Julia Quinn S Iube Ti Un Conte MM

Anne Wynter nu este cea care pretinde c8 ar fi... Dar ea se descurca acceptabil pe moment ca guvementa a trei tinere nobile. Ani de zile a cvitat tot felul de avansuri nedorite, pina cind, nea§teptat, ii ingrije§te ranile mult prea fermecatorului conte de Winstead. Acum el este primul barbat care o tenteaza cu adevarat §i devine din ce in ce mai dificil sa-§i aminteasca faptul ca o guvemanta nu are voie sa flirteze cu un nobil. Poate ca tinarul conte este in pericol. Dar asta nu-1 impiedica sa se indragosteasca §i sa urmSreascfi o tinara misterioasa la serata muzicala organizatli anual de familia sa. Totu§i, Daniel are un du§man §i acesta a jurat sa-1 vada mort. Iar cind via^a Annei este pusa in pericol, el nu se va da inapoi de la nimic, pentru a se asigura ca dragostea lor va avea un final fericit... *

www.miron.ro MAGAZIN VIRTUAL LEI: 24,00

PROLOG - Winstead, trisor nenorocit! Daniel Smythe-Smith tresari. Era usor ametit, dar i§i dadu seama ca tocmai fusese acuzat de cineva ca triseaza la carti. In citeva secunde se lamuri; era conte de Winstead de aproape un an, dar tot mai uita sa se reationeze atunci cind cineva i se adresa astfel. Winstead era chiar el si... Oare despre ce era vorba ? Nu, isi zise in gind, nedumerit de toata afacerea. Ridica mina in semn de protest, fiindca stia ca nu trisase. Practic, dupa ultima sticla de vin, acesta era singurul lucru pe care-1 stia sigur. Totusi, nu reusi sa articuleze nimic. Cu greu avu forta sa se fereasca in clipa cind masa zbura spre el. Masa ? La naiba, cit de beat era ? Acum masa zacea zdrobita la picioarele lui, cartile se imprastiasera pe podea, iar Hugh Prentice striga la el ca un nebun. Cu siguranta si Hugh era beat. - Nu am trisat, zise Daniel. Privi mirat, apoi clipi, vrind parca sa indeparteze de pe ochi picla betiei. Privi catre Marcus Holroyd, cel mai bun prieten al sau si ridica din umeri:

6

JULIA QUINN

- Eu nu trisez. Toata lumea stia ca nu a trisat. Totusi Hugh isi pierduse mintile, iar Daniel se uita la el cum dadea din miini si urla. Ii veni in minte imaginea unui cimpanzeu. Unul lipsit de blana. Acesta a fost primul gind al lui Daniel. - Despre ce vorbeste ? intreba el in gol. - Era imposibil sa ai asul, racni Hugh. Se napusti spre el, cu mina intinsa in semn de acuzare. Asul ar fi trebuit sa fie...sa fie...Flutura bratul spre locul unde fusese masa. Nu puteai sa-1 ai, mormai el. - Dar l-am avut, ii zise Daniel. Fara minie, nici macar defensiv. Vorbise calm, ca si cind nu-mai-eranimic-de-zis si ridica din umeri. - Nu se poate, replica Hugh. $tiu toate cartile care au iesit. Era adevarat. Intotdeauna Hugh stia ce carti au iesit. Avea o minte exti sm de precisa pentru asa ceva. Putea calcula totul in minte. Adica facea calcule complicate, cu peste trei zecimale, scadea, impartea si inmultea cu usurinta, fiindca asta exersase la nesfirsit in scoala. Daniel realiza ca nu ar fi trebuit sa-1 provoace la joc, dar voia sa se distreze si sincer, se asteptase sa piarda. Nimeni nu il batea la jocul de carti pe Hugh Prentice. Cu exceptia lui, se pare. 3

SA IUBE§TI UN CONTE

7

- Remarcabil, murmura Daniel, privind spre card. Adevarat, zaceau imprastiate pe jos, dar stia ce avusese in mina. Fusese mai surprins ca oricine in momentul cind pusese pe masa mina cistigatoare. Am cistigat, anunta el, desi avea senzatia ca deja spusese prea mult. Se opri cu privirea asupra lui Marcus. Imagineaza-ti. - II auzi ? suiera Marcus, apoi plesni din palme in fata lui Daniel. Trezeste-te ! Daniel biigui ceva si strimba din nas, vadit deranjat de gestul zgomotos. Chiar nu era nevoie de asta. - Sint treaz, zise el. - Imi vei da satisfactie, mini Hugh. Daniel il privi surprins. -Cum? - Numara-ti secundele. - Ma provoci la duel ? Fiindca mie asa mi s-a parut. Acum realiza ca este beat. La fel gindi si despre Prentice. - Daniel, monnai Marcus. Daniel se intoarse. - Cred ca ma provoaca la duel. - Daniel, taci. Daniel il impinse cit colo pe Marcus. Tinea la el ca la un frate, dar citeodata i se parea prea insistent. - Hugh, ii zise Daniel barbatului furios din fata lui. Nu fii cretin.

8

JULIA QUINN

Hugh se repezi la el. Daniel se feri, dar cu intirziere, asa ca amindoi se prabusira. Daniel avea vreo cinci kilograme avantaj fata de Hugh, dar Hugh era furios, in timp ce Daniel era mai degraba uluit, asa ca Hugh reusi sa-i aplice vreo patru pumni inainte ca Daniel sa-1 apostrofeze macar cu unul. Nici acesta nu-1 atinse, fiindca Marcus si alti citiva barbati ii despartira imediat. - Esti un trisor nenorocit, tuna Hugh, zbatinduse din strinsoarea celor doi barbati. - Esti un fraier. Chipul lui Hugh se intuneca. - Vreau sa-mi dai satisfactie. - Ba nu, i-o reteza Daniel. La un moment dat, probabil de la primul pumn primit de la Hugh, nedumerirea lui Daniel se transformase in furie. Eu vreau sa-mi dai satisfactie.. Marcus scoase un geamat surd. - La Peticul Verde ? zise Hugh detasat, referinduse la un loc ferit din Hyde Park, unde gentlemanii isi rezolvau diferendele. Daniel i§i ridica privirea. - La rasarit. Urma o tacere apasatoare si fiecare astepta ca unul dintre cei doi barbati sa-§i revina. Dar nu s-a mtimplat asta. Nu si-au revenit. Hugh intrerupse tacerea. - A§a sa fie.

SA IUBE$TI UN CONTE

9

- Of, pe toti dracii, mormai Daniel. Ma doare capul. - Nu zau ? zise Marcus sarcastic. Nu-mi imaginez cum e posibil. Daniel inghiti, apoi se freca la ochiul sanatos. Cel pe care Hugh nu i-1 invinetise in seara trecuta. - Nu-ti sta bine cind esti sarcastic. Marcus il ignora. - Chiar si acum poti opri povestea asta. Daniel privi imprejurul lui, spre copacii care strajuiau poiana, apoi spre iarba verde-crud care se intindea la picioarele sale, apoi spre Hugh Prentice si barbatul de linga el, care-i inspecta arma. Soarele aparuse la orizont cu doar cinci minute mai devreme, iar roua diminetii acoperea inca toate suprafetele. - E cam tirziu pentru asta, nu crezi ? - Daniel, asta e o mare prostie. Nu vei putea trage cu pistolul. Inca esti mahmur. Marcus privi spre Hugh si para alarmat. La fel este si el. - M-a facut trisor. - Nu merita sa mori pentru asta. - Pentru Dumnezeu, Marcus, zise Daniel, privind spre cer. Doar nu o sa ma im pure. Din nou Marcus se uita la Hugh ingrijorat. - Eu nu as fi asa sigur de asta. Daniel incerca sa-si alunge ingrijorarea, privind in sus. - Va da bir cu fugitii. 9

9

10

JULIA QUINN

Marcus dadu din cap dezaprobator si se indrepta spre martorul lui Hugh. Daniel ll privi cum inspecteaza armele §i discuta cu doctorul. De ce naiba au adus un doctor ? Nimeni nu se mai impusca la aceste dueluri. Marcus reveni cu o mina posaca, apoi ii dadu pistolul lu Daniel. - Incearca sa nu te impusti, mormai. Si nici pe el. - S-a facut, zise Daniel pe un ton care-1 enerva pe Marcus. Se a§eza la semn, ridica bratul si astepta sa se numere pina la trei. Unu. Doi. Trei.... - A1 naibii ce e§ti, m-ai im puscat! striga Daniel, privindu-1 infuriat si socat pe Hugh. Uitindu-se la umarul lui, vazu singele siroind. Era o rana superficiala, dar Doamne, ce mai durea. Si era bratul cu care tragea. Ce naiba a fost in capul tau ?striga el. Hugh statea si-1 privea ca un idiot, de parca nu ar fi §tiut ca dupa glont iese singe. - Nebunule ce e§ti, mormai Daniel si ridica pistolul, ca sa-i dea replica. Tinti undeva in lateral spre un copac masiv, a carei tulpina groasa putea primi glontul - dar il vazu pe doctor alergind spre el si biiguind ceva, iar cind Daniel vru sa se intoarca spre el, aluneca pe un petec de iarba umeda si degetul declansa tragaciul, iar arma se descarca fara voia lui.

SA IUBE§TI UN CONTE

11

Doamne, reculul a fost dureros. Prostul... Hugh scoase un tipat. Daniel ingheta, apoi privi ingrozit spre locul unde mai devreme il vazuse pe Hugh in picioare. - Doamne, Dumnezeule. Marcus alerga spre el, la fel si doctoral. Se vedea singe peste tot, iar Daniel privi o pata rosie marindu-se pe iarba. Pistolul ii aluneca din mina si incepu sa inainteze, de parca era intr-o transa. Ce naiba, omorise un om ? - Aduceti-mi trusa ! striga doctoral, iar Daniel mai facu un pas inainte. Ce putea sa faca ? Sa ajute ? Marcus ajuta deja, impreuna cu martoral lui Hugh. Doar il impuscase chiar el, nu ? - Rezista, Prentice ! se auzea o voce implorindu1, iar Daniel se mai apropie un pas si inca unul, pina ajunse foarte aproape de balta rosiatica. - Leaga-1 strins, zise cineva. - Va pierde piciorul. - Mai bine decit viata. - Trebuie sa oprim singerarea. - Apasa mai tare. - Ramii cu mine, Hugh ! - Singereaza continuu ! Daniel asculta. Nu stia ce spune fiecare si nici nu conta. Hugh murea acolo, pe iarba si el era autoral. Fusese un accident. Hugh trasese primul in el. Iar iarba

12

JULIA QUINN

era alunecoasa. El alunecase. Sfinte Dumnezeule, oare ei stiau ca el alunecase ? - Eu...eu...incerca sa vorbeasca, dar ii lipseau cuvintele si oricum doar Marcus il auzea. - Mai bine stai de-o parte, li zise Marcus pe un ton dramatic. - O sa... zise Daniel, vadit interesat, dar se ineca. Apoi lesina. j

Cind Daniel i§i reveni, se afla in patul lui Marcus, cu umarul bandajat strins. Marcus sedea pe un scaun linga el, privind pe fereastra prin care se vedea soarele stralucind de prinz. Cind il auzi pe Daniel gemind, se apropie de el. - Hugh ? il intreba Daniel soptit. - E in viata, sau, cel putin era, cind am intrebat eu ultima data. • Daniel inchise ochii. - Ce am facut ? sopti el ingrijorat. - Are piciorul facut praf, zise Marcus. I-ai atins o artera. - Nu am vrut asta. Suna melodramatic, dar era adevarat. - Stiu, spuse Marcus privind pe fereastra. Tintesti groaznic. - Am alunecat. Iarba era umeda. Nu-si dadu seama de ce mai vorbeste despre asta. Nu mai conta. Mai ales daca Hugh putea sa moara.

