o dată  pensula în vopseaua nea!ră şi retuşă ceva în partea de -os. (poi aşeză cu !ri-ă pensulele în terebentină şi ieşi din atelier  la fel de tăcută cum intrase, refăcând paşii prin apartamentul întunecat, o femeie delicată, cu picioarele !oale, în pi-ama, cu  părul ondulat revoltându"se în -urul umerilor. umerilor. /işcându"se la fel de tăcută ca o fantomă, se întoarse în dormitor şi în cuibul cald al patului ei. (larma sună la şase treizeci. Sweene scoase bâ-bâind o mână de sub cuverturi şi îi aplică o lovitură ceasului, ca să oprească z!omotul neplăcut. (roma cafelei o smulse din pat. 8şi trase pe ea o perec*e de şosete !roase şi o porni stân!aci, ca monstrul lui 6rankenstein, spre bucătărie. (şa cum făcea în

fiec fiecar aree dimi dimine neaţ aţă, ă, îi înăl înălţă ţă %o %om mnu nulu luii o tăcu tăcută tă mulţu ulţum mire ire  pentru miracolele electronicii şi pentru cafeaua care o aştepta. Cu prima cană în mână, cu prima sorbitură prea fierbinte încălzind"o în traseul ei în -os pe !ât, deveni suficient de trează ca să nu verse cafeaua pe ea, în drum spre duş. ece minute mai târziu, complet trează şi încălzită, îmbrăcată în sveter şi ţinând în mână cafeaua acum"abia"  băubilă, intră în atelier, locul cel mai îndră!it de ea, pe lumea asta. 8ncăperea se afla într"un colţ de clădire, ceea ce însemna că av avea ea fere ferest stre re pe am ambi biii pe pere reţi ţi.. %e fapt fapt,, am ambi biii pe pere reţi ţi erau ferestre, mari, înalte, care arătau ca nişte ferestre de fabrică, deşi nu credea că în această clădire fuseseră vreodată ateliere. 8n zilele însorite, lumina era fantastică. 'otuşi, era încă prea devreme pentru asta, aşa încât acţionă cu o lovitură scurtă întrerupătorul şi încăperea fu inundată de o lumină aproape orbitoare. 2uminile instalate de ea erau nişte lămpi uriaşe, rotunde, din metal, care atârnau din tavan şi revărsau în -os o incredibilă cantitate de waţi. 8n încăpere nu eAistau umbre, ceea ce era formidabil, dar ea prefera totuşi lumina naturală. 8şi cunoştea atelierul pe dinafară. ;rimul lucru pe care"l observă a fost pânza de pe masă. 8ncruntându"se, se duse într" acolo. Era pânza cu râul St. 2awrence şi ştia că nu o pusese pe masă7 o lăsase pe şevalet. Se simţi străbătută de un fior. Cine mutase pânza şi când) în locul ei se afla acum o altă pânză şi Sweene se uită la ea îndelun!, ciudat derutată, înainte de a se apropia de şevalet, plimbându"se în -urul lui să îl studieze. Băm Bămase ase foar foarte te tăcu tăcută tă,, cu oc oc*i *iii ei alba albaşt ştri ri lar lar! de desc sc*i *işi şi,,  privind la tablou. 1uzele i se albiră, de!etele i se încordară pe cană.

Era cumplit. Era cel mai urât lucru pe care"l văzuse vreodată. &n bărbat întins pe spaţiul murdar, plin de !unoi, dintre două clădiri. tia eAact la ce anume se uita, c*iar dacă cele două clădiri nu erau decât două eAcrescenţe ne!re, de fiecare parte, dând într"un fel impresia de înălţime. Ceva era rău cu capul bărbatului. 8n -urul nărilor avea o mică baltă de sân!e şi din urec*ea stân!ă se prelin!ea un fir roşu, curbându" se sub urec*e şi picurând de aici în părul cărunt. > clipă se uită la c*ipul pictat fără a"l recunoaşte. >c*ii erau desc*işi, !oi, cu luciul morţii pe ei. %ar văzu apoi structura feţei pe care o sc*iţase de atâtea ori. Era bătrânul vânzător de *ot do!s. ;rimul ei !ând iraţional care"i veni în minte, sub impulsul furiei, a fost că cineva pătrunsese în apartament şi pictase tabl tablou oull aces acesta ta tulb tulbur urăt ător or.. %ar %ar lo!i lo!ica ca îi ev evid iden enţi ţiee idio idioţe ţeni niaa acestui scenariu. /ăcar stilul, deşi nu c*iar atât de detaliat ca de obicei, era al ei. Stilul şi semnătura ei, mâz!ălită în colţul de -os, din dreapta, îi spuneau că ea pictase tabloul. Sin!ura problemă era că nu"şi amintea nimic.

%&PT"L'L P&T!' 2a ora nouă sună telefonul. Sweene era încă amorţită de şoc şi atât de în!*eţată încât nu părea să se poată încălzi, indiferent câtă cafea ar fi băut. Be!lă termostatul la douăzeci şi opt de !rade, refuzând să"l ridice mai mult. 1uletinul meteo local, transmis de o femeie eie atât de vorbăreaţă încât lui Sweene îi venea să"i ardă una, îi spusese că ziua avea să fie frumoasă, cu maAime de peste douăzeci şi trei de !rade. >amenii mer!eau pe stradă în mâneci scurte, copiii încă mai

 purtau pantaloni scurţi iar ea dârdâia de fri!. Simţea ca şi cum miezul fiinţei ei se transformase în !*eaţă, fri!ul venindu"i mai curând de dinăuntru, decât din afară.  #u se putea linişti ca să picteze, nici măcar ceva care să nu o mulţumească. %e câte ori vedea pictura aceea !roaznică a  bătrânului vânzător de *ot do!s, îi venea să plân!ă, ori ea nu era !enul de femeie smiorcăită. %ar se simţea tristă ca şi cum ar fi fost în doliu şi când sună telefonul, smulse receptorul fericită de o sc*imbare, de o diversiune.  ? Candra la telefon. (m nimerit bine) îi sună în urec*i vocea caldă a Candrei. Sween îşi îndepărtă din oc*i o buclă rebelă.  ? Ca întotdeauna. Cât despre ieri Candra o întrerupse, râzând.  ? #u"ţi cere scuze. Eu ar trebui să fac asta. %acă m"aş fi !ândit puţin înainte, aş fi ştiut că nu"i vei putea suporta. /ar!o întrece puţin măsura, deşi, spre apărarea ei, Carson este suficient ca să"l facă până şi pe un sfânt să"şi iasă din fire.  ? Este leşinat după tine. 2a naiba, nu a vrut să spună asta. 8i plăcea de Candra, !ârele nu depăş depăşis iser erăă nicio!ată linia !intre !ouă   prietenoase asociate în afaceri şi prietene. i oricum, conversaţiile intime nu erau punctul ei forte. Candra însă nu avea asemenea reţineri. Spuse râzând0  ? Carson leşină după orice femeie. %acă ai spune că este ca un câine, ai insulta comunitatea canină. %esi!ur, ştie cum s"o facă, de aceea şi stă /ar!o cu el. Sweene nu spuse nimic, ştiind că orice ar fi ieşit din !ura ei ar fi fost nepoliticos, iar /c/ilianii nu făceau parte doar  !in cercul social al Can!rei, erau  şi clienţii ei. #u ar fi fost

diplomat să îi insulte. 8i era !reu să tacă, dar reuşi.  ? 'e"am 'e"am văzut ieri urcând în maşina lui Bic*ard, spuse Candra după o scurtă pauză, cu o uşoară ezitare în !las.  $%, nu. Badarul lui Sweene începu să ţăcăne alarmant.  ? 8ncepuse să plouă şi eu eram cu mapa, aşa că m"a condus acasă. Strânse Strânse tare receptorul, receptorul, sperând sperând că discuţia discuţia se va opri aici şi Candra va trece la alt subiect. %ar nu avu noroc.  ? Bic*ard poate fi foarte curtenitor. curtenitor. Educaţia provincialilor  din +ir!inia.  ? #u am ştiut că este din +ir!inia. ir!inia. Msta părea un teren si!ur.  ? 8ncă nu şi"a pierdut complet accentul. 9ndiferent cât l"am implorat eu, a refuzat să ia lecţii de dicţie, ca să scape de el. Sweene nu credea că"i remarcase vreodată accentul, deşi acum că se !ândea la asta, vorba lui c*iar avea o oarecare tără!ăneală în ea. +ir!inia nu era c*iar fundul Sudului, deşi după Candra, Bic*ard ar fi vorbit ca un ţărănoi needucat, din sud. Sweene nu vroia să discute despre el7 doar !ândul la el o făcea să se simtă stân-enită. i mai ales, nu vroia să discute despre el cu în"curând"fosta"lui"soţie. Candra continuă cu de!a-are0  ? tii că divorţăm. Este o decizie reciprocă. Bic*ard şi cu mine ne"am răcit în ultima vreme şi curând după mutarea ta aici, ne"am separat şi am depus actele pentru divorţ. divorţ. Se poartă ca un ticălos în ce priveşte înţele!erea de parta-, dar presupun că era un lucru de aşteptat. &n divorţ nu este c*iar o procedură  prietenească, nu)  ? #u, de obicei.

%acă răspunsurile ei nu îi ofereau Candrei încura-ări, poate că aceasta o să obosească şi va trece la altceva.  ? (* Bic*ard ţi"a ţi"a spus ceva, ieri) 'onu null ezi ezitan antt rev even enis isee în !las !lasul ul Cand Candre rei. i. Sween weenee av avuu senzaţia că acesta era de fapt adevăratul mobil al telefonului.  ? %espre ce) C*iar reuşise s"o spună pe un ton indiferent. Era mândră de sine şi iritată, în acelaşi timp. #u avea niciun motiv să se simtă vinovată, de vreme ce refuzase invitaţia lui Bic*ard la cină, dar, în mod evident, lo!ica nu avea nicio le!ătură cu vinovăţia.  ? %espre divorţ.  ? #u, nu a pomenit nimic. nimic. Senzaţia de uşurare o inundă pe Sweene, pentru că fusese în stare să spună ceva ce era totalment totalmente, e, sută la sută, adevărat. adevărat.  #u era bună la !enul ăsta de subterfu!ii, c*iar dacă absolut tot ce spusese era corect, cel puţin în vorbe dacă nu în spirit.  ? Sincer, nici eu n"am crezut c"ar face"o, pentru că este al naibii de discret. Se simţea amărăciune în cuvintele ei. Candra făcu o pauză.  ? 2a !alerie am observat că nu"şi mai dezlipea oc*ii de la tine. Sentimentul acela de stân-eneală se intensifica pe măsură ce înainta în sus, ca un vierme, pe spinarea lui Sweene. Ea nu vroia asta. Ea nu vroia să fie prinsă în mi-locul divorţului lor. 'ot ce vroia ea, era să uite că fusese luată prin surprindere de nişte *ormoni dere!laţi şi pentru o clipă răspunsese atracţiei lui.  ? ( fost atât de al naibii de discret de când ne"am despărţit, încât c*iar dacă a avut vreo iubită, nu am fost în stare să aflu nimic. 9eri, când am văzut cum se uita la tine ei bine, am

devenit curioasă. %a, si!ur. Era clar, amărăciune, îşi spuse Sweene. 9ar ea vroia să pună o dată punct discuţiei.  ? ;oate că nici nu a avut vreuna. Candra râse.  ? Ce, Bic*ard fără seA) #u e !enul lui. >ricum, ce am vrut să"ţi spun este că nu mă deran-ează dacă între tine şi Bic*ard ar eAista ceva. Suntem despărţiţi de aproape un an, deci, firesc, şi eu mi"am continuat viaţa. (m cunoscut pe cineva care"mi  place foarte mult şi cu care mă simt mult mai confortabil decât m"am simţit vreodată cu Bic*ard. 2ui Sweene nu"i veni în minte nimic potrivit de spus.  7ulumesc, ieşea din discuţie. %e fapt, de ce naiba a sunat"o Candra să"i spună asta) Să"i su!ereze cumva că în cazul în care între ea şi Bic*ard c*iar ar începe o le!ătură, va trebui să" şi !ăsească pe altcineva care să"i vândă tablourile) #u avea sens, pentru că Sweene nu"şi făcea iluzii în ce priveşte valoarea ei în oc*ii Candrei7 !aleria lucra cu artişti care făceau mult mai multe vânzări decât ea. #u, telefonul acesta fusese dat din pură curiozitate, din ciudata neputinţă a cuplurilor  înstrăinate să lase ca totul să mear!ă lin, deşi se aflau implicaţi în c*irur!ia le!ală care"i va despărţi. Ei bine, ea nu vroia nicio parte din asta. Se înfioră şi se întinse întinse după o pătură pătură în care să se înfăşoare înfăşoare în timp ce încerca încerca să se !ândească la o modalitate de a ieşi în vârful picioarelor  din terenul minat al acestei conversaţii. %ar cum un răspuns era de aşteptat, spuse într"un târziu0  ? Sper să fii cât se poate de fericită. %a. Suficient de inocent. Candra râse, părând sincer amuzată.

 ? (*, mă îndoiesc că va fi ceva permanent. +iaţa +iaţa este prea scurtă şi prea plină de bărbaţi, ca să"mi asum riscul unei alte !reşeli. %ar mărturisesc că speram ca Bic*ard să fie interesat de tine.  ? ;oftim) Cuvântul sunase tremurat tremurat de surpriză. Candra râse din nou.  ? #u fi atât de şocată. ;uţin îmi pasă dacă are o iubită sau zece. #u"l urăsc7 nu"i doresc boala. #u vreau decât să înceteze să fie atât de încăpăţânat în ce priveşte înţele!erea de parta-, ca să putem termina odată şi să mer!em fiecare mai departe. %acă ar fi interesat de cineva, poate că ar vrea să finalizeze odată divorţul ăsta, ca să fie liber. 8l cunosc pe Bic*ard, ştiu cum este când i se pune pata pe o femeie. > clipă, vocea Candrei se înmuie, încălzită de amintire şi ea c*icoti uşor.  ? (m trăit clipe "oarte frumoase. Sweene ar fi fost !ata să"i spună că Bic*ard îi  propusese  propusese o întâlnire. +roia s"o întrebe eAact cât de frumoase clipe îi poate oferi Bic*ard unei femei. > fracţiune de secundă cuvintele îi stătură pe limbă ca nişte bile de rulment, !ata să se rosto!olească. ;recauţia o făcu să şi le în!*ită la loc. 8l refuzase pe Bic*ard, deci nu avea niciun rost să se pună sin!ură în mi-locul acestei situaţii. i nici nu vroia să sc*imbe  păreri ca între fete sau să afle cât de bun era Bic*ard ca amant. Efectiv nu mai suporta această conversaţie ciudată, aşa încât sc*imbă cu subtilitate subiectul.  ? /"am !ândit să aduc câteva piese noi la !alerie. !alerie. (poi se strâmbă7 la naiba, de ce trântise c*estia asta) %e ce nu putuse inventa altceva) %oar nu avea de !ând să arate nimănui în ce *al se transformase pictura ei. Candra râse

şi trecu la afaceri.  ? Fata cu Bic*ard, da) /i"ar face plăcere să"ţi văd noile lucrări. /i"am făcut !ri-i pentru tine7 nu ai mai fost productivă ca odinioară.  ? (*, ba da, mormăi Sweene. Sweene.  ? tiu, tu crezi că sunt prostii. Becunosc, m"a ros curiozitatea, dar nu am vrut să"ţi forţez mâna. Când poţi să mi le aduci) +reau +reau să fiu si!ură că mă !ăseşti aici. 2a naiba, se an!a-ase. Se uită afară pe fereastră, la vreme.  ? %acă nu începe din nou să plouă, ce"ai zice de după" amiaza asta)  ? Splendid. #u am nicio întâlnire, aşa că o să fiu acolo. #e vedem atunci. Sweene înc*ise telefonul, apoi îşi strânse mai mult pătura în -urul ei. 2a naiba, la naiba, la naiba. %eci asta era. 'rebuia să ducă acolo câteva pânze, să lase şi pe altcineva să le vadă. Se c*irci la !ândul acesta, dar barem acum va afla dacă ceea ce picta ea în ultima vreme era !roaznic sau vandabil. 9ncertitudinea asta le!ată de munca ei era cumplită,  paralizantă. 'remură violent şi în-ură în barbă. 2a naiba, de ce nu se  putea încălzi) Candra puse receptorul la loc, apoi se întinse, cu capul spri-init pe braţe. > mână mare, caldă, îi mân!âie fundul !ol.  ? #u ai avut noroc, nu) Ni"am spus eu. Gai se aplecă şi începu să"i depună săruturi apăsate pe şira spinări ării, mai interesat de libidoul lui decâ ecât de !ri-ile ei financiare. 8n mod normal, Candrei îi plăcea să facă seA cu Gai. Era suficient de tânăr ca să fie obsedat de seA, dar destul de în

vârstă ca să fi dobândit ceva pricepere. Besimţea un anume sentiment de libertate când era cu el, pentru că era atât de înnăscut preocupat de propria"i persoană încât ea nu"şi făcea niciun fel de probleme în a se focusa în totalitate asupra ei însăşi, ceea ce"i intensifica plăcerea. (cum (cum totuşi, o irita faptul că el nu părea să priceapă cât de important era ca Bic*ard să înceteze să mai fie atât de încăpăţânat în ce priveşte condiţiile de divorţ. Se scutură de sărutările lui şi"şi în!ropă faţa în  pernă. El însă se apropie mai mult de ea, împin!ându"şi erecţia umedă în piciorul ei. /âna de pe fundul ei se curbă în -os, cu de!ete eAploratoare.  ? 8ncetează, spuse ea enervată, scuturându"şi fundul ca să"i înlăture mâna. #u mai am c*ef. i ar trebui să fii şi tu în!ri-orat. %acă Bic*ard nu se răz!ândeşte în privinţa banilor, o să rămâi fără slu-bă.  ? /ai sunt şi alte slu-be, spuse el pe un ton de încântată indiferenţă, încât îi veni să"i ardă una. %ar el îşi furişă din nou mâna între picioarele ei, de data aceasta strecurându"şi două de!ete direct în ea. 8n ciuda ei, nu"şi putu stăpâni automata arcuire a spinării.  ? #u cu cât te plătesc eu.  ? > să mă descurc. Gai începu să"şi mişte de!etele încet, înăuntru şi înafară, iar  Candra muşcă perna ca să"şi stăpânească oftatul. E!oul lui era şi aşa, prea îndea-uns. ;entru că era atât de enervată pe el, se foi încă o dată, îndepărtându"l din nou.  ? i tu te z!âiai ieri la Sweene. Sweene. Credeam că nu e !enul tău.

&n zâmbet leneş îi arcui lui Gai !ura senzuală.  ? Eu nu sunt !enul ei. Sweene este seAi şi tot părul ăla le dă idei bărbaţilor. 9ar felul în care puloverul acela roşu îi învăluia sânii, era ceva.  ? #u am remarcat, spuse Candra cu răceală.  ? (sta mă face să mă simt uşurat, scumpo. Gai se aplecă şi începu din nou să o sărute pe şira spinării, de data aceasta mai aproape de cele două !ropiţe !emene de deasupra fundului. 8i  plăcea ideea unei Candre !eloase, ori tocmai asta simţise în vocea ei.  ? %ar crede"mă, sânii ei sunt !rozavi. Candra deveni ri!idă de furie şi el alese acest moment ca să"şi împin!ă din nou de!etele în ea, ştiind că ri!iditatea ei o va face mai puţin receptivă, va face penetrarea mai dură. &neori, Candrei îi  plăcea să fie tratată cu puţină duritate. Candra îşi reprimă un !eamăt şi el ştiu că învinsese. %ormitorul rămase tăcut câteva minute, eAceptând respiraţia ei mai !rea şi foşnetul aşternuturilor, sub mişcările lor. Gai continuă să o eAcite cu de!etele, până când pulpele ei se relaAară şi se îndepărtară.  ? 6ă"o, îi porunci ea furioasă şi imediat Gai se mişcă în spatele ei. Candra se ridică puţin în !enunc*i, înălţându"şi fundul şi oferindu"i lui un acces mai bun. %e!etele fură înlocuite de împin!erea dură, mătăsoasă, a falusului. Candra oftă şi uită de !ri-i, ca să se concentreze mai bine asupra  plăcerii fizice. Gai n"o să rămână în prea-mă dacă ea o să"şi  piardă afacerea, dar acum era aici, aşa că de ce să nu se folosească de el cât timp îl avea) %ar de îndată ce terminară şi ea îşi recăpătă suflul, !ri-ile o invadară din nou. Cât sperase ea că nu"l interpretase !reşit pe

Bic*ard, ieri la !alerie. %acă avea o le!ătură cu Sweene, ar   putea fi mai înţele!ător faţă de condiţiile ei, doar ca să scape odată de divorţ şi să se poată concentra asupra noii lui relaţii. Candra oftă. 6usese o lovitură cu bătaie lun!ă, dar în momentul acesta era suficient de disperată ca să se a!aţe şi de un pai. %in nefericire, Sweene era atât de indiferentă la orice nu însemna munca ei, încât probabil nici nu va observa că un  bărbat este atras de ea, până când acesta nu"şi va scoate *ainele şi c*iar şi atunci ar putea crede că el nu vrea decât ca ea să"i facă o sc*iţă. Bic*ard Bic*ard nu era bărbatul bărbatul care să fie vioara a doua în viaţa unei femei, nici măcar în faţa talentului, ori Sweene era în mod indiscutabil, talentată. Fri-ile o rodeau pe dinăuntru. %acă Bic*ard ar ceda $ nu, nu avea rost să se amă!ească cu tot felul de !acă. Era ca şi cum ţi"ai planifica viitorul pe un ipotetic câşti! la loterie0 inutil. tia tia că nu nu"ş "şii ad admi mini nist stra rase se bine bine ba bani niii nici niciod odat ată. ă. (vuses usesee întotdeauna din belşu!, mai întâi banii tatălui ei, iar când aceştia se duseseră, a apărut Bic*ard. %ar nu era proastă şi mai învăţase ceva din !reşelile ei. Cu profitul din !alerie şi cu alocaţia pe care convenise Bic*ard să i"o plătească, va reuşi să  $ nu cum ar fi vrut ea, dar o să se descurce $ să"şi plătească muntele de datorii care atârnau deasupra ei. (sta era adevărata problemă. Când se !ândi la totalul datoriilor, o apucă transpiraţia. (cum că era de una sin!ură, suma o cocoşa. %upă despărţire, îşi permisese să trăiască pe  picior mare, mobilându"şi apartamentul cu tot ce era mai scu cum mp şi făcu făcusse cât câtev evaa eA eAcu curs rsii ii foar foartte co cosstisit isitoa oarre şi îşi înnoise !arderoba. 8ntr"un fel, nu fusese convinsă că Bic*ard era serios în privinţa divorţului şi c*eltuise toţi aceşti bani ca să"l pedepsească pentru că o speriase în *alul ăsta. %oar că el

se dovedise al naibii de serios şi nu avea nici cea mai mică intenţie să"i plătească noile datorii pe care, dacă ar fi vrut, le" ar fi putut plăti din banii lui de buzunar fără să ie simtă lipsa. Candra îşi reprimă o undă de re!ret. 2a ce bun să ret retreze rezeas ască că trecu recutu tull, când când Bic*a ic*ard rd era, era, fără fără sper speran anţţă, de domeniul trecutului. 'oate încercările ei de a"l readuce la sentimente mai bune fuseseră respinse. tia că o părticică infimă din ea îl va re!reta întotdeauna. #u era vorba doar de seA, deşi %umnezeu îi era martor că fusese seA fierbinte, cei  puţin în primii cinci ani. #iciunul dintre ceilalţi iubiţi ai ei nu l"a e!alat vreodată pe Bic*ard. Ceea ce îi lipsea ei însă cel mai mult, era si!uranţa. si!uranţa. Bic*ard Bic*ard era un bărbat foarte si!ur, o stâncă pe care te puteai întotdeauna spri-ini. (tributele lui sunau ca o reclamă pe o sin!ură coloană0 de încredere, inteli!ent, cu un bun simţ al umorului, un amant minunat, de onoare. 8n niciun caz, a nu se uita 3de onoare.4 (furisitele lui de standarde erau atât de sus, încât ai fi zis că se născuse în ;alatul 1uckin!*am şi nu într"o mică fermă împuţită din vestul +ir!iniei. 'otuşi,  #reşeala  #reşeala "usese a ei.  tiuse foarte bine cum va reacţiona el când va afla de avort. 6usese atât de !ri-ulie,  plătind în numerar ca el să nu !ăsească cumva vreun cec sau vreo c*itanţă de la o carte de credit. #u îi  plăcuse  ei ideea avortului, dar nu văzuse altă soluţie. #u"şi dorea un copil7  #iciodată nu"şi dorise copii, nici când era tânără şi proaspăt măritată şi îndră!ostită până peste urec*i de el. #ici varianta de a avea un copil şi de a"l da spre adopţie nu era o  posibilitate, pentru că Bic*ard ar fi murit înainte de a permite să se întâmple aşa ceva. i nu atât creşterea unui copil i se  părea ceva respin!ător, respin!ător, cât starea efectivă de sarcină, ideea de

a"l simţi zvârcolindu"se în ea ca nu ştiu ce larvă, distorsionându"i trupul şi distru!ându"i viaţa.  #u, avortul fusese sin!urul răspuns. 6loarea căsniciei lor se ofilise de mult, de când Bic*ard descoperise mica ei aventură cu cu cum m îl c*ema) #u fusese ese ceva importan antt, doar un divertisment de moment. 8i trebuise atunci toată puterea ei de convin!ere ca să împiedice destrămarea căsniciei lor, iar după aceea fusese eAtrem de precaută cu aventurile ei7 pentru ea nu însemnau ceva serios, dar ştia că Bic*ard nu o să !ândească la fel. 'otuşi, nu avea nicio îndoială că ar fi reuşit să !ăsească o cale de a rămâne împreună, dacă ea nu ar fi băut atâta, dacă nu s"ar fi certat atâta, dacă nu ar fi fost atât de furioasă şi nu ar fi aruncat cu vorbele în el ca şi cum ar fi fost pietre, doar pentru  plăcerea de a"l răni. %acă, dacă, dacă. Freşeala fusese finală. Căsnicia lor, în toate sensurile, eAceptându"l pe cel le!al, se sfârşise pe loc. 8şi acceptase vinovăţia. %ar asta nu însemna că va accepta indiferent ce binevoia Bic*ard să"i dea. Sperase că va avea o le!ătură cu Sweene, pentru că Sweene, dincolo de ciudăţeniile ei, avea o inimă bună. /ai mult, Candrei îi plăcea sincer de Sweene şi spera că sentimentele erau reciproce. Bic*ard era în stare să facă multe ca să"i placă unei femei pe care o dorea, aşa cum bine ştia ea. %acă el o dorea pe Sweene, iar Sweene îl îndemna să fie !eneros, atunci eAista şansa ca el să facă ce vroia ea. 'otuşi, după ce vorbise cu Sweene, Candra îşi spuse că scenariul acesta murise. Fândurile ei se îndreptară spre un alt  plan pe care şi"l formulase. #u"i plăcea prea mult, nu era fără risc, dar în clipa asta i se părea că cel mai bine era să parieze  pe Carson /c/ilian.

Când dansezi cu diavolul, sau când te culci cu el, nu e rea ideea de a descoperi tot ce poţi despre el şi să"ţi iei măsuri de  protecţie. Ea ştia multe despre Carson, lucruri pe care el nici nu le bănuia, dar de care poate că nici nu va trebui să se folosească. folosească. ;oate va reuşi să"l facă să creadă că fusese copilul lui7 nu era imposibil, deşi era si!ură că Bic*ard era tatăl. %a, c*estia asta ar putea funcţiona. Să"i spună despre avort, să"i spună că aflând, Bic*ard a presupus că fusese copilul lui şi că acesta era de fapt motivul divorţului. (sta îl va obli!a pe Carson să"i acopere o parte din obli!aţiile ei financiare. %a,  prefera să o rezolve astfel. 9ar dacă o s"o refuze, atunci va scoate artileria !rea.

%&PT"L'L %#% 6ri!ul devenea tot mai cumplit. Sweene stătea !*emuită în  pătură, tremurând într"una. (v (vea senzaţia că o să moară de fri! şi se amuză oarecum, ima!inându"şi perpleAitatea constatatorului decesului, la ideea că cineva poate muri de *ipotermie la douăzeci şi opt de !rade în apartament, într"o zi călduroasă de septembrie. Se !ândi să se întoarcă înapoi în pat şi să se vâre sub pătura electrică, dar dacă făcea asta, trebuia să admită că era bolnavă, ceea ce ea nu vroia. Când auzi soneria, o i!noră, pentru că stând !*emuită îşi putea conserva  puţina căldură pe care o mai !enera, iar dacă se mişca  primpre-ur,  primpre-ur, i s"ar fi făcut şi mai mai fri!. %ar soneria se auzi din nou şi în sfârşit se luptă să se ridice în picioare.  ? Ce e)5 izbucni ea când se apropie de uşă. (uzi un ciudat sunet înfundat şi se opri în loc, dând dovadă

de suficientă înţelepciune citadină ca să nu se apropie mai mult.  ? Cine este)  ? Bic*ard. &luită, se uită la panourile din lemn.  ? Bic*ard)  ? Bic*ard @ort*, adău!ă el venindu"i în a-utor. a-utor. Sweene îşi spuse că îi putea auzi râsul din !las. Se !ândi să nu desc*idă uşa. Se !ândi să se îndepărteze pur  şi simplu şi să pretindă că nu spusese nimic. %oar că el era era  proprietarul clădirii şi al apartamentului ei pentru care, c*iar  dacă nu era cel mai /itz loc din lume, probabil că tot ar obţine o c*irie cu mult mai substanţială decât îi plătea ea. 9ar c*iar  acum nu"şi putea permite să plătească mai mult, deci trebuia să fie politicoasă cu proprietarul. (ceasta era scuza pe care şi" o acorda sieşi în timp ce se lupta cu alele şi fireşte că fri!ul, doar fri!ul era cauza tremuratului de!etelor. Era acolo, pe *olul cu carpeta lui tocită. (r fi părut cu totul nepotrivit cu locul, în costumul lui italienesc, dacă nu ar fi fost umerii aceia de *amal şi faţa aceea aspră, aproape stâncoasă. >c*iul >c*iul ei de artist artist observa observa toate toate detaliile, detaliile, bându"le aproape cu sete7 dacă sperase cumva că ziua de ieri fusese o aberaţie, vederea lui aici o decepţionă. Simţi fluturi în stomac, !ura îi lăsă apă aşa cum îi lăsa când vedea un tort cu brânză. #u putea fi un semn bun. Bic*ard zâmbea, dar zâmbetul îi dispăru repede văzând"o stând acolo, înfăşurată în pătură. >c*ii lui ne!ri o studiară rapid de sus în -os şi reveniră apoi la c*ipul ei.  ? Eşti bolnavă) întrebă el pe un ton brusc, făcând un pas înainte ca să o împin!ă în spate şi să intre în apartament.

 ? #u, doar că mi"e fri!. Sweene se îndepărtă de  proAimitatea lui periculoasă, încruntându"se de furie. furie.  ? Ce cauţi aici) întrebă ea în continuare, simţindu"se teribil de nesi!ură7 nu era câtuşi de puţin pre!ătită să"l vadă pe Bic*ard, cu atât mai puţin să fie sin!ură cu el în apartament. (cesta era sanctuarul ei, unde îşi putea coborî !arda pe care şi"o ţinea întotdeauna ridicată între ea şi restul lumii, unde  putea să se relaAeze şi să picteze şi să fie ea. (desea, când înc*idea uşa în urma ei, simţea ca şi cum ar fi lăsat afară, pe *ol, o tonă de lanţuri. (ici era liberă, dar nu putea fi liberă decât dacă era sin!ură.  ? (m venit să te iau la masă. masă.  ? 9eri după"amiază ţi"am spus nu. 8şi strânse pătura în -urul ei, brusc conştientă de felul în care arăta. /ai era încă în sveter şi nu"şi periase părul care, fireşte, îi stătea în -urul capului ca o tufă sălbatică. 8n faţa oc*ilor îi atârna o buclă lun!ă7 i"o împinse spre spate, se înroşi şi apoi se încruntă. #u"i plăcea senzaţia de stân-eneală pe care o resimţea. #u"şi amintea ultima oară când îi păsase ce credea cineva despre felul cum arăta, dar dar Bic*ard era altceva.  #"ar fi vrut să fie aşa, dar era.  ? (sta a fost pentru cină. Bic*ard o scrută critic, avansând şi mai mult, încruntându"se "se când înre!istră căldura din apartament.  ? %e ce ai făcut atât de cald)  ? Ni"am spus, mi"e fri!. 6ără să fi vrut, vocea ei sunase arţă!os. Bic*ard întinse mâna şi şi"o puse pe fruntea ei. (r fi sărit ea înapoi, dar  căldura îi făcea atât de bine încât se lăsă c*iar o idee pe mâna lui.

Bic*ard se încruntă uşor.  ? #u pari să ai febră.  ? 6ireşte că nu. Ni"am spus, mi"e fri!.  ? (tunci ceva nu e cum trebuie, pentru că aici este o adevărată zăpuşeală.  ? Spuse bărbatul cu -ac*eta pe ei5 Sweene pufăi sfidător şi se îndepărtă de el, ca să"şi reia locul pe colţul canapelei, făcându"se !*em, pentru mai multă căldură.  #umai că Bic*ard nu se lăsase păcălit de izbucnirea ei.  ? Msta se c*eamă costum, spuse el aşezându"se lân!ă Sweene. Spune"mi, te simţi bolnavă)  ? #u mă simt câtuşi de puţin puţin bolnavă. %oar că mi"e fri!. Bic*ard îi privi o clipă c*ipul pe care se citea încăpăţânarea.  ? tii bine că asta nu este ceva normal. normal.  ? ;oate că mi s"a stricat termostatul intern, bombăni ea fără să creadă ce spunea. Starea de fri! începuse odată cu  sc%imbarea  sc%imbarea şi de aceea credea că nu era nimic de făcut. ;e de altă parte, nici !ândul că ar fi cu adevărat bolnavă nu era prea  bine venit. Ea nu avea timp de boli, aşa că refuza să fie  bolnavă. Scurt. Bic*ard continua să o studieze cu oc*ii lui ne!ri, cercetători.  ? %e când eşti aşa) %acă nu i"ar fi fost atât de fri!, ar fi putut să se apere, dar  cum se putea apăra, când tot ce spunea ieşea printre dinţi care clănţăneau) %ecât să pară cara!*ioasă, spuse0  ? /i"e fri! aproape tot timpul, dar de data asta este mai rău ca oricând.  ? 'rebuie 'rebuie să vezi un doctor. doctor. Laide, îmbracă"te, te duc eu, spuse Bic*ard *otărât.

 ? 2as"o baltă. 'ră!ându"şi mai mult pătura în -urul ei, Sweene îşi lăsă capul pe !enunc*i. %ecisă să întoarcă  presiunea asupra lui, spuse0  ? (r fi trebuit să suni înainte înainte de a veni.  ? Ca să"mi poţi spune să nu vin) 'ocmai pentru asta n"am sunat. 2i atinse mâna şi se încruntă la răceala de !*eaţă a de!etelor  ei.  ? Să fie clar, eu nu pot ieşi iar tu poţi paria până la ultimul  bănuţ că nu o să !ătesc pentru tine.  ? #u mă aştept la asta. Bic*ard continuă să se încrunte  privind"o, pe -umătate întors spre ea, cu un braţ spri-init pe spă păta taru rull cana canape pellei. ei. Sween weene e îşi înc nclleşt eştase ase dinţ dinţii ii să nu"i u"i clănţăne, dorindu"şi ca el să plece. Era prea aproape de ea iar  ei îi era prea rece. > femeie nu"şi poate stăpâni armele de apărare, când trebuie să se concentreze asupra clănţănitului.  ? 1ine, spuse el ridicându"se în picioare ca şi cum ar fi luat o decizie. i îşi desfăcu *aina de la costum şi şi"o scoase.  ? Ce faci) întrebă Sweene îndreptându"se alarmată. %ar  întrebarea o izbi ca stupidă c*iar în clipa emiterii ei, de vreme ce vedea clar ce făcea el. %e ce"ul, o alarma pe ea.  ? 'e 'e încălzesc. încălzesc. Bic*ard îi smulse pătura din strânsoare şi o dădu de"o parte. 8nainte ca ea să poată protesta, îi puse *aina pe umeri. Căldura era aproape şocantă. 9nspiră avidă, adânc, în timp ce căldura îi cobora pe şira spinării. %umnezeule, omul ăsta era ca un furnal, de vreme ce *aina lui absorbise atât de mult din căldura trupului său. Senzaţia era atât de delicioasă încât nu observă că el se aşezase la loc pe canapea, decât când o trase în poala lui.

8ncremeni într"o fracţiune de secundă de panică, apoi îl împinse tare, aruncându"şi un picior pe podea, să se poată ridica. Spre uimirea ei, el îşi petrecu braţele pe după ea şi o strân trânse se la piep pieptt ca pe un co copi pill, ridi ridicâ când ndu" u"ii pici piciooarel arelee pe cana canape peaa şi ţinân inând" d"oo ap apro roap ape. e. ;etre etrecu cu ap apoi oi pă păttura ura în -uru -urull amân am ându duror rora, a, asi! asi!ur urân ându du"se "se că pici picioa oare rele le ei erau erau acop acoper erit ite. e. Spuse, calm0  ? Căldura trupului. &nul dintre primele lucruri pe care te învaţă în armată, la cursurile de supravieţuire, este să te strân!i unul în altul, când ţi"e fri!. Sweene se linişti, atrasă atât de incredibila căldură care o învăluia, cât şi de ima!inea pe care i"o su!eraseră cuvintele lui. #u se putu abţine să nu zâmbească.  ? ;arcă vă şi văd, pe toţi soldaţii ăia tineri, îmbrăţişându" vă.  ? #u îmbrăţişându"ne, strân!ându"ne. strân!ându"ne. E o diferenţă. 8şi puse mâna pe picioarele ei7 %oamne, mân ânaa lui era suficient de mare ca să"i acopere ambele picioare5 Căldura începu să i se strecoare prin şosete, spre de!etele ca !*eaţa. 1rusc, fu cuprinsă de un tremur convulsiv, în ciuda căldurii *ainei, a păturii şi a trupului şi Bic*ard o strânse mai aproape, vârându"i capul sub bărbia lui şi tră!ând pătura în sus, acoperindu"i nasul, încălzind aerul pe care"l respira.  ? > să mă sufoci, protestă ea.  ? #u, o vreme. 8n vocea lui auzi din nou tonul acela de râs, deşi când îşi întoarse capul pe spate ca să vadă, !ura lui era perfect dreaptă.  #u, nu dreaptă7 se opri, vră-ită de linia clară a buzelor lui. (vea o !ură frumoasă, nu prea subţire, nu prea plină. #u atât de mare încât o femeie să aibă senzaţia că ar putea cădea în ea,

nu atât de mică încât să arate ca şi cum tocmai a supt o lămâie, ca Bonald 'rump, sau cum l"o fi c*emând. &na peste alta,  buzele lui Bic*ard arătau eAact cum trebuia.  ? 'e 'e uiţi uiţi la mine, spuse el. %e"a lun!ul timpului fusese surprinsă uitându"se la oameni de prea multe ori ca să"şi poată aminti şi de obicei nu o deran-a, dar de data asta roşi. /ormăi0  ? Eu asta fac. /ă uit la oameni. Scuzele mele. mele.  ? #u mă deran-ează deloc. &ită"te în continuare. continuare. 8n vocea lui simţea un ton blând, înţele!ător, cald, care îi  produse o nouă fluturare în stomac. 8şi dădu seama că statul în  poala unui bărbat nu era calea cea mai bună de a"i descura-a atenţiile sau de a"şi ani*ila propriul interes. ;e de altă parte, nu numai că se îndoia că el o să"i dea drumul, dar căldura era atât de minunată încât nu roia să se ridice, pentru că dârdâitul începuse să mai scadă în intensitate.  ? Când ai fost în armată) Simţea Simţea că trebuia să spună ceva, pentru că era stân-enitor stân-enitor să stea doar acolo şi dacă nu puteai discuta cu un bărbat când te aflai în poala lui, atunci când o puteai face)  ? Cu mult timp timp în urmă, când eram tânăr şi mac%o.  ? %e ce ai intrat în armată) Sau ai fost înrolat) Sweene *abar n"avea când fusese abolit serviciul militar obli!atoriu.  ? /"am înscris voluntar. voluntar. #u aveam bani pentru cole!iu, deci aceasta mi se părea cea mai bună cale pentru educaţia mea. ( ieşit la iveală că aveam înclinaţie pentru c*estiile militare. ;oate că încă aş mai fi fost acolo dacă nu aş fi descoperit că am înclinaţie şi pentru bursa de valori. 1ursa de valori este cu mult mai lucrativă, iar eu aveam nevoie de bani.  ? Ei bine, acum îi ai.

 ? %a, îi am. Căl Căldu dura ra trup trupul ului ui lui era era sed educ ucăt ătoa oare re,, top opiind ndu" u"ii oa oase selle, drenându"i forţă în muşc*i. Simţi cum se scufundă în el, cum se topeşte în el, ca !elatina. 6ri!ul care o părăsea o lăsă moale şi somnoroasă, teribil de relaAată. #ici măcar ridicătura dură care se forma sub fundul ei nu o putea alarma. Căscă şi"şi vârî nasul rece în curba caldă, unde maAilarul se întâlnea cu !âtul. 8l simţi tresărind puţin, dar apoi braţele i se încordară. 'rebuia să se ridice. tia că trebuia. (sta însemna necazuri.  #u era un copil şi ştia cât de seAuală era situaţia şi cât de seAuală putea deveni în continuare. %ar căldura a*, %umnezeule, căldura5 Se simţea bine pentru prima oară de când coborâse din pat în dimineaţa asta, mai confortabil de când se simţise de multă vreme, cel puţin de un an. ;ătura electrică nu"ţi asi!ură acelaşi fel de căldură ca aceea a unui trup uman, nu a-un!e până în măduva oaselor. (rmata ştia ea  bine ce ştia când îi punea pe tinerii soldaţi să se se îmbrăţişeze. Căscă din nou şi simţi un c*icot *ârâind în bere!ata lui, fără să se lase de fapt auzit. Bic*ard şopti, cu o voce profundă, liniştitoare0  ? %ormi. (m eu !ri-ă de tine. Sweene nu era c*iar o credulă7 o femeie sin!ură nu"şi  putea permite să fie. %ar nicio clipă nu se îndoi că Bic*ard nu era un bărbat de onoare. ;utea simţi cum îi venea somnul, !reu şi delicios şi cu un mic oftat, îi cedă.  ? #u mă lăsa să dorm peste ora unu, spuse ea cu vorba încâlcită şi înc*ise oc*ii. 0ra unu' Bic*ard se abţinu să nu râdă. > privire la ceasul lui de mână îi spuse că nici nu era unsprezece şi -umătate.

Sweene nu vedea deci nimic rău în a se aştepta de la el să o ţină în poală încă o oră şi -umătate, lăsând"o să doarmă, indiferentă la crampele pe care le"ar putea căpăta el, sau la a!enda lui. (devărul era că ea avea dreptate. ;entru că el  prefera să se afle eAact unde se afla acum, decât în oricare alt loc la care s"ar fi putut !ândi. /obilul lui era în buzunarul *ainei. 8şi strecură cu !ri-ă mâna liberă în buzunar şi dosul ei se frecă de sânii lui Sweene, ceea ce îi distrase lui  atenţia. 8şi i!noră erecţia dureroasă şi"şi desc*ise mobilul mic, apăsând butoanele cu de!etul mare.  ? #u ies la prânz. 9a"mă la unu şi un sfert, spuse el încet, când îi răspunse Edward.  ? 6oarte bine, domnule. Bic*ard înc*eie conversaţia şi înc*ise telefonul. Sweene tresări şi"şi împinse nasul în !âtul lui, dar nu desc*ise oc*ii. %ormea tun. Bic*ard se sc*imbă într"o poziţie mai confortabilă, spri-inin spri-inindu"şi du"şi umerii umerii şi capul de canapea. Cum o să stea aşa, o vreme, îşi spuse, de ce să nu se relaAeze şi el puţin şi să savureze momentul) ( o ţine pe Sweene în poală c*iar era un lucru plăcut. 8şi spuse că *abar nu avusese cât putea să fie de atră!ătoare, cu oc*ii ei mari, albaştri şi *ălăciu!a asta de păr  ondulat, deşi el fusese dintotdeauna convins că era una dintre cele mai atră!ătoare femei pe care le cunoscuse. #u frumoasă  $ atră!ătoare. >amenilor le plăcea să o privească, să stea de vorbă cu ea. 1ărbaţii ar fi roit în prea-ma ei, dacă ea le"ar fi oferit cel mai mic indiciu că era conştientă de ei ca bărbai, nu doar ca simple cunoştinţe aseAuate. %ar Sweene era eApertă în a ţine bă bărb rbaţ aţiii la dist istan anţă ţă,, blocâ locând nd cel cel mai sup uper erfi fici cial al

contact. ;ână ;ână ieri. ieri. #u știa tia ce se întâmpla întâmplase se anume, anume, dar dar brusc brusc ştiuse ştiuse că îi dispăruseră oc*elarii de cal şi că devenise conştientă de el  personal, emoţional, seAual. #umai %umnezeu ştie cât de conştient fusese el de ea, stând acolo cu puloverul acela roşu mulat pe sâni şi cu oc*ii aceia albaştri, mari, mărindu"se tot mai mult pe măsură ce"i asculta pe /c/iliani. (proape că văzuse comentariul critic care"i urca mut de"a lun!ul !âtului,  pentru că Sweene era renumită că spunea tot ce avea pe suflet. 8n lumea în care se mişca el, o astfel de spontană sinceritate era atât de rară, încât aproape că nu eAista. >amenii îşi îşi co cont ntro rola lauu cu cuvi vint ntel elee şi răm rămân ânea eauu în lim limitel itelee po poli lite teţi ţii, i, a core co rect ctiitudi tudini niii po pollitice tice.. El ştia tia că Sween weene e înce încerc rcaa să fie fie  politicoasă, dar aşa cum spusese c*iar ea, ieri, nivelul ei de toleranţă faţă de prostie era ca şi ineAistent. 8l făcuse să zâmbească. 2a naiba, îl făcuse să râdă. (vea sentimentul că îşi putea petrece fiecare zi cu ea, douăzeci de ani de acum înainte, fără să"i cunoască toate faţetele sau cum îi funcţiona, eAact, mintea. > plăcea. Se întâlnise el cu alte femei de când se despărţise de Candra, dar fusese atent să nu se implice emoţional şi de fapt nici nu)i plăcuse cu adevărat vreuna dintre ele. %a, se distrase cu ele, c*iar fusese eAcitat de ele, dar niciodată nu simţise că putea fi prieten cu vreuna dintre ele. ;oate că acesta fusese motivul pentru care nu se culcase cu niciuna dintre ele, un lucru pe care Candra nu l"ar putea niciodată înţele!e şi care de fapt îl uluia şi pe el. 8i lipsea seAul. +roia seA. Era atât de eAcitat, încât trecea prin c*inurile iadului ţinând"o pe Sweene în poală, dar adevărul era că refuzase multe oportunităţi. %in punct de vedere le!ai era încă însurat. #u putea uita

asta. E drept, căsnicia lui se terminase $ abia dacă mai suporta să se afle în aceeaşi încăpere cu Candra $ dar până când un  -udecător nu va decreta divorţul, nu era un bărbat liber. liber. #u ar  fi fost corect faţă de nicio femeie să înceapă o le!ătură cu ea, ştiind că nu era capabil să"i ofere mai mult. ;ână ieri, când îi întâlnise privirea lui Sweene şi simţise acel declic al atracţiei, nu"i păsase. (cum îi păsa. 8i atin atinse se înce înceti tişo şorr o bu bucl clă, ă, ridi ridicâ când ndu" u"i" i"oo şi înti întinz nzân ând" d"o, o, minunându"se de lun!imea ei. %rept, părul ei i"ar fi trecut de mi-loc. %ădu drumul şuviţei care i se înfăşură în -urul de!etului, ca un arc. 8l în!ri-ora starea ei de fri!. Căldura din apartam ameent, adău!ată la căldura ei şi a păturii, îl învăluia, făcân ânddu"i sudoarea să i se prelin!ă pe faţă. 6aţa ei fusese palidă, pielea ei, rece şi umedă. (rătase ca în stare de şoc, ca şi cum ar fi  pierdut mult sân!e. Cum acesta nu era, evident, cazul, altceva nu mer!ea cum trebuie. &itându"se acum în -os, la ea, îi văzu totuşi o umbră delicată de culoare în obra-i, iar faţa ei nu mai avea aspectul acela tras, de *ipotermie. &nul dintre sânii ei liberi îl apăsa pe cutia toracică. Era clar  că nu avea sutien, un detaliu pe care"l observase imediat, starea ei de fri! întărindu"i sfârcurile. (cum se retrăseseră,  pentru că nu îi simţea împun!ându"l. #u astăzi, dar destul de curând, îi va ţine sânii !oi în mâini şi"şi va freca de!etele de sfârcuri, urmărindu"le cum se întăresc. 8nc*ise oc*ii, ima!inându"şi cum va fi să o aibă sub el şi să intre adânc în ea. ( face dra!oste cu Sweene va fi o provocare7 în ciuda uluitei conştientizări din oc*ii ei, ea rezistase să iniţieze ceva. 8n parte, din scrupule, da7 iar el o înţele!ea perfect. %ar altă  parte era pură încăpăţânare, refuzul de a se desc*ide spre el.

Ea îşi vroia viaţa aşa cum era, fără un bărbat în apropiere, care să"i distra!ă atenţia. i se pricepea de minune să şi"o păstreze astf astfel el,, pe pent ntru ru că -ude -udecâ când nd du după pă co com men enta tari riil ilee Cand Candre reii de de"a "a lun!ul anilor, Sweene Sweene era practic, o călu!ăriţă. 'otuşi, otuşi, nu pentru multă vreme de acum înainte. 8nc*ise oc*ii şi se forţă să se relaAeze, dar începând să moţăie, îşi aminti cum pusese ea problema $ el o să"i ceară timp şi seA şi c*estii dintr"astea, parcă aşa spusese. i avusese dreptate. i Bic*ard adormi zâmbind. 8n armată se antrenase să doarmă o anumită durată de timp, indiferent cât de scurtă, şi să se trezească atunci când vroia el. (cum i se spunea somn de refacere, dar pe vremea aceea îi spunea de rămânere în viaţă. 8şi scoase din minte căldura neplăcută, i!norând"o ca şi cum nu ar fi eAistat, un alt truc pe care"l învăţase învăţase la antrenament antrenament.. Când se trezi o -umătate de oră mai târziu, se simţea odi*nit, în ciuda cămăşii ude leoarcă. i Sweene era caldă7 îşi trăsese pătura în -os de pe faţă şi vârfurile de!etelor erau rozalii. (şa cum se aşteptase, Sweene începuse de-a să se foiască, deşi nu după ora şi -umătate pe care şi"o acordase ea7 somnul era reacţia corpului la fri! şi odată restaurată starea de căldură, somnolenţa dispărea. Cum se uita în -os la ea, îi văzu oc*ii desc*izându"i"se. EApresia ei fu mai întâi de derută, apoi de alarmă. Se ridică  brusc în sus, prinzându"i testiculele sub ea şi imobilizându"i" le. Bic*ard abia îşi înfrână un ţipăt şi"şi mută repede !reutatea  pe celălalt picior. picior.  ? (*, %umnezeule, nu"mi vine să cred, mormăi ea luptându"se să se ridice din poala lui, într"o învălmăşeală de *aină şi pătură.

 ? /ie"mi vine. Crispându"se, se sc*imbă şi el în altă  poziţie. Sweene se uită în -os cu oc*i mari şi izbucni0  ? #u asta am vrut să spun. +orbeam despre faptul că am adormit în poala ta. 8mi pare rău. Eşti bine) Sweene îşi muşcă buza. ;rintre dinţii strânşi, răzbi un c*icot şi Bic*ard se repoziţionă încă o dată, cu !ri-ă şi durerea începu să se stin!ă.  ? #u ştiu, spuse el ascuţindu"şi ascuţindu"şi în mod deliberat vocea. Sweene se trânti înapoi pe canapea, izbucnind în râs. Bic*ard se aplecă deasupra ei, îi cuprinse obra-ii în mâini şi" i sărută !ura care râdea. Sweene tăcu brusc, ca un animăluţ care încearcă să se ascund de un prădător. /âinile i se ridicară şi"i cuprinseră înc*eieturile, mâini măiestre, cu pielea catifelată şi sensibilă,  peste oasele delicate. 8i venea să"i strivească !ura cu a lui, dar  îşi domoli sărutul, savurând, mai curând decât să ia. 1uzele ei tremurară, o idee doar. 9 le desc*ise şi"i atinse limba cu a lui. 8l învălui fierbinţeala, necesitatea imperioasă. 'rupul i se încordă de nevoia de a acoperi şi pătrunde. Beuşi cu !reu să se stăpânească, ştiind că ea era departe de acceptare. i atunci Sweene îi întoarse sărutul. /işcările buzelor şi limbii ei erau ezitante, aproape timide la început, dar apoi în !âtle-ul ei vibră un !eamăt surd şi mâinile i se strânseră mai mult pe înc*eieturile lui. Bic*ard simţi cum trupul ei este invadat de tensiune, îi simţi c*emarea spre în sus, deşi nu se ridică o clipă de lân!ă el. Bic*ard îşi aprofundă sărutul, cu limba limba înceată înceată şi si!ură, si!ură, luând luând şi invitând invitând în în acela același timp. timp. Sweene se smulse de lân!ă el, instalându"se pe propriile ei  picioare şi îndepărtându"se câţiva paşi împleticiţi. Când se

întoarse din nou cu faţa la el, eApresia ei era încordată şi furioasă.  ? #u. Eşti însurat, spuse ea sacadat. Bic*ard se ridică şi el în picioare, fără să"şi dezlipească oc*ii dintr"ai ei.  ? #u pentru multă vreme.  ? %ar acum eşti însurat, ori asta contează. 'e afli în toiul unui divorţ nu prea prietenos  ? EAistă altfel de divorţuri) o întrerupse întrerupse el pe un ton atât de oarecare, ca şi cum ar fi întrebat cât este ceasul.  ? tii ce vreau să spun. Candra este asociata mea de afaceri şi pe deasupra îmi şi place de ea.  ? Ca aproape tuturor celorlalţi.  ? (r fi urât să mă implic într"o relaţie cu tine. #u ar fi corect din partea mea. >c*ii lui întunecaţi se micşorară.  ? 1ine. Sprâncenele ei se arcuiră a surpriză.  ? 1ine)  ? ;entru acum. ;ână când se va finaliza divorţul. (poi Bic*ard ridică din umeri, lăsând ideea neterminată, dar după felul în care continua să o privească, Sweene îşi putea ima!ina ce anume implica acel 3apoi.4  ? > întrebare doar. doar. Care este numele numele tău de botez) Sweene căscă !ura.  ? Ce e)5  ? #umele tău de botez. Care este) Befuz să"i spun unei femei cu care m"am culcat, pe numele de familie.  ? #oi nu ne"am începu ea, apoi se încruntă, pentru că tocmai asta făcuseră ei.  ? > să trebuiască să"mi spui pe numele de familie, pentru

că este sin!urul la care o să"ţi răspund, izbucni ea. Bic*ard insistă, enervant0  ? ;osibil. %ar totuşi, mi l"ai putea spune. 8n fond, precis ai completat un formular când te"ai mutat în apartament. ;ot afla şi din el. Sweene se bosumflă şi mai mult.  ? ;aris, spuse ea burse. El nu pricepu.  ? Ce"i cu el)  ? Msta este numele meu de botez, Cu un sin!ur r. Ca oraşul. Ca tipul ăla !rec, mort. ;aris Samille, dacă vrei toată !arnitura. 9ar dacă o să"mi spui vreodată $ reo!ată 8  aşa,  aşa, o să vezi ce"o să păţeşti. Bic*ard se ridică, se uită la ceas şi"şi luă -ac*eta. #u era un idiot, aşa că nici măcar nu zâmbi.  ? %e acord. 8ţi promit că niciodată nu o să"ţi spun cum nu îţi place. i înainte ca ea să"l poată evita, se aplecă şi o sărută din nou.  ? > să te las în pace. (cum. %ar după finalizarea divorţului, voi reveni. Sweene nu spuse nimic, privindu"l doar în tăcere în timp ce ieşea din apartament. 6usese o promisiune sau o ameninţare) %ecizia era a ei, dar *abar n"avea care va fi aceea. Sin!urul lucru pe care"l ştia cu si!uranţă era că în clipa în care a sărutat"o, a uitat de tot de si!uranţa ei. Sweene luă o pânză, apoi o alta şi încă una, încercând să se decidă decidă pe care să le ducă la !alerie. #u"i plăcea niciuna niciuna dintre ele şi o deran-a !ândul ca altcineva să le vadă. Culorile vii i se păreau copilăreşti, ostentative. %e două ori

 pornise să o sune pe Candra, să"i spună că nu o să"i aducă nimic, dar de fiecare dată se opri. %acă ceea ce făcea ea era !unoi, atunci trebuia să ştie acum, înainte de a pierde mai mult timp. #u ştia ce va face dacă o să  "ie !unoi7 terapie, poate. %acă scriitorii pot avea bloca-e, de ce nu li s"ar putea întâmpla aşa ceva şi artiştilor artiştilor plastici) ;arcă şi auzea terapeutul spunându"i cu solemnitate că ea încerca să"şi rezolve problemele ele din co coppilărie re!eenin!  copil, văzând lucrurile prin oc*ii unui copil. (*"a*. Ea îşi rezolvase problemele din copilărie cu mult timp în urmă. %ecisese să nu se comporte niciodată ca părinţii ei, să nu"şi folosească niciodată talentul ca o scuză pentru comportamentul copilăresc, e!oist, să nu aibă niciodată copii  pe care apoi să"i ne!li-eze, ca să se poată ocupa de artă. /ama ei propovăduia 3amorul liber4 şi într"o vreme încercase să o 3elibereze4 3elibereze4 şi pe Sweene Sweene de in*ibiţii in*ibiţiile le ei, făcând dra!oste cu diverşii ei iubiţi în faţa fiicei adolescente. (stăzi, ar fi fost arestată. (r (r fi trebuit şi atunci. /inunea, îşi spunea Sween zâmbind amar, era că avusese cura-ul să picteze, că nu se apucase de ceva cum ar fi  procesarea datelor sau contabilitatea, doar ca să se îndepărteze cât mai mult posibil de lumea artiştilor. %ar ea nu se !ândise niciodată să nu picteze7 pictura făcuse prea mult timp parte din ea, de când îşi putea aminti. Copil fiind, refuzase păpuşile, ale!ând creioanele colorate şi caietele de desen, drept -ucăriile ei preferate. ;e la şase ani folosea de-a uleiurile, şterpelind tuburi de la mama ei, de câte ori avea ocazia. Se putea pierde ore între!i în culori, stând încremenită şi privind ca vră-ită nu doar curcubeele dar şi ploaia, văzând şi norii şi cerul, firele individuale de iarbă, luciul unui măr roşu, copt.

 #u, nu se îndoise niciodată de talentul ei sau de obsesia ei. 8ncercase să fie cât se putea mai bună ca pictoriţă, dar în acelaşi timp să fie normală. /ă ro!, c*iar dacă uneori uita să se pieptene şi dacă uneori când lucra uita şi"şi trecea mâinile  prin păr, lăsând în urmă şuviţe stridente de vopsea. (stea erau lucruri mărunte. Ea nu era promiscuă7 îşi plătea facturile la timp7 nu folosea dro!uri nici măcar ca să se recreeze7 nu fuma7 nu bea. #icăieri eri în apartamentu ntul ei nu eAistau munţi nţi de măr!ele peste măr!ele şi în viaţa ei personală era o femeie de casă. 2ucrul cel mai anormal în le!ătură cu ea era acela că vedea stafii, ceea ce nu era c*iar aşa de rău, nu) #u foarte, foarte. Sweene pufni. ;utea sta acolo şi filosofa toată ziua, sau  putea strân!e câteva pânze şi să le ducă la !alerie5 ;entru că spusese că va face asta şi pentru că nu conta ce  pânze ale!ea, luă până la urmă trei, la întâmplare. Cum toate erau la fel de proaste, îşi spuse ea, la ce bun să le mai alea!ă) 2a sfârşit îi veni ideea să ia sc*iţa pe care i"o făcuse vânzătorului de *ot do!s. /ăcar de asta era mulţumită. 8şi ima!inase cum trebuia să fi arătat el la şase ani, ca adolescent, ca tânăr bărbat, dar îi păstrase aceeaşi blândeţe a eApresiei în toate sc*iţele cola-ului. Spera că"i va plăcea şi lui. >dată decisă, părăsi apartamentul înainte de a"i mai veni şi alte idei. ;loaia de ieri lăsase aerul proaspăt şi dulce7 după o clipă, surprinsă, Sweene trebui să admită că pro!noza vremii fusese corectă0 era o zi frumoasă asă. 6ri!ul acela ciudat îi dispăruse, alun!at de căldura trupului lui Bic*ard şi se simţea mai caldă decât se simţise de multă vreme. %acă n"ar fi fost neliniştea care continua să muşte din ea, s"ar fi simţit minunat. %ecise %ecise să savureze senzaţia senzaţia de căldură căldură şi să uite cum a-unsese

aici. +ânzătorul de *ot do!s nu era la locul lui obişnuit. Sweene se opri dezamă!ită şi ineAplicabil alarmată. Ca şi cum i"ar fi poruncit să apară, se uită îndelun! spre locul unde se afla de obicei parcată camioneta. ;robabil că era bolnav,  pentru că nu i se mai întâmplase să treacă pe strada asta fără să îl vadă. 8n!ri-orată, îşi continuă drumul spre !alerie. Gai se ridică de la biroul lui şi îi veni în întâmpinare, ca să"i ia pânzele împac*etate.  ? Frozav5 Candra şi cu mine vorbeam tocmai despre tine. (bia aştept să văd ce pictezi acum.  ? i eu, spuse Candra ieşind din biroul ei şi zâmbindu"i cald lui Sweene. Sweene.  ? #u te arăta atât de în!ri-orată. Eu una nu cred că eşti în stare să pictezi prost.  ? > să rămâi surprinsă de ce pot să fac, mormăi mormăi Sweene.  ? (*, nu ştiu, spuse tără!ănat un bărbat slab, îmbrăcat în ne!ru, cu păr blond lăţos, ieşind a!ale din biroul ei. #u ştiu să ne fi surprins pe careva dintre noi cu ceva şi asta cam de multişor, scumpo. Sweene scoase un sunet de dez!ust. +andern. EAact  persoana pe care dorea cel mai puţin s"o vadă.  ? 2eo, poartă"te frumos, îl admonestă Candra privindu"l cu severitate. 1arem, îşi spuse Sweene, vederea lui +andern îi alun!ase starea de în!ri-orare. >stilitatea depăşea cu mult anAietatea. 8şi mi-i oc*ii avertizându"l, când se uită la el. (semenea mamei ei, +andern întruc*ipa tot ce dispreţuia ea mai mult, dramatizându"se sin!ur, îmbrăcându"se în pantaloni

din piele ne!ri, !uler pe !ât ne!ru, cizme ne!re, căzăceşti. 8n  -urul taliei trase, în loc de curea purta un lanţ din ar!int ar!int ciocănit. ;urta trei bumbi într"o urec*e şi un cerc în cealaltă.  #u era niciodată ras complet, cultivându"şi aspectul de barbă de trei zile, c*eltuind mai multă ener!ie ca să pară nebărbierit, decât dacă s"ar fi bărbierit. 1ănuia că treceau luni, săptămâni, cu si!uranţă, fără să se spele pe cap. ;utea discuta ore între!i desspre de pre sim simbo boli lism sm şi de desspre pre lipsa psa de spe pera ranţ nţăă a soc ociietăţ etăţiii moderne, despre cum a violat omul universul şi cum unica lui  pată de vopsea de pe o pânză surprindea durerea şi disperarea omenirii. %upă propria lui opinie, era la fel de profund ca şi %alai 2ama. %upă ea, era la fel de profund ca o bale!ă. Candra despac*etă pânzele şi le puse tăcută pe şevalete. Sweene nu se uită în mod deliberat la ele, deşi în stomac avea numai noduri.  ? @o @ow, se eAtazie Gai încet. Se eAprimase la fel despre  puloverul ei roşu cu o zi înainte, dar de data aceasta tonul era altul. Candra rămase tăcută, aplecându"şi puţin capul în timp ce studia picturile. +andern făcu un pas înainte, aruncă o privire spre tablouri şi analizându"le cu un rân-et, se pronunţă0  ? Băsuflate. ;eisa-e. Câtă ori!inalitate5 #"am mai văzut niciodată până acum copaci şi apă. (ş putea leşina de încântare, mai spuse el studiindu"şi un!*iile.  ? 2eo, îl avertiză Candra care continua să studieze pânzele.  ? #u"mi spune că"ţi plac c*estiile astea, începu el dis dispreţ preţui uittor. or. ;oţ ;oţi cu cum mpă păra ra 3! 3!*i *ive vece ce44 dint dintrr"as "astea tea la ori orice consi!naţie din ţară. (*, ştiu că eAistă o piaţă pentru ele, oameni care nu ştiu nimic despre artă şi vor ceva 3!i!ea4 dar 

*aide să fim sinceri, da)  ? #eapărat, spuse Sweene cu !las -os, periculos, apropiindu"se de el. (uzind tonul, Candra îşi întoarse brusc capul, dar nu fu suficient de rapidă ca să menţină pacea. Sweene îl împunse pe +andern în mi-locul pieptului lui supt.  ? %acă suntem sinceri, orice maimuţă poate arunca o pată de vopsea pe o pânză şi orice idiot poate numi asta artă, dar  adevărul este că nu ai nevoie de câtuşi de puţin talent ca să faci faci asta asta.. 8ţi 8ţi trebu rebuiie tal talen entt şi  pricepere  ca să reproduci un obiect astfel încât cel care"l priveşte să"l recunoască. +andern îşi dădu oc*ii peste cap.  ? Ce îţi trebuie, scumpo, este o totală lipsă de ima!inaţie şi de pricepere interpretativă ca să faci acelaşi vec*i lucru, iară şi iară. %oar că el îşi subestimase ţinta. Sweene fusese crescută în lumea artei şi asta c*iar de către re!ina remarcilor viclene, sălbatice. 8i oferi un zâmbet dulce.  ? Ce îţi trebuie, scumpule $ tonul ei imitându"l aproape identic pe al lui $ este mult tupeu ca să oferi publicului !enul tău de fraudă. Si!ur, presupun că trebuie să ai ceva care să compenseze totala ta lipsă de talent.  ? Ei, toate astea nu"şi au rostul, interveni Candra, încercând să toarne ulei în apă.  ? (*, las"o să vorbească, spuse +andern făcând spre Candra un semn va! cu mâna. %acă ar putea şi ea să facă ce fac eu, ar face"o, scoţând bani buni, în loc să"şi vândă marfa  pe nimic, clientelei care umple supermarketurile supermarketurile ieftine. Candra înţepeni. Faleria era mândria ei şi o ofensa aluzia că cei care o frecventau nu ar fi fost altceva decât creme !e la creme.