SA IUBE§TI UN CONTE

13

Afurisita poveste; doar erau prieteni. Aceasta era partea cea mai stupida. El si Hugh erau prieteni. Se cunosteau de ani buni, din primul lor trimestru la Eton. Acum el bause, Hugh bause si el, toata lumea bause, in afara de Marcus, care nu depasea niciodata un pahar. - Ce-ti mai face bratul ? il intreba Marcus. - Ma doare. Marcus incuviinta. E bine ca ma doare, zise Daniel, ferindu-si privirea. Familia mea stie ? intreba el. - Nu stiu, raspunse Marcus. Daca nu stiu acum, vor afla curind. Daniel inghiti in gol. Orice s-ar intimpla, el va ramine un paria si tot necazul se va rasfringe asupra familiei sale. Surorile lui mai mari erau maritate, dar Honoria de-abia isi facuse debutul. Acum cine o va mai peti ? Nici nu voia sa se gindeasca la ce va spune mama lui. - Va trebui sa parasesc tara, zise Daniel sec. - Nu a murit inca. Daniel se intoarse spre el, mirat de aceasta afirmatie seaca. - Daca va trai, nu va mai trebui sa pleci, zise Marcus. Era adevarat, insa Daniel nu-si putea imagina ca Hugh va iesi cu bine din aceasta incercare. Vazuse prea mult singe. Vazuse rana. Ce naiba, doar vazuse si osul, iesit in afara prin piele. Nimeni nu supravietuia unei 5

9

9

9

14

JULIA QUINN

asemenea rani urite. Daca nu-1 ucisese singerarea, infectia il va rapune. - Ar trebui sa merg sa-1 vad, decise Daniel in cele din urma, apoi se opinti. isi cobori intii picioarele §i era cit pe ce sa se ridice, dar Marcus ajunse linga el. - Nu-i o idee prea buna, il avertiza Marcus. - Trebuie sa-i spun ca nu am vrut sa se intimple asa. Marcus il privi incruntat. - Nu cred ca va mai conta. - Pentru mine conteaza. - S-ar putea sa fie acolo si un avocat. - Daca m-ar fi cautat vreun avocat, deja ar fi fost aici, la mine. Marcus cintari putin situatia, apoi il lasa sa se ridice. - Ai dreptate. li intinse bratul, iar Daniel se sprijini de el. - Am jucat carti, fiindca asta fac gentlemanii, continua Daniel pe un ton scazut, iar cind m-a facut trisor, 1-am provocat, asa cum fac gentlemanii. - Nu te mai chinui asa, zise Marcus. - Nu, incuviinta Daniel. Totusi, unele lucruri trebuiau spuse. I se adresa lui Marcus privindu-1 cu asprime. Am tras intr-o parte, fiindca a§a procedeaza un gentleman, continua el infuriat. Si am ratat. Am ratat si am tras in el, iar acum voi face exact ce face un barbat, adica voi merge la el si-i voi spune ca-mi pare rau.

SA IUBE§TI UN CONTE

15

- Te voi duce eu la el, zise Marcus. Nu mai avea ce sa adauge.

Hugh era cel de-al doilea fiu al marchizului de Ramsgate, iar acum fusese dus in casa tatalui sau, in St James. Lui Daniel nu-i trebui mult timp ca sa-si dea seama ca nu era deloc binevenit acolo. - Tu ! tuna lordul Ramsgate, cu bratul ridicat amenintator spre Daniel, ca si cind 1-ar fi identificat pe diavolul insusi. Cum indraznesti sa te arati aici ? Daniel ramase calm. Ramsgate avea tot dreptul sa fie furios. Era socat. Suferea. - Am venit sa... - Sa prezinti condoleante? i-o reteza ironic lordul Ramsgate. Cu siguranta vei regreta sa afli ca e putin cam devreme pentru asta. Daniel intrezari o licarire de speranta. - Atunci este in viata ? - Greu de spus asta. - As dori sa-mi cer scuze, insista Daniel. Ramsgate, care pina atunci se holbase la el, paru ca explodeaza. - Scuze ? Nu zau ? Crezi ca scuzele te vor salva de inchisoare, daca fiul meu moare ? - Nu asta am vrut sa... - Voi avea grija sa fii spinzurat. Sa nu te indoiesti de asta nici o secunda. 5

5

5

16

JULIA QUINN

- Hugh 1-a provocat la duel, explica timid Marcus. - Nu-mi pasa cine a lansat provocarea, tuna Ramsgate. Fiul meu a facut ce trebuia sa faca. A tintit departe. Dar tu...se intoarse din nou spre Daniel, apoi adauga cu furie dezlantuita. L-ai impu§cat. De ce a trebuit sa faci asta ? - Nu am vrut. Ramsgate ll tintui cu privirea citeva secunde. - Nu ai vrut. Asta-i o explicate ? Daniel nu raspunse. Suna fals pina si in urechile sale, dar acesta era devarul. §i era ingrozitor. Se uita la Marcus, sperind sa citeasca pe chipul lui vreun sfat, ceva care sa-i indice vreun argument, ori continuarea dialogului. Marcus parea pierdut si el, iar Daniel se gindi sa mai ceara scuze o data, apoi sa piece, insa chiar atunci intra valetul, care comunica scurt ca doctorul coborise din camera lui Hugh. - Cum se simte ? intreba Ramsgate. - Va supravietui, confirma doctorul, daca va scapa cu bine de infectie. - §i piciorul ? - II va pastra. La fel, daca va scapa de infectie. Va merge greu o vreme si chiar va putea ramine schiop. Osul a fost zdrobit. 11-am aranjat la loc cum am putut mai bine... Doctorul ridica din umeri. Am facut tot ce era omeneste posibil. - Cind veti §ti daca a trecut pericolul infectiei ?

SA IUBE§TI UN CONTE

17

intreba Daniel. Trebuia sa stie. Doctorul se intoarse spre el. - Dumneata cine esti ? - Diavolul care mi-a impu§cat fiul, suiera Ramsgate. Doctorul facu un pas inapoi socat, apoi se mai retrase putin, vazindu-1 pe Ramsgate apropiindu-se amenintator de Daniel. - Asculta-ma bine, ii zise acesta cu rautate maxima. Vei plati pentru asta. L-ai distrus pe fiul meu. Chiar daca supravietuieste, va fi terminat, cu un picior pierdut §i o viata ruinata. Daniel simti ca i se pune un nod in git. §tia ca Ramsgate e suparat. Avea tot dreptul sa fie. Dar aici era vorba de ceva mai mult. Marchizul parea cuprins de o furie exagerata. - Daca moare, suiera Ramsgate, o sa atimi in §treang. Iar daca nu va muri, si vei scapa de bratul legii, o sa te ucid chiar eu. Stateau atit de aproape unul de celalalt, incit Daniel ii simti caldura respiratiei, cu fiecare cuvint rostit. Privind in ochii verzi si amenintatori ai batrinului, intelese ce inseamna sa-ti fie teama. Lordul Ramsgate avea sa-1 omoare. Era doar o chestiune de timp. - Domnule, incepu Daniel, simtind ca trebuie sa spuna ceva. Nu putea sa stea acolo si sa primeasca amenintarile. Trebuie sa va spun... 5

18

JULIA QUINN

- Nu, eu iti spun dumitale, scuipa Ramsgate. Numi pasa cine esti, sau ce titlu ti-a acordat tatal dumitale. Vei muri. M-ai inteles ? - Cred ca e timpul sa plecam, interveni Marcus. Se interpuse intre cei doi barbati, marind spatiul periculos dintre ei. Domnule doctor, il saluta politicos pe medic, apoi il impinse meet pe Daniel spre usa. Lord Ramsgate. - Sa-ti numeri zilele, Winstead, il avetiza lordul Ramsgate. Sau, mai bine zis, orele. - Domnule, relua Daniel, cu cit de mult respect reusi sa adune in glas. Voia sa faca totul cum se cuvine. Trebuia sa incerce. Trebuie sa va spun... - Sa nu-mi vorbesti mie asa, i-o reteza Ramsgate. Acum nu mai poti spune nimic care te-ar putea salva. Nu exista loc pe pamint unde sa te poti ascunde. - Daca-l veti ucide, veti fi spinzurat si dumneavoastra, zise Marcus. lar daca Hugh va trai, el va avea nevoie de dumneavoastra. Ramsgate se uita batjocoritor la Marcus. - Crezi ca eu o sa fac asta ? E usor sa angajezi un ucigas. Pretul unei vieti este foarte mic. Facu semn cu capul spre Daniel. Chiar si pretul vietii lui. - Trebuie sa plec, zise medicul, apoi iesi. - Sa tii minte, Winstead, spuse lordul Ramsgate, fixindu-si privirea plina de ura asupra lui Daniel. Poti fugi si poti incerca sa te ascunzi, dar oamenii mei tot te vor gasi. Si n-o sa stii cine sint. Asa ca n-o sa-i vezi cind

SA IUBE§TI UN CONTE

19

se vor apropia de tine. Aceste cuvinte 1-au bintuit pe Daniel timp de trei ani. Din Anglia in Franta, din Franta pina in Prusia, apoi din Prusia in Italia. Le auzea in somn, in fosnetul copacilor si in orice pas pe care-1 simtea apropiindu-se din spate. Invatase sa stea cu spatele la perete, sa nu aiba incredere in nimeni, nici macar in femeile la care ocazional cauta placere. Acceptase faptul ca nu va mai pasi niciodata in Anglia, ca nu-si va mai vedea familia pina intr-o zi, cind intr-un satuc izolat din Italia, spre surprinderea lui, Hugh Prentice se apropie de el schiopatind. §tia ca Hugh supravietuise. Primea scrisori de acasa. Totusi, nu se mai astepta sa-1 revada, mai ales nu aici, unde soarele mediteranean incalzea piata veche din centru, unde se auzeau melodioasele arrivederci sau buon giorno. - Te-am gasit, zise Hugh, intinse mina spre el. Imi pare rau. Apoi auzi cuvintele pe care Daniel nu credea ca le va auzi vreodata: - Acum poti reveni acasa. Ai cuvintul meu.

CAPITOLUL UNU Pentru o doamna care-si petrecuse ultimii opt ani incercind sa treaca neobservata, Anne Wynter se afla intr-o postura incomoda. Cam peste un minut era obligata sa paseasca pe o scena, sa faca o plecaciune in fata celor optzeci de persoane apartinind cremei cremelor societatii londoneze, apoi sa se a§eze la pian §i sa cinte. Era cit de cit o consolare faptul ca avea sa imparta scena cu trei tinere. Ceilalti instrumentisti membri ai cvartetului Smythe-Smith - cintau la coarde si stateau cu fata spre public. Macar Anne se putea concentra doar asupra clapelor de culoarea fildesului. Cu putin noroc, publicul va fi mult mai concentrat asupra muzicii de calitate slaba si nu va da prea mare atentie brunetei care fusese obligata sa urce la pian in ultimul moment, inlocuind-o pe pianista care, (dupa cum declarase disperata ei mama) se imbolnavise irevocabil. Nici o clipa Anne nu credea ca lady Sarah Pleinsworth era bolnava, insa nu putea face nimic, mai ales daca voia sa-si pastreze postul de guvernanta a

SA IUBE§TI UN CONTE

21

celor trei surori mai tinere ale lui lady Sarah. Lady Sarah isi convinsese mama, care hotarise ca spectacolul trebuia sa continue. Apoi, dupa un lung monolog pe tema celor saptesprezece ani de istorie a seratei muzicale Smythe-Smith, aceasta declara ca Anne o va inlocui pe fiica sa. - Mi-ai spus cindva ca ai cintat fragmente din cvartetul nr 1 pentru pian de Mozart, ii aminti lady Pleinsworth. Acum Anne regreta profund acest lucru. Parea sa nu conteze ca Anne nu mai cintase de peste opt ani piesa in discutie, nici ca nu o cintase niciodata in intregime. Lady Pleinsworth nu accepta nici un argument, a§a ca Anne fusese zorita sa piece spre casa cumnatei doamnei, unde avea loc concertul, oferindu-i-se doar opt ore pentru a repeta. Era revoltator. Singura ei salvare era ca restul instrumentistelor din cvartet cintau atit de prost, incit greselile Annei treceau neobservate. Adevarat, singura ei grija pentru aceasta seara era aceea de a nu fi remarcata. Fiindca nu isi dorea acest lucru, din nenumarate motive. - Se apropie ora, sopti emotionata Daisy Smythe-Smith. Anne surise. Daisy nici nu-si dadea seama cit de prost cinta. - Bucuria e de partea mea, se auzi glasul nefericit

22

JULIA QUINN

al surorii lui Daisy, Iris. Aceasta i§i dadea seama de dezastru. - Haideti, zise lady Honoria Smythe-Smith, verisoara lor. Va fi minunat. Sintem toate o familie. - Dar nu si ea, zise Daisy, aratind cu degetul spre Anne. - In seara aceasta este, declara Honoria. inca o data, va multumesc, domnisoara Wynter. Ati salvat seara. Anne murmura ceva neinteligibil, fiindca ti era greu sa spuna ca nu o deranja, ori ca era placerea ei. O placea pe lady Honoria. Spre deosebire de Daisy, realiza cit de prost cintau toate, dar, m comparatie cu Iris, ea dorea sa cinte. Era vorba despre familia lor, insista Honoria. Familie si traditii. Saptesprezece generatii de verisoare Smythe-Smith facusera acelasi lucru inaintea lor, iar Honoria dorea ca saptesprezece generatii viitoare sa far a acelasi lucru. Nu conta cit de rau suna muzica lor. - Ba conteaza, murmura Iris. Honoria o atinse usor pe verisoara ei cu arcusul pe umar. - Familia si traditia, ti aminti ea. Asta conteaza. Familia si traditia. Anne nu avea nimic impotriva acestui lucru. Desi, pentru ea, nu fusese chiar atit de bine. - Vezi ceva ? intreba Daisy. Topaia de pe un picior pe celalalt ca o cotofana, iar Anne facuse deja doi

SA IUBE§TI UN CONTE

23

pasi inapoi, ca sa-si protejeze degetele de la picioare. Honoria, care era chiar in locul pe unde trebuiau sa iasa pe scena, facu semn cu capul. - Sint citeva locuri goale, dar nu multe. - Asa este in fiecare an ? intreba Anne, fara retineri. - Asa cum ? replica Honoria. - Pai...Erau citeva lucruri pe care pur si simplu nu le puteai spune nepoatelor patronului tau. De exemplu, nu puteai face vreun comentariu explicit, legat de lipsa de talent muzical al unei tinere din familie. Nici nu puteai intreba cu glas tare daca toate concertele erau la fel de proaste, sau doar anul acesta era unul slab. Era absolut imposibil sa intrebi: daca, toate concertele suit la fe l de groaznice, atunci oamenii de ce mai vin ? Chiar in acel moment isi facu aparitia Harriet Pleinsworth, tinara de cincisprezece ani, care se strecurase pe o usa laterala. - Miss W ynter! Anne se intoarse, dar, inainte sa poata spune ceva, Harriet o informa: - Eu va voi intoarce paginile. - Multumesc, Harriet. Imi vei fi de mare ajutor. Harriet ii zimbi lui Daisy, care o privi dispretuitor. Anne se intoarse cu spatele, ca sa nu fie vazuta cind ridica ochii spre cer. Cele doua tinere nu sau inteles niciodata. Daisy se lua prea in serios, iar Harriet nu lua nimic in serios.

24

JULIA QUINN

- E momentul ! anunta Honoria. Iesira pe scena, apoi, dupa o scurta prezentare, incepura sa cinte. Anne, pe de alta parte, incepu sa se roage. Dumnezeule, niciodata in viata ei nu depusese atita efort. Degetele ii alergau pe claviatura, incercind sa tina ritmul cu Daisy, care cinta la vioara de parca o alerga cineva din spate. E caraghios, caraghios, caraghios, isi repeta Anne in mintea ei. Era straniu, dar nu ar fi putut continua, decit daca isi vorbea siesi. Era o bucata muzicala foarte dificila, chiar si pentru interprets desavirsiti. Caraghios, caraghios... Pac ! Do-bemol ! reusi Anne sa atinga clapa la timp. Mai exact cu doua secunde dupa momentul cind ar fi fost cazul. Arunca o privire spre public. O femeie de pe primul rind parea ca nu se simte bine. Inapoi la treabo, inapoi la treaba. Doamne, iar o nota gresita. Nu-i nimic. Nu va remarca nimeni, nici macar Daisy. Continua sa cinte, intrebindu-se daca nu era mai bine sa improvizeze. Muzica nu putea suna mai rau de atit. Daisy isi interpreta partitura cu modulatii variind de la tare la foarte strident; Honoria ii tinea isonul, fiecare nota sunind fals; iar Iris... Ei bine, Iris cinta bini^or. Nu ca ar fi contat. Anne trase aer in piept, isi flexa degetele si profita de 5

5

SA IUBE§TI UN CONTE

25

scurta pauza pentru pian. Apoi reveni asupra clapelor si... Intoarce pagina, Harriet. Intoarce pagina, Harriet. - Intoarce pagina, H arrie t! §uiera ea. Harriet intoarse pagina. Anne atinse prima clapa, apoi realiza ca Iris §i Honoria erau cu doua masuri inaintea ei. Daisy era...ei bine, gratioasa, habar nu avea unde ajunsese Daisy. Anne isi vazu de partitura, acolo unde credea ca sint si celelalte instrumentiste. Presupunea ca ajunsesera pe la mijloc. - Ti-a scapat o masura, sopti Harriet. - Nu conteaza. Chiar nu conta. Apoi, in sfirsit, ajunsera la o sectiune unde Anne se opri din cintat pret de trei pagini. Se rezema confortabil, rasufla relaxata dupa aproape zece minute de tensiune si... Vazu pe cineva. Ingheta. Cineva le urmarea din culise. U§a prin care intrasera pe scena §i pe care Anne isi aminti ca o inchisese cu un clic, era acum intredeschisa. Cum ea se afla cel mai aproape de usa, vedea un barbat care le privea. Panica. Puse stapinire pe ea, comprimmdu-i plaminii si aprinzindu-i pielea. Cunostea aceasta senzatie. Nu o coplesea prea des, slava Domnului, dar de cele mai

26

JULIA QUINN

multe ori i se intimpla. Ori de cite ori vedea pe cineva intr-un loc unde nu trebuia sa se afle... Inceteaza. Se stradui sa respire. Se afla in casa contesei de Winstead, o vaduva bogata. Era intr-o deplina siguranta. Nu trebuia decit sa... - Miss Wynter ! o apostrofa Harriet. Anne tresari si deveni dintr-o data atenta. - Ati ratat intrarea. - Unde sintem acum ? intreba Anne tulburata. - Nu §tiu. Eu nu citesc notele muzicale. Anne ridica privirea, desi nu-§i dorea asta. - Dar cinti la vioara. - Stiu, spuse Harriet dezamagita. Anne urmari cu privirea notele de pe pagina, trecind rapid prin solfegiu. - Daisy se uita la no-i, sopti Harriet. Anne o facu sa taca, incerca sa ghiceasca si apasa clapa care dadea tonul. Acum era mai bine. Tot restul reprezentatiei ramase cu privirea in jos. Nu cuteza sa priveasca nici spre usa intredeschisa, spre barbatul misterios, insa cinta cu o delicatete de care dadeau dovada si celelalte membre ale familiei Smythe-Smith, iar la sfirsit facu o reverenta, murmura ceva spre Harriet, apoi se grabi sa paraseasca scena. Daniel Smythe-Smith nu planuise sa revina la

SA IUBE$TI UN CONTE

27

Londra exact in ziua in care avea loc festivalul muzical anual al familiei sale. Adevarat, ar fi dorit sa nu-si fi ales aceasta zi, dar inima lui...asta era alta poveste. Era bine ca a ajuns acasa. In ciuda acestei cacofonii in desfasurare. Mai ales datorita cacofoniei. Pentru un barbat din familia Smythe-Smith nimic nu egala cuvintuP’acasa” asa cum o facea muzica interpretata prost. Nu voia sa-1 vada nimeni inainte de concert; fusese plecat timp de trei ani si §tia ca revenirea sa putea eclipsa spectacolul. Probabil publicul i-ar fi multumit, dar nu voia ca familia lui sa-1 intimpine in fata unei adunari de domni si doamne, dintre care cei mai multi probabil credeau ca ar fi fost mai bine daca el raminea in exil. Doar ca el dorea sa-si revada familia, asa ca, imediat ce auzise muzica, se strecura in sala de repetitii, apoi deschise usa si privi. Zimbi. O vazu pe Honoria, surizatoare ca de obicei, mingiind vioara cu arcusul. Habar nu avea sa cinte, biata de ea. Surorile ei erau la fel, dar le iubea pentru ca se straduiau. La cealalta vioara cine cinta, Daisy ? Citi ani avea ea, saisprezece ? Nu mai era o copila si nici nu ie§ise inca in societate. La violoncel cinta Iris, cu un aer nefericit. Iar la pian era... Se opri. Oare cine cinta la pian ? Se uita mai atent. Avea capul plecat si nu i se vedea fata, dar un lucru era sigur: nu era verisoara cu el.