Sweene spuse, ridicându"şi sprâncenele a surpriză0  ? Si!ur că pot face ce faci tu. %oar că am depăşit faza asta cam pe la vreo trei ani. +rei să facem un mic pariu) ;ariez că" ţi pot copia ce lucrare de"a ta vrei tu, dar tu nu poţi copia niciuna dintre lucrările mele, iar cel care pierde va trebui să"i sărute fundul câşti!ătorului. &n *ârâit încet se auzi din bere!ata lui Gai. %ar, discret, acesta îşi întoarse capul, prefăcându"se că tuşeşte. +and nder ernn îi arun aruncă că o uită uităttură ură fur furioas ioasă, ă, ap apoi oi îşi întoa ntoars rsee atenţia spre Sweene. Sweene.  ? Ce copilărie, spuse el rân-ind.  ? Ni"e teamă să accepţi pariul, da)  ? 6ireşte că nu5  ? (tunci fă"l. i încă ceva0 nu o să"ţi limitez ale!erea doar  la lucrarea mea. 2a un clasic7 copiază un @*isler, un /onet, un +an!o!*. Sunt convinsă că ei se vor ridica la valoarea măreţului tău talent. >bra-ii lui deveniră de un roşu înc*is. Se z!âia la ea, nepu ne puttinc nciios să câş câşti!e i!e dispu isputta şi totod otodat atăă inca incapa pabi bill să se !ândească la o cale de a scăpa de pariu. Se uită la Candra şi spuse ri!id0  ? > să vin mai târziu, când o să am mai mai mult timp.  ? (şa să faci, spuse ea pe un ton aspru. Enervarea ei era evidentă. Când uşile se înc*iseră în spatele lui, se întoarse spre Sweene.  ? 8mi cer scuze. &neori poate fi un ticălos cumplit de aro!ant.  ? Să ne păstrăm calmul, conveni Sweene. Sweene. Candra zâmbi.  ? 'u ştiu că ţi l"ai păstrat. > să se !ândească de două ori

înainte de a te mai provoca. (cum este la modă, dar toanele sunt trecătoare şi ştie cu si!uranţă că zilele lui la soare sunt numărate. %upă părerea lui Sweene, +andern ştia cu si!uranţă că era centrul universului, dar ridică din umeri şi lăsă subiectul să  pice. Candra reveni la picturile ei, bătând cu o un!*ie ele!antă pe  buza ei de -os, în timp ce le studia. Sweene îşi simţea stomacul !*em. Candra şopti, ca pentru ea0  ? Sunt aproape supranaturale. 6elul în care foloseşti culorile este uluitor. &nele umbre par să strălucească, precum lumina care pătrunde printr"un vitraliu. &n râu, un munte, flori, dar nimic nu seamănă cu ce ai făcut până acum. Sweene rămase tăcută. ;etrecuse ore, zile, privind în!ri-orată pânzele alea7 cunoştea fiecare tuşă. %ar le privi din nou, întrebându"se "se ce"i scăpase şi văzu că nimic nu se sc* c*im imbbase. ase. Culor uloriile co cont ntin inua uauu să arat aratee ciud ciudat at de int inten enss, compoziţia, într"un fel pe care nu"l putea eAplica, parcă nu era a ei, tuşele erau uşor înceţoşate. #u putea spune dacă era supranatural, aşa cum se eAprimase Candra, sau era eAuberant. ;oate ambele. ;oate niciuna.  ? /ai vreau şi altele, spuse Candra. %acă astea sunt un eAemplu pentru ce ai făcut, vreau toate pânzele pe care le"ai terminat. 8ţi dublez preţul. ;oate că va trebui să"l mai cobor  totuşi, dar cred că -udecata mea este corectă. Gai confirmă din cap.  ? 8n picturile astea eAistă mai multă ener!ie decât am văzut în lucrările tale anterioare. 2umea o să se dea în vânt după ele. Sweene refuză ideea de ener!ie7 nu era decât o vorbă care

să impre presioneze. <ima ima lui afirmaţ rmaţiie era mai onestă, o apreciere a vandabilităţii lor. Sweene se simţi inundată de o senzaţie de uşurare. ;oate că nu"şi pierduse talentul, ci doar  abilitatea de a şi"l aprecia.  ? (ici ce ai) întrebă Candra arătând spre mapa în care se aflau sc*iţele vânzătorului de *ot do!s.  ? > sc*iţă pe care i"am făcut"o unui vânzător de stradă. +reau să i"o dau. > cuprinse un fior brusc, un fri! care"i făcu  pielea ca de !ăină. 2a naiba, savurase plăcerea de a simţi căldură, dar căldura nu durase prea mult.  ? > să le dau imediat ia înrămat, spuse Candra întorcându" se la tablouri. i adu"mi"le şi pe celelalte. /i"ar plăcea să le etalez pe toate, aproape de intrare, unde lumina este mai bună şi ca să fie primul lucru pe care"l vor vedea clienţii, când vor  intra. Crede"mă, vor fi ca o bombă. 8n drum înapoi spre casă, Sweene se cuprinse cu mâinile, de fri!. Beacţia Candrei la picturile ei fusese o uşurare pentru ea, dar nu pricepea de ce nu putea savura această uşurare. Sentimentul de nelinişte devenea tot mai puternic. (-unse la colţul unde se aflase întotdeauna bătrânul vânzător, dar îl !ăsi tot !ol. Se opri şi o cuprinse o imensă tristeţe la !ândul că nu"l va mai vedea niciodată. +roia să"i ofere sc*iţa, vroia să ştie dacă"i dedusese cu acurateţe trăsăturile copilăriei, din structura facială a unui om în vârstă. +roia roia să vadă zâmbetul acela atât de plin de bunătate.  ? 1ună, Sweene, Sweene, îi spuse o voce blândă, peste umăr. umăr. Se uită în -ur şi fu cuprinsă de încântare.  ? (ici erai, spuse ea veselă. (m (m crezut crez ut că eşti bolnav Se opri, şocul luând locul încântării. El era uşor translucid, ciudat

de bidimensional. 1ătrânul scutură din cap.  ? Sunt perfect. #u"ţi face !ri-i pentru mine. i să ştii că ai nimerit"o, Sweene. (şa arătam copil. i zâmbetul acela dulce înflori pe c*ipul măsliniu. Sweene nu mai spuse nimic. #u putea. +roia să plân!ă, vroia să spună că îi părea rău că nu terminase sc*iţa mai devreme, ca să i"o poată da.  ? 6ă"mi o favoare, spuse el. 'rimite"o 'rimite"o băieţilor mei, %avid şi Hacob Stokes. Sunt avocaţi, băieţii mei, amândoi. >ameni  buni. 'rimit 'rimite"le"o e"le"o lor.  ? (şa o să fac, şopti ea, iar el dădu din cap.  ? ;leacă acum, spuse el. > să fiu bine. (m mai avut doar  câteva probleme de rezolvat.  ? > să"mi fie dor de tine, reuşi ea să spună. Sweene era conştientă de oamenii care o priveau ciudat, dar erau new orkezi7 niciunul nu se opri, nici măcar nu încetini.  ? i mie o să"mi fie dor de tine. (duceai întotdeauna soarele cu tine. âmbeşte"mi acum, să pot vedea cât de dulce eşti. Ei, ei, oc*ii tăi sunt albaştri ca cerul. 6rumoasă  privelişte +ocea lui devenea din ce în ce mai slabă, ca şi cum s"ar fi îndepărtat de ea. Sweene îl privi dispărând, devenind tot mai transparent, până când nu mai rămase nimic, cu eAcepţia unei va!i aure, în locul în care stătuse. 6ri!ul dispăruse. 8i era din nou cald, dar se simţea tristă şi în!rozită. +roia să fie ţinută aşa cum o ţinuse Bic*ard de dimineaţă, dar el nu era acolo şi el nu era al ei. #u îi aparţinea. Era sin!ură şi pentru prima oară în viaţă, nu îi plăcea asta.

%&PT"L'L (&)E 8n dimineaţa următoare, Candra luă prima cursă de la #ew :ork la %.C. Capitala se potrivea mai bine scopurilor ei, aşa că inconvenientul drumului îi era indiferent. /ai întâi, îi era mai uşor să"l vadă în %C., decât la #ew :ork, unde nu apărea decât rareori, la birou. i ar fi trebuit ori să se ducă acasă la el, ori să"l sune acolo, pentru o întâlnire într"altă parte, ceea ce nu"i convenea. ;oate că /ar!o ştia despre relaţia ei cu senatorul, poate că nu. 8n afara prostiei de a"i fi spus lui Bic*ard despre avort, când ar fi trebuit să"şi ţină !ura ferecată, Candra nu credea în inutila rănire sau umilire a cuiva. ;oate că lui /ar!o puţin îi  păsa câte femei ciocănise Carson, dar cu si!uranţă că nu vroia să le ciocănească în casa ei. tiind ce ştia ea despre el, Candra nu ar fi fost surprinsă dacă el ar fi insistat să facă seA c*iar  acolo în birou, înainte c*iar de a şti pentru ce venise la el. âmbi slab, amuzată. /ai întâi o s"o re!uleze el pe ea, apoi o să"l re!uleze ea pe el7 da, era corect aşa, îşi spuse ea. 8n dimineaţa aceasta insistă mai mult asupra aparenţei ei, nu  pentru a atra!e atenţia, ci pentru a o evita. 8şi puse taiorul ne!ru, business şi pantofii ne!ri escarpen, cu tocuri mici. Cerceii ei erau două cercuri simple, din aur7 renunţă la toate inelele şi"şi sc*imbă ceasul ;ia!er, imposibil de ele!ant, cu un BoleA vec*i, pe care i"l dăduse tatăl ei când împlinise şaisprezece ani. Se îndoia să fi costat mai mult de două mii. &n BoleA nu va ieşi în evidenţă în capitală, unde statutul era totul şi BoleAurile erau la fel de comune ca serviciile de masă de la ambasade. 8şi perie părul mai insistent insistent şi se mac*ie discret. discret. #u avea de

!ând să iasă în evidenţă7 va arăta ca miile de femei de afaceri, sau lobbiste. #u vroia să fie reţinută, în cazul în care va fi văzută de cineva. ;oate că era o precauţie prostească din  partea ei, dar nici nu mai şanta-ase până atunci pe nimeni şi îşi spuse că puţină discreţie era necesară. (stăzi era ziua în care /ar!o era pro!ramată la Elizabet* (rden7 cum călătoria la Boma fusese amânată, îşi va continua rutina obişnuită şi /ar!o era o fanatică a !ri-ii pentru felul în care arăta. Cu /ar!o în si!uranţă la #ew :ork, Candra nu"şi făcuse !ri-i că senatorul îi spusese să vină în casa lui din capitală. %e fapt îi convenea, pentru că nu i"ar fi făcut plăcere să fie re!ulată pe un birou tare, cu o co*ortă de funcţionari imediat dincolo de uşă. 2a aeroport, făcu semn unui taAi şi se aşeză tăcută pe  banc*eta din spate, neîncura-ând eventuala disponibilitate spre conv co nver ersa saţi ţie, e, a şofe şoferu rulu lui.i. Spre Spre surp surpri rind nder erea ea ei, ei, simţ simţii prim primii ii fluturi de eAcitare şi anticipare, pe care"i simţea de obicei când ştia că va face seA. ;ână acum mintea ei fusese preocupată doar de ce va spune ea după aceea, dar acum începea să se !ândească la actul în sine. Carson nu prea avea te*nică dar  avea în sc*imb multă vi!oare şi uneori, când se simţea puţin răutăcioasă, eAact asta era ce vroia ea. Senatorul trebuia să se afle în biroul lui la zece treizeci. +a avea o oră cu el. Suficient. Carson o primi c*iar el la uşă, zâmbind şi rostind toate cuvintele idioate, sociale, în cazul în care ar fi fost auzit de cineva. Si!ur, avea personal aici, cel puţin o bucătăreasă şi o mena-eră. (răta foarte bine, îşi spuse Candra zâmbind în sus, spre faţa aceea aproape clasică. Ciudat că ea de fapt prefera aspectul mai aspru al lui Bic*ard. Bic*ard făcea parte dintre

 bărbaţii care erau atât de vizibil masculi, încât o femeie nu se  putea înfrâna să nu se uite la el. Scutură mental din cap7 trebuia să înceteze să se mai !ândească la el, pentru că îl  pierduse. ;artea asta din viaţa ei se terminase şi trebuia acum să facă un succes din acest nou capitol, sau să piardă totul.  ? iceai că ai ceva ur!ent să"mi spui, începu Carson pentru urec*ile eventualului auditoriu, zâmbind conspirativ în timp ce o escorta în biroul lui, înc*izând uşa şi încuind"o. Carson crezuse că o făcuse cu discreţie, dar Candra auzise acel mic ţăcănit. 8i părea bine că el avea !ri-ă să nu fie întrerupţi şi dacă nu ar fi încuiat el uşa, ar fi făcut"o ea. Carson îi înşfăcă sânii în clipa în care se întoarse spre ea şi o manevră spre sofaua !eneroasă. Candra abia avu timp să"şi lase !eanta -os, înainte ca el să o culce pe pernele din piele scumpă, tră!ându"i de-a fusta în sus şi fermoarul lui, în -os.  ? 'rebuie 'rebuie să ne !răbim, !âfâi el pătrunzând în ea şi începând imediat să se mişte într"un ritm rapid, apăsat. Să nu apară /ar!o.  ? Ce)5 spuse Candra împin!ând instinctiv în umerii lui. 'oată eAcitaţia ei iniţială trecuse. Scenele urâte nu erau !enul ei şi nu avea niciun dubiu că /ar!o era în stare să facă scena cea mai urâtă dintre toate scenele cele mai urâte. Senatorul îi îndepărtă mâinile de pe umeri şi i le fiAă pe canapea, decis. #u avea de !ând să permită unui lucru mărunt, ca prezenţa soţiei lui în casă, să"i împiedice să facă ce vroia. Candra rămase liniştită şi tăcută, nedorind nici să"i înc ncet etin inea easscă ritm ritmul ul,, nici nici să"i să"i dist distra ra!ă !ă aten atenţţia. /ent /ental al,, îi  poruncea să se !răbească. %oamne, stupida aro!anţă a  bărbaţilor5 9ndiferent cât de mult savura /ar!o statutul de soţie de senator sau cât de mult anticipa ideea de a locui la

Casa (lbă, eAista o limită până unde putea înc*ide oc*ii. ( fi la curent cu indiscreţiile lui Carson era una7 a le vedea cu oc*ii ei, era cu totul altceva. &rmări cu oc*i clinic cum faţa lui se înroşeşte de efort şi cum i se umflă venele de la !ât. #u"şi slăbise nici măcar  cravata. 2oviturile lui o împin!eau înainte şi înap apooi pe canapea. C*iar dacă observase lipsa ei de răspuns, nu"i păsă. %upă nici două minute, trupul îi deveni ri!id, cu pelvisul tresărind şi cu faţa strâmbându"i"se într"o parodie de suferinţă carnală. Ciudat, îşi spuse ea, cum ceva care te înnebunea când erai eAcitată, devenea dez!ustător când nu erai. Carson ieşi din ea respirând !reu şi scoase o batistă ca să se ştear!ă.  ? /ai ai una) spuse ea încet şi văzându"i privirea albă, adău!ă0  ? > batistă.  ? #u, asta e sin!ura. 8ncepu să o împăturească şi să o ba!e în buzunar $ dez!ustător $ dar Candra i"o luă, atin!ând"o cât mai puţin cu putinţă şi şi"o vârî între picioare. Carson părea nefericit.  ? (re mono!ramă.  ? > să ţi"o dau înapoi. Sau preferi să o distru!) spuse ea a!asată.  ? (rde"o, spuse el, dar continua să fie nefericit pentru că  batista se afla la ea. ;ăcat că nu aplica această !ri-ă şi faţă de restul comportamentului său, îşi spuse Candra. Se ridică şi îşi îndreptă *ainele, în câteva clipe arătând ca şi cum nimic nu s"ar fi întâmplat. ;entru ea, nimic, îşi spuse în !ând.

 ? Stai -os. C%iar  am  am ceva de discutat cu tine, spuse ea.  ? Cum să nu, cu orice te pot a-uta. Cu *ainele revenite şi ele la respectabilitate, se aşeză în spatele biroului din ste-ar bătrân, american. Era întotdeauna atent să nu"şi etaleze bo!ăţia acolo unde ar fi putut"o vedea ale!ătorii lui, aici în %.C., acasă la el şi la biroul lui. %ar  reşedinţa lui din #ew :ork era luAoasă ca un palat, cu toate din import. 8i zâmbi acum, cu zâmbetul discret, cultivat, al bărbatului care"şi cunoaşte măsura puterii. +enirea ei aici nu însemna decât că vroia o favoare de la el. >c*ii lui cafenii sclipiră7 de"a lun!ul sporadicei lor relaţii, Candra a refuzat întotdeauna să facă mai mult decât să"l primească uneori. Carson era obişnuit să fie cel cu decizia, obişnuit ca femeile să stea la dispoziţia lui, iar distanţa ei rece îl a!asa şi îl provoca provoca totodată. %esi!ur %esi!ur,, îl sâcâia şi mai mult prin faptul că făcea întâlnirile lor cât mai memorabile cu putinţă. Candra spuse0  ? (cum doi ani am făcut un avort.  ? Sper că ai avut mare !ri-ă. Eu am fost întotdeauna pentru le!ea  ? #u mă interesează ce le!e ai susţinut tu, îl întrerupse ea. Carson, copilul a fost al tău. %ar când a aflat de avort, Bic*ard a crezut că fusese al lui. (cesta este şi motivul principal al  problemelor dintre noi.  ? EAtraordinar. EAtraordinar. Carson se lăsă pe spate în fotoliul lui uriaş, împreunându"şi de!etele de la mâini.  ? Ce interesant. %ar de ce"mi spui asta) asta) C*ipul nu"i tresărise deloc, aflând că ea avortase, poate,

copilul lui. #u aceasta era reacţia pe care o sperase ea.  ? Bic*ard se poartă dificil în problema parta-ului şi fără să intru în detalii, este în poziţia de a câşti!a. #u mi"ar strica un a-utor financiar, doar de data asta.  ? 8n -ur de cât) întrebă el uşor indiferent.  #eliniştea îi dădu fiori pe şira spinării. #u o să mear!ă aşa cum îşi ima!inase ea. &n milion i"ar fi rezolvat toate datoriile, lăsându"i neatinsă baza de pornire, dar pentru că devenise nesi!ură, spuse0  ? > -umătate de milion. milion.  ? > sumă cam mare. ;ăsărică ta nu face banii ăştia, spuse Carston ridicând din umeri. Candra nu reacţionă la cruzimea lui. 8n fond, ştia bine cât de crud putea să fie.  ? /ă întreb doar cum ai reuşit să rămâi însărcinată, întotdeauna mi"ai spus că iei pilula.  ? &n accident. (m avut o boală respiratorie şi antibioticul  pe care l"am luat a anulat efectul pilulei.  ? %in nefericire. 'otuşi, sincer, mă îndoiesc să fi fost copilul meu. 8n urmă cu câţiva ani mi"am făcut vasectomie. 6uria îi strânse stomacul, dar şi"o controlă. El îşi ima!ina că îşi bătuse tocmai -oc de ea ca de o proastă. %ar dacă totuşi credea că acesta era sin!urul ei atu, ei bine, o să fie neplăcut surprins.  ? >are) #u mi"ai spus niciodată. niciodată.  ? %e ce ţi"aş fi spus) >ricum erai pe pilulă iar eu n"am fost niciodată atât de prost încât să cred că eram sin!urul bărbat cu care ţi"o tră!eai. +asectomia a fost asi!urarea mea în cazul unui şanta-.  ? (cum devine interesant, spuse ea mieros. i eu mi"am

 pre!ătit un fel de asi!urare. #iciodată nu te"am subestimat, Carson, dar cred sincer că tu m"ai subapreciat pe mine.  ? 8n ce fel) Spre satisfacţia ei, Carson c*iar devenise uşor  în!ri-orat. Candra se aplecă şi scoase din !eanta mare cu care venise un plic şi un casetofon minuscul. C*ipul lui împietri când văzu casetofonul.  ? (*, nu e aici. >ricum, nu înre!istrează7 este doar un  plaer. /ica noastră întâlnire a fost privată. %ar altele totuşi, nu. Candra apăsă butonul 3pla4 şi se lăsă pe spate. &rmări cu satisfacţie cum faţa lui devenea tot mai albă, pe măsură ce vocile umpleau încăperea, distorsionate, dar uşor de recunoscut. 9mprimase caseta în timpul unei mici or!ii erotice,  pe care o or!anizase ea la începutul relaţiei lor, când Bic*ard se afla în Europa pentru câteva zile şi ea avea suficient timp la dispoziţie. Si!ur, o făcuse deliberat, pentru că nu avusese niciodată iluzii în ce"l priveşte pe Carson şi"şi ima!inase că într"o bună zi va avea nevoie de o matracă cu care să"l ardă. >pri banda, scoase caseta şi i"o aruncă, apoi puse plicul pe masă şi spuse0  ? ;ăstreaz"o. Este copia ta personală. 9ma!inile însoţitoare sunt în plic. /aAilarul i se umflă de furie şi Carson se înne!ri la faţă.  ? Curvă. &n cuvânt urât dar banal, ca şi cum nu i"ar fi putut trece nimic altceva prin cap.  ? ;resupun că nu trebuie să mai adau! că ori!inalele se află într"un loc si!ur.  ? Cu benzile astea te incriminezi şi pe tine. Carson respira

!reu.  ? %a, dar eu nu am o carieră de pierdut. %esi!ur, ale!ătorii tăi sunt destul de liberali, ar putea spune, trăieşte şi lasă"i şi pe alţii să trăiască. 'otuşi, nu cred că ceilalţi senatori vor fi de acord, mai ales cei de care ţi"ai bătut -oc ani de zile. +or fi încântaţi să aibă dovezi asupra comportamentului ile!al al mult stimatului lor cole!. 'onul ei era plin de ironie. 8n oc*ii lui se citea ura uci!aşă. Candra îşi stăpâni un fior. Era un risc să stai astfel în calea lui Carson, iar ea intrase aici ştiind asta. 'ocmai de aceea se asi!urase ca arma ei împotriva lui să fie atât de puternică încât el să nu o poată i!nora. Candra spuse, pierzându"şi răbdarea0  ? #u o să mai eAiste şi altceva. %oar asta. 'u îţi poţi  permite banii, iar eu am nevoie de ei.  ? Si!ur, Si!ur, se presupune că trebuie să te cred pe cuvânt, spuse el sarcastic.  ? 8ţi trimit ori!inalele ori!inalele imediat ce primesc banii. Candra vorbea serios. Ceea ce însă nu"i va trimite, va fi  banda despre care nu pomenise nimic. Se va folosi de ea doar  dacă el va încerca să se răzbune. %esi!ur, el nu avea cum să fie si!ur că ce"i va trimite ea va fi ori!inalul şi nici că nu mai eAistau şi alte copii. anta-ul era  permanent. Candra puse pe birou o bucăţică de *ârtie.  ? 1anca şi numărul meu de cont. 'rimite 'rimite banii aici. (m desc*is contul special pentru asta şi"l voi înc*ide după ce voi  primi banii. (m încredere că nu voi fi audiată de Controlul 6inanciar, aşa că într"adevăr trebuie să speri că verificările accidentale mă vor ocoli.

Carson nu luă *ârtia. Candra se ridică în picioare şi"şi puse !eanta pe umăr. umăr.  ? 2"am spus taAimetristului să mă aştepte. #u te obosi să mă conduci. Când a-unse la uşă, o descuie, apoi se opri ca să se uite la el,  peste umăr. umăr.  ? (propo fă"l un milion. milion.  (bia se înc*isese uşa din faţă în spatele Candrei, când /ar!o intră în biroul lui Carson. 6aţa ei era albă şi ri!idă. Spuse, plină de furie nestăpânită0  ? Eşti un prost. &n prost, un idiot, tu nu !ândeşti decât cu sula, nu cu capul5 Carson izbucni, ridicându"se brusc din fotoliu.  ? Fura5 Ce făceai, ascultai la uşă) /ar!o se apropie şi apăsă un buton pe consola intercomului.  ? (m desc*is intercomul când am aflat că vine aici. 'e crezi al naibii de isteţ, dar niciodată nu verifici dacă intercomul este desc*is. Carson o apucă de braţ, de!etele lui puternice muşcând în carne.  ? Să nu vorbeşti pe tonul ăsta cu mine, mine, o avertiză el.  ? Sau dacă nu, ce"o ce" o să faci) > să divorţezi) #"aş crede. 8şi smulse braţul, eliberându"se şi luă plicul lăsat de Candra. Carson încercă să"l ia înapoi, dar /ar!o se îndepărtă şi"l desc*ise, scoţând pozele. Se uită la ele, în timp ce pete roşii îi acopereau obra-ii. Fura i se contorsionă. Se întoarse brusc şi îl izbi cu toată forţa

 braţului direct în obraz, făcându"i capul să"i zboare într"o  parte. Carson se uită îndelun! la ea. 6aţa lui era albă, cu eAcepţia urmei lăsate de mâna ei. >c*ii îi ardeau ca doi cărbuni. /ar!o tremura.  ? Eşti mai rău decât prost7 eşti cel mai imbecil monomaniac pe care l"am cunoscut vreodată şi îţi trebuie ceva ca să"l depăşeşti pe tata. #u te"am suportat în toţi anii ăştia, ca să te las acum să"ţi baţi -oc de totul, când aveam ale!erile în  buzunar.  buzunar. 'rebuie 'rebuie să faci ceva.  ? > să"i dau banii ăia nenorociţi. nenorociţi. #u am altă variantă.  ? i dacă ea vrea mai mult)  ? > să mă ocup eu de asta. %oar taci odată dracului din !ură5 #u am c*ef de ra*atul tău.  ? Frozav. Frozav. /ar!o îi aruncă foto!rafiile în faţă, de unde se împrăştiară  pe -os, lucioase, douăzeci pe douăzeci şi patru.  ? Sper că ai făcut un test S9%(.  ? #u fi proastă. Cât crezi că aşa ceva poate rămâne confidenţial) /ar!o aproape urlă de furie.  ? ;referi să"mi rişti viaţa, decât să se afle că ai făcut un test S9%(5 Ni"ai făcut probleme pentru o nenorocită de batistă, dar  te laşi foto!rafiat făcând seA cu un bărbat) (propo, sunt nişte foto!rafii fii formi rmidabil bile. Sin!urul lucru cru mai ridicol decâ ecât eApresia ta când i"o tră!eai ăluia este eApresia ta când ţi"o tră!ea el, ţie5 6aţa roşie, !ura desc*isă Carson îi arse una cu dosul palmei, lovind"o de birou. Contactul fusese atât de mulţumitor, încât mai că i"ar mai fi ars una. Spuse printre dinţii strânşi0

 ? Fura5 (m tras puţină cocaină, altfel nu s"ar fi întâmplat niciodată5 /ar!o se îndreptă încet, cu mâna pe obrazul care o ardea. Coapsa o durea acolo unde se lovise de birou. &ra şi dez!ustul îi con!elaseră stomacul.  ? #u cred că că ţi"a trecut vreodată prin cap să nu foloseşti dro!uri ile!ale. EAistă o foto!rafie şi cu asta. #"ar arăta adorabil la ştirile de seară)  ? #u va publica foto!rafiile. %acă o va face, nu va mai avea altă şansă să obţină bani de la mine. Cel puţin de asta era si!ur. #iciodată nu dai !reş, pariind că cineva va face orice să"şi apere propriile interese.  ? #"ai de unde ştii ce"o să facă, spuse /ar!o ascuţit. #u te  poţi lăuda cu prea multe realizări la activul tău, aşa că trebuie să te ocupi de c*estia asta şi încă imediat. >feră"i două milioane pentru ori!inale.  ? i spui că eu sunt nebun. %e unde pot să ştiu că c ă mi"a dat ori!inalele) i c*iar dacă, poate rămâne cu câte copii vrea ea.  ? (tunci ai face bine să te !ândeşti la ceva. i asta, repede. /ar!o respira !reu, cu nările dilatate.

%&PT"L'L (&PTE Bic*ard nu avea un birou în centru. 8n sc*imb îşi transformase parterul vilei din cartierul rezidenţial într"un mic compleA de birouri0 un birou pentru el, cu computerul lui de ultimă !eneraţie, cu care îşi desfăşura ma!ia de piaţă7 mici  birouri pentru cei doi asistenţi7 o bucătărie minusculă7 două  băi, una le!ată de biroul lui, iar cealaltă pentru asistenţi7 şi două camere pentru depozitare şi dosare. (ran-amentul era

eAtrem de convenabil, în cazul în care vroia să lucreze până târziu în noapte sau c*iar toată noaptea. >biectivul lui, în fiecare zi, era să câşti!e cât mai mulţi bani cu putinţă. 8şi petrecuse cea mai mare parte a vieţii de adult făcând avere. (dora provocarea anticipării şi a intuirii pieţei, dar   plăcerea era doar una moderată. Cunoscuse sărăcia şi nu îi  plăcuse, aşa încât, când a fost suficient de mare ca să facă ceva  pentru asta, a plecat de acasă, s"a înrolat în armată şi a început să înveţe abilităţile care să"i dea posibilitatea să facă bani. #u înv nvăţ ăţas asee însă nsă de desstul de repe repede de.. ;op ops, s, bu buni nicu cull lui lui, muri urise înainte ca Bic*ard să fi strâns suficient ca să amelioreze cumplita sărăcie a micuţei ferme din vestul +ir!iniei, unde se născuse şi crescuse. Cel puţin ultimii ani ai mamei lui fuseseră mai buni7 iar dacă ea se ocupase în continuare cu plantatul în !rădină, o făcuse pentru că vroia asta, nu ca să aibă din ce trăi. Sără Sărăci ciaa fie fie te do dobo boar ară, ă, tran transf sfor ormâ mând ndu" u"te te într într"u "unn pa para razi zitt soc ocia iall, fie fie te întăr ntăreş eştte. ;op opss renu renunnţas ţase la a-u a-utor torul soc ocia iall,  preferând să"şi lucreze puţinul pământ şi să accepte să lucreze şi în altă parte. /ama lui Bic*ard cosea şi călca pentru alţii. Când Bic*ard însuşi crescuse suficient, nu numai că a-uta la muncile muncile în fermă, fermă, dar se an!a-a şi la alte treburi mărunte, mărunte, cum ar fi tunsul ierbii, seceratul şi balotatul fânului, la diverse lucr lucrăr ării de tâmp tâmplă lări rie, e, un unde de func funcţi ţion onal alit itat atea ea co cont ntaa mai mult ult decât aparenţa. Cât despre tatăl lui, avea doar o ima!ine va!ă, încărcată  poate de re!ret, şi un mormânt în micul cimitir de ţară, ca c a să"l viziteze de câteva ori pe an, dar de la bunicul lui învăţase că  bărbaţii nu zac toată ziua bând bere şi încasând ceea ce  bătrânul numea 3afurisitul de mărunţiş !uvernamental4, o dată

 pe lună. 1ărbaţii se duc la muncă. (şa (şa că Bic*ard muncea şi muncea din !reu. Suprav aviieţuirea celui mai adaptat. 6ie capitulezi, fie lupţi ca un diavol ca să"ţi depăşeşti condiţia.  #u se ruşinase niciodată de rădăcinile lui sărace, de la ţară, rădăcini care l"au făcut puternic, deşi Candra era suficient de  -enată de ori!inile lui ca să insiste să spună doar că era 3din +ir!inia4. %acă ar fi fost după ea, ar fi inventat un conac antebellum în trecutul familiei lui, iar unul dintre strămoşi ar fi semnat %eclaraţia de 9ndependenţă. ( luat măsuri ca să se asi!ure că nu va fi din nou sărac. 9nvestiţiile lui erau diverse, ca să contracareze fluctuaţiile  bursei şi investise bani în pietre şi metale preţioase, ca măsură de prevedere în cazul unui cra* al pieţei. Era o provocare, un  -oc, să strân!i fărâme de informaţii şi să decizi care stocuri vor  creşte în valoare şi care vor avea probleme. Se pare că avea un al şaselea simţ pentru asta şi câşti!ase cu mult în urmă, suma  pe care şi"o fiAase în minte ca 3suficientă4 dar continua să  -oace la bursă şi continua să se îmbo!ăţească. îmbo!ăţească. 9ar ce o rodea pe Candra era faptul că nu putea obţine o  parte mai mare din bo!ăţia lui. Fândul la ea îi aduse un !ust amar în !ură. ;robabil că o iubise la început, deşi poate că şi ea fusese doar o provocare, ca şi bursa. %e la o distanţă de zece ani, nu"şi mai putea aminti ce simţise eAact pentru ea, deşi ştia ce anume îl atrăsese la ea. Candra fusese $ şi încă era $ foarte atră!ătoare, cu un statut social impecabil, susţinut de bani vec*i şi binecuvântată cu o  personalitate desc*isă, prietenoasă. ;oate c*iar prea  prietenoasă, mai ales cu alţi bărbaţi. Căsnicia lor începuse de-a să scârţâie când a aflat despre le!ăturile ei, dar la vremea aceea pur şi simplu nu"i păsa de

infidelităţile ei, ca să facă ceva. Ea credea că el ştia doar  despre un sin!ur amant, doar că el era departe de a fi un prost. %e"a lun!ul anilor îşi făcuse o preocupare din a"i afla iubiţii. tia despre Gai. tia despre Carson /c/ilian. tia despre toţi artiștii cu care care se culca, culca, despre despre toate toate cunoştin cunoştinţele ţele din din societate societate,, care"şi !ăsiseră drumul spre patul ei. %upă ce încetase să"i mai  pese, o folosea ocazional pentru seA şi folosea un prezervativ, prezervativ, deşi ea lua pilula. 9ar ea nu"l întrebase niciodată de ce. ;resupunea că ştia. %in nefericire, prezervativele se mai şi rup uneori. (cum doi ani se rupsese unul şi combinat cu nişte antibiotice pe care le luase ea, a fost suficient ca să rămână însărcinată. #u că ea i"ar fi spus, nu atunci. %ar făcuse un avort. El dorea copii, întotdeauna îşi dorise. 2a începutul căsniciei, Candra a vrut să mai aştepte, iar el fusese de acord, pentru că situaţia lui financiară nu era încă atât de puternică pe cât şi"ar  fi dorit să fie, înainte de a avea copii. 2a vremea când se simţise suficient de prosper, Candra începuse de-a să aibă amanţi, amanţi, iar el pierduse orice dorinţă dorinţă de a mai avea copii cu ea. %ar când i"a spus că avusese unul, aruncându"i cuvintele în faţă ca pe o armă, totul în el începuse să"l doară, !ândindu"se la viaţa aceea mică, pierdută şi din clipa aceea începuse să o urască.  #u a mai petrecut o altă noapte sub acelaşi acoperiş cu ea, ci i"a împac*etat ba!a-ele şi a dus"o la *otel, cu ea plân!ând şi în-urând şi -urând că de fapt nu făcuse cu adevărat asta, că o spusese doar pentru că a vrut să"l rănească. i a c*emat un lăcătuş, în mi-locul nopţii şi şi"a sc*imbat toate încuietorile de la vilă. %upă care Candra a fost nevoită să"şi anunţe sosirea ca să"şi

ia restul lucrurilor, o umilinţă care i"a înăcrit sufletul. Bic*ard ştia că ea le spusese tuturor prietenilor şi cunoştinţelor ei că *otărârea de a divorţa fusese reciprocă. #u" i păsa ce spunea ea. 'ot ce vroia el era să"l finalizeze odată şi să nu o mai vadă. Era un lucru pe care ar fi trebuit să"l facă de ani de zile, în loc să se în!roape în !oana îmbo!ăţirii. %e o  bună bucată de vreme ştiuse, undeva în fundul minţii lui, că va veni o vreme când se va uita la ea şi va şti că nu va mai suporta să trăiască o clipă în pretinsa lor viaţă con-u!ală. Bămăsese cu ea din propriile lui motive, folosind"o seAual fără  prea mari satisfacţii, ca şi cum ar fi fost o străină şi din cauza asta copilul lui murise. (r fi trebuit să o părăsească cu mult înainte de a fi fost concepută această mică viaţă. 8n ultima vreme începuse să aibă tot mai puţină stare, frământat de !ândul că venise timpul să se retra!ă. 8şi făcuse milioanele studiind informaţiile despre bursă, dar al naibii să fie el dacă mai vroia să"şi petreacă tot restul vieţii cu oc*ii în computer, analizând profiturile şi cererile pieţii. #u mai !ăsea nicio provocare în asta, iar el era un bărbat care trăia din  provocări. 8i plăcuseră anii petrecuţi în armată, tocmai datorită  provocărilor eAtreme, a ideii de a se testa în situaţiile de viaţă" şi"moarte. (r fi putut face carieră în armată, dacă nu ar fi fost dominat de nevoia de a face mulţi bani, suficienţi ca mama şi  bunicul lui să nu le mai ducă niciodată niciodată !ri-a. /isiunea a fost îndeplinită. Era timpul să se orienteze în altă direcţie. 8n minte îi apăru c*ipul lui Sweene şi se lăsă pe spate în fotoliu, zâmbind. %a, asta era provocarea. %uppă laA %u aAit itat atea ea Can andr drei ei în zo zona na moral oralit ităţ ăţiii, refu refuzu zull lui Sweene de a ieşi cu el pentru că divorţul lor nu era încă

finalizat iar el era încă, din punct de vedere le!al, căsătorit, îi dădea senzaţia că ţinea în braţe ceva curat şi proaspăt. /ama şi bu buni nicu cull lui av avus uses eser erăă acee aceeaş aşii atit atitud udiine ferm fermă, ă, vă văzâ zând nd comportamentul în alb şi ne!ru. 9deea de a face orice vroiai doar pentru că vroiai, le era străină. &n lucru destul de obişnuit pentru !eneraţia lor, în partea aceea de ţară. Cum a-unsese Sweene la aceste standarde) ;entru că vroia să ştie totul despre ea, ceruse să i se taAeze o copie a aplicării ei pentru apartament. 9aris 4amille 4weeney, treizeci şi unu !e ani, artist: #u"l u"l minţi nţise în priv privin inţţa numelui, deşi putea paria că"i displăcea cumplit rezonanţa ostentativă din cuvântul artist, ca şi faptul că o c*ema ;aris. >ricine >ricine altcineva altcineva şi"ar fi etalat etalat numele numele pentru pentru tot ce su!era su!era el, dar ea îl i!nora până într"atât încât era cunoscută în eAclusivitate doar după cel de al doilea ei nume. >cupaţia mamei era trecută tot ca artistă, dar el nu"i recunoscu numele, deşi, după zece ani de maria- cu Candra, era foarte familiar cu lumea artelor. %ar recunoscu numele tatălui lui Sweene7 omul avea un succes moderat la Lollwood. Era trecut doar un frate. Bic*ard se întrebă de ce nu"i trecuse şi pe ceilalţi, concepuţi separat de părinţii ei. 6aptele !oale nu erau suficiente. +roia +roia să o cunoască, să ştie ce"i plăcea să mănânce la micul de-un7 care erau cărţile şi filmele ei favorite, dacă dormea întinsă în pat, sau !*emuită. +roia să o dezbrace în pielea !oală şi să"şi petreacă toată noaptea deasupra ei, în ea. tia că şi ea îl dorea, deşi părea surprinsă de propria ei dorinţă. âmbi din nou, amintindu"şi eApresia de pe faţa ei când sărise de pe el ca şi cum el ar fi aprins un fitil de dinamită. > să fie amuzant şi al naibii de frustrant. %e două zile era în erecţie continuă şi nu credea că o

să"i treacă curând. #u trebuia decât să se !ândească la Sweene şi seAul lui începea să"i zvâcnească iar el era pierdut. (bstinenţa din ultimul an fusese oricum afurisită, iar acum devenise insuportabilă. Sweene Sweene era opusul Candrei, în atitudine atitudine.. Candra era foarte foarte conştientă de frumuseţea ei, de impresia pe care o lăsa şi se îmbrăca potrivit ima!inii pe care vroia să şi"o proiecteze. Sweene *abar n"avea cât era de dră!uţă şi din câte putea spune el, îşi trântea pe ea orice !ăsea la îndemână în debara. Candra era un animal social7 Sweene era structural incapabilă să -oace -ocuri sociale, presupunând că le"ar fi recunoscut. Candra era sociabilă, punct7 Sweene era o sin!uratică. (vea să"i ceară multă perseverenţă şi planificare atentă $   perseverenţă, în special. /ai mult decât orice, atitudinea Candrei faţă de seA era nonşalantă şi permisivă, în timp ce Sweene era atât de eAclusivistă, încât un simplu sărut o lăsase perpleAă. > dorea. 8n pat, afară din pat, nu conta. %acă nu o putea atra!e într"o relaţie, ca să o poată seduce, atunci va trebui să o seducă mai întâi, ca să o atra!ă într"o relaţie. #u o dorea doar   pentru seA7 vroia să petreacă timpul cu ea7 ea era sin!ura femeie cu care ar dori vreodată să urmărească ştirile de seară, doar ca să"i asculte părerea. C*iar dacă ar lua parte la un ştiu ce paradă, Sweene cu si!uranţă că ar mărşălui în ritmul ei diferit. 9ar Candra îi stătea în cale. 2uă telefonul şi"şi sună avocatul, pe Favin @elles. 9 se făcu imediat le!ătura.  ? 'reaba 'reaba asta durează de prea multă vreme. 'ermin"o odată, intră el direct în subiect.

 ? (v (vând în vedere volumul bunurilor tale, un an nu este mult. (i răbdare. ;oziţia ta e puternică şi mai curând sau mai târziu, Candra o să"şi dea seama că aruncă în vânt o avere, cu avocaţii. i atunci o să"şi mai reducă pierderile.  ? > să"i fac eu pierderile şi mai mari, cu fiecare zi de întârziere, cauzată de ea. Sun"o pe avocata ei şi spune"i că"i voi reduce alocaţia alocaţia pe care i"am oferit"o, oferit"o, cu zece mii de dolari dolari  pe zi. 9ar după cinci zile, dacă nu a semnat *ârtiile, îmi revoc oferta de a"i ceda !aleria. Favin rămase tăcut o vreme.  ? > să se lupte până în pânzele albe pentru !alerie şi tu ştii  bine asta.  ? 9ar ea ştie că până la urmă tot va pierde. > vreau afară din viaţa mea. i nu !lumesc, Favin. (r fi trebuit să"i forţez mâna cu luni în urmă, dar am vrut să fac ceea ce am crezut că era corect ect. (cum s"a terminat. 'ransmite"i te"i aces cest mesaavocatei ei. Bic*ard înc*ise telefonul şi se lăsă pe spate, cu o eApresie îndâr-ită. 8n biroul lui din centru, Favin @elles ridică din umeri şi o sună pe >livia :u, avocat cata Candrei. Când aceas easta auzi ultimatumul lui Bic*ard, tunetul ei de răspuns aproape că"i sparse lui Favin timpanele.  ? 'icălosul5 'icălosul5 +o +orbea serios)  ? Serios ca un atac de cord, spuse Favin.  ? Ce naiba i"a venit) ;ână la urmă tot reuşeam să o convin! pe Candra că primise cea mai bună ofertă posibilă, dar c*estia asta o s"o facă să"şi piardă minţile de furie. ;robabil că înlocuitoarea ei aşteaptă prin prea-mă. Favin se !ândise şi el de-a la această posibilitate, dar era

 prea discret ca s"o spună.  ? #u, după ştiinţa ştiinţa mea.  ? Ba*at. (re o păpuşică în aşteptare şi tu ştii asta. asta.  ? i dacă are) Bic*ard se putea culca cu câte o femeie în fiecare noapte, c*iar în centru, în 'ime SOuare şi poziţia lui tot nu s"ar fi clătinat. >livia ştia şi ea asta. #umai împotrivirea Candrei de a accepta ceea ce considera a fi o in-ustă minusculă părticică, o împiedicase să semneze *ârtiile până acum. >livia încercase să o facă să vadă că nu va putea obţine nimic mai mult, dar  Candra părea aproape disperată să stoarcă mai mulţi bani.  ? 1ine. > sun. i te"aş sfătui să să te ascunzi sub birou.  ? Ce'; Contrar aşteptărilor >liviei, reacţia Candrei a fost o şoaptă în!rozită, nu un stri!ăt revoltat. >livia îi repetă condiţiile.  ? #u poate face asta5 (m convenit de-a  ? #u ai semnat *ârtiile. %in punct de vedere le!al, el nu este le!at de oferta lui, pentru că tu ai refuzat"o. ;oate face tot ce vrea.  ? %ar !aleria este a mea. Eu sunt cea care descopăr artişti, care le clădeşte reputaţia şi face !aleria profitabilă. #u mi"o  poate lua5  ? 1anii lui au cumpărat clădirea. 1anii lui au susţinut !aleria, au pus"o pe picioare. #umele lui este pe toate cecurile cu care s"au plătit toate facturile. &n avocat deştept.  ? i crede"mă, Favin @elles este deştept $ poate demonstra că Bic*ard conduce de fapt !aleria şi că tu nu eşti mai mult decât decoratoarea vitrinei. (i fi putut trece !aleria

 pe numele tău, dar asta este la timpul trecut. trecut. 8n profesia ei, >livia vedea zilnic dovezi de incredibilă stupiditate financiară.  ? (ş fi făcut"o dacă aş fi fost cât de cât prevenită, spuse Candra cu voce spartă. %ar totul a venit pe neaşteptate7 eram în relaţii bune, apoi a intervenit cearta aceea şi a doua zi a completat formularele de divorţ. #u am avut timp să fac nimic ca să mă prote-ez. 'imp ca să se prote-eze tot a avut, în opinia >liviei, câtă vreme lucrurile mer!eau bine. %ar acum totul era în zadar, apa a trecut de mult peste pod. Se întrebă care să fi fost motivul despărţirii. Candra nu"i spusese niciodată, dar trebuie să fi fost un război total, care să declanşeze o ruptură definitivă atât de  brutală. %ar indiferent de motive, Bic*ard fusese distant la întâlnirile lor, controlat şi absolut infleAibil. #u a făcut nici un sin!ur compromis iar acum adopta o poziţie şi mai dură.  ? > să stau de vorbă cu el, spuse Candra cu lacrimi lacrimi în !las.  ? Candra >livia oftă. 2a ce bun) Spune"mi un sin!ur  detaliu unde a fost mai fleAibil. Semnează *ârtiile înainte de a mai pierde zece mii de dolari.  ? > să"l fac să"mi redea aceşti zece mii de dolari. > să ;romit că o să semnez *ârtiile dacă o să fie de acord. Candra lăsă receptorul -os şi înc*ise oc*ii. 8i venea rău de la stomac, atât de rău încât credea că o să vomite. Cu un an în urmă, zece mii de dolari i s"ar fi părut bani de buzunar, dar  acum erau vitali. #u primise nicio veste de la Carson, dar nici nu se aştepta atât de repede. anta-ul nu era un lucru si!ur şi  până când nu apărea Carson cu banii, nu"şi putea permite să  piardă nici măcar un şfanţ. 9ar dacă el ar refuza să plătească şanta-ul, ce ar putea ea face) ;ublicarea foto!rafiilor i"ar fi

ruinat lui cariera, poate că ar fi declanşat c*iar şi o acţiune  penală pentru folosire de dro!uri, dar asta nu i"ar fi bă!at ei  bani în buzunar. buzunar. Sin!ura ei speranţă era ca el să se teamă suficient să nu fie eApus, ca să"i dea banii. %umnezeule, ce"l făcuse pe Bic*ard să ia decizia asta) Când venise la !alerie, în urmă cu două zile, fusese distan antt şi încăpăţânat ca întotdeauna, dar cu toate că încercase să o convin!ă să semneze *ârtiile, nu recursese la aceste ameninţări. >ricum, ea nu avea altă variantă decât să semneze *ârtiile, desi!ur, nu acum. %ar de ce nu a ameninţat"o el atunci) 'reb ebui uiaa să aibă aibă un mo moti tivv. Bic* Bic*ar ardd av avea ea înto întotd tdea eaun unaa un motiv. Era persoana cea mai puţin emoţională, cea mai lo!ică  pe care o cunoscuse ea vreodată, ceea ce o făcuse să se simtă în si!uranţă câtă vreme fuseseră căsătoriţi. 9ndiferent ce se întâmpla, putuse întotdeauna să conteze pe Bic*ard ca să !ăsească soluţia cea mai bună pentru a rezolva o situaţie. <imatumul nu fusese un bluf7 o să facă eAact cum a spus. +roia *ârtiile semnate şi divorţul înc*eiat. 8ntrebarea era0 de ce acum) %e ce nu în urmă cu două zile, sau cu două luni) (r  fi putut face asta oricând şi finalul ar fi fost acelaşi. 8nseamnă că acum avea un motiv ur!ent, pe care nu"l avusese cu două zile în urmă. 'rebuia să fie o femeie. 6aptul că ea nu descoperise nicio femeie cu care să fi fost de la separarea lor, nu însemna că trăise ca un călu!ăr. Cunoştea apetitul seAual al lui Bic*ard şi ştia că femeile !ravitează automat în -urul lui, ca şi cum le"ar fi transmis semnale subliminale prin care le spunea că îi plăcea s"o facă încet şi des. 8n acelaşi timp, Bic*ard avea unele opinii ridicol de demodate ate7 dacă ar fi lăsat, în mod accidental, al, o fem emeeie

însărcinată, ar fi insistat să se însoare cu ea. (cesta era un alt lucru pe care"l ştia despre Bic*ard, îşi spuse ea cu amărăciune0 nu trata uşor o sarcină. ;e de altă parte, el nici nu avea tendinţa să"şi repete !reşelile. !reşelile. (cciden (ccidente te s"au întâmplat, întâmplat, dar acum ar fi de două ori mai atent.  #u, mai mult ca si!ur că îl interesa o altă femeie. Candra se !ândi la cineva care să"i ia locul, care să doarmă în patul ei, care să se trezească dimineaţa alături de Bic*ard, să ia micul de-un împreună cu el şi îi veni să urle. (r fi făcut orice să  poată întoarce timpul la loc, să anuleze acest ultim an, dar nu  putea şi trebuia să înceteze să"şi mai piardă timpul cu re!rete inutile. 'rebuia 'rebuia să se !ândească. Sweene5 %esi!ur. 9ntuiţia ţia îi spuse că avea dreptate. #u se înşela elase cân când surprinsese acea scânteie de atracţie, felul în care Bic*ard o  privise pe Sweene. Sweene. ;oate că Sweene era indiferentă faţă de Bic*ard $ dacă o femeie putea face asta, atunci aceea era Sweene $ dar asta nu însemna că şi el era indiferent faţă de ea. %impotrivă, i"ar plăcea provocarea de a o atra!e într"o relaţie. 9ar Candra putea scoate din asta un avanta- pentru ea. tia că  putea.  ? ;ui ceva la cale, spuse Gai intrând în biroul ei fără să ciocănească. Candra se încruntă7 Gai devenea de"a dreptul  prea cocoş. 8n curând va trebui să"i taie aripile. ;e de altă parte, cel puţin putea discuta cu el.  ? Cred că am avut dreptate despre Bic*ard şi Sweene. Sweene. 1rusc, se !răbeşte să finalizeze divorţul.  ? ( fost de acord cu condiţiile tale) >c*ii lui Gai

scânteiară. (cesta (cesta era efectul banilor asupra lui.  ? #u. 8ncă -oacă tare, dar acum cel puţin cred că pot intra în -ocul lui.  ? 'e 'e -oci cu focul. Bic*ard nu tolerează ameninţările, o  preveni Gai.  ? (tunci n"ar trebui să le facă, izbucni ea.  ? (*) Cu ce te"a ameninţat) ameninţat)  ? #u contează. Gai nu ştia că Bic*ard era proprietarul !aleriei. %acă ar şti, ar putea pleca pe loc, lăsând"o baltă. #u"şi făcea iluzii despre loialitatea lui. 'otuşi, Gai era un bun valoros7 multe dintre clientele ei erau înnebunite de atracţia şi de abilităţile lui.  ? i ce ai de !ând să faci)  ? Să vorbesc cu el. Bidicându"se, Candra îşi luă !eanta din piele scumpă, care îndeplinea dublul rol de poşetă şi de mapă. %in fericire, nu se dusese acasă să se sc*imbe7 era încă îmbrăcată în taiorul clasic  pe care"l alesese pentru %.C. 8n dimineața asta. > să se a!aţe de orice fir, indiferent cât de subţire era.  ? %e ce nu"l suni, doar) su!eră Gai.  ? ;refer să discut cu el faţă în faţă. %acă l"ar fi sunat, Gai precis că ar fi tras cu urec*ea şi ar fi aflat despre !alerie.  ? Ce te face să crezi că o să vrea să te vadă) %e vreo două ori, Bic*ard refuzase să"i dea drumul în casă, spre amuzamentul maliţios al lui Gai şi furia Candrei.  ? (*, cred că de data asta mă aşteaptă. ;rivirea lui Bic*ard se plimbă repede peste costum.  ? %ai probă pentru un rol pe 1roadwa) o întrebă el,

lăsând"o să ştie că"i citise subterfu!iul. Candra îşi controlă iritarea. (r fi trebuit să"şi amintească despre cât de atent era la detalii, observând totul.  ? (m avut o întâlnire de afaceri în dimineaţa asta, spuse ea, ceea ce nu era o minciună. 8n loc să o conducă sus, în casă, o conduse în biroul lui de la  parter, spunându"i astfel, fără cuvinte, că nu mai aparţinea acestui loc, în cazul în care ideea trebuia reiterată. ;entru el, Candra nu mai era nimic altceva decât o afacere neterminată $  o afacere neplăcută. > surprindea surprindea întotdeau întotdeauna na cât de mic şi de spartan spartan era biroul lui deşi, desi!ur, fusese limitat în spaţiu din cauza dimensiunilor vilei. %ar ar fi putut face mai mult cu mobilierul, sau s"o fi lăsat pe ea s"o facă. 'otul în birou era utilitar, utilitar, c*iar şi fotoliul lui mare din piele, pe comandă.  ? 8nţele! că avocata ta ţi"a transmis noile mele condiţii, spuse el rece, aşezându"se şi lăsându"se pe spate, prinzându"şi mâinile pe după cap. >c*ii lui ne!ri erau indescifrabili. Candra se aşeză pe un scaun, în faţa biroului şi intră direct în subiect0  ? Sweene a avut probleme cu pictatul, o bună bucată de vreme. 8n sfârşit, ieri mi"a adus câteva din noile ei lucrări, dar  este foarte nesi!ură de ele. 6ireşte, i"am spus că sunt minunate, dar adevărul e că s"ar putea să"mi fie !reu să i le vând.  #ici măcar o tresărire pe c*ipul lui.  ? i pentru ce îmi spui mie mie asta) 2a naiba, se înşelase ea oare) #u, nu putea să se fi înşelat şi îl ura pentru că o făcea să se simtă nesi!ură.  ? 'e 'e cunosc, scumpule. scumpule. (m (m văzut cum te uitai la ea.

Ca şi cum ar fi vrut să i"o tra!ă acolo, pe loc, în faţa tuturor, îşi spuse Candra cu subită răutate. Simţi !*impele !eloziei, dar şi"l smulse.  ? Cu oc*ii mei) su!eră el calm.  ? #u face pe spiritualul, te ro!. 8i pot distru!e cariera. #u mi"ar face plăcere asta $ mie c*iar îmi place de Sweene $ dar  dacă va fi necesar Candra ridică din umeri.  ? 9ar eu te pot înlocui c*iar de mâine la !alerie, dacă va fi necesar. Cu oc*ii micşoraţi, Bic*ard se lăsă pe spate. EApresia lui nu mai era impasibilă7 era atât de severă încât Candra se pomeni retră!ându"se mai departe de el.  ? %acă faci cel mai mic lucru ca să"i afectezi cariera lui Sweene, iadul o să în!*eţe până o să primeşti o centimă de la mine.  ? %eci am avut dreptate, reuşi Candra să spună, dar în sinea ei era alarmată. 8ntr"un fel nu se aşteptase ca el să"i contracareze ameninţările cu altele, din partea lui.  ? >are)  ? (tunci de ce ţi"ar păsa de ea)  ? /ă pot !ândi la câteva motive pentru care nu aş ceda în faţa unui şanta-, spuse el. Candra ar fi dorit ca el să nu folosească acel cuvânt. ;ăli uşor.  ? Eu nu i"aş spune ast"el.  ? i cum i"ai spune) %acă te plătesc, te vei abţine să distru!i o carieră. /ie îmi sună foarte mult a -ecmănire. Bic*ard se ridică în picioare şi o apucă de braţ, obli!ând"o să se ridice de pe scaun.

 ? 9eşi afară.  ? Bic*ard, stai5  ? (m spus să ieşi afară. > împinse spre uşă, sub privirile uluite ale celor doi asistenţi. Hena îi înroşi obra-ii. Candra se smulse ca să"şi elibereze braţul şi se întoarse în loc, cu faţa la el.  ? > să te fac să re!reţi că mă tratezi astfel, spuse ea cu !lasul su!rumat de lacrimi.  ? Semnează *ârtiile, spuse el desc*izându"i uşa şi împin!ând"o afară. %acă nu, tu o să re!reţi.

%&PT"L'L "PT Sweene se învârtea într"una, studiind pânzele fără să le vadă cu adevărat. %ar în fond, ce conta) ;ărea să"şi fi pierdut abilitate atea de a"şi "şi -udeca propria muncă, dar Candra era era entuziastă, deci tot ce putea face acum era să ducă la !alerie lucrările terminate şi să continue pe linia asta. Căutase adresa lui %avid şi Hacob Stokes, avocaţi şi le trim rimises isesee sc* c*iţ iţaa tatăl atăluui lor, or, însoţ nsoţit ităă de câte câteva va cu cuvi vint ntee de cond co ndol olea eanţ nţe. e. (po poii îşi îşi pe petr trec ecus usee rest restul ul zile zileii lucr lucrân ând, d, do doar  ar  luc ucrâ rând nd,, ap apllicând când vo vops psea eaua ua au auto tom mat pe pâ pânz nză, ă, fără fără să se !ândească la ce făcea. /ulte lucruri tulburătoare i se întâmplaseră în ultimul an şi în cea mai mare parte considera că le tratase cu remarcabilă stăpânire de sine. %eşi nu reuşise să !ăsească vreo eAplicaţie lo!ică, cum ar fi o eAperienţă trăită într"o stare de comă, sau să fi fost trăsnită, după care să devină brusc capabilă să vadă fantome, !ăsise cel puţin resursele să facă referinţe la

numeroşi alţi oameni care pretindeau a avea aceeaşi abilitate. 'rebuia să"i creadă, nu) Cum ar pretinde cineva că vede spirite, dacă nu le vede) #u era c*iar ceva ce ai fi vrut să scrii în formularul unei aplicaţii pentru o slu-bă. %ar în toate cărţile tratând subiecte paranormale pe care le citise, nu !ăsise nimic care să"i eAplice scena morţii pe care o  pictase ea. #u"şi amintea când a pictat"o, deci trebuia să accepte că fusese somnambulă şi că pictase tabloul în somn. Când ieşise să eApedieze poşta, se oprise la bibliotecă şi căutase câteva cărţi despre somnam ambu bullism, dar încă nu avusese timp să le citească. că. 2e răsfoise totuşi şi !ăsise eAplicaţia potrivit căreia somnambulii se află adesea într"o stare de stres. Ei, da. Ca şi cum a vedea stafii ar fi fost relaAant. %oar că ea vedea stafii de un an şi abia în noaptea în care a murit vânzătorul a avut prima ei manifestare de somnambulism. %ar  cărţile nu vorbeau despre pictatul  în  în somn. %ar nici măcar asta nu o deran-a prea mult. 6aptul că !*icea răspunsurile la 2eopar!y;  2eopar!y; înainte de a auzi indiciile, era puţin în!ri-orător, dar nu alarmant. >ricine urmărise s*ow"ul ca ea, în ultimii doi an anii, devenise familiar cu cate!oriile şi cu răspunsurile posibile şi ocazional, !*icea. Bata succesului ei era mai mare decât atât, aproape sută la sută, dar cei puţin  putea să raţioneze pe tema asta. %ar nu putea raţiona pe ideea pictatului ei în vis, mai ales a scenei morţii unui om despre care nu ştiuse că murise. (sta nu era doar norocul, era ciudat. Straniu. Supranatural. ;e cine vroia ea să amă!ească) tia cuvântul care se  potrivea, pentru că îl întâlnise de multe ori în studiile ei despre stafii.

Clarvăzătoare. Se strădui să"şi înfrân ân!!ă o senzaţi aţie de panică. (sta o în!rozea mai mult decât orice i se întâmplase. Crezuse că situaţia ei era statică, dar dimpotrivă, părea să se intensifice, cu noi situaţii în care era aruncată, eAact când crezuse că începuse să le stăpânească pe cele vec*i. Se adaptase c*iar la ideea de a vedea stafii, deşi nu era nici amuzant şi nici plăcut, aşa cum era, de eAemplu, efectul ei asupra semafoarelor şi al creşterii plantelor. plantelor.  2eopar!y;  2eopar!y; fusese, probabil, semnalul începutului clarviziunilor ei. > terifia ideea că pânza ei cumplită reprezentând scen cena morţ orţii era doar următoru orul pas într"o  pro!resie în care va vedea masacre, accidente de avion, foamete şi molime. Ce conta că plantele ei erau frumoase, când mental va trăi cu constanţa morţii şi a suferinţei) ;artea din pictură pe care o iubea ea cel mai mult era crearea de frumos iar noul curs ameninţa să i"o răpească. 8ntotdeauna se bucurase de sin!urătate, dar acum, pentru  prima oară, dorea să nu fie sin!ură. C*iar şi un câine sau o  pisică ar fi mai bune decât sentimentul de a fi absolut absolut sin!ură, cu nimeni care să o a-ute la nevoie. ;utea întotdeauna să"l sune pe Bic*ard. 'entaţia era aproape copleşitoare. El ar fi ţinut"o aşa cum mai făcuse, iar ea putea să doarmă, caldă şi în si!uranţă, în  braţele lui. #iciodată înainte nu se mai simţise aşa cu cineva şi în niciun caz cu părinţii ei. Crescuse ştiind că trebuia să se descurce sin!ură, că nu eAista o poală moale, confortabilă, în care să se poată odi*ni. #u că poala lui Bic*ard ar fi fost moale7 avea amintirea foarte clară a cât de eAact de tare fusese. i nici foarte confortabilă nu fusese poala lui. %ar se

simţise în si!uranţă şi şi adorată. Sau măcar dorită.  #u"l putea suna. ;rocedase cum trebuia, eApediindu"l, iar  motivele ei încă mai eAistau. tia că principiile ei despre moralitate erau cu mult mai severe decât se considera în !eneral normal, dar după ce văzuse răul făcut de infidelităţile  părinţilor ei, care nu ţineau seama de nimic, a fost o minune că nu se retrăsese la mânăstire. Era, acum, mai mult decât uşor  derutată de dorinţa pe care care o resimţea Bic*ard faţă de ea, dar era de"a dreptul uluită de propria ei dorinţă pentru el. (şa ceva nu i se mai întâmplase vreodată şi nu era convinsă că va şti să"i reziste. #evoia de a se culca cu el era atât de puternică încât şi acum simţea cum se contractă, doar !ândindu"se la el. Cu Bic*ard în prea-mă, îşi spuse ea, nu"i va mai fi niciodată fri!. %e fiecare dată când ar fi trecut"o un fior, se putea strecura în poala lui ca să o încălzească, poate dinlăuntru, înspre afară.  #u5 'rebuia 'rebuia să pună stop acestei linii de !ândire c*iar acum, altfel se pomenea sunându"l fără să ştie. %ar avea o ima!ine atât de clară a ei călare pe el, cu !ura lui împrăș tiindu"i săruturi pe sâni şi cu mâinile lui mari ţinându"i coapsele, în timp ce o mişca în sus şi în -os (*, la naiba. 8ncetează, se admonestă sin!ură. 8n viaţa ei eAistau probleme serioase, iar ea se lăsa distrasă !ândindu"se la Bic*ard. /ama #atu atură manipula ulase -ocul în propria"i favoare, făcând atracţia seAuală atât de al naibii de fascinantă încât odată ce o simţeai, nu mai puteai renunţa la ea. ;e de altă  parte, !ândindu"se la Bic*ard, ima!inându"şi"l !ol, era cu mult mai plăcut decât să se !ândească la moarte şi la clarviziuni. Becunoscu în sinea ei că în parte se aşteptase ca el să o sune sau să vină aici, astăzi. %acă l"a citit corect şi credea că"l

citise, cel de al doilea nume al lui era perseverenţa. C*iar dacă acceptase să o lase liniştită, promisese totodată că acest lucru dintre ei, indiferent ce era, nu se terminase. > să mă întorc, îi spusese el şi ea ştia că vorbea serios. 8ntrebarea era cât timp va sta el departe şi când se va întoarce) Spre ruşinea ei, sperase să"l vadă astăzi. %ar nimeni nu sunase la uşă cât a fost ziulica de lun!ă, iar  ora de culcare se apropia cu repeziciune. #u dormise bine noaptea trecută $ fusese tensionată după întâlnirea de dimineaţă cu Bic*ard şi după întâlnirea de după masă, cu stafia vânzătorului $ dar c*iar dacă era obosită, nu vroia să se culce. 8i era frică să adoarmă, da, teamă că se va scula ca o somnambulă sau că va intra în transă sau orice se întâmplase data trecută şi că va picta o altă scenă de moarte. 8i plăcuse întotdeauna să doarmă, iar acum această plăcere îi fusese răpită. Fândul acesta o înfurie şi o sperie totodată. /ai ales o sperie. 'eama era ceva ce cunoscuse rar în viaţa ei, mai ales în viaţa ei de adult. >dată, copil fiind, petrecuse două zile sin!ură,  pentru că tatăl ei îl luase pe fratele lui la o filmare iar mama ei  plecase la o petrecere şi uitase să mai vină acasă, iar ei îi fusese foarte, foarte frică atunci. #u avea decât nouă ani şi îi era teamă că părinţii ei o părăsiseră şi că nu se vor mai întoarce niciodată acasă. i altădată, pe când avea paisprezece ani, unul dintre nenumăraţii iubiţi ai mamei ei $ îl c*ema Baz, niciodată nu o să uite numele ăsta $ căzuse de acord cu mama ei că Sweene era destul de mare ca să afle despre seA. %in fericire amândoi erau atât de băuţi, încât Sweene reuşise să se smul!ă şi să fu!ă. Cu inima bubuindu"i atât de tare în piept, încât se speriase că o să leşine şi atunci vor pune

mâna pe ea, aler!ase -os, la subsolul imobilului cu apartamente şi se ascunsese în spălătorie, ştiind că mamei ei nu"i va trece niciodată prin cap să o caute acolo, pentru că nu călcase niciodată în locul acela. Se !*emuise între o maşină de spălat şi perete vreme de ceea ce i se păruseră ei ceasuri, temându"se să se întoarcă înapoi în apartament, în cazul în care Baz ar fi aşteptat"o. 8ntr"un târziu, cuprinzând"o mai mult dez!ustul decât frica, scosese coada de la un mop şi astfel înar înarm mată ată se înto întors rses esee în ap apar arta tam men ent. t. #u #u"i "i plăc plăcus usee să stea stea ascunsă în spălătorie7 aşa că revenise în camera ei, la confortul cărţilor şi picturilor ei şi dacă cineva ar fi deran-at"o, i"ar fi ars una în cap, cât de tare ar fi putut. %e"a lun!ul anilor îşi cultivase ase obiceiul de a înfrunta  problemele, în loc să se ascundă de ele, dar în cazul de faţă niciuna dintre variante nu părea prea !rozavă. Cum să te confrunţi cu ceva atât de nebulos) Clarviziunea nu era ceva ce  puteai vedea sau atin!e. Era pur şi simplu acolo, ca oc*ii albaştri7 ori îi ai, ori nu. 2a fel şi cu clarviziunea. 6aptul că avea oc*i albaştri nu o speria, dar clarviziunea, da. Ea, în sine, te în!rozea suficient, dar acum, privind în urmă, vedea tot ce se petrecuse în ultimul an ca într"o pro!resie, de la plante la semafoare, la stafii, la clarviziune. ;rivind astfel lucrurile, nici nu îndrăznea să !*icească ce va urma. 2evitaţia) Sau poate va începe să dea foc lucrurilor doar uitându"se la ele) 8ncercă să se amuze, dar de data aceasta simţul umorului nu" i funcţionă. 8nvârtindu"se "se însă prin atelier, cu team amaa să se ducă la culcare, se !ândi din nou cum se ascunsese în spălătorie când avea paisprezece ani şi îi veni să urle. 8n fond, nimic nu se

întâmplase noaptea trecută şi doar pentru simplul fapt că pe măsură ce se !ândea la pictatul ei în somn se în!ri-ora tot mai mult, nu însemna că asta i se va întâmpla în fiecare noapte. ;oate că multă vreme de acum înainte nu i se va mai întâmpla,  până când altcineva pe care îl cunoştea avea să moară  $sta era. > mulţime de oameni mureau zilnic în #ew :ork, dar niciuna dintre morţi rţile lor nu"i provocase ase o criză de somnambulism. %ar pe vânzătorul de *ot do!s îl cunoscuse, deci moartea lui o tulburase la nivelul subconştientului. ;entru prima oară se întrebă cum murise. %upă ce"l văzuse ieri, fusese prea şocată să se !ândească la asta iar el părea o stafie cât se poate de sănătoasă. %ar în scena pe care o pictase ea, din nări i se prelin!ea sân!e şi era clar că suferise o rană la cap. Să fi fost lovit de o maşină sau să se fi prăvălit de pe scări) >are cât de corectă era pictura ei) Swee Sweene ne se înfi nfioră. oră. #u vroia roia să cu cuno noas ască că răs răspu puns nsul ul la această ultimă întrebare. Se înfioră din nou şi îşi dădu seama că îi era foarte fri!. Era şi foarte obosită, foarte somnoroasă şi decise să nu mai stea o clipă în plus, să se în!ri-oreze de lucruri pe care nu le putea controla. 8şi puse pi-amaua şi se urcă în patul cald, !*emuindu"se ca o min!e şi aşteptând ca pătura electrică să"şi transfere căldura în carnea ei. C*iar înainte de a adormi, prin minte îi trecu, somnoros, !ândul că Bic*ard era în pat cu ea şi că nu mai avea nevoie de  perna electrică să"i ţină de cald. 9mediat după miezul nopţii oftă adânc, începând să respire repede, profund. 'rase a!itată de cuverturi, luptându"se cu  păturile. /ormăi indistinct, rotindu"şi capul ca şi cum ar fi

vrut să scape de ceva. 8n tăcerea nopţii, brusca întrerupere a respiraţiei era la fel de  perceptibilă ca şi !âfâitul care o precedase. > clipă infinită rămase ase absolut nemişcată, apoi respiraţia îi reveni cu o in*alare prelun!ă, lentă. %esc*ise oc*ii şi se ridică în capul oaselor. %ând deoparte  pătura !rea, coborî din pat şi începu să umble în linişte prin apartament. Când a-unse în atelier, puse pe un şevalet o pânză !oală, rămase o vreme cu mâna ridicată ca şi cum şi"ar fi cântărit următorul pas, apoi alese un tub de vopsea şi începu. 6ri!ul a trezit"o. Se cuibări sub cuverturi, întrebându"se de ce nu mai funcţiona pătura electrică. %ar c*iar şi aşa, cuibul  pe care şi"l făcuse păstrase căldura. 8şi croi drum prin încurcătura de cuverturi ca să se uite la conectorul păturii. Spre surprinderea ei, luminiţa c*i*limbarie era aprinsă, deci  pătura trebuia să fie caldă. Făsi un fir şi"şi apăsă mâinile pe el. 8i putea simţi căldura, care însă nu părea să se transfere asupra ei. Se uită la ceas şi"şi ridică ridică sprâncenele sprâncenele a mirare. mirare. Era aproape ora nouă, ori ea rareori dormea după răsărit. #u avea nicio întâlnire pro!ramată, nicio ur!enţă, dar fri!ul o scoase totuşi din pat. Se opri să re!leze termostatul cât mai sus, apoi se duse la baie şi porni duşul, potrivind apa cât de fierbinte o putea suporta pielea ei. Când îşi scoase pi-amaua şi intră sub duş, tremura efectiv de fri!. 2ăsă apa fierbinte fierbinte să"i cur!ă pe cap şi pe spate, încălzindu"i încălzindu"i şira spinării. 'remuratul încetă, tensiunea dispărea, muşc*ii începură să se relaAeze. ;oate că era totuşi ceva fizic care nu mer!ea la ea, îşi spuse aproape prăbuşindu"se, în timp ce

trupul i se relaAa. 6iorii de fri! începuseră cam în acelaşi timp cu celelalte probleme, dar asta nu însemna că eAista o le!ătură între ele. #u trebuia să"i spună totul doctorului, doar că îi era în permanenţă fri!. (ccep ceptarea conştientă a necesităţii consultării unui medic, o surprinse. 8n timp ce se şter!ea, pielea i se aspri, cuprinsă de un alt fior. 8n-urând în barbă, se îmbrăcă repede. #u fusese cea mai  bună idee să"şi ude părul, pentru că nu avea foen. > sin!ură încercare dezastruoasă de a"l folosi avusese ca rezultat ceva asemănător cu o eAplozie de păr în -urul capului, convin!ând" o să îşi lase buclele să se usuce natural, în loc să le înfoaie cu foenul. 8nfăşurându"şi un prosop în -urul capului, se duse la  bucătărie pentru prima ei ceaşcă de cafea. 2umina cafetierei era stinsă, dar cana era plină. 8ncruntându"se, atinse cana şi constată că era rece.  ? 2a naiba, bombăni ea. Cafeaua se făcuse la timp, doar că ea nu se sculase să o bea şi încălzitorul se stinsese automat după două ore, un alt eAemplu al modului în care fabricantul încerca să se prote-eze împotriva acţionării lui în -udecată, de către clienţii uituci sau ne!li-enţi, care"şi lăsau cafetierele  pornite, provocând eventuale incendii. 8şi turnă cafea într"o cană şi o bă!ă în cuptorul cu microunde, apoi vărsă restul de cafea în spălător şi puse la făcu făcutt cafe cafeaa proa proasp spăt ătă. ă. EAac EAactt când când term ermină, ină, sună sună son oner eriia cuptorului. Cafeaua încălzită avea un !ust !roaznic, ca de şosete murdare, dar era barem fierbinte, ceea ce conta acum. 8n apartament nu se făcuse mai cald. 'rebuia să"l sune pe Bic*ard, să"i spună să repare sistemul de încălzire, se !ândi ea disperată. Se aplecă şi puse mâna pe !ura de ventilaţie şi simţi revă revărs rsar area ea aeru aerulu luii cald cald.. 8nse 8nseam amnă nă că sist sistem emul ul de încă încălz lzir iree

funcţiona. Se duse la termostat să verifice temperatura7 erau de-a douăzeci şi nouă de !rade şi -umătate, iar aparatul nu mer!ea decât până la treizeci de !rade.  #u trebuia decât să aibă răbdare până când i se va usca  părul, îşi spuse ea. %in cauza asta îi era atât de fri!. #u"i venea să"şi scoată prosopul din cap, dar bunul simţ îi spunea că liber, părul i se va usca mai repede la căldura din apartament. Strân!ând din dinţi şi îmbrăţişându"se de fri!, îşi scoase prosopul. 'otuşi, aerul de pe părul ei ud nu părea rece. ;oate că nu era c*iar atât de rău. 2uând cu ea ceaşca, îşi pulveriză pe păr un spra pentru descurcat, îşi trecu apoi de!etele prin el şi observă că aproape se usca uscase se.. >! >!li lind ndaa refl reflec ecta ta o faţă faţă albă albă,, înfr înfri! i!ur urat ată. ă. %inţ %inţii ii începură să"i clănţăne.  ? Ce privelişte minunată, îşi îşi spuse ea. 8şi mai turnă cafea şi o porni spre atelier. /âinile îi tremurau atât de tare încât nu ar fi fost în stare să picteze, dar  obiceiul îi era încarnat, aşa încât intră. ;e şevalet se afla o pânză nouă. Sweene rămase în uşă, !roaza în!*eţându"i stomacul, ca o !răsime înc*e!ată. 8şi simţi trupul ca plumbul. #u din nou. #u încă unul. ;e cine a mai omorât de data asta)  Nu, îşi spuse ea cu înverşunare. Ea nu omorâse pe nimeni.  #u pictura ei provocase moartea vânzătorului, mai curând moartea lui o făcuse pe ea să picteze. %ar dacă asta se întâmpla întâmpla doar când cineva pe care îl cunoştea cunoştea ea murise murise #u mai vroia să ştie cine se afla în tabloul ei7 nu vroia să piardă pe cineva dra!. %acă $ dacă era Bic*ard)  #u era pre!ătită pentru violenţa durerii care"i strânse stom stomacu acul,l, în!* în!*eţ eţân ându du"i "i plăm plămân ânii ii,, co cont ntra ract ctân ându du"i "i inim inima. a.  Nu

 /ic%ar!,  /ic%ar!, imploră ea. %oamne %umnezeule, nu Bic*ard. 6ără să ştie cum, picioarele ei se puseră în mişcare, deşi nu era conştientă că traversa încăperea. Beuşi să se oţetească şi să se plim plimbe be în -uru -urull şeva şevale letu tulu lui, i, po pozi ziţi ţion onân ându du"l "l astf astfel el încâ încâtt lumina puternică a dimineţii să cadă direct pe pânză. i fără să ştie cum, reuşi să se uite la pânză. ;ânza era aproape !oală. Se uita la ea, uşurarea cuprinzând" o atât de brusc şi de total, încât aproape că nu o putu suporta. %eci nu era o scenă de moarte. #u Bic*ard. ;oate poate că asta însemna că presupunerea ei era total !reşită, că somnambulismul şi pictatul în transă nu aveau în mod necesar  de a face cu moartea. (tunci fusese doar o coincidenţă, încă o  piesă adău!ată lucrurilor ciudate care i se întâmplau. întâmplau. ;ictase pantofi. %oi pantofi, unul de bărbat, altul de femeie. ;antoful bărbătesc era cel mai terminat şi arăta ca şi cum începuse să"l picteze de la piciorul din ei. #u terminase  pantoful de damă, un escarpen cu un toc foarte înalt, după cum  părea, oprindu"se înainte de a fi a-uns la toc. #u eAista niciun fundal, nicio su!estie de loc, nimic altceva decât pantofi. %oar   pantofi. Bâse încetişor, tremurând de uşurare şi de fericire. Se lăsase  pradă tuturor acestor c*estii ciudate, dăduse frâu liber  ima!inaţiei. (proape că i se făcuse rău la !ândul că Bic*ard murise, când nu avea niciun motiv să a-un!ă la o asemenea concluzie isterică. 6redonând, cuprinzându"şi cana de cafea cu ambele mâini în efortul de a"şi încălzi de!etele, se duse înapoi în bucătărie ca să"şi improvizeze un mic de-un şi să mai bea puţină cafea. Si!ur că în curând o să se încălzească şi o să se poată apuca de lucru.

%ar senzaţia de fri! se intensifică, făcând"o să se scuture atât de violent încât abia reuşi să mănânce o felie de pâine  pră-ită, iar încercarea de a bea din cafeaua fierbinte devenise  periculoasă. > !urea,  muşc*ii îi erau cumplit de tensionaţi. 2uă o pătură şi se aşeză -os, peste una din !urile de ventilaţie, făcându"şi un cort, ca să păstreze căldura în -urul ei. %e ce i se întâmpla din nou asta) %e ce acum, de ce nu ieri dimineaţă) Sin!ura dată când fri!ul fusese la fel de intens, a fost în dimineaţa care a urmat pictării scenei morţii bătrânului vânzător. #u, acum era mai rău. (cum îi era fri! aşa cum nu"i mai fusese niciodată. 'rebuia să aibă le!ătură cu episoadele de somnambulism. > dată, putea fi o coincidenţă, dar nu de două ori. #u"şi ima!ina ce putea face ca să declanşeze o reacţie atât de eAtremă, dar în clipa de faţă sin!urul lucru care conta era să se încălzească. %upă aceea o să se !ândească la cum şi de ce. > cram crampă pă cu cum mplit plităă îi înţep nţepen enii co coap apsa sa stân! tân!ă. ă. Swee Sweene ne !emu, îndoindu"se de durere, masându"se. Beuşi să"şi relaAeze muşc*iul, dar după câteva momente o cuprinse o nouă crampă. Se frecă !emând, apoi îşi întinse picioarele, cu !ri-ă. 'rem emur urat atul ul co cons nsttan antt îi co conntrac tractta muşc* uşc*iii. > du dure reaa acum acum fiecare articulaţie, fiecare muşc*i. 8ncepu să plân!ă, nefericită. Se simţea ca un bebeluş  plân!ăcios, dar o durea atât de rău încât nu se putea stăpâni.  #u ştiuse că era aşa de dureros să"ţi fie fri!. %e ce nu"i în!*eţau lacrimile pe obra-i) ;entru că senzaţia asta era, deşi ştia că în cameră era cald. %ata trecută o încălzise Bic*ard. #u mai putea suporta durerea7 dorea din tot sufletul ca el să fie acum aici. 8nfăşurată în pătură, se târî la telefonul fără fir şi"l ridică din

suport. Era surprinsă să constate de câtă ener!ie avea nevoie ca să se mişte, de cât de înceată era şi simţi prima muşcătură a spaimei că totuşi, condiţia ei era într"adevăr serioasă şi nu doar  un inconvenient ma-or. ma-or.  #u"i cunoştea numărul. #iciodată nu o sunase pe Candra acasă şi îşi aminti va! că i se spusese că numărul privat nu fi!ura în carte. %ar fi!ura telefonul de serviciu al lui Bic*ard şi dacă nu avea vreo întâlnire în altă parte, ar trebui să fie acum acolo. Se luptă cu pa!inile !rele, albe, din poala ei, căutând şi mormăind 3Bic*ard @ort*, Bic*ard @ort*4  într" un oraş de dimensiunile #ew :orkului, trebuie să eAiste multe nume la fel, dar ea putea să"l !ăsească pe Bic*ard @ort* al ei, după adresă. (*, uite"l. 6ormă numerele, apoi se !*emui şi mai mult în pătură. Băspunse o voce de femeie.  ? Cu ce vă pot a-uta) o întrebă ea cu bunăvoinţă.  ? ;ot să vorbesc cu Bic*ard, vă ro!) ;oate că ar fi trebuit să spună domnul @ort*, în loc de Bic*ard.  ? Cum vă numiţi) numiţi)  ? Sweene. Sweene.  ? S"w"e)  ? S"w"e"e"n"e". S"w"e"e"n"e".  #u avea un nume dificil, îşi spuse ea furioasă. %e ce le era oamenilor atât de !reu să"l pronunţe) (*, da, dinţii ei clănţăneau atât de tare încât probabil că se făcea !reu înţeleasă, aşa că îi acordă credit femeii.  ? Sweene. Sweene. Ce s"a întâmplat) îi răsună în urec*e !lasul lui Bic*ard, doar peste câteva clipe.  ? Cum ți"ai dat seama) îl întrebă ea, slab.  ? Că s"a întâmplat ceva) Cum altfel m"ai m"ai fi sunat)

8ncercă să râdă dar nu reuşi.  ? /i"e fri!, spuse ea, uluită de tonul plân!ăreţ din !lasul ei. (*, %umnezeule, Bic*ard, mi"e atât de fri! încât cred că aş  putea muri.  ? +i +in imediat la tine. > să fii bine. 'onul lui era calm, liniştitor. ;entru că îi spusese el aşa, Sweene se a!ăţă de ideea asta, aşteptându"l. > să fie bine. Ei o să a-un!ă repede aici şi o s"o încălzească cu căldura miraculoasă a trupului său.  ? > să fiu bine, şopti ea în timp ce picioarele începură să"i fie din nou cuprinse de crampe şi nici măcar nu se mai putea târî înapoi la !ura de încălzire. 2acrimile îi inundară din nou faţa7 şi le şterse cu pătura. #u vroia să plân!ă ca o proastă, când o să apară el. > să trebuiască să descuie uşa. 8ncercă să se ridice şi se  prăbuşi la loc cu un stri!ăt, când coapsele c oapsele îi fură cuprinse de o crampă. tia că trebuia să aştepte până la sosirea lui, că era  periculos să laşi neîncuiată o uşă de intrare, dar la naiba, dacă nu se va mai putea mişca deloc, atunci) îşi masă muşc*ii tensionaţi de cârcei, afundându"şi adânc de!etele în ei, într"un efort sălbatic de a"şi câşti!a câteva minute de relativ confort. &n minut ar fi suficient, eAact cât să a-un!ă la uşă şi să o descuie. %acă nu putea mer!e, se putea târî. %acă nu se putea târî, se va tra!e sin!ură, din umeri. %ar a a-un#e la uşă. 8şi trase sub ea piciorul drept, împin!ându"se în sus şi răsuflând uşurată când nu simţi crampa. 8ntre! trupul îi tremura violent, de fri! dar şi ca o reacţie la permanentul dârdâit. Era incredibil de slăbită. Cum putea dârdâitul să te debiliteze în *alul ăsta) >are dârdâitul nu era modalitatea

trupului de a produce căldură)  #u se putea ridica. %eşi în clipa asta picioarele nu"i erau cuprinse de crampe, pur şi simplu nu avea ener!ia să se ridice. Se târî cam un metru, apoi se prăbuşi pe o parte, respirând !reu din cauza efortului. %upă câteva momente începu să se rosto!olească, cu pătură cu tot, ca un imens cârnat uman. 8n fond, dacă toţi copiii mici puteau folosi rosto!olitul ca un mi-loc de locomoţie, de ce n"ar putea şi ea) Bâse tare la spectacolul pe care"l oferea, dar apoi începu să  plân!ă, pentru că fiecare muşc*i o durea în!rozitor. în!rozitor. 8n sfârşit la uşă, se întinse să a-un!ă la clanţă, apoi se ridică în !enunc*i. %in această poziţie putea a-un!e, la limită, la cele două ale. 2e desc*ise, cu mare c*in, apoi se !*emui într"o  parte, lân!ă uşă, aşteptându"l pe Bic*ard.

%&PT"L'L #"'* Când auzi soneria, tresări. #u ştia cât timp trecuse.  ? Bic*ard) Soneria sună din nou şi îşi dădu seama că vocea ei era prea slabă ca să treacă prin lemn. 9nspiră adânc, ţinându"şi apoi răsuflarea, ca să câşti!e câteva momente fără dârdâit.  ? Bic*ard, stri!ă ea, nepermiţându"şi să se !ândească la ce s"ar întâmpla dacă altcineva ar fi după uşă.  ? Sunt aici. %esc*ide"mi. %esc*ide"mi.  ? Este des"descuiată. Bic*ard desc*ise uşa, se uită -os, o văzu !*emuită acolo şi spuse 32a naiba4, pe un ton calm, foarte controlat, înc*ise şi încuie uşa, se aplecă şi o luă în braţe, fără efort.  ? %e când te ţine c*estia asta) o întrebă în timp ce o ducea

repede la canapea.  ? %"de când m"m"am sculat. %e p"pe la n"nouă. n"nouă.  ? ;arcă ai fi în Sa*ara, aici, spuse el preocupat. > depuse pe canapea, îndepărtă pătura de pe ea şi apoi, cu mişcări iuţi, si!ure, îi desc*eie -eanşii şi i"i dădu -os. %e"a lun!ul picioarelor. picioarelor.  ? L"*ei5 Să pari indi!nat şi revoltat era !reu, când dinţii îţi clănţăneau, îşi spuse ea.  ? 6ără comentarii, spuse el tră!ându"i sveterul peste cap.  #u avea sutien, pentru că nu purta niciodată, în casă. Sfârcurile Sfârcurile i se întăriser întăriserăă în două mici proeminenţe. proeminenţe. %ădu să"şi acopere sânii cu braţele, apoi abandonă ideea, preferând să se cuprindă cu ele, ca să"şi conserve căldura. ;leoapele îi căzură !reoaie.  ? Să nu adormi, îi porunci el.  ? #"nu ad"dorm, promise ea, sperând că nu minţise. minţise. 8i lăsă şosetele în picioare şi începu să se ocupe de propriile lui *aine. (stăzi nu purta costum, observă ea, doar pantaloni le-eri şi o cămaşă de mătase. Bic*ard îşi desc*eie cămaşa cu de!ete a!ile şi"i dădu drumul pe -os. 8şi aruncă pantofii şi"şi desc*eie cureaua de la pantaloni în acelaşi timp, dezbrăcându" se la fel de eficient cum o dezbrăcase pe ea. ;antalonii lui căzură pe podea şi el îşi smulse şosetele, întinzându"se apoi lân!ă ea, strân!ând"o în braţe, strivind"o aproape de speteaza canapelei.  ? 8ncetişor, 8ncetişor, murmură el, simţindu"i tremuratul convulsiv şi tră!ând pătura peste ei. 8şi vârî picioarele sub ale ei şi una din mâinile lui mari, sub capul ei, tră!ându"i faţa în scobitura dintre !âtul şi umărul lui, obli!ând"o să respire aer încălzit de trupul lui.

ocul căldurii lui fu atât de intens, încât Sweene crezu că o să leşine. 2a început nu conştientiză decât căldura, care o învăluia, strecurându"se prin pielea ei şi pătrunzându"i până în măduva spinării. Bic*ard o ţinea strâns lipită de el, a-utând"o să"şi revină din tremurat, transferându"i din forţa lui.  ? #u plân!e, îi şopti el, făcând"o conştientă că încă  plân!ea şi îi şterse faţa cu pătura. %upă vreo cinci minute care ei i se părură ore, tremuratul se ameli elioră o cli clipă, permiţându"i să se relaAeze. ăcea ca !elatina în braţele lui, respirând !reu, apoi monstrul o prinse din nou în fălcile lui, făcând"o să dârdâie până când dinţii începură să"i clănţăne. &rmătoarea perioadă de !raţie dură ceva mai mult, suficient de mult ca ea să înceapă să creadă că trecuse totul. Căldura trupului lui Bic*ard continua să se reverse peste ea, prin ea, a-un!ând la miezul central al !*eţii, pe care nicio cantitate de cafea, de apă fierbinte sau de aer încălzit nu fusese în stare să"l atin!ă. Bic*ard transpira7 îi putea simţi umezeala pe pielea lui. Sweene încercă să se întindă, să"şi relaAeze muşc*ii obosiţi de crampe, dar mişcarea îi declanşă o nouă criză de tremurat. Bic*ard o a-ută să treacă şi prin asta, şoptindu"i în urec*e cuvinte încura-atoare. Ea nu avea nevoie să fie încura-ată, îşi spuse confuză. Bic*ard era aici, deci si!ur că o s"o încălzească din nou. Ciudat cum de era atât de si!ură de asta. Se linişti din nou, stând nemişcată în braţele lui. /inutele îşi ticăiau trecerea, încăperea era tăcută, cu eAcepţia sunetului respiraţiei lor şi al bătăilor puternice ale inimii lui, sub urec*ea ei. Era !oală, doar cu c*iloţeii şi şosetele pe ea. El avea şi mai  puţin pe el, doar o perec*e de boAeri strâmţi. ;ărul aspru de pe

 pieptul lui îi z!âria sfârcurile, ţinându"le întărite întărite c*iar dacă nu" i mai era fri!. El era foarte tare, îşi spuse ea adormită,  periindu"şi buzele de umărul lui, fără să"şi dea sema ce făcea. 8şi mişcă de!etele pe umărul lui, simţindu"i forţa sub piele, în timp ce cobora mân!âierea în -os, spre umflătura tricepşilor. C*iar şi pieptul lui era dur, iar picioarele îi erau !rele de muşc*i. Erecţia lui o împunse în stomac. &n alt fel de căldură o invadă, strecurându"i"se printre picioare. Se mişcă instinctiv, împin!ându"şi coapsele în el ca o acceptare periculoasă, dar  conştientizarea veni o secundă după !est. C*iar şi atunci, nu se retrase. Contactul era atât de plăcut, atât de firesc. El o sărută  pe frunte, o mân!âiere înceată, tandră.  ? Ni"e cald acum) o întrebă şi ea confirmă din cap.  ? 1ine. 8i simţi răsuflarea peste oc*ii ei înc*işi.  ? Somnoroasă)  ? 8*îm.  ? (tunci dormi, Sweene Cel puţin aşa credea că spusese Sweene. Ceva în le!ătură cu numele ei suna diferit, dar nu îşi dădea seama ce anume. 9n*a 9n*allă cu o prec preciizie zie len enttă, pro profund fundă, ă, aspi aspirâ rând nd în plăm plămân ânii mirosul lui încins şi simţind că ceva adânc în ea începea să cedeze. /âna lui îi acoperi sânul, de!etul lui aspru şi bătătorit frec frecân ându du"i "i uşor şor sfârc fârcul ul.. Ea nu crez crezus usee nici niciod odat atăă că sân âniii  puteau fi această minunată sursă de plăcere descrisă în cărţi şi în filme, nesimţind niciodată altceva decât iritare când vreun  băiat îi apuca pe ai ei şi tră!ea de sfârcuri şi aştepta ca ea să devină incoerentă de plăcere, când ceea ce simţea cu adevărat

era că"i venea să"i ardă una peste mutră. %ar nu"i venea să"i ardă una lui Bic*ard. /işcarea circulară a de!etului lui îi  produse un fel de căldură pişcătoare în sfârc, apoi o insuportabilă întărire şi o senzaţie de fierbinţeală îi coborî de la sâni direct în vintre, eAplodând acolo şi împrăştiind un alt fel de căldură în tot corpul. Femu, un mic scâncet de plăcere. El repe repetă tă mişca işcare reaa iară iară şi iară, ară, plăc plăcer erea ea clăd clădiind nduu"se "se cu fiec fiecar aree secu secund ndă, ă, pâ până nă când când păru ăru să"i ă"i cu cupr priind ndăă tot co corp rpul ul.. %ev even enis isee pa parc rcăă inc ncan anddesce escent ntăă de atât atâtaa căl căldu dură ră acum acum,, pe dinăuntru şi pe dinafară. Se mişca înainte şi înapoi, se apăsa de el, din nou înainte şi înapoi, ca un ineAorabil val de maree. <ima va!ă rămăşiţă de prudenţă fu şi ea alun!ată de valul  plăcerii fizice, pure. > apucă de păr, ridicându"i capul în sus. Fura lui i"o acoperi  pe a ei, intensificând leneş presiunea, până când buzele ei se desfăcură. (tunci îşi înclină capul şi o sărută adânc şi apăsat, cu lovituri ritmice de limbă. Sweene nu desc*ise oc*ii, nu"i  putea desc*ide, pierdută într"o combinaţie de oboseală şi dorinţă pe care o cereau şi o ne!au amândoi. Bic* Bic*ar ardd se mişcă işcă pu puţţin aran aran-â -ând ndu" u"şi şi po pozi ziţţia, pen enttru ca muc*ia dură a penisului său să se cuibărească pe proeminenţa ei. Simţi cum i se desfac pulpele catifelate, o idee doar, iar el se aşeză între ele. Sweene tresări, alarma acţionând prin ceaţa dorinţei şi mişcarea aceasta uşoară o făcu să se frece de  penisul lui într"un fel care îi inundă de plăcere terminaţiile nervoase. %acă cele două straturi de material ale c*iloţilor lor  nu ar fi eAistat între ei, acum el ar fi fost de-a în ea, pentru că ea nu"şi putea stăpâni mişcare area convulsivă a co coap apsselor. Bic* Bic*ar ardd !e !em mu, de un unde deva va din ad adân âncu cull !â !âtl tlee-ul ului ui,, sun unet etul ul vibrând în !ura ei.

8şi simţea trupul ca un arc, arc, firul fierbinte al senzaţiei întinzând"o mai mult, mai mult, arcuind"o spre el. Scoase un sunet mic, disperat, a!ăţându"se de el în nevoia ei, coapsele ei desc*izându"se în timp ce încerca să călărească repede creasta erecţiei lui. > durea din nou, un alt fel de durere, fierbinte şi !oală, o nevoie iraţională. Bic*ard îi luă fundul şi i"l frecă de el şi totul în ea se încordă, aducând"o în pra!ul eAploziei un moment lun!, insuportabil, înainte ca tensiunea să se elibereze şi ea să se convulsioneze în valuri imense de plăcere. 8şi auzi  propriile stri!ăte, slabe şi sălbatice, astupate de sărutul lui, după care o vreme nu mai ştiu nimic. Sim Simţuri urile ei înc nceţ eţoş oşat atee îşi îşi recâ recâşt ştii!a !ară ră trept reptat at func funcţţiile. le. 'ranspir pira, constată ea cu uluială7 trupul ei strălucea cea de umezeală. 8n timp ce bătăile inimii îi încetineau, îşi dădu seama seama că ale lui, nu, dar atin!erea atin!erea lui era blândă, când o aşeză cu capul pe braţul lui, ca pe o pernă.  ? %ormi acum, şopti el.  #u avea altă ale!ere. /uşc*ii ei erau ca apa, incapabili să funcţioneze.  ? (m avut un or!asm, reuşi ea să spună, auzindu"şi propria surpriză.  ? tiu, spuse el cu un c*icot încet, amuzamentul lui fiind reţinut, dar sincer. 8şi cuibări faţa la pieptul lui, respirând adânc şi adormi ca un copil. Bic*ard trase puţin în -os pătura umedă de transpiraţie. #u vroia să mai declanşeze declanşeze o altă alarmantă alarmantă criză de fri!, dar nici nu vroia ca vreunul dintre ei să facă un atac de căldură. Era atât de cald în apartament încât abia mai putea respira. Cur!ea transpiraţia de pe el ca după cel mai total seA pe care"l făcuse vreodată7 răspunsul ei fusese rapid şi intens şi eAtrem de

surp surpri rinz nzăt ător or.. #ici #iciod odat atăă nu mai av avus uses esee o senz senzaţ aţie ie atât atât de  puternică, dar care să"l lase atât de frustrat7 credea că o simplă atin!ere a mâinii ei îl putea face să"şi piardă controlul. (r fi putut"o avea. 9ar ea nu l"ar fi acuzat după aceea că  profitase de ea, pentru că onestitatea ei i"ar fi spus că era responsabilă de propriile ei acţiuni. %ar ei ar fi profitat şi ea ştia asta. Ea fusese alarmant de slăbită, toată ener!ia ei fusese stoa stoars rsăă de trem tremur urat atul ul co cons nsta tant nt,, co conv nvul ulsi sivv. Sist Sistem emul ul ei de autoapărare era la pământ, iar el ar fi putut face cu ea orice ar  fi vrut. %ar ştia că ce vroia el cel mai mult era să aibă !ri-ă de ea  #u ştia cum reuşise să se controleze. 8nc*ise oc*ii, revăzându"i sânii ridicaţi, rotunzi, cu vinişoarele delicate şi cu sfârcurile mici, întărite. %ealurile acelea catifelate erau acum aplatizate de pieptul lui, sfârcurile încă suficient de ferme ca să le simtă. >bra-ii ei erau coloraţi acum, pielea, moale şi suplă, în loc să fie asprită de fri!. Ceva era foarte, foarte rău, dar încă nu  putea să înceapă să"şi ima!ineze ce anume. %upă ştiinţa lui, nu eAista nicio eAplicaţie medicală potrivit căreia căldura unui trup să o poată încălzi, în timp ce orice alt mi-loc de încălzire să nu poată face asta. Starea ei, de data aceasta, fusese mult mai !ravă decât în celălalt episod0 avusese toate simptomele *ipotermiei, inclusiv vorbitul împiedicat. %e aceea se dezbrăcase de toate *ainele de pe el, ştiind că ea se va încălzi mult mai repede fără stratul !ros dintre ei. Se aşteptase şi la cealaltă reacţie a ei şi se luptase să"şi păstreze controlul, în timp ce o eAcita pe ea în mod deliberat. Când se va trezi şi"şi va pune nişte *aine pe ea, avea de !ând să"i vâre funduleţul ei dră!uţ în maşină şi să o ducă la

doctor. Cunoştea vreo doi dia!nosticieni foarte buni, care o vor primi fără pro!ramare, ca o favoare pentru el. %eşi o ştia de-a de câţiva ani, abia acum începea să o cunoască, să  pătrundă în sipetul cu valori al personalităţii ei şi nu va  permite să fie pusă în pericol înnebunitoarea lui descoperire. descoperire. Era udă de transpiraţie, de a ei şi de a lui. Criza, ce"o fi fost aia, trecuse acum, iar el era !ata să leşine de căldură. Se desprinse încet de ea şi se ridică, lipindu"i bine pătura în -urul ei, apoi se duse să caute termostatul. Când îl !ăsi, se încruntă văzând unde fusese re!lat şi îl coborî la douăzeci şi trei de !rade. Căldura fi provocase sete. %esc*ise uşile bufetului până când !ăsi pa*arele apoi se duse la c*iuvetă şi dădu pe !ât, pe nerăsuflate, două pa*are cu apă. Simţea nevoia unui duş rece, dar nu vroia să o lase sin!ură, în cazul în care s"ar fi trezit mai repede. /erita să fie ţinută în braţe când se trezea, după  primul ei or!asm. or!asm.  #u ştia ce"l făcea atât de si!ur că era primul. Surpriza ei,  poate. 6usese convins dintotdeauna că Sweene era total indiferentă la bărbaţi, atât de preocupată de munca ei încât nu mai eAista în viaţa ei loc pentru altceva, iar acum ştia că  presupunerea lui fusese corectă. EAperienţele ei fuseseră  probabil puţine şi cu mult timp timp în urmă, foarte posibil cu băieţi de vârsta ei şi"i produseseră al naibii de puţină plăcere. ;oate că"şi spusese ducă"se cu tot ritualul ăsta7 ea avea lucruri mai  bune de făcut. #u ştia de ce îi răspunsese dintr"o dată lui, dar  nu avea de !ând să"şi c*estioneze norocul. Se întoarse în livin!, unde putea să o aibă sub observaţie. 'ranspiraţia se evaporase de pe el, dar încă îi era prea cald ca să se îmbrace.

%ata trecută când mai fusese aici, nu acordase prea multă atenţie locului7 se focusase aproape în totalitate asupra ei. (cum se uita în -ur, uşurat peste aşteptări pentru faptul că nimic nu era numai alb pur sau ne!ru lucios. /obilierul ei era tradiţional şi funcţional. 8nclinaţia ei artistică se re!ăsea în modul în care folosea culorile, un bol de un albastru înc*is pus într"un loc unde lumina soarelui cădea pe el, făcându"l să strălucească, o vază de un verde desc*is, cu flori roşii, o cer!ă  purpurie aruncată pe un fotoliu. Bemarcă abundenţa plantelor  şi"şi spuse că Sweene trebuie să aibă o mână foarte bună fa flori, pentru că toate aveau frunze lucioase, bo!ate şi câteva înfloreau într"o nebunie de culori, !albene, roz, roşii. (vea şi multe cărţi, ma-oritatea pe rafturi dar şi unele puse teanc pe măsuţa de cafea. 2uă una şi ridică din sprâncene citindu"i titlul,  1etectiii !e Fantome. 2uă o alta,  Fenomene  9aranormale. Ciudat, nu se aşteptase de la ea să aibă înclinaţie pentru c*estiile paranormale, dar şi lui îi plăceau  1osarele  1osarele <, deşi nu era în mod obişnuit un fan al acestui !en de ficţiune, deci nu"i putea înţele!e interesul. > a treia carte era  /eperarea  /eperarea 4piritelor  şi   şi o alta,  Fantome  9rintre  9rintre Noi. Era, evident, fascinată de fantome. i el era oarecum interesat. Când murise bunicul lui, Bic*ard se dusese acasă pentru funeralii şi rămăsese o săptămână în căsuţa dărăpănată în care crescuse. 'ot timpul cât a stat acolo, a simţit prezenţa bunicului, surprinzând cu coada oc*iului o mişcare, pentru ca întorcându"se, să nu mai vadă nimic. Era un om lo!ic, dar lo!ica nu însemna că trebuia să respin!ă tot ce nu putea atin!e, vedea sau !usta. #u putea vedea electricitatea, dar îi putea vedea efectele şi poate că după moarte, trupul lăsa în urmă o anumită ener!ie. 8şi zicea

că poate fi posibil şi asta, deşi recunoştea că la fel de posibil era ca şi creierul lui să"i -oace feste, pentru că era atât de obişnuit cu prezenţa în casă a bunicului său, încât el se aştepta să"l vadă. Bic*ard lăsă cărţile -os şi se uită la Sweene. %ormea încă  profund, cu o mână sub obraz, cu buzele roşii şi vârfurile de!etelor, rozalii. Când venise el, tot trupul ei era rece ca !*eaţa. Se încruntă. 2a început crezuse că părea să fie în stare de şoc şi acum era şi mai convins de asta. >are se întâmplase ceva, de fiecare dată, ceva care să declanşeze o reacţie atât de puternică) Sau îi scădea brusc tensiunea, din cauza unei anumite stări fizice) 9ndiferent care era motivul, când se va trezi o să discute serios cu ea. %ormi încă o oră. Când începu să se a!ite, se strecură înapoi sub sub pă pătu tură ră,, lân! lân!ăă ea, ea, în!* în!*es esui uind nd"o "o de spet spetea eaza za cana canape pele lei. i. ;icioarele ei erau ca mătasea7 sânii i se aplatizară uşor de trupul lui, înnebunindu"l. 8şi frecă încet dosul unui de!et de  partea de dedesubt a sânului ei, vră-it de moliciunea de satin. +roia roia s"o !uste, s"o su!ă, dar nivelul lui de frustrare era atât de ridicat, încât ştia că dacă ar face asta nu s"ar mai putea opri. Sweene se mişcă din nou, încreţindu"şi nasul şi scoţând un sunet dez!ustat, ca şi cum ar fi urât ideea de a se trezi. Bic*ard o studie îndeaproape, anticipând momentul în care va desc*ide oc*ii şi va conştientiza totul. (bia aştepta să audă care vor fi  primele ei cuvinte. Swee Sweene ne se înti întins nse, e, mişca işcare reaa frec frecân ându du"i "i toat toatăă lun! lun!im imea ea corpului de a lui şi făcându"l să strân!ă din dinţi. ;leoapele îi fluturară şi oc*ii albaştri, somnoroşi, se uitau acum la el.  ? 1ună, murmură ea, iar un zâmbet incredibil de dulce, de

adormit, îi arcui buzele. /ai clipi de două ori, şi oc*ii i se făcură mari. 8ncremeni în braţele lui.  ? (*, %umnezeule, spuse ea. Bic*ard râse încetişor şi o sărută pe tâmplă.  ? #u te panica.  #u credea că testiculele lui vor supravieţui unui nou atac al !enunc*iului ei, c*iar şi unul neintenţionat. 6aţa ei deveni roşie ca focul.  ? #oi Eu se bâlbâi ea, incapabilă să"l privească în oc*i. 8şi puse mâna pe pieptul lui, smul!ându"şi"o imediat, ca şi cum ar fi fost surprinsă de pielea lui !oală.  ? Este în re!ulă, scumpo. #u s"a întâmplat întâmplat nimic.  ? ;e naiba, nimic, izbucni ea, apoi se înroşi înroşi şi mai tare.  ? 'e"am 'e"am făcut să termini. (m făcut"o în mod deliberat, ca să te încălzeşti.  ? Eu aş avea un alt cuvânt pentru asta, izbucni ea.  ? (tunci spune"i pipăială pe cinste, ca să foloseşti un termen de licean. /ai mult ca si!ur că eu nu i"aş spune altceva, altfel nu aş fi atât de al naibii de frustrat, acum. 8i înlătură delicat o buclă de pe faţa ei îmbu-orată.  ? 'rebuie 'rebuie să stăm de vorbă. Sweene se opri cu un aer belicos, oftând într"un final.  ? 1ine, dar mai întâi să mă scol şi să mă îmbrac şi să pun de o cafea proaspătă  ? 8mi placi eAact aici, unde eşti. eşti. %e îndată ce va pune o oarecare distanţă între ei, va recur!e din nou la armele ei de apărare, ori el avea nevoie de câteva răspunsuri. ;ână când nu le va obţine, prefera să o ţină aşa, aproape !oală şi -umătate sub el. (tin!erea era o armă eAtraordinară, făcând copiii mici să înflorească şi îmblânzind

cele mai refractare femei. i asupra asupra lui avea un efect puternic. puternic. 8şi plimbă încet mâna de"a lun!ul spinării ei, simţind vertebrele delicate ale şirei spinării, căldura catifelată a pielii. Ea trebuie să"i fi simţit determinarea, pentru că rămase nemişcată în braţele lui, aşteptând.  ? %acă nu ai o eAplicaţie pentru ce îţi declanşează starea asta de şoc, o să te duc la doctor. (stăzi. C*iar dacă va trebui să te înfăşor în pătură şi să te duc aşa cum eşti acum. Sweene eApiră prin nas, manifestându"şi neplăcerea. #u se uită la el, doar peste umărul lui. Ezitarea ei îl convinse că într" adevăr eAista ceva ce"i cauza asemenea reacţii severe.  ? Bic*ard  ? 4weeney, contracară el, la eAact acelaşi nivel de nerăbdare trădat de ea. Sweene îi aruncă o privire bănuitoare, nu prea si!ură dacă"i pronunţase numele sau nu. Bic*ard reuşi să zâmbească.  ? 1ine, spuse ea brusc. /ie îmi este de obicei fri!, dar nu c*iar $ nu c*iar ca astăzi.  ? Sau ca alaltăieri)  ? Sau ca alaltăieri. %e amândouă dăţile, în noaptea dinainte m"am plimbat somnambulă prin casă. 8şi strânse buzele, părând revoltată şi în!ri-orată totodată. Era clar că pentru ea era o eAplicaţie suficientă, dar nu şi  pentru Bic*ard.  ? #iciodată nu am auzit ca somnambulismul să  pricinuiască asemenea stări de şoc. Bevolta începu să depăşească în!ri-orarea din eApresia ei.  ? 1ine, mă crezi sau nu mă crezi, asta s"a întâmplat. întâmplat. /ai era şi altceva, dar era *otărâtă să nu"i spună. 6ără alte vorbe, Bic*ard se sculă şi înfăşură pătura în -urul ei, strâns, ca

ea să nu"şi poată elibera braţele. (poi îşi luă pantalonii de pe  -os şi intră în ei.  ? Lei5 Sweene începu să se a!ite frenetic, vrând să se elibereze din pătură.  ? Stai liniştită. liniştită. Bic*ard îşi trase fermoarul şi"şi înc*eie cureaua.  ? >ricum o să te învelesc la loc ca să te duc la doctor, iar  tu ştii bine că pot asta. Sunt al naibii de mult mai mare ca tine şi al naibii de mult mai puternic.  ? &n taur5 îi trânti ea.  ? %a, dar unul preocupat. Se aplecă şi o sărută sărută pe frunte. Să fi fost preocuparea lui sau sărutul, sau poate simplul fapt că în sfârşit înţelesese că el vorbise serios, dar Bic*ard îi văzu sc* c*im imbbarea area din din eA eApr pres esiie. ;ri ;rivire vireaa pe care care i"o arun aruncă că era era aproape în!rozită. i spuse, cu o voce atât de -oasă încât abia o  putea auzi0  ? #u este doar somnambulismul. %e amândouă dăţile am  pictat ceva în somn.  ? ;ictură în somn) 9nteresat, se aşeză pe mar!inea canapelei, fiAând"o între coapsa lui şi spetează.  ? i de ce să"ţi fi provocat asta un şoc atât de puternic) puternic) Sweene îşi muşcă limba.  ? 8n colţul unei străzi, cam la vreo patru cvartale de !alerie, lucra un bătrân vânzător de *ot do!s. (vea cea mai  blândă eApresie pe care am văzut"o la cineva. (laltăieri când m"am sculat, am constatat că pânza la care lucram fusese mutată şi în locul ei se afla o alta, pe şevalet. ;i"pictura de pe şevalet era a vânzătorului de *ot do!s, cu sân!ele prelin!ându" i"se din nas şi făcând o baltă în -urul capului. 8n pictură, era mort. (sta (sta a fost prima oară când mi s"a s" a întâmplat.

 ? Să pictezi în somn sau să"ţi fie fie atât de fri!)  ? (mândouă. 8n după"amiaza aceea am aflat că vânzătorul murise cu adevărat, deşi îl văzusem doar cu o zi înainte.  #u ştia ce poate spune la aşa ceva. Simplă coincidenţă nefericită) (sta întindea limitele lo!icului, dar dacă ea nu"i spunea mai multe, el nu se putea !ândi la nimic altceva decât la o coincidenţă.  ? i în dimineaţa asta) Sweene râse scurt, încet.  ? 8n dimineaţa asta, când am văzut că pânza fusese din nou înlocuită cu o alta, nu m"am putut !ândi decât că iar murise cineva cunoscut mie. Eram prea în!rozită să mă uit, pentru că mi"era frică $ eram teri"iată $ că te pictasem pe tine. Semnificaţia din spatele recunoaşterii îl străpunse ca un ful!er. 8şi strânse pumnii ca să se abţină să nu o atin!ă. #u îndrăznea să o atin!ă acum, pentru că altfel nu ar mai fi coborât din pat până mâine. ;rivirea pe care i"o aruncă era !olită de straturile de măsuri de apărare pe care le păstra de obicei între ea şi restul lumii.  ? i aşa a fost) întrebă el reuşind să"şi păstreze vocea calmă. (vea senzaţia că ea era fericită că el nu insistase pe această mărturisire a ei. Sweene râse din nou, de data aceasta sincer amuzată.  ? #u. (m pictat pantofi. %oi. &nul de bărbat, altul, de femeie. Bic*ard râse de această incon!ruenţă.  ? ;antofi, zici) ;oate că asta o să iniţieze o nouă modă. EAis EAistă tă oa oam men enii !a !ata ta să de desc scif ifre reze ze tot tot felu felull de semn semnif ific icaţ aţii ii absconse în doi pantofi sin!uratici, desperec*eaţi. Sweene pufni.

 ? %a, aceiaşi oameni care ar cumpăra un +andern, crezând că au cumpărat ceva ce nu poate picta o maimuţă. %ispreţul din !lasul ei îl făcu să râdă. Se simţi acum în stare să o atin!ă din nou, aşa că mai luă o buclă, privind"o cum i se înfăşoară  pe de!et. Studie bucla, îşi frecă de!etul mare de ea ca să separe şuviţele mătăsoase, !ândindu"se cu !ri-ă la următoarea lui întrebare. ;oate că nici n"ar trebui să fie o întrebare.  ? (cum spune"mi de ce erai convinsă că dacă mă pictai pe mine, însemna că murisem. Sweene îi aruncă o privire în care citi panica.  ? > să crezi că sunt nebună.  ? ;une"mă la încercare. #u plec de aici până nu ştiu ce se  petrece. Se foi din nou, încruntându"se nerăbdătoare la pătură.  ? %ă"mi drumul din c*estia asta. ;arc"aş fi într"o cămaşă de forţă şi având în vedere ce am de spus, senzaţia asta mă face să mă simt foarte rău. âmbind, Bic*ard trase tare de pătură, slăbind"o. Sweene dădu să îl împin!ă în lături, apoi îşi aminti că era aproape !oală şi se decise să şi"o vâre bine sub braţe. >ftă.  ? 8n urmă cu un an au început să mi se întâmple lucruri stranii.  ? Stranii, cum) Sweene îşi flutură mâna.  ? (*, luminile semafoarelor trecând pe verde când mă apro ap ropi piam am eu eu,, loc ocur uriile din din prim rimele ele rând rândur urii ale ale pa parc rcăr ăril ilor  or  eliberându"se eAact când a-un!eam eu acolo, c*estii de !enul ăsta. Bic*ard ridică din sprâncene.  ? Convenabil. 8şi aminti cât de scurt fusese drumul de la

!alerie până aici. 6elul în care circulaţia se rărea în drumul lor, fusese fusese aproape aproape miraculos. miraculos. Ceea ce"l iritase al naibii, naibii, pentru pentru că sperase să petreacă mai mult timp cu ea.  ? %a, partea asta îmi place şi mie. i îmi place cum arată  plantele. 8nainte aveau tendinţa să moară la mine, dar acum, indiferent cum le tratez, continuă să crească şi să înflorească. (rătă spre spre o plantă plantă cu o infloresce inflorescennță roz, delicat delicată. ă.  ? (sta este o crăciunică şi este pentru a şasea oară că înfloreşte în anul acesta. Bic*ard îşi frecă bărbia.  ? 8mi înc*ipui că trebuia să se întâmple întâmple asta.  ? (iurea, nu"mi mai înflorise înflorise niciodată înainte.  ? i altceva) 'rebuia să mai fie ceva. Semafoarele şi locurile de parcare nu ar fi adus"o în starea asta. Sweene se înfioră brusc, speriindu"l. %ar pielea ei rămase netedă şi înţelese că !ândurile ei o făcuseră să se înfioare. 8l  privi cu oc*ii ei albaştri, *ăituiţi. *ăituiţi.  ? (m început să văd stafii, stafii, şopti ea.

%&PT"L'L +E%E Sweene nu"şi dădea seama dacă el o credea sau nu, dar  acum nu asta conta. &şurarea de a i se fi destăinuit cuiva era enormă şi până acum nu"şi dăduse seama sub ce stres trăise, făcând sin!ură faţă acestei situaţii. ;rivirea lui întunecată nu îi  părăsise o clipă faţa şi mâna lui rămase blândă în părul ei. ei. i înţelese că într"adevăr conta ce spunea el. Conta foarte mult. (cum trei zile nu ar fi crezut că ar putea reacţiona faţă de un bărbat aşa cum reacţionase faţă de el. #u ştia cum

devenise atât de importa rtant pentru ea, dar nu putea ne!a adevărul. i tocmai pentru că el era important pentru ea,  părerea lui conta atât de mult. %acă Bic*ard va crede despre ea că nu este decât o eAcentrică şi va decide că i"ar crea mai multe probleme decât merita) 1rusc nu se mai putu uita la el şi simţi cum i se aprinde din nou faţa. (*, %oamne, unde dispăruse instinctul ei de  prevedere) Cum de lăsase ea ca ameninţarea !e a o !uce la !octor, mai ales, să o convin!ă să"şi verse sufletul în faţa lui) i ea se !ândise să mear!ă la doctor, doar ca să ştie dacă într" adevăr starea ei de fri! permanent avea sau nu o cauză fizică.  ? #u ştiu de ce ţi"am spus toate toate astea, bombăni ea. El abia dacă îi aruncă o privire, continuând să se -oace cu  părul ei. Spuse într"un târziu, târziu, pe un ton blând0  ? 1a da, ştii. %e unde ştii ştii că erau fantome)  ? ;entru că sunt morţi, spuse ea iritată, încruntându"se la el. Când te duci la înmormântarea cuiva şi o lună mai târziu vezi persoana respectivă în parcarea supermaketului, ştii foarte  bine că se petrece ceva ciudat. Sweene nu ştia ce să facă cu acel criptic 31a da, ştii4, aşa că îl i!noră.  ? %a, aş zice că este vorba de un dar. dar. Fura lui Bic*ard se strâmbă ca să"şi ascundă un zâmbet şi Sweene se întrebă ce se petrecea cu ea de i se părea lui atât de nostim, îl văzuse de atâtea ori încercând să se abţină să nu râdă.  ? Ce este atât de amuzant)  ? 'u. 'u. ;ari atât de preocupată de a încerca să ridici din nou !ardurile care să mă ţină afară, încât nici nu ţi"ai dat seama că sunt de-a pe aceeaşi păşune cu tine.  ? (m convenit să nu intrăm intrăm într"o relaţie

 ? Eu nu"mi amintesc să fi spus c*iar aşa, rosti el rar. #oi avem de-a 3o relaţie4. (m convenit să nu facem seA. #u am făcut, deşi trebuie să"ţi mărturisesc, 4weeney, că a fost teribil de tentant. 6ăcea ceva nostim cu numele ei, îşi spuse Sweene,  pronunţând n)ul   uşor vibrat, parcă. ;oate că era din cauza reminiscenţelor dialectului tără!ănat din +i +ir!inia, pe care nu îl remarcase niciodată până atunci, deşi nu înţele!ea cum de îi  putuse scăpa. i c*iar că era cazul să"şi pună cămaşa pe el, în loc să stea aşa peste ea, pe -umătate !ol. 'ipul din reclama la Cola %ieteti etică n"avea nimic din Bic*ard, în mate aterie de  bicepşi. ;ieptul lui Bic*ard era lar! şi muşc*iulos şi minunat de păros şi îi venea să"şi pună mâinile pe pectoralii lui, să"i simtă inima bătându"i în palma ei, într"un fel să"şi înma!azineze din căldura lui, pentru orele reci când el avea să nu fie aici.  ? /ai povesteşte"mi despre stafii. stafii. Cum tot dăduse drumul pisicii, putea foarte bine să continue. El arăta ca şi cum se instalase aici pentru multă vreme, decis să nu plece până când nu va auzi toată povestea.  ? ;rima oară s"a întâmplat în Claton, acum un an. &n  băieţel, Sam 1eresford, murise de leucemie şi la o lună după acee aceeaa l"am l"am vă văzu zutt în pa parc rcar area ea supe superm rmar arke kettului ului,, înc ncer ercâ când nd disperat să o facă pe mama lui să îl vadă, să vorbească cu el, orice.  ? Ce trist, comentă Bic*ard şi ea încuviinţă încuviinţă din cap.  ? (poi am început să văd tot mai multe fantome iar  Claton este un orăşel atât de mic, încât îi ştiam aproape pe toţi din vedere, cel puţin. 8mi făceau cu mâna şi eu le făceam înapoi sau le salutam şi lumea începuse să se uite ciudat la

mine şi atunci am ştiut că trebuia să plec. (ici sunt stafii câte vrei, dar sunt neworkeze7 ele rar vorbesc. 2ui Bic*ard îi veni din nou să zâmbească, dar se abţinu.  ? ;resupun că într"un orăşel atât de mic este o problemă să vezi stafii. Sweene oftă şi oc*ii i se adumbriră.  ? #u mă crezi, nu) #ici eu nu m"aş crede, dacă nu mi s"ar  fi întâmplat.  ? #u am spus asta. Se opri să se mai -oace cu părul ei şi"i cuprinse obra-ii în palmă.  ? Sunt desc*is la subiectul despre fantome. ;ovesteşte"mi mai multe. Sweene ridică din umeri.  ? Sunt oarecum translucide şi bidimensionale. Când vorbesc, sunetul este slab. i ele ştiu întotdeauna că eu le văd.  #u ştiu cum, dar ştiu asta.  ? 2"ai văzut pe vânzător, pe cel pe care l"ai pictat) (şa ai ştiut că murise)  ? ( apărut în spatele meu, pe stradă. /"a ru!at să le trimit fiilor lui sc*iţa pe care i"o făcusem. %ar cum a ştiut el că"i făcusem portretul) 9 l"am făcut în noaptea în care a murit. #u am avut când să i"l arăt.  ? i le"ai trimis portretul) portretul) Sweene confirmă din cap.  ? Si!ur. Si!ur. %e ce) ce)  ? (ş vrea să"l văd. %in pură curiozitate. curiozitate. Sweene dădu să se ridice, dar îşi aminti cât era de dezbrăcată. Fândindu"se că el îi văzuse de-a sân âniii şi i"i atinsese şi !ândindu"se la tot ce făcuseră împreună, dacă ar fi fost o sofisticată s"ar fi ridicat cu nonşalanţă şi s"ar fi

îmbrăcat.  ? ;resupun că asta este o dovadă că nu sunt sofisticată, spuse ea uitându"se în sus cu un zâmbet ruşinat, ca să"i !ăsească privirea de-a fiAată pe a ei. 8şi simţi inima fluturându"i, sau poate că era stomacul. Ceva fluturase. El c*iar n"ar trebui să se uite aşa la ea, nu avea cuvinte, pentru cât de rău le făcea or!anelor ei interne.  ? Ce este) Sweene făcu un !est spre *ainele ei.  ? 8ntoarce"te cu spatele.  ? (*. Bic*ard încuviinţă înţele!ător, înţele!ător, dar nu se ridică. ;rivirea aceea a oc*ilor lui ne!ri era atât de intensă, încât se temu să încerce să citească ce spunea, deşi nu ştia dacă se temea că el vroia prea mult sau prea puţin, de la ea. Bic*ard îşi trecu de!etul mare peste buzele ei. (poi uşor,  peste obraz. Se uitară o clipă în tăcere unul la altul, după care el spuse0  ? (m !răbit divorţul. divorţul. Ca  să poată "i cu ea. #u putea -uca teatru, pretinzând că nu înţelesese semnificaţia din spatele cuvintelor. > dorea şi mişca munţii le!ii ca să fie cu ea. Era înnebunitor să fii obiectul unei astfel de determinări, dar  era totodată şi puţin $ enorm $ înspăimântător. Ea se simţea bine sin!ură, bine cu viaţa ei, dar în clipa aceasta accepta că lucrurile aveau să se sc*imbe. El o să le sc*imbe. /ai important, ea roia ca lucrurile să se sc*imbe. ;entru prima oară în viaţa ei, vroia să facă parte dintr"un cuplu. +roia să dea o şansă acestei relaţii. +iaţa era mult mai  previzibilă când trebuia să se !ândească numai la ea, dar totuşi s"a dovedit a nu fi insula care crezuse întotdeauna că este. #u

 putea întotdeauna să se bizuiască doar pe propriile ei forţe. %e două ori de-a până acum a avut nevoie de el şi de două ori el a fost acolo, să o a-ute. ( avea pe cineva pe care să se poată spri-ini era o noutate, dar enorm de mân!âietoare. #iciodată înainte nu cunoscuse acest fel de si!uranţă, nici când era copil. /ai ales copil.  ? 8mbracă"te, îi spuse el cu blândeţe, ridicându"se şi întorcându"se cu spatele. ( se îmbrăca nu însemna decât să"şi tra!ă pe ea tricoul şi să intre în -eanşi, lucru terminat în câteva secunde. 8şi dădu în lături părul de pe faţă, relaAată şi încă puţin adormită, dar  minunat de caldă. #u mai simţea nici urmă de fri!. 'ot ce simţea era o stare de bine, de mulţumire fizică.  ? ;e aici. 8l conduse în atelier a telier,, deşi într"un apartament de patru camere nu ar fi fost !reu de !ăsit. (telierul trebuia de fapt să fie dormitorul principal, dar patul ei se potrivea în camera mai mică, deci nu eAista niciodată vreun dubiu unde să doarmă şi unde să lucreze. 1ă!a 1ă!ase se tab abllou oull vâ vânz nzăt ător orul ului ui în de deba bara ra.. #u #u""i ve vene neaa să"l ă"l arunce, dar nici nu putea suporta să"l aibă undeva la vedere. Se duse la debara, dar în loc s"o urmeze, Bic*ard începu să se  plimbe prin atelier, atelier, oprindu"se în faţa fiecărui tablou terminat. 1rusc, Sweene se simţi cuprinsă de nelinişte. ;ărerea Candrei despre noua ei muncă fusese importantă pentru cariera ei, dar   părerea lui Bic*ard era importantă pentru ea.  ? 'e"ai 'e"ai sc*imbat, spuse el brusc, oprindu"se în faţa unui  peisa- deosebit de viu, pe care ea îl proptise de un perete. Bic*ard se aplecă, să fie cu oc*ii la nivelul lui.  ? #u ştiam că mi"ai văzut lucrările, spuse ea surprinsă, dar 

încă neliniştită. Se uită la linia lun!ă a spatelui lui bronzat, muşc*ii bine definiţi subliniindu"i şanţul şirei spinării. %e ce nu"şi pusese cămaşa) (r fi trebuit să şi"o pună, măcar pentru  pacea minţii ei, dacă nu pentru altceva.  ? Cum să nu. (m cunoscut cunoscut mulţi artişti prin Candra, dar le" am acordat atenţie celor care mi"au plăcut. (sta putea avea două sensuri.  ? ;rofesional sau personal) întrebă ea pe un ton prudent. Bic*ard se uită la ea peste umăr, cu un zâmbet în oc*ii lui ne!ri.  ? 8n cazul tău, ambele. 8şi reîntoarse atenţia înapoi la peisa-, întinzând mâna ca să"şi  plimbe un vârf de de!et peste un curs de apă care se învolbura în -urul unui bolovan din drumul lui. Era !reu să obţii cur!erea apei, pentru că trebuia să transmiţi atât mişcarea şi ener!ia, cât şi -ocul luminii pe suprafaţa ei. (pa care nu este înnoroiată îşi  preia culoarea de la mediul încon-urător7 va arăta albastră sub un cer limpede, verde în umbra unui munte, sumbră, într"o zi cenuşie. Ea îşi petrecuse ani de zile pictând râul St. 2awrence şi nu se simţise niciodată obosită de el, pentru că apa era întotdeauna alta.  ? Cum ai făcut asta) ;are tridimensional. tridimensional. 9ar culoarea Bic*ard tăcu, mutându"se la tabloul următor, un apus în /an*attan, cu clădirile întunecate, fără c*ip, profilându"se pe ceru cerull stră strălu luci cito torr. ;ict ;ictas asee ceru cerull într într"u "unn po port rtoc ocal aliu iu"r "roz ozal aliu iu incandescent şi ceea ce ar fi putut fi un orizont oarecare, devenise unul plin de eAuberanţă. 8i luase două zile de eAperimente ca să obţină nuanţa corectă. Bic*ard nu spunea nimic şi într"un final Sweene nu mai  putu suporta tăcerea.

 ? Ei) întrebă ea, pe un ton !reu, de aşteptare. Bic*ard îşi întoarse faţa spre ea, studiindu"i eApresia încordată.  ? 8ntotdeauna ai fost bună şi tu ştii asta. (cum eşti mai  bună. &merii i se relaAară şi Sweene îşi trecu o mână prin păr.  ? #u mai pot picta ca înainte, mărturisi ea. Ca toate celelalte celelalte,, şi stilul mi s"a sc*imbat sc*imbat începând începând de anul trecut. trecut. /ă uit la ce fac acum şi am sentimentul că au fost pictate de altcineva.  ? =u te"ai sc*imbat şi asta ţi"a sc*imbat şi stilul. ;oate că toate astea au o le!ătură între ele, poate că nu, dar eu sunt al naibii de bucuros că s"a întâmplat aşa. Sweene îi aruncă o privire curioasă.  ? %e ce)  ? ;entru că nu m"ai văzut niciodată, înainte. (cum, (cum, mă vezi. Era serios, privirea lui era intensă şi neşovăitoare. ;utea să *ipnotizeze o cobră cu privirea asta, îşi spuse ea. i cu si!uranţă avea efect asupra ei, pentru că nu"şi putea lua oc*ii de la ei. 8ncepu să protesteze că fireşte, îl observase şi înainte, dar apoi înţelese ce spusese el, de fapt. Ea nu"l văzuse înainte ca bărbat.  8n mintea ei, bărbaţii erau aseAuaţi, neutralizaţi, fără nicio importanţă pentru ea. Ea nu dorise să aibă de a face cu complicaţiile seAului şi cu cerinţele emoţionale, aşa încât se înc*isese în faţa lor. (vând permanent în minte eAemplul  părinţilor ei, un eAemplu de ce anume să nu facă şi propria ei dorinţă de a se concentra asupra picturii, se transformase într"o călu!ăriţă. Că sc*imbările ciudate aveau o le!ătură cu sc*imbarea din

atitudinea ei sau simpla pla trecere a timpului îi vindecase temerile, această etapă a vieţii ei era depăşită şi nu credea că va fi vreodată posibil să se întoarcă la ea. >c*ii ei erau desc*işi şi niciodată nu va mai putea fi indiferentă la natura seAuală a lui Bic*ard, la foamea masculului, care i se citea în oc*i când o privea. 8l întrebă0  ? 'u m"ai văzut) înainte, vreau să spun. #e"am mai întâlnit nu) %e trei ori)  ? %e patru. %a, te"am văzut. Eu am ştiut întotdeauna că eşti femeie, spuse el zâmbind. 6elul în care se uita la ea îi eAcită sfârcurile şi se temu că dacă se va uita în -os, îi va vedea împin!ându"se în bluză. #u se uită. #u vroia să"i atra!ă atenţia, în cazul în care el nu văzuse.  ? Eşti eAcitată, sau ţi"e fri!) întrebă el încetişor şi ştiu că nu ratase nimic. Sweene îşi drese !lasul.  ? ;resupun că sunt eAcitată, pentru că în mod si!ur nu mi" este fri!. Bic*ard îşi dădu capul pe spate şi râse. Sweene se întrebă dacă nu ar fi trebuit să simuleze i!noranţa, sau poate să facă  pe isteaţa şi să flirteze cu el. (vea multe de învăţat despre c*estiile astea de seducţie, dar pentru prima oară înţelese că  procesul putea fi amuzant. %ar nu acum. #u încă. 8şi drese din nou !lasul şi se întoarse să se ducă în debaraua din spatele ei.  ? 'a 'abloul e aici. 'rebui să se întărească să poată desc*ide uşa, nedorind să dea faţă cu urâciunea morţii. #u putea evita să se uite la tablou7 pentru că vopseaua nu se uscase când vârâse tabloul în

debara, era întors cu faţa înspre afară. (rtistul din ea nu ar fi  permis să lase ca ceva să deterioreze fie şi tabloul acesta, deşi în mod obişnuit nu ar fi pus nimic la uscat în debara. 9ntră repede şi luă pânza, apoi o rezemă de peretele de lân!ă debara. Bic*ard se apropie şi se uită în -os la pictură, cu o eApresie concentrată şi criptică. Sweene se duse la fereastră şi începu să se uite afară.  ? (i făcut asta înainte de a şti că murise. murise. Era o afirmaţie, nu o întrebare, dar oricum, ea îi spusese de-a asta.  ? tii ce s"a întâmplat cu el)  ? #u, mie mi se părea în re!ulă. %ar $ continuă ea muşcându"şi limba $ toate stafiile arată în floarea sănătăţii. Este ridicol.  ? Cum îl c*ema)  ? Stokes. #u"i cunosc numele de botez. %ar fii lui sunt %avid şi Hacob Stokes. (mândoi (mândoi sunt avocaţi.  ? %acă nu te superi, cred că o să mă interesez eu.  ? Să te interesezi pentru ce) Curiozitatea o făcu să se întoarcă spre el.  ? Cum a murit. ;oate că a fost un accident, spuse Bic*ard frecându"şi bărbia cu de!etul mare.  ? %in cauza sân!elui) #u ştiu cât de realistă poate fi  pictura asta7 poate că a avut un atac cerebral, sau de cord. ;oate că sân!ele este acolo pentru că $ nu ştiu $ eu asociez sân!ele cu moartea. Sau poate a căzut pe scări.  ? > să mă interesez eu, repetă Bic*ard întorcându"se spre uşă. Sweene îl urmă. Bic*ard îşi luă cămaşa şi se îmbrăcă. 8l  privea, simţind un !*impe de re!ret că"şi acoperea pieptul lar!. 6ără nicio problemă, îşi desc*eie pantalonii şi începu să"

şi ba!e cămaşa în ei. > cuprinse un val de căldură şi simţi cum se înroşeşte.  ? (m o întâlnire pe care nu o pot contramanda, spuse el înc*eindu"şi cureaua la loc. 2a un creion şi o *ârtie7 o să"ţi dau numărul meu privat. Sweene nu trebui să le caute7 era o fiinţă ordonată, aşa încât ambele se aflau lân!ă telefon.  ? 1ine, dă"i drumul. Bic*ard îi recită numărul.  ? #u aştepta până când eşti atât de în!*eţată încât nu mai  poţi funcţiona. C*eamă"mă imediat. %acă ai dreptate că asta ţi se întâmplă numai după un episod de somnambulism, atunci o să ştii imediat ce te duci în atelier, dacă va trebui să mă suni sau nu.  ? #"am de unde şti cât de des mi se întâmplă asta. 9ar tu nu"ţi poţi pierde timpul venind aici de fiecare dată când mi) este "ri#.  ? ;e naiba nu pot. #u este doar fri!ul7 este ceva mult mai serios decât atât şi tu ştii asta. (scultă, pentru liniştea mea, sună"mă în fiecare dimineaţă când te trezeşti, da) 8i luă bărbia în mână şi se aplecă să o sărute. Sărutul era uşor, buzele lui, moi şi abia se mişcau pe ale ei. Sweene se abţinu abţinu să nu se a!aţe de el, dar cu !reu7 bărbatul bărbatul ăsta era ca un dro!. %orea mai mult de la el, îl dorea cu totul. Bic*ard se opri la uşă.  ? Faleria are drepturi eAclusive ca să"ţi vândă tablourile, eAceptând portretele pe comandă)  ? EAceptând orice comandă directă, da. Bic*ard încuviinţă din cap.  ? Eu îl vreau pe cel cu apa cur!ătoare. %u"l la !alerie ca

să"l înrămeze iar eu o să aran-ez să"l cumpăr prin intermediul altei persoane. (stfel, Candra nu i"l va vinde altcuiva, doar ca să mă împiedice pe mine să"l cumpăr. i tot astfel, Candra nu va şti că între ei eAista ceva, îşi spuse Sweene. (vusese dreptate să evite să aibă o le!ătură cu el7 el7 C*i C*iar da dacă că el şi Can andr draa trăi răiau de desp spăr ărţi ţiţţi, sit situa uaţi ţiaa era era stân-enitoare, iar finalizarea divorţului probabil că nu va a-uta cine ştie ce. i Sweene luă decizia să anuleze contractul dintre ea şi Candra şi să înceapă să caute o altă !alerie care să o reprezinte.  ? > să te sun, spuse ei, ezitând o clipă şi uitându"se înapoi la ea. Sweene avu impresia că dorea să o sărute din nou. Evident că el se !ândi mai bine şi ieşi afară în *ol. %a,  probabil că luase decizia corectă, îşi spuse ea visătoare, înc*izând şi încuind uşa, numai că decizia corectă nu era întotdeauna şi cea mai plăcută. Ei deveniseră de-a mult mai implicaţi decât ar fi fost drept, dar cel puţin el avea suficient autocontrol ca să evite să mear!ă mai departe. ;ână la finalizarea divorţului, îşi spuse ea, nu puteau risca o repetare a situaţiei de astăzi, pentru că tentaţia era prea mare ca să"i reziste de multe ori. Bic* Bic*ar ardd se încr încruuntă ntă ieşi eşind din din clăd clădiire. re. Edw dwar ardd îl vă văzu zu apărând în uşă şi în câteva secunde maşina se apropie lin, oprindu"se în faţa lui.  ? %oar o clipă, Edward, să dau un telefon. telefon. Sună la 9nformaţii şi ceru numărul lui %avid Stokes, avocat, apoi ceru le!ătura. 8i răspunse o voce de bărbat tânăr.  ? %omnul Stokes lipseşte. ( avut loc un deces în familie şi

lipseşte toată săptămâna.  ? Este vorba despre moartea tatălui său, spuse Bic*ard, sperând că Sweene avusese dreptate în privinţa vânzătorului. ;ovestea ei sfida lo!ica, dar nu era dispus să o ne!e de la bun început, ca absurdă. Cea se petrecea, ceva ce o făcea să intre în stare de şoc, sau ceva asemănător cu starea de şoc şi tot ce spu puse sesse ea putea utea fi ve veri rifi fica catt fie fie pri prin inve invessti!a !aţţii, fie fie prin rin observare.  ? (*, sunteţi de la poliţie) poliţie)  ? 9nvesti!*ez moartea lui, răspunse Bic*ard de!a-at. de!a-at.  ? 'o 'oată lumea este în stare de şoc. (ţi (ţi aflat ceva)  ? #u pot discuta asta. %ă"mi te ro! numărul de acasă al domnului Stokes. Bic*ard îşi notă numărul. 8l văzu pe Edward privindu"l prin o!linda retrovizoare şi privirile li se întâlniră. Edward era de obicei cel mai imperturbabil om, dar acum părea interesat de noile evenimente. Bic*ard formă numărul lui %avid Stokes. Băspunse un copil şi când Bic*ard îl ceru pe domnul Stokes, vocea firavă spuse 3> clipă4 şi"şi stri!ă tatăl.  ? 1ună ziua.  ? %omnule Stokes, numele meu este Bic*ard @ort*. 8mi  pare rău că vă inoportunez în asemenea momente, dar dacă credeţi că puteţi face asta, mi"aş permite să vă pun câteva întrebări despre moartea tatălui dumneavoastră.  ? %espre uciderea lui, vreţi să spuneţi, răspunse %avid Stokes.