28

JULIA QUINN

Ei, acesta era un mister. Stia de la mama lui ca acest cvartet Smythe-Smith era alcatuit din tinere nemaritate. Familia era mindra de faptul ca existau atitea verisoare talentate, iar cind acestea se casatoreau, mereu o alta le lua locul. Pina atunci nu a fost nevoie de nici o intrusa. Oare ce intrusa §i-ar fi dorit sa intre in cvartet ? Probabil ca una dintre verisoare se imbolnavise. Doar asa se explica totul. Oare cine trebuia sa cinte la pian ? Marigold ? Nu, ea se maritase. Viola ? Parca primise o scrisoare ca se maritase si ea. Sarah ? Precis era Sarah. Dadu din cap. Avea o multime de verisoare. O privi interesat pe domnisoara de la pian. Facea eforturi sa pastreze ritmul. Misca u§or capul in sus si in jos, urmarind notele. Harriet intorcea paginile exact cind nu trebuia. * Daniel rise. Oricine ar fi fost tinara, spera ca familia lui sa o plateasca generos. In cele din urma ea ridica degetele de pe clape, iar Daisy isi incepu pateticul ei solo de vioara. O privi cum rasufla, cum isi flexeaza degetele, apoi... Ea ridica privirea. Timpul s-a oprit pur §i simplu. Era modul cel mai ciudat de a descrie sentimentul, dar acele citeva clipe, cind ochii ei ii intilnira pe ai lui...s-au prelungit, s-au extins, apoi s-au topit in eternitate. Era frumoasa. Dar asta nu explica nimic. Mai

SA IUBE§TI UN CONTE

29

vazuse femei frumoase si altadata. Chiar se culcase cu multe dintre ele. Dar aceasta...Ea...Ea... Nici chiar gindurile lui nu puteau fi exprimate prin cuvinte. Avea parul negru, lucios si bogat §i nu conta ca fusese strins intr-un coc modest. Nu avea nevoie de agrafe decorative sau de altceva. §i-ar fi putut purta parul strins la spate, ca o balerina, ori si 1-ar fi putut tunde scurt si tot ar fi fost fiinta cea mai reusita pe care o vazuse in viata lui. Fata ei, de forma unei inimi, si pielea alba, apoi genele lungi, frumos arcuite. in lumina apusului nu putea distinge culoarea ochilor ei si asta i se paru trist. Dar buzele ei... Spera din tot sufletul ca aceasta tinara sa nu fie maritata, fiindca avea de gind sa o sarute. intrebarea era cind. Apoi - stiu in clipa cind s-a intimplat - ea il vazu pe el. Tresari u§or speriata, apoi ingheta, facind ochii mari de uimire. El ii zimbi, apoi dadu din cap in semn de salut. Oare il credea vreun nebun, care se strecurase in casa familiei Winstead, ca sa spioneze la concert ? I se parea logic. Petrecuse destul timp fund atent la straini, iar acum recunostea aceasta trasatura la alta persoana. Ea nu stia cine este el si evident ca in culise nu trebuia sa stea nimeni in timpul concertului. Lucrul uimitor era ca ea nu-si ferea privirea. Ramase sfredelindu-1 cu ochii, iar el nu a miscat, nici nu a respirat pina ce verisoara Harriet nu a intrerupt

30

JULIA QUINN

momentul, mustrind-o pe tinara bruneta si informind-o ca a ratat intrarea. Dupa aceea nu mai privi in directia lui. Dar Daniel ramase cu ochii pe ea. O urmari cum parcurge fiecare pagina, fiecare pasaj fortissiomo. O privea cu atita intensitate, incit la un moment dat nici nu mai auzea muzica. Mintea lui interpreta propria-i simfonie, pasional si intens, ajungind la un apogeu inevitabil, perfect. Lucrul acesta nu s-a infaptuit, iar vraja a fost intrerupta la finalul concertului, cind cvartetul incheie intr-o nota stridenta, apoi tinerele facura plecaciunile de multumire. Frumoasa bruneta ii spuse ceva lui Harriet, care savura aplauzele ca si cind ar fi cintat si ea, apoi disparu plutind in spatele scenei. Nu conta. Oricum o va gasi. Porni si el prin spate, pe holul resedintei Winstead. Copil fiind, se strecurase de atitea ori pe acolo; stia exact pe unde sa mearga si, cel mai sigur, avea sa-i taie calea inainte ca ea sa treaca de ultimul colt, spre intrarea servitorilor. Ea nu-1 vazu imediat, totusi, nu-1 vazu pina ce... - Iata-te, zise el zimbindu-i de parca ar fi salutat un prieten vechi, pierdut in timp. Acest zimbet neasteptat aproape o facu sa-si piarda echilibrul. Se sperie ingrozitor si scoase un tipat ascutit. - Doamne, zise Daniel, acoperindu-i gura cu palma. Nu face asta. Te poate auzi cineva. O trase spre

SA IUBE§TI UN CONTE

31

cl - era singurul mod in care o putea tine sub tacere. Trupul ei firav, lipit de al lui, tremura ca varga. Era ingrozita. Nu-ti voi face nici un rau, zise el. Vreau sa stiu doar ce faceai aici. Astepta citeva clipe, apoi se intoarse pentru a-i putea vedea mai bine fata. Ochii li se intilnira, iar ai ei erau ingroziti. Uite asa, relua el. Daca-ti dau drumul, promiti ca nu mai strigi ? Ea dadu din cap afirmativ. El cintari situatia. - Minti. Vazind-o ca-si roteste ochii, ca si cind ar fi zis "La ce te-ai f i asteptatl"izbucni in ris. - Cine esti ? intreba el. Apoi se intimpla un lucru foarte ciudat. Ea se relaxa complet in bratele lui. El simti cum tensiunea din trupul firav dispare, apoi respiratia i se liniste§te. Interesant. Nu fusese ingrijorata pentru ca el nu stia cine este ea. Se temuse ca o cunoaste. Incetisor, dar cu gesturi ferme, care sa-i dea fetei de gindit ca el s-ar putea razgindi oricind, Daniel isi lua palma de pe buzele ei. Cealalta mina inca ramase imprejurul taliei ei. Se gindi ca era un gest egoist, dar nu rezista sa-i dea drumul. - Cine esti ? o intreba el soptit, cu gura aproape de urechea ei. - Tu cine esti ? replica ea. Daniel schita un zimbet. - Eu te-am intrebat primul. - Nu stau de vorba cu strainii. *

32

JULIA QUINN

El rise la acest raspuns, apoi o rasuci, intorcindo cu fata spre el. Stia ca se poarta oribil cu ea, biata faptura neajutorata. Doar nu facea nimic necuvenit. Cintase in cvartetul familiei, pentru numele lui Dumnezeu. Ar fi trebuit chiar sa-i multumeasca. I§i simtea mintea u§oara, dar §i trupul parca ii plutea. Femeia aceasta avea ceva care ii infierbinta singele in vene, iar acum se simtea de-a dreptul ametit, dupa ce ajunsese la resedinta Winstead, dupa o lunga calatorie. Era acasa. Acasa. Iar acum avea in bratele lui aceasta tinara frumoasa, despre care era sigur ca nu planuie§te sa-1 omoare. Trecuse ceva timp de cind nu mai savurase acest sentiment placut. - Cred ca....zise el. Cred ca vreau sa te sarut. Ea se retrase, nu chiar speriata, ci mai degraba uimita. Sau poate ingrijorata. Ce femeie isteata. Iar el vorbise ca un nebun. - Doar putin, o asigura el. Trebuie doar sa-mi amintesc.... Ea tacu, apoi il intreba, de parca nu se putea abtine : - Ce anume ? El zimbi. ii placea glasul ei. Era lini§titor, placut, ca un coniac bun. Sau ca o zi de vara. - De bunatate, zise el, atingindu-i usor barbia, ca sa-i ridice fata spre el. ii simtea rasuflarea precipitata mingiindu-i buzele. Nu i se opunea. El mai astepta o

SA IUBE§TI UN CONTE

33

clipa, stiind ca, daca ea i-ar fi opus rezistenta, ar fi fost nevoit sa-i dea drumul. Dar nu i s-a opus. II privea parca fermecata de moment, exact cum era si el. Iar atunci el a sarutat-o. Timid, la inceput, aproape temator ca ea se va evapora in bratele lui. Nui era de ajuns. Pasiunea invie in el, asa ca o trase mai aproape, atitat de presiunea trupului ei firav lipit de al lui. Era miniona, atit de maruntica incit orice barbat s­ ar fi luptat cu dragoni pentru ea. Totusi, trupul ei era ca al unei femei, cald si unduios in locurile esentiale. Mina lui ardea de dorinta de a se mula pe sinul ei, sau pe curba perfecta a fundului ei. Pina si lui ii era imposibil sa faca gesturi atit de indraznete, mai ales cu o domnisoara necunoscuta in casa mamei lui. Totusi, nu-i venea sa-i dea drumul. Pielea ei avea mirosul Angliei, acela al ploii usoare si al pajistilor sanitate de soare. Mai mult, corpul ei era parca rupt din paradis. Ar fi dorit sa o cuprinda in brate cu totul, sa-si cufunde fata intre sinii ei si sa ramina acolo tot resul zilelor. De trei ani nu pusese gura pe bautura, dar acum se simtea parca imbatat, efervescent si cu sufletul usor, cum nu-si inchipuia ca va mai simti vreodata. Era o nebunie. Trebuia sa fie. - Cum te cheama ? sopti el. Voia sa stie. Voia sa o cunoasca. Ea nu raspunse. Poate ar fi facut-o; daca ar fi avut mai mult timp, i-ar fi putut smulge raspunsul de pe buze. Auzira pe cineva coborind pe scari, exact spre

34

JULIA QUINN

locul unde erau si acum imbratisati. Ea dadu din cap, facind ochii mari de teama. - Nu pot sa fiu vazuta astfel, sopti cu urgenta in glas. Atunci el ii dadu drumul, dar nu fiindca fusese rugat. Vazuse cine cobora pe scari - si ce faceau - a§a ca uita de vulpita lui bruneta. Cu un strigat inabusit se napusti pe hoi, spre usa, ca un nebun. i

1

i

5

CAPITOLUL DOI Cincisprezece minute mai tirziu Anne se afla in acela§i loc ca mai devreme si cu greu reusi sa intre pe prima usa pe care gasi descuiata. Se trezi intr-un fel de incapere intunecoasa, fara ferestre, unde, dupa o succinta explorare tactila dadu peste un violoncel, trei clarinete si posibil un trombon. Era clar ca intrase in camera unde instrumentele muzicale ale familiei Smythe-Smith urmau sa odihneasca. Ramase blocata aici, macar pina ce avea sa treaca nebunia de pe culoar. Nu §tia ce se petrece dincolo de usa, dar auzea clar niste tipete de revolta, niste mormaieli si ceva care suna ca un pumn lovind in came. Nu avu unde sa se aseze, asa ca se rezema de perete §i se cuibari pe podeaua de lemn, asteptind lini§tirea vacarmului. Orice se petrecea acolo, Anne nu voia sa ia parte, cum nu voia sa fie prin preajma in clipa cind vor fi fost descoperiti. Lucm absolut sigur, de altfel, dupa debandada care se auzea. Ce idioti sint barbatii, se gindi ea. Desi parea ca se auzise si un glas feminin - acel tipat ingrozit. I se paru ca aude numele Daniel, apoi parea Marcus, posibil