%&PT"L'L '#)P!E+E%E

Eli-a* Eli-a* Stokes Stokes fusese fusese ucis, victimă victimă a unui violent atac pentru  -af. 6usese atacat, târât între două clădiri şi bătut până la moarte. /urise în urma unor răni severe la cap, provocate cu un obiect contondent. &n martor temător declarase în final la  poliţie că văzuse un tânăr aler!ând din direcţia aleii, în după" amiaza respectivă. Bic*ard cântări detaliile pe care le aflase de la revoltatul şi îndureratul %avid Stokes. #u"i plăcea niciunul dintre ele. (n!a-aţii lui plecaseră de mult şi se afla acum sin!ur în casă, momentul favorit al zilei. %e obicei lucra noaptea şi c*iar avea de studiat nişte rapoarte pe care ar fi trebuit să le citească de dimineaţă, dar de fapt nu avea c*ef acum de opţiuni la bursă şi rate de profit. Scoase din fri!ider o sticlă de bere şi se aşeză la televizor. ;lăcerea lui pentru câte o bere îi amintea întotdeauna Candrei de ori!inile lui ţărăneşti. %eşi rar făcea vreo remarcă pe tema asta, Bic*ard fusese întotdeauna conştient de dispreţul ei. 2a începuturile căsniciei lor, când îi păsa de ce !ândea ea, se restricţio restricţionase nase la lista lista de vinuri aprobate de ea, la cocktailur cocktailurii şi w*is w* iske ke" "ur uri. i. ;roi ;roiec ecta tare reaa un unei ei ima! ima!in inii cu cum m treb trebui uiee nu era era importantă pentru el, nici atunci şi nici acum, dar fusese  pentru ea. Când ea începuse să"l înşele, lui a încetat să"i mai  pese şi de atunci înainte berea nu i"a mai lipsit lipsit din fri!ider. fri!ider. ;resupunea că Sweene nu ştia să facă diferenţa între vinuri şi mai mult, nici că"i păsa să ştie. Era o atitudine reconfortantă. 8şi puse picioarele pe măsuţa de cafea şi butonă pe un canal de ştiri, dar el ştia de-a totul despre cotaţiile %ow Hones, Standard şi ;oor. tia care era ultima cotaţia a aurului7 ştia ce se petrecea pe pieţele din (sia, pe pieţele financiare, ce se

 petrecea la C*ica!o EAc*an!e şi nu"i păsa câtuşi de puţin. /unca putea aştepta. (vea acum lucruri mai importante de făcut. ;retenţia lui Sweene că vedea fantome şi afecta electronicele nu"l preocupa. #u credea neapărat c*estiile astea şi nu"şi făcea probleme cu ele. Starea ei mentală era perfectă, aşa încât convin!erile ei puteau fi eAcentrice. Efectul ei asupra electronicelor era uşor de eAplicat7 eAistă oameni care nu pot suporta ceasurile cu baterie, deoarece câmpul lor ener!etic afec afecte teaz azăă func funcţi ţion onar area ea ceas ceasur uril ilor or.. 9ar 9ar da dacă că ea infl influe uenţ nţaa cu adev ad evăr ărat at sem emna nale lelle sem semafoa afoare rellor, or, ast asta îi co conv nven enea ea lui de minune. (lte lucruri îl preocupau însă pe el. Crizele ei !rave de fri!, fie că erau provocate de o stare de şoc sau de altceva, erau suficient de serioase ca să o invalideze. #u ştia dacă ea se afla într"un real pericol fizic, dar -udecând după ce văzuse în dimineaţa asta, îşi spuse că era mai mult decât posibil. 6ie că erau declanşate de ima!inaţia ei sau de o stare fizică, stările ei erau reale. +roia să creadă că era vorba de o cauză fizică, de ceva uşor  de înlăturat prin medicaţie. (ceasta ar fi soluţia cea mai lo!ică, cea mai simplă. %in nefericire, eAista tabloul acela al lui Eli-a* Stokes. ;entru care nu putea !ăsi nicio eAplicaţie posibilă. %e cu cum m văzus ăzusee tab ablo loul ul,, şti ştiuse use că repr reprod oduc ucea ea o moa oart rtee violentă. Sweene nu părea să realizeze cu adevărat ce pictase, dar nici nu văzuse prea multe morţi violente la viaţa ei. El văzuse. 8n armată fusese antrenat să fie eficient violent, să"şi îndeplinească misiunea, să evite capturarea şi să ucidă. 6usese  bun la asta şi nu doar la antrenamente. Ban!erii, ca şi alte

!rupări ări de forţe speci eciale, erau adesea trimişi în misiu siuni clandestine, care nu erau niciodată raportate la ştiri. El ştia cum arăta moartea, cum arăta o traumă provocată de un obiect contondent, aşa încât se aşteptase ca %avid Stokes să"i spună că tatăl lui fusese omorât. Sweene nu locuia în cartierul în care locuise Eli-a* Stokes7 ea nici măcar nu ştiuse cum îl c*ema, până când nu aflase de la fiii lui. i nici nu putea afla după aceea despre moartea lui şi să fi pict pictat at atun atunci ci tab abllou oull, pe pent ntru ru că astă astăzi zi,, pâ pânz nzaa fuses usesee complet uscată. Cât timp stătuse Sweene întoarsă cu spatele la el, pipăise special pata !roasă de vopsea roşie, care nu i se lipise de de!et. #u, ea nu ştiuse că Eli-a* Stokes fusese omorât iar el nu avea de !ând să"i spună. Era de-a nefericită din cauza picturii iar el nu vroia să facă nimic ce i"ar putea declanşa un nou atac de *ipotermie sau un nou şoc. %acă i"ar fi spus cineva acum o lună, sau acum o săptămână că ar putea considera reale asemenea fenomene psi*ice, i"ar fi râs în faţă7 astea erau *rană pentru tabloide. %ar acum era vorba de Sweene7 ea nu era o mincinoasă, nu era bună la niciun fel de înşelătorii. &rmărindu"i reacţia faţă de /c/iliani, îi venise să râdă în *o*ote, pentru că repulsia ei tot mai mare şi disperarea de a pleca odată de acolo i se citeau clar pe faţă. 9ar când nu a vrut să"i spună ceva, nu s"a prefăcut că nu cunoştea răspunsurile pe care le vroia el7 pur şi simplu a abordat o eApresie de încăpăţânare şi revoltă. Ei nu"i plăcea să facă fiţe şi nici nu se pricepea la asta. %upă atâtea dezamă!iri alături de Candra şi după snobismul  pe care i"l studiase vreme de zece ani, Sweene era ca o !ură de apă proaspătă. Era directă şi onestă şi de aceea, c*iar dacă nu credea o parte din lucrurile pe care i le spusese, trebuia să

creadă că ea le credea. i trebuia să creadă că pictase scena morţii lui Eli-a* Stokes fără să o fi văzut, fără să fi ştiut că  bătrânul murise. %eci, cu dovada în mână, trebuia să renunţe la lo!ică şi să înceapă să creadă. Ea nu era nici nebună şi nici mincinoasă. 'rebuia 'rebuia să creadă că avusese cel puţin o eAperienţă psi*ică. %acă o iubea, trebuia să o creadă. 2a naiba. &luit de !ând, Bic*ard sări în picioare şi începu să facă paşi prin cameră. ( o dori era una, o reacţie seAuală sănătoasă faţă de o femeie atră!ătoare. > plăcea. Când o invitase prima oară la cină, doar în urmă cu câteva zile, ştiuse că i"ar fi plăcut să aibă o relaţie seAuală stabilă, eAclusivă, cu ea. #u se !ândise la iubire. El abia ieşea dintr"o căsnicie nefericită, divorţul nefiind decât un epitaf le!al pe piatra de mormânt, a ceva ce murise de mult timp. ( o iubi pe Sweene nu era un lucru potrivit. ;ro!ramarea era proastă şi avea  presentimentul că ea putea fi o adevărată pacoste pe capul lui. Era dificilă şi iritabilă şi probabil că nu ştia să facă compromisuri. %ar era cinstită, iar azi dimineaţă, când s"a trezit în braţele lui, zâmbetul pe care i l"a oferit a fost dulce ca al unui în!er. Efectiv îi stătuse inima în loc. i a înţeles atunci că avea  probleme. &n bărbat e în stare să facă multe pentru o femeie care îi zâmbeşte astfel, caldă şi adormită şi satisfăcută. (r fi în stare să mute munţii pentru privile!iul de a face dra!oste cu ea, de a"i privi faţa când îi provoacă un or!asm. Cum cunoştea de-a !ustul pasiunii lui Sweene, ştia că nu va mai putea să se abţină. 8ntr"un fel sau altul, Candra va semna *ârtiile alea iar  el va recur!e ia toate relaţiile ca să obţină o audiere în faţa  -udecătorului, cât mai curând posibil. Curând. 8ntr"o

săptămână. 1anii pot face minuni, iar el avea destui bani. #u se putea !ândi la un mod mai bun de a"i c*eltui. Era timpul să facă ceva satisfăcător cu banii, iar el nu se putea !ândi la ceva mai satisfăcător decât la a o avea pe Sweene în mâinile lui, în  patul lui, în viaţa lui. (vea de !ând să facă nişte sc*imbări dramatice în viaţa lui şi asta cât de curând. Sweene era cea mai drastică sc*imbare, dar nici celelalte nu erau minore. >bosise de bursă, obosise de viaţa pe care o dusese aici. Care nu fusese niciodată ce"şi dorise el pentru totdeauna, fusese doar mi-locul de a a-un!e la un capăt de drum. #u"i plăcea ce vedea pe piaţa de valori şi era timpul să se retra!ă. Se !ândise că mai avea cel puţin un an, dar lic*idarea investiţiilor sale îi va lua timp, iar el nu avea de !ând să aştepte până în ultima clipă ca să facă asta. (şa cum se profila problema computerizării la sfârşitului lui J===, arăta ca naiba. %in informaţiile primite, ştia că foarte multe ulte co com mpa pani niii nu vo vorr reuş reuşii să"ş să"şii stab stabil ilea easc scăă pro! pro!ra ram mele ele computerizate până atunci. Ce va însemna acest lucru pentru  bursa de valori ştia toată lumea, iar dacă suficiente companii se vor înc*ide, înc*ide, piaţa va intra intra în criză. %acă ar fi fost mulţumit de ceea ce făcea, de viaţa lui trăită astfel, atunci ar mai fi putut încerca să mear!ă mai departe. %ar în circumstanţele date, era timpul să iasă.  #u vroia să încerce să prezică ce se va întâmplă, sau să"şi mute ute inve invest stiiţii ţiile la co com mpa pani niii cu sis sistem teme co com mpu putteriz erizat ate, e, fleAibile mileniului. >ricum, niciodată nu intenţionase să"şi  petreacă întrea!a viaţă ocupându"se de bursă şi acumulând averi. 'ot timpul avusese şi alte planuri, iar acum era momentul să treacă la acţiune. Sweene complica problemele. El nu vroia o poveste de

dra!oste de la distanţă. El o vroia cu el şi nu ştia cum ar fi  privit ea o mutare. ;lanuri mari, îşi spuse el auto ironizându"se. 8şi lăsă capul  pe spate şi termină restul de bere. 8i pro!rama viitorul fără măcar să o întrebe dacă vroia să şi"l petreacă cu el. 2a naiba, de ce nu) îi tulburase viaţa, deci era corect să"şi sc*imbe şi ea viaţa. Se amă!ea spunându"şi că avea şanse bune de succes, după cum se dăduse ea de !ol în dimineaţa asta, spunându"i că fusese în!rozită ca nu cumva să i se fi întâmplat lui ceva. 8şi zâmbi. #u era el atât de inte!ru încât să nu profite fără -enă de sen enti tim men enttele ele ei pe pent ntrru el7 el7 la na naib iba, a, av avea ea ne nevo voiie de ori orice avanta- putea obţine. Era aproape două când Sweene se a!ită uşor în vis, încruntându"se. %in !âtle- îi ieşi un !eamăt abia perceptibil, un protest tăcut al subconştientului ei. Câteva momente mai târziu coborî din pat, cu mişcări atât de calme încât abia dera de rann-ăă Cuve Cuvert rtur uriile. Băm ămas asee o vrem vremee lân ân!ă !ă pa patt, cu capu capull ridicat ca şi cum ar fi ascultat ceva. (poi oftă şi traversă în linişte apartamentul, spre atelier. atelier. ;usese pânza cu cei doi pantofi rezemată de peretele din dreapta, în afara drumului, dar putând totuşi s"o vadă. ;antofii o intri!aseră. %e ce pictase pantofi) %upă uşurarea iniţială că nu mai pictase c*ipul unei alte morţi, pe măsură ce se scur!ea ziua devenea tot mai neliniştită. ;antofii nu erau terminaţi7 mai era de lucru la ei. >ri asta, pentru prima oară în viaţa ei, îi stricase noaptea. Se duse acum direct la pânza cu pantofii şi o puse înapoi pe şevalet. C*ipul ei era calm şi ineApresiv, în timp ce ale!ea tuburile cu vopsele, apucându"se de treabă. 'uşele ei erau repezi şi precise, pensulele delicate, cu firele subţiate la vârf,

adău!ând detaliile.  #u lucră mult, nu mai mult de o oră. %intr"o dată se scutură şi trupul i se prăbuşi ca şi cum ar fi fost depăşit de oboseală. ;use capacele la loc pe tuburile cu vopsea, dădu drumul  pensulei într"un borcan cu terebentină şi se întoarse tăcută în  pat. %ormi din nou târziu, până aproape de ora opt, dar imediat după ce se trezi ştiu că se întâmplase din nou. 8i era fri!, căldura păturii electrice nereuşind să se transfere în pielea ei, deşi ştia că ar fi trebuit. Când se dusese la culcare, aseară,  patul era plăcut şi cald, o senzaţie atât de delicioasă încât îi venise aproape să toarcă, !*emuită între cuverturi. tia că  pentru altcineva trebuia să fie în continuare aşa, dar ea nu  putea simţi asta. ;entru că nu era o idioată care să nu poată face faţă realităţii, se îmbrăcă repede şi se duse în livin!, unde lăsase carnetul cu numărul de telefon al lui Bic*ard. 8n timp ce lua telefo efonul şi tasta numerele ele, constată că mâinile ei erau incolore, eAceptând un!*iile care aveau o interesantă culoare albăstrie. Bic*ard răspunse c*iar el la telefon şi tensiunea din ea se relaAă puţin auzindu"i vocea profundă, calmă.  ? Sunt Sweene, Sweene, spuse ea încercând să pară veselă, dar în aceeaşi clipă o cuprinse un dârdâit violent şi vocea îi tremură.  ? S"a întâmplat din nou.  ? +i +in imediat. (şa, pur şi simplu, se minună ea înc*izând telefonul. #u tu un 3acum sunt ocupat, dar vin cum mă eliberez4. Ea avea nevoie de el, iar el lăsa totul ca să fie acolo, cu ea. &imirea ei

era atât de mare încât îi strânse pieptul ca şi cum ar fi răcit. 2acrimile îi usturau oc*ii şi clipi ca să şi le reţină, *otărâtă să nu se poarte din nou prosteşte. Se duse la bucătărie. Cafeaua era !ata şi de-a rece. 8şi turnă o ceaş ceaşcă că şi o bă bă!ă !ă la microu cround nde, e, aşte aştept ptân ândd ne neră răbd bdăt ătoa oare re ţârâitul. 6ri!ul îi cobora de"a lun!ul şirei spinării, asprindu"i  pielea. 8şi simţi muşc*ii încordându"i"se încordându"i"se de un alt fior. fior. %ădu pe !ât prima ceaşcă de cafea şi îşi încălzi o alta. 'rebui să"şi ţină cana cu amândouă mâinile ca să nu i se reverse, dar tremura încă atât de tare încât risca să se ardă. (tacurile erau din ce în ce mai puternice7 îi era din ce în ce mai fri!. ;oate c"ar trebui să mute cafetiera în dormitor, să o  pună c*iar acolo, pe noptieră, să nu mai trebuiască să se dea  -os din pat. #u că biata cafea ar fi a-utat"o cine ştie ce7 nimic nu o a-uta, în afară de Bic*ard. %oar !ândul la el şi îi provocă un mic val de căldură. (sta este soluţia, îşi spuse ea. Să mă !ândesc la Bic*ard. 9eri se !ândise fără încetare la el, rememorând iară şi iară acele minunate mom omeente nte carnale, în braţele lui. 6aptul că nu făcuseră seA era un tribut adus autocontrolului lui, nu al ei şi era încă uluită de reacţia ei, uluită de căldura care se revărsase  prin ea, drumul acela fizic, orb, spre împlinire. #u mai eAperimentase ase niciodată aşa cev ceva înainte şi acum că se întâmplase, se îndoia de abilitatea ei de a păstra platonică relaţia lor. ;ufni în ceaşca de cafea. ;e cine păcălea ea) Ei nu"şi consumaseră relaţia, dar aceasta era departe de a fi platonică. 8n toţi aceşti ani fusese atât de mulţumită de incapacitatea ei de a resimţi tentaţii seAuale, dar iată, cu o sin!ură privire, Bic*ard îi putea străpun!e armurile şi să"i facă vintrele să"i

 -oace primpre-ur. primpre-ur. Becunoaşte, îşi spuse ea. Cu Bic*ard, era o  pradă uşoară. Se uită la ceas, tremurând. Când apare) %in clipă în clipă ar  trebui să fie aici. 8şi cocoşase umerii de fri!, dar şi"i îndreptă brusc, făcând oc*ii mari. Se sculă repede de pe scaunul din bucătărie şi se duse la baie. 8şi clăti repede !ura cu apă de !ură, apoi luă un  pieptene şi"şi atacă părul care"i stătea sculat pe cap ca o tufă. Eforturile ei nu"l făcură decât şi mai sălbatic. (runcă (runcă pieptenul şi stoarse în mână ceva ce"ar fi trebuit să"i controleze cârlionţii şi frecă şuviţele cele mai rebele. Să"şi dea cu fond de ten) Cu ru-) Se uită în o!lindă, întrebându"se ce nuanţă se potrivea cel mai bine cu buzele vineţii. Cu parfum, poate. 2a naiba, nu avea aşa ceva.  ? (*, e rău de tot, şopti ea. 9at"o aici, tremurând atât de tare încât începea să o doară, dar făcându"şi probleme cu fondul de ten şi cu parfumul. 8şi dădu seama în!rozită că  se aran-a. Sună soneria. Se şterse repede pe mâini şi aler!ă la uşă. %inţii îi clănţăneau când trase de uşă şi se pomeni în braţele lui.  ? /i"am pierdut minţile. 8n!*eţ de moarte dar îmi făceam  probleme cu ru-ul. i acum am desc*is uşa fără să întreb cine e. i asta numai din vina ta.  ? tiu, şopti el ridicând"o în braţe şi intrând cu ea în casă. > strânse tare la piept, a-utând"o să suporte mai uşor  frisoanele care o z!uduiau. Sweene îşi în!ropă faţa în !âtul lui, sav avuurându"i căldura. #asul ei era atât de rece ece, încât Bic*ard tresări. > buclă clă răzleață îi !âdilă buzele când se

întoarse să încuie uşa.  ? #u este c*iar aşa de rău astăzi. '"t"te"am sunat cum a început. Cum îşi pierduse din nou controlul asupra dinţilor  care care"ş "şii făcu făcuse seră ră iară iarăşi şi nu numă măru rull prin prin imit imitar area ea cast castan anie iete telo lorr, afirmaţia ei nu păruse atât de credibilă pe cât ar fi putut fi.  ? 1ine. &nde e pătura) spuse Bic*ard ducând"o ia canapea.  ? ;"pe s"scaun, în dormitor. dormitor. Bic*ard o lăsă -os.  ? 1ine, o aduc eu. Beveni în câteva secunde, a-utând"o să se întindă pe canapea şi întinzându"se "se lân!ă ea, lipind"o apoi de el, pe toată lun!imea lui şi şi acoperindu"se pe amândoi cu pătura. Se ridică apoi din nou şi"şi scoase sveterul peste cap, aruncându"l ne!li-ent pe -os7 apoi se întinse din nou lân!ă ea şi"i luă mâinile, să i le încălzească la piept. ;ielea lui era fierbinte pe de!etele ei în!*eţate. Bic*ard îşi  puse mâinile pe spinarea ei şi le presă de şira spinării şi ea se scutură uşurată, în timp ce căldura lui începea să se scur!ă în ea.  ? %e-a este mai bine, spuse ea lipită de !âtul lui, simţind cum încep să i se relaAeze muşc*ii încordaţi, în timp ce o senzaţie de bine profund se răspândea în ea. 9nspira adânc, încet, umplându"şi plămânii cu mirosul lui. /irosea cald şi a mosc, total masculin. (roma testorenolului, îşi spuse ea şi"şi zâmbi.  ? E mai bine) o întrebă el. +ocea lui era -oasă, mai  profundă ca de obicei. #otele baritonale îi reverberară sub urec*e.  ? 7mm. %e data asta nu a fost rău deloc.  ? ;entru că nu ai aşteptat. 1uzele lui îi mân!âiară urec*ea

şi se mutară spre tâmplă. /âna lui o mân!âie încetişor de"a lun!ul spinării, strân!ând"o şi mai aproape de el. ;icioarele li se înco collăciră şi printre ale ei se strecură o coapsă dură, muşc*iuloasă. 9 se opri respiraţia când îi simţi erecţia.  ? #u pot să continui să te c*em să mă încălzeşti. Este prea tentant, şopti ea.  ? /ie îmi spui) îi răspunse el cu voce -alnică. 8i simţi buza arcuindu"se la tâmpla ei când Bic*ard zâmbi, mai sărutând"o o dată. 8i netezi buclele spre spate, plimbându"şi uşor un de!et de"a lun!ul conturului urec*ii ei.  ? #u aş mai putea repeta ce"am făcut ieri. %acă ar fi trebuit să te dezbrac şi astăzi, acum te re!ulam de-a. +ocea lui era -oasă şi intimă, imposibil de tandră. Cuvintele îi invocară o ima!ine care"i tăie respiraţia, făcându"i vintrele să i se strân!ă de o aproape insuportabilă anticipare. #u putea  protesta, nu, când nu"şi dorea nimic mai mult de la el decât să facă eAact ce spusese. 8şi petrecu braţul pe după spinarea lui !oală, !oală, simţind simţind forţa muşc*ilo muşc*ilorr şi felul în care se încordară încordară sub atin!erea ei.  ? i eu te doresc, şopti ea, incapabilă să se prefacă, de  parcă el n"ar fi ştiut eAact cum reacţiona ea. tiuse de prima dată, înainte ca ea să aibă tăria să"şi recunoască sieşi asta. 'rupul lui se fleAă şi se ridică, presând"o tare în canapea. Coapsa lui pătrunse mai mult între picioarele ei. Băsuflă !reu, tremurat.  ? /ă simt ca un adolescent care şi"o ia la mână pe canapeaua din livin!. (m (m uitat cât de frustrant este. Sweene îşi trecu buzele peste partea de dedesubt a maAilarului lui. Era ea neeAperimentată, dar nu era naivă sau

i!norantă. EAistau mai multe căi de a se satisface unul pe celălalt fără a face propriu zis seA şi tentaţia de a su!era una sau mai multe sau pe toate, era mare. %ar nu o făcu. #u doar că se îndoia că voinţa ei va trece testul, testul, dar a face asta era un fel de păcăleală păcăleală $ o făceai dar n"o făceai. (r fi delicios şi minunat de satisfăcător şi !reşit. ;ână când nu se termina divorţul lui, era !reşit. ;oate că cele mai multe dintre femei nu ar simţi în felul acesta, dar ele nu au crescut cu părinţi drept eAemplu ne!ativ. ne!ativ.  #u îndrăznea nici măcar să"l sărute, deşi îi era foame de !ustul lui. Simţea zumzetul tensiunii din trupul lui mare, îşi simţea zvâcnind ca răspuns, propria"i carne. 2e trebuia atât de  puţin ca să treacă amândoi dincolo, încât îi era teamă şi să se mişte. %ar eAista plăcere şi în a sta doar aşa întinsă lân!ă el, cu  braţele lui petrecute peste ea, simţindu"i pieptul umflându"i"se cu fiecare răsuflare, auzindu"i bătăile inimii. Simţea un confort animalic în a"i împărtăşi căldura. %ar mai presus de toate, eAista un simţ al apartenenţei, pe care nu"l cunoscuse niciodată  până atunci, brusca realizare că nu era sin!ură pe lume, că într"un fel devenise şi ea o parte dintr"un cuplu. Era o senzaţie intoAicantă să ştie că lui îi păsa de ea, că era importantă pentru el. Sweene nu"şi amintea să fi fost vreodată importantă pentru cineva. #u ştia cum se formase atât de repede acest simţ al le!ăturii, sau cum a-unsese ea atât de repede să aibă încredere în el şi să se bazeze pe el, dar se întâmplase asta şi ea avea încredere.  ? Ce ai pictat de data asta) o întrebă el după zece minute fără niciun frison. Era caldă şi somnolentă, aproape într"o stare de buimăceală.

 ? #u ştiu, spuse ea uşor surprinsă. #ici măcar nu am intrat în atelier. (m o pătură electrică şi când m"am trezit totuşi de fri!, am presupus că am mai avut doar o simplă criză de somnambulism. ;oate că te"am c*emat de!eaba)  ? ;refer să mă c*emi de câte ori simţi cea mai mică senzaţie de fri!, decât să laşi lucrurile să devină atât de !rave ca ieri. /"ai speriat al naibii.  ? Eu m"am speriat al naibii, îl în!ână ea şi"i ascultă râsul *ârâindu"i în piept. ;ărul de pe pieptul lui era aspru sub obrazul ei şi senzaţia era şi ea plăcută. 'otul la el era atât de al naibii de masculin încât abia se putea stăpâni.  ? Ți"e cald)  ? /inunat de cald.  ? (tunci o să trebuiască să ne sculăm. sculăm.  ? %e ce) /ă simt atât de bine.  ? ;entru că eu nu sunt un sfânt. Laide, să mer!em să vedem ce ai pictat. 8i veni să bombăne şi să se vaite de pierderea căldurii trupului său, dar de dra!ul lui decise să se poarte frumos.  ? (*, în re!ulă. Bic*ard îşi luă maieul de -os, apoi o trase şi pe ea în picioare şi o porniră spre atelier. Sweene îl deturnă spre bucătărie şi atacă o altă cană cu cafea. Bic*ard îi declină oferta de cafea şi se spri-ini de bufet, cu !leznele încrucişate, în timp ce"şi tră!ea pulovărul peste cap. #iciodată până atunci nu"i trecuse  prin cap că va avea un bărbat în bucătăria ei şi"i aruncă pe furiş câteva oc*eade admirative. Când pulovărul se instală la locul lui, Sweene îşi înăbuşi un oftat de re!ret. Era al naibii de păcat să acoperi un piept care arăta ca al lui.  ? Laide, nu mai tra!e de timp, spuse el şi până atunci ea

nu"şi dăduse seama că asta şi făcea. 9eri pictase pantofi7 cine ştie ce pictase azi"noapte, dacă într"adevăr pictase ceva. Cu mâna lui odi*nindu"se confortabil pe mi-locul ei, se duseră împreună în atelier. Sweene se uită în -ur şi constată că pânza cu pantofii nu se mai spri-inea de peretele de care o rezemase.  ? Se pare că azi"noapte am lucrat din nou la pantofi, spuse ea, relaAându"se în sine. #u"i plăcea să mear!ă prin somn şi să  picteze lucruri pe care să uite că le"a pictat, dar totuşi, putea ale!e subiecte mai întristătoare decât nişte pantofi. &n şevalet fusese mutat din loc şi poziţionat astfel încât  pânza se afla cu faţa spre peretele din !eamuri dinspre nord. Se duseră împreună acolo să studieze pânza. Sweene studie detaliile pe care le adău!ase peste noapte, eAaminând clinic tuşele. %etaliile erau atât de subtile, liniile atât delicate, încât  pictura arăta ca un fra!ment de foto!rafie. #u era te*nica ei obişnuită, dar lucrarea era totuşi, fără îndoială, a ei. /ai adău!ase un pantof cu toc înalt, care făcea perec*e cu celălalt. Completase un picior de femeie, până la !leznă. i mai pictase laba !oală a unui picior de femeie şi o parte din acel picior,  până la !enunc*i, întins lân!ă pantoful !ol. &na peste alta, nu era nimic !roaznic în această pictură, nu în ce făcuse până acum, dar totuşi îşi simţi stomacul strân!ându"i"se cumplit şi se înfioră.  ? Frozav, Frozav, spuse ea. (m mai adău!at nişte părţi de corp. 8n ciuda dezinvolturii ei, în voce i se simţea încordarea. Bic*ard îi simţi fiorul şi o strânse mai aproape, îmbrăţişând" o strâns. Studie pictura cu o eApresie întunecată.  ? > să fie la fel ca vânzătorul de *ot do!s, da) Este moartă. ace pe -os7 şi"a pierdut un pantof. Sau dacă nu este încă

moartă, o să moară în curând iar eu mă simt ca şi cum vina ar  fi a mea. Sweene încercă să se smul!ă, dar Bic*ard o întoarse spre el şi o strânse mai tare, ţinându"i capul cu mâna lui mare şi apăsându"i faţa la pieptul lui.  ? #u este vina ta şi tu ştii ştii asta. Cu vocea înfundată, Sweene spuse0  ? 2o!ic, da. %ar emoţional tii cum stă treaba cu emoţiile, adău!ă ea, fluturându"şi mâna.  ? %a, nu respectă nicio re!ulă, afurisitele. afurisitele. > sărută pe creştet.  ? /ă întreb ce s"ar întâmplă dacă aş distru!e distru!e pânza.  ? #imic. 6ie că pictezi sau nu scena, acest lucru nu va avea efec efectt asup asupra ra nim nimăn ănui ui.. Fând Fândeş eşte te"t "tee lo! o!iic. 9ndi 9ndife fere rent nt ce ce vibr vibraţ aţii ii sau sau ce na naib ibaa rece recepţ pţio ione nezi zi tu, tu, tu eşti cea afectată, nu invers.  ? (ş vrea să pot fi si!ură de asta.  ? ;oţi, pentru că l"ai pictat pe Eli-a* Stokes după moartea lui, nu înainte. &imită, îşi lăsă capul pe spate şi se uită în sus la el.  ? %e unde ştii) ştii)  ? (m stat de vorbă cu fiul lui, %avid. %omnul Stokes a murit spre sfârşitul după"amiezii. %ar tu l"ai pictat în cursul nopţii. /edită uşurată la ce"i spusese Bic*ard, dar simţi că eAistau câteva întrebări pe care ar fi trebuit să le pună, dacă ar fi ştiut care erau acelea. >ftând, îşi petrecu braţul pe după talia lui şi se linişti simţindu"i trupul mare. Era atât de solid şi atât de  puternic. 8l mai ţinuse oare aşa înainte) îl atinsese şi"şi  plimbase mâna pe spinarea lui. %ar nu ştia dacă"şi mai  petrecuse efectiv braţele pe după el, până acum. 8ncepu să o

roadă conştiinţa. Ea luase şi luase, în timp ce el dăduse tot timpul, dar c*iar şi oamenii puternici aveau nevoie uneori să şi  primească. Ea se considerase întotdeauna puternică, dar uite câtă nevoie avea de el. Bic*ard se lăsă uşor pe spate, ca să o poată privi în fată.  ? 'e 'e simţi simţi mai bine, acum)  ? &şurată. %ar încă în!ri-orată. i flămândă. 'u ai mâncat de dimineaţă) reuşi ea să zâmbească, încercând să"şi ascundă în!ri-orarea.  ? Cam de multicel şi cred c"aş mai putea mânca o dată. (sta ar fi prima noastră ieşire împreună.  ? (*, o ieşire împreună. #u ştiu dacă ar trebui să facem asta. Sweene îi zâmbi, !ândindu"se la toate lucrurile pe care le  "ăcuseră $ şi la toate pe care le mai aveau de făcut. âmbetul lui de răspuns era totodată amuzat şi lamentabil.  ? > să vină şi ziua mea, 4weetie. Când în sfârşit o să te trântesc pe spate, aminteşte"ţi că am o !roază de frustrări care trebuie eliberate.  ? Spui lucrurile cele mai dră!uţe, toarse ea şi râse, pentru că nu mai cunoscuse până atunci aceste -ocuri ale dra!ostei,  pentru că niciodată nu aţâţase un bărbat şi nu"i simţise dorinţa  pentru ea ca pe un val de maree !ata să se spar!ă deasupra capului ei. Era înnebunitor şi eAcitant şi şi minunat. Bic*ard o întoarse spre uşă şi o !răbi cu un !*iont uşor.  ? ;une"ţi nişte pantofi $ şi un sutien. Săltatul ăsta este al naibii pentru autocontrolul meu. 8şi puse mai mult decât pantofii şi sutienul. 8şi sc*imbă sveterul !ri cu unul albastru şi făcu c*estia aia cu fondul de ten şi ru-ul. Se încruntă privindu"şi părul, îşi suflă o buclă din

oc*i şi decise să"l lase aşa. 2uându"şi poşeta, ieşi în livin!, unde Bic*ard se aşezase şi citea dintr"una din cărţile ei despre stafii.  ? %e când cu povestea asta, am început să studiez despre stafii. 'ot mai sper să !ăsesc o eAplicaţie pentru ce mi"a  provocat abilitatea de a le vedea, dar toate cărţile de până acum acum nu vo vorb rbes escc de decâ câtt de desp spre re staf stafii iile le prop propri riu" u"zi zise se.. &n &nel elee spirite pleacă imediat7 altele mai rămân o vreme aici7 unele nu  pleacă niciodată.  ? i de ce ar mai rămâne pe aici unele dintre ele) Bic*ard se ridică şi o însoţi spre uşă.  ? EAistă tot felul de teorii. ;oate că mai eAistă lucruri care trebuie clarificate, poate că sunt doar confuze şi nu cooperează  $ cine ştie) într"o carte se spune că numai spiritele nefericite devin stafii, deşi, te*nic, cele care mai rămân aici doar pentru scurtă vreme nu sunt c*iar stafii, ele se află doar într"o mică escală.  ? Este un mod de a le privi, spuse el încet. încet. Sweene încuie uşa în spatele lor şi se îndreptară spre lift. >bservă că Bic*ard se uita în -urul lui, căutând eventualele sem emnne de de detteri eriorar oraree ale ale clăd clădiirii rii. (pa part rtam amen enttele ele nu erau erau luAoase, nici măcar peste medie, dar totul era în bună stare. %acă acă liftul ftul nu fun uncţ cţiion ona, a, loc ocat atar arii ii nu trebu rebuiiau să aşt aştep eptte săptămâni între!i ca să fie reparat. 1ecurile erau înlocuite şi instalaţiile erau întreţinute. Clădirea era vec*e, dar locatarii, inclusiv ea, se considerau în !eneral norocoşi. Se op opri riră ră în aşte aştept ptar area ea lift liftul ului ui,, uitâ uitând ndu" u"se se la pa pano noul ul de comandă demodat, prevăzut în partea de sus cu un ac care indica eta-ul la care se oprea liftul. (cul urca. Bic*ard îşi  petrecu o mână peste talia ei, de!etele fleAându"i"se uşor,

savurând senzaţia. Sweene îşi înclină capul ca să"i zâmbească, eAact când uşile se desc*iseră şi din el ieşi Candra. Candra în!*eţă în!*eţă când îi văzu şi se albi la faţă. >bservă >bservă mâna lui Bic*ard pe talia lui Sweene, apropierea dintre ei şi faţa i se înroşi de furie.  ? Ce apariţie romantică, îi spuse ea lui Bic*ard şi mâinile i se strânseră în pumni albiţi. a lbiţi. 2iftul se înc*ise în urma ei. Bic*ard se aplecă în faţă şi apăsă din nou butonul şi uşile se redesc*iseră, ascultătoare.  ? &nde vrei să mer!em pentru micul de-un) o întrebă el calm pe Sweene Sweene,, împin!ând"o împin!ând"o uşor în lift şi apăsând apăsând butonul butonul  pentru parter. parter. Sweene clipi spre el, admirându"i controlul7 în timp ce ea se simţea aproape paralizată de situaţia -enantă. 6urioasă, Candra intră înapoi în lift, în clipa în care uşile începură să se înc*idă.  ? Să nu îndrăzneşti să mă i!nori5  ? Ce se petrece între Sweene şi mine mine nu este treaba ta. +ocea lui continua să fie calmă, atitudinea lui, total indiferentă. 9ar mâna continua să stea ferm pe talia lui Sweene, ţinând"o ancorată de el. (tât Sweene cât şi Candra remarcară le!area numelui ei de al lui. Candra era atât de furioasă, încât vocea îi tremură când spuse0  ? ;e naiba, nu este5 încă eşti soţul meu meu Stând atât de aproape de el, Sweene simţi tensiunea subită din trupul lui7 oc*ii îi deveniseră două fante ameninţătoare. ;entru prima oară în prezenţa lui, Sweene simţi un fior de teamă, deşi privirea aceea nu"i era adresată.  ? Sper că nu vrei să a-un!i acolo, îi spuse el Candrei, Candrei, încet.

 ? Să nu"mi spui tu mie unde să mer! şi ce să fac. 'remurând, Candra întinse mâna să se spri-ine, în timp ce liftul cobora. ;rivirea ei cafenie se întoarse spre Sweene.  ? 'u5 'u5 'e"am întrebat dacă este ceva între tine şi Bic*ard şi m"ai minţit, târfă mică ce eşti  ? (-un!e, izbucni Bic*ard petrecându"şi un braţ pe după Sweene şi mutând"o departe de atin!erea Candrei. 9ar se mută astfel încât trupul lui să i"l bloc*eze complet pe al ei.  ? (*, fii liniştit, şuieră Candra, sunt suficient de mare ca să nu mă bat pentru un bărbat, deşi poate că aşa erai obişnuit, înainte de a mă cunoaşte pe mine. #u asta făceau ţărăncuţele arse de soare şi băutoare de bere, din sudul de unde vii tu) Sweene îşi drese !lasul şi spuse, din spatele lui Bic*ard0  ? %e fapt, eu m"am născut în 9talia. 9talia.  ? Cine naiba dă doi bani unde te"ai născut tu5) tu5) urlă Candra. Sweene trase cu oc*iul pe după spinarea lui Bic*ard şi văzu lacrimi prelin!ându"se "se pe obra-ii Candrei, ruinându"i mac*ia-ul.  ? Eşti o ţărancă nesofisticată şi si!ur că el se simtă bine cu tine5 %ar crede"mă, în viaţa ta nu o să mai vinzi vreo pânză  prin !aleria mea şi nimeni altcineva din oraş nu te va mai accepta, după ce eu Sweene simţi cum îi sare muştarul lui Bic*ard. (cesta făcu un sin!ur pas spre Candra, în timp ce liftul se opri şi uşile se desc*iseră. Cu faţa albă, Candra se dădu în spate. Bic*ard spuse, atât de încet încât Sweene abia reuşi să"l audă0  ? (i al naibii de multă dreptate când spui că mă simt bine cu ea. Labar n"ai ce !rozav este să fii cu o femeie care nu se culcă cu orice sulă disponibilă pe care o întâlneşte, ca tine. %a, am ştiut despre toţi bărbaţii tăi, absolut toţi, dar ştii ceva) #u

mi"a păsat nici cât ne!ru sub un!*ie, pentru că nu mi"a păsat nici cât ne!ru sub un!*ie de tine. %eşi mi"a păsat că ai avortat copilul meu. Candra, ai idee ce înseamnă ura) Ei bine, asta simt eu pentru tine. 'e"am avertizat ce"o să fac dacă te vei atin!e de cariera lui Sweene şi am vorbit serios, aşa că !ândeşte"te mult şi intens înainte de a face cel mai mic pas. > împinse pe Sweene afară din lift şi"şi petrecu din nou  braţul în -urul taliei ei. 6ăcuse de-a doi paşi când se opri şi se întoarse brusc spre Candra.  ? (propo, tocmai am mai adău!at o condiţie la înţele!erea noas no astr tră. ă. Swee Sweene ne este este eli elibe bera rată tă de ori orice obli bli!a !aţţii faţă faţă de !alerie, fără penalităţi şi asta începând de acum.  ? %racuP să te ia, nu poţi să tot adau!i condiţii condiţii  ? 1a pot şi o voi face. Sin!ura ta speranţă de a păstra !aleria este să accepţi condiţiile mele. %acă nu, în termen de trei zile nu mai ai de ce să"ţi faci !ri-i pentru cariera lui Sweene, pentru că te voi înlocui de la !alerie şi te voi da afară de acolo.  ? 'e 'e omor omor dacă faci asta, stri!ă plân!ând Candra. Sin!urele Sin!urele persoane persoane din *olul de intrare intrare erau administr administratorul atorul şi un tip care locuia la eta-ul doi. (mândoi se z!âiau, nedorind să piardă distracţia.  ? Faleria este a mea  ? #u, o întrerupse Bic*ard. ;ână când nu semnezi *ârtiile, !aleria este a mea şi dacă o să aştepţi prea mult, va fi pentru totdeauna a mea.

%&PT"L'L D")P!E+E%E Bic*ard o conduse pe Sweene afară pe trotuar, lăsând"o pe

Candra să plân!ă în *ol. +enise sin!ur cu maşina, constată ea când o conduse în -osul străzii, unde îşi parcase /ercedesul. +ecinătatea nu era cea mai bună, ca zonele rezidenţiale care începeau să apară, dar niciuna unde nu"ţi puteai lăsa o astfel de maşină afară în stradă fără să ţi"o !ăseşti demontată în următoarele zece minute. Erau amândoi tăcuţi, în timp ce el descuie maşina şi"i desc*ise portiera. Sweene intră, încercând să se !ândească ce să spună. 'ocmai aflase mai multe despre Candra, inclusiv motivul divorţului, lucruri pe care n"ar fi dorit să le ştie. Era  puţin zdruncinată, dar mai mult pentru Bic*ard decât pentru ea. Bic*ard intră cu maşina în trafic şi spuse ră!uşit, după un alt minut de tăcere0  ? 8mi pare rău. tiu că unul dintre motivele pentru care nu ai vrut să avem o le!ătură a fost tocmai acela de a evita asemenea scene.  ? #u a fost !reşeala ta7 a fost a ei. Semaforul din faţa lor trecu pe verde. Sweene se uită în  -os, la mâinile ei.  ? i mie îmi pare rău. ;entru pentru avort. #u am ştiut. 2"a făcut în urmă cu vreo doi ani. Eu nu am aflat decât imediat după mutarea ta în oraş. (m scos"o pe loc din vilă şi a doua zi am depus actele de divorţ.  ? +roi +roiai ai copii) ;roasto, îşi spuse sin!ură. Si!ur că vroia copilul, c*iar şi după, altfel nu ar fi fost atât de distrus aflând despre avort.  ? #u atunci. #u cu ea. Sarcina ei a fost un accident. %ar  odată ce rămăsese $ era altceva. EAista. Era copilul meu. Sweene nu se putea ima!ina să fie soţia lui Bic*ard şi să

facă un avort. Ea nu se !ândise niciodată la copii decât în raport cu ea însăşi, punct. /ai ales nu şi"l putea ima!ina pe tatăl ei făcându"şi !ri-i pentru se întâmplase cu toţii copiii lui, născuţi sau nu.  ? Cum ai aflat)  ? Ea mi"a spus. #e certam, ea era băută $ şi mi)a spus. Cel de al doilea semafor se făcu verde în timp ce se apropiau de el. Bic*ard îi aruncă o privire.  ? Cred că de acum înainte o să am mereu nevoie de tine în maşină. 8nţele!ând că el vroia să sc*imbe subiectul, Sweene se relaAă, lăsându"se pe spate, pe banc*etă.  ? &nde mer!em) mer!em)  ? 2a un mic local pe care"l ştiu, nimic nimic de fiţe.  ? 1ine. /ie nu"mi prea plac fiţele. 2ocalul se afla pe partea cealaltă a râului #ew Herse. (-unseră acolo prin tunelul Lolland, în timp record, ceea ce o făcu pe Sweene să se simtă uşor mândră. %acă Bic*ard se îndoise cumva asupra relaţiei ei cu semafoarele, acum nu mai  putea. Făsiră un separeu în localul care nu se sc*imbase prea mult din anii PQK. ;este ouă şi cafea, Sweene spuse0  ? (m crezut că !aleria era a Candrei.  ? Ea o conduce. Eu o deţin.  ? (v (veai de !ând să cumperi una din picturile mele din  propria ta !alerie) i să plăteşti comision) comision) Bic*ard ridică din umeri.  ? 8n cazul în care Candra nu semnează *ârtiile până la data stabilită şi eu păstrez !aleria, nu mai eAistă niciun comision. %ar va semna. Este în interesul ei.

 ? i dacă nu) ( fost furioasă că te"a văzut cu mine şi ar   putea face divorţul foarte dificil.  ? (tunci aş distru!e"o. #u o să mai rămână cu nimic şi ştie asta, spuse Bic*ard calm. 2ui Sweene îi trecu o idee prin cap.  ? /ă întreb de ce venea la mine)  ? #u este proastă şi mă cunoaşte bine. 8n ziua aceea, la !alerie, a văzut imediat că mă interesai. 8n urmă cu câteva zile a venit acasă la mine şi mi"a făcut o ofertă0 dacă eu măresc suma stabilită, ea nu o să împiedice vânzarea lucrărilor tale. i nu i"a plăcut contraoferta mea.  ? 8mi pot ima!ina. i c*iar putea7 Bic*ard poate fi un duşman periculos.  ? %ar totuşi, de ce a venit la mine) mine)  ? Să te roa!e să mă convin!i să cresc suma suma prestabilită.  ? (tunci de ce a fost atât de şocată să ne vadă împreună, dacă bănuia de-a că eAistă ceva între noi)  ? ;ână acum, bănuia doar. i a crede că mă interesează  persoana ta nu este acelaşi lucru cu a ne vedea împreună, la ora asta matinală, ieşind din apartamentul tău. Ca să nu mai spună că prezenţa lui îi zădărnicise Candrei  planul de a"i cere lui Sweene a-utorul. Sweene Sweene spuse0  ? Ni"am în!reunat mult situaţia, situaţia, da)  ? ;rin faptul că eAişti) %a, mi"ai mi"ai în!reunat"o. Bic*ard o privi peste masă.  ? /ă ţii treaz nopţile, îmi îmi faci !ri-i, mă înnebuneşti. Sweene îi împunse piciorul cu pantoful.  ? +o +orbesc serios.  ? i eu, 4weetie. Se încruntă la el, amuzată.

 ? 8mi pronunţi numele nostim. nostim. Ce"i faci)  ? #imic. %ecizând că nu va mai scoate nimic de la el acum, Sweenie se uită afară pe fereastră, studiind o vreme c*ipurile. &n  bătrân încovoiat, cu smocuri de păr în urec*i şi în nări, mer!ea ţinând de mână o fetiţă vorbăreaţă, cu o roc*iţă de vară, !albenă şi o coadă de cal ţanţoşă. âmbetul indul!ent de pe c*iipu c* pull lui stri stri!a !a 3b 3bun uniic.4 c.4 Sau Sau po poat atee 3st 3străbu răbuni nic. c.44 &rm &rmă o femeie cu un bebeluş în sacul de pe spate. ;ăşea ca şi cum ar  fi vrut să cucerească lumea şi de mar!inea sacului din spate le!ase un balon roşu şi mânuţa dolofană a copilaşului reuşise să apuce aţa7 se uita minunat la balonul care sărea în sus şi în  -os la fiecare mişcare a lui. (v (vea oc*işorii rotunzi, buzele erau un arc roşu perfect şi părul lui de culoarea porumbului stătea drept în sus, ce păpădia. Sweenie îi privi până când ieşiră din raza ei vizuală. Se ocupă o vreme de ouă, apoi pufni când îşi aminti ceva.  ? Ce e) o întrebă Bic*ard şi se minună cât de repede deprinseseră comunicarea steno!rafică a vec*ilor cupluri.  ? Nărăncuţe din sud, arse de soare, băutoare de bere7 spuse ea şi amândoi începură să râdă. Candra nu se putea opri din plâns, deşi ştia că era o prostie asta. C*emă un taAi care să o ducă la !alerie, plân!ând în *o*o *o *ote te tot tot drum drumul ul.. 'aAime Aimetr tris istu tull o priv privea ea toi toi tim timpu pull prin prin retrovizoare, dar nu ştia prea multă en!leză şi oricum ea stabilise de mult să nu intre în vorbă cu taAimetriştii. (vea o batistă în poşetă, dar care nu era potrivită pentru munca de restaurare, necesară. 8şi presă oc*ii în loc să şi"i ştear!ă, să nu"şi distru!ă restul de fard, dar afurisitele de

lacrimi continuau să cur!ă. Să"l ia naiba. S"o ia naiba pe Sweene. Să"i ia naiba pe amândoi, pentru că arătau aşa (şa împreună. #u"şi ima!ina că tocmai Sweene, din toată lumea, putea fi atât de şmec*eră şi de falsă, sau că putea minţi atât de eficient. Când îşi aminti telefonul pe care i"l dăduse lui Sweene în dimineaţa de după fiascoul cu /c/ilian, simţi cum arde de umilinţă. ;robabil că Bic*ard era cu ea, atunci7 poate că tocmai se dăduseră -os din  pat, iar după telefon, râseseră de ea. Candra suferea într"un fel în care nu crezuse niciodată că  poate suferi. ;ână acum, deşi ştia că îl pierduse, parcă tot mai era al ei, pentru că nimeni altcineva nu"i luase locul. (cum i"l luase cineva şi ştia, definitiv şi irevocabil, adânc în sinea ei, că  pentru ea, Bic*ard era dus. Ea îl pierduse, îl alun!ase şi ştia că niciodată nu va mai iubi pe nimeni aşa cum îl iubise pe el. Cum încă îl mai iubea. El fusese cea mai puternică persoană  pe care o cunoscuse vreodată şi nu se putea împiedica să nu îl admire c*iar şi acum, când această putere se întorsese împo împottriva riva ei. ei. >are are Sween weenee era era cap capab abil ilăă să înţ înţelea elea!ă !ă,, să aprecieze ce avea, sau era atât de al naibii de neeAperimentată încât *abar nu avea) (ceastă lipsă de eAperienţă a fost ceea ce l"a atras pe Bic*ard la ea, desi!ur, pentru că %umnezeule, nu avea deloc stil, iar conversaţia ei friza adesea absurdul. C*iar şi el recunoscuse asta. Candra nu putea înţele!e ce vedeau bărbaţii la ea, dar până şi Gai spusese că Sweene era 3trăsnet4. %e dră!uţă era destul de dră!uţă, dacă puteai trece cu vederea faptul că adesea avea vopsea în păr şi nu ştia în ce zi a săptămânii se afla.  #u"şi putea ima!ina cum putea Bic*ard să !ăsească

atră!ător aşa ceva. El era atât de or!anizat, atât de lo!ic şi de orientat spre muncă, încât putea -ura că în două zile Sweene o să"l înnebunească şi o să"l facă să se sature de ea. 8şi simţi un!*iile intrându"i în palmă. (stăzi, Sweene strălucea. Candra înc*ise oc*ii amintindu"şi şocul avut când ieşise din lift şi"i văzuse pe Bic*ard şi pe Sweene împreună. Sweene avea privirea unei femei care fusese temeinic şi sincer iubită în noaptea trecută şi poate şi în dimineaţa asta $  şi după cum îl ştia ea Bic*ard, de mai multe ori, în timpul nopţii. Candrei nu"i venea să creadă cum se făcuse de râs în *alul ăsta ăsta.. Să stri stri!e !e ca o ma* a*al ala! a!io ioai aică că,,  să plân#ă,  %umnezeule /are. Bic*ard ştia de ce venise ea aici, desi!ur. (cum nu mai avea nicio şansă să a-un!ă la Sweene şi nici ca Sweene să vrea să o mai asculte, după scena asta. 8şi ratase ultima şansă să poată modifica suma stabilită. (cum sin!ura ei speranţă era Carson, dar se părea că tipul trebuia puţin împins din spate. Când a-unse la !alerie, Gai tocmai o desc*isese7 încă nu apăruse niciun client, slavă %omnului. ;lăti taAiul şi intră repede în !alerie, până să nu fie văzută de cineva cunoscut. Gai se *olbă la ea, cu sprâncenele ridicate.  ? > dimineaţă !rea) o întrebă el mieros. mieros.  ? %u"te naibii. 'recu pe lân!ă el şi intră direct în biroul ei, îşi luă trusa cu cosmetice de pe birou şi se duse în baie. Se înfioră când se privi în o!lindă. (vea faţa plină de pete, nasul roşu şi oc*ii ca de raton. 'rebuia să se demac*ieze complet şi să"şi refacă fardul, dar nu avea nicio cremă la ea. 6ăcu ce putu cu şerveţele de *ârtie şi"şi aplică pe oc*i şi pe faţă comprese reci, ca să i se retra!ă umflăturile şi să"i revină culoarea. Gai intră eAact când îşi aplica fondul de ten.

 ? /ă laşi) izbucni ea. El îi i!noră protestul şi se propti cu spatele de dulăpior, încrucişându"şi braţele peste piept.  ? Laide, *aide. Ce"a mai făcut Bic*ard)  ? Ce te face să crezi că este vorba de Bic*ard) îşi suflă nasul şi aruncă şerveţelul ia !unoi, apoi îşi repară dârele. > privi scoţându"şi pudra compactă şi pudrându"se.  ? ;entru că de un an de-a te face să dansezi cum îţi cântă el iar tu faci câte o criză de fiecare dată când lucrurile nu mer! aşa cum ai vrea tu.  ? Eu nu 3dansez cum îmi cântă el4 şi nici altcineva, spuse ea furioasă.  ? 6ireşte că nu, scumpo.  ? Eu nu sunt scumpa ta şi să nu uiţi asta. 'u nu eşti decât un amant ocazional.  ? Ei, ei, suntem furioasă rău, nu) ;recis a refuzat să rediscute aran-amentul. Se roti brusc spre el, cu !ura strâmbată de furie.  ? %e unde ştii tu despre aran-ament) aran-ament)  ? (i primit un mesa- pe robot, de la avocata ta. 'e sfătuieşte sfătuieşte insistent insistent să semnezi *ârtiile *ârtiile cât mai repede, repede, până nu  pierzi totul şi nu o să mai ai din ce"o plăti. #u a spus"o c*iar  cu cuvintele astea, desi!ur, dar asta este ce ţi"a dat de înţeles.  ? Cum îndrăzneşti să"mi asculţi mesa-ele)5 mesa-ele)5 +orbise ca o fecioară din perioada victoriană şi o cuprinse dez!ustul.  ? Era pe telefonul tău de la birou, scumpo, nu pe telefonul tău de acasă. ;oate c"ar trebui să"ţi instruieşti avocata să nu"ţi mai lase mesa-ele personale la serviciu $ presupunând că o să mai fi pe aici, vreau să spun.

 ? %acă eu o să mai fiu, poţi paria că tu, nu, frumuşelule, spuse ea sardonic, desc*izând uşa.  ? 9eşi afară5 El ieşi, cu o eApresie bosumflată pe c*ipul lui frumos. Candra inspiră adânc, luptând cu nevoia imperioasă de a se aşeza pe closet şi a începe să urle. 'rebuia să"şi recapete controlul. Stricase totul în dimineaţa asta din cauză că se lăsase pradă emoţiilor, iar acum va trebuia să"l împace pe Gai.  #u prea avea ea c*ef de seA, acum, dar probabil că de asta va fi nevoie ca să"l facă să"i treacă. 9nspiră adânc de câteva ori şi când se simţi din nou calmă, îşi reluă mac*ia-ul. Când termină, se studie critic în o!lindă şi" şi mai aplică ceva pudră peste pete. (şa. /ac*ia-ul nu era  perfect, dar ştia că încă arăta mai bine decât ma-oritatea femeilor, femeilor, după o zi întrea!ă petrecută la salon. 'rebuia să o sune pe >livia7 fusese o proastă că amânase semnarea *ârtiilor, în speranţa că poate totuşi va mai recupera ceva din ce"i dedusese de-a Bic*ard. #u reuşise. (cum trebuia să accepte. Si!ur, Bic*ard ştiuse că ea se va înfuria şi va  protesta împotriva condiţiilor, condiţiilor, dar că până la urmă le va accepta7 nu"i lăsase altă variantă. Bic*ard nu -ucase doar dur şi ea ştia asta. Bic*ard era !enul de bărbat care spunea răspicat ce avea de spus, ticălosul. (proape (proape că îi veni din nou să plân!ă, plân!ă, dar inspiră inspiră adânc şi"şi şi"şi controlă impulsul. /er!ând repede, intră în biroul ei, înc*ise uşa şi"şi sună avocata.  ? Stabileşte o întâlnire, spuse ea calm. > să semnez. ;resupun că acţiunile punitive vor înceta de îndată ce"l vei suna pe Favin @elles)  ? > să mă asi!ur că aşa va fi, dacă nu pot obţine o întâlnire

 pentru astăzi. +or trebui refăcute *ârtiile, ceea ce va lua ceva timp, aşa că poate o s"o fiAez pentru mâine.  ? /âine o să fie perfect, spuse Candra. Si!ur că trebuia făcută o nouă înţele!ere, care să reflecte deducerea din suma convenită iniţial. #u se îndoia că Bic*ard îşi sunase de-a avocatul, instruindu"l să refacă documentele, care să conţină noua condiţie în le!ătură cu Sweene. (sta nu va fi trecută în înţele!erea de parta-, dar se va a-un!e la un fel de înţele!ere le!alizată, care să"i permită lui Sweene să"şi "şi rezil zilieze contractul cu !aleria. %upă ce înc*ise cu >livia, Candra căută în a!enda BolodeA numărul lui /c/ilian. Băspunse, fireşte, o subretă.  ? Senatorul s"a întors de la @a @as*in!ton)  ? %a, doamnă, s"a întors. ;ot să"i spun cine"l caută)  ? Candra @o @ort*.  #u avea rost să"şi ascundă identitatea. (şa avea c*iar şanse mai mari ca el să preia le!ătura7 nu că i"ar fi plăcut, dar  trebuia. Bămase pe fir vreme de câteva minute, suficient de mult ca să înceapă să se enerveze, când în sfârşit auzi vocea bo!at modulată a lui Carson, doar că astăzi nu era c*iar atât de modulată. Suna mai curând tensionată, îşi spuse ea cu satisfacţie. 1ine. (sta (sta însemna că era în!ri-orat.  ? Ce vrei) spuse el abrupt. Candra reuşi un râs de!a-at. %e fapt, se simţea bine să fie cea care deţinea controlul, aşa, ca o sc*imbare.  ? ău, Carson, ce întrebare prostească.  ? #u e uşor să strân!i toţi banii banii ăştia, în lic*idităţi.  ? Cât de dificil poate fi) +inde câteva acţiuni, transformă în numerar câteva obli!aţiuni, intră în câteva conturi. #u mă

 poţi duce de nas cu scuza asta. %acă mâine după"amiază nu ai  banii, în '*e @as*in!ton ;ost de poimâine va apărea o foto!rafie. Ce zici, pe care să o ale!) ;e cea în care tra!i pe nas, cred eu.  ? +reau +reau să ştii că această convorbire este înre!istrată, spuse el cu satisfacţie în !las. Eşti înre!istrată acum pentru încercare de şanta-. Ce zici, şanta-ul este un delict) Eu cred, dra!a mea, că acum avem amândoi probleme.  ? >are) Candra îşi spuse că lui Carson nu i"ar fi stricat să fi luat câteva lecţii de ne!ociere de la Bic*ard. Să pui condiţii care să nu poată fi suportate de celălalt şi să nu dai înapoi. Era o tactică brutal de eficientă.  ? Cred că tu nu înţele!i situaţia în care mă aflu. %acă nu  primesc banii, pierd totul, aşa că puţin îmi pasă ce"ai înre!istrat tu. Cred că ai auzit de vec*ea zicală despre oameni disperaţi şi măsuri disperate, nu)  ? 1ă!a"te"aş  ? Ei, ei, *aide să fim civilizaţi. civilizaţi. 8i a-unseseră scenele din ziua de astăzi.  ? Civilizaţi, pe dracuP. Carson respira !reu, sunetul reverberând în urec*ea ei.  ? Becunoaşte, Carson7 sin!urul mod în care îţi poţi folosi înre!istrarea asta este dacă pozele vor fi făcute publice, dar  atunci va fi prea târziu pentru tine. i ai putea tra!e apa după cariera ta. +om pierde amândoi, dar dacă nu apari cu banii, eu oricum am pierdut, aşa că de ce să nu te tra! şi pe tine după mine) +ocea ei era stăpânită, controlată. i vorbea serios. i el ştia asta. /ai respiră adânc de câteva ori, înainte de a accepta inevitabilul.

 ? 1ine şi du"te dracului. %ar mâine e prea devreme. 8mi trebuie cel puţin două zile să strân! bănetul ăştia.  ? ;oimâine, atunci, dar nicio zi mai mai mult. 2a biroul lui, Gai zâmbi şi"şi potrivi cu !ri-ă momentul în care să se deconecteze, ca să coincidă cu al Candrei, pentru ca ea să nu vadă că lumina de deasupra liniei ei stătea o secundă  prea mult aprinsă. 8şi perfectase arta trasului cu urec*ea în toţi aceşti ani cât lucrase pentru ea, doar ca să fie stăpân pe situaţie. %esi!ur, ea credea că deţinea controlul, dar asta doar   pentru că el îi permisese să creadă asta. %eci târfa asta mică îşi încerca mâna cu un şanta-. #u trebuia să fie surprins, pentru că ştia că Bic*ard o pusese într"o situaţie dificilă şi Candra nu era femeia care să poată trăi fără  bani. Când ea va semna înţele!erea de divorţ, !aleria va deveni a ei. ;robabil că îl va concedia, aşa cum îl ameninţase. 'otul mer!ea bine cu ea atâta vreme cât el îşi ţinea !ura înc*isă şi i" o tră!ea ca lumea în pat, dar obosise să mai fie curva ei. Candra ieşi din birou, numai zâmbet.  ? Scumpule, spuse ea venind la biroul lui şi punându"i uşor  o mână pe ceafă, îmi pare rău că te"am repezit. (i avut dreptate7 am avut o ceartă cu Bic*ard şi mi"am vărsat focul pe tine. (cum o să"i ofere seA ca să"l împace, îşi spuse el cinic. 8şi plimbă uşor de!etele prin părul lui.  ? ;ot face ceva pentru tine ca să te împac) 'onul ei era de!a-at, !lumeţ, seducător. Gai se ridică, îndepărtându"se de atin!erea ei.  ? #u e nevoie, spuse el cât mai politicos, l"ar fi acceptat

oferta dacă nu ar fi avut o întâlnire în timpul pauzei de prânz şi trebuia să fie proaspăt, pentru asta. ;ăcat, îşi spuse el. 9"ar fi făcut plăcere să se poarte dur cu ea, poate c*iar mai dur decât i"ar fi plăcut ei.  ? #u face pe bosumflatul, scumpule7 scumpule7 nu"mi place. Gai ridică din umeri, dezinteresat.  ? #u am dispoziţie pentru asta. asta.  ? ;rostii, tu ai întotdeauna întotdeauna dispoziţie.  ? ;oate că încep să devin dificil, spuse el şi o urmări cum se înfurie. Candrei nu"i plăcea să fie respinsă. Era într"adevăr  o femeie frumoasă, îşi spuse el, atât de frumoasă încât reuşea întotdeauna să aibă bărbatul pe care şi"l dorea. Bespin!erea lui Bic*ard o deconcertase, z!âlţâindu"i buna părere despre sine, iar acum, umilul ei asistent îi refuza oferta. 2umea ei începea să se clatine.  ? (tunci savurează"ţi îmbufnarea, spuse ea cu buzele strânse. (*, apropo. (du înapoi de la înrămat ultimele pânze ale lui Sweene. Sweene. %e acum înainte nu"i mai eApunem lucrările.  ? Ei, nu5 9nteresat de această nouă situaţie, Gai îşi ridică sprâncenele. ;ăcat, pentru că ultimele ei lucrări sunt mai bune decât tot ce a făcut până acum. Care e problema) &n!*iile perfect manic*iurate băteau darabana în biroul lui.  ? %oar o complicaţie, l"am !ăsit pe ea şi pe Bic*ard împreună, azi"dimineaţă. >*o5 Gai îşi dădu capul pe spate şi râse. #u era prea politic ce făcea, dar ima!inea era delicioasă.  ? %eci asta ţi"a ciufulit penele5 l"ai prins făcând c*estia aia urâtă) Gai vedea că reacţia lui o enerva.  ? 'ipul 'ipul lucrează repede. Eu nu aş spune despre Sweene că

e o pradă uşoară, deci s"a străduit ceva omul, ca s"o aibă. Gai spuse cuvintele admirativ, ştiind că asta o va înfuria pe Candra.  ? %e fapt, nici eu n"aş avea nimic împotrivă s"o călăresc  puţin.  ? Eu nu văd ce te"ar putea atra!e la ea, spuse Candra aspru.  ? 'e 'e referi la altceva decât la oc*ii ăia albaştri, mari şi la  părul ăla) i înaintaşii ei sunt super. #u sunt prea mari, dar nu atârnă, iar funduleţul ei e frumuşel foc  ? #u am nevoie de un inventar, izbucni Candra răsucindu" se în loc şi intrând înapoi în biroul ei. Gai râse încetişor. Era eAcitat, constată el. 8i plăcea să o tac*ineze pe Candra şi inv nvoc ocân ândd trup trupul ul lui Sween weenee, ima! ima!iinâ nând ndu" u"şşi"o !oa oallă, se eAcitase. ;ăstră această căldură plăcută toată dimineaţa, c*iar şi în timp ce însoţea câţiva turişti din >ma*a, care vroiau ceva 3artă adevărată4, spuneau ei, să o ducă în #ebraska. tiind instinctiv ce anume nu le"ar plăcea, îi îndepărtă din dreptul abstractului şi modernismului şi zâmbi în sinea lui când le arătă ultima pânză pe care o mai avea Sweene în !alerie. Candra ar fi furioasă dacă tipii ar cumpăra"o. Spre încântarea lui, o cumpărară. 2a douăsprezece treizeci ieşi din !alerie şi merse pe -os cele unsprezece blocuri până la el acasă. &n *otel ar fi fost mai  potrivit, dar femeia cu care se întâlnea se temea să nu fie cumva recunoscută. 8i dăduse c*eia şi ştia că ea îl aştepta. ;robabil că o să întârzie la !alerie, îşi spuse el. 6emeia era prudentă7 încuiase uşa la loc. El ciocăni o dată şi aşteptă să se întunece vizorul când ea îşi va fiAa oc*iul în dreptul lui. Ea îi desc*ise uşa.

 ? Gai, scumpule, ai întârziat. întârziat. Gai zâmbi. Ea îşi scosese de-a *ainele şi îşi pusese *alatul lui, cel pe care el nu şi"l punea niciodată, dar îl păstra, pentru că femeile păreau să creadă că arătau seAi în el. Cordonul era le!at lar!, fireşte şi *alatul se desc*idea eAact cât să arate cea mai mare parte dintr"un sân. Care era în formă bună pentru o femeie suficient de bătrână ca să"i fie mamă. 9nutil de spus câte liftin!uri şi câte şi mai câte nu"i făcuse c*irur!ul estetician.  ? (răţi minunat, spuse el luând"o în braţe şi desfăcându"i *alatul, împin!ându"i"l pe după umeri. /ar!o /c/ilian îşi arcui trupul slab, cum cerea moda, oferindu"i sânii şi Gai se comportă cum era de aşteptat.

%&PT"L'L T!E)P!E+E%E  $"urisita aia de pictură o c*ema. Si!ur, nu era nimic atât de direct ca 3Ei, Sweene, Sweene, Sweene4, dar totuşi nu şi"o  putea scoate din minte. (vusese o după"amiază minunată. /icul de-un cu Bic*ard fusese atât de relaAant încât reuşise să"şi scoată din minte scena cu Candra. #u era o prostuţă să nu"şi dea seama că asta şi intenţionase /ic%ar!.  /ic%ar!. ra aproape aproape nefiresc felul cum părea el să"i citească fiecare stare de spirit şi să anticipeze eAact ce vroia ea, iar ea nu reuşea să înceteze să se minuneze de !ri-a lui. EAistenţa cuiva, care să aibă !ri-ă de ea, era o noutate atât de mare încât vroia să savureze fiecare clipă. %upă ce Bic*ard o adusese acasă de la restaurant şi o lăsase la intrarea în clădire, cu un sărut rapid, domestic, pe buze şi cu stab stabil ilir irea ea viit viitoa oare reii întâ întâln lnir irii pe pent ntru ru micu micull de de-u -unn de mâine âine,,

Sweene intrase fredonând în apartament. /omentul Candra, în ciuda -enei şi urâţeniei lui, fusese o uşurare pentru ea. 8i va fi mult mai uşor acum să rupă le!ăturile cu !aleria şi cu Candra, fără re!rete. 8şi notă în minte să sune la !alerie şi să aran-eze să"şi ia înapoi ultimele pânze pe care le lăsase acolo acum trei zile, ca şi pe cele mai vec*i, dacă şi câte mai rămăseseră. (poi se apucă de pictat. ;entru prima oară de multă vreme, picta cu bucurie. #u îşi făcea probleme că nuanţele erau prea eAuberante ca să fie reale7 se lăsa pur şi simplu pradă instinctului. %upă ce făcu o sc*iţă rapidă în cărbune şi o şterse astfel încât să rămână doar  conturul, se pierdu în crearea unui bebeluş durduliu, cu părul ca păpădia, uitân ânddu"se "se fascinat în sus, la un balon roşu, străl trăluc uciitor. or. Se -uc ucăă pu puţţin cu te* e*ni nica ca,, ne nete tezi zind nd co com mplet plet şi amestecând culorile pe care le folosise pentru bebeluş, astfel încât acesta căpătă realismul unui instantaneu foto!rafic. 'otul în -urul lui, însă, era o eAplozie de culori şi de mişcare, intensificate, uşor eAa!erate, astfel încât lumea încon-urătoare să devină un loc fantastic, implorând să fie eAplorat. 'e*nica pe care o folosise pentru copil îi aminti de pantofi. 6olo 6olosi sise se acee aceeaş aşii te*n te*nic icăă real realis istă tă când când pict pictas asee pa pant ntof ofii ii.. 8şi 8şi  pierdu forţa de concentrare, se dădu mai în spate şi îşi şterse mâinile pe o cârpă, încruntându"se în timp ce se uita la cealaltă  pânză. #u vroia să se !ândească la ea, dar toate sentimentele ei anterioare le!ate de pânza asta îi reveniră tumultuos în minte, ca o apă care"şi ca re"şi căutase o crăpătură într"un di!, să poată ţâşni pe acolo. 6emeia căreia îi aparţineau picioarele şi pantofii era moartă sau va muri în curând. Sweene ştia asta cu fiecare fibră a

corpului ei. 'e 'eoria că aceste picturi erau declanşate de moartea cuiva cunoscut ei era destul de firavă, pentru că nu avea decât o sin!ură întâmplare pe care să şi"o bazeze, dar ştia, instinctiv, că se afla pe pista corectă. > cunoştea pe femeia aceasta, dar   poate că nu murise încă, poate de aceea Sweene nu terminase tabloul, nu"i dăduse un c*ip, femeii. %acă s"ar putea !răbi să termine pictura, să anticipeze viitorul, poate că ar reuşi să facă ceva ca să împiedice moartea femeii. Să o avertizeze să nu traverseze strada, poate. 8ncă nu eAistau suficiente detalii în tablou care să"i dea o idee asupra locului, nici măcar dacă era un interior sau un eAterior, dar dacă ar putea termina tabloul conştientă, în loc să aştepte muza nopţii să o pună în mişcare Besponsabilităţile ace acestui nou dar al ei o izbiră ca un autobuz în plină viteză. %a, un !ar. #u un inconvenient, deşi era al naibii de stresant. #u o povară, deşi putea fi c*inuitor. %in cine ştie ce motiv, motiv, ea se sc*imbase sau fusese sc*imbată şi i se oferiseră daruri. 2uminile sem emaafoarelor, plantele luAuriante, abilitatea de a intui răspunsurile la un s*ow la televizor, c*iar şi faptul că vedea stafii $ toate acestea fuseseră un preludiu, un fel de construcţie spre asta. Era ca şi cum i se desc*isese încet, încet, o uşă spre o altă lume, pentru că dacă totul s"ar fi năpustit dintr"o dată asupra ei, poate că nu ar fi fost capabilă să"i facă faţă. ;oate că uşa încă nu era desc*isă de tot. ;e Eli-a* Stokes îl  pictase după. ;e când această nouă pictură, era convinsă de asta, anticipa viitorul. ;e măsură ce uşa se va desc*ide mai lar!, pe măsură ce va vedea mai mult din această nouă lume, darurile ei se vor eAtinde. +a putea preveni oamenii, le va  putea împiedica moartea. #u ştia care îi vor fi limitele, pentru

că acestea păreau să se eAtindă într"una. ;robabil că acest dar  nu se va limita la cei pe care"i cunoştea7 poate că mai eAistau şi alte daruri care aşteptau să se manifeste. Ea nu dorise asta. Ea fusese cât se poate de mulţumită în lumea ei, izolându"se de ceilalţi şi nepermiţând nimănui să o atin!ă. tia că analiştii vor spune că în copilărie învăţase să se  prote-eze distanţându"se mental de oamenii din lumea ei şi ştia că vor avea dreptate. %ar sc*imbarea o desc*isese, o făcuse să vadă cu adevărat lumea, o făcuse să simtă şi nu credea că s"ar  mai întoarce la vec*iul ei mod de a fi, c*iar dacă ar putea. (cum eAista Bic*ard7 nu ştia ce anume simţea pentru el7 se temea c*iar să încerce să dea un nume sentimentelor, dar ştia că viaţa ei ar fi mai săracă fără el. EAista această pasiune care creştea în ea, pasiune pe care el o alimenta !ri-uliu şi ea nu va mai putea fi niciodată fericită dacă nu descoperea întrea!a  putere a acesteia.  #u eAista drum înapoi. 8n loc să se lupte cu sc*imbările, sau cel puţin să încerce să le i!nore, ar trebui să se desc*idă eAperienţei. ;entru prima oară în viaţa ei, ar trebui să trăiască. >ricât de mult îi plăcea pânza cu bebeluşul şi balonul, nu se mai putea concentra asupra ei. Cu coada oc*iului putea vedea cealaltă pânză. (şteptând. (şteptând noaptea, când somnul dobora toate barierele mentale, sau poate doar aşteptând. ;oate că o putea face acum. Se apropie de şevalet aşa cum cineva s"ar apropia de un şarpe, atentă, !ata să o ia la fu!ă. 9nima îi bubuia şi respiraţia ei era rapidă şi superficială. Ce nu era cum trebuia) #u era decât o pictură, c*iar dacă una ciudată. 1ine, fie, poate nu c*iar !oar o pictură, dar nici şarpe nu era. Ea cunoştea arta, cunoştea te*nicile, ştia cum să reducă la scară şi cum să obţină

 proporţiile corecte şi umbrele şi cum să realizeze perspectiva, cum să manipuleze lumina din !rosimea vopselei, cum să lumineze mai mult sau mai puţin, prin ale!erea culorilor. Cum  pictura era mediul în care acest dar particular se putea eAprima, poate că putea studia tabloul strict din acest punct de vedere0 să"l studieze strict sub aspectul meritelor lui artistice şi să îl lase apoi în pace. %a. ;utea face asta. Calmul se po!orî asupra ei. 9nspiră adânc de câteva ori şi se forţă să studieze obiectiv compoziţia. Compoziţia şi proporţiile erau corecte. ;oziţia piciorului femeii su!era că tocmai ar fi căzut. ;antoful de lân!ă el trebuie să fi ieşit din picior în momentul căderii. Erau nişte escarpeni ne!ri frumoşi, cu tocuri de aproape opt centimetri şi lumina strălucea pe pielea de calitate. %ar ceva nu era în re!ulă cu ei, îşi spuse ea încruntându"se. Era ceva cu pantofii ăştia. 2ipsea ceva. Labar n"avea ce putea fi. 'oate părţile principale ale  pantofilor erau acolo0 tocul, talpa, căputa.  1esi#ur,  1esi#ur,  eAistau modele şi decoraţii infinite pe care cineva le putea aplica la un  pantof. ;oate că asta putea fi ceva ce să adau!e în somn, când era desc*isă spre su!estii. ;antoful bărbatului o tulbura, nu pentru că se afla doar  acolo, ci din cauza modului în care era poziţionat. 1ărbatul  părea să se uite în -os, la femeie. Era prea aproape. &n martor  nu ar fi fost atât de aproape. Cineva care s"ar fi repezit să"i acorde a-utor, ar fi în!enunc*iat lân!ă ea. &n poliţist &nde ar sta un poliţist) &n investi!ator ar în!enunc*ia lân!ă ea, îşi spuse Sweene. /edicii ar sta în !enunc*i. %upă felul în care era poziţionat pantoful acesta, bărbatul se se uita pur şi simplu la ea.

 l o omorâse. Fândul îi venise ca un ful!er, electrizant în si!uranţa lui. ;icta o scenă de omor. omor. Se repezi la telefon, să îl sune pe Bic*ard. Când Bic*ard îi răspunse, îl întrebă fără preambul0  ? Eli-a* Stokes a fost omorât) omorât) Bic*ard ezită.  ? %e ce mă întrebi) Sweene strânse tare telefonul.  ? Eu cred că povestea asta cu pantoful este începutul unei scene de omor. #u încerca să mă prote-ezi sau să"mi ridici moralul7 spune"mi doar adevărul, a fost omorât) (i văzut ceva în tablou, care să"mi fi scăpat mie) %e aceea l"ai contactat pe fiul lui)  ? %a. (scultă am diseară un dineu de afaceri, dar îl anulez şi vin ia tine.  ? #u, nu face asta. Sunt bine, mă !ândeam doar intens, în  plus, lucrez.  ? 8n re!ulă. Sweene se încruntă. ( avea în vedere sentimentele altcuiva când vroia să lucreze, era ceva nou pentru ea.  ? 'e"am 'e"am supărat cu asta)  ? 6ireşte că nu. 8n !lasul lui simţi o undă de tandreţe.  ? 1ine. Sweene inspiră adânc.  ? Ce te"a făcut să crezi că domnul Stokes a fost omorât) Ce anume ai văzut)  ? Bana de la cap. #u ai pictat scări iar el zăcea, clar, între două clădiri. /i s"a părut ca o traumă cauzată de o lovitură cu un obiect contondent.

 ? 3> lovitură cu un obiect contondent4, repetă ea. (cesta nu era limba-ul unui profan. (vu senzaţia incitantă a descoperirii unei faţete a lui Bic*ard pe care nu i"o bănuise.  ? (i studii de medicină) medicină)  ? #umai în ce priveşte măsurile de bază de prim"a-utor, prim"a-utor, de care aveam nevoie pe câmpul de luptă. ;ot reduce o fractură simplă, pot reduce o articulaţie dislocată, pot opri sân!erarea. C*estii dintr"astea.  ? %ar ştii cum arată o traumă cauzată de o lovitură cu un obiect contondent.  ? (m văzut aşa ceva. 8ntr"un fel sau altul, Sweene absorbise suficiente informaţii despre armată ca să ştie că, în !eneral, doar medicii făceau o astfel de pre!ătire. Si!ur, informaţiile ei veneau din cărţi şi din filme, deci impresia ei putea fi !reşită. 9ar un medic trebuie să aibă o pre!ătire cu mult mai eAtinsă decât ce îi descrisese Bic*ard.  ? %e fapt, în ce fel de armată ai fost) îl întrebă întrebă ea curioasă.  ? 8n (rmata (rmata Statelor &nite, spuse el, din nou amuzat. ;arcă îi ve vede deaa bu buze zelle cu curb rbân ându du"i "i"s "se. e. %ar %ar am fost fost într ntr"o un uniitat tate specială. (m fost ran!er. (uzise ea despre trupele de comando din păduri. (uzise despre Ban!erul Sin!uratic. /ai departe, banca de date despre ran!eri, a memoriei ei, era !oală.  ? EAperienţa mea militară este destul de limitată. Ce fac ran!erii)  ? ;oartă berete ne!re, c*iar foarte frumoase.  ? (ltceva.  ? C*estii dure. Este o or!anizaţie de infanterie, specializată.

 ? Specializată în ce) Bic*ard oftă.  ? 8n raiduri.  ? Baiduri.  ? ;arc"ai fi un papa!al.  ? (i fost într"un într"un comman!o, da) +ocea ei trăda uimirea. Ea nu văzuse la Bic*ard nimic altc altcev evaa în afară afară de blând blândeețe. #u, nu blân blânde deț e. Era Era un cuvân cuvântt !reşit. Sensibilitate era mai potrivit. i mai precis. %ar văzuse şi cum putea el afecta oamenii doar cu o privire, văzuse cât de uşor îl dominase pe senatorul /c/ilian.  ? %a, se poate spune şi aşa, da. Scumpo, am treizeci şi nouă de ani. (m ieşit din armată acum cincisprezece ani. Ce am făcut atunci, nu mai contează.  ? 8ntr"un fel, contează. (i ştiut cum arată un traumatism cranian provocat de un obiect contondent, ai ştiut să pui întrebări. 9ar în ce mă priveşte, a şti că domnul Stokes a fost omorât, îmi oferă o nouă perspectivă asupra pantofilor mei. Cred că uci!aşul stă în picioare deasupra ei şi se uită în -os, la ea. Bic*ard îi urmă uşor lo!ica.  ? %in cauza poziţiei pantofului bărbătesc) bărbătesc)  ? %acă tipul s"ar fi aflat acolo ca să o a-ute sau pentru investi!aţii, nu ar fi stat în !enunc*i, lân!ă ea) &n martor nu ar sta atât de aproape. 8ncerc să lucrez la pânză cât sunt trează, să văd ce se întâmplă. Eu nu cred că a murit, încă7 eu cred că surprind ceva ce se va petrece în viitor, de aceea pictez doar   puţin câte puţin. %acă aş putea termina pânza, ca să văd cine este, atunci i"aş putea, zic eu, împiedica moartea. Bic*ard spuse cu multă blândeţe0

 ? #u cred că vei reuşi s"o termini înainte. înainte. Cuvintele calde se încolăciră în -urul ei ca nişte braţe tandre.  ? %ar trebuie să încerc, şopti ea cu bere!ata dintr"o dată su!rumată. 8n!*iţi. Befuza să plân!ă în faţa lui. Când plân!ea, atunci vroia s"o facă pentru ceva cu adevărat important, cum ar fi starea de fri!.  ? tiu. (i un creion) Sweene se întinse după carneţelul şi creionul de lân!ă telefon.  ? %ă"i drumul. Bic*ard îi dictă un număr.  ? Este numărul mobilului meu. > să"mi iau mobilul cu mine, diseară. Sună"mă dacă se întâmplă ceva şi dacă intri din nou în stare de şoc.  ? Câte numere de telefon ai) ;ână acum sunt trei.  ? Ei, dacă vrei mai eAistă şi faAul.  ? #u cred că o să"ţi trimit faAuri. El râse şi spuse0  ? (i !ri-ă de tine. <imele zile au fost !rele pentru tine.  #u te lăsa stăpânită de c*estiile c*estiile astea.  ? > să am !ri-ă, promise ea şi reveni în atelier, încălzită de uşurinţa cu care comunicaseră. %e senzaţia de a fi le!ată de cineva. 9ndiferent cât de copleşitoare era situaţia aceasta, ea nu era sin!ură. Se uită multă vreme la pânză. ;resupunerea că privea o scenă de omor îi sc*imba  perspectiva. 2uând un cărbune, sc*iţă sumar poziţia trupului femeii, în funcţie de poziţia piciorului. 9ar dacă piciorul drept al bărbatului era aici, atunci stân!ul trebuie să fie aici. #u, era !reşit. &n!*iul era prea strâns. (vea nevoie de un un!*i mai

drept, nu de tot, dar pe aproape. tiu instinctiv când îl obţinu pe cel corect. %e!etele i se mişcau repede pe pânză, sc*iţând conturul sumar a două  persoane, în -urul detaliilor pe care le pictase de-a. Când termină, tremura, epuizată ca şi cum ar fi lucrat zile în şir, nu doar $ cât lucrase. &itându"se afară pe fereastră, văzu că se aşternuse noaptea. #u ştia cât era ceasul, dar stomacul îi !*iorăi, atenţionând"o că trecuse de mult ora cinei. 8i era puţin fri!, dar asta nu era nimic neobişnuit. Eforturile ei nu decl de clan anşa şase seră ră fri! fri!ul ul acel acelaa însp înspăi ăimâ mânt ntăt ător or,, pâ până nă în măd ăduv uvaa oaselor, cel puţin nu imediat. #u avea idee cum se va simţi  peste câteva ore. 8şi frecă oc*ii, apoi îşi aduse aminte că mâinile ei erau pline de cărbune. /ormăind în barbă, se duse în baie şi se uită în o!lindă. ;etele ne!re de peste tot pe faţa ei nu erau o surpriză. Se spălă pe mâini şi pe faţă, apoi se duse la bucătărie. > supă era bună oricând. Se făcea repede şi era fierbinte. %esc*ise o conservă de supă de pui cu tăiţei şi şi"o încălzi la microunde. Ce mânca oare Bic*ard la cinele de afaceri) se întrebă ea. /ai la obiect, oare se va aştepta vreodată de la ea să"l însoească la cinele de afaceri) ;erspectiva nu era una  plăcută. %ar se va descurca, decise ea. %acă va fi nevoie, îşi va cumpăra c*iar pantofi cu tocuri înalte. %umnezeule /are, c*estia asta devenea tot mai serioasă. (r  trebui să fu!ă de ea cât mai repede şi cât o ţineau picioarele. 8n loc, însă, continuă să"şi soarbă supa de pui cu tăiţei şi să zâmbească va!, !ândindu"se cât de departe ar vrea ea să mear!ă cu Bic*ard, dacă el ar întreba"o asta. 6ăcu un duş şi se bă!ă în pat şi se trezi puţin după răsărit, simţindu"se caldă şi relaAată. (proape că era dezamă!ită7 a sta

întinsă în braţele lui Bic*ard nu era c*iar atât de rău, indiferent cât de fri! i"ar fi fost. Bămase întinsă în pat o vreme, savurând căldura. ;ătura electrică nu se compara cu Bic*ard, dar trebuia să se descurce şi aşa. +isă o vreme cu oc*ii desc*işi, zâmbind, când observă că lumina soarelui nu devenea deloc mai strălucitoare. Se ridică şi se uită pe fereastră. Ceaţa se revărsa asupra !eamuril rilor, albă şi uşor luminoasă, ca şi cum ar fi fost suficient de subţire ca să permită soarelui să pătrundă prin ea. 2umina se reflecta în mod straniu, umplând toate umbrele din încăpere, aşa cum face soarele pe zăpadă. %upă care nu"şi mai aminti să se fi dat -os din pat. Se îmbrăcă, punându"şi obişnuitele ei şosete !roase, tricoul şi  -eanşii. Cafeaua nu începuse încă să fiarbă $ se sculase prea devreme $ aşa că opri ceasul şi porni sin!ură cafetiera. %upă care se duse în atelier, pentru că lumina asta alburie era prea neobişnuită ca să o scape. tia eAact ce anume lipsea de pe pantofii escarpen cu tocuri înalte. %ouăzeci de minute mai târziu se dădu înapoi, clipind. 'ocurile nu erau pline. > mică bilă de aur forma mi-locul fiecărui toc. ;antofii erau foarte speciali, imposibil de stilizaţi. %acă ar fi văzut vreodată astfel de pantofi, şi"ar fi amintit. i fusta materialul era mai consistent decât îl sc*iţase aseară. > fustă coc*etă. Nea#ră. 6emeia purta o roc*ie nea!ră. 8ntr"un colţ al minţii, o pufni râsul. Erau doar la #ew :ork, nu) Ce altceva în afară de ne!ru ar mai putea purta o femeie) ;este câteva ore, ţârâitul telefonului o smulse din transă. Se înfioră şi se dădu în spate, o clipă nesi!ură unde se afla sau ce însemna z!omotul ăsta. (poi (poi îşi dădu seama că era telefonul şi

aler!ă să răspundă.  ? Eşti bine) o întrebă Bic*ard şi îşi dădu seama că ar fi trebuit să"l sune.  ? (m fost, spuse ea, confuză, încă. #u s"a s" a întâmplat nimic azi" azi"no noap apte te.. %ar %ar azi" azi"di dimi mine neaţ aţăă $ am pict pictat at.. Efec Efecti tivv am ştiut  cum trebuia să arate pictura. Cât e ceasul)  ? #ouă şi -umătate. -umătate. 2ucrase aproape patru ore. 8şi amintea foarte va! tot intervalul acesta.

%&PT"L'L P&)P!E+E% P&)P!E+E%E E Când apăru Bic*ard, Sweene era înfofolită în pătură, în mână cu o cană de cafea atunci scoasă de la microunde, îi era fri!, dar fri!ul nu era insuportabil, cel puţin nu încă. Bic*ard se aplecă să o sărute, apoi dădu să o ia în braţe, să"i tină de cald.  ? Stai. +r +reau să vezi mai întâi pictura. Se duse cu ea în atelier şi studie în tăcere pânza. Scena era !rafică în violenţa ei. 'rupul femeii zăcea într"o baltă de sân!e, care se scursese într"un covor de culoare desc*isă. Boc*ia ei coc*etă, nea!ră, fusese sfâşiată în bucăţi şi unul din  braţe, cel pe care"l terminase Sweene, Sweene, era acoperit cu răni. 1ărbatul care stătea deasupra ei era relaAat, în mâna dreaptă cu cuţitul pe care"l folosise şi care atârna acum pe laterala lui. 8ncepând să lucreze de la pantofi în sus, Sweene îl completase doar până la talie. (vea pantaloni ne!ri, poate  -eanşi, deşi -eanşii nu se prea potriveau cu pantofii cu model. Sweene pictase şi un început de cămaşă nea!ră.  ? &n *oţ, poate, îşi dădu Bic*ard cu părerea, cu vocea

aceea distantă care spunea că întorsese de-a butonul pe modul analitic.  ? (mândoi sunt în ne!ru, dar ea arată ca şi cum ar fi fost la o petrecere. 'otuşi, pantofii lui nu se potrivesc7 un *oţ ar fi  purtat basc*eţi, sau orice altceva cu talpă moale. moale.  ? i mie mi s"a părut ceva ciudat cu pantofii. (rată (rată !roaznic. 2ui Sweene nu"i plăcea felul în care pictase picioarele7 erau uşor disproporţionate. %ar când începuse să se !ândească cum să le corecteze, ima!inea mentală refuza să se formeze. ;oate că era ea prea obosită acum şi după ce se va odi*ni, se va putea concentra.  ? 'rebuie 'rebuie să termin c*estia asta, spuse ea şi cu toate că îşi auzise tonul iritat, nu mai avea ce să facă. Era la un pas de lacrimi. 'rebuie 'rebuie să ştiu cine este.  ? Scumpo Bic*ard o apucă de umeri umeri şi o întoarse spre el. 'rebuie să accepţi că nu vei şti decât după ce se va petrece totul. (şa (şa a fost şi cu Eli-a* Stokes  ? %ar c*estia asta, orice o fi ea, devine tot mai puternică. Sau poate că eu devin tot mai aptă pentru ea. Ceea ce pictez eu acum se petrece în viitor, atunci de ce nu s"ar lăr!i orizontul, ca să"mi permită să"i văd identitatea până să fie prea târziu)  ? S"ar putea să nu mai fie vorba de un -af care s"a sfârşit  prost. (r (r putea fi o crimă planificată.  ? i care ar fi diferenţa)  ? ;lanul poate eAista, de-a. %acă ar fi să comit o crimă, aş  plănui"o până în cele mai mici detalii. (şa că ceea ce ai surprins tu poate fi un plan care eAistă acum, nu în viitor. 8i aruncă o privire ursuză, mă ro!, cât de ursuză şi"o putea face când tremura ca frunza.

 ? #u fi atât de analitic, îi spuse ea, deşi ştia că avea dreptate.  ? (şa m"am îmbo!ăţit, fiind analitic. Laide7 acum tot nu  poţi face nimic. Când o să termini tabloul, o să ai şi faţa criminalului. ;robabil că pe ea nu o poţi salva, dar poţi a-uta în alte feluri. Cu ea ferm a!ăţată de el, Bic*ard începu să se îndrepte spre uşă.  ? /ă manipulezi, da) &răsc să fiu manipulată. #u fac  parte dintre artistele acel acelea ea temp temper eram ament entoa oase se,, care care de devi vinn isterice la cel mai mic lucru care nu le mer!e bine.  ? tiu, spuse el liniştitor şi zâmbi la privirea feroce pe care i"o aruncă Sweene. > instală pe canapea, în poala lui, cu pătura înfăşurată pe după amândoi. (stăzi nu avea de !ând să"şi scoată cămaşa, îşi spuse ea dezamă!ită. i nici să se întindă alături de ea. 8nţele!ea7 tentaţia era de-a prea mare. 'ransferul de căldură trupească nu era atât de eficient cu *ainele pe ei, dar nici nevoia nu era atât de mare. > ţinu strâns lipită de el, absorbindu"i forţa tremurului. Cu faţa în!ropată la pieptul lui, Sweene spuse0  ? %e data asta nu am crezut că mi se va întâmplă. Eram trează. 2ucrasem aseară la tablou şi mă simţisem bine, atunci de ce mi"e fri! acum)  ? ;rofunzimea implicării, poate, sau durata durata cât ai lucrat. (i încredere în Bic*ard, îşi spuse ea, să vină cu o eAplicaţie rezonabilă rezonabilă,, lo!ică, lo!ică, pentru pentru ceva esenţialm esenţialmente ente ilo!ic. ilo!ic. Cel puţin puţin el o lua în serios şi nu spunea că avea simple atacuri de panică sau că era isterică. > credea, în ceva ce ei însăşi îi venea !reu să creadă.

Bămase tăcută o vreme, lăsându"i căldura să"i intre în piele şi simţind cum începe să devină somnoroasă, pe măsură ce se încălzea tot mai mult. Cu perspectiva asta în faţa ei, accesele severe de fri! nu mai erau un lucru atât de rău. (mintirea dăţii când el o dezbrăcase şi se dezbrăcase $ până la c*iloţi, îi făcu sânii să i se întărească şi îi provocă o durere, adânc înăuntru. ;oate, îşi spuse ea răutăcios, dacă ar amâna să"l c*eme până când îi va fi cu adevărat, cu adevărat fri!, el ar mai face asta. 8şi simţi tot trupul înroşindu"i"se, amintindu"şi eAplozia de  plăcere pe care o eAperimentase frecându"se doar de el. /ai vrea asta. Cât mai des. Stând în poala lui, descoperi ea, nu era cu mult mai bine, din  punct de vedere al tentaţiei, decât dacă ar fi stat întinşi unul lân!ă altul. > durea de o nevoie fizică teribilă, care o scutura cu intensitatea ei. 8i simţea în coapsă erecţia tare ca piatra şi numai cate!orica determinare o oprea să nu se răsucească astfel încât să a-un!ă pe ea. 3Cate!orică4 îi descria foarte bine determinarea. Care însă era foarte subţire şi continua să se subţieze cu fiecare zi. Bic*ard îi înlătură părul de pe tâmplă şi îşi apăsă buzele pe  pielea delicată, şoptind0  ? +e +eşti bune. Candra a fiAat o întâlnire pentru mâine, să semneze *ârtiile. (r fi putut"o face astăzi, dar trebuiau făcute câteva corecturi şi completări. 9ar eu am aran-at de-a prima înfăţişare la -udecătorie pentru săptămâna viitoare. Sweene se lăsă puţin pe spate, uitându"se la el. (vând în vedere binecunoscutul pro!ram supraîncărcat al 'ribunalului Civil din #ew :ork, rămase uluită. El 3ar 3aran-ase4 acest miracol.  ? Cum ai reuşit să faci asta)

 ? 1anii. Cum eu îi am, oamenii vin la mine să"mi ceară favoruri. (m (m colectat de-a numeroase datorii. Cu mâna pe ceafa ei, îi mai aran-ă o dată poziţia pe el. Fura lui îi mân!âie uşor tâmpla şi mai departe, pleoapa.  ? %upă săptămâna viitoare, când o să ţi se mai facă fri!, voi putea să te încălzesc de dinăuntru spre dinafară. (*, %oamne, el reuşise şi acum. 9nima îi bătu tare şi pulsul i se dublă.  ? 'e 'e descurci foarte foarte bine şi aşa, !âfâi ea.  ? %upă cum tremuri, eu nu cred că mai am prea multe de făcut. #u trebuie decât să te aşez în poziţie, apoi să mă las pe spate şi să savurez partida de călărie. > pufni râsul. 1raţele ei erau vârâte în pătura cu care o înfăşurase el, dar reuşi totuşi să"l în!*iontească cu toată forţa. âmbind, o supuse prin simpla metodă a sărutului.  #iciodată până atunci nu se mai amuzase atâta, îşi spuse ea relaAându"se în braţele lui, cu capul aciuiat în umărul lui. C*iar şi în aceste circumstanţe, savura fiecare moment cu el. Beuşi să"şi elibereze o mână şi şi"o petrecu pe după ceafa lui, vârându"şi de!etele în părul lui. Senzaţia era delicioasă7 părul lui, moale ca mătasea, era cald aproape de scalp şi rece în  partea superioară. Era clar că Bic*ard detectase o rămăşiţă de revoltă în ea, având în vedere că o săruta în continuare. +roia ca el să"şi intensifice săruturile. (şteptă să facă asta. %ar el se retrase spre spate oftând, cu faţa tensionată tensionată şi ea ştiu că şi determinarea lui era la fel de mare. >c*ii lui ne!ri aveau  pleoapele !rele şi în obra-i i se ridicase o uşoară roşeaţă.  ? %acă c*estia asta mai ţine aşa, nici de sărutat nu o să mai  pot, spuse el ră!uşit.  ? %acă ţine aşa sau stă aşa) !lumise ea, dar şi vocea ei era

ră!uşită. 9ar râsul lui semăna şi el mai curând cu un !eamăt.  ? 9ndiferent. (m (mândouă. ândouă. Bic*ard inspiră adânc prin nări.  ? +o +orbeşte. %istra!e"mi atenţia.  ? %espre ce ai vrea să vorbim) /intea ei era ca !elatina.  #u ştia dacă ar putea stăpâni o conversaţie, cel puţin nu una detaliată.  ? %espre orice. C%iar te)ai născut în >talia'  ? C*iar. C*iar. /ai precis, la 6lorenţa. /ama /a ma mea simţise nevoia să facă un fel pelerina- $ în numele artei ei, înţele!i. Eu m"am născut cu două săptămâni mai devreme, ceea ce, în mod evident, i"a dat peste cap itinerariul. Cum eu nu"i puteam strica în continuare pro!ramul, am rămas în spital, în timp ce ea şi"a salvat cât a mai putut din călătorie. > femeie puternică, mama mea. 2a două zile după naşterea mea, era înapoi pe drum. Când a fost !ata să se întoarcă acasă, a trecut pe la spital să mă ia, dar la !raniţă a avut probleme cu actele mele $  de care nu se ocupase ocupase deloc $ aşa că am mai stat o săptămână, săptămână,  până când s"a rezolvat totul. > spusese cu umor, pentru că se obişnuise de mult cu lipsa de preocupare a mamei pentru copiii ei $ nu doar pentru Sweene, ci şi pentru fratele ei. %ar Bic*ard nu a râs. #ici măcar nu a zâmbit. Spuse, aproape fără intonaţie, cu o privire serioasă0  ? +rei +rei să să spui că mama ta şi"a lăsat copilul bolnav în spital, iar ea şi"a reluat vacanţa)  ? %a, în fine, asta este e ste mama. Sweene încercă să destindă atmosfera cu un râs stân!aci, dar nu reuşi.  ? i tatăl tău unde era)

 ? 2ucra pe undeva, la un film, presupun. #u cred c"am auzit vreodată vorbindu"se despre asta. 6ascinată, îi privi maAilarul strâns. %acă şi"l strân!ea mai mult, probabil că i"ar fi cedat sub presiune. Beacţia lui o derutase. Ea încetase de mult să"şi mai facă probleme cu comportamentul părinţilor ei7 nici nu"l -ustifica şi nici nu"l analiza. Spuse, încetişor0  ? Lei, nu m"au bătut. #u ne"au acordat nicio nicio atenţie, punct, dar eAistă lucruri şi mai rele.  ? #e"au)  ? (m un frate bun şi câţiva fraţi şi surori vitre!e, din diversele căsătorii ale tatălui meu. E posibil să se mai fi adău!at ceva la număr, de când am auzit ultima oară de el.  ? Eşti apropiată de fratele tău)  ? #u. El a adoptat filosofia 3dacă nu"i poţi învin!e, devino aliatul lor4. Scopul lui în viaţă este să tra!ă iarbă şi să fie la modă. #u am mai auzit de el de a*, cred că de trei ani, dacă nu mai mult.  ? 9isuse, murmură el.  ? Când m"am mutat, le"am trimis la toţi câte o carte  poştală, ca să aibă adresa mea actuală şi numărul de telefon, dar nimeni nu mi"a răspuns. #u ştiu dacă adresele lor mai erau  bune. %ar familia ta)  ? Eu nu mai am familie directă. 'ata a murit când eu aveam trei ani iar mama mea şi cu mine am locuit împreună cu  bunicul. El a murit acum opt ani iar mama, acum cinci. (m doi unc*i şi o mătuşă din partea tatălui şi mulţi veri ma-oritatea în +i +ir!inia. %in când în când mă mai duc acasă7 ac asă7 cu ocazia diverselor reuniuni de familie şi de Crăciun, uneori, dar  cum Candra ura să se afle în prea-ma familiei mele, mă

duceam întotdeauna sin!ur. sin!ur.  #umai din felul în care vorbise, Sweene îşi dădu seama că lui Bic*ard îi plăcea să fie împreună cu rudele, încercă să"şi ima! ima!iine neze ze o reun reuniu iune ne de fam amiilie lie mare, are, !ă !ăllă! ă!iioa oasă să,, un unde de fiecare era fericit să se vadă cu fiecare.  ? 9artă"mă, dar mintea mea nu pricepe. #u"mi pot ima!ina o reuniune de familie, în familia mea.  ? Ce faci de iua Becunoştinţei şi de Crăciun) Crăciun) Sweenie ridică din umeri.  ? #imic. 2ucrez. #ici cu vacanţele nu stau mai bine.  ? (tunci o să ne petrecem vacanţele în +ir!inia, spuse el. Sweenie se ridică, surprinsă.  ? (dică vrei să mă iei cu tine) tine)  ? ;ăi mai mult ca si!ur că n"am de !ând să te las sin!ură aici. Bămase şi mai surprinsă7 era efectiv uluită. #u se !ândise la relaţia lor în termenii viitorului. Era atât de nouă în povestea asta cu rela elaţia, încât cât *abar nu avea care erau aşteptările normale7 şi în mod absolut si!ur, nu se !ândise unde îşi va  petrece vacanţele.  ? 'u crezi că noi vom mai fi înţele!i) înţele!i) spuse ea ezitant.  ? (*, da. 'o 'onul lui era tot atât de încrezător pe cât fusese al ei de ezitant.  ? 1ine. 8n re!ulă. i Sweenie Sweenie îşi frecă nasul. Bic*ard zâmbi.  ? #u mă copleşi cu entuziasmul tău, spuse Bic*ard uitându"se la ceas. (m o întâlnire pe care trebuie să o anulez, dacă  ? #u, du"te, spuse ea repede, ridicându"se. /i"e cât se  poate de cald şi de bine7 savuram doar plăcerea de a sta aşa.

Bic*ard o privi, apreciindu"i culoarea. 8i luă mâna să vadă dacă mai avea de!etele reci. #u mai erau şi i le sărută repede.  ? 1ine. tii cum să dai de mine, dacă ai nevoie. %iseară şi mâine seară am cine de afaceri, după care restul săptămânii este liber. Cred că e timpul pentru o a doua întâlnire, adău!ă Bic*ard făcându"i cu oc*iul. 2a unsprezece şi -umătate, Candra intră în apartamentul ei. %e obicei îi plăceau petrecerile, dar cea din seara aceasta nu"i făcuse nicio plăcere, deşi participaseră mulţi dintre preferaţii ei. %ar ea nu se !ândise decât la ziua următoare. /âine va semna *ârtiile privind aran-amentul de divorţ şi nu se putea opri să nu se !ândească la faptul că partea cea mai frumoasă din viaţa ei trecuse. ;robabil că nu"l va mai vedea niciodată pe Bic*ard. Bic*ard. ;oate că într"o într"o bună zi va întâlni un alt bărbat care s" ar putea compara cu el, dar nu credea cu adevărat asta. El câşti!ase. 9ar unde eAista un câşti!ător, trebuia să eAiste şi un perdant, iar acela era ea. 8l -ucase prost, pentru că !reşise încercând să"l -oace. %acă i"ar fi redat libertatea fără cea mai mică discuţie şi ar fi încercat să"şi salveze cât de cât demnitatea, probabil că el ar fi fost mai !eneros. Bic*ard nu era omul care să fie forţat7 simplu ca bună ziua. Se simţea cumplit de obosită. C*iar dacă nu avea nicio îndoială că senatorul va veni cu banii, în clipa asta nu prea reuşea să"şi primească viitorul cu entuziasm. 2ăsase lumina aprinsă în livin! şi în foaier, pentru că nu"i  plăcea să bâ-bâie pe întuneric, prin apartament. (ltădată nu"şi făcea asemenea !ri-i, pentru că Bic*ard era cu ea. &neori, când nu suporta să"şi petreacă noaptea sin!ură, îl c*ema pe Gai, dar în seara asta preferase fie sin!ură. E2 părea să se

amuzee vă amuz văzâ zând ndu" u"ll pe Bic* Bic*ar ardd cu cum m o trat trata. a. >  să)l !ea  afară. 8nfăţişarea lui era, fără îndoială, un atu pentru !alerie, dar  eAistau destui băieţi frumoşi în #ew :ork, care abia aşteptau să !ăsească o portiţă de intrare în lumea artei, şi o poartă laterală era la fel de bună ca una principală. 8şi lăsă !entuţa scumpă, cu măr!ele, pe măsuţa din *ol şi încuie. 'ocurile ei făceau z!omot pe dalele din imitaţie de marmură din foaier şi călcă pe covorul berber flocos din livin!, de culoarea ovăzului. Cu coada oc*iului surprinse o mişcare şi se întoarse în loc, panica lăsând"o o clipă fără voce. (păsându"şi mâna pe piept ca şi cum ar fi putut astfel să"şi  potolească bătăile inimii, spuse0  ? Cum dracu ai intrat în clădire)  ? (m o c*eie. Convenabil, nu)  ? > c*eie5 #u te cred. %e unde să ai c*eia apartamentului meu)  ? Cunoşti zicala, nu contează ce ştii, ştii, contează pe cine ştii.  ? ;uţin îmi pasă pe cine ştii tu7 nimeni în afară de mine nu mai are c*eia apartamentului.  ? %ra!a mea, se pare că !reşeşti. (ro!anţa din voce o călcă pe nervi. 8şi plimbă privirea în -os şi în sus şi întrebă cu o nuanţă de dispreţ în !las0  ? 'e 'e duci la un bal mascat sau ai încurcat data de Lalloween)  ? #u eu am încurcat"o, ci tu.  #u avea rost să facă pe i!noranta. >ricum, Candra era prea obosită şi prea furioasă ca s"o facă.  ? 'o 'otul este din cauza banilor. banilor. (scultă, (scultă, nu este ceva  personal. (m nevoie de bani, de mulţi bani şi acesta este sin!urul mod în care cred că"i pot obţine. Este vorba doar de o

sin!ură dată. (si!urarea ei păru să treacă neobservată.  ? C*iar credeai că o să te las să distru!i tot ce am obţinut muncind din !reu)  ? (i ştiut în ce te bă!ai, aşa că nu face pe victima. victima.  ? Ceea ce ştiu este că dacă eAistă o victimă, nu eu voi fi aceea. Cuvintele erau blânde, aproape senine. %ar nu şi tonul. 1rusc alarmată, Candra dădu înapoi0  ? 2asă"mă"n pace5 9eşi afară din apartamentul meu5  ? %ra!a mea, nu tu dai ordinele acum. > mână înmănuşată se ridică şi în ea străluci un cuţit de bucătărie. Candra luă o decizie instantanee, fentând spre stân!a, ca şi cum ar fi vrut să o rupă la fu!ă spre uşă. %ar imediat reveni scurt spre dreapta şi plon-ă spre telefon. #u era unul fără fir7  preferase stilul, în locul comodităţii şi alesese un telefon european ornamentat, un model de birou. (vu timp să apese tasta = înainte ca lama să coboare şi să îi pătrundă în braţ. Stri!ă şi se aruncă spre spate, prinzându"şi tocul drept în  piciorul măsuţei pentru telefon şi căzând pe spate. Se rosto!oli rosto!oli,, continuând continuând să stri!e stri!e şi reuşi să"şi elibereze piciorul, piciorul, înainte ca lama să"i intre în spinare. > a!onie, rece ca !*eaţa şi totodată fierbinte ca focul o aduse în pra!ul leşinului. %isperată, cu vederea înceţoşată, Candra se aruncă înainte, departe de lama usturătoare.  ? #u, nu, nu, se auzi bolborosind. Se lansă într"o parte, încercând să se arunce în spatele canapelei ca să mai câşti!e timp, dar şocul o făcea stân!ace. 'ocul ei înalt, ele!ant, se  prinse în covor şi !lezna i se răsuci brutal, provocându"i o durere aproape mai mare decât cea din spinare. ;antoful îi scăpă din picior şi ea căzu în mâini şi în !enunc*i. > altă

limbă de foc o străpunse, sub omoplatul drept. i din nou, mai  -os. %urerea o convulsionă, îi strânse trupul în a!onie. #ici nu mai putea stri!a. Fura i se căsca într"o tăcută bătălie pentru aer, dar plămânii ei refuzau să coopereze. Beuşi cu !reu să se rosto!olească din nou, în mâini şi în !enunc*i şi începu să se târască. Efortul era supraomenesc şi totuşi ştia că nu era suficient. tia. ;lon-ă pe covorul !ros şi dădu slab din picior. +ăzu din nou,  printr"o ceaţă întunecată, sclipirea lamei şi reuşi să"şi ridice  braţul stân!. Simţi şocul loviturii, dar nu durerea. &rmă apoi o altă lovitură, de data aceasta în piept7 coastele îi cedară sub forţa impactului. > altă lovitură, în carnea moale a stomacului. >ftă, zbătându"se pe covor ca un peşte pe pământ. 'impul încetini ca un craul lamentabil, sau poate părea doar că ar fi trecut mult timp. %urerea teribilă cedă, ca să fie înlocuită de o letar!ie tot mai mare. Ceva trebuie să se fi întâmplat cu toate lămpile7 nu mai putea vedea decât o slabă strălucire ieşind din întuneric. 'rebuia să se mişte cuţitul dar cuţitul nu mai era acolo. #u putea decât să zacă aşa, în întuneric, simţind o răce răceal alăă ciud ciudat atăă răsp răspân ândi dind ndu"i u"i"se "se în trup trup,, simţ simţin indu du"şi "şi inim inimaa  bătându"i slab slab slab stop. (tac (tacat ator orul ul îi urm urmări ări mom omen enttul morţ orţii. ii. %ez!u ez!usstătoa ătoare reaa eliberare de maţe şi băşică era într"un fel plăcută7 târfa merita să fie !ăsită în propriile ei de-ecţii -enante. Scen Scenaa fuse fusesse de de-a -a mon onta tattă. (pa parrtam tamen enttul fuses usesee aten atentt cercetat, dar, la naiba, nu apăru niciun pac*et interesant. (sta era o problemă, una mare. ( fost un lucru bun că fuseseră suficient de deştepţi ca să ia măsuri. /ulţumesc lui %umnezeu pentru telefonul care anunţase

momentul în care Candra părăsise petrecerea, altfel deznodământul ar fi putut fi diferit. 6useseră strânse toate  bi-uteriile şi toţi banii !ăsiţi în casă. &şa fri!iderului era desc*isă, ca şi cum Candra ar fi intrat în bucătărie şi ar fi dat aici de spăr!ător. (sta ar eAplica şi folosirea unuia dintre cuţitele din setul scump pe care Candra îl ţinea lân!ă tocător0 o armă de ocazie. %e!etele înmănuşate se desfăcură, lăsând cuţitul să cadă pe covor. (colo era locul lui7 nu putea fi le!at de nimeni altcineva decât de victimă. %intr"un buzunar de la şold fu scoasă o şurubelniţă. Câteva minute la uşă, cu şurubelniţa, făcură ca broasca să arate ca şi cum ar fi fost forţată cu !ri-ă. #u !rav, nu suficient ca o fem emeeie întorcându"se "se acasă, într"un *ol va! luminat, at, să observe ceva, dar poliţia va observa cu si!uranţă. > intrare neforţată ar fi însemnat fie că victima desc*isese sin!ură uşa, ceea ce însemna că vizitatorul îi era cunoscut, fie că fusese folosită o c*eie. > intrare forţată însă, va indica un străin. 1anii şi bi-uteriile $ mai ales bi-uterii, foarte puţini bani $ se aflau într"o !eantă mică, nea!ră. (ceastă !eantă va fi pusă într"un loc foarte, foarte si!ur $ pentru eventualitatea în care va fi vreodată nevoie de ea.

%&PT"L'L %#%)P!E+E%E Sweene coborî din pat cu puţin după ora trei. 'raversă apartamentul întunecat fără să ezite sau să se împiedice de ceva. EApresia EApresia ei era distantă, distantă, calmă7 abia dacă clipea. 1ătăile 1ătăile inimii îi erau lente şi constante. Când a-unse la pânza neterminată, aflată încă pe şevalet,

rămase în faţa ei multă vreme, cu capul uşor înclinat, ca şi cum şi"ar fi ascultat o voce interioară. Cu mişcări încete, ca prin vis, amestecă un pi!ment maroniu, intens, pe care"l înc*ise apoi cu ceva ne!ru. Când nuanţa căpătă întunecimea şi luciul nurcii, începu să picteze, tuşele ei precise recreând un evantai de păr ne!ru, răvăşit pe un covor de culoarea ovăzului. C*ipul însă se dovedi mult mai !reu de pictat, o eApresie pe care nu o mai văzuse vreodată. Băsăritul verii târzii începea să se apropie, în timp ce ea completa un c*ip plăcut, acum de culoarea cenuşii, cu oc*ii ne!ri desc*işi, în care se citea luciul morţ orţii, ii, cu !u !ura ra ru-a ru-attă, trasă rasă.. (tel telierul erul se um umpl plea ea de-a e-a de lumină când începu să"şi pună metodic pensulele în cana cu tere terebe bent ntin ină, ă, să înşu înşuru rube beze ze capa capace cele le la tubu tuburi rile le cu vo vops psea ea,, întorcându"se apoi în pat, la fel de încet precum îl părăsise. Când Sweene se trezi, soarele strălucea intens, în fereastră. Era !*emuită într"o min!e strânsă, cu braţele petrecute pe după ea, în efortul inconştient de a"şi păstra căldura. 6ri!ul era incredibil, mai rece şi mai profund decât fusese vreodată. Se scutura atât de violent încât tremura şi patul sub ea. Bic*ard. (vea nevoie de Bic*ard. Beuşi, !emând, să se târască la mar!inea patului. Cifrele roşii de pe ceasul di!ital erau !reu vizibile din cauza luminii  puternice, dar fără îndoială că trebuie să fie un unu, un zero, un trei şi un patru. ece treizeci şi patru. %e ce nu o sunase Bic*ard) (r fi trebuit s"o sune. %acă nu îl suna ea, o suna el. Cât de rapid se instalase rutina lor5 Cât de rapid a-unsese să depindă de el. 9ar absenţa lui o şocă, zdruncinând noul sentiment de securitate în care abia începuse să creadă.

 ? Bic*ard, şopti ea ca şi cum l"ar fi putut c*ema. +ocea ei era slabă şi subţire.  #u intra în panică, nu intra în panică, îşi spuse ea. ;oţi face asta. %oar nu o să moară, se asi!ura ea7 doar credea asta. 9ndi 9ndife fere rent nt ce re! e!ul ulii bizar izaree îi !u !uve vern rnau au spi spirit ritul, ul, nu au auzi zisse niciodată că practicarea lor ar fi provocat moartea  practicantului. #u că ar fi avut timp să studieze aprofundat fenomenul clarviziunii şi toate celelalte7 oricu cum m, ea se concentrase asupra fantomelor. ;oate că un mediu, cineva cu însuşiri paranormale nu are decât o sin!ură şansă, asemeni cu masculul călu!ăriţei. Sună"l pe Bic*ard. ;oate că a dormit mai mult. ;oate că cina de afaceri de aseară a durat mai mult. Se întinse după telefonul de lân!ă pat, dar făcând asta o izbi o certitudine bolnăvicioasă. 'abloul. 8ncepuse să constate o anumită anumită tendinţă0 cu cât lucra mai mult, mult, cu atât mai fri! îi era. 9ar acum îi era cel mai fri!. 8n timpul nopţii pictase c*ipul victimei. &r!enţa o ridică în picioare. Se îndreptă poticnindu"se spre atel atelie ierr, înce încet,t, stân stân!a !aci ci.. 'reb ebui uiaa să ştie ştie,, treb trebui uiee să ştie ştie acum. 6iec 6iecar aree secu secund ndăă pu pute teaa co cont nta. a. Bic* Bic*ar ardd cred credea ea că ea pict pictaa a  posteriori, dar adânc în sinea ei nu era convinsă, iar această nesi!uranţă îi dădu puterea să"şi ţină picioarele în mişcare, c*iar dacă le simţea ca şi cum nu"i mai aparţineau şi nu se  plasau c*iar acolo unde ar fi vrut ea. 'raversă împleticit camera, încruntându"se din cauza efortului de a se mişca, al durerilor interne care începeau să se facă simţite. (-unse în sfârşit la tablou şi ar fi vrut să nu fi a-uns. Bămase acolo, sân!ele bubuindu"i în urec*i, tremurând atât de tare încât îşi încleştă dinţii de teamă tea mă să nu i se spar!ă.

Can!ra. Se z!âi la pânză până când începură să o doară oc*ii, sperând că trăsăturile se vor aran-a dintr"o dată, în c*ipul altcuiva. Se înşela. ;oate că nu era decât o asemănare superficială şi cum Candra contase atât de mult în viaţa ei din ultimele zile, în mod firesc a-unsese la această concluzie. %ar c*ipul era nefiresc nefiresc de clar, clar, cu acea calitate a foto!rafiei foto!rafiei dintr"o pictură de Fer*ard Bic*ter. i Sweene ştia că era foarte, foarte bună la portrete. Candra. (* %oamne, a* %oamne.  #u"i ştia numărul de telefon. ;robabil că nu era în carte, Candra îi spusese odată că nu"şi "şi va oficializa numărul. Faleria. 'rebuia să fie la !alerie şi Sweene ştia numărul de acolo. Beuşi să a-un!ă în livin!, la telefonul fără fir de acolo. %ar  telefonul sună şi sună, până când, în sfârşit, răspunse robotul. 6rustrată, Sweene renunţă. /âinile îi tremurau atât de tare încât telefonul îi scăpă şi când se aplecă să"l ridice, puterile îi cedară şi se lăsă să cadă la podea. (teriză pe telefon şi o muc*ie dură, de plastic, îi intră în coaste. Femând, reuşi să se aşeze în capul oaselor, strân!ând telefonul în poală în timp ce forma numărul lui Bic*ard. 8i răspunse una dintre asistente.  ? S"sânt Sweene. Sweene. Bic*ard e acolo)  ? 8mi pare rău, domnişoară Sweene, Bic*ard nu o să fie astăzi aici. (sistenta ezită, apoi adău!ă0  ? %oamna @o @ort* $ Candra $ a fost omorâtă.  ? #u5 !emu Sweene aproape plân!ând.

 ? /ena-era i"a !ăsit trupul când a venit azi"dimineaţă. %omnul @ort* este la poliţie, acum. Sweene constată că într)a!eăr  plân!ea.  plân!ea. 8n!*iţi şi spuse cu o voce în!roşată0  ? Spuneţi"i lui Bic*ard că l"l"l"am sunat. sunat.  ? (şa voi face, domnişoară Sweene, de îndată ce va fi  posibil. %eci Bic*ard avusese dreptate7 ea nu putea a-uta, nu putea împiedica nimic. ;lân!ând cu suspine, Sweene îşi puse capul  pe !enunc*ii adunaţi. 2a ce bun toate astea, dacă nu putea face nimic împotriva ororilor pe care le picta) %e ce să sufere acest fri! sălbatic, când nu avea nicio  posibilitate să împiedice lucrurile să se întâmple) (r trebui să eAiste o răsplată, pentru ca toată această suferinţă să merite. /uşc*ii picioarelor începură brusc să protesteze împotriva tensiunii şi se strânseră în cârcei atât de violenţi încât Sweene ţipă. Femând, plân!ând, începu să"şi maseze puternic  picioarele până la !enunc*i, încercând să"şi frământe fră mânte muşc*ii, să i se relaAeze. 6ăcu asta iară şi iară, dar muşc*ii ei păreau să i se înnoade din nou, imediat în urma masa-ului. +ăzuse odată un antrenor masând crampa unui -ucător de fot fotba ball. 8şi 8şi fol folosea osea am ambe bele le mâini âini într într""o mişcar şcaree îna nain intte şi înapoi. 8şi ţinu respiraţia ca să se calmeze şi îşi aşeză mâinile  pe o coapsă. 8şi simţea în palme muşc*ii încleştaţi. %in piept îi ieşi un ţipăt cân ândd încep epuu mişcarea rapidă, dar în câte âteva secunde durerea începu să cedeze, cel puţin în coapsa aceasta. Cu piciorul în sfârşit relaAat, începu aceleaşi mişcări la coap co apsa sa drea dreapt ptă. ă. Cârc Cârcel elul ul era era ma maii încă încăpă păţâ ţâna nat, t, reve reveni nind nd de îndată ce se opri din masat. Continuă cinci minute şi în sfârşit i se relaAă şi coapsa dreaptă. 'rupul îi era ca un balon fisurat7

tresălta în sus, fără oase, fără puterea de a mai sta în şezut. Căldura. 'rebuia să aibă căldură. Bic*ard nu o să vină. 2e!al era încă soţul Candrei7 va trebui să dea informaţii la  poliţie, să completeze formulare, probabil să identifice cadavrul Candrei, să facă aran-amente. Sweene avea numărul celularului său, dar nu se punea problema să"l sune. 'rebuia să aibă sin!ură !ri-ă de ea. ;ătura electrică nu o a-ută prea mult. Cafeaua fierbinte o va a-uta, dar nu suficient. Căldura trupească era căldură umedă,  pentru că trupul era compus mai ales din apă. %e asta avea ea nevoie0 de căldură umedă. %uşul nu va fi suficient. (vea nevoie să se scufunde în apă fierbinte. Se târî până la baie, ca un animal bolnav. 1raţele şi  picioarele abia îi mai funcţionau şi simţea cum îi încetineşte mintea.  #u mai făcuse niciodată o baie în cadă7 ea nu făcea decât duş. Se uită câteva clipe lun!i la maneta care înc*idea scu curr!erea erea,, îna nain intte de a"şi a"şi da seam seamaa cu cum m func funcţţiona iona,, de deşşi, fireşte, ştia asta. 6ri!ul o prostise. ;orni apa caldă la maAimum şi urmări aburii care începeau să umple încăperea. > rămăşiţă de bun simţ o făcu să  pornească şi apa rece. (pa prea fierbinte o va opări, putând c*iar să o omoare7 mulţi oameni au murit făcând baie în cadă cu ap apăă prea prea fier fierbi bint nte, e, imer imersi siun unea ea prel prelun un!i !ită tă prov provoc ocân ându du"l "lee atacuri de cord. 'rebuia 'rebuia să fie atentă. 8şi vârî mâna sub robinet, binecuvântând căldura care îi cur!ea peste de!ete. Era atât de plăcut încât îşi vârî şi cealaltă mână sub robinet, stând cu trupul aplecat peste mar!inea căzii,  pentru că nu avea putere să se ridice. Când cada se umplu suficient ca să a-un!ă la scur!erea

 pentru prea plin, opri robinetul şi se târî înăuntru, fără să se mai obosească să"şi scoată pi-amaua. &rlă aproape când se scufundă în apa mult prea fierbinte. %e!etele de la picioare îi  pulsau7 se uită prin apa limpede, la labele !oale7 erau albite de fri!ul care parcă le micşorase. Se scufundă mai mult, până când bărbia îi atinse suprafaţa apei. 8n -urul umerilor îi pluteau şuviţe de păr, iar tremurul ei trimitea mici valuri care se a!itau înainte şi înapoi.  ? 'e 'e ro!, te ro!, te ro!, se auzi spunând, iară şi iară. 'e 'e ro!, ro!, fă ca asta să funcţioneze. %acă nu, va trebui să sune la =JJ. ;oate c"ar fi trebuit de-a să facă asta, dar o parte din ea refuza efectiv să creadă că fri!ul era c*iar atât de serios. 8ncepu să se încălzească. Era un proces treptat, fierbinţeala apei ap ei trans ransfe ferâ rând ndu" u"se se în carn carnea ea ei. ei. 'rem emur urul ul înc ncep epuu să se diminueze, nu mai era continuu, permiţându"i să se relaAeze între episoade. Epuizată, îşi întinse capul pe partea înclinată a căzii. 8ntotdeauna când începea să se încălzească, i se făcea somn şi cu cât fri!ul era mai mare, cu atât mai somn i se făcea. +a trebui deci să aibă !ri-ă să nu adoarmă în cadă. (pa începea să se răcească. %e!etele de la mâini şi de la  picioare începeau să i se zbârcească şi deveneau tot mai rozalii. %ădu drumul la o parte din apă, apoi reporni apa caldă ca să reumple cada şi se forţă să rămână în şezut. ;ericolul de a adormi era serios, ca şi statul îndelun!at în apă. 8ncă doar  câteva minute, îşi promise ea. &ndeva de"a lun!ul acestor câteva minute începu din nou să  plân!ă. Ca ma-oritatea oamenilor, oamenilor, Candra nu fusese nici cea mai bună şi nici cea mai rea. ;ână când îi văzuse pe ea şi pe Bic* Bic*ar ardd împr împreu eună nă,, fuse fusese se înto întotd tdea eaun unaa caldă caldă şi prie priete teno noas asă. ă. Spri-inul Candrei însemnase mult pentru cariera lui Sweene.