36

JULIA QUINN

acesta fiind contele de Chatteris, pe care-1 cunoscuse mai devreme. Parea destul de familiar cu lady Honoria... Apropo de lady Honoria, tipatul ar fi putut sa fie chiar al ei. Anne dadu din cap negativ. Nu era treaba ei. Nimeni nu-i putea reprosa ca se daduse la o parte din calea lor. Nimeni. Cineva se izbise chiar pe partea opusa a peretelui unde se sprijinea ea, asa ca tresari speriata. Scinci, acoperindu-si fata cu palmele. Nu avea cum sa mai iasa de acolo. O vor gasi acolo moarta, peste citiva ani, cu trupul deshidratat si sprijinit de o tuba, linga care doua flauturi aveau sa-i stea drept cruce. Scutura capul. Trebuia sa nu mai citeasca din cartea cu melodrame a Harrietei inainte de culcare. Tinara se credea romanciera, iar povestirile ei erau din ce in ce mai ciudate. ' in sfirsit inceta vinzoleala din hoi, barbatii coborira. Atit de subtiri erau peretii care o desparteau de ceilalti, incit le auzea rasuflarea precipitata, apoi frazele. Nu voia sa traga cu urechea, dar nu avea incotro, din locul unde se afla. Atunci realiza totul. Barbatul care o sarutase era fratele mai mare al Honoriei, contele de Winstead ! ii vazuse portretul cindva; ar fi trebuit sa-1 recunoasca. Sau poate nu. Pictura suprinsese esentialul - parul saten inchis, gura bine-conturata, fina - dar nu-1 surprinsese in deplinatatea lui. Era absolut fermecator, fara indoiala,

SA IUBE§TI UN CONTE

37

dar nici o pensula sau tusa de penel nu putea reda exact acea eleganta §i non§alanta a barbatului care-si cunostea foarte bine locul in lume, lucru care-1 multumea pe deplin. Doamne, cit de implicate era acum. II sarutase pe infamul Daniel Smythe-Smith. Anne stia totul despre el, toata lumea stia. Se duelase acum citiva ani si fusese exilat de tatal adeversarului sau. Totusi, acum se ajunsese la o intelegere. Lady Pleinsworth mentionase ca in sfirsit contele venea acasa, iar Harriet o informase pe Anne despre toate acestea. Daca lady Pleinsworth ar fi aflat ce se petrecuse in seara aceasta...ei bine, ar fi fost finalul Annei ca guvemanta a fetelor familiei Pleinsworth, sau a altora. Anne pierduse destul timp pina gasise postul acesta; nu ar mai angaja-o nimeni, daca s-ar afla ca a flirtat cu un conte. in general mamele super-protectoare nu angajeaza guvemante cu caractere indoielnice. Si nu era vina ei. De aceasta data nu fusese absolut deloc. Suspina. Pe hoi se facuse liniste. Plecasera cu totii ? Auzea niste pasi, dar nu distingea ai cui erau. Mai a§tepta citeva minute, apoi, sigura ca doar tacerea avea sa o intimpine, apasa clanta si iesi precauta in hoi. - Iata-te, zise el. A doua oara in seara aceasta. Tresari pur si simplu. Nu fiindca a surprins-o lordul Winstead, desi asa era. Mai degraba era surprinsa ca el a ramas pe hoi atita timp, absolut nemiscat. Chiar nu auzise nici un sunet. Dar nici asta nu a surprins-o intr-o asemenea masura.

38

JULIA QUINN

- Arati groaznic, spuse ea precipitat. El statea in fund pe podea, cu picioarele lungi intinse pe tot holul. Anne nu mai vazuse pe nimeni atit de tulburat, chiar in pozitie sezind, dar era convinsa ca acesta ar fi putut sa cada, daca nu 1-ar fi sustinut peretele. Ridica o mina in semn de salut. - Marcus arata chiar mai rau. Anne observa ochiul lui complet vinetiu de jur imprejur, apoi cama§a patata de singe, Dumnezeu §tie de unde. Sau de la cine. - Nu stiu cum a fost posibil. Lordul Winstead ofta prelung. A sarutat-o pe sora mea. Anne astepta mai multe detalii, dar lui i se paru suficienta aceasta explicate. Ea isi drese glasul, ezitind, fiindca nu exista o carte de bune maniere, unde sa existe instructiuni pentru evenimentele din acea seara. In cele din urma, decise ca era mai bine sa intrebe despre concluziile altercatiei, mai degraba decit despre cauza care a provocat-o. - S-a rezolvat totul cu bine ? Vazu cum barbatul i§i lasa capul in piept, descumpanit. - Vor urma felicitarile cit de curind. - Prea bine. Ce dragut. Zimbi, dadu din cap, apoi isi strinse miinile, cautind sa-si pastreze calmul. Totul era de-a dreptul neasteptat. Ce putea sa-i faca unui conte ranit ? Care tocmai se intorsese dupa trei ani de exil ? Care avea o reputatie nu tocmai favorabila, motiv

SA IUBE?TI UN CONTE

39

pentru care parasise tara. Ca sa nu mai mentioneze §i sarutul de acum citeva minute. - O cunosti pe sora mea ? intreba el, cu glas obosit. Sigur ca o cunosti. Doar ai cintat cu ea. - Sora ta este lady Honoria ? I se parea prudent sa verifice. El dadu din cap afirmativ. - Eu sint Winstead. - Sigur ca da. Am fost informata despre intoarcerea ta iminenta. Zimbi si ea, oarecum mai relaxata. Lady Honoria este foarte draguta si blinda. Sint foarte fericita pentru ea. - Cinta groaznic. - A fost cea mai buna violonista de pe scena, marturisi Anne, cu sinceritate. El rise zgomotos. - Ai fi buna ca diplomat, domnisoara... facu o pauza, astepta, apoi continua: nu mi-ai spus cum te nume§ti. Ea ezita, fiindca ezita cind auzea aceasta intrebare, apoi isi aminti ca el era contele de Winstead, a§adar nepotul patroanei ei. Nu trebuia sa se teama de el. Mai ales daca nu-i vedea nimeni impreuna. - Sint miss Wynter, zise ea. Guvemanta verisoarelor tale. - Care dintre ele ? Verisoarele Pleinsworth ? Ea dadu din cap afirmativ. Atunci el o privi cu compasiune.

40

JULIA QUINN

- Biata de tine. - Inceteaza ! Sint incintatoare ! protesta ea. Le adora pe toate trei fetele : Harriet, Elizabeth si Frances erau uneori mai sclipitoare decit multe tinere si aveau inimi calde. intotdeauna erau bine-intentionate. - Dragute, da. Bine-educate, nu as putea spune. Era destul de adevarat, iar Anne nu-si putu ascunde un zimbet. - Sint sigura ca s-au maturizat mult, de cind nu le-ai mai vazut. El ii arunca o privire in care citi indoiala, apoi o in treb a: - Cum ai ajuns sa cinti la pian ? - Lady Sarah s-a imbolnavit. - Ah ! Acest ”Ah” era plin de intelesuri. Te rog sa-i transmiti urarile mele de insanatosire grabnica. Anne era destul de sigura ca lady Sarah incepuse sa se simta mai bine chiar din clipa cind mama ei a scutit-o de concert, dar nu comenta si promise ca-i va transmite. Desi nu avea sa o faca. Nu avea de gind sa pomeneasca nimanui ca se imbratisase cu contele de Winstead. - Familia ta stie ca te-ai intors ? intreba ea. II privi cu mai multa atentie. Arata exact ca sora lui. Se intreba doar daca si el avea aceia§i ochi de o culoare deosebita - albastru deschis, culoarea lavandei. Era imposibil de distins, fiindca lumina pe hoi era slaba. Ca sa nu mai spunem ca unul dintre ochi era deja umflat, »

SA IUBE§TI UN CONTE

41

vinat §i practic inchis. Mai §tie cineva, in afara de lady Honoria, desigur ? adauga ea. - Inca nu. Privi spre sufrageria casei si facu o grimasa amuzanta. Oricit de mult i-as adora pe toti cei care au audiat concertul, nu doresc sa fac publica intoarcerea mea acasa. Se privi intristat. in special cum arat acum. - Sigur ca nu, zise ea aprobator. Nu-si imagina ce reactie ar fi stimit, daca ar fi aparut in fata participantilor la concert, a§a invinetit si plin de singe. Scoase un geamat prelung, apoi mormai ceva ce Anne nu trebuia sa auda. - Ar trebui sa plec, incepu ea. imi pare nespus de rau si...adica... I§i spunea ca trebuie sa piece. Mintea o indemna vehement sa-§i revina, sa piece de linga el pina ce nu aparea cineva, dar ea se gindea ca el i§i aparase practic sora. Oare cum putea abandona un barbat care facuse asta ? - Sa te ajut, zise ea, cu cite putere mai avea in glas. El zimbi indatoritor. - Daca nu te deranjeaza. Anne se ghemui linga el, ca sa-i examineze ranile. Mai vazuse destule taieturi si zgirieturi pina atunci, dar la el era cu totul altceva. - Unde mai esti ranit ? il intreba ea. In afara de locurile evidente ?

42

JULIA QUINN

- Evidente ? - PaL.facu ea semn spre ochiul lui. Ai aici o contuzie. Alta aici...adauga, uitindu-se in partea stinga a maxilarului, apoi continua cu umarul, care se zarea prin cama§a sfi§iata, plina de singe...§i acolo. - Marcus arata mai rau, zise lordul Winstead. - Da, raspunse Anne, zimbind. Mi-ai mai spus asta. - Este un detaliu important. El zimbi §armant, apoi duse mina la obraz. - E ceva §i cu dintii ? il intreba ingrijorata. - Par a fi toti la locul lor, mormai el. Deschise gura, parca testind integritatea lor, apoi o inchise gemind. Presupun. - Sa chem pe cineva ? intreba ea. - Vrei sa afle cineva ca ai fost aici singura cu mine ? - Oh, sigur ca nu. Nu gindeam limpede. El zimbi din nou, iar acest lucru ii dadu ei o senzatie placuta, intima. - Am acest efect asupra femeilor. O multime de replici ii venira atunci in minte Annei, dar ea le alunga pe toate. - Te-as putea ajuta sa te ridici, sugera ea. Atunci el isi lasa capul intr-o parte. - Sau ai putea sa stai §i sa vorbe§ti cu mine. Ea il privi fix. Din nou afi§a zimbetul acela. Era doar o idee, continua el.

SA IUBE?TI UN CONTE

43

O idee nu tocmai buna, isi zise ea. Doar il sarutase, ce mai. Nu trebuia sa stea in preajma lui, cu atit mai putin pe jos, linga el, unde i-ar fi fost foarte usor sa-si intoarca putin capul $i sa-1... - Poate gasesc undeva niste apa, spuse ea atit de brusc, incit ii veni sa tuseasca. Ai cumva o batista ? Presupun ea ai vrea sa-ti stergi fata. El scoase din buzunarul hainei o batista sifonata. - Cea mai buna matase italiana, comenta el epuizat. Sau macar asa era cindva. - Sint sigura ea e perfecta, zise ea, luindu-i-o din mina, apoi o impaturi tacticos. Ii tampona obrazul cu ea. Te doare ? El dadu din cap negativ. Pacat ea nu am putina apa. Singele s-a uscat deja. Ai cumva putin coniac ? Intr-o butelca, poate? Adesea gentlemanii au in buzunare asa ceva, se gindi ea. Tatal ei avea. Nu pleca niciodata de acasa fara una. - Eu nu beau tarie, zise lordul Winstead. Ceva din vocea lui o nelini§ti, asa ea ridica privirea. Ochii lui o fixau, iar ea isi tinu respiratia. Nici nu realizase cit de mult se apropiase de el. Cu buzele u§or intredeschise ea ar fi vrut sa... Prea mult. Mereu dorise prea mult. Se retrase, tulburata fiindca se apropiase prea usor si prea mult de el. Era un barbat care zimbea cu usurinta si mai mereu. Doar citeva minute in compania lui erau suficiente ca sa vezi asta. Tocmai de aceea vocea lui o tulbura.

44

JULIA QUINN

- Dar cred ca poti gasi ceva de baut daca mergi intr-acolo, zise el facindu-i semn spre hoi. Vraja fusese intrerupta. A treia u§a pe dreapta. Este biroul tatalui meu. - In spatele casei ? I se paru un loc inadecvat. - Exista doua intrari. Partea cealalta da spre holul principal. Nu cred ca e nimeni acolo, dar totusi, te rog sa fii prudenta cind intri. Anne se ridica §i merse dupa indicatiile primite. Razele lunii patrundeau prin fereastra si asa o ajutara sa gaseasca o butelca. O lua de acolo, apoi ie§i si inchise usa. - Pe raftul de la fereastra? intreba lordul Winstead. -D a. El surise. - Unele lucruri nu se schimba niciodata. Anne desuruba-dopul si lipi batista de gura recipientului, apoi tuma din coniac. Mirosul era patrunzator si putemic. - Te deranjeaza ? intreba ea ingrijorata. Mirosul ? La ultimul ei loc de munca - chiar inainte de a veni la familia Pleinsworth - unchiul tinerei cu care statuse a baut prea mult, apoi s-a lasat. Fusese extrem de greu sa stai linga el. Firea lui era §i mai dificila fara alcool, iar daca mirosea citusi de putin licoarea, aproape ca innebunea. Anne a trebuit sa piece. Din cauza aceasta si din multe altele. Lordul Winstead dadu din cap. 3

SA IUBE§TI UN CONTE

45

- Nu ca nu as putea sa beau tarie. Aleg sa nu o fac. Vazind-o atit de nedumerita, se simti dator sa adauge: - Nu poftesc la bautura, pur si simplu o detest. - Inteleg, murmura ea. Avea §i el multe secrete, evident. Sa §tii ca s-ar putea sa te usture, il preveni ea. - Cu siguranta nu...auuu! - Imi pare rau, biigui ea, in timp ce-i tampona una dintre rani. - Sper sa toarne chestie de-asta si peste Marcus, zise el. - Pai, doar el este intr-o stare mai rea decit tine, comenta ea. Atunci el ridica privirea, abatut, apoi un zimbet ii lumina fata. - Sa stii ca da. Anne continua cu zgirieturile de pe incheieturile degetelor, comentind: - Ti-o spun cu toata autoritatea. El rise la aceste cuvinte, iar ea nu-si ridica privirea. Gesturile erau pline de intimitate, asa cum statea aplecata peste mina lui, curatindu-i ranile. Nu-1 cunostea practic deloc pe acest barbat, totu§i, aceste momente o cople§eau. Nu pentru ca era el, i§i zise. Doar ca...Trecuse atit de mult... Se simtea singura. Nu era nici o surpriza. Acum trecu la o taietura de la umar, dar intinse batista spre el. 5

46

JULIA QUINN

Fata si miinile lui erau una, dar nu putea sa se atinga de trupul lui. - Poate ar fi mai bine ca tu sa te... - Ah, nu, nu vreau sa te opresc. Delicatele tale atingeri imi fac foarte bine. Atunci ea li arunca o privire usturatoare. - Nu-ti sta bine cind esti sarcastic. - Nu, zise el zimbind. Ai dreptate.O urmari cum mai toama putin coniac pe batista. in orice caz, nu eram sarcastic. Anne nu-§i permitea sa analizeze aceasta ultima declaratie, asa ca apasa usor umarul cu batista imbibata in alcool, spunind scurt: - Acum sigur va ustura. - Aaaahh- aaahh, incepu el sa cinte, iar ea sa rida. Parca era un tenor nepregatit, sau un prost-imitator. Ar trebui sa faci asta mai des, comenta el. Adica sa rizi. - Stiu, zise cu tristete in glas, desi nu voia sa sune asa. Sa stii ca nu mi se intimpla prea des sa torturez barbati maturi. - Nu zau ? murmura el. Credeam ca asta faci tot timpul. Ea il privi din nou cu asprime. Atunci cind intri intr-o incapere - adauga apoi soptit - se schimba aerul. in clipa aceea mina ei ramase inerta, exact deasupra ranii. Nu putu sa nu-1 priveasca iar §i citi dorinta in ochii lui. O dorea. Voia ca ea sa se apiece si sa-i atinga buzele cu gura. Ar fi atit de usor; nu trebuia decit sa se rasuceasca putin. Si-ar fi putut zice in sinea

SA IUBE§TI UN CONTE

47

ei ca nu a facut-o intentionat. Si-a pierdut doar echilibrul, atita tot. Totu§i, nu era inca momentul ei. Oricum, nu era lumea ei. El era conte, iar ea era...Bine, era ceea ce-si dorise ea sa fie, adica o persoana care nu se asociaza cu conti, in special daca e vorba de unii al caror trecut e plin de scandaluri. Anne §tia ca asupra lui se va indrepta atentia multora, asa ca nu dorea sa fie prin preajma cind se va intimpla acest lucru. - Acum chiar trebuie sa plec, ii zise ea. - Unde sa pleci ? - Acasa. Adauga, convinsa ca trebuia sa-i mai spuna §i altceva: sint foarte obosita. A fost o zi prea lunga. - Te conduc, ii zise el. - Nu e nevoie. El o privi in timp ce se sprijinea de perete, ca sa se ridice. - Cum o sa mergi ? - O sa merg pe jos. - Pina la Pleinsworth House ? - Nu e departe. Atunci el o privi ironic. - E foarte departe, pentru o doamna neinsotita. - Eu sint guvernanta. Para amuzat de cuvintele ei. - Guvernanta nu este o doamna ?

48

JULIA QUINN

Ea ofta prelung, ca semn al frustrarii. - 0 sa fiu in siguranta, il asigura. Tot drumul este foarte bine luminat. Probabil ca vor fi si foarte multe trasuri. - Chiar §i a§a, nu ma simt cu con^tiinta impacata. Era extrem de incapatinat. - A fost o onoare sa te cunosc, li zise ea hotarit. Sint sigura ca familia ta este nerabdatoare sa te revada. In acest moment el o apuca strins de incheietura miinii. - Nu te pot lasa sa mergi acasa pe jos, neinsotita. Anne dadu sa spuna ceva. ii simtea mina calda, iar locul unde o atingea practic ardea. Ceva straniu §i familiar o indemna dinspre interior, iar ea intelese socata ca era vorba de nerabdare. - Sint sigur ca intelegi, murmura el, iar ea aproape ceda. Fiindca asta i§i dorea. Fata din ea §i-o dorea cu disperare, mai ales ca trecuse atita timp de cind i§i mchisese mima. - Nu poti merge nicaieri in halul in care arati, zise ea. Adevarat. Arata de parca evadase din inchisoare. Sau din infem. El ridica din umeri. - Cu atit mai mult, voi trece neobservat. - Milord... - Daniel, o corecta el. Ochii ei mari ii tradau uimirea. - Cum ? - Numele meu este Daniel. - §tiu. Doar ca nu-1 voi folosi. 5

SA IUBE$TI UN CONTE

49

- Pacat. Totusi, merita sa incerci. Haide...Intinse mina spre ea, dar ea il refuza. Mergem ? - Nu merg cu tine. Daniel zimbi dezinvolt. Chiar si cu jumatate de fata umflata, tot arata ca un dracusor. - Asta inseamna ca vei ramine cu mine ? - Esti lovit la cap, zise ea. E singura explicate. El rise de aceasta afirmatie, dupa care ocoli subiectul. - Ai o haina ? - Da, numai ca am lasat-o in sala de repetitii. Eu...Nu incerca sa schimbi subiectul! - Hmmm ? - Plec, zise ea, ridicindu-si mina. Tu ramii. Doar ca el ii bloca trecerea. Intinse bratul, sprijinindu-1 de perete. - Poate ca nu m-am facut inteles, spuse el, iar in acel moment ea realiza ca 1-a subestimat. Oricit de voios parea sa fie in alte conditii, in acest moment vorbea cit se poate de serios. Continua pe un ton echilibrat, dar ferm : exista citeva lucruri pentru care nu fac niciodata compromisuri. Siguranta unei doamne este unul dintre ele. Si cam atit. Era de neclintit. Apoi pomira pe o alee mai izolata, iar el o conduse spre intrarea servitorilor. Aici ii saruta elegant mina, iar ea incerca sa lase impresia ca gestul lui nu o impre-

50

JULIA QUINN

sioneaza. Pe el aproape il pacalise, dar pe sine nu se putea pacali. - Miine vin sa te vizitez, ii spuse el, retinindu-i mina. - Ce ? Nu ! Anne i§i smuci mina. Nu se poate . -Nu? - Nu. Sint doar o guvernanta. Nu se cuvine sa primesc vizite de la barbati. O sa-mi pierd slujba. El zimbi, de parca solutia nu putea fi una usoara. - Atunci voi veni sa-mi vizitez verisoarele. Omul acesta chiar nu are habar ce inseamna un comportament adecvat ? Sau era un egoist ? - Nu o sa fiu acasa, raspunse ea pe un ton hotarit. - O sa revin. - Din nou nu voi fi acasa. - O absenta atit de indelungata. Si cine le va instrui pe verisoarele'mele ? - Nu eu, daca asta te intereseaza. Matusa ta ma va executa, cu siguranta. - Te va exacuta ? repeta Daniel rizind. Suna odios. - Este. Doamne, trebuia sa-1 faca sa inteleaga. Nu conta cine era el, sau cum o facea sa se simta. Emotiile resimtite in seara aceasta...sarutarea care-i apropiase... erau lucruri trecatoare. Conta sa aiba un acoperis deasupra capului. Si hrana. Piine si brinza si unt si zahar si toate lucrurile acelea gustoase pe care le-a avut in toata copilaria ei. I

5

1

1

1

SAlUBE§TI UN CONTE

51

Le avea si acum, la familia Pleinsworth, alaturi de stabilitate, o slujba si respect de sine. Toate aceste lucruri nu i se pareau ca vin gratuit. II privi pe lordul Winstead. §i el o privea atent, ca si cind i-ar fi putut citi in adincul sufletului. Numai ca el nu o cunostea. Nimeni nu o cunostea, de altfel. Asa ca, purtind formalitatea drept mantie, Anne isi retrase u§or mina, facu o reverenta si spuse: - Multumesc pentru ca m-ai condus, milord. Apreciez grija domniei tale pentru siguranta mea. Cu acestea, se intoarse si intra pe poarta din spate. Odata ajunsa in casa, ii trebui ceva timp de reflectie. Familia Pleinsworth intra la doar citeva minute dupa ea. Harriet nu se oprea din vorbit §i tot amintea de evenimentul serii - Lordul Chatteris si lady Honoria chiar se logodisera in cel mai romantic mod posibil - apoi Elizabeth si Frances venira alergind pe scari, explicind ca nu puteau adormi. Abia peste doua ore reu§i Anne sa se retraga in camera ei, se schimba in camasa de noapte si se urea in pat. I-au mai trebuit inca doua ore pina a reu§it sa adoarma. Pina atunci ramase cu ochii pironiti in tavan reflectind, intrebindu-se si soptind. - Annelise Sophronia Shawcross, zise intr-un final, ca pentru sine, in ce incurcatura te-ai bagat ?