Sweene re!reta felul în care se despărţiseră. #u re!reta, nu  putea să re!rete le!ătura ei cu Bic*ard, dar momentul nu fusese cel mai bun. %acă măcar s"ar fi finalizat divorţul, iar  Candra nu ar fi fost atât de înverşunată în ce priveşte parta-ul $  erau atâtea lucruri la care putea adău!a un 3dacă4 şi niciunul dintre ele nu putea fi sc*imbat.  #u avea cura-ul să stea mai mult în apă. %esc*ise scur!erea şi se ridică, tremurând, în picioare. /uşc*ii ei erau ca macaroanele fierte. 8şi scoase pi-amaua din care şiroia apa şi o aruncă peste perdeaua duşului, să se scur!ă. Să se ştear!ă cu un prosop însemna un efort imens. 'rebui să se aşeze pe capacul de la closet ca să se ştear!ă pe picioare. 8şi tamponă capetele şuviţelor de păr din care se prelin!ea apa. 'rebuia să se ducă înapoi în pat, cel puţin o vreme, dar nu vroia s"o facă cu părul ud. (sta însemna să"şi c*eme înapoi fri!ul. fri!ul. ;leoapele i se înc*iseră înc*iseră şi Sweene se lăsă într"o într"o parte, parte, revenindu"şi în ultimul moment. %ar nici nu putea aştepta să i se usuce părul. Si!ur, şi"l putea tăia, îşi spuse ea, dar bunul simţ o făcu să se răz!ândească. Smulse de pe suport un prosop curat şi şi"l înfăşură în -urul capului, vârând dedesubt toate şuviţele răzleţe. Era cel mai bun lucru pe care"l putea face. Se întoarse înapoi în pat, împleticindu"se. ;ătura electrică era pornită. Se !*emui !oală între aşternuturile minunat de calde şi adormi de îndată ce i se relaAară muşc*ii. %etectivul Hosep* (Ouino era un tip mătă*ălos, cu oc*i sfredelitori dar cu o eApresie prietenoasă, care te invita la confidenţe. %etectivul L.E. Bitenour era slab şi mai puţin amenin ninţător, cu părul de culoarea nisipului, tuns scurt, milităreşte şi avea obiceiul să"şi fiAeze privirea palidă asupra suspecţilor fără să clipească, până când aceştia începeau să se

foiască. %ar Bic*ard nu era omul care să intre în -ocul acesta. El nici nu clipi, convins că disciplina inoculată prin antrenament va învin!e te*nica detectivului. Se întrebă dacă Bitenour se va uita până când i se vor usca oc*ii. Când veniseră acasă la el, dimineaţa devreme, ca să"i anunţă moartea Candrei, ştiuse imediat că se afla în fruntea listei de suspecţi. 8şi păstră calmul şi cooperă cu ei întru totul, reuşind să funcţioneze, în ciuda şocului care încercase să"i amorţească creierul.  #u o mai iubea de mult pe Candra iar în ultimul an o urâse c*iar, dar nu"i dorise niciodată moartea. #u vroia decât să iasă din viaţa lui. (cum ieşise, în cel mai definitiv mod. /oartea cuiva pe care l"ai cunoscut bine îţi provoca întotdeauna un şoc, ca o rană în conceptul tău despre realitate. 2umea se sc*imbase şi o vreme va trebui să te lupţi cu brusca ei alterare. ;entru că divorţul lor nu era final, el era încă, din punct de vede ve dere re le!a le!al, l, resp respon onsa sabi bill pe pent ntru ru aran aran-a -am men ente tele le ne nece cesa sare re.. 9dentifică cadavrul şi cu toate că mai văzuse cadavre înainte, atunci era vorba de o acţiune militară, de un război nedeclarat, în care intraseră ştiind că aveau să fie morţi şi acceptaseră riscul, mer!ând înainte. %ar acum era altceva. (ceasta era femeia cu care"şi împărţise viaţa, c*iar dacă num nu mai sup uper erfi fici cial al,, vrem vremee de zece zece an anii. %orm ormise ise lân ân!ă !ă ea, ea, făcuse dra!oste cu ea şi, cel puţin la început, o iubise. Ce resimţea acum era doar re!ret, un re!ret sincer. 8i sună părinţii, care se mutaseră din /an*attan, unde tatăl ei pierduse aproape totul în decizii proaste la bursă. (cum, C*arles şi Lelene /aAson locuiau la mar!inea oraşului, în condiţii atât de restrânse, încât Candra preferase întotdeauna

să"i invite la ei, decât să"şi petreacă o noapte în ceea ce numea ea 3ceva mai mult decât o cocioabă4, deşi pentru Bic*ard, conacul din cărămidă era cu mult peste ce"şi permitea ma-oritatea oamenilor. oamenilor. %ar Candra crescuse în bo!ăţie, în timp ce Bic*ard avea o cu totul altă perspectivă. %in cauza circumstanţelor, Bic*ard îi spuse calm lui C*arles că va fi de acord cu el şi cu Lelene, în deciziile necesare. Candra era fiica lor7 durerea lor era imensă. 2ocul şi cum va decur!e în*umare area vor fi la ale!erea lor, ca şi serviciul reli!ios. 2a fiecare pas pe care"l făcea, Bic*ard era conştient de  prezenţa celor doi detectivi. &nul sau amândoi erau întotdeauna prin prea-mă, când vorbea la telefon. %ar reuşea să"şi controleze imediat resentimentele, pentru că aveau o treabă de făcut, iar statistica arăta că ori de câte ori era ucisă o femeie, fie soţul, fie prietenul erau cei implicaţi. ;entru că el şi Candra se aflau în divorţ, balanţa se înclina !reu împotriva lui. (şa că rămase calm c*iar şi când detectivii îl duseră într"un final la secţie şi îl instalară în camera de intero!atorii, un spaţiu mic, întunecat, ocupat de trei scaune şi de o masă şc*ioapă. 9 se citiră drepturile şi fu întrebat dacă vrea să"şi sune avocatul.  ? #u, spuse el, surprinzându"i pe amândoi. amândoi.  ? +reţ +reţii o ceaşcă de cafea sau apă) întrebă Bitenour. Bitenour.  ? #u, mulţumesc, spuse Bic*ard şi reuşi să"şi ascundă uşorul amuzament. (cesta era un truc obişnuit7 să"i ofere suspectului ceva ce vroia să bea, să"i ţină cafeaua în aşteptare,  pentru ca în curând acesta să înceapă să se foiască de nevoia de a mer!e la toaletă. %oar că ei nu"l vor lăsa7 îl vor ţine

acolo, punându"i aceleaşi întrebări iară şi iară, poate formulate  puţin altfel, în timp ce nevoile băşicii deveneau tot mai imperioase. Se instală cât mai confortabil cu putinţă pe scaunul pe care i"l arătaseră, întrebându"se dacă nu cumva picioarele din faţă ale acestuia fuseseră scurtate puţin, făcându"l astfel să alunece în faţă ori de câte ori încerca să se relaAeze. 8şi fiAă bine în  podea amândouă picioarele, ţinându"le acolo. 8ncepu detectivul Bitenour0  ? /ena-era ne"a spus că eraţi în divorţ cu doamna @o @ort*.  ? Corect. 'răim 'răim separaţi de un an de zile, spuse Bic*ard pe un ton neutru.  ? %ivorţurile sunt lucruri afurisite. Eu am divorţat de două ori.  ? %a, nu sunt ceva plăcut.  ? 'o 'oţi devin nervoşi. Este de înţeles. %umneavoastră aţi avea multe de pierdut, nu, domnule @ort*)  ? 8n ce sens)  ? Laideţi, fără supărare, sunteţi eAtrem de bo!at. > femeie îşi poate lăsa bărbatul !ol puşcă, luându"i toată truda, dacă tipul nu este suficient de deştept să se prote-eze de la bun început. #u aţi avut foarte mulţi bani când v"aţi căsătorit cu doamna @ort*, nu)  ? #u.  ? %eci nu aveaţi motive motive să înc*eiaţi un contract prenupţial. Bic*ard spuse repede, pentru că de fapt era de partea lor şi le vroia reuşita0  ? %omnilor, %omnilor, dacă mă întrebaţi cumva dacă m"am lăsat să  pierd -umătate din tot ce posed, răspunsul este nu. Când m"am căsătorit, familia soţiei mele era bo!ată. 'atăl ei a insistat

 pentru un contract prenupţial. 9ntenţia lui era să"şi prote-eze  banii de mine, în cazul unui divorţ, dar înţele!erea înţele!erea a funcţionat în ambele sensuri. Ea şi"a păstrat ce era al ei7 eu mi"am păstrat ce era al meu. Candra nu se putea atin!e de nimic. +ăzu +ăzu pri privire vireaa rapi rapidă dă sc* c*im imba bată tă într ntre cei cei do doii de dete tect ctiivi. vi. 'ocmai le picase unul dintre motive.  ? ;recis aveţi o copie a contractului.  ? > are avocatul meu, Favin @elles. (vocata Candrei, >livia :u, are şi ea o copie. Cei doi îşi făcură câteva însemnări.  ? /ena-era spune că aţi avut discuţii cu doamna @ort*, ca să a-un!eţi la o înţele!ere. /ena-era spusese multe, se !ândi Bic*ard.  ? Candra nu era fericită cu aran-amentul. +roia mai mult. (m avut câteva discuţii pe tema asta, dar în final a acceptat să semneze *ârtiile. (veam fiAată o întâlnire cu avocaţii noştri, astăzi la ora unu, pentru semnarea documentelor. Bic*ard se uită automat la ceas şi văzu că era de-a ora două.  #u"l sunase pe Favin să contramandeze întâlnirea, dar Favin  probabil că aflase de-a. Cineva trebuie să"l fi sunat. i pe >livia, desi!ur. &na dintre prietenie Candrei trebuie să o fi sunat imediat pe >livia, c*ipurile să"i dea vestea, dar de fapt încercând să mai afle ceva detalii. 8ncă un motiv dispăru, odată cu vestea că doamna @ort* acceptase să semneze înţele!erea. Cei doi detectivi păreau căzuţi pe !ânduri.  ? (v (veţi o c*eie de la apartamentul ei) întrebarea fusese  pusă de detectivul (Ouino, acestea fiind primele cuvinte rostite de el de la începutul intero!atoriului. Bic*ard scutură din cap.

 ? #u, nu am. #u am fost niciodată niciodată în apartamentul ei.  ? #iciodată)  ? #iciodată.  #iciodată era un termen absolut, dificil de suportat. tiind că ei !ândeau de-a în termenii urmelor de fibre, Bic*ard spuse0  ? (v (venit ea acasă la mine, de două ori, ca să discutăm şi să"şi ia lucrurile, dar eu nu am intrat niciodată în apartamentul ei. %etectivii îşi ascunseră bine dezamă!irea. >rice contaminare cu mostre de fibre dintre cei doi avea acum o eAplicaţie. (bsolut tot ce spusese Bic*ard era uşor de verificat şi ei ştiau asta.  ? %oamna @ort* era o femeie populară. Eraţi !elos pe  prietenii ei) Bic*ard nu se putu împiedica. Bâse. Sunetul însă nu era prea vesel.  ? #u.  ? Când ea a dat divorţ  ? #u ea a dat divorţ. Eu l"am dat.  ? %umneavoastră) > nouă privire privire rapidă între cei doi.  ? %e ce) Bic*ard nu spusese niciodată, nimănui, de ce despărţirea lui de Candra fusese atât de bruscă şi de definitivă. definitivă. Sweene ştia, dar numai pentru că asistase la ultima lor ceartă. #u vroia să spună nimic împotriva Candrei acum, mai ales nu ceva care să"i rănească părinţii.  ? #u vreau ca familia ei să afle. 2"ar putea durea, spuse el într"un târziu.  ? Ce anume, domnule @o @ort*)  ? (m aflat că făcuse un avort, în urmă cu doi ani. #u"mi

spusese că era însărcinată. (mândoi detectivii se lăsară pe spate, încruntându"se.  ? 8mi înc*ipui că aţi fost afectat, spuse detectivul detectivul (Ouino. (Ouino. Bic*ard îi aruncă o privire neîncrezătoare.  ? ;uţin. Bic*ard nu"şi putu reţine reţine nota sarcastică.  ? Căsnicia noastră s"a terminat imediat. #u am mai vrut să o văd vreodată. (m sco coss"o afar afarăă din casă asă, am sc* c*im imbbat încuietorile şi a doua zi am bă!at actele de divorţ.  ? /ai eraţi încă furios pe ea)  ? 8nverşunat. ;lin de re!rete.  ? &nde ați fost aseară, domnule @o @ort*)  ? (m avut o cină de afaceri la  Four 4easons. i asta poate fi uşor de verificat.  ? 2a ce oră aţi plecat de acolo)  ? 2a zece şi -umătate.  ? &nde v"aţi dus după aceea)  ? (casă.  ? Eraţi sin!ur)  ? %a.  ? (ți dat vreun telefon, ați vorbit cu cineva)  ? #u. (m făcut nişte studii de piaţă, la computer, computer, mi"am rezolvat câteva mesa-e pe e"mail, c*estii de !enul acesta. 'o 'otul este verificabil.  ? 2a ce oră v"aţi oprit din lucru)  ? %upă miezul nopţii. nopţii. (proape (proape de ora unu, cred. Labar n"avea la ce oră credeau ei că fusese omorâtă Candra, deşi auzise pe cineva spunând că mai era încă îmbrăcată în roc*ia pe care o purtase la petrecere. 2o!ic, asta însemna că momentul morţii era aproape de cel al întoarcerii ei acasă. Candra era renumită că stătea până la sfârşitul petrecerilor, fie

că asta se întâmplă la miezul nopţii sau la răsăritul soarelui.  ? i ce aţi făcut după aceea)  ? /"am bă!at în pat.  ? Sin!ur)  ? %a. %etectivul (Ouino oftă. %etectivul Bitenour arăta obosit. Bic*ard ştia că el era primul lor bănuit, ori el le demontase toate motivele obişnuite. Ceea ce probabil că li se  păruse a fi un caz ca z simplu, cât se poate de simplu, începea să se complice.  ? (m vrea să mai staţi aici până când facem câteva verificări, spuse detectivul Bitenour. Bitenour.  ? 8nţele!. Bic*ard se uită în oc*ii lor cu o privire care spunea că era perfect conştient de tot ce se petrecea.  ? 9ar acum v"aş primi oferta de cafea, dacă mi"aţi permite să mer! la baie. Cei doi zâmbiră plini de re!ret, dar îşi reveniră repede.  ? %esi!ur. %esi!ur. Cum o doriţi) doriţi)  ? Simplă.  ? #u e o ale!ere bună, spuse (Ouino ieşind. C*estia asta trebuie păcălită cu ceva.  ? 8mi asum riscurile. Se !ândi la Sweene, Sweene, întrebându"se, temându"se de cum şi"a petrecut noaptea. Era si!ur acum că tabloul pe care"l pictase ea era al Candrei. 8l completase oare în noaptea trecută) Era în stare de şoc) (v (vea nevoie de el) +roia să o sune. #evoia era atât de imperioasă încât abia şi" o putea stăpâni, dar reuşi să şi"o înfrân!ă. ( le spune detectivilor despre ea însemna să o implice în toată mizeria asta. El nu fusese la locul crimei, dar dacă pictura lui Sweene era corectă în detalii, îşi dădea seama că orice detectiv ar  considera asta dubios. i se întrebă dacă celălalt c*ip, cel al

criminalului, era în continuare neterminat.  ? ;ot să sun la birou) întrebă el. Sweene ar fi sunat acolo, dacă ar fi avut nevoie de el.  ? Cum să nu. 6olosiţi telefonul de pe biroul meu, se oferi Bitenour. ;utea astfel asculta fiecare cuvânt spus de Bic*ard. Cei doi deveniseră mai puţin bănuitori, dar suspiciunile nu dispăruseră complet. #u, până când nu aveau să verifice tot ce le spusese el. Bic*ard rămase în picioare lân!ă birou şi formă numărul. Băspunse la telefon 'abit*a Lamrick, un !eniu financiar în devenire.  ? 'a 'ab, sunt Bic*ard. (m (m primit vreun mesa-) mesa-)  ? Cu miile. Bic*ard, îmi pare atât de rău. 'e pot a-uta cu ceva) spuse ea oftând.  ? #u, i"am anunţat familia şi le"am dat mână liberă întru totul. 'rebuie să sosească. (*, la naiba, am uitat să le fac rezervarea la *otel. +rei s"o faci tu pentru mine) 2a ;iaza. ;lătesc eu factura.  ? %esi!ur. %esi!ur. (*, a sunat domnişoara Sweene de dimineaţă, l"am spus c"o să te anunţ.  ? /ulţumesc. (r fi vrut să întrebe cum i se păruse Sweene la telefon, dar nu putu.  ? ;e la ce oră)  ? Cred că aproape de unsprezece. /i"am notat. %a, la zece cincizeci şi şapte. %estul de târziu. ;robabil că trebuie să fi fost bine, la ora aceea. Bespiră uşurat.  ? 1ine. /ulţumesc.  ? 'receţi 'receţi pe aici, după"amiază) Bic*ard se uită la Bitenour. Bitenour.

 ? (sta o să mai dureze vreo două ore, nu)  ? Corect. Bitenour ridică din umeri, scuzându"se parcă. #u mai era c*iar aşa de a!resiv cum fusese înainte de intero!atoriu.  ? #u, nu o să a-un!. #e vedem mâine dimineaţă, înc*ise şi"şi mişcă umerii, eliberând tensiunea din ei. (păru (Ouino cu trei ceşti de cafea în mâini. Bic*ard o luă  pe cea simplă. (Ouino şi Bitenour le băură pe ale lor cu atâta lapte încât lic*idul abia dacă mai era puţin maroniu. %upă  prima sorbitură, Bic*ard ştiu de ce. %ar în armată se obişnuise să bea cafea tare, tocmai pentru efectul cafeinei. Cafeaua îl făcu să se !ândească din nou la Sweene şi la nevoia ei de cafea. (vea nevoie de ea aşa cum nu mai avusese niciodată nevoie de cineva, dar acum nu îndrăznea să se apropie de ea.

%&PT"L'L (&)P!E+E%E Bic* Bic*ar ardd înce încerc rcaa să"ş să"şii pă păst stre reze ze au auto toco cont ntro rolu lul, l, în timp timp ce după"amiaza abia se târa. #u se foi7 nu protestă7 nu ameninţă. %etectivii îşi făceau treaba şi nu era vina lor că verificarea celor spuse de el dura mai mult decât se aşteptase. #u era în mod oficial în stare de arest7 -udecând după atitudinea detectivilor, aceştia nu îl mai suspectau, sau cel puţin nu c*iar  atât de mult. (r fi putut pleca. %ar ei continuau să"i pună întrebări care să"i a-ute să creeze tabloul, întrebări despre obiceiurile şi prietenii Candrei. %eşi el şi Candra se separaseră de un an, trăiseră împreună zece şi el o ştia c*iar mai bine decât părinţii ei. =abit%a îi contraman!ase  toate întâlnirile. ;ărinţii Candrei

a-unseseră şi fuseseră instalaţi la ;iaza7 vorbise cu ei la telefon  $ ascultat fiind de detectivul Bitenour $ şi se scuzase că nu"i  putea vedea în seara aceasta. Soţii /aAson nu erau sin!uri7  putea auzi în fundal şi alte voci şi ştiu că imediat după instalarea la *otel, îşi sunaseră câţiva vec*i prieteni.  #evoia de a o suna pe Sweene devenise copleşitoare, dar  aceasta era sin!ura nevoie căreia trebuia să"i reziste, în şocul resimţit la vestea morţii Candrei, îşi uitase celularul acasă7 nu avea cum să ştie dacă Sweene încercase să"l contacteze la numărul acela. 8l rodea faptul că nu putea lua le!ătura cu ea7 era ca şi cum i"ar fi lipsit o parte din el. (vea nevoie de ea, avea nevoie să"i simtă prospeţimea personalităţii ei, să"i vadă onestitatea din priviri. #u era corect din partea lui, acum că nu mai eAista Candra, dar nu se putea abţine să nu le compare pe cele două femei. Candra venise dintr"o familie privile!iată7 ea fusese răsfăţată şi adorată, fiecare dorinţă îi fusese împlinită, înto întotd tdea eaun unaa si!u si!ură ră că era era iubi iubită tă $ şi crescuse să  "ie  e!oistă, inca incapa pabi bilă lă să stăp stăpân ânea easc scăă situaţii în care nu obţinea ce"şi dorea. Si!ur, fusese incontestabil fermecătoare şi prietenoasă $  %umnezeule, era şocant să se !ândească la ea la timpul trecut5  ? %eci asemenea situaţii erau rare, dar când se întâmplau, Candra eAploda. ;e de altă parte, din puţinul pe care i"l spusese Sweene, ea fusese aproape total i!norată de părinţii ei. 2ipsa de sentimente a mamei ei pentru proprii copii era odioasă. > cunoştea pe mama lui Sweene, deşi nu personal. %ar întâlnise oameni ca ea. ;entru că era artistă, credea că acest lucru o eli elibe bera ra de oric oricee res respo pons nsab abiilita litatte. ;roba robabi bill că era era ad adep eptta dro!urilor şi a seAului la întâmplare şi numai %umnezeu ştie la ce îşi eApusese copiii.

Sweene crescuse fără dra!oste şi se înc*isese în ea ca să nu resimtă suferinţa, nepermiţându"şi să se ataşeze de cineva. Bic*ard suspecta că nu ar fi reuşit să a-un!ă atât de repede la ea dacă nu ar fi surprins"o în acest moment special, când şocul acelor episoade paranormale nu ar fi trimis"o pe ea într"o formă de şoc. (ltfel l"ar fi ţinut luni între!i la distanţă. %ar în ciuda eAemplului părinţilor ei, sau poate tocmai de aceea, ea refuzase stilul lor de viaţă periculos, imatur şi se construise într"o femeie de o puternică moralitate. 9ar Bic*ard nu vroia ca Sweene să fie atinsă de povestea asta, nu mai mult decât fusese de-a. ;ictura o implicase7 dacă într"un final va picta c*ipul bărbatului care stătea în picioare, deasupra trupului Candrei $ şi el nu avea motive să se îndoiască de asta $ atunci acest lucru va trebui împărtăşit  poliţiştilor.  poliţiştilor. #u era o dovadă7 pânza nu va fi în niciun caz admisă ca probă la proces. %ar dacă detecti ctivii vii acordau credibilitate acestei informaţii, ea îi va îndrepta în direcţia corectă. %acă vor şti unde să privească, vor !ăsi în final dovada necesară. i poate că îi va îndrepta în direcţia respectivă fără să pomenească nimic despre pictură, sau să o implice pe Sweene. Sweene.  ? %oamna @ort* îşi făcuse un testament) îl întrebă brusc detectivul (Ouino.  ? #u ştiu, răspunse Bic*ard smul!ându"se din !ândurile lui. (m avut unul, când mai eram împreună, dar imediat după despărţire eu mi"am făcut un altul. >ricum, ea nu avea prea multe bunuri. Faleria era a mea şi din câte am auzit, făcuse multe datorii în ultimul an. (m consimţit să"i las ei !aleria, ca  parte din înţele!ere, dar care nu putea fi inclusă în niciun nou testament pe care şi l"ar fi făcut ea, dacă şi la făcut.

 ? %e ce) întrebă (Ouino curios. %e ce să"i daţi !aleria) ;otrivit contractului prenupţial, nu trebuia să"i lăsaţi nimic. Bic*ard ridică din umeri şi spuse simplu0  ? Ca să aibă din ce să trăiască.  ? %omnule @ort* Bitenour bătu cu piAul în birou, cu sprâncenele ridicate, în timp ce"şi formula întrebarea.  ? tiu că aţi fost despărţiţi de multă vreme, dar îl cunoaşteţi cumva pe vreunul dintre bărbaţii cu care a fost în ultima vreme) /ena-era nu cunoaşte niciun nume. #e"a spus doar că doamna @ort* încerca să fie cât mai discretă cu  putinţă, de câte ori avea o relaţie cu cineva. Bic*ard nu comentă obiceiurile seAuale ale Candrei.  ? Cât de mult în urmă urmă vreţi să mer!em) Cei doi se uitară unul la altul. (Ouino (Ouino ridică din umeri.  ? %e când v"aţi despărţit.  ? (v (vocatul meu are o listă. +ăzându"le surpriza, Bic*ard adău!ă0  ? /i"am făcut un obiectiv din a fi la curent, pentru eventualitatea în care aş fi avut nevoie de informaţia respectivă. Cei doi deve devenir nirăă mai aten atenți.  ? (ţi pus să fie urmărită) urmărită) Baportul unui investi!ator le"ar putea fi de un a-utor de nepreţuit, spunându"le unde se ducea şi când şi cu cine se vedea.  ? %a, dar nu cred că v"ar putea fi de folos. #u se vedea cu cineva mai mult decât cu alţii. Candra nu avea le!ături pe termen lun!. (tracţiile ei erau de moment iar ea era mai  preocupată de satisfacerea propriului apetit, decât pe cel al  partenerului. Gai, asistentul ei de la !alerie, era probabil cel

mai frecvent partener, dar asta pentru simplu fapt că era la îndemână. &rmă o nouă ciulire a urec*ilor investi!atoare.  ? Cum se scrie numele lui) întrebă întrebă Bitenour.  ? G"a"i. #umele de familie familie este Sten!el.  ? Credeţi că era îndră!ostit de ea)  ? Gai nu se iubeşte decât pe el. #u îl pot vedea omorând"o,  pentru că aşa ceva nu i"ar servi deloc interesele, îi dădusem Candre Candreii mână mână liberă liberă în ce prive privește !aleri !aleriaa şi ea an!a-at an!a-at pe cine cine a vrut, dar moartea ei, survenită înaintea înc*eierii divorţului, ar fi însemnat că !aleria se întorcea la mine iar Gai îşi ima!ina că în acest caz ar fi rămas fără slu-bă.  ? %in cauza relaţiei lui cu soţia soţia dumneavoastră) Bic*ard scutură din cap.  ? ;entru că este o pisică maidaneză. %etectivul (Ouino (Ouino spuse0  ? %omnule @ort*, scuzaţi"mă că vă întreb, dar un bărbat ca dumneavoastră cum aţi suportaţi să ştiţi că soţia dumneavoastră avea asemenea le!ături) >c*ii lui Bic*ard rămaseră reci.  ? %upă prima oară, nu mi"a mai păsat câtuşi câtuşi de puţin.  ? %ar ați rămas căsătorit cu ea.  ? %epusesem un -urământ în faţa altarului. altarului. 9ar el luase în serios aceste -urăminte. (r fi rămas căsătorit cu ea, încercân ândd să !ăsească partea bună a unei situaţii  proaste, dacă ea nu ar fi făcut avortul acela. > luase la bine şi la rău, dar 3răul4 nu implica şi avortarea unui copil. 8l sună pe Favin, care le trimise raportul complet al detectivului particular, pe faAul secţiei de poliţie. Favin se oferi să vină acolo în cazul în care Bic*ard ar fi avut nevoie de

 protecţie le!ală, dar Bic*ard îi spuse că nu avea nevoie. C*iar  înainte de a se deconecta, noaptea trecută, intro dusese o ofertă elec electr troonică nică pen entr truu brok broker eruul lui, ui, fol folosin osindu du"ş "şii nu num măru ărul de  paşaport drept cod, iar providerul lui putea şi el să verifice timpul cât a fost on"line, deci avea acoperire în cazul în care detectivii ar mai fi avut vreun dubiu. #u avea nici motivul şi nici oportunitatea şi cooperase cu ei cât s"a putut de mult. Când se uită din nou ia ceas, limbile trecuseră de şapte şi  -umătate. Era obosit şi înfometat, pentru că le refuzase oferta de fursecuri vec*i sau uscăţele cu unt de ara*ide, de la automat. %etectivii arătau mai obosiţi decât se simţea el, dar  continuau cu încăpăţânare. 2e aprecia persistenţa, dar nevoia de a se convin!e că Sweene era bine devenea tot mai  puternică, minut de minut. 8şi stăpânise toată ziua emoţiile, până când se simţi ca o oală sub presiune, cu valva în poziţia înc*is. &ciderea Candrei îi stârnise un cazan cu emoţii7 mai întâi, şocul provocat de moartea ei violentă. &rmase apoi furia rece, atât de puternică încât o putea simţi a!itându"se în el, cerându"i să acţioneze. El fusese obişnuit cu violenţa, dar misiunile lui militare fuseseră înd ndre rept ptat atee împo împotr triv ivaa alt altor !rup !rupur urii milit litare are sau teror eroriiste, ste, oameni care semnaseră ştiind care erau riscurile şi care era înarmaţi şi !ata să"l ucidă ei, dacă ar fi putut. Candra nu fusese un combatant, era neînarmată, neantrenată, inconştientă de ce o aştepta. 9ncorectitudinea atacului îl revolta.  #u îl deran-a faptul că i se puneau întrebări. %ar îl deran-a cumplit faptul că nu putea să o vadă pe Sweene, sau măcar să ia le!ătura cu ea. (le!erea fusese a lui, în dorinţa de a o  prote-a de acest infern al suspiciunilor şi întrebărilor, dar asta nu însemna că era mai puţin furios că trebuise să facă această

ale!ere. %acă detectivii i"ar vedea tabloul, ar putea"o aresta, ori el ar face orice ca să evite acest lucru. ;entru că era tot mai disperat să o vadă, se înc*ise şi mai mult în el. %acă îşi trăda cât de puţin sentimentele, le"ar fi alimentat din nou suspiciunile, prelun!indu"şi inutil şederea aici. 8n sfârşit, puţin după ora opt, detectivul (Ouino se întinse obosit şi spuse0  ? #e"aţi a-utat foarte mult, domnule @ort*. +ă mulţumesc  pentru răbdare. /a-oritatea oamenilor se enervează, dar a fost necesar să vă punem câteva întrebări.  ? tiu. (m înţeles. #u mai sunt suspect) suspect)  ? (bsolut tot ce ne"aţi spus s"a verificat. Serverul internetului dumneavoastră a verificat timpii cât aţi fost on" line azi"noapte, în perioada critică $ şi vă mulţumim că le"aţi acordat permisiunea să ne ofere aceste informaţii, fără să trebuiască să recur!em la formalităţi oficiale. Ceea ce ne"a scutit mult timp.  ? Candra nu a meritat ce i s"a întâmplat. 9ndiferent care au fost diferendele între noi, nu a meritat asta. Spunând acestea, Bic*ard se ridică şi îşi întinse muşc*ii obosiţi.  ? %acă mai aveţi întrebări, mă mă !ăsiţi acasă.  ? > să"i spun unei patrule să vă conducă acasă. Se oferi detectivul Bitenour. Bitenour.  ? /ulţumesc, dar nu este nevoie. > să iau iau un taAi. Să"l c*eme pe Edward să"l ia, însemna pierdere de timp7 la vremea când a-un!ea Edward aici, el putea fi de-a acasă. 9eşind din secţie, se duse la colţul străzii, dar aici traficul  părea să fie foarte rar. rar. %ouă blocuri mai departe era o stradă mai circulată, aşa încât îşi continuă drumul. 'ensiunea din el

devenea tot mai intensă. 8n mai puţin de treizeci de minute va fi acasă. +a vorbi cu Sweene. Se !ândi să se oprească direct la ea, dar prudenţa îl opri. >rice contact direct cu ea va atra!e asupra ei o nedorită atenţie. >ricum detectivii vor afla de ea,  până la urmă $ în funcţie de cui i"ar fi spus Candra că o văzuse cu el $ dar orice minut de întârziere era important. ;oate că la noapte îl va picta pe uci!aş şi atunci va avea o direcţie spre care să"i orienteze pe poliţişti. Simţea nevoia unui duş, după care să se ducă la ;iaza, să se vadă cu Lelene şi cu C*arles. Bespectul şi bunele maniere îl obli!au să facă asta, deşi nu prea credea că mai avea în el vreun rest de bune maniere. Era obosit iar contactul cu ei va fi stân-enitor, din cauza divorţului. Când -eleai moartea cuiva, îţi venea să te descătuşezi, încercând să"ţi uşurezi durerea, dând vina pe ceva sau pe cineva, iar el şi"o putea uşor ima!ina pe Lelene acuzându"l printre lacrimi că dacă fata ei ar fi locuit în continuare cu el, nu ar mai fi murit, pentru că nu s"ar mai fi întors sin!ură acasă. >ri el nu avea răbdarea, acum, să suporte aşa ceva. > să"i sune mai bine după ce va fi vorbit cu Sweene şi atunci le va spune că mâine la prima oră va fi la ei. %ar pe primul loc era Sweene. ;ână când nu va şti că era  bine, nu se putea !ândi la nimic altceva.  ? 'icălosul, 'icălosul, spuse detectivul (Ou (Ouino ino înc*izând obosit un dosar şi lăsându"se pe spate, în scaun. %e fapt, dintre ei doi el era cel mai nerăbdător, mai dur, dar cum aspectul lui îi făcea  pe oameni să aibă încredere în el, îi rămânea lui Bitenour să  -oace de obicei rolul durului.  ? #ouă din zece, într"un divorţ, soţul este cel care"şi ucide nevasta. ;ărea totul perfect şi ce avem în sc*imb)

 ? &n ra*at, asta avem, spuse Bitenour, începând să enum en umer eree pu punc ncte tele le pe de de!e !ete te.. tia tiauu am amân ândo doii pu punc ncte tele le,, da dar  r   poate că le va fi de folos să le enumere cu voce tare.  ? @o @ort* este cel care a dorit divorţul. (re (re un contract  prenupţial care"i prote-ează averea, deci nu are de ce să se în!ri-oreze pentru asta. Ea i"a făcut zile fripte cu parta-ul, dar  astăzi avea întâlnire cu avocaţii ca să semneze *ârtiile, deci şi asta a picat. El se afla azi"noapte la computer, la ora aproAimativă a întoarcerii ei acasă, iar momentul decesului, estimat de medicul le!ist, ar fi cam tot pe acolo. tii care este  primul lucru pe care"l face o femeie când intră pe uşă) îşi aruncă din picioare pantofii cu tocuri. %ar doamna @ort* a rămas încălţată.  ? (i dat vreodată de un tip atât de calm, calm, de tare) (Ouino îşi frecă oc*ii. ;rimise telefonul anunţând crima @ort* cu puţin înainte de şapte dimineaţa şi de atunci lucrase nonstop.  ? #imic nu l"a atins. i ne"a arătat numai ce a vrut el să vedem.  ? Hoe, Hoe, nu el a făcut"o, spuse Bitenour. Bitenour.  ? Scena arăta al naibii de urât. Ca şi cum ar fi surprins un *oţ, dar de fapt  ? %ar de fapt arată ca şi cum cineva a vrut să arate aşa.  ? %a. 2ocul nu a fost răvăşit cine ştie ce. i z!ârieturile alea de pe încuietoare. (rată ca şi cum ar fi fost făcute intenţionat. (l naibii de si!ur că nu au nicio le!ătură cu spar!erea broaştei.  ? 8ncă un punct în favoarea domnului @ort*, spuse Bitenour. #u mă înţele!e !reşit7 nu su!erez că ar fi ceva ce ar  fi putut face el. %ar domnul @ort* mi"a părut !enul de om

care dacă ar fi vrut ca scena să pară o spar!ere, atunci ar fi arătat într"adevăr ca o nenorocită de spar!ere.  ? %a, înţele!. %ar cine a făcut"o, a fost al naibii de înfuriat  pe ea. &n spăr!ător spăr!ător nu ar fi *ăcuit"o în *alul ăsta. Spunând asta, (Ouino (Ouino îşi trase în faţă un raport preliminar.  ? ( în-un!*iat"o de trei ori în spate, ceea ce înseamnă că ea fu!ea de el. Băni de apărare pe braţ7 încerca să se lupte cu el. (poi, când a căzut la pământ, tipul a continuat să o *ăcuiască.  ? #icio urmă de asalt seAual. C*iloţii erau la locul lor7 raportul preliminar nu indică urme de spermă. ;rietenii ei spun că a plecat de la petrecere neobişnuit de devreme, deci timin!" ul nu putea fi plănuit. ( plecat sin!ură. Bitenour căscă, uitându"se în notiţele lui, cu oc*i înroşiţi.  ? Cuţitul făcea parte dintr"un set din bucătărie şi a fost lăsat la locul crimei. 6ără amprente. (vem nenumărate urme  pe butonul de la uşă, o parte, de la de!etul mare al doamnei @ort* şi foarte multe cu amprentele mena-erei.  ? #u pare nici să fi fost un amant respins. (petitul ei era mare. (u (u eAistat mulţi bărbaţi, dar niciunul în mod special.  ? %ar poate că unul dintre ei a vrut să fie special. tii  povestea cu stru!urii acri. %acă nu"i pot avea eu, bla, bla, bla. EAistă cineva de pe lista aia cu care obişnuia să se vadă re!ulat, apoi a încetat să se mai vadă) Bitenour mâz!ălea în carneţel. Ca toţi detectivii, el şi Hoe  -ucau tenis între ei cu ideile. (cest du"te vino declanşa uneori o nouă abordare.  ? #imeni, atât de recent, spuse (Ouino. ;rezenţa pe listă a Senatorului /c/ilian este interesantă, dar cum probabil nu ar  fi vrut ca nevastă"sa să ştie ceva, nu cred că ar fi ucis ca să  păstreze secretul.

 ? Ca să nu mai vorbim că el *abar n"are de eAistenţa listei ăsteia.  ? Ca să nu mai vorbim. Cei de la (si!urări (si!urări ne"au trimis lista cu bi-uteriile asi!urate de ea, ca să putem vedea ce lipseşte)  ? #u încă. #e"o faAează mâine dimineaţă. dimineaţă.  ? Laide să recapitulăm.  ? (m mai recapitulat de două ori de-a, de-a, Hoe.  ? 1inedispune"mă. (Ouino se lăsă pe spate şi îşi duse mâinile la ceafă.  ? 'ipul 'ipul intră în casă prin efracţie. 1i-uteriile sunt de-a la el. ;oate se !ândeşte să ia televizorul şi instalaţia stereo, dar este sin!ur, aşa că mă îndoiesc. Este în bucătărie, căutând în fri fri!ide !iderr. /ulţ ulţi oa oam men enii îşi îşi ascu ascund nd lucr lucrur uriile în fri! fri!iide dere re şi con!elatoare7 ei cred că este un loc ori!inal, aşa încât, fireşte, un *oţ bun caută întotdeauna acolo. Bitenour preluă firul.  ? Ea intră, îl surprinde, el se panic*ează. %ar bi-uteriile sunt de-a la el şi este mai puternic decât ea7 o poate şter!e când vrea el. #u are de ce să o ucidă, decât dacă ea îl cunoaşte.  ? Cum ar fi o cunoştinţă care încearcă să facă rost de bani  pentru dro!uri) (sta ar putea ţine, dacă nu ar eAista *ăcuiala aia eAtra. 'icălosului i"a plăcut s"o facă. Ceea ce mă aduce înapoi la scenariu. Crima a fost deliberată, cred eu şi restul a fost doar înscenare. #u cred că a fost un spăr!ător. spăr!ător.  ? i atunci înseamnă că tipii de pe listă listă sunt variantele. Bitenour se uită din nou pe listă.  ? 9isuse, doamna noastră n"a !lumit deloc. ;roblema este, cred eu, că niciunul dintre numele astea nu se află pe lista

sistemului de pază al clădirii.  ? Ce, tu crezi că un tip care plănuieşte o crimă o să se semneze în re!istrul pazei cu numele adevărat)  ? i atunci cum a intrat) Cinea trebuie să"i fi confirmat sosirea, altfel nu i"ar fi dat nimeni drumul înăuntru. i atunci ar fi trebuit să"şi dea numele adevărat.  ? Sau cineva din clădire a lucrat cu el. Se uitară preocupaţi unul la altul. 9ntrau într"un teritoriu  periculos, cu o teorie a conspiraţiei şi ei ştiau asta. Crima fusese mult prea personală. (şa că se opriră la eni!ma modului în care a intrat uci!aşul într"un bloc de luA, cu pază douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. Continuară să se uite unul la celălalt. Bitenour ridică din sprâncene.  ? #e trebuie lista cu c*iriaşii c*iriaşii recenţi.  ? %a, al naibii ce ne trebuie.  ? ;oate că numele nu este corect, dar noi vom căuta un  bărbat sin!ur şi dacă vom avea pozele tuturor tipilor de pe lista amanţilor ei, eAistă şansa ca paznicii să îl poată recunoaşte pe unul dintre ei, printre noii c*iriaşi. %intr"o dată ener!izaţi, puseră mâna pe telefoane. >ra târzie lucra împotriva lor, totuşi. #u se afla nimeni în biroul  blocului, care să le dea lista noilor c*iriaşi. >bţinerea foto!rafiilor celor de pe listă le va lua şi ea timp7 foto!rafiile celor care aveau permise de conducere puteau fi obţinute de la Serviciul Circulaţie, dar mulţi dintre cei care locuiau în oraş nu conduceau maşina, din cauza traficului obositor. /ai eAista şi posibilitatea ca tipul să fi locuit dincolo de râu, în #ew Herse, sau în Connecticut. (mândouă aveau le!ături perfecte cu oraşul.  ? 9isuse, mormăi (Ouino uitându"se pe lista amanţilor 

doamnei @ort*. C*estia asta ne poate ţine ocupaţi tot restul anului. (i numărat câţi tipi sunt aici) 6emeia asta trebuie să fi avut creier de muscă, cu S9%( şi cu atâtea altele. &ită"te aici. (m numărat douăzeci şi trei de tipi noi, doar în ultimul an7 apoi mai sunt şi toţi cei vec*i. Se culca cu câte unul cel puţin de două ori pe săptămână, în medie.  ? +i +iaţa mea seAuală ar trebui să fie atât de activă, spuse Bitenour posomorât.  ? 'e"ar 'e"ar ucide stresul. (*, la naiba, în seara asta n"o să mai aflăm nimic. Eu unul plec acasă. ;e mâine, spuse (Ouino ridicându"se şi întinzându"se.  ? Cea mai bună idee pe care ai avut"o astăzi. &rmându"i eAemplul, Bitenour îşi luă *aina.  ? #u ne oprim şi noi undeva, la o bere) bere)  ? #e, du"te tu. Eu sunt terminat. terminat. (mândoi erau divorţaţi şi sin!urul lucru care"i aştepta acasă erau rufele murdare. 1erile sunau tentant. %ar ceva îl rodea pe (Ouino, deşi nu"şi dădea seama ce anume. Ceva în le!ătură cu Bic*ard @ort*. #u că l"ar fi bănuit că el era criminalul7 omul nu avea motiv şi nu avusese nici oportunitatea. %ar era prea controlat7 nu se foise, nu făcuse niciun !est cât de mic, nu se enervase, nicio emoţie vizibilă când identificase trupul soţiei lui $ mă ro!, în"curând"fosta"lui"soţie $ şi având în vedere avortul şi toţi ceilalţi bărbaţi, putea înţele!e de ce @ort* nu dădea o ceapă de!erată pe ea. Nimic. #iciun semn că ar avea măcar un nerv în corpul lui. 6usese răbdător şi dispus să"i a-ute, dându"le acces la internetul lui, pentru ca ei să poată obţine informaţiile mult mai repede decât prin canalele le!ale. (Ouino ştia că nu avea motive să fie bănuitor şi nu era, nu c*iar, era doar sen enttimentul acela ineAplicabil că @ort*

ascundea ceva, că eAista un capăt liber care trebuia securizat. 8şi luă ne!li-ent la revedere de la Bitenour, apoi îşi strecură carcasa în spatele volanului sedanului de un maroniu indescriptibil, dat lui spre folosinţă. %intr"un impuls, decise să se ducă acasă la Bic*ard @ort*, doar ca să vadă ce ar putea !ăsi. 2a naiba, ar putea c*iar parca şi urmări o vreme locul. ;uţină curiozitate nu strica niciodată unui detectiv. detectiv.  Bic*ard îi dădu taAimetristului douăzeci de dolari şi nu aşteptă restul, repezindu"se afară din taAi şi luând"o în sus pe scăr cări. Cân ândd reno renovvase ase pa part rter eruul vil vilei ca să"l să"l tran transsform formee în  birouri, adău!ase o intrare separată pentru an!a-aţii lui, sub scările care duceau sus, spre partea principală a casei. #ivelul la care se afla biroul era la demisol, cu ferestrele la nivelul străzii, prote-ate cu bare de oţel. 9ntră în *ol, un pătrat de unsprezece pe unsprezece, pavat cu dale de ardezie din import. Covorul din mi-loc era un covor turcesc, vec*i de două sute de ani, țesut atât atât de des încât încât nu se lăsă lăsă sub apăsarea apăsarea paşilor paşilor lui, lui, când îl traversă. +erifică robotul din livin!, pentru mesa-e. Erau unsprezece şi le ascultă !răbit, trecând repede mai departe după ce recunoştea vocea. Sweene nu se afla printre acestea, îi formă numărul şi ascultă ţârâiturile, numărându"le în cap. 2a cea de a şasea răspunse robotul. +ocea ei recită numărul7 apoi termină cu un scurt 32ăsaţi un mesa-.4 în mod normal s"ar fi amuzat. %ar acum îi era rău de în!ri-orare. 2a naiba, pe unde era) Sweene nu intenţionase să se plimbe atât de mult. Episodul

sever din dimineaţa dimineaţa asta îi lăsase lăsase o stare de ameţeală, ameţeală, de parcă ar fi fost dro!ată, c*iar şi după ce se trezise din somnul de moarte, de trei ore. Se plimbase prin apartament ore în şir, nu că ar fi aşteptat ca Bic*ard să o sune, dar dacă) ;robabil că avea să fie mult prea ocupat cu aran-amentele, aşa încât nu se aştepta să o sune mai devreme de două zile, cel puţin. ;e la asfinţit totuşi, începu să simtă că nu mai putea sta în casă niciun minut în plus. ;rocesele !ândirii ei erau lente şi stân!ace, ca şi cum ar fi fost dro!ată şi credea că puţin aer   proaspăt o va a-uta să"şi limpezească mintea. #eavând încredere în doamna vorbăreaţă care spusese că afară era o temperatură plăcută de aproape optsprezece !rade, îşi puse pe ea o *aină din denim şi ieşi în stradă.  #u avea în minte nicio destinaţie. /er!ea, doar. doar. 2ocuia la mar!inea cartierului 2ower East Side şi zona era plină de culoare, mai ales de varietate umană. C*iriile relativ mici atră atră!e !eau au arti artişt ştii şi stud studen enţi ţi cu miil miile. e. (ctor ctorii ii şi muz uzic icie ieni niii !ravitau mai ales în Freenwic* +illa!e, dar o parte din cei ce nu"şi !ăseau nimic aici, sfârşeau în 2ower East End. C*ipurile erau fascinante, tineri şi bătrâni. &n cuplu tânăr ieşise la  plimbare, împin!ând un cărucior cu un copilaş în el, mândria şi mulţumirea citindu"li"se pe feţe. 8ntrezări feţişoara ca o floare a bebeluşului şi mânuţele lui minuscule, împreunate la mar!inea păturicii şi simţi o nevoie aproape dureroasă de a atin!e puful care"i acoperea căpşorul. &n adolescent scosese la plimbare o încurcătură de câini de toate mărimile, de la un ciobănesc en!lezesc care se uita c*iorâş prin claia lui de păr, la un teckel care aler!a de două ori mai mult, ca să ţină pasul cu ei. &n zâmbet mare lumina faţa băiatului care era efectiv târât de"a lun!ul trotuarului0 era

 pe patine cu rotile. 9ar câinii păreau fericiţi să fie de a-utor. a-utor. 'reptat, vecinătatea începu să se sc*imbe. Sweene se uita la mărfurile eApuse în vitrine, se opri la o mică patiserie pentru un buşeu cu scorţişoară şi multă în!*eţată deasupra, apoi o cafea, ca să spele totul şi o porni apoi mai departe, cu mâinile în buzunare, cu briza uşoară flirtând cu buclele ei. 8ncerca să nu se !ândească la Candra. 8n mod deliberat nu  permitea ima!inii din pânza ei să i se formeze în minte. %e fapt aproape că nu se !ândea la nimic, continua doar să mear!ă. i totuşi nu rămase surprinsă când se uită în -ur şi recunoscu vilele luAoase şi clădirile înalte, cu apartamente, din &pper  East Side. /ersese pe -os cel puţin două mile, poate mai mult7 nu ştia câte blocuri constituiau o milă. Bic*ard locuia aici, într"o vilă dincolo de ;ark (venue. Candra locuise şi ea undeva tot pe aici7 Gai îi spusese odată că noul apartament al Candrei era în zona asta7 nu"şi amintea în ce bloc. Swee Sweene ne nu urm urmăris ărisee ştir ştiril ile, e, do doar ar vrem vremea ea.. tir tiril ilee loca locale le vorbeau probabil numai despre crimă7 asemenea lucruri nu se  petrec în fiecare zi în blocurile cu apartamente de luA şi cum Candra era foarte cunoscută în societate, moartea ei violentă devenea cu atât mai mult un subiect favorit. Sweene nu dorise să vadă sau să audă comentariile speculative. Sin!urul lucru pe care"l vroia ea era să"l vadă pe Bic*ard. 8naintă pe stradă şi se opri câteva momente să se uite în sus la vilă. 6usese o dată aici, în urmă cu trei sau patru ani când, aflată aflată în oraş, fusese invitată invitată de Candra la o petrecere care era de-a în plină desfăşurare. Sweene stătuse eAact atât cât să  pretindă că soarbe puţină şampanie, să o salute pe Candra şi apoi s"o ştear!ă.

;rin fereastra cu ventilator de deasupra uşii se vedea lumină. Se uită îndelun! la fereastră, întrebându"se dacă el era acasă sau dacă lumina era aprinsă ca să"i facă pe oameni să creadă că era cineva înăuntru. Ce idee proastă. %acă ei era acasă, precis mai erau şi alţi oameni cu el. ;rieteni veniţi să"i prezinte condoleanţe $ sau  poate nu, având în vedere circumstanţele. %ar în mod clar vor  încerca să afle detalii odioase, bârfe fierbinţi pe care să le  poată împărtăşi cu alţi prieteni, a doua zi, la o cafea.  #u trebuia să intre. %oar să sune la uşă, să"i spună să"i spună o prostie, cum ar fi că tocmai se !ândise la el, sau să"i  prezinte re!retele ei, ceva de !enul acesta. ;oate că el avea  personal de serviciu şi nu desc*idea c*iar el uşa. 8n acest caz îi va lăsa un mesa-. El o să ştie că trecuse pe aici, iar asta era ce conta, de fapt. &rcă treptele şi apăsă butonul soneriei, apoi îşi vârî mâinile înapoi în buzunare, stând cu capul aplecat, cu briza serii răvăşindu"i părul în timp ce aştepta să se desc*idă uşa. Care se desc*ise atât de brusc încât ea sări în loc, speriată. %easupra ei, Bic*ard se *olba la ea.  ? &nde dracului ai fost) urlă el. Sweene clipi.  ? /"am plimbat.  ? 'e"ai 'e"ai plimbat) plimbat) repetă el. %e la tine, de la apartament) apartament)  ? %a. (m vrut doar să fac câţiva paşi şi am a-uns aici. Se uita în -os la ea cu faţa împietrită, dar cu oc*ii ne!ri strălucind de o emoţie indescifrabilă.  ? 9ntră, spuse el dându"se înapoi ca ea să poată trece pe lân!ă el şi, după o uşoară ezitare, Sweene se supuse.

 8n maşina lui, treizeci de metri mai -os, detectivul (Ouino ridică din sprâncene şi notă în carneţel ora sosirii femeii. 6ără niciun motiv special, doar din pură curiozitate de poliţist.  #u se atinseseră, dar se simţea că între ei eAista o le!ătură indefinisabilă. %eci @ort* avea o dulcică7 nu eAista nicio le!e împotriva acestui lucru. %e fapt, după o separare de un an, omul ăsta ar fi trebuit să fie un sfânt ca să nu aibă şi el o  prietenă. Ceea ce"l intri!a pe (Ouino era de ce nu pomenise niciodată numele unei alte femei, în timpul intero!atoriului. @ort* era un om discret $ (Ouino înţelesese asta $ dar totuşi le spusese despre avortul soţiei lui. ( avea o prietenă era ceva cu mult mai puţin delicat decât a oferi o asemenea informaţie. %e fapt, le!ătura lui cu o altă femeie ar fi fost un alt punct în favoarea lui, făcându"l şi mai indiferent la aventurile soţiei. %ar @ort* nu pomenise nimic despre prietena lui şi (Ouino !ăsea asta interesant.

%&PT"L'L (&PTE)P!E+E%E Lolul era pavat cu dale de un cenuşiu înc*is, peste care era întins un covor !ros, cu cele mai intense culori pe care le văzu vă zusse Swee Sweenne vreo vreoda dattă. S"ar S"ar fi op opri ritt aici aici,, da darr Bic* Bic*ar ardd întinse mâna, invitând"o astfel să îl preceadă şi ea se supuse stân-enită. EApresia lui era împietrită, ca şi cum nu ar fi vrut"o aici, dar era prea politicos ca să i"o spună. Sweene îşi vârî mai adânc adânc mâinile mâinile în buzunare buzunare,, simțindu"se indu"se ca un intrus. intrus. 'ot ca un intrus se simţise şi data trecută când mai fusese

aici. Si!ur, atunci se aflase sub stresul socializării $ relative $  dar nici acum nu se simţea mai confortabil. 2uAul o făcea nervoasă. Copil fiind, ea fusese întotdeauna cea care vărsa sucurile pe faţa de masă brodată, unică, sau se mân-ea cu vopsea pe bluza de mătase, sau călca eAact pe o pată de cerneală care se împrăştia pe cel mai scump covor. /ama ei arbora întotdeauna un ton dramatic, spunând că lumea ar fi cu mult mai în si!uranţă dacă ;aris ar fi ţinută într"o cuşcă, după care care îşi cer cerea mii de scuz scuzee pe pent ntrru stân stân!ă !ăci ciaa co copi pillului ului.. > vreme, Sweene c*iar fusese terifiată la !ândul că mama ei o va înc*ide cu adevărat într"o cuşcă. 8şi depăşise această spaimă, dar sincer, ea c*iar era asul accidentelor. Stân!ăcia ei era declanşată, probabil, tocmai de obiectele scumpe. (şa că alese acum să mear!ă prin mi-locul încăperii, ca să evite atin!erea de lampa aceea frumoasă. 2ivin!ul spaţios se afla la dreapta. 9ntră acolo, cu Bic*ard venind tăcut în urma ei. (vea senzaţia va!ă că era mânată. #u trebuia să fie aici7 nu numai că nu se simţea la locul ei aici, dar  în mod cert nu era momentul. 8şi ima!inase prea multe despre relaţia lor, care era mult prea nouă şi neformată, pentru ca ea să"şi ima!ineze ceva. 'otuşi, în ciuda disconfortului, Sweene, ca întotdeauna, era atentă la culori şi observă imediat că încăperea era altfel. Candrei îi plăceau tonurile neutre, discrete7 acum însă totul era mai viu, mai substanţial. i nimic nu arăta mai ieftin decât  piesele înlocuite. Bămase în mi-locul încăperii, sc*imbându"se nervos de pe un picior pe altul.  ? (şează"te, îi spuse Bic*ard.  ? #u pot.

2a naiba, nicio îmbunătăţire în minciunile ei sociale. 8şi auzea parcă tonul atât de evident fals din voce.  ? tiu că n"ar trebui să fiu aici. (cesta este un moment al tău de intimitate şi eu apar aşa  ? Stai -os, spuse Bic*ard din nou, doar că de data asta cuvintele sunaseră ca şi cum ar fi fost mârâite. (lese (lese un -ilţ mare, cu braţe şi se cocoţă cocoţă pe mar!ine mar!ineaa pernei. pernei. ;e măsuţa alăturată se aflau un fel de statuete. 8şi vârî ambele mâini între picioare, ca nu cumva să le lovească, întâmplător. întâmplător.  #u"i plăcea să se simtă stân-enită în prezenţa lui Bic*ard. (casă la ea, sau pe teritoriu neutru, se simţea cât se poate de relaAată, cu el. (ici, pentru prima oară deveni dureros de conştientă de uriaşa prăpastie financiară dintre ei. #u văzuse niciodată la el nici cea mai mică urmă de snobism, deci deosebirea trebuia să eAiste în ea, iar a sfida snobismul era la fel de iraţional ca a fi snob.  ? #u ştiu ce !ândeşti, dar nu"mi nu"mi place eApresia ta. Cel puţin tonul lui era acum ironic, nu mârâit. Bic*ard stătea încă în picioare, uitându"se în -os la ea cu o eApresie de nepătruns.  ? /ă !ândesc că nu aparţin acestui loc. (cesta era adevărul !ol"!oluţ, fie că"i plăcea sau nu, lui Bic*ard. Sweene îşi fiAă privirea pe un aran-ament floral, studiind culorile, ca să se liniştească. Bic*ard ridică din umeri.  ? #ici eu. &imită, îşi ridică privirea spre el.  ? %ar este locul tău.  ? 8n adâncul sufletului meu am rămas acelaşi băiat de la ţară7 nu aici vreau să fiu7 aici locuiesc, doar.

Sweene nu părea dispusă să"şi ia privirile de la el. 8n lumina discretă, mân!âietoare a lămpilor, oc*ii lui întunecaţi erau ne!ri şi nici el nu"şi lua privirile de la ea. Simţi fiorul conştientizării apropierii lor, întotdeauna prezent când era cu el. 8ncercă să uite de el7 nu era momentul.  ? 'o 'oată ziua am fost la poliţie. /i"a fost rău de !ri-ă pentru tine, dar nu te"am putut suna. +ocea lui era -oasă, controlată. Sweene spuse repede0  ? 'e 'e înţele!. #u m"am aşteptat să mă suni. i mă simt  perfect. ;ână la urmă mi"a venit ideea să mă târăsc în cada cu apă fierbinte şi să stau acolo, să mă încălzesc.  ? /ai bine te"aş târî în pat cu mine, de câte ori simţi nevoia să te încălzeşti. Cuvintele se aşternură între ei ca un fir cu viaţă în el. 'resări în ea, şocată şi înţelese. El nu se uita la ea spunându"şi că nu avea ce să caute acolo7 el o privea cu intensitatea unui bărbat care vrea să facă seA. (ici. (cum. Se pomeni dintr"o dată în picioare, împinsă de o tensiune atât de acută încât era aproape dureroasă. 8n ea se luptau nervii şi nevoia. %oar această afirmaţie bruscă a lui o eAcitase, trupul ei pre!ătindu"se pentru el. Sânii o dureau şi fără să se uite în  -os ştiu că sfârcurile i se întăriseră. Simţea între picioare o căldură lic*idă, dureros de plăcută, îşi încleştă muşc* c*ii ii interiori împotriva durerii dar constată că de fapt şi"o intensificase. (cceptase şi savurase forţa atracţiei pentru el. 9ubise acele săruturi sălbatic de frustrante, atin!erea tentantă a pielii lui, amestecul intoAicant al senzaţiei de a fi pe muc*ia pericolului, cu si!uranţa de a se simţi totuşi si!ură în braţele lui. >ricât de

mult şi"ar fi dorit împlinirea de a face efectiv dra!oste cu el, se simţea totodată liniştită de abţinerea lui. #u îi era uşor să i se abandoneze, ori, ceea ce dorea el acum, era tocmai abandonul ei total. Ceea ce o înnebunise atât de mult în teorie, în realitate  părea destul de înfricoşător. înfricoşător.  ? Cred că ar trebui să plec, izbucni ea întorcându"se s"o facă. /âinile lui i se înc*iseră în -urul taliei, prinzând"o înainte de a putea face un pas.  ? Eu cred c"ar trebui să rămâi. > trase tare lân!ă el, coapsă la coapsă, pulpă la pulpă, cuibărindu"şi erecţia dură în moliciunea pântecului ei.  ? #u mă doreşti) murmură el aplecându"şi capul ca să"i sărute tâmpla şi mai -os, adâncitura sensibilă de sub urec*e. 9 se tăie respiraţia. respiraţia. %acă"l dorea) îl dorea mai mult decât îşi dorise vreodată cev eva, a, sau pe cin cineva. %oar că abia acum începea să"şi dea seama cât de mult îl dorea şi asta nu numai în sensul fizic. 'ocmai acest lucru era cel mai înfricoşător, să constate cât de important era el pentru ea, pe plan emoţional. Copil fiind, îşi iubise familia şi dorise cu disperare ca şi ei să o iubească, în sc*imb, dar această dra!oste nu apăruse niciodată şi de atunci nu"şi mai permisese să fie vulnerabilă. %ar era prea târziu acum pentru prudenţă, îşi spuse ea sălbatic. %e-a îl iubea. 'rupul ei se şi topea, lipit de al lui, în căutarea acelei plăceri totale pe care i"o oferise o dată.  #u"i putea acorda permisiunea pe care ca re i"o cerea ce rea el, cel puţin nu în cuvinte. ;anica şi eAcitarea se amestecau într"o !oană intensă care o su!ruma. (şa că îşi duse mâinile în sus, de"a lun!ul pieptului lui, împreunându"le "le pe după !âtu âtul lui, ridicându"se pe vârfuri, ca să"i aciuiască erecţia între pulpele

ei, iar asta era toată permisiunea de care avea el nevoie. 1raţele lui se înc*iseră pe după ea şi !ura i"o acoperi pe a ei, tare şi vorace. 2imba i se mişca adânc în !ură, luând"o pe a ei şi Sweene înţelese cât se abţinuse el până acum. ;ână acum. Sweene avea senzaţia că era strivită şi devorată, doar că ce făcea el nu o durea deloc. Sin!ura durere pe care o simţea, era durerea !olului. Bic*ard îi scoase *aina pe mâini în -os şi"i dădu drumul să cadă. 8şi făcu apoi loc cu mâinile pe sub bluza ei, înc*izându" şi"le pe sânii ei, cu palmele fierbinţi şi aspre pe sfârcurile întărite. 'ot trupul i se arcui sub atin!erea lui şi se auzi scoţând sunete slabe, !âfâite. 'otul se învârtea, scăpând sub control, aler!ând prea repede.  ? Bic*ard, !âfâi ea, un stri!ăt slab, sau o ru!ăminte, nu ştia eAact. Bic*ard îi smulse bluza peste cap şi în clipa următoare zăcea înti ntinsă nsă pe spat spate, e, pe can canap apea eaua ua supr suprad adiimen enssion ionată. ată. ece ece secunde mai târziu era !oală, pantofii şi şosetele duse, -eanşii şi c*iloţii traşi în -os şi aruncaţi. /âinile lui erau pe pulpele ei, desfăcându"i"le. Se uita ameţită la el în!enunc*ind între picioarele ei, cu un !enunc*i pe canapea, cu celălalt picior proptit pe duşumea, tră!ând de înc*izătoarea pantalonilor. 8şi simţea trupul pulsând de aşteptare, sân!ele aler!ându"i fierbinte şi !ros prin vene, ca să se adune în vintrele ei. Bic*ard se întinse peste ea şi Sweene îşi propti mâinile pe pieptul lui, simţindu"i inima  bubuind sub palma dreaptă. >c*ii li se întâlniră, ai ei lar! dessc* de c*iş işii, ai lui am amen eniinţăt nţător or de micşor cşoraţ aţii şi priv riviril irilee li se încleştară şi rămaseră aşa, în timp ce el o pătrundea, împin!ând tare şi adânc.

> invadă panica. Era o durere puternică, ascuţită, ca şi cum ar fi fost din nou vir!ină. 8şi ţinu respiraţia ca să"şi sufoce un stri!ăt, înţepenindu"se sub el. Bic*ard mormăi o în-urătură indinstinctă, retră!ându"se puţin şi refăcându"şi drumul înapoi,  până la prăsele. %urerea a fost doar momentană, reacţia corpului ei la neobişnuita invazie7 cea de a doua împin!ere a lui îi smulse un alt stri!ăt, de data aceasta ascuţit de plăcere.  ? %umnezeule, spuse el cu vocea înăbuşită, cu trupul încremenit şi încordat, ca şi cum o nouă împin!ere i"ar fi zdruncinat autocontrolul şi nu s"ar mai fi putut opri să nu termine. Sweene îşi împreună picioarele pe după talia lui, ridicându"şi pelvisul ca să"l poată primi mai adânc în ea. Bespira repede, întrerupt, !âfâit. 8l simţea atât de !ros şi de dur în ea, încât îşi spuse că nu ar fi suportat ca el să se mai mişte şi totuşi crezu că ar eAploda dacă nu ar face"o. Se simţea fier fierbi bint nte, e, inc ncan ande desscent centă, ă, căld căldur uraa fier fierbâ bând ndu" u"ii în ve vene ne.. 8şi încordă muşc*ii interiori în -urul lui, încercând să"l atra!ă mai adânc. 'rupul lui se fleAă şi cu un sunet !utural se repezi înainte, plon-ând atât de adânc încât ea aproape că ţipă7 apoi Bic*ard rămase încă o dată nemişcat. Ea se arcui în sus, săpând cu un!*iile în muşc*ii de pe pieptul lui.  ? %u"te naibii5 6ă"o odată5 stri!ă stri!ă ea su!rumat. El îi apucă înc*eieturile mâinilor şi i le desprinse de pe  pieptul lui, trântindu"le -os pe pernă şi ancorându"i"le peste capul ei. Se întinse peste ea, transpiraţia lucind pe faţa lui şi în adâncurile întunecate ale oc*ilor lui citi că începea să"şi piardă controlul. i atunci începu să împin!ă puternic în ea, făcând"o să se z!uduie sub impact. Strânsoarea mâinilor lui pe ale ei o arcui

în el, o ridică pentru el. Cu fiecare împin!ere. Căldura şi tensiunea din ea creşteau, vintrele îi pulsau, coapsele i se roteau înainte şi înapoi, luând tot ce îi oferea el. 'ermină repede şi puternic, stri!ând şi !emând, iar el continuă să o călărească fără milă şi tensiunea începu să se reconstruiască în ea, de îndată ce"i încetară spasmele. 'rupul lui mare înţepeni  peste ea, apoi se cutremură, repede, cumplit. 9nima îi bătea atât de tare, încât o putea simţi simţi izbindu"se izbindu"se de cutia ei toracică. 6iecare muşc uşc*i din ea era ca untul, moale şi nea-utorat. Bic*ard rămase întins !reu peste ea, strivind"o în canapea şi ea ar fi putut zăcea acolo fericită, pentru totdeauna. ;lăcerea pe care o simţise cu el înainte, nu se compara cu cea pe care o resimţise făcând cu adevărat dra!oste. Era în culmea fericirii şi totodată epuizată, ca şi cum ar fi putut muta munţii din loc dacă ar fi reuşit să se mişte, dar momentan nu"şi dorea nimic mai mult decât să zacă aşa acolo, cu !reutatea lui Bic*ard  peste ea, simţind tremurul din muşc*ii aceia puternici şi ştiind că ea îi fusese îndea-uns ca el să fie satisfăcut. (sta era, înţelese ea, ce simţeau femeile întotdeauna în asemenea momente, cu bărbatul pe care"l iubeau. Era mai dulce decât îşi ima!inase ea în acele scurte, rare momente în care îşi permitea să se !ândească la ce ar putea pierde cu statutul ei de femeie solitară. Bic*ard îşi înălţă capul. ;ărul lui era ne!ru de sudoare, eApresia trădându"i triumful şi posesiunea şi o satisfacţie cât se poate de masculină.  ? Eşti bine) +ocea lui era -oasă şi !uturală. Sweene în!*iţi, reuşind să spună0  ? /ie"mi spui) Eu n"am prea avut practică.

&n zâmbet scurt îi aprinse faţa.  ? Eu aş spune că eşti al naibii de minunată. minunată. 8i eliberă braţele şi"şi balansă !reutatea într"un cot, cuprinzându"i faţa în mâini şi sărutând"o cu înceată, adâncă deliberare, mimând cu limba micile izbituri dintre picioarele ei, care"l ţineau semi erect şi în ea. Sweene se strânse sub el, ţesuturile ei interioare fiind aproape prea sensibile ca să mai suporte această blândă stimulare. El înţelese şi se retrase din ea atât de blând încât lui Sweene îi veni să plân!ă. El se ridică înapoi în !enunc*i şi"şi rearan-ă pantalonii, apoi se ridică în picioare, se aplecă şi o ridică în braţe. Stătea întinsă în braţele lui ca o ofrandă !oală, a!ăţându"se de umerii lui, în timp ce el o căra afară din livin! şi sus pe scări.  ? Sper că poţi rămâne peste noapte, pentru că eu nici pe departe nu am terminat cu tine, îi şopti el.  ? #u patul Candrei Candrei  ? Ea nu a dormit niciodată în patul ăsta, o asi!ură el, blând dar implacabil. i nici în camera asta. (m renovat"o şi am remobilat"o. i Bic*ard desc*ise cu umărul un set de uşi duble şi traversă traversă cu ea o mare întindere întindere de parc*et scump, lucios, lucios, pe care erau aruncate covoare de culoarea nestematelor, spre un  pat suficient de mare ca să poată dormi în el şase persoane. 8i lăsă picioarele să"i cadă, pentru ca ea să stea acum în picioare, dar continuând să o ţină lipită de laterala lui, în timp ce el se aplecă şi dădu cuverturile în lături. Fenunc*ii îi tremurau.  ? (ş vrea să mă spăl, spuse ea. (vea nevoie de un *alat, sau de un prosop, de orice, ca să se poată acoperi în locurile strate!ice. #iciodată nu se simţise atât de !oală ca acum, sau

mai conştientă de trupul ei. Bic*ard încremeni.  ? 2a naiba5 #u am avut prezervativ, prezervativ, spuse spuse el încetişor. încetişor. Se uitară unul la celălalt şi Sweene deveni acum conştientă de umiditatea dintre picioarele ei. 8şi făcu repede nişte calcule.  ? Cred că suntem si!uri. (u trecut aproape trei săptămâni de la ultimul meu ciclu. (vu un scurt moment de nebunie, o urmă de re!ret că timin!"ul nu fusese mai bun $ sau mai prost. %ar în clipa asta nu putea decide care dintre ele. Bic*ard desc*ise un sertar de la noptieră şi scoase de acolo o cutie cu prezervative, pe care o puse pe masă.  ? (mândoi avem nevoie de un duş. 1aia este acolo. i o întoarse, arătându"i direcţia spre două uşi albe, cu -aluzele. +roia să facă duş împreună cu ea. +roia să facă mai mult decât atât, având în vedere prezervativul din mână. 9nima începu să"i bată cu putere în timp ce se îndrepta spre baie, cu toată demnitatea pe care reuşi să şi"o impună, deşi îşi simţea obra-ii arzându"i. Când a-unseră în baie, el îşi scosese toate *aiine *a nelle de pe el, el, cu eA eAce cepţ pţia ia pan anta tallon onil ilor or şi a bo boAe Aeri rillor, or, lăsându"le aruncate ca pe o potecă, dinspre pat spre baie. Sweene se opri în uşă. 1aia lui era mai mare decât a ei. > cadă pătrată, cu -acuzzi, se afla drept în faţa ei, cu prosoape albe, !roase, stivuite pe poliţa de ceramică alăturată, lân!ă un  bol din cristal plin cu săpunele rotunde, multicolore, în partea dreaptă, o uşă de sticlă se desc*idea spre duşul spaţios. ;e -os era placat cu dale lucioase de un maroniu roz discret, care  părea să strălucească sub luminile puternice. 8n partea stân!ă se afla un spaţiu privat pentru closet, iar la stân!a ei se întindea un cabinet lun!, lun!, cu două lavoare, de un maroniu

 bo!at, lucios. %easupra lavoarelor se arcuiau baterii aurii. 8n faţa duşului şi a căzii erau aruncate carpete moi, !roase.  ? Este de"a dreptul decadent, se pronunţă ea. > mână lar!ă, moale, se plimbă peste curbele fundului ei.  ? /ă bucur că îţi place.  #u doar că îi plăcea baia7 era înnebunită după ea. Culorile erau minunate. &n maron întunecat ar fi fost !roaznic, dar  acest maroniu era atât de adânc şi de bo!at încât îi venea parcă să se afunde în el. (uriul bateriilor părea să arunce pete de aur   pe suprafaţa cabinetului, făcând"o să strălucească. %esc*ise uşa duşului şi se uită înăuntru.  ? @o @ow5 Cabina duşului era de cel puţin zece metri pătraţi, placată în marmură striată cu maroniu şi roz. %e o parte şi de alta a cabinei se afla câte o baterie de duş, astfel poziţionate încât să te limpezească simultan în faţă şi în spate. /âna de pe fundul ei deveni mai insistentă, forţând"o să intre în cabină. Se întoarse şi se trezi în faţa unui bărbat în  pielea !oală. 9 se tăie răsuflarea. 8l văzuse ea de-a aproape dezbrăcat şi şi"l ima!inase ea complet !ol, dar realitatea era cu mult mai frumoasă decât ima!inaţia ei. Bic*ard avea un trup minunat, minunat, dar era ceva mai mult decât atât7 arăta eAact aşa cum trebuie să arate un bărbat, după părerea ei, matur şi muşc*iulos şi interesant. 8ntinse impulsiv mâna şi şi"o înc*ise în -urul penisului lui întărit, auzindu"i doar pe -umătate oftatul de plăcere, concentrându"se în sc*imb asupra felului cum îi tresărea în mână dru!ul !ros.  ? %acă nu eşti atentă, nu o să mai a-un!i să faci duşul ăla, spuse Bic*ard.  ? Este atât de important) important) şopti ea.