CAPITOLUL TREI In dupa-amiaza urmatoare, cu toate insistentele respectabilei vaduve, contesa de Winstead, care sustinea ca nu doreste sa-1 piarda din ochi pe fiul de curind sosit, Daniel reusi sa se strecoare pina la Pleinsworth House. Nu-i spuse mamei sale unde merge; desigur ea ar fi insistat sa-1 insoteasca. O informa ca avea de rezolvat niste chestiuni juridice, fapt cit se poate de adevarat. Un gentleman nu putea reveni dintr-o calatorie de trei ani in strainatate, fara sa viziteze cel putin un avocat. Doar ca intimplarea facea’ ca biroul firmei Streatham and Ponce sa se afle la doar doua mile distanta, in directie exact opusa resedintei Pleinsworth House. Un fleac, zau si cine ii putea reprosa ca imboldul ll trimitea sa le faca o vizita tinerelor sale verisoare ? Era o idee care-i venea cu usurinta unui barbat aflat in trasura sa, in drum spre oras. Ramasese treaz jum atate de noapte, intins pe pat, gindindu-se la misterioasa miss Wynter - la linia sinuoasa a obrazului ei, la mirosul pielii ei. Era pur si simplu vrajit, recunoscu sincer, iar asta din cauza ca era fericit ca ajunsese acasa. I se parea firesc sa se trezeasca i

5

SA IUBE§TI UN CONTE

53

fermecat de un asa incintator exemplu de feminitate britanica. Asadar, dupa o intilnire de doua ceasuri cu domnii Streatham, Ponce si Beaufort-Graves (care deocamdata nu reusise sa-si Tnscrie numele pe usa biroului), Daniel indruma vizitiul spre Pleinsworth House. Dorea sa-si viziteze verisoarele. Si mai mult dorea sa o vada pe guvemanta lor. Matusa lui nu era acasa, dar verisoara Sarah era, iar aceasta il prirni cu un strigat de Incintare si o imbratisare calduroasa. •> - De ce nu mi-a zis nimeni ca te-ai intors ? intreba ea. Facu un pas inapoi, studiindu-i fata. Ce ai patit ? El dadu sa raspunda, dar ea il intrerupse: nu-mi spune ca te-au atacat niste tilhari, pentru ca am auzit totul despre ochiul invinetit al lui Marcus, aseara. - El arata mai rau ca mine, confirma Daniel. Cit despre motivul pentru care familia ta nu ti-a mentionat ca m-am intors, ei bine, nu au stiut. Nu voiam ca sosirea mea sa intrerupa concertul. - Ce grijuliu esti, zise ea incet. El o privi afectuos. Era de aceeasi virsta cu sora lui, iar de-a lungul timpului, ele crescusera practic una in casa celeilalte si invers. - Ai dreptate, mormai el. Am urmarit totul din camera de repetitii. Imagineaza-ti surprinderea mea sa vad o straina cintind la pian. Ea duse mina la inima. ?

54

JULIA QUINN

- Am fost bolnava. - Ma bucur sa vad ca ai reusit sa scapi rapid din ghearele mortii. - leri cu greu puteam sa stau in picioare, insista ea. - Nu zau ? - Desigur. Am avut ameteli, stii. Flutura o mina deasupra capului, pentru a intari cele spuse. E o povara cumplita. - Sint sigur ca oamenii care sufera de asa ceva sint de acord cu tine. In cele din urma ea tacu, nemaigasind nici un argument, dupa care schimba registrul. - Gata despre mine. Presupun ca ai aflat vestile grozave despre Honoria ? Daniel o urma in salon, unde se aseza. - Ca va fi curind lady Chatteris ? intr-adevar. - Sint fericita pentru ea, desi vad ca tu nu e§ti, zise Sarah pufnind pe nas. Sa nu-mi spui ca e§ti, fiindca vinataile tale spun altceva. - Sint mai mult decit bucuros pentru amindoi, recunoscu el. Asta - zise el, indicind fata vinata - a fost o simpla neintelegere. Ea il privi cu indoiala, dar lucrurile fusesera clarificate. - Ceai ? - As fi incintat. Sarah se ridica si suna pentru a li se aduce ceaiul.

SA IUBE§TI UN CONTE

55

- Spune-mi, surorile tale sint acasa ? - Da, smt sus, in sala de scoala. Doresti sa le vezi ? - Desigur, raspunse el imediat. Cred ca au crescut foarte mult cit am lipsit eu. - Vor cobori imediat, zise Sarah, revenind pe canapea. Harriet are spioni prin toata casa. Sint sigura ca le va alerta cineva in legatura cu vizita ta. - Spune-mi, se relaxa el, cine a cintat la pian aseara ? in acest moment ea il privi cu interes. In locul tau, adauga el, absolut inutil. Fiindca tu ai fost bolnava. - Era miss Wynter, raspunse ea. II privea din ce in ce mai banuitoare. Este guvernanta surorilor mele. - Ce noroc pe voi ca a putut cinta. - Un accident fericit, intr-adevar, zise Sarah. Ma temeam ca nu cumva sa se contramandeze concertul. - Verisoarele tale ar fi fost extrem de dezamagite, murmura el. Dar aceasta...cum se numeste ? Miss Wynter ? -D a. - Ea cunostea piesa ? Sarah se uita la el fix. - Se pare ca da. - Presupun ca familia ii datoreaza talentatei miss Wynter un potop de multumiri. - A cistigat recunostinta mamei mele. - De mult timp e guvernanta surorilor tale ? - Cam de un an. De ce intrebi ?

56

JULIA QUINN

- Fara nici un motiv. Pura curiozitate. - Nostim, zise ea incet, pina acum nu ai fost niciodata curios in legatura cu surorile mele. - Nu e adevarat ce spui. Remarca ei il deranja. Sint verisoarele mele. - Dar ai foarte multe verisoare. - Si de toate mi-a fost la fel de dor in strainatate. Absenta provoaca inimii mele valuri de afectiune. - Opreste-te, spuse Sarah, ridicind miinile in semn de dezgust. Nu pacale§ti pe nimeni. - Poftim ? murmura Daniel, desi avea si el sentimentul ca s-a dat de gol. - Crezi ca esti prima persoana care observa ca guvernanta noastra este absolut superba ? zise Sarah exasperata. El tocmai se pregatea sa o contrazica, dar vedea clar ca Sarah deschisese gur-a sa continue cu: sa nu-mi spui ca nu ai observaL, asa ca raspunse simplu: -Nu. Era adevarat, nu putea nega acest adevar. Miss Wynter era genul acela de frumusete care oprea barbatii din mers. Nu era ceva linistit, cum era sora lui, sau Sarah. Amindoua erau fermecatoare, dar miss Wynter era... Doar un barbat mort nu ar fi putut sa o remarce. Daca asa ceva era posibil. Sarah ofta, exasperata, dar §i resemnata. - Ar fi de-a dreptul obositor, daca nu ar fi atit de

SA IUBE§TI UN CONTE

57

frumoasa. - Frumusetea nu trebuie sa vina la pachet cu o fire dificila. Sarah izbucni in ris. - Mai, dar ce filosofi am devenit, de cind am trait pe continent. - Stii, grecii si romanii aceia. Ei te cam pun pe ginduri cu metaforele lor. Sarah rise. - Of, Daniel, vrei sa ma intrebi de miss Wynter ? Fiindca, daca e asa, spune-o deschis. Atunci el se apleca usor spre ea si-i zise la ureche: - Spune-mi despre miss Wynter. - Ei bine, nu sint multe de spus. - As putea sa te string de git, o admonesta el. - Nu. E adevarat. Nu stiu multe despre ea. Nu este guvemanta mea, totusi. Vine de undeva din nord. La noi a ajuns cu niste recomandari de la o familie din Shropshire si una din Isle of Man. - Din Isle of Man ? intreba el mirat. Nu cunostea pe nimeni care sa fie de loc din Isle of Man. Parea un loc indepartat si straniu, unde se ajungea foarte greu si unde vremea era oribila. Cel putin asa i s-a spus. - Odata am intrebat-o despre locul aceia, zise Sarah usor indiferenta. Mi-a zis ca este un tinut sumbru. - Asa imi imaginam si eu. - Nu vorbeste despre familia ei, desi parca o data mi-a zis ceva de sora ei.

58

JULIA QUINN

- Primeste corespondents ? - Eu nu stiu de asa ceva. Iar daca trimite scrisori, nu o face de aici. Daniel o privi surprins pe Sarah. Bine, la un moment dat a§ fi observat, nu ? zise ea defensiv. Oricum, nu-ti voi permite sa o deranjezi pe miss Wynter. - Nu am de gind sa o deranjez. - Ba da. Se citeste asta in ochii tai. Daniel se apropie din nou de ea si zise am u zat: - E§ti prea dramatica, pentru cineva care evita scena. Atunci ea facu ochii mari. - Ce vrei sa spui cu asta ? - Pur si simplu ea esti imaginea sanatatii. Ea imediat scoase un scincet studiat, cum doar o doamna putea face. - Te gindesti sa ma santajezi ? Iti doresc mult noroc. Chiar asa, nimeni nu-§i imagina ea am fost bolnava. - Nici chiar mama ta ? Sarah facu un pas inapoi. Sah-mat. - Ce vrei de fapt ? intreba ea. Daniel nu raspunse imediat, precaut cu cuvintele. Sarah scrisnea din dinti, iar el se gindi ea, daca mai prelungea asteptarea, ar urma sa o vada cum scoate fum prin urechi. - Daniel....mormai ea infuriata. Daniel inclina u§or capul, parca evaluindu-si stratagema.