 ? Eu încerc să fiu atent şi romantic. romantic. Sweene îşi dădu capul pe spate, ridicând din sprâncene, curioasă.  ? Bomantic) /ă !ândesc la asta de o săptămână întrea!ă, plănuind ce"o să fac. > mână îi rămase pe instrumentul lui. Cealaltă îi mân!âie  pieptul păros. Bespiraţia îi ieşea uşor !âfâit printre buzele întredesc*ise.  ? i mă ro!, ce planuri romantice romantice ţi"ai făcut)  ? %e fapt, nu este decât unul.  ? &nul) i care anume) anume)  ? Să te re!ulez de să"ţi sară capacele, spuse el pe un ton oarecare şi când Sweene se lăsă pe spate scuturată de *o*ote de râs, el îi îndepărtă prudent mâna de pe seAul lui. ;rinzând"o complet nea-utorată, o mână complet în cabină şi dădu drumul la apă. /ai făcuse duş cu o femeie, aici, îşi dădu ea seama7 capetele de duş erau astfel re!late încât să o bată de la talie în -os, ca să nu i se ude prea mult părul. Câteva minute mai târziu, cu mâinile lui alunecoase de săpun plimbându"i"se peste tot pe corpul ei, Sweene recunoscu şi că se pricepea să spele o femeie. (lte câteva minute după aceea, îi demonstra şi că ştia despre despre cum se face seA sub duş. Era repede şi dur şi carnal, carnal, cu ea lipită de peretele de marmură, în timp ce el o re!ula. 'ermină repede, zvârcolindu"se şi mişcându"se în braţele lui. %upă care abia dacă se mai putea ţine pe picioare şi el o spri-ini în timp ce o şter!ea şi se şter!ea cu prosopul. El era încă tare, pentru că nu terminase şi înţelese că a doua oară el o să a-un!ă mult, mult mai lent la or!asm şi că ea se putea

aştepta la o şedinţă de dra!oste lun!ă. #u ştia dacă să se  bucure sau să ceară îndurare. (poi el o cără în pat şi toate !ândurile de a cere îndurare îi dis dispă părrură ură co com mplet plet din din minte. nte. Bic* Bic*ar ardd pe pettrecu recu mult ult timp sărutând"o, din cap până"n picioare. 8i supse sfârcurile până când aproape !emea de plăcere şi frustrare7 de!etul lui eAplora şi mân!âia între picioarele ei. (poi înlocui de!etele cu limba şi ea termină din nou, ţipând sub intensitatea senzaţiilor. > lăsă să se odi*nească puţin, apoi o rosto!oli pe burtă şi o luă  pe la spate. Era atât de tumefiată încât el i se păru imens de mare, abia reuşind să intre în ea7 era acut conştientă de fiecare centimetru al lui, cercetând"o tot mai adânc. 2oviturile lui lente îi frecau trupul de cearşafuri şi de mâna pe care el şi"o vârâse sub ea, aşa încât fiecare mişcare o freca de de!etele lui,  păcătos de ştiutoare. ( patra oară termină odată cu el, după care rămaseră întinşi, lipiţi unul de celălalt, capul ei aciuat pe umărul lui şi mâinile lui lui mân ân!â !âin indu du"i "i lene leneşş fese fesele le,, sâni sânii, i, co coap apse sele le şi piep pieptu tull şi  pulpele, ca şi cum nu s"ar mai fi putut sătura de ea. 8nc*izând oc*ii, ascultă bătăile inimii, ale lui şi ale ei, pe măsură ce deveneau tot mai lente, re!lându"se până când începură să bată la unison, două inimi, un sin!ur ritm.  ? Spune"mi dacă vrei să dormi, şopti el după o vreme, rosto!olindu"se deasupra ei. 8l simţi eAplorând. %ar fără să intre încă şi ea ştiu că nu o va face dacă i"ar spune că era obosită.  ? #u, şopti ea apucându"i spatele în mâini şi ridicându"şi coapsele, pentru ca el să intre câţiva centimetri înnebunitori.  ? 2a noapte să nu mă laşi să dorm. 8i a-unseseră atâtea crime şi picturi şi senzaţia că viaţa ei era

la dispoziţia capriciilor unei puteri nevăzute, neştiute. +roia să"şi înece simţurile în simţurile lui Bic*ard, să se piardă în  pura plăcere fizică. i el făcu întocmai cum i se ceruse. %e vreo două ori a crezut că aţi aţipise, sau poate nu, poate era doar ameţe eţeala ala împlinirii. Bic*ard făcu dra!oste cu ea la nesfârşit şi c*iar  când se odi*neau, ei rămânea în ea. Când deveni prea uscată ca să"l mai poată primi, el folosi folosi un lubrifiant lubrifiant ca să"şi uşureze uşureze drumul în ea. > împin!ea cu putere şi de câteva ori ţipă, de teamă că nu va mai putea suporta, dar de fiecare dată constata că putea şi în noaptea aceasta Bic*ard ţinu fri!ul de parte de ea. Stăteau întinşi unul lân!ă altul, tăcuţi, când cerul începu să se lumineze. Bic*ard îi îndepărtă mân!âietor părul de pe faţă, cu o atin!ere infinit de tandră.  ? +o +orbeşte"mi despre pictură. Sweene se încordă, încercând o clipă să reziste acestei intruziuni urâte în fericirea momentului. (poi oftă, acceptând să se întoarcă la realitate.  ? 2"am terminat c*ipul. Constată că trebuia să în!*ită, ca să poată continua.  ? Când m"am trezit şi am văzut"o, am sunat la !alerie, dar  nu mi"a răspuns nimeni. #u aveam numărul ei, aşa că am sunat la tine $ şi am aflat că am întârziat.  ? #u te acuza. %etectivii apreciază că a fost omorâtă pe la miezul nopţii. Când ai terminat tu tabloul, de-a era prea târziu. Bic*ard îi spusese asta cu un ton !rav, luându"i bărbia în mână şi întorcându"i faţa spre el.  ? Eu Cuvintele îi rămaseră în !ât. tia că el avea dreptate. (vând în vedere ora la care se dusese la culcare şi

timpul timpul cât i"a trebuit ca să termine termine c*ipul, Candra si!ur că era de-a moartă. (rtistul din ea ştia asta. 6emeia însă, omul din ea se simţea ca şi cum ar fi trebuit să facă ceva, orice i"ar fi stat în putere. Simţea tensiunea din el zornăindu"i prin muşc*i şi comunicând cu ea prin mâini.  ? %umnezeule, câte !ri-i mi"am făcut pentru tine, spuse Bic*ard pe un ton de violenţă !âtuită, strân!ând"o s"o strivească, la pieptul lui.  ? Sunt bine. 8i sărută clavicula şi"şi spuse cât de minunat era să se simtă caldă şi în si!uranţă şi atât de atent satisfăcută. %ra!ostea pentru el o umplea, umflându"i parcă inima. 8şi întoarse !ândurile înapoi la subiect.  ? #u o să te mint7 a fost cât se poate de rău, dar m"am descurcat. #u trebuie să"ţi faci !ri-i7 asta dovedeşte că pot face faţă şi sin!ură. >c*ii lui ne!ri scânteiară.  ? #u ar fi trebuit să te descurci sin!ură. Eu trebuia să fiu acolo.  ? #u ai putut. 'u a trebuit să a trebuit să te ocupi de Candra. Fâtul i se strânse din nou.  ? ( fost soţia ta vreme de zece ani. tiu că trebuie să fii tulburat. Bic*ard sco coas asee un sunet aspru din bere!ată şi îi dădu drumul, rosto!olindu"se pe spate, uitându"se în tavan.  ? #u îi -elesc moartea, dacă asta întrebi cumva. #u pot fi atât de ipocrit ipocrit încât să simulez simulez îndurerarea. îndurerarea. ;oate lumea lumea crede că ar trebui, dar nu am de !ând să montez un spectacol pentru ei.

Sweene simţi în el puterea şi mânia frustrantă şi"i oferi aceeaşi alinare pe care i"o oferise şi el, cuprinzându"l în braţe şi mân!âindu"l încet pe faţă, pe piept.  ? Si!ur că nu. #u ar fi cinstit. cinstit. Bic*ard se uită în -os la ea.  ? #u ai lucrat deloc la c*ipul bărbatului) bărbatului) Sweene scutură din cap. 8ncercă să pară indiferentă. %ar  oc*ii ei se umplură de !roază pentru ce avea să urmeze şi ştiu că episodul de ieri dimineaţă încă nu fusese cel mai dur. Era rândul lui să mân!âie.  ? (m vrut să te sun, dar mi"am petrecut toată ziua la  poliţie, şopti el.  ? tiu. tiam că ai de făcut aran-amente aran-amente  ? Ca să nu mai spun că eram primul suspect. suspect. ;upilele i se dilatară.  ? Ce)5 (r fi sărit din pat dacă el nu i"ar fi controlat impulsul trupului, ţinând"o lipită de el.  ? Eram cea c ea mai lo!ică persoană. Când este ucisă o femeie, de obicei soţul sau prietenul au făcut"o. #oi eram în divorţ. 9ar  ei trebuiau să mă eAcludă ca suspect.  ? i te"au eAclus)  ? %a. #u am avut nici motivul şi am putut dovedi că nu m" am mişcat de aici.  ? Cum)  ? Computerul. Eram on"line şi serverul are înre!istraţi timpii. Swee Sweene ne înc* înc*is isee oc oc*i *ii, i, uşur uşurat ată. ă. 8şi 8şi încl înclin inăă pu puţi ţinn capu capul, l, frecându"şi obrazul de pieptul lui. Spuse0  ? 'rebuie 'rebuie să plec. tiu că ai un milion de lucruri de făcut astăzi. i nu ar trebui să duc pânza la poliţie)

 ? #u, spuse el cu fermitate. ;romite"mi că nu o să faci asta.  ? %e ce)  ? 'u c*iar îţi ima!inezi că ei te vor crede că ai pictat"o în somn) Scumpo, tu vei deveni suspectul principal, cel puţin o vreme. i nu vreau să treci prin asta7 în plus, dacă se vor  concentra asupra ta, vor pierde timp, când s"ar putea ocupa să" l identifice pe adevăratul uci!aş. Când o să termini tabloul şi vom vedea pe cine ai pictat, atunci o să mă !ândesc la o cale de a"i îndrepta pe poliţişti în direcţia bună. ;romite"mi, spuse el frecându"şi de!etul mare sub bărbia ei.  ? 1ine. ;resupun că toată povestea este cam în ceaţă, la ei, nu)  ? #u mai mult decât orice episod din din ?ona Crepusculară. Crepusculară. âmbetul uşor strâmb de pe faţa ei se lăr!i, deveni mai natural.  ? C*iar atât de rău)  ? C*iar atât de rău. Când o să pictezi c*ipul uci!aşului, atunci o să !ăsesc eu o cale să"i îndrept pe poliţişti în direcţia  bună, dar mai mult decât atât nu te vreau implicată. implicată. (fară, în maşina lui, detectivul (Ouino căscă şi se întinse, luptându"se cu nevoia de a dormi. 'are, tare mult simţea nevoia să se uşureze, tare, tare mult simţea nevoia să bea o cafea. > să fie ca dracuP să să stea toată ziua treaz. (r (r fi trebuit să se ducă acasă, ştia asta. 8n fond, ce naiba conta dacă @ort* avea o !a!icuţă) %ar curiozitatea era marele lui păcat şi vroia să ştie mai multe despre femeia asta. +roia să ştie cine era şi unde locuia şi de ce venise pe -os, aparent neaşteptată, după care stătuse

toată noaptea. ;oate că nu era nimic, dar iarăşi, îşi spuse el, presimţirea lui lucrase şi altădată. (vea de !ând să vadă ce se va întâmpla cu aceasta.

%&PT"L'L "PT)P!E+E%E Bic*ard o trimise acasă cu taAiul. Sweene se pre!ătise să se întoarcă pe -os, de vreme ce nu"şi luase !eanta aseară, când se *otărâse să iasă la plimbare. #u avea în buzunarele de la  -eanşi decât câţiva dolari mototoliţi şi ceva mărunţiş, suficient  pentru autobuz, dacă ar fi obosit de mers pe -os. %ar Bic*ard se uită la ea în timp ce comanda taAiul şi asta a fost. ;lăti şoferul, o sărută şi o a-ută să urce în taAi ca şi cum ar fi fost o re!ină. ( fost plăcut că nu trebuise să se întoarcă acasă pe -os, recunoscu ea intrând în apartam ameent. Fenunc*ii ei erau  periculos de moi şi toţi muşc*ii, slăbiţi. Se !ândi să tra!ă un  pui de somn, dar !roaza o ţinu trează. #u credea că ar putea face faţă unui alt episod de pictat în somn şi fri!ului cumplit care"i urma. #u, nu acum. #u era pre!ătită pentru acest stres, nici fizic şi nici psi*ic. Se !ândi la pictura cu !olul acela mare, unde ar trebui să se afle c*ipul asasinului şi capul începu să o doară, -un!*iuri ascuţite străpun!ându"i tâmplele. #u vroia nici măcar să intre în atelier, să lucreze la o altă pânză, numai să nu vadă scena crimei. #u vroia să se !ândească la Candra moartă rtă sau să"şi ima!ineze !roaza pe care a simţit"o în ultimele ei minute de viaţă. +roia să fie liniştită o vreme, să"şi adune forţele pentru finiş. +roia să se !ândească la Bic*ard, să"şi rememoreze scenele de dra!oste şi incredibila noapte pe

care o petrecuse cu el. +roia să savureze, să se minuneze de miracolul de a"l iubi.  >ubea,  total şi din toată inima ei, când nici prin cap nu"i trecuse că i se va întâmplă vreodată aşa ceva. Se simţise atât de mândră de abilitatea ei de a se concentra în totalitate asupra muncii, convinsă că era imună la tumultul emoţional numit iubire. La5 #u doar că nu era imună7 era, când era vorba de Bic*ard, o cucerire uşoară. /ai mult, abia aştepta ocazia să"i poată demonstra cât de uşoară era. %ar acum avea în faţa ei o zi în care să nu facă nimic, sau aproape nimic. #u avea cura- să se culce şi nici de lucru nu"i venea să se apuce. Era prea obosită să iasă afară, să facă sc*iţe. (sta însemna că nu"i rămânea decât televizorul, lectura şi spălatul rufelor. 8nclină spre lectură, dar spălatul rufelor îi stătea pe conştiinţă. ;romiţându"şi că se va apuca de rufe după o oră de citit, puse la făcut o cafetieră plină şi se instală, în mână cu o carte supradimensionată, despre folosirea vopselelor acrilice. Nârâ ârâitul soneriei o smulse lse brutal din studiul cu cullorilor  strălucitoare. /ormăind în barbă, ştiind că nu putea fi Bic*ard şi deci era ceva enervant, se duse la uşă şi se uită prin vizor. 8n *ol se aflau doi bărbaţi în costume,.  ? Cine este) întrebă ea cu oc*iul pe vizor. vizor.  ? %etectivii (Ouino şi Bitenour, Bitenour, de la %epartamentul de ;olitie din #ew :ork. Băspunsese mătă*ălosul care se afla mai aproape de uşă, folosind fraza întrea!ă şi nu doar iniţialele. Cei doi bărbaţi îşi  prezentară le!itimaţiile în faţa vizorului, ca şi cum ea le"ar fi  putut citi.

 #u aveau cum să ştie despre tabloul ei, de vreme ce numai ea şi Bic*ard ştiau, dar în mod evident, cineva le spusese despre relaţia dintre ea şi Bic*ard. >ftă şi desc*ise uşa. 8n fond, nu"şi făceau decât treaba, verificând toate posibilităţile, dar tot nu se simţea bine.  ? %omnişoara ;aris Sweene) Sweene) întrebă poliţistul mătă*ălos. mătă*ălos. Sprâncenele lui Sweene se încruntară brusc, feroce.  ? %oar Sweene, Sweene, mârâi ea. ;oliţistul păru uşor uimit, dar imediat, înşelătoarea indiferenţă îşi reluă locul.  ? ;utem intra) >mul arăta mai obosit decât se simţea ea, cu cearcăne ne!re sub oc*i şi cu pielea cenuşie. (răta proaspăt bărbierit, părul îi era încă uşor ud, ceea ce însemna că făcuse un duş şi probabil îşi sc*imbase *ainele, dar asta nu"i putea ascunde epuizarea. Celălalt detectiv, detectiv, subţire şi cu părul nisipiu, părea mult mai odi*nit, dar nu şi prietenos.  ? %oriţi o oală cu cafea) întrebă ea în timp ce poliţiştii se aşezau, pentru că tipul mătă*ălos c*iar arăta ca cineva care avea nevoie de multă cafeină.  ? > ceaşcă de cafea, vreau să spun. %etectivul %etectivul cu părul nisipiu arboră eApresia eApresia aceea împietrită, împietrită, cu privirea sălbatică, a cuiva care încerca să nu râdă. %etectivul (Ouino (Ouino îi aruncă o privire urâtă.  ? +" +"aş rămâne recunoscător. recunoscător. Cu za*ăr şi smântână. /ult, din amândouă.  ? 2a fel şi mie, spuse detectivul Bitenour. Bitenour. 8şi turnă din nou în ceaşca ei şi le pre!ăti şi lor două, punând suficient za*ăr ca să trimită un copil să sară !arduri timp de zece ore şi destulă smântână să le crească colesterolul cu

câteva puncte. ;robabil că beau toată ziua cafea atât de proastă încât trebuiau să"i acopere !ustul. ;use ceştile pe o tăviţă şi traversă camera, punând tăviţa pe măsuţa de cafea. Spunându"şi că nu avea motive să fie nervoasă, se aşeză şi"şi luă ceaşca. Care era procedura la un inter ntero! o!at ator oriiu) >ar >are ea era era cea cea care care trebu rebuiia să"i ă"i invi invitte să înceapă) 8ncepu, fără a-utorul ei, poliţistul mătă*ălos, după o remarcabilă sorbitură de cafea.  ? %omnişoară Sweene, Sweene, îl cunoaşteţi pe Bic*ard @o @ort*) Sweene îi aruncă o privire neîncrezătoare.  ? %a, si!ur că îl cunosc, altfel nu aţi fi aici. aici. ;oliţistul tuşi.  ? tiţi că soţia lui, cu care se afla în divorţ, a fost omorâtă noaptea trecută. 6usese o afirmaţie, nu o întrebare.  ? %a.  ? > cunoşteaţi şi pe doamna doamna @o @ort*) >c*ii lui Sweene se întunecară.  ? %a, repetă ea încet. > cunosc de ani de zile. 8mi eApuneam lucrările în !aleria ei.  ? (*, sunteţi pictoriţă. pictoriţă.  ? %a.  ? Ca să vezi %umneavoastră l"aţi pictat) întrebă  poliţistul uitându"se la un peisa- mare, mare, de pe perete.  ? #u. Ei nu"i plăcea să"şi atârne lucrările pe pereţi. Când se relaAa, îi plăcea să se uite la ceva făcut de altcineva. >dat >d atăă ep epui uiza zatt !a !am mbitu bitull co conv nver erssaţio aţionnal, al, rev even enii asup asupra ra subiectului.

 ? %oamna @ort* nu era fericită de relaţia dumneavoastră cu domnul @ort*, nu) (dministratorul, îşi spuse Sweene. Scena aceea din *olul clădirii.  ? /i"a spus că nu"i păsa, dar când a venit aici, într"o dimineaţă şi ne"a văzut împreună, s"a enervat. Era încântată de acest eufuism.  ? Când a fost asta) %eci %eci şti ştiau au.. Stătus ătuser erăă de de-a -a de vo vorb rbăă cu ad adm minis nistrat trator orul ul.. ;uneau întrebări ale căror răspunsuri le cunoşteau de-a, să vadă dacă le va spune adevărul.  ? 8n urmă cu câteva zile.  ? %e când aveţi o relaţie cu domnul domnul @o @ort*) Sweene clipi des, mai surprinsă de întrebare decât ar fi fost ma-oritatea oamenilor. oamenilor.  ? #u ştiu. 8n ce zi suntem astăzi) astăzi) Cei doi se uitară scurt unul la altul.  ? Hoi, spuse detectivul Bitenour. Bitenour.  ? (tunci, de o săptămână. (şa cred. (m pierdut şirul zilelor.  ? > săptămână, răsună ca un ecou vocea lui (Ou (Ouino, ino, notând ceva în carneţel.  ? #oaptea trecută aţi rămas acasă la domnul @ort*. Sweene se înroşi. Super. Super. (cum ştiau şi ei cât de uşoară era.  ? %a.  ? &nde aţi fost alaltăieri noapte, domnişoară Sweene) (*, (*, în sfârşit intrau în miezul problem emeei. Sween eene simţi un !*impe de alarmă. 6usese sin!ură aici, fără telefoane, fără martori $ fără alibi.  ? (ici.

 ? Sin!ură)  ? %a.  ? ;oate că aţi ieşit să luaţi puţin aer curat înainte de culcare, ceva de !enul acesta)  ? #u. #u mi"am părăsit apartamentul. apartamentul. Bitenour îşi frecă nasul.  ? (ţi sunat pe cineva, aţi vorbit cu cineva) cineva)  ? #u.  ? (ţi fost vreodată la doamna doamna @o @ort*, la apartament)  ? #u. #u ştiu eAact unde stătea. stătea.  ? (ţi mai avut vreun contact cu doamna @ort* @ort* după scena de acum câteva zile) 6iind atât de supărată, v"a mai sunat după aceea, poate să vă ameninţe, mă ro!, ştiţi cum fac oamenii când e vorba de probleme de inimă) 6razeolo!ia lui era încântătoare. Sweene se amuză o clipă să audă un poliţist vorbind despre 3probleme de inimă.4 (poi se scutură.  ? #u. (tunci a fost ultima oară când am mai văzut"o sau am mai vorbit cu ea.  ? (ţi auzit de cineva care, să spunem aşa, îi purta sâmbetele doamnei @ort*) %oar Bic*ard, dădu ea să spună. Slavă %omnului, el se lămurise de-a cu ei.  ? #u, Candra şi cu mine am fost asociate de afaceri, nu  prietene. %ar o plăceam. ;ână la scena de alaltăieri, nu am văzut"o niciodată altfel decât politicoasă şi prietenoasă cu toată lumea. (mândoi îi zâmbiră. 8nc*izându"şi carneţelul, detectivul (Ouino (Ouino spuse0  ? (stea au fost toate întrebările. +ă mulţumim pentru

timpul acordat, domnişoară Sweene. Sweene.  ? Cu plăcere. 8i conduse la uşă. ;lecând, (Ouino (Ouino se opri şi se întoarse spre ea0 ea 0  ? +ă !ândiţi cumva să plecaţi din oraş, domnişoară Sweene) în cazul în care am mai avea întrebări.  ? #u. #u plec nicăieri. Cum plecară, Sweene luă telefonul să"l sune pe Bic*ard, dar îl puse la loc, renunţând. 2a ce bun să"i facă !ri-i cu asta) %etectivii îşi puseseră întrebările7 atâta tot. Si!ur, nu avea cum să do dove vede deas ască că fapt faptul ul că nu nu"ş "şii pă pără răsi sise se ap apar arta tam men entu tull toat toatăă noaptea, dar nici nu fusese vreodată acasă la Candra, deci nu  puteau eAista probe care să o le!e de crimă. #u avea de ce să" şi facă !ri-i. 8n ciuda celor mai bune intenţii de a sta departe de atelier, după prânz şi după rufe, începu să se !ândească la pictură. 9eri nu o studiase cu adevărat, uitându"se la ea doar atât cât să o recunoască pe Candra. #u vroia să se mai uite la tablou dar  ştia totuşi că trebuia. trebuia. 'rebuia 'rebuia să"l termine. termine. ;oliţişti ;oliţiştiii nu păreau să aibă indicii solide, altfel nu ar fi c*estionat"o7 prin urmare, dacă nu termina tabloul, uci!aşul ar putea rămâne departe de crimă. %ata trecută $ acum două zile) 'rei) ? 2ucrase la pânză trează fiind. %acă ar putea face asta din nou, şocul asupra sistemului ei nu ar mai fi atât de puternic şi fri!ul nu ar mai fi atât de cumplit. #u vroia să mai treacă prin ce trecuse ieri dimineaţă, deşi acum ştia că putea depăşi şi sin!ură criza. 'otuşi, când intră în atelier nu se putu convin!e să se ducă direct la pânză. Se plimbă de colo, colo, uitându"se la celelalte  picturi în lucru, la altele terminate, amintindu"şi ce anume

fusese dificil sau fascinant, la fiecare. ;entru ea, a se uita la lucrările ei era ceea ce pentru alţi oameni era să se uite la un album cu foto!rafii, retrezindu"şi amintiri din vremuri trecute. 8ntr"un final a-unse şi la pânza neterminată şi încremeni în loc, izbită de forţa puternică a lucrării. 'eroarea Candrei din ultimele ei minute părea să iasă din pânză, ca şi nimicnicia morţi orţii. i. 9ar 9ar în atit atitud udin inea ea bă bărb rbat atul ului ui care care stăt stătea ea în pici picioa oare re deasupra ei se simţea ameninţarea, un fel de satisfacţie, care îţi dădea o stare de !reaţă. Se uită îndelun!, intens, la spaţiul !ol unde ar fi trebuit să se afle c*ipul bărbatului. Soneria de la uşă o făcu să sară în sus, ca o intruziune şocantă. 8şi pierdu concentrarea, senzaţia tot mai intensă de a vedea ceva ce nu se afla acolo. /ormăind, se duse la uşă. +izitatorul ei neaşteptat era Gai, cu braţele pline cu pânze făcute sul. Când Sweene desc*ise uşa, spuse0  ? 1ună. Ni"am adus c*estiile astea. Cei de la înrămări au încercat să le trimită înapoi la !aleria care fireşte, este înc*isă, aşa că m"au sunat pe mine. Candra mi"a spus să ţi le trimit înapoi, dar mi"am zis, ce naiba, de ce ce să nu ţi le aduc c*iar  eu) Cine ştie dacă şi când se va mai desc*ide !aleria) > privea ca şi cum ar fi aşteptat de la ea să"i spună ce  planuri avea Bic*ard cu !aleria, dar cum ea *abar n"avea, ridică doar din umeri.  ? (ici, spuse ea desc*izând drumul drumul spre atelier. atelier.  ? (propo, s"a vândut şi ultima ultima dintre vec*ile tale lucrări.  ? E bine. ;une"le aici, spuse ea făcând loc lân!ă perete,  pentru suluri. Gai făcu ce i se spusese, privind în -ur la celelalte tablouri  pe care le terminase ea.

 ? Lei, sunt c*iar super. super. > să faci o avere7 aşteaptă şi o să vezi.  ? Sper, spuse ea zâmbindu"i.  ? (i o lumină !rozavă, aici. Gai se apropie de ferestrele uriaşe şi se uită afară, -os în stradă. (poi se întoarse şi văzu  pictura. >rice urmă de culoare îi dispăru din obra-i. Se z!âia la tablou cu !ura căscată, cu oc*i şocaţi.  ? %umnezeule, izbucni el.  ? Să nu spui la nimeni. Stân-enită, Sweene se sc*imba de  pe un picior pe celălalt, neputând să"l privească în oc*i.  ? Când ai (i făcut asta într"o zi şi -umătate) -umătate) Sweene se strânse în ea, dar trebuia să iasă cu o eAplicaţie rezonabilă pentru pictură şi nu !ăsea nimic.  ? #u, lucrez la ea de câteva zile.  ? Ce) Cum)  ? Eu /intea i se înceţoşă. 6urioasă pe ea că nu ştia să mintă, spuse0  ? Hur pe %umnezeu, Gai, dacă sufli o vorbă despre asta, îţi smul! fiecare fir de păr din cap.  ? %acă suflu o vorbă) Gai se uită de la ea la pictură şi înapoi, ca şi cum nu"i venea să creadă ce vedea.  ? Sunt un fel de mediu, lansă ea, brusc.  ? &n fel de)  ? (m început să pictez lucruri care încă nu s"au petrecut. Când o să"l termin pe ăsta, o să vedem cine a omorât"o. Sweene se uită la el.  ? 9ar pe tine să nu te prind că spui ceva, cuiva, despre asta. Gai începuse să se îndepărteze cu spatele de ea, spre uşă.

 ? #u, spuse el.  ? Gai, înţele!e"mă. ;oliţia nu trebuie să afle nimic. #u, încă. Gai trase adânc aer în piept.  ? 8nţele!. #u o să le suflu nimic nimic poliţiştilor, poliţiştilor, -ur. -ur. (poi râse, un râs tremurat. i spuse0  ? 'icălosul. 'icălosul. Cine s"ar fi aşteptat la aşa ceva)5

%&PT"L'L #"'*)P!E+E%E  ? Crede"mă, l"am văzut eu.  ? 9mposibil. 'e 'e înşeli. înşeli.  ? Cu aşa ceva nu te înşeli, spuse Gai enervat. enervat.  ? #u eAistă medii7 astea sunt doar vorbe de clacă. 'abloul fusese de-a pictat şi când a auzit despre Candra, i"a pus doar  c*ipul ei, acolo.  ? (tunci eAplică"mi de unde a ştiut Sweene cum era îmbrăcată Candra. %oar am văzut"o pe Candra la petrecere, ţi" aminteşti) tiu cum era îmbrăcată. Sweene i"a pictat roc*ia,  pantofii, bi-uteriile, totul, întocmai. întocmai.  ? Este de necrezut. 'rebuie 'rebuie să fi aflat, într"un într"un fel.  ? Nu eAistă altă posibilitate. #u"mi pasă dacă tu crezi sau nu în eAistenţa eAistenţa mediilor7 mediilor7 pictura eAistă $ pentru pentru că am văzut"o eu. 9ar tu trebuie să decizi ce dracului ai de !ând să faci cu ea.  ? Să fac) Ce e de făcut) Eu nu ştiu ce se petrece. 'u însă,  pe de altă parte, o să"ţi faci datoria civică şi o să spui la poliţie despre această foarte interesantă pictură a lui Sweene, care nu ar fi putut eAista decât dacă ea l"a văzut pe criminal sau dacă a fost c*iar ea acela. 9ar dacă ei îi vor lua tabloul, ea nu"l va mai  putea termina.

 ? #u crezi c rezi că poliţiştii vor fi interesaţi să o lase să termine c*ipul)  ? %e ce ar face"o) Gai avea senzaţia că se izbea cu capul de o stâncă. 8ncepu să enumere pe de!ete.  ? (0 2a început, poliţia va crede că ea a ucis"o, dar din nefericire nu eAistă altă dovadă în afară de tablou, care să o le!e de crimă. 10 Ea le va demonstra cum a pictat pânza şi când o vor crede, îi vor studia fiecare tuşă de pensulă.  ? Ceva ce nu va fi admis ca probă la proces.  ? #u, dar când vor şti încotro să se îndrepte, c*iar crezi că nu vor !ăsi o mică dovadă, un firicel cu care să te le!e ca pe un curcan de Crăciun)  ? #u, nu cred. >rice vor !ăsi va arăta spre altcineva, iar tu ştii asta.  ? i cum rămâne cu nenorocitul ăla de c*ip al tău) spuse Gai printre printre dinţii dinţii încleştaţi. încleştaţi. >dată >dată ce"l vor avea, nu crezi că le va trece prin cap să arate tabloul pazei imobilului) i atunci ce"o să se întâmple) 8n sfârşit, pericolul situaţiei începu să"i devină evident. Se uitară o vreme în tăcere, unul la celălalt.  ? 1ine, pericolul trebuie evitat. %ar eu tot cred că tu trebuie să mer!i la poliţie7 asta va îndepărta de tine orice suspiciune. 9ar ei nu o vor lăsa să termine tabloul care, astfel, nu va mai putea fi considerat o probă împotriva ei, iar poliţia nu îşi va asuma acest risc.  ? i dacă şi"l va asuma)  ? (tunci vom recur!e la plasa noastră de si!uranţă. Cu dovezi fizice puternice şi cu banda aceea ca motiv, crezi că  poliţia va mai crede într"o pictură stranie) Si!ur, el va trebui

să moară şi să lase un bilet de sinuci!aş, prin care să spună de ce a făcut"o. /are păcat. Gai Gai se rela relaAă Aă.. 2o!i 2o!ica ca plan planul ului ui era era reco reconf nfor orta tant ntă. ă. ;ent ;entru ru  prima oară de când văzuse tabloul în apartamentul lui Sweene, simţea că va reuşi totuşi să scape din ace această capcană.  ? i mai eAistă şi pasul cel mai mai evident.  ? Care) întrebă Gai.  ? Cum, care) &ciderea lui Sweene, Sweene, desi!ur. desi!ur.  @nainte să termine tabloul. 'ârziu în aceeaşi după"amiază, Sweene le desc*ise din nou uşa detectivilor (Ouino şi Bitenour. Cum le văzu privirile reci şi c*ipurile impasibile, lui Sweene i se strânse stomacul. tia eAact ce făcuse Gai.  ? 'icălos 'icălos bârfitor, mormăi ea. 9 se adresă detectivul (Ouino. (Ouino.  ? %omnişoară Sweene, Sweene, cu permisiunea dumneavoastră am vrea să ne uităm puţin prin apartament. %acă insistaţi, într" o oră putem obţine mandat de perc*eziţie, dar dacă cooperaţi, totul va mer!e mult mai uşor. /ai uşor pentru el, adică. Ceea ce era probabil foarte important pentru el7 nici el nu părea să fi dormit astăzi. Sweene oftă.  ? ;ictura este în atelier. atelier. +i +i"o aduc acum.  ? %acă nu vă supăraţi, o să vă însoţim, interveni Bitenour  şi amândoi veniră după ea. Era atât de obosită încât nu"i păsa, sau aproape nu"i păsa. 'oată ziua se luptase cu nevoia de a dormi, în speranţa că îşi va petrece şi noaptea aceasta cu Bic*ard, care o va prote-a

într"un fel de ce i se va întâmpla în somn. %ar dacă asta se va întâmpla acasă la el, înseamnă că nu va reuşi să picteze, nu) %e cât câte ori ori însă nsă se !ân ânde deaa să ev evit itee term ermina nare reaa tab ablo loul ului ui,, intervenea conştiinţa, ca şi cum ar fi plănuit să lase un criminal în libertate. 'rebuia să termine pictura. %ar ar fi vrut foarte mult ca Bic*ard să fie cu ea când o va face, să o a-ute să treacă prin coşmarul care va urma. (sta însemna că el trebuia să fie aici. (cum însă, un!e va dormi era o întrebare discutabilă, iar o vreme, probabil că nu va dormi deloc. (sta dacă următorul ei  pat nu va fi la puşcărie.  ? (ici, spuse ea îndreptându"se spre tablou. Cei doi detectivi se plasară discret în spatele ei, de o parte şi de alta, în cazul în care ea ar încerca să facă o prostie, cum ar fi să fu!ă.  #u îi privi, cât timp ei studiară pictura. tia eAact ce vedeau ei şi ce !ândeau ei.  ? %omnişoară Sweene, Sweene, spuse Bitenour pe un ton indiferent, vreţi să ne spuneţi cum aţi ştiut despre detaliile scenei crimei)  ? #u o să mă credeţi, spuse ea nea-utorată.  ? ;uneţi"ne la încercare.  ? #u am ştiut. (m pictatul totul în somn. i Sweene rămase nemişcată, ca un animăluţ cu un lup adulmecând la intrarea vizuinei lui. EApresii traduse prin %a, !esi#ur, fluturară pe c*ipurile lor.  ? (m vrea să veniţi cu noi la secţie. 'abloul acesta va fi luat ca probă (Ouino continuă să vorbească, dar Sweene nu"l mai asculta. 8ncercă să"şi înfrân!ă panica ce ameninţa să o su!rume. Ei nu puteau dovedi că ea o ucisese pe Candra,  pentru că nu o făcuse ea. 8ncercă să se a!aţe de acest !ând.

 ? 2"am pictat în somn, repetă ea cu încăpăţânare. &neori mer! în somn şi când mă trezesc, descopăr că am pictat ceva. Staţi puţin $ mai am un tablou, al unui vânzător de *ot do!s care a fost omorât acum câteva zile. #umele lui este Eli-a* Stokes. EAistă un martor care a văzut un bărbat fu!ind de la locul crimei, deci eu nu puteam avea nicio le!ătură cu uciderea lui. Sweene se repezi în debara şi scoase de acolo pictura, având !ri-ă să nu se uite la c*ipul care purtase întotdeauna cea mai blândă eApresie pe care o pusese vreodată %umnezeu pe faţa cuiva. Bitenour luă pânza şi o eAamină încruntat. Spuse0  ? #u"mi este cunoscut cazul. > să să verificăm.  #u credeau nimic din ce le spunea ea. 8şi dădu seama prea târziu că ar putea fi acuzată şi că ar fi participat la uciderea lui Eli-a* Stokes, dacă nu făcea ceva. 'o 'oată ziua îi fusese minunat de cald, dar acum simţi un fior rece străbătându"i spinarea. 8ncepu automat să"şi frece braţele.  ? (cesta nu este sin!urul lucru ciudat care mi mi se întâmplă. %ar ei nu o mai ascultau, mintea lor înc*izându"se faţă de orice eAplicaţie le"o putea ea da, eAceptând evidenţa0 ea fusese la locurile faptei. ;anica în!*eţă într"o masă rece şi i se fiAă în capul stomacului. 'o 'otuşi, trebuia să continue să încerce.  ? +ă ro!, luaţi"vă !eanta şi pantofii, îi ceru detectivul (Ouino. Ceea ce şi făcu, dar îşi mai luă şi o *aină peste sveter, sub  privirile neîncrezătoare ale detectivilor. detectivilor. 2a amiază fuseseră
doar astfel se putea a-uta. (Ouino îi luă !eanta şi se uită prin ea, apoi i"o dădu înapoi şi o luă de braţ. Sweene le spuse, cât putu ea de calm0  ? (scultaţi"mă, când o să ne urcăm în maşină, fiţi atenţi la semnalele semafoarelor. semafoarelor.  ? 8ntotdeauna suntem, spuse Bitenour ironic, în timp ce o escortau afară din apartament. 'remurând 'remurând ca frunza, Sweene spuse cu voce sacadată0  ? #u, vreau să spun, la ce se întâmplă. #u va trebui să vă opriţi. Când o să vă apropiaţi, semafoarele vor trece pe verde. i veţi !ăsi un loc !ol c*iar în faţa secţiei. (vea senzaţia că spunea prostii, dar nu se putea opri. (Ouino spuse politicos0  ? %acă este aşa, oamenii v"ar plăti o avere numai să mer!eţi cu ei în maşină. > instalară pe banc*eta din spate a sedanului anonim. >bservă că portierele din spate nu aveau clanţe, dar barem nu eAista o plasă de sârmă în faţa ei. ;icturile fură bă!ate în  portba!a-. Se forţă să stea liniştită, impunând o fărâmă de control asupra lumii care se fărâmiţa în -urul ei. Era oare oficial arestată, sau o luaseră doar ca să"i mai pună întrebări)  #u cunoştea procedura, nu ştia ce avea să urmeze. ;oate c"ar  trebui să sune un avocat, îşi spuse, dar pe cine vroia ea să sune era Bic*ard. (vea nevoie de el. El însă fusese de-a c*estionat de poliţişti şi a"l suna, însemna să"l târască din nou în toată  porcăria asta. Semaforul din colţul străzii se făcu verde.  ? (ţi văzut) S"a făcut verde, spuse ea.  ? %a, li se mai întâmplă uneori, spuse (Ouino sarcastic. i

urm următor ătorul ul sem emaf afor or se făcu făcu ve verd rde. e. i urm următor ătorul ul.. Swee Sweene ne rămânea însă tăcută, ne mai subliniind evidenţa. >r să fie ei atenţi şi sin!uri, acum. 8n faţa lor traficul se rărea, maşinile îşi sc*imbau banda de mers ers, virâ virând nd spre pre alt alte stră străzi zi.. i Seda Sedanu null nu trebu rebuiia să"ş să"şii încetinească viteza, păstrându"şi ritmul constant. Când şi cel de al şaptelea semafor se făcu verde, Bitenour se întoarse şi"i aruncă o privire indescifrabilă, dar nici el şi nici (Ouino nu comentară fenomenul. 8n timp ce virară spre secţie, o maşină ieşi din parcare, eAact în faţa clădirii. Sweene avu impresia că (Ouino trăsese o în-urătură urâtă în barbă, dar nu era prea si!ură. Secţia fierbea de lume. +opsea verde scoro-ită, birouri din metal, fişete, stri!ăte şi în-urături şi râsete, bărbaţi şi femei, toţi înarmaţi, în uniforme albastre0 Sweene vedea totul ca  prin ceaţă. Se pomeni repede stând pe un scaun foarte inc ncon onfo fort rtab abiil, într ntr"o căm cămăruţ ăruţăă întun ntunec ecoa oasă să,, cu !â !ând ndur uriile roindu"i prin minte, dar fără nicio idee strălucită care să o scoată din oala asta. 6ri!ul îi înăsprea pielea şi începu să tremure. 8şi puse *aina şi se !*emui în ea. %eci şocul era, aşa cum îi spusese Bic*ard, reacţia trupului ei la ceva tulburător. ;robabil că în momentele în care picta scenele respective era parţial prote-ată de somn, dar când se trezea, reacţia o izbea brusc.  ? %omnişoară Sweene, Sweene, unde vă aflaţi alaltăieri noapte) Bitenour se uita la ea cu oc*i duri, cu tonul rece. Băspunse clănţănind0  ? (casă. 2ucrurile astea ciudate au început să se petreacă acum un an. C*estii mărunte. 2uminile semafoarelor, locurile din parcări, lucruri dintr"astea. (şa cum aţi spus, semafoarele

mai trec uneori şi pe verde. i ocazional, fiecare mai prinde câte un verde. i plantele mele, care au început să înflorească în afara sezonului. +ocea lui Bitenour deveni la fel de dură ca şi privirea lui.  ? %omnişoară Sweene, arăt eu ca unul căruia să"i pese de  plante)  #u, arăta ca unul care ar fi vrut să adau!e câteva ad-ective spurcate, înaintea plantelor. plantelor. Sweene desc*ise !ura să"i spună despre fantome, dar şi"o înc*ise la loc. #u i"ar a-uta câtuşi de puţin cazul.  ? (m început să pictez la tablou acum câteva zile7 nu ştiu eAact, când. #u ţin şirul zilelor. zilelor. Când m"am trezit, am văzut că  pictasem pantofii, doi, unul de bărbat şi unul de femeie. Sweene strânse din dinţi ca să nu mai clănţănească.  ? +reţ +reţii puţină cafea) o întrebă (Ouino şi ea încuviinţă recunoscătoare din cap. (Ouino părăsi camera şi Sweene îşi întoarse privirile spre Bitenour. Bitenour.  ? %upă c"câteva zile, am ştiut că p"pictam scena unei c" crime, dar nu ştiam a cui $ nu a-unsesem la c*ip"puri. 9eri dim"mineaţă, când m"am s"sculat, am văzut că o pic"pic"tasem  pe C"Candra. (m încercat să o sun, să o avertizez $ la !alerie, dar nu a răs"spuns nimeni. #umărul de acasă nu este în c" carte. (t"tu "tunci l"am "am sunat pe Bic*ard la birou, să"i ă"i aflu numărul şi as"sistenta lui mi"a spus despre C"Candra că m" murise. 'remura violent, clănţănind din dinţi. >asele şi muşc*ii începură începură să o doară. /âinile, care stăteau pe masă, masă, deveniseră deveniseră de un alb"albăstriu transparent, ca şi cum i s"ar fi scurs tot sân!ele din corp.  ? %acă aşa este, de ce nu ne"aţi spus nimic nimic ieri dimineaţă)

6ără voia lui, Bitenour devenise interesat. 2a secţie veneau tot timpul oameni pretinzând că aveau ceva special, că ştiau desp de spre re crim crimee încă încă ne neco comi mise se,, spun spunân ândd că av avea eauu capa capaci cită tăţi ţi  paranormale şi sperând să le apară numele la ştiri. %in eAperienţa lui, de re!ulă c*iar ei erau făptaşii. >amenii sunt ciudaţi.  ? tiam c"că nu o să mă c"credeţi.  #u, pe !racuA.  %ădu el să spună, dar se controlă la timp. Ce naiba se petrecea cu ea) Se comporta ca şi cum ar fi ţinut"o într"un fri!ider, înfofolită în *aina aia, când aici erau pe puţin douăzeci şi trei de !rade. i nu se prefăcea7 până şi buzele i se albăstriseră. Se încruntă şi părăsi încăperea. (Ouino se întorcea tocmai cu cafeaua. Bitenour îi spuse partenerului său0  ? Se petrece ceva cu ea. 8n!*eaţă de fri!. 8ncep să cred că va trebui să c*emăm medicii, să o trateze de *ipotermie.  ? 2a naiba5 C*emarea C*emarea medicului medicului ar fi oprit intero!ato intero!atoriul. riul. 6ireşte, 6ireşte, ea nu trebuia decât să"şi sune avocatul şi ei nu i"ar mai fi putut pune nicio întrebare până la sosirea acestuia, dar din cine ştie ce motiv, ea nu făcuse acest lucru.  ? ;oate c"o s"o mai încălzească puţin cafeaua. Beveniră în cameră. Sweene stătea eAact aşa cum o lăsase Bitenour. (Ouino îi puse cafeaua în faţă. Sweene încercă să ridi ridice ce cana cana,, da darr mâini âinille îi trem remurau urau atât atât de viol iolen entt înc ncât ât lic*idul i se revărsă pe mâini.  ? (v (vem pe aici paie de băut) mormăi Bitenour. Bitenour. (Ouino ridi ridică că din din um umer erii. > pri prive veau au am amân ândo doii cu cupr prin inzâ zând nd can cana cu ambele mâini, aplecându"se, încercând stân!aci să soarbă din cafea, cu ceaşca încă pe masă. (Ouino era el un dur, dar 

aruncându"i o privire, Bitenour văzu că partenerul lui părea destul de preocupat. Cafeaua parcă o a-ută puţin. %upă câteva sorbituri reuşi să ridice cana fără să mai împrăştie cafeaua peste ea. Bitenour începu din nou.  ? %omnişoară Sweene, ştiaţi că domnul şi cu doamna @ort* semnaseră un contract prenupţial)  ? #u, de ce să ştiu) spuse ea uluită.  ? (v (veţi o le!ătură cu domnul @ort*. 8n mod normal, o femeie este interesată de situaţia financiară a unui bărbat, mai ales dacă se !ândeşte că acesta ar putea pierde la divorţ  -umătate din tot ce are.  ? Eu #oi Sweene se bâlbâi.  ? #oi abia am început să ne vedem. vedem. #u ne"am  ? Sunteţi destul de implicaţi încât să fi petrecut noaptea trecută la el. 1anii se află în spatele multor lucruri pe care le fac oamenii, spuse (Ouino. Sweene îşi ridică privirea spre ei.  ? %ar Candra a acceptat să semneze *ârtiile. (m dedus că nu era fericită cu înţele!erea, pentru că vroia ca eu să vorbesc cu Bic*ard să"i crească suma stabilită, dar deşi nu ştiam despre ce sumă era vorba, nu putea fi -umătate din tot ce avea el. Cel puţin asta era lo!ic. 8i putea vedea că erau de acord. Bitenour îşi frecă bărbia. (vea un ceas interesant, !enul celor care îţi dau ora eAactă la 'imbuktu, cu tot felul de  butoane şi !ad!eturi. &itându"se la el, lui Sweene îi veni o idee.  ? Cât este ora)

Bitenour se uită la ceas.  ? ase patruzeci şi trei.  ? +ă pot dovedi că sunt %ar nu putu spune mediu. Se abţinu, convinsă fiind că ei ar  fi respins în mod automat orice era le!at de acest cuvânt.  ? (ţi văzut ce s"a întâmplat cu semafoarele. (ţi ăzut. i asta se întâmplă de fiecare dată. %ar mai am o posibilitate de a vă arăta că eu cunosc lucrurile înainte de a se întâmpla.  ? %a) Cum) ;ăreau sceptici, dar cel puţin nu respinseseră ideea a priori.  ? EAistă vreun televizor pe aici) în curând începe  2eopar!y;  2eopar!y;  ? i) întrebă (Ouino.  ? #u eAistă reluări. (şa (şa că nu am cum să"l mai fi văzut. %e acord) Bitenour ridică din umeri.  ? %e acord.  ? Ce ziceţi dacă o să vă spun totul, înainte înainte de a se anunţa) Sweene sorbi şi ultimele urme de cafea. 8ncă mai tremura, dar cel puţin dinţii nu"i mai clănţăneau.  ? i atunci veţi putea măcar admite că eAistă posibilitatea ca eu să fi pictat scena aceea în somn)  ? (dică vreţi să ne demonstraţi că aveţi abilităţi  paranormale, *a) Sweene îşi pierdu cumpătul. Era obosită şi îi era fri! şi !reaţă de în!ri-orare şi aproape de capătul răbdării. 9zbucni0  ? #u, nu asta vreau. Ce vreau eu este să mă duc acasă şi să mă ba! în pat, dar mă tem că o să mă scol în somn şi o să  pictez din nou ceva. (m obosit să tot fac asta. %acă vreţi să ştiţi cine a ucis"o pe Candra, daţi"mi înapoi pânza aia

nenorocită şi lăsaţi"mă să o termin, poate la noapte. > priviră în tăcere. 2e întoarse privirea, sfidătoare. (poi (Ouino arătă brusc cu capul spre uşă şi cei doi ieşiră din nou. Sweene îşi lăsă capul în mâini, întrebându"se cât va mai  putea rezista. (Ouino şi Bitenour rămaseră afară, în dreptul uşii.  ? Ce zici) întrebă (Ouino.  ? i ce ne doare) Laide să ne uităm la 2eopar!y;  2eopar!y;  ? i ce"o să ne dovedească asta) Că este bună la !*icit răspunsuri)  ? (şa cum spunea, o să ne arate dacă cel puţin are sau nu, ceva abilităţi paranormale. #u spun că aş crede în prostiile astea. Spun că Spun că este interesant. #u trebuie să acceptăm tot ce ne îndru!ă ea, dar trebuie să verificăm. #u că  pictura ar fi sin!urul lucru pe care să ne bazăm7 laboratorul analizează acum fibrele şi când vom avea raportul lor, vom şti si!ur dacă sau nu fibrele provin din apartamentul ei.  ? Cu alte cuvinte zici că"ţi place  2eopar!y,  2eopar!y, şi că vrei să vezi s*ow"ul. Bitenour ridică din umeri.  ? Spun că nu ne doare dacă o lăsăm să se uite la el. Să vedem ce poate face.

%&PT"L'L D"'*+E% (părură cei trei concurenţi şi o voce din off îi prezentă, spunându"le numele şi locul de rezidenţă. (păru (leA 'rebeck  şi anunţă că toţi cei trei erau e rau nou"veniţi, pentru că un cvintuplu campion se retrăsese în în timpul s*owului de ieri.  ? #umărul trei, spuse Sweene in*alând aburii unei alte

ceşti cu cafea, pe care şi"o ţinea sub nas. Cei doi detectivi abia dacă se uitară la ea. Stăteau pe nişte -afuri de scaune, cu bucăţi de umplutură din spumă de polistiren ieşind prin rupturile vinilinului, într"o cămăruţă întunecată, cu ceşti de cafea şi  pa*are pentru băuturi nealcoolice, aruncate peste tot. > maşină maşină de cafea, un automat pentru dulciuri şi unul pentru răcoritoare ocupau o !roază de spaţiu şi umpleau încăperea cu zumzetul lor permanent. 'elevizorul avea o dia!onală de treizeci şi trei de centimetri, dar ima!inea şi sunetul erau cât se poate de clare.  #u erau sin!urii din încăpere. ;oliţiştii fiind o adunătură z!omotoasă, oricine avea câteva minute libere !ăsea o scuză să vadă ce se mai petrece pe acolo. 'rei uniforme şi încă două costume li se alăturaseră. Când (Ouino mârâi că ăsta nu era un afurisit de circ, unul dintre costume ridică din umeri şi spuse0  ? Lei, şi nouă ne place 2eopar!y;  2eopar!y; (leA citi cate!oriile.  ? >nentatori.  ? Crus /cCormick, spuse Sweene. Sweene.  ? „7icile( Filme, unde !*ilimele presupuneau că fiecare răspuns trebuia să conţină cuvântul 3mici4.  ? 3/icile 6emei4, spuse Sweene. Sweene.  ? ;uteam !*ici şi eu, spuse un ofiţer ofiţer în uniformă.  ? (tunci de ce n"ai făcut"o) îl întrebă un altul. altul.  ? 2inişte5 lătră (Ouino.  ? Cole#ii şi Uniersităi.  ? 'ulane, 'ulane, spuse Sweene strân!ând mai tare ceaşca. &na era să facă asta în apartamentul ei, alta, să !*icească corect aici, când acest lucru devenea important. ;oate că într"adevăr, avea doar noroc la răspunsuri.

 ? $"aceri şi >n!ustrie.  ? 'rei"/. 'rei"/.  ? 7atematică.  ? #umere prime.  ? i în sfârşit, $utostrăzi şi 1rumuri secun!are. secun!are.  ? 9"ece şi l"nouăzeci, spuse Sweene şi aşteptă tensionată ca prima concurentă să alea!ă.  ? /atematică, pentru o sută, spuse concurenta numărul unu. Concurenta cu numărul trei încinsese butonul sunând, c*iar  dacă ceilalţi doi le apăsau a păsau şi ei, înnebuniţi, pe ale lor.  ? #umerele prime, spuse ea. 8n încăperea întunecată din secţia de poliţie se lăsă tăcerea. &na câte una erau anunţate şi celelalte ale!eri şi de fiecare dată Sweene dădea răspunsul corect. &neori abia avea timp să răspundă, înainte să apară răspunsul pe ecran, dar reuşea de fiecare dată. Concurenta numărul trei era în formă7 c*iar dacă nu suna prima, era întotdeauna pre!ătită, în cazul în care una dintre celelalte două se poticnea. 8nainte ca prima reclamă să întrerupă concursul, numărul trei câşti!ase de două ori mai mult decât numărul unu şi doi la un loc.  ? Eu cred c"am văzut destul, spuse (Ouino ridicându"se în  picioare.  ? ;oate tu, eu unul vreau să văd şi restul s*ow"ului, răspunse unul dintre detectivi. 'remurând, Sweene se ridică şi îl urmă pe (Ouino afară din încăpere, cu Bitenour imediat în spatele ei. %in nou în camera de intero!atoriu, (Ouino (Ouino mormăi0  ? 8n re!ulă. %eci poţi face asta. i c*estia cu semafoarele. Sunt impresionat, dar nu convins. Convin!e"mă.

Sweene se uită nea-utorată la el.  ? Să vă convin!) (bia dacă pot crede eu, care trăiesc toate astea. #u vă pot spune ce"o să se întâmple mâine şi nu vă pot citi !ândurile. Eu pictez în somn şi văd stafii $ a*, la naiba, termină ea cu voce slabă, văzând privirile acelea pe care i le aruncau din nou. #u intenţionase să le vorbească despre stafii.  #u avea cum să dovedească faptul că le văzuse, pentru că nu avea martori, nu) %acă nu ar fi fost atât de obosită, ar fi avut mai mult autocontrol.  ? Stafii5 repetă Bitenour. Bitenour.  ? &itaţi c"am spus asta.  ? (*"a*, o să uit să şi mănânc mănânc toată săptămâna. 8şi dori ca el să nu fi pomenit despre mâncare. 8ncercase să i!nore foamea, care era încă un disconfort adău!at la faptul că îi era fri! şi că era moartă de oboseală. 6ăcu un !est de le*amite.  ? #imeni altcineva nu le vede, deci nu contează. Ele nu supără pe nimeni7 de cele mai multe ori nici măcar nu salută. %eşi Eli-a* Stokes mi"a dat numele fiilor lui, pentru ca eu să le  pot trimite sc*iţa pe care i"o făcusem.  ? Eli-a* Stokes.  ? +ânzătorul de *ot do!s, care a fost omorât. Cealaltă  pânză. +" +"aţi interesat de cazul acesta)  ? > să văd ce pot afla. ;robabil că s"a ocupat altă secţie de caz. &nde a fost omorât) întrebă Bitenour.  ? #u ştiu, spuse Sweene căutând în memorie. %ar unul dintre fiii lui vă poate spune. 8i c*eamă %aniel nu, %avid. %avid şi Hacob Stokes. Sunt avocaţi, amândoi. Bitenour ieşi din încăpere. Sweene se lăsă pe speteaza scaunului incomod şi înc*ise oc*ii, frecându"şi fruntea acolo

unde începea să se formeze o mi!renă.  ? /ai ştie cineva de tablou) întrebă (Ou (Ouino ino şi ea desc*ise oc*ii, surprinzându"i privirea sfredelitoare.  ? 8n afară de domnul Sten!el, fireşte.  ? Ste) (*, Gai. #u"i auzise numele de familie decât de vreo două ori şi de fiecare dată i"l uita.  ? %ar domnul @ort*) El a fost la dumneavoastră în apartament. ( văzut tabloul) Să nu pomenească de Bic*ard era un lucru7 să mintă un  poliţist era altceva. Spuse, aproape imperceptibil0 imperceptibil0  ? %a. tie despre el de la bun început. început. (Ouino ridică din sprâncene.  ? %e la bun început de acum câteva zile) zile)  ? %a.  ? /ă întreb de ce nu a considerat de cuviinţă să ne spună şi nouă ceva, ieri...  ? #u a vrut să mă implice. tia că va urma asta, şopti Sweene. icea că atunci când voi termina tabloul şi vom şti cine este criminalul, sau vom avea cel puţin o descriere, vă va orienta într"un fel în direcţia bună. (Ouino se înfurie.  ? 6rumos din partea lui. #u prea"mi place să"mi spună civilii cum să"mi fac treaba. Sweene dădu cu palma în masă, dintr"o dată la fel de furioasă ca şi el.  ? i ce aţi fi spus, domnule detectiv, detectiv, dacă Bic*ard ar fi venit şi v"ar fi spus, 3(*, apropo, femeia cu care mă văd are abilităţi paranormale şi tocmai pictează tabloul crimei4) 2"aţi fi crezut mai mult decât mă credeţi pe mine) (Ouino îşi puse amândouă mâinile pe masă şi se aplecă spre

ea, a!resivitatea citindu"i"se în fiecare linie a mata*alei lui de trup.  ? /eseria mea nu este să cred tot ce mi se spune.  ? #u, dar este meseria dumneavoastră să recunoaşteţi adevărul când vi se stri!ă în faţă. Se aplecă şi ea în faţă, cu nasul cât mai aproape de al lui. Spre surprinderea ei, (Ouino ridică din sprâncene, spunând cu blândeţe0  ? ;ână una alta, înclin să vă cred. (sta când credea că nu avea vânt la pupa. Sweene se lăsă  pe spate, simţind că se dezumflă, fără urmă de indi!nare.  ? (devărat)  ? /i"aţi demonstrat posibilitatea. #u am crezut că puteţi, dar aţi dovedit tot ce aţi spus. 2uminile semaforului trec pe verde, locurile de parcare se eliberează şi puteţi câşti!a o !roază de bani -ucând la 2eopar!y;  2eopar!y; Ce faceţi este mult peste le!ea mediei probabilităţii. %eci dacă puteţi face toate astea, atunci (Ouino ridică din umeri.  ? (tunci şi pictura este posibilă. posibilă. Sweene nu ştia ce să spună. > clipă crezu c"o să plân!ă, dar nu. Era prea obosită pentru un asemenea efort.  ? Spuneţi"mi ceva. %e ce nu v"aţi c*emat c*emat un avocat)  ? (ş fi făcut"o, dacă m"aţi fi arestat cu adevărat. %ar nu am fost arestată, nu)  ? #u, dar dacă n"ar fi eAistat 2eopar!y  2eopar!y5  cine ştie.  ? (ş vrea să dau un telefon.  ? +reţ +reţii un avocat, acum)5  ? #u. +reau +reau să"l sun pe Bic*ard.  ? Cred c"o să"l sun c*iar eu, spuse (Ouino.

8n timp ce"l aşteptau pe Bic*ard, Bitenour se întoarse cu o copie a raportului de investi!aţie asupra crimei Eli-a* Stokes, cu dia! dia!ra ram ma scen scenei ei,, cu tot. ot. %escr escriierea erea îmbrăc brăcăm ămin inttei se  potrivea cu tabloul lui Sweene, ca şi rana de la cap, locul şi  poziţia corpului. 6usese arestat un punk"ist de nouăsprezece ani şi pe o cămaşă ascunsă sub patul acestuia s"a !ăsit sân!e care se potrivea cu !rupa san!uină a lui Eli-a* Stokes. %etaliile picturii erau straniu de precise şi Sweene nu ar fi avut nicio altă cale decât cea descrisă de ea, pentru a a-un!e la ele. Bic*ard nu apăru făcând comentarii furioase, z!omotoase7 era prea deştept pentru asta. i nici nu venise cu cine ştie ce mare avocat după el, deşi Sweene nu se îndoia că oricând ar  fi putut scoate unul din mânecă. Era îmbrăcat în costum cu cravată, ceea ce, având în vedere ora, însemna că fusese împreună cu părinţii Candrei, să se ocupe de ultimele aran aran-a -am men ente te,, sau sau po poat atee c* c*ia iarr prim primin indd prie priete teni niii ve veni niţi ţi să"i să"i  prezinte condoleanţe. %ădu mâna cu cei doi detectivi, dar în tot acest timp nu"şi dezlipi privirea de pe Sweene şi când o văzu în!rămădită în *aină, nu făcu niciun efort să"şi ascundă în!ri-orarea. Sweene se ridicase în picioare văzându"l şi acum Bic*ard se apropie de ea, desc*eindu"şi *aina de la costum. Când o cuprinse în braţe, se simţi învăluită de căldura *ainei lui şi"şi petrecu mâinile pe după talia lui, la căldură. 8şi în!ropă faţa în curba umărului său, atât de uşurată de căldura şi de prezenţa lui, de conştientizarea faptului că nu mai era sin!ură, încât aproape că se prăvăli pe el.  ? 'rebuia 'rebuia să mă fi anunţat, îi spuse el încet.

 ? 9ar nouă ar fi trebuit să ne spuneţi de ieri, de tablou, spuse (Ouino.  ? (ş fi făcut"o, dacă aş fi ştiut că aş fi scutit"o scutit"o de asta.  ? 8ntr"adevăr aţi văzut pictura în pro!res, cu câteva zile înainte de a fi fost omorâtă doamna @ort*)  ? %a. (m văzut"o de la bun început, când pictase doar cei doi pantofi. Bic*ard îşi ridică privirea spre detectivi.  ? Eu nu am fost la locul faptei, dar dumneavoastră mai aveţi *ainele cu care era îmbrăcată Candra în noaptea aceea, aşa încât îmi puteţi spune dacă Sweene a pictat cu acurateţă *ainele. Boc*ia era nea!ră şi pantofii erau escarpen, cu mici sfere de aur în tocurile înalte. Corect)  ? Corect. El verifica acum tot ce le spusese ea, înţelese Sweene. Bic*ard nu mai venise la ea de la moartea Candrei, deci nu avea cum să fi văzut pictura, după crimă. Ceea ce tocmai descrisese el era ceea ce pictase ea înainte de crimă. 9ar ei ştiau că el nu văzuse *ainele nicăieri altundeva.  ? %a, da, spuse (Ouino frecându"şi oc*ii roşii. 9ar dacă nu aţi conspirat împreună să comiteţi crima, pentru motive pentru care numai %umnezeu le poate şti, de vreme ce nu aveţi niciun motiv pe care să fi reuşit eu să"l !ăsesc, domnişoara Sweene nu mai este suspectă.  ? i pictura) #u vreţi să o termine) termine) întrebă Bic*ard. 8i simţi mâinile strân!ând"o mai tare când pusese întrebarea şi ştiu că era în!ri-orat pentru tot prin ce trecuse ea, dar nu avea altă opţiune. %upă o încuviinţare din cap a lui (Ouino, (Ouino, Bitenour spuse0  ? >ricum, pictura nu este admisă ca probă în instanţă, dar 

dacă putem identifica individul, vom avea o pistă care să ne ducă unde trebuie.  ? %ar dacă niciunul dintre noi nu"l va recunoaşte) întrebă Sweene.  ? Cu o bună descriere fizică, îl vom putea compara cu  banda camerei de suprave!*ere, care ne spune data şi ora. Suprapunând timpul cu re!istrul de semnături al pazei, îl avem  pe tavă. Bic*ard părea !ânditor. !ânditor.  ? %acă aş vedea banda, poate că l"aş recunoaşte.  ? ;ână acum, noi nu l"am recunoscut, spuse (Ouino. (m reuşit să obţinem foto!rafii ale aproape tuturor tipilor de pe listă  ? Ce listă) îl întrerupse întrerupse Sweene. %ar toată lumea o i!noră.  ?  dar paza nu l"a recunoscut pe niciunul dintre ei şi nu l"am putut identifica pe bandă. Continuăm să ne ocupăm de cei care s"au înre!istrat ca vizitatori, dar până acum au plecat cu toţii.  ? ;ână una, alta, pictura este sin!ura noastră şansă, spuse Bitenour. Bic*ard confirmă din cap.  ? > să rămân cu ea, peste noapte. #u am de !ând să o las sin!ură. Gai o fi trâm âmbbiţat de-a vestea în tot oraşul, cu si!uranţă, şi cine a omorât"o pe Candra, a aflat de-a despre  pictură. 8n plus, vă pot suna imediat ce îi va fi terminat terminat c*ipul. Ceva în vocea lui Bic*ard trebuie să"i fi alertat pe detectivi. detectivi. (Ouino spuse0  ? %omnule @o @ort*, dacă vă !ândiţi la !esturi eroice, trebuie să vă spun că eu nu cred că este o idee bună. %acă,

întâ întâmp mplă lăto torr, do dom mnişo nişoar araa Swee Sweene ne s"ar s"ar afla afla în pe peri rico col, l, va trebui să vă concentraţi asupra si!uranţei ei şi să ne lăsaţi pe noi să ne ocupăm de criminal.  ? ;rima mea preocupare este să am !ri-ă de ea, spuse Bic*ard şi Sweene se întrebă dacă detectivii au observat că nu fusese în mod obli!atoriu de acord cu ei. 8n seara aceasta conducea Edward.  ? > ducem pe domnişoara Sweene acasă.  ? 6oarte bine, domnule. %etectivii îi restituiseră ambele pânze şi Edward le luase în faţă, cu el. ;icturile îl impresionaseră atât de mult încât efectiv  păruse deconcertat o clipă, apoi eApresia lui reveni la normal şi se ocupă de ele cu indiferenţă, ca şi cum ar fi fost simple  peisa-e. >da dattă aşez aşezaţ aţii, Bic* Bic*ar ardd îi căut căutăă mân ânaa lui Sween weenee şi"ş şi"şii împleti de!etele cu ale ei.  ? Ni"a fost fri!, spuse el. Sweene îi strânse mâna.  ? (m fost speriată. %ar nu a fost atât de rău ca celelalte episoade. /i"au tot adus cafea şi m"am descurcat.  ? %acă m"ai fi sunat imediat, imediat, multe puteau fi evitate.  ? ;e de altă parte, de îndată ce au fost martori la abilitatea mea la 2eopar!y,  2eopar!y, au început să mă creadă. Bic*ard îi aruncă o privire încurcată.  ? 2eopar!y;  2eopar!y;  ? &na din noile mele mele abilităţi. > să"ţi arăt, odată. /âinile lor împletite se odi*neau pe coapsa ei dreaptă. >asele de!etelor lui se mişcau uşor, înainte înainte şi înapoi.  ? ;ărinţii Candrei şi câţiva prieteni de"ai lor sunt la mine

acasă. (m re!lat aran-amentele privind serviciul funerar $ ei vor să o înmormânteze aproape de unde locuiesc $ dar acum se pre!ătesc să se întoarcă la *otel. > să"l ro! pe Edward să"i ducă, iar eu o să"mi iau nişte sc*imburi, mă sui într"un taAi şi vin la tine. %acă ar fi avut un suflet nobil, îşi spuse ea, i"ar spune că ştie câte are pe cap şi că o să se poată descurca perfect şi sin!ură. %oar că nu va fi câtuşi de puţin nobilă, pentru că era obosită să înfrunte nopţile sin!ură şi pentru că vroia să fie cu el. 8n plus, nu trecuse neobservată remarca lui Bic*ard cum că uci!aşul Candrei ar putea de-a fi la curent cu pictura. > parte din ea nu putea crede că se afla în pericol, dar lo!ica îi spunea că inteli!ent era să nu"şi asume riscuri inutile. Ea dormea foarte profund7 putea să nu audă dacă cineva pătrundea în apartam ameent decât dacă ar fi intrat, ca în filme, spăr!ând !eamul de lân!ă patul ei. %ar după ce toată noaptea trecută stătuse trează, era atât de epuizată încât niciun !eam spart nu ar fi sculat"o. %e parcă i"ar fi urmărit !ândurile, aşa cum i se întâmpla adesea, Bic*ard spuse0  ? (i reuşit să dormi puţin, puţin, astăzi)  ? #u. %ar tu)  ? Eu am dormit câteva ceasuri, după prânz. Sweene îi invidie atât somnul cât şi forţa7 părea neatins de oboseală, la fel de alert ca întotdeauna.  ? > să poţi dormi la noapte, noapte, îi promise el încetişor. încetişor. Sweene îi strânse mâna şi îşi potrivi vocea suficient de -os ca să nu fie auzită de Edward.  ? #u toată noaptea, sper.  ? Cred că"ţi pot !aranta asta. i Bic*ard îi strânse înapoi

mâna şi Sweene rămase într"o tăcere mulţumită, tot restul drumului. %e partea cealaltă a străzii, la câteva uşi mai -os de clădirea cu apartamente în care locuia Sweene, se afla un mic restaurant italian. Bestaurantul era popular în cartier, cu un fluA constant de rezidenţi din apropiere, care veneau să"şi ia mâncare la pac*et. Gai reuşi să"şi facă loc la o masă la fereastră, aşezându"se astfel încât să"i poată vedea pe toţi cei care intrau în clădire. Se lăsase implicat în planul uciderii Candrei în parte dintr" un impuls, pentru că era o ticăloasă şi oricum ea plănuia să"l concedieze. 'otuşi, tentaţia cea mai mare o reprezentaseră  banii. > sută de mii de dolari nu însemna cine ştie ce pentru mulţi oameni şi era al naibii de puţin faţă de milionul pe care"l  pretinsese Candra7 dar ar însemna diferenţa dintre alţi câţiva ani de munci prost plătite şi de suplimentare a venitului, făcând modelin! pentru cataloa!e sordide de desuuri, ceea ce implica de obicei re!ulatul unei *oaşce osoase care se credea seA pentru că avea putere asupra tinerilor care aveau nevoie de slu-bele asi!urate de ea. Cu o sută de mii putea renunţa la muncă, îşi putea termina cursurile de arte şi putea începe să"şi facă un nume în pictură. Gai nu avea nicio îndoială că era talentat. tia că lucrările lui erau mult mai bune decât cele mai multe ra*aturi care se vindeau prin !alerie, cu a-utorul lui, iar acum va fi susţinut de un nume foarte influent, care îl va eApune în cea mai  presti!ioasă !alerie din oraş. El nu avea de !ând să înceapă de  -os şi să mărească treptat preţurile7 el o să ceară o mică afurisită de avere încă de la început7 eAistau mulţi proşti bo!aţi

dispuşi să cumpere tablouri scumpe doar pentru că le plăcea ideea că nimeni altcineva nu şi"ar fi permis să le cumpere. 'otul ar fi perfect dacă nu ar eAista pictura aia blestemată a lui Sweene. 8i părea rău pentru asta. > plăcea pe Sweene. Era amuzantă şi cinstită şi nu"l privise niciodată ca şi cum nu ar fi fost altceva decât o bucată de carne. i era şi cu adevărat talentată, cu o înclinaţie înclinaţie spre realism, ceea ce însemna însemna că fiecare portret al ei era o fidelă recreare a subiectului. ;ăcat că a început să aibă şi capacităţi paranormale. (şa că o aştepta acum să se întoarcă acasă. Spre deosebire de un alt anumit partener, care nu era c*iar cea mai realistă  persoană pe care o cunoscuse vreodată, el nu se aştepta ca  poliţia să o reţină în baza tabloului. %oar nu erau atât de idioţi7 fără o dovadă materială, de la locul crimei, care să susţină  pictura, ar fi convins !reu orice procuror să preia cazul în  -ustiţie. ;e de altă parte, dacă ea ar fi reuşit să"i convin!ă de adevărul spuselor ei, poliţia ar fi aşteptat cu sufletul la !ură să termine tabloul. #u era suficient să scape doar de tablou7 eAistenţa lui nu conta, ci doar dacă avea sau nu să fie revelată şi celălalt c*ip. Sweene ar şti imediat cine este şi atunci totul se va duce de râpă. >ri el nu"şi putea permite să se întâmple aşa ceva. 6usese floare la urec*e să intre în apartamentul ei. Stătuse la  pândă până la sosirea poliţiştilor7 apoi, după ce aceştia plecară cu ea, aşteptă ocazia să se strecoare în clădire împreună cu mulţimea celor care se întorceau acasă de la muncă, în timp ce idiotul ăla de administrator ator era ocupat să urmăre ărească la televizor nu ştiu ce idiot de -oc, ridicând rareori capul. 8şi acordase timp să controleze clădirea. 2a eta-ul

apartamentului lui Sweene nu eAista o fereastră, în *ol, care să se desc*idă spre scara de incendiu, dar eAista un astfel de acces la eta-ul de mai -os. %upă ce se asi!urase de asta, luase liftul spre eta-ul de deasupra lui Sweene, în eventualitatea în care cineva ar fi fost atent la ce eta- se va fi oprit liftul, apoi se repezise în -os pe scări, la nivelul ei.  #u fusese uşor să pătrundă în apartamentul ei, pentru că Sweene încuiase ambele ale. (scultase la uşa vecină şi când se convinsese convinsese că nu se auzea niciun z!omot z!omot dinăuntru, dinăuntru, riscase riscase să sune la sonerie. #imic, iar vecinii ăştia nici măcar nu se obos ob osis iser erăă să încu încuie ie a ala la supl suplim imen enta tară ră,, av avân ândd încr încred eder eree în încu încuie ieto toar area ea clan clanţe ţei,i, pe pent ntru ru de desc sc*i *ide dere reaa căre căreia ia nu av avus uses esee nevoie de mai mult de zece secunde. Se strecurase înăuntru şi ascultase o clipă, să se asi!ure că nu era nimeni sub duş sau ceva de !enul ăsta. Convins că apar ap arttam amen entu tull era era !o !oll, de deşi şi po poat atee nu pen entr truu multă ultă vrem vreme, e, întor ntorse sesse la loc loc înc ncui uiet etoa oare reaa clan clanţţei, ei, pe pent ntru ru cazu cazull în care care ocupantul îşi va face apariţia înainte ca el să"şi fi terminat treaba. 9ntrase într"un dormitor minuscul, care se afla pe partea apartamentului lui Sweene şi ieşise afară pe fereastră, spre scara de incendiu. F*emuindu"se în fata uneia dintre ferestrele uriaşe care dădeau în atelierul lui Sweene, folosise un cutter   pentru sticlă ca să taie o !aură în !eam, imediat lân!ă încuietoarea acestuia. 8n cazul în care cineva l"ar fi observat, ar fi pretins că lucra la scara de incendiu, verificându"i îmbinările şi alter ra*aturi dintr"astea. 8ncuietoarea ferestrei era înţepenită. 6olosindu"se de cuţitul lui, reuşise să o forţeze. (poi lăsase în -os, la celălalt nivel, scara de incendiu. Cineva ar putea observa asta, dar cum scara

nu coborâse până la nivelul străzii, nimeni nu va fi foarte alarmat. >dat >d atăă totu totull re!l re!lat at,, se stre strecu cura rase se înap înapoi oi în ap apar arta tam men entu tull vecinului şi ieşise, la fel de neobservat cum intrase. %upă care nu mai avea decât să aştepte întoarcerea acasă a lui Sweene. 6lirtă cu c*elneriţa din micuţul restaurant, se prefăcu că citeşte un ziar, îşi mâncă încet pastele şi apoi comandă un desert şi cafea. Băbdarea îi fu răsplătită puţin după nouă, când /ercedesul lui Bic*ard @ort* opri încet în faţa clădirii cu apartamente şi amândoi, Sweene şi Bic*ard, coborâră din maşină. Bic*ard luă de pe banc*eta din faţă două pânze şi intră în clădire împreună cu Sweene. Câteva minute mai târziu ieşi sin!ur şi fără pânze. Gai plăti nota şi o părăsi pe c*elneriţă cu un bacşiş !ras şi un zâmbet insinuant, care conta mai mult pentru încrederea în ea, decât o tunsoare bună. 'raversă apoi strada şi ocoli blocul  până când putu vedea cele două ferestre uriaşe de la atelierul lui Sweene eene. Se ap apri rinnseră seră lum umiinile nile,, da darr un un!* !*iiul era era prea prea ascuţit pentru el, ca să poată vedea ce făcea acolo. (poi luminile se stinseră la loc7 nu lucra la pictură. (sta (sta era bine. Era încă prea devreme pentru ea să se culce, dar Gai decise să intre înapoi în clădire, de îndată ce o va putea face. 'rebui să aştepte douăzeci de minute până să apară un cuplu tânăr şi  prinse uşa înainte de a se înc*ide la loc. (dministratorul se uită în -ur când auzi bâzâitul uşii, dar îi văzu pe cei doi tineri şi se întoarse la televizorul lui fără să"l fi observat pe Gai. 'oul a mers cât se poate de lin. &rcă pe acoperiş şi se instală răbdător, urmărind luminile şi traficul, ascultând claAoanele şi sirenele, vocile îndepărtate care erau purtate până sus la el. >raşul nu era niciodată tăcut, niciodată liniştit. Gai iubea

ener!ia oraşului. Cu cât aştepta mai mult, cu atât mai mic era riscul de a da de probleme. >amenii vor dormi în paturile lor, liniştiţi, în si!uranţă şi dacă cineva s"ar trezi din întâmplare când el va coborî se!menţii scării de incendiu între eta-e, ca să îşi poată pre!ăti fu!a în stradă, va a-un!e prea târziu la fereastră ca să"l vadă. Cu si!uranţă că va a-un!e prea târziu ca să o salveze pe Sweene.

%&PT"L'L D"'*+E% (i '#' Sweene era atât de obosită încât abia mai putea !ândi, dar  duşul fierbinte o învie suficient ca să se poată concentra asupra mâncării. %upă o supă fierbinte şi -umătate de sandviş cu unt de ara*ide, se simţi aproape umană $ aproape. #umai faptul că aştepta reîntoarcerea lui Bic*ard o mai ţinea trează. Se !ândi să se aşeze pe canapea până la venirea lui, dar ştia că ar adormi instantaneu şi n"ar mai auzi soneria. Se plimbă prin atelier, fără să se mai obosească să aprindă lum umiinil nile. Cu fere ferest stre relle alea alea imen ense se,, în cam cameră eră se revă revărs rsaa suficientă lumină de la iluminatul stradal, de la reclamele cu neon şi de la celelalte celelalte clădiri, clădiri, pentru ca ea să se poată strecura strecura fără probleme printre lucruri. Se plimbă prin cameră, oprindu" se în faţa unor pânze, atin!ându"le pe altele, ca o mamă care"şi culcă seara copii. Se opri în faţa tabloului Candrei, aşezat pe şevalet şi se uită multă vreme la el. 8ncercă să intre în mintea uci!aşului7 la ce se !ândea, oare, stând aşa deasupra Candrei) Ce fel de om era el, să se bucure de moartea violentă a unei femei) Ea luase cunoştinţă, instinctiv, despre alte detalii din tablou,

cum ar fi aspectul pantofilor, dar când încerca să înţelea!ă esenţa criminalului, avea senzaţia că se izbea de un zid de cărămidă. Era ceva acolo, de partea cealaltă a zidului, doar că ea nu putea a-un!e acolo. ;robabil că nu va termina niciodată tabloul, îşi spuse ea. ;robabil că îi putea picta în stare de transă doar pe cei pe care" i cunoştea, cei ale căror ima!ini se aflau de-a în banca memoriei ei. %acă uci!aşul era un străin, probabil că va rămâne pentru totdeauna aşa. Bic*ard se întoarse în mai puţin de o oră. 2ăsă -os un mic  pac*eţel şi se întoarse să încuie uşa. Sweene stătea nemişcată, uitându"se la el. Se sc*imbase din costum în -eanşi şi '"s*irt ne!ru şi înre!istrând fiecare detaliu, Sweene uită dint dintr" r"oo da dată tă că era era ob obos osit ită. ă.  $şa îl văzuse ea întotdeauna cu oc*ii minţii, nu ascuns după un costum scump. /ânecile scurte, strâmte, se lipeau de braţele muşc*iuloase, maAilarul îi era umbrit de barba crescută şi era cel mai tare, cel mai seAi  bărbat pe care"l văzuse ea vreodată.  ? (sta este. 'rebuie să te pictez eAact aşa, spuse ea uşor  distrată, în timp ce în minte i se şi contura sc*iţa. Se uită în -ur ca şi cum şi"ar fi căutat carnetul de sc*iţe. C*iar făcu doi paşi spre atelier, când el îşi petrecu un braţ pe după ea şi o ridică în sus, tră!ând"o spre el.  ? #u în noaptea asta, 4weetie.  E timpul să te duci la culcare. i Bic*ard începu să o ducă spre dormitor. dormitor. ;oate pentru că !ura lui era atât de aproape de urec*ea ei7  poate că se produsese în sfârşit un declic în mintea ei, Sweene îşi întoarse capul să se uite la el.  ? /i"ai spus „4weetie(. Bic*ard ridică din sprâncene.

 ? 6ireşte. Cum credeai că"ţi spun)  ? ;e numele meu. Sweene. Sweene. 8i plantă un sărut iute pe !ura bosumflată.  ? Ni"am spus, refuz să"i spun femeii cu care mă culc, pe numele ei de familie. Cu atât mai mult, femeii pe care o iubesc. %acă nu"ţi place „4weetie(, o să ne !ândim la altceva. > spusese cu atâta !in!ăşie, iar ea era atât de obosită, încât aproape că adormi acolo.  ? Cred că „4weetie( este în re!ulă, începu ea să mormăie, apoi încremeni în braţele lui. Bic*ard aproape s"o scape. Se opri, o depuse -os, apoi o întoarse astfel încât să fie cu faţa la el şi"şi petrecu amândouă braţele pe după ea, ridicând"o din nou. Sweenie îşi puse mâinile pe umerii lui, făcându"şi cura-.  ? (i spus cumva că mă iubeşti, sau ai aruncat doar  cuvintele astea aşa, de dra!ul conversaţiei)  ? #u, am spus"o în mod mod cate!oric. Era un moment definitoriu în viaţa ei. %upă treizeci şi unu de ani de viaţă, în sfârşit se îndră!ostise, dar nu de un tip oarecare. #u, se îndră!ostise până peste urec*i de un tip tare, seAi şi bo!at, care tocmai îi spusese că o iubea. #imeni altcineva din viaţa ei nu"i mai spusese aceste cuvinte. Simţea că ar trebui să facă ceva romantic şi dramatic, cum ar fi să bea şampanie şi să lanseze focuri de artificii, ca să marc*eze momentul.  ? (*. i eu te iubesc, spuse ea, clipind clipind somnoroasă.  ? tiu, spuse el sărutând"o delicat. > depuse în picioare, lân!ă pat şi începu să o dezbrace ca pe un copil. i"ar fi dorit să aibă o cămaşă de noapte seAi pentru el, dar nu avea decât  pi-amale din flanel. Cu el în pat, nu ar mai avea nevoie de

 pi-amale !roase ca să"i fie cald. > bă!ă în pat, o înveli şi se dezbrăcă şi el, vârându"se apoi lân!ă ea. i"ar fi dorit acum să aibă un pat re!esc pentru el, să se simtă mai confortabil. %ar al ei era doar de re!ină şi suspecta că picioarele lui atârnau afară. Se întoarseră unul spre celălalt ca un ma!net spre oţel, atraşi de o irezistibilă forţă. El îi mân!âie sânii, întărindu"i sfârcurile şi tăindu"i respiraţia.  ? 'rebuie 'rebuie să dormi, şopti el, dar era tare ca stânca. 8şi 8şi înc* înc*is isee mâini âinile le în -uru -urull erec erecţi ţiei ei lui, lui, mân ân!â !âin indu du"l "l cu aceeaşi atin!ere uşoară pe care o folosise el pe sânii ei.  ? /ai am nevoie de tine, spuse ea. Bic*ard îşi puse un prezervativ şi se rosto!oli peste ea. Sweene îşi desfăcu picioarele, primindu"l între ele. Bic*ard încercă intrarea în trupul ei, cu ti-a !roasă şi fierbinte. Sweene nu aşteptă, nu putea aştepta. 8şi strânse picioarele  pe după el şi"şi ridică coapsele pentru ca el să se poată strecura în ea. ;lăcerea părea să se difuzeze încetişor prin trupul ei, fără acuitatea şi ur!enţa din noaptea trecută. 2oviturile lui erau lente şi profunde, ca şi cum ar fi vrut să savureze fiecare centimetru din ea. Sweene !ăsi ritmul şi i se alătură şi în ciud ciudaa ab abse senţ nţei ei ne nevo voiii ur! ur!en entte, trecu recură ră pa parc rcăă do doar ar cât câtev evaa momente înainte ca fierbinţeala şi frecarea să atin!ă nivele insuportabil bile. Se a!ăţă de el, un!*iile săpând adânc în spinarea lui şi din bere!ată îi ieşeau mici stri!ăte, cu fiecare mişcare pe care o făcea Bic*ard în ea. El îşi împreună braţele sub picioarele ei, aplecându"se "se peste ea, spri-inindu"şi "şi !reutatea în mâini, ţinându"i picioarele lar! desfăcute, să aibă acces total în ea şi ca ea să nu mai poată controla nici viteza şi

nici profunzimea loviturilor. (vea senzaţia că"i intra direct în inimă şi termină la cea de a treia lovitură profundă. El rămase acolo şi se cutremură violent, când propriul lui or!asm îl sfâşie în două. Sweene moţăia de-a, dar se trezi puţin când el se retrase !ri-uliu din ea şi se rosto!oli afară din pat.  ? &nde pleci) murmură ea întinzându"se să"l mân!âie pe spate.  ? 2a baie, să"mi iau !eanta şi să aprind luminile, luminile, spuse el şi răspunsul i se păru atât de prozaic încât o pufni râsul, vârându" şi faţa în pernă, când lenea somnului o cuprinse din nou. 'otuşi, nu adormise complet la întoarcerea lui. Se vârî în  braţele lui, tremurând puţin când simţi aerul rece pe umerii ei !oi, în ciuda căldurii care o cuprinsese peste tot, în partea de  -os.  ? %ă"mi '"s*irtul tău, spuse ea somnoroasă şi Bic*ard se întinse peste mar!inea patului să"l ia de pe -os. Sweene se ridică, şi"l trase pe ea şi se instală înapoi în  braţele lui.  ? ;erfect, acum pot să dorm.  ? Era şi timpul, mormăi el, dar simţi amuzamentul şi mulţumirea fizică din tonul lui şi adormi, simţindu"se mai în si!uranţă decât fusese vreodată. Se trezi brusc, cu inima bubuindu"i, cu fiecare muşc*i, încordat. 9mposibil să fi dormit mult. (vea senzaţia că trecuse foarte  puţin timp. 8n orice caz nu mai mult de o oră. Ceva o trezise, ceva ce"i făcuse pielea ca de !ăină, o reacţie asemănătoare cu cea pe care ar fi avut"o dacă ar fi dormit într"o !rotă, cu mii de ani în urmă şi s"ar fi trezit la auzul unui ti!ru amuşinând la

intrare. (scultă cu atenţie, întrebându"se dacă nimerise bine comparaţia. Să fie cineva în apartament) /intea ei repetă z!omotul nefamiliar, nedefinit. #u fusese ima!inaţia ei. #u fusese un z!omot puternic, nimic mai mult decât o z!ârietură, o şoaptă de sunet. Ca nişte paşi. Ca o fereastră care se ridică în sus. >ri una dintre ele, ori amândouă. +enind dinspre atelier. 8l scutură pe Bic*ard şi"l simţi imediat alert.  ? (m auzit ceva, şopti ea. Bic*ard se rosto!oli !ol din pat, fără un z!omot, ca uns. 2ăsându"se -os, îi făcu semn să i se alăture, ducându"şi un de!et la buze să"i indice tăcere, tăcere, ambele ambele !esturi cât se poate de vizibile în lumina incoloră care venea prin fereastră. Ea încercă încercă să"i imite mişcarea, mişcarea, fără salturi salturi şi mişcări mişcări bruşte, care să facă z!omot. Se dădu -os din pat fără scârţâituri trădătoare de saltea, doar cu şoapta cearşafului marcându"i  plecarea. '"s*irtul lui, care i se strânsese în -urul taliei, îi coborî peste coapse, fără însă să o prote-eze de răceala răceala aerului nopţii, care"i învăluia picioarele !oale. Bemarcă fri!ul dar uită repede de el, întorcându"şi atenţia spre uşa desc*isă a dorm do rmit itor orul ului ui,, aşte aştept ptân ându du"s "see să va vadă dă dint dintrr"o clip clipăă într într"a "alt ltaa intrând o siluetă întunecată, ameninţătoare. Bic*ard se lăsă -os lân!ă !eanta mică pe care o adusese cu el, nescăpând o clipă uşa din oc*i, în timp ce scormonea în ea. Când se îndreptă, lumina făcu să strălucească stins o armă uriaşă din mâna lui. Bic*ard întinse mâna stân!ă şi o trase pe Sweene în spatele lui. Ninând"o strâns de talie, să se asi!ure că ea rămânea cu şi în spatele lui, alunecă fără z!omot spre o  poziţie în spatele uşii, dar nu atât de aproape încât aceasta să"l lovească dacă cineva ar fi desc*is"o complet, apoi aşteptară.

;e el nu"l putea auzi respirând, în sc*imb îşi auzea ca un ecou, în urec*i, propria"i respiraţie şi precis că inima îi bătea suficient de tare ca să se audă. 8ncercă să respire atentă prin !ură, ca să elimine cel mai mic z!omot. i ascultă. (uzea ticăitul ceasului din livin!. (uzi vaietul îndepărtat al unei sirene. #u mai auzi repetându"se z!omotul acela ca o z!ârietură. %ar Bic*ard nu se relaAă, nu renunţă la poziţia lui de alertă. El era mai aproape de uşă, trupul lui blocându"l pe al ei7 auzise el oare ceva şi ea, nu) (poi simţi pe cineva c*iar de partea cealaltă a uşii, fără să intre în dormitor, doar uitându"se înăuntru. &şa se desc*ise lar! spre peretele pe care era poziţionat  patul. %in cauza aceasta nu putea vedea mai mult decât partea dinspre picioare, decât dacă ar fi trecut de pra!. Sweene era acut conştientă de patul !ol. Se va uita şi va şti că îl auziseră şi că se aflau undeva în apartament, sau va presupune că nu era nimeni acasă şi că ea pur şi simplu nu"şi făcuse patul) +a intra în dormitor, sau &şa se lovi tare de perete, sunetul eAplodând în tăcerea întunecată. Bic*ard se lăsă -os, mişcându"se de-a, înainte ca uşa să se lovească de perete, strânsoarea lui pe talia ei tră!ând"o şi pe ea  -os, odată cu el. > orbi, o asurzi o eAplozie. 8ncă una, mai aproape, urmând"o atât de strâns pe prima încât sunetele se contopiră parcă într"unul sin!ur. > izbi un şoc ciudat, o mică eAplozie de aer pe piele.  @mpuşcături. 8nţelesese imediat, dar de-a nu mai rămăsese nimic în afară de mica reverberaţie din urec*ile ei şi mirosul iute de cordită,

care"i ardea nările. (uzul şi vederea începeau să îşi revină. i îl văzu acum, căzând moale, în pra!ul uşii. 8l auzi, un !eamăt !utural, inuman. (erul îi ieşea tremurat din plămâni, ca dintr"un balon care se dezumfla. i atunci îi simţi mirosul. Sweene se sufocă, dar luptă împotriva bilei care i se ridicase în !ât.  ? Eşti bine) o întrebă Bic*ard cu vocea su!rumată de !roază, întorcându"se în loc să se uite la ea.  ? %a, reuşi ea să croncăne. Bic*ard se ridică din poziția pe vine şi se duse la pat, aprinzând veioza. Sweene strânse din oc*i, aproape orbită din nou. 8nainte ca oc*ii ei să se adapteze la lumină, Bic*ard era la telefon, cu  privirea fiAată asupra trupului întins în pra!. Spuse, calm,  persoanei de la celălalt capăt al firului0  ? (ici Bic*ard @ort*. Gai Sten!el tocmai a pătruns în apartamentul lui Sweene şi a încercat să ne omoare.  Bai' 8mpietrită de uimire, Sweene clipi de câteva ori şi se uită la cadavru, apoi îşi dori să n"o fi făcut. Gai zăcea cu faţa în -os în  pra!ul dormitorului, cu capul întors spre ea şi cu oc*ii desc*işi, fiAaţi în pustietatea morţii. Sub el se strânsese o baltă mică, roşie, dar peretele şi cadrul uşii erau stropite cu sân!e.  ? #u"ţi face probleme. 2"am împuşcat. E mort, spuse Bic*ard. 8n timp ce el punea înapoi receptorul în furcă, Sweene se ridică în picioare tremurând şi se întoarse spre el, dorind instinctiv să se aciuiască în braţele lui. 8n!*eţă. %e"a lun!ul  braţului şi pieptului lui șiroiau pârâiaşe roşii, izvorând din  partea de sus a umărului stân!.

 ? (*, %umnezeule, eşti împuşcat5 împuşcat5 Bic*ard se uită la umărul lui.  ? %oar puţin, spuse el calm, prinzând"o în clipa în care se năpustea spre el. Sweene se eliberă din strânsoare şi îl împinse -os, pe mar!inea patului şi spuse apri!0  ? #u poţi fi împuşcat 3doar puţin4. Este ca în cazul unei sarcini0 ori eşti, ori nu eşti însărcinată. Stai aici. Sweene se răsuci în loc şi fu!i. 'rusa ei de prim a-utor se afla în baie, în dulăpior. Ca să iasă din cameră trebuia să sară  peste trupul lui Gai, dar nu ezită decât o fracţiune de secundă. Bic*ard sân!era şi nevoia ur!entă de a avea !ri-ă de el depăşea orice altceva. Era atentă unde"şi punea picioarele, dar nu încetini. Când se întoarse, înarmată cu trusa de prim a-utor şi cu un  prosop mare şi cu unul de mâini, Bic*ard îşi trăsese -eanşii şi intra acum în pantofi.  ? Ni"am spus să stai -os5 aproape că tună Sweene. Sweene.  ? #u, nu mi"ai spus. /i"ai spus spus să stau aici. i sunt aici. 'onul lui de!a-at o înfurie. %ar Bic*ard se aşeză la loc pe mar!inea patului şi o lăsă să"l tamponeze cu un pansament de tifon, pe partea de sus a umărului.  ? Este doar o arsură7 nici măcar n"are nevoie de copci. +ocea lui răsună atât de îndepărtată, încât Sweene îi aruncă o uitătură năpraznică. 6aţa lui era ineApresivă, oc*ii reci şi atenţi, în timp ce se uita la Gai. 8şi aminti că fusese ran!er şi  brusc ştiu că el mai ucisese şi altădată, că acesta era modul în care opera, într"un sc*imb de focuri. %upă un timp, îndepărtă pansamentul şi văzu că el avusese dreptate7 rana de pe umărul lui era ca o -upuitură lun!ă,

sân!erândă. Se auziră sirenele vuind, mai aproape, tot mai aproape7 păreau să fie c*iar -os, apoi z!omotul se opri brusc. Sweene luă prosopelul umed şi începu să spele rana. Bic*ard i"l luă din mână.  ? /ă ocup eu de asta, spuse el şi"şi strecură mâna liberă pe sub '"s*irt, să o mân!âie pe funduleţ. 'u mai bine ţi"ai pune ceva pe tine, dacă nu vrei ca poliţiştii să"ţi vadă funduleţul ăsta dră!ălaş. Sweene se încruntă la el, dar se duse la dressin! şi scoase de acolo o perec*e de -eanşi, tră!ându"i pe ea fără să se mai obos ob osea easc scăă să"ş să"şii pu pună nă şi c* c*il iloţ oţi. i. 'ocm cmai ai la tim timp7 prim primil ilor  or   poliţişti nu le trebuise decât un minut să intre în clădire şi să urce la apartamentul ei. Bic*ard se furişă în timp ce ea îşi tră!ea fermoarul şi sări peste Gai, să a-un!ă la uşa de la intrare înainte ca izbiturile puternice să o arunce la pământ. 8n apartament se năpustiră patru ofiţeri în uniformă. Sweene întrezări eApresiile avide de pe c*ipurile vecinilor  care se în!*esuiau în *ol, în faţa uşii şi apoi Bic*ard o trase în  bucătărie, părăsind amândoi scena, pentru ca poliţiştii să"şi  poată face treaba. &rmătoarele patru ore au fost un tumult. %etectivul Bit Biten enou ourr ap apăr ăruu imed imediiat în urm urma po polliţiş ţiştil tilor în un unif ifor orm mă,  bătându"i cu două minute pe cei de la Serviciul de (mbulanţă. (mbulanţă. Era îmbrăcat, dar cămaşa era şifonată şi cravata atârna strâmb. Bic*ard îi sunase pe detectivi, nu sunase la KJJ. (părură şi alte uniforme, ambulanţa şi detectivul (Ouino. (partamentul era plin de lume. Staţiile radio cârâiau. i continuau să sosească Bic*ard o ţinu în bucătărie, aşezată cu spatele la uşă, ca să nu vadă ce se petrecea dincolo. %oi paramedici se uitară la

rana lui de la umăr şi"i aplicară o cremă cu antibiotic şi un  pansament. El se termină sin!ur de spălat, în c*iuvetă, frecând sân!ele înc*e!at cu un prosop de *ârtie şi refuzând orice al tratament medical. (Ouino şi Bitenour le luară declaraţiile. Făsiră fereastra din atelierul ei, pe unde intrase Gai. #u a fost pusă nicio întrebare despre cum a tras Bic*ard, în autoapărare.  ? Cred că o să descoperim că el a omorât"o pe doamna @ort*, spuse (Ouino. ;robabil că a avut un adevărat şoc când a văzut pictura domnişoarei Sweene. 2"a luat prin surpr urpriind nder ere, e, alt altfel fel ar fi înc ncer erca catt să scape cape c* c*ia iarr atun atunci ci de dumneavoastră. (poi, cred că şi"a ima!inat că poate arunca totul în spatele dumneavoastră, spunându"ne despre pictură.  ? %ar de unde a ştiut că nu m"aţi arestat) întrebă Sweene uluită. (Ouino ridică din umeri. Băspunse Bitenour.  ? ;oate că a sunat la secţie, sau poate că a stat la pândă. Cum, nu are importanţă. 8n mod clar, în seara aceasta a venit aici cu !ândul să vă ucidă, doar că dumneavoastră l"aţi auzit ridicând fereastra şi nu eraţi sin!ură. (Ouino se uită caustic la Bic*ard.  ? 8n oraşul #ew :ork portul de armă fără permis este ile!al. Bic*ard ridică din umeri, fără ca faţa lui să trădeze cea mai mică urmă a disconfortului cauzat de rană.  ? (m permis, spuse el. (Ouino păru şi mai caustic.  ? (şa s"ar părea. (ţi făcut o treabă a naibii de bună. > sin!ură lovitură, drept în inimă. (veţi antrenament, nu)  ? /ilitar. /ilitar. %in armată, armată, spuse Bic*ard.

 ? %a) Ce unitate) i eu am fost în armată, spuse Bitenour. Bitenour.  ? 2a Ban!eri. Sweene văzu cum li se sc*imbă eApresiile şi cei doi se lăsară pe spate, în scaunele lor.  ? 'icălosul 'icălosul n"a avut nicio şansă, spuse Bitenour încet.

%&PT"L'L D"'*+E% (i D"  ? Eşti la capătul puterilor, spuse Bic*ard brusc, ridicându"i faţa în sus. Sweene era albă ca *ârtia, atât din cauza oboselii cât şi a stresului7 oc*ii ei erau lipsiţi de viaţă şi încon-uraţi de cearcăne atât de ne!re încât arătau ca nişte vânătăi.  ? 9a"ți nişte *aine. /er!em /er!em acasă la mine. (Ouino se ridică în picioare.  ? /ă ocup eu de totul. Sper că nu vrea să se ducă în dormitor. (veţi nevoie de ceva de acolo) Sweene dădu din cap. 8n mod normal nu le"ar fi permis unui străini să cotrobăie prin *ainele ei, dar acum nu"i mai  păsa. >mul avea dreptate7 nu vroia să intre în dormitor. dormitor. ;oate că niciodată nu o să mai intre acolo.  ? (m o !eantă pe raftul de sus, din dressin!. (runca (runcați"mi câteva lucruri în ea.  ? > să trebuiască să semnaţi o declaraţie, dar asta mai  poate dura câteva ore. %ormiţi puţin, dacă puteţi. Bitenour se opri, apoi adău!ă0  ? /edia o să fie peste tot, ştiţi asta. asta.  ? %a, ştiu. Bic*ard îşi frecă bărbia. EAistă vreo posibilitate să ţinem pictura departe de presă) %eci Sweene nu va deveni subiect de tabloid, asta vroia el spună.

 ? Se poate. #u văd de ce am pomeni"o. Beporterii vor   broda probabil pe latura amoroasă, vor face să pară totul ca o ceartă între îndră!ostiţi. ;ărinţii Candrei erau de-a destul de loviţi de moartea ei, dar  acum senzaţionalul se va dubla iar relaţia ei cu Gai va fi analizată şi disecată public. Bitenour spuse, mai mult pentru el0  ? /ă întreb de ce a omorât"o. ;oate că n"o să aflăm niciodată.  ? %acă a făcut"o el, spuse Sweene prin ceaţa epuizării. epuizării. Cei doi bărbaţi se uitară lun! la ea, privirea lui Bic*ard  poposind mai mult decât a lui Bitenour. Bitenour. %etectivul o întrebă0  ? Ce te face să spui asta) %acă nu el a omorât"o pe doamna @ort*, rt*, atun atunci ci nu av avea ea motiv otiv să se în! n!ri ri-o -ore reze ze din din cauz cauzaa  picturii şi prin urmare nici să încerce să vă omoare pe dumneavoastră. Sweene ridică din umeri eri. #u ştia de ce spusese asta. 8ncercă să"şi ima!ineze c*ipul lui Gai în pictură, dar zidul de cără cărămi midă dă era era încă încă acol acolo, o, refu refuzâ zând nd să"i să"i pe perm rmit ităă co cont ntur urar area ea ima!inii. (Ouino reveni peste câteva minute, cu !eanta.  ? &na dintre poliţiste a împac*etat astea, spuse el, ca şi cum ar fi vrut ca Sweene să ştie că nu el se ocupase de desuurile ei.  ? /i"am spus că o femeie ştie mai bine de ce are nevoie o altă femeie.  ? /ulţumesc, spuse Sweene. Sweene. Se întinse să ia !eanta, dar  mâna lui Bic*ard a-unse prima la ea. %acă !reutatea !enţii i"a supărat umărul, pe c*ipul lui nu se citi nimic.

 ? #u are rost să c*emaţi un taAi. > să să vă ducă o patrulă. Bic*ard încuviinţă din cap şi o cuprinse pe Sweene pe după umăr.  ? > să vă sun mâine dimineaţă, dimineaţă, mai târziu.  ? C*iar târziu de tot, răspunse (Ouino (Ouino şi căscă. > să încerc şi eu să dorm puţin. Sfatul meu este să scoateţi telefonul din  priză şi să dormiţi cât puteţi de mult. mult.  ? (m nevoie de pictură, spuse Sweene în timp ce Bic*ard începuse de-a să o îndrepte spre uşă.  ? %ra!a mea, nu este nevoie  ? 8mi trebuie tabloul, repetă ea, înfi!ându"se în călcâie şi tră!ând de el să"l oprească. #u putea !ândi clar7 se clătina pe  picioare, dar ştia că nu putea lăsa pânza aici.  ? Sunt reporteri afară  ? > s"o înfăşor într"o pânză. Eliberându"se, Sweene se târî în atelier şi scoase tabloul de pe şevalet. (vea întotdeauna  pre!ătite fâşii de tifon ca să cureţe şi să acopere tablourile şi înfăşură pânza într"una. Bic*ard se afla imediat în urma ei, pas după pas, urmărind"o în!ri-orat, dar ea era prea obosită ca să"l liniştească. #u mai avea decât atâta putere cât să facă strictul necesar, ori a lua tabloul cu ea era necesar. 8i escortă un poliţist prin mulţimea de privitori şi reporteri în!*esuiţi în *ol. 6laşuri se aprinseră în oc*ii ei şi întrebări  peste întrebări erau urlate spre ei, dar nici Sweene şi nici Bic*ard nu făcură niciun efort să le răspundă. El a fost recunoscut7 cineva îl stri!ă pe nume. El nu răspunse, atent doar la ea şi la a scăpa de acolo. 1a c*iar a în-urat în barbă, dar Sweene a fost sin!ura care l"a auzit. ;atrula de poliţie reuşi să scape de cei doi reporteri care încercaseră să se ţină după ei şi îi depuse pe Bic*ard şi

Sweene în faţa vilei, fără incidente. Ninând strâns pânza, Sweene se uită la trepte, întrebându"se dacă va reuşi să le urce, ca să nu mai vorbească de toată scara din interior.  ? +i +ino, 4weetie, îi spuse Bic*ard cu voce blândă, ademenitoare.  ? #u sunt copil şi mă simt foarte bine, spuse Sweene încruntându"se la el.  ? Si!ur că nu eşti. (cum o alinta. &ra să fie alintată şi era cât se poate de convinsă că putea urca treptele şi fără a-utorul lui. 'otuşi, nu vroia să fie nerecunoscătoare, aşa că se spri-ini de el, urcându" le. Bic* Bic*ar ardd de desc scui uiee uşa, uşa, intra ntrară ră,, ap apoi oi rest restar arttă sis sistem temul de alarmă.  ? 2asă pânza aici.  ? #u, o vreau sus. ;ână la urmă Bic*ard decise că pierdea mai mult timp dacă încerca să o convin!ă7 lăsă !eanta la picioarele scării şi o ridică în braţe, cu pictură cu tot.  ? &mărul tău5 protestă ea, zvârcolindu"se să se dea -os din  braţele lui.  ? Stai cuminte până nu mă mă loveşti. Sweene încremeni, clipind în sus spre el cu oc*i mari, de  bufniţă şi fără să"şi mişte un muşc*i, în timp ce el urca scara. %acă nu ar fi arătat atât de total obosită, lui Bic*ard i"ar fi venit să râdă. > depuse în pat şi Sweene adormi înainte ca el să"i fi scos  pantofii. 8i scoase -eanşii, dar o lăsă în '"s*irtul lui. Se dezbrăcă şi el şi în timp ce o învelea, era !ata să se prăbuşească alături de ea.

Se urcă în pat prin cealaltă parte şi o strânse la piept, la dreapta lui, decis să uite de durerea din umăr, concentrându"se în sc*imb asupra bucuriei de a o avea vie în braţele lui şi în  patul lui. Soarele era sus, strălucind vesel, când Sweene îl trezi cu mişcări a!itate. Bic*ard desc*ise un oc*i şi se uită la ceas. apte şi -umătate.  ? Culcă"te la loc, şopti el. %ar Sweene nu"i răspunse, continuând să"şi "şi mişte cap apuul şi să tra!ă de cuvert erturi. 8l cuprinse un fior când îşi dădu seama că ea !ormea. Sweene se strecură afară din pat, cu mişcări atât de cur!ătoare încât a-unsese departe de atin!erea lui, înainte ca el să poată reacţiona. Bămase în picioare lân!ă pat, cu oc*ii desc*işi dar straniu de ineApresivi. ;ărea dezorientată, ca şi cum ar fi vrut să se ducă undeva, dar nu ştia cum să a-un!ă acolo. Bic*ard se dădu -os din pat şi"şi puse braţele pe după ea, scuturând"o încetişor, să o trezească.  ? 4weetie. 'rezeşt eşte"t e"te, scumpo. (stăzi ăzi nu treb ebuuie să  pictezi. &rcă"te înapoi în pat. ( trecut mult până ca ea să"i răspundă, clipind des şi uitându"se în sus la el.  ? Ce este)  ? (i avut un moment de somnambulism. Bic*ard îşi păstră tonul calm şi o bă!ă înapoi în pat. Sweene recăzu imediat într"un somn !reu, stând liniştită în braţele lui. Bic*ard îşi  permise să aţipească, dar nu"şi lăsă !arda -os. Ea era într"un loc necunoscut şi putea cădea pe scări, dacă începea să umble în somn. Se trezi la fiecare mişcare a ei, readucând"o în braţele lui, în si!uranţă.

;entru că nu vroia să o lase sin!ură în pat, la zece şi  -umătate o trezi. Sweene reuşi să se uite la el printr"un sin!ur  oc*i, dar spre uşurarea lui era complet trează.  ? Sper că m"ai trezit să facem seA, pentru că altfel nu ai avea nicio scuză, mormăi ea. >c*ii lui Bic*ard se aprinseră, oferindu"i mai puţin de o  -umătate de secundă de preaviz, înainte de a o întoarce pe spate şi a se urca pe ea.  ? Flumeam doar începu ea, apoi oftă când el împinse tare, are, cu o lovi lovittură ură pu putterni ernică că,, ce"l ce"l trim rimise ise pâ până nă"n "n prăs prăsel ele. e. (proape că ţipă şi sfârcurile i se umflară. Bapida ei eAcitare îl înnebuni şi mai mult, erecţia întărindu"i"se până la punctul durerii.  ? 9isuse, !emu el cu voce *orcăită, aproape dincolo de sunet. /ai împinse câteva lovituri şi începu să termine, trupul arcuindu"i"se şi cutremurându"se, în timp ce se revărsa în ea. Ea stri!ă din nou şi muşc*ii interni începură să i se strân!ă convulsiv în -urul penisului, un!ându"l cu or!asmul or!asmul ei. Bic*ard se simţi după aceea ca o epavă umană, zăcând întins pe spate, incapabil să se mişte. #u"şi amintea să i se mai fi întâmplat vreodată să termine atât de repede şi atât de  puternic, nici ca adolescent, când îşi ima!inea seAul ca o cursă spre linia de finiş. Ea se mişcă înaintea lui, dându"şi de pe oc*i o buclă încâlcită şi ridicându"se în capul oaselor.  ? (sta nu a fost corect, îl acuză ea, dar vocea ei era ră!uşită de satisfacţie. 6ă"o din nou şi fă"o corect, de data asta.  ? ;oate în visele tale, reuşi el să mârâie, făcând"o să râdă. 1ine, poate diseară.  ? Este o promisiune. i Sweene Sweene sări -os din pat, în timp timp ce Bic*ard observă în !ând că de fapt el făcuse toată treaba.

Sweene îşi scoase '"s*irtul şi se îndreptă spre baie şi vederea curbei funduleţului ei i"a fost de a-uns să"l scoată din pat şi să o urmeze sub duş. Bic*ard îşi puse un costum şi cravată, ştiind că la secţia de  poliţie va avea de făcut faţă unei baterii de reporteri. ;ână acum nu se obosiseră, doar pentru că numărul lui privat de telefon nu era înre!istrat, dar îşi spuse că nu"i va lua mult unui reporter întreprinzător să"l obţină. ;robabil că telefonul de -os, din birou, suna încontinuu. > sună pe 'abit*a pe intercom şi constată că !*icise corect.  ? Spune"le că în două ore o să fac o declaraţie, la secţia de  poliţie şi că tu nu ştii nimic nimic în plus.  ? #u ştiu, spuse ea nefericită.  ? i ia un prânz lun!, adău!ă el.  ? 8n sfârşit, o idee bună. 8l sună pe Edward şi"l ru!ă să vină cu maşina, apoi o sărută  pe Sweene care"şi pusese ţinuta obişnuită, combinaţia de  -eanşi şi tricou şi stătea acum pe pat, cu picioarele încrucişate,  privindu"l.  ? > să"mi iau celularul cu mine, mine, spuse el.  ? #umărul l"am lăsat acasă. Bic*ard i"l mai scrise o dată.  ? %acă sună telefonul, nu răspunzi. %acă te sun eu, o să las să ţârâie o dată, înc*id şi te sun din nou.  ? (m înţeles.  ? Sper să nu dureze mult. /ă întorc cât pot de repede.  ? %e ce eşti atât de în!ri-orat) în!ri-orat) Gai e mort.  #u i se părea real. 'eroarea din noaptea trecută parcă se întâmplase altcuiva, nu ei. Bic*ard o privi lun!, cercetător. cercetător.

 ? ;oate din cauza celor spuse de tine, !acă  a fost el. >ricum, nu vreau să risc nimic până când nu vor ieşi testele de laborator. Sweene se !ândi la zidul din mintea ei şi la spaţiul rămas !ol, acolo unde ar fi trebuit să se afle c*ipul uci!aşului, dacă ar fi terminat tabloul.  ? > să am !ri-ă, promise ea. Bic*ard plecase de aproape o oră când sună asistenta lui, pe intercom.  ? #oi mer!em să mâncăm. #u vrei să"ţi aduc ceva, la întoarcere)  ? #u, o să"mi încropesc eu ceva, în bucătărie.  ? ;ăcat că Bic*ard i"a dat zi liberă lui +iolet7 +iolet7 face cele mai  bune omlete pe care le"ai mâncat vreodată. %ar cum Bic*ard urma să lipsească astăzi din oraş, ea se pro!ramase să"şi viziteze fiul, la C*ica!o. Când a apărut toată povestea asta şi ea şi"a contramandat plecarea, a insistat ca ea să se ducă, totuşi.  ? Făsesc eu ceva, spuse Sweene. Sweene. 8n fond, cea mai mare parte a vieţii se *rănise sin!ură. 8şi făcu pâine pră-ită şi ouă -umări, deşi masa aceasta simplă îi luă mai mult să o pre!ătească, în bucătăria necunoscută. 'rebuise să caute totul, inclusiv toasterul şi filtrul de cafea, care nu stăteau afară, pe un bufet, acolo unde ar trebui să stea toate toasterele şi filtrele de cafea. Făsi, în sfârşit, tot ce avea nevoie şi după ce termină de mâncat, constată că nu mai avea ce face. %acă ar fi fost acasă la ea, s"ar fi apucat de lucru, dar aici nu avea nimic de făcut. EAploră casa, vârându"şi capul în fiecare cameră şi terminând înapoi în dormitor. Se simţea cu mult mai bine decât în ziua

 precedentă, dar totuşi, încă nu dormise suficient şi începuse să se !ândească să tra!ă un pui de somn, când privirea i se opri  pe pânza făcută sul, proptită de un scaun. %upă tot ce se întâmplase, parcă nu"i venea să o desc*idă.  #u vroia să privească încă o dată scena aceea de violenţă. %ar  un impuls irezistibil o făcu să scoată pânza din tifonul  protector.  protector.  #imic nu se sc*imbase. Spaţiul !ol continua să o persifleze  pentru imposibilitatea de a termina tabloul. #u i se întâmplă niciodată să nu aibă asupra ei creioane de cărbune, aşa că scotoci în !eantă după ele şi trase câteva linii preliminare pe  pânză, încercând să bloc*eze între ele capul lui Gai. %e!etele îi erau stân!ace şi liniile păreau toate !reşite. ;ărul lui Gai fusese des şi lucios, cu o teAtură aproape asiatică, doar cu o idee de onduleuri. 8ncercă să"i capteze privirea, dar liniile îi ieşeau mult prea fine şi stilul era !reşit Se dădu puţin înapoi, uitându"se "se la pictură. 2in 2iniile în cărbune arătau !rosolane în comparaţie cu precizia picturii în ulei, dar ima!inea era clară. ;ărul era moale şi desc*is la culoare, curbându"se dedesubt, într"un breton coc*et. Era ceva familiar în sc*iţă, ceva care o sâcâia, dar nu putea pune de!e de !etu tul. l. %int %intrr"o da dată tă încr încrem emen eni, i, *o *olb lbân ându du"s "see la pâ pânz nză. ă. Se întoarse în loc şi se duse la telefon, tastând cifrele mobilului lui Bic*ard. Bic*ard răspunse imediat. Se auzea multă !ălă!ie în fundal şi se într întreb ebăă da dacă că nu nu"l "l surp surpri rins nses esee în mi-l mi-loc ocul ul un unei ei de decl clar araații de presă.  ? Este o femeie, spuse ea tremurând.   Ce' întrebă el.  ? Este o femeie, l"am făcut părul $ doar o sc*iţă brută, dar 

aşa este. i (m (m mai văzut coafura asta ele!antă.  ? 2a naiba. #"aş fi zis niciodată trebuie să"i spun lui (Ouino7 el nu se uită decât la bărbaţii de pe banda camerei video de suprave!*ere. Nine uşa încuiată şi nu da drumul nimănui în casă.  ? #u, spuse ea, dar un z!omot indistinct indistinct o opri.  ? Sweene5  ? Cred că am auzit ceva. Ceva, -os, spuse ea.  ? &şile sunt încuiate) încuiate)  ? %a, fireşte.  ? &nde sunt 'a 'abit*a şi /artin)  ? (u plecat la masă.  ? 6ir"ar5 Sweene simţi în telefon ur!enţa din vocea lui.  ? Scumpo, încuie uşa dormitorului. dormitorului. 'ra!e 'ra!e mobilă în dreptul ei7 ceva care să"ţi câşti!e timp, înţele!i)  ? %a.  ? #u înc*ide telefonul. Bămâi pe linie. Eu sunt de-a pe drum. Sweene lăsă receptorul -os şi se duse la uşă. #u era si!ură că auzise ceva şi s"ar fi simţit ca o proastă dacă locuinţa era !oală sau dacă sunetul auzit de ea fusese făcut de întoarcerea 'abit*ei sau a lui /artin. #u se vedea nimeni7 *olul era !ol şi de unde stătea ea, nu vedea pe nimeni pe scară. Se apropie în vârful picioarelor de balustradă să se uite -os, în *ol. #imic. (poi au auzi zi un sunet va!, ca un *ârşâit, venind dinspre  bucătărie. +ăzu cu oc*ii minţii cuţitul în mâna înmănuşată a siluetei care stătea deasupra Candrei şi ştiu eAact ce însemna z!omotul

acela0 fusese scos din suportul din bucătărie unul din cuţitele acelea mari. 8n faţa oc*ilor, -os, apăru un cap blond. Era /ar!o /c/ilian. Sweene se retrase brusc, amorţită de şoc. Se împletici spre uşa dormitorului, nepăsându"i de z!omotul pe care"l făcea şi trânti uşa. 8ntoarse uşor încuietoarea. 'rase un scaun şi"l fiAă sub clanţă, dar părea fra!il şi nu era si!ură că va rezista forţei. Câtă forţă putea avea /ar!o) Era slabă, dar probabil că era mai puternică decât părea şi uşile interioare nu erau concepute să reziste unui impact puternic, ca acelea eAterioare.  ? 6ir"ar, 6ir"ar, fir"ar, fir"ar, fir"ar, fir"ar, în-ură ea repezindu"se la telefon. telefon.  ? Bic*ard5  ? Sunt aici. +ocea lui era su!rumată şi o sirenă aproape că o acoperi. Era într"o maşină de poliţie, îşi spuse ea, speră ea.  ? Este /ar!o. /ar!o. %inţii începură să"i clănţăne, în timp ce o cuprindea fri!ul.  ? /"/ar!o /"/ar!o /c/ilian. Este aici.  ? 8năuntru) întrebă el tare.  ? %a. (re (re în mână un cuţit din bucătărie. &şa este e ste încuiată, dar  ? %acă este nevoie, du"te la baie şi încuie şi uşa aia. 2a nişte prosoape şi înfăşoară"ţi"le în -urul braţelor. 6oloseşte orice, ca să o obstrucţionezi. (runcă"i prosoape în faţă şi încearcă să i le înfăşori în -urul cuţitului, ca să nu se poată folosi de el. Stropeşte"o cu deodorant în faţă. Scumpo, eAistă arme într"o baie7 tot ce trebuie să faci, este să le foloseşti.  ? 8nţele!, spuse ea şoptit, pentru că mai tare nu putea, deşi  probabil că el nu o auzea din cauza sirenei. Clanţa zornăi. Sweene sări şi lăsă telefonul -os, ducându"se

la uşa băii. Ceva z!âria încuietoarea. /ar!o o forţa. 8ncuietoarea băii nu putea fi mai rezistentă decât cea de la uşa dormitorului. Sweene aler!ă în baie şi înşfăcă un braţ de  prosoape, deopotrivă cu deodorantul. 6ăcând cum îi spusese Bic*ard, îşi înfăşură câte un prosop !ros în -urul fiecărui braţ. tia de ce. 'rebuia să"şi folosească braţele înfăşurate ca să contracareze loviturile de cuţit. 8şi aminti de rănile de pe  braţele Candrei. &şa &şa do dorm rmit itor orul ului ui se de desc sc*i *ise se,, împi împin! n!ân ândd scau scaunu null într într"o "o  parte. /ar!o se repezi înăuntru, fără să spună ceva. 8n mână îi strălucea cuţitul. Sweene înşfăcă un prosop !ros şi"l lansă spre femeie, cu toată forţa ei. Ca să o dezec*ilibreze. /ar!o ţipă când  prosopul i se înfăşură pe braţ, dar lovi şi lama cuţitului străpunse materialul !ros. Sweene îi simţi sărutul arzându"i tricepsul stân!. Ea nu ştia cum să lupte. #iciodată în viaţa ei nu se mai luptase. %ar se răsuci, intrând în interiorul arcului cuţitului şi îi arse lui /ar!o un pumn în nas. Sân!ele ţâşni şi văzu şocul  pe c*ipul lui /ar!o, /ar!o, în oc*ii ei înfuriaţi, ca şi cum n"ar fi crezut că cineva ar putea îndrăzni să dea în ea. 'otul i se păru lui Sweene atât de ridicol, încât o lovi din nou şi din nou, înfi!ându"şi picioarele în covorul !ros şi împin!ând, folosindu"se de toată !reutatea şi forţa ei ca să o împin!ă pe /ar!o în spate.  ? 'ârfă5 stri!ă /ar!o /ar!o încercând să"şi elibereze cuţitul. Sweene văzu balustrada scării din spatele lui /ar!o şi împinse mai mult, mai mult, mai mult. Cuţitul muşcă prin  prosopul înfăşurat în -urul mâinii ei stân!i şi durerea

sfâşietoare declanşă în ea o furtună de furie. Se auzi stri!ând, iară şi iară şi împinse mai tare. > eApresie de uluială traversă scu curt rt faţ faţa îns însân ân!e !era rattă a lui /ar /ar!o, o secu secund ndăă do doar ar77 ap apoi oi rezistenţa trupului ei cedă în faţa atacului lui Sweene şi se rosto!oli peste balustradă, ca să aterizeze pe dalele de -os. Clătinându"se, Sweene se prăvăli cu mâinile şi !enunc*ii de balustradă, cu inima bubuind şi o clipă crezu că va leşina. %e"a lun!ul braţului ei stân! se prelin!ea sân!ele, în firicele subţiri, îmbibând prosopul. > să aibă nevoie de copci, îşi spuse ea, absurd iritată de !ândul ei. #iciodată nu i se mai  puseseră copci. ;robabil că o să doară. 2a !ândul acesta, buza de -os începu să"i tremure. (cest mic tremur o făcu să"şi dea seama că era în pra!ul isteriei. 9nspiră adânc de câteva ori, încercând să se conc co ncen enttreze reze,, deşi eşi îi era era inc ncre redi dibi bill de !reu !reu să !â !ând ndea easscă. că. 9nspiratul adânc o a-ută şi Sweene se aşeză pe -os. #u se  putea întări, să se uite peste balustradă7 /ar!o aterizase cu o  bufnitură înfiorătoare, strivitoare. %alele de ardezie nu sunt amabile cu oasele şi carnea.  /ic%ar!.  /ic%ar!. #umele lui îi inundă creierul, !ândul la el !alv !a lvan aniz izân ând"o d"o,, read readuc ucân ându du"i "i en ener er!i !iaa în pici picioa oare re.. Se ridi ridică că !reoi de -os şi aler!ă $ poticnindu"se, de fapt $ în dormitor, să smul!ă receptorul de -os. 8l apucă stân!aci, lovindu"se cu el de pometul obrazului.  ? 2a naiba, mormăi ea şi c*iar dacă nu"l ţinea încă apăsat de urec*e, putea auzi tunetul lui Bic*ard.  ? Sweene5  ? Sunt bine, spuse ea repede. /ă ro!, aproape. /ar!o a căzut peste balustradă. 8ncă nu m"am uitat.  ? #u te uita, spuse el aproape stran!ulat. stran!ulat. %umnezeule

i Bic*ard se întrerupse, dar îi auzea totuşi, c*iar peste sunetul sirenei, respiraţia !rea.  ? 8n cinci minute a-un!em acolo. Sunt pe drum şi alte  patrule de poliţie. Eşti rănită) rănită)  ? ;uţin. %ouă tăieturi la braţ, braţ, nimic serios.  Nu cre!. cre!. #u se uitase la tăietura de la triceps sau la cea de  pe antebraţ, unde cuţitul pătrunsese prin prosop. i nici nu avea de !ând să"şi scoată prosopul7 nu vroia să vadă răul. tia că o durea şi asta era suficient.  ? 8nc*id acum. Cred că o să vomit. Sweene nu aşteptă răspunsul, înc*ise şi îşi vârî mâinile între !enunc*i, inspirând adânc şi luptându"se cu !reaţa care ameninţa să o copleşească. Sunetul era atât de slab încât nu era si!ură că îl auzise, îşi înălţă capul, cu sân!ele aler!ându"i prin vine ca şi cum s"ar fi  pre!ătit din nou de luptă, dar nu văzu pe nimeni. Clipi des, derutată, apoi îl auzi din nou0 un !eamăt slab, venind de -os. Sweene se repezi prevăzătoare spre scară şi se uită peste  balustradă. /ar!o zăcea pe burtă. Cu piciorul stân! îndoit sub  piept, într"un un!*i imposibil, din carnea sfâşiată ieşind aşc*ii albe de oase. 1raţele ei a*, %oamne, probabil că încercase să se cuprindă cu ele. /ar!o se mişcă aproape imperceptibil, încercând să se întoarcă şi un alt !eamăt slab străbătu casa. Cu picioarele tremurânde, Sweene coborî scările. >rice ar  fi, nu o putea lăsa pe /ar!o acolo, în starea aceea, fără să încerce să o a-ute, deşi *abar n"avea ce ar putea face cu asemenea răni. 8n!e 8n!enu nunc nc*e *e lân ân!ă !ă /ar! ar!o şi spr spre uim uimirea rea ei, ei, fem femeia eia îşi îndreptă oc*ii înceţoşaţi spre ea.  ? (m căzut, şopti /ar!o. /ar!o.  ? #u vorbi. +i +in oamenii

 ? +reau +reau să să"ţi spun. Ca să ştie cineva. /ar!o tuşi şi din !ură îi ţâşni sân!e, revărsându"se pe -os.  ? Candra Candra îl şanta-a pe Carson. 're 'rebuia 'rebuia să o opresc. Gai a avut o c*eie de la apartamentul ei. Eu am înc*iriat un apartament în clădire şi am aşteptat"o. /ar!o se c*irci de durere şi tuşi din nou.  ? #u am putut !ăsi banda sau pozele. Eu m"am îmbrăcat în *ainele lui Carson aşa, dacă se întâmplă ceva, el el avea să fie acuzat. Sân!ele ei pe pantofii lui. (poi tu pictura Sweene înţelese.  ? Gai a văzut pictura şi ţi"a ţi"a spus.  ? Era aşa de frumos. /ar!o continuă în şoaptă, cu  privirea tot mai distantă.  ? 2"am iubit. > prostie. %estul de bătrână să"i fi fost mamă. %in cauza lui Carson este mort. Spune"le Spune"le despre Carson. Făseşte pozele. 1uzele i se strâmbară într"un zâmbet amar, dez!ustător. dez!ustător.  ? 8nfundă"l.  ? 2e poţi spune c*iar tu, spuse Sweene repede, dar oc*ii lui /ar!o erau de-a ficşi, eApresia i se stin!ea şi din plămâni îi ieşi cu un oftat ultima respiraţie, fără să mai fie vreodată înlocuită. > sirenă începu să se audă mai tare şi mai tare, pe măsură ce se apropia. Ca paralizată, Sweene se ridică în picioare şi se duse să desc*idă uşa, în clipa în care două maşini de poliţie opreau cu scârţâit de frâne în faţa casei. Stătea aşezată pe treapta de -os a scării când, câteva clipe mai târziu, se năpusteau înăuntru Bic*ard şi detectivii (Ouino şi Bitenour. Bic*ard era alb ca varul, cu pielea brutal de

întinsă peste pomeţi. ;rivirea lui se opri direct asupra ei. #ici măcar nu se uită la /ar!o. Cu pas controlat, ţeapăn, traversă spre scară şi fără un cuvânt se aplecă şi o ridică în braţele lui, strân!ând"o la piept.  ? > duc la spital, spuse el ră!uşit. ră!uşit. 'remura 'remura din tot trupul. trupul.  ? 8ntr"un minut minut sosesc paramedicii spuse (Ou (Ouino. ino. Bic*ard îl i!noră şi o purtă pe Sweene afară. Sweene strânse din oc*i ca o cârtiţă, în soarele strălucitor. Era clar că Edward urmase ase îndeaproape maşi aşina poliţiei, pentru că /ercedes"ul era parcat c*iar în spatele acesteia. Bic*ard urcă  pe banc*eta din spate împreună cu Sweene, Sweene, ţinând"o în poala lui şi lătrând instrucţiuni către Edward. Cu vocea tremurândă, Sweene începu să"i relateze ce"i spusese /ar!o înainte de a muri. Bic*ard o opri, punându"i două de!ete pe buze, spunând ferm0  ? #u"mi pasă. %oar $ doar taci şi lasă"mă să te ţin. %oamne, ce spaimă am tras. +ocea i se frânse şi îşi în!ropă faţa în părul ei. ( rămas cu ea tot timpul cât i s"au pus copci la braţ. 'ăietura de la antebraţ era cea mai rea, necesitând douăzeci şi şase de copci, dar niciuna dintre tăieturi nu fusese destul de adâncă să"i atin!ă nervii sau tendoanele.  ? %acă nu mi"ai fi spus de prosoape  ? > să vă dau o reţetă pentru un medicament împotriva durerilor, îi spuse doctoriţa, a-utând"o să coboare de pe scaun şi zâmbindu"i lui Sweene.  ? 8ntr"o săptămână să vă duceţi la medicul de familie să vă scoată copcile. (poi se duse la următorul caz şi Bic*ard o ridică din nou pe Sweene în poala lui, spunându"i cu voce tremurată0

 ? 'e 'e iubesc. /i"a fost atât de teamă că o să te pierd. +rei să te măriţi cu mine) 8ntrebarea o zdruncină aproape la fel de mult ca atacul lui /ar!o.  ? S"să m"mă m"mărit) se bâlbâi ea.  ? Să te măriţi. 8i cuprinse faţa în mâini, scrutându"i trăsă răsătturi urile cu oc oc*i *iii lui ne ne!r !rii, inten ntenşşi, lăsân ăsândd"o să"i ă"i va vadă dă emoţiile.  ? tiu că îţi faci !ânduri7 te înţele!. %ar nu voi încerca niciodată să te împiedic să pictezi7 eşti prea talentată pentru ca să poată să te oprească cineva. /i"am făcut de-a planuri să lic*idez totul şi să părăsesc piaţa bursei, să cumpăr undeva un ranc*, dar dacă tu  ? &nde) întrebă ea întrerupându"l.  ? 8ncă nu am căutat cu adevărat7 fie în sud, fie în sud"vest. %ar cum spuneam, dacă tu vrei să rămâi aici, pot uita de ranc* şi Sweene îl întrerupse din nou0  ? (tâta vreme cât va fi undeva mai cald, nu"mi pasă %eşi câţiva palmieri ar da bine. Bic*ard tăcu, uitându"se în -os la ea. Ea îi întoarse privirea, apoi spuse0  ? 'ic"tic"tic. 'ic"tic"tic.  ? Ce e asta)  ? Este ceasul meu biolo!ic. Cred că este pe cale să sune alarma. 6aţa lui Bic*ard se sc*imbă, umplându"se de atâta pasiune şi căldură încât pentru o clipă Sweene crezu că o să facă dra!oste cu ea c*iar acolo, în spital.  ? Eşti si!ură) întrebă el cu voce tremurată. tremurată.

 ? Sunt terifiată, recunoscu ea, cu !lasul ia fel de tremurat, acum că avusese timp să se !ândească la ceea ce tocmai spusese. +reau să spun că aş putea fi o mamă la fel de rea cum a fost mama mea. %ar te vreau te vreau pe tine şi vreau copiii tăi, termină ea în!*iţind. Bic*ard râse încetişor. încetişor.  ? (tunci, 4weetie, ai tăi suntem, cu toţii.

EPL"$ Un an mai târziu

Bic*ard îşi ridică privirea din cartea pe care o citea.  ? 2a ce oră din zi te"ai născut) întrebă el curios. Surprinsă, Sweene îi aruncă o privire intri!ată.  ? Ce citeşti) îl întrebă ea bănuitoare.  ? Băspunde"mi doar la întrebare.  ? #u ştiu eAact. %ar parcă mi"o amintesc pe mama spunând că m"am născut puţin după apusul soarelui, la ce oră o fi fost apusul ăla. %e ce) Bic*ard zâmbi şi ridică puţin cartea. Sweene citi0 Fantome  şi $lte $lte 4pirite.  ? i ce"i cu asta) Bic*ard îşi coborî privirea în carte şi citi0  ? 3 >ar cei ce se nasc la apusul anumitor zile sunt cei ce or "i binecuântai cu puteri ma#ice şi or "i !ăruii cu abilitatea !e a e!ea spirite.( 4FD/&>=