SA IUBE§TI UN CONTE

59

- Matusa Charlotte ar fi a§a dezamagita, daca ar sti ca fiica ei se eschiveaza de la mdatoririle ei muzicale... - Te-am mai intrebat o data ce...Bine, lasa. Ridica ochii spre cer, conjurfnd parca ajutorul divin, pentru a calma un copil de trei ani. Mi se pare ca am auzit-o pe miss Wynter azi dimineata ca-si facea un plan sa le duca pe Harriet, Elizabeth si Frances la o plimbare in Hyde Park. Daniel se lumina la fata. - Ti-am spus cumva mai devreme ca esti una dintre verisoarele mele preferate ? - Acum sintem chit, il preveni ea. Daca sufli o vorba mamei mele... - Nici prin gind nu mi-ar trece. - Deja m-a amenintat ca vrea sa ma duca o saptamina in provincie. Pentru odihna si recuperare. Daniel se stradui sa nu rida. - E ingrijorata pentru tine. - Cred ca se poate si mai rau, zise Sarah oftind. Practic, prefer provincia, dar ea spune ca trebuie sa mergem tocmai in Dorset. O sa stau atita timp doar in trasura, incit sigur mi se va face rau cu adevarat. Sarah detesta calatoriile. A§a fusese ea dintotdeauna. - Care este numele de botez al domni§oarei Wynter ? intreba Daniel. Parea remarcabil ca nu il stie. - Poti afla asta si tu singur, replica Sarah. »

60

JULIA QUINN

Hotarit lucru, tinara avea dreptate, iar imediat ce Sarah se intoarse spre u§a, o vazu cum parca asculta ceva. - Ce sincronizare perfecta, zise ea. Aud pe cineva coborind scarile. Ma intreb, oare cine ar putea sa fie ? Daniel se ridica. - Dragele mele verisoare mai mici, sint sigur. A§tepta pina ce, prin usa deschisa o vazu pe una dintre ele alergind pe hoi, apoi le striga : - H arriet! Elizabeth ! Frances ! - Sa nu uiti de miss Wynter, murmura Sarah. Ultima dintre ele aparu in prag; era Frances, care se uita la el, dar nu-1 recunoscu. Daniel simti un cutit in piept. Nu se asteptase la asta. Chiar si daca s-ar fi asteptat, nu si-a imaginat ca asta il va face sa se simta total deceptionat. Totusi, Harriet era mai marisoara. Avea doar doisprezece ani la plecarea lui pe continent, iar cind aparu si ea in pragul usii sufrageriei, il striga pe nume si alerga spre el bucuroasa. - Daniel ! zise ea. Te-ai intors ! Vai, te-ai intors, te-ai intors ! - M-am intors, confirma el. - Cit de mult ma bucur sa te revad. Frances, el e varul Daniel. Ti-1 amintesti. Frances avea cam zece ani, iar ea il privi nedumerita, apoi spuse: - Oooh. Arati foarte schimbat. •>

5

SA lUBEJjJTI UN CONTE

61

- Ba nu-i adevarat, remarca Elizabeth, care intrase si ea in sufragerie. - Incercam sa fiu politicoasa, sopti Frances pe la coltul gurii. - Si voi aratati complet schimbate, zise Daniel rizind. Se apleca spre mezina, si o mingiie usor pe obraz. Ai crescut foarte mult. - Eu nu as spune asta, comenta Frances in modestia ei. - Ea ar spune exact altceva, spuse Elizabeth. Frances se uita urit la ea si-i replica taios: - Ia mai termina ! - Ce ai patit la fata ? intreba Harriet. - A fost o mica neintelegere, raspunse evaziv Daniel, ingrijorat ea vinataile si zgirieturile nu treceau cit ar fi dorit el de repede. Nu era un vanitos, doar ea intrebarile incepusera sa-1 deranjeze. - O mica neintelegere ? repeta Elizabeth. Cu o nicovala ? - Inceteaza, o admonesta Harriet. Mi se pare ea arata zdrobitor. - De parca o nicovala i-ar fi zdrobit fata. - Nu-i da atentie, ii spuse Harriet. Nu are pic de imaginatie. - Unde este miss Wynter ? intreba Sarah. Daniel ii zimbi indatoritor. Buna si draguta de Sarah.

62

JULIA QUINN

- Habar n-am, raspunse Harriet, privind peste umar. Era in urma noastra cind am coborit scarile. - Sa mearga una dintre voi sa o cheme, spuse Sarah. Va dori sa stie cine e de vina pentru intirzierea voastra. - Mergi tu, Frances, o indemna Elizabeth. - De ce trebuie sa merg eu ? - Fiindca trebuie. Frances pleca imbufnata, bombanind destul de tare. - Vreau sa aud totul despre Italia, incepu Harriet, iar ochii ii straluceau de entuziasm. Este ingrozitor de romantica? Ai vazut §i turnul acela despre care toata lumea spune ca se va darima ? - Nu 1-am vazut, raspunse el surizind, dar mi s-a spus ca este mult mai stabil decit pare. - Dar Franta? Ai fost la Paris? voi sa stie Elizabeth. - Oh, da, anticipa Harriet, incintata de pers­ pective. "Rochiile”. - Nu am fost la Paris, le informa el. Nu era cazul sa adauge ca nu ar f i putut merge la Paris. Lordul Ramsgate avea prea multi prieteni acolo. - Poate ca nu e neaparat nevoie sa plecam la plimbare chiar acum, tatona Harriet, optimista. As prefera sa stau aici, cu varul Daniel.

SA IUBE§T! UN CONTE

63

- Ah, dar si eu as prefera sa ma bucur de stralucirea soarelui, spuse el. Ce ziceti daca v-as insoti la plimbarea prin pare ? Sarah sforai ca un pisic inecat. Daniel se uita spre ea. - Ai ceva in git, Sarah ? Privirea ei era plina de sarcasm, cind ii raspunse: - Cred ca are legatura cu mincarea care mi-a facut rau ieri. - Miss Wynter a zis ca ne asteapta la grajduri, anunta Frances, revenind in sufragerie. - La grajduri ? repeta Elizabeth. Dar nu mergem calare. Frances ridica din umeri. - A zis ca la grajduri. Harriet scoase o exclamatie ce trada incintare. - Poate ca i-a cazut cu tronc vreun baiat de la grajduri. - Pentru Dumnezeu, o apostrofa Elizabeth. Unul dintre baietii de la grajduri. Zau asa. - Trebuie sa recunoasteti, ar fi foarte amuzant, daca ar fi adevarat. - Pentru cine ? Nu pentru ea. Nu cred ca vreunul dintre ei stie sa citeasca. - Dragostea e oarba, comenta Harriet. - Dar nu analfabeta, o corecta Elizabeth.

64

JULIA QUINN

Daniel rise, desi nu prea ii ardea. - Pomim odata ? intreba el, facind o plecaciune spre fete. Ii intinse bratul lui Frances, care il accepta, privindu-si surorile cu un aer de superioritate. - Sa va distrati, le ura Sarah. Fara sinceritate. - Ce a patit ? o intreba Elizabeth pe Harriet, in timp ce mergeau spre grajduri. - Cred ca mai e suparata pentru ca a ratat concertul, raspunse Harriet. Se uita la Daniel. Ai auzit ca Sarah nu a participat la serata muzicala ? - Da, confirma el. A avut ameteli, nu-i asa ? - Eu credeam ca a racit, spuse Frances. - Indispozitie gastrica, le lamuri Harriet sigura pe sine. Dar nu au fost probleme. Miss Wynter - i se adresa acum lui Daniel - adica guvemanta noastra, explica ea, a fost extraordinary. - A cintat partitura lui Sarah, zise Frances. - Nu cred ca a vrut asta, adauga Elizabeth. Mama a trebuit sa o oblige. - Prostii, se amesteca in vorba Harriet. Miss Wynter a fost o eroina de la inceput. A cintat superb. A ratat una dintre intrari, dar per total, a fost fantastica. Fantastica? ofta Daniel in sinea lui. Existau multe adjective care puteau descrie maiestria pianistica a domnisoarei Wynter, darfantastic nu se putea numara printre ele. Dar, daca aceasta era parerea lui Harriet... - Ma intreb ce face ea la grajduri ? zise Harriet cind ajunsera in spatele casei. Mergi si adu-o, Frances.

SA IUBE§TI UN CONTE

65

Frances pufni indignata, ca de obicei. - De ce mereu eu ? - Fiindca trebuie. Daniel i§i trase u§or bratul de sub mina lui Frances. Nu voia sa se certe cu Harriet: nu putea vorbi destul de repede, ca sa ci§tige. - Eu te astept aici, Frances, ii spuse el. Frances pleca si reveni singura peste citeva minute. Daniel privi incruntat. Nu se poate. - A spus ca vine si ea in citeva minute, ii informa Frances. - I-ai spus ca varul Daniel ne va insoti ? o intreba Harriet. - Nu. Am uitat, spuse ea ridicind din umeri. Nu se va supara. Daniel nu era prea sigur de asta. Era aproape convins ca miss Wynter stia de prezenta lui in sufragerie (de aici plecarea ei pripita spre grajduri), dar nu credea ca ea isi va imagina ca le va insoti prin pare. Va fi o plimbare vesela, isi zise el. - De ce crezi ca intirzie atit ? comenta Elizabeth. - Vine imediat, raspunse Harriet. - Ba nu-i adevarat. Acum cinci minute plecase sa se imbrace. - Acum zece minute, se auzi alt glas, iar Daniel era deja zapacit de schimbul alert de replici. - De ce vorbiti a§a de repede, le interoga Daniel. Atunci ele tacura, se uitara una la alta cu uimire si

66

JULIA QUINN

Elizabeth raspunse: - Dar nu vorbim repede. - Asa vorbim noi de obicei, adauga Harriet. Frances dadu explicatia care clarifica totul: - Toata Iumea ne intelege. Este ceva exraordinar, isi zise Daniel, cum aceste trei fetiscane ll pot reduce la tacere. - Ma intreb de ce dureaza asa de mult ca miss Wynter sa apara, gindi Harriet cu glas tare. - Merg eu dupa ea de data asta, se incumeta Elizabeth, privind-o pe Frances cu niste ochi care o acuzau de ineficienta. Frances ridica din umeri. Tocmai cind Elizabeth voia sa intre pe usa din spatele casei, de linga grajduri, iata ca persoana in discutie isi facu aparitia, imbracata ca o adevarata guvemanta, intr-o rochie modesta, gri-porumbel, si cu o boneta asortata pe cap. isi punea manusile, incruntindu-se la una dintre ele, fiindca parea ca a zarit un mic orificiu. - Dumneata trebuie sa fii miss Wynter, zise el tare, inainte ca ea sa-1 observe. Vazindu-i ochii alarmati, se apropie si continua: mi s-au spus lucruri minunate despre dumneata, zise pe un ton afectat, apoi li oferi elegant bratul. Ea il accepta - evident contrariata - iar el se apleca usor si murmura, doar pentru urechile ei. Surprinsa ?

CAPITOLUL PATRU

Nu era deloc surprinsa. De ce ar fi fost ? Doar el li spusese ca va fi acolo, chiar daca ea il avertizase ca nu va fi acasa, cind el avea sa vina. El ii spusese ca va reveni, chiar daca ea ii spusese din nou ca nu va fi acasa. Din nou. El era conte de Winstead. Barbatii cu pozitia lui sociala faceau cum le placea. Cind era vorba despre femei, se gindi ea usor agasata, barbatii sub pozitia lui sociala faceau tot cum le placea. Nu era un barbat malitios, nici macar egoist. Annei ii placea sa creada ca devenise o buna evaluatoare de caractere in decursul anilor, una cu mult mai buna decit fusese la §aisprezece ani. Lordul Winstead nu avea de gind sa seduca pe cineva care nu stia ce face si nici nu avea de gind sa ruineze, ori sa ameninte, ori sa santajeze, cel putin nu cu intentie. Daca se va trezi curtata de acest barbat, nu va fi pentru ca el o facuse intentionat, ci pur si simplu se va intimpla fiindca el o placea si dorea ca si ea sa-1 placa

68

JULIA QUINN

pe el. Lui nu i-a trecut niciodata prin minte ca nu-si va permite sa o curteze. I se permitea sa faca orice. Atunci de ce nu si asta ? - Nu trebuia sa vii, zise ea cu calm, pe cind se plimbau prin pare, cele trei fete Pleinsworth mergind citiva pasi in fata lor. - Am vrut sa le vad pe verisaorele mele, raspunse el, complet nevinovat. Ea se uita piezis la el. - Atunci de ce te afli in urma lor, cu mine ? - Priveste-le, zise el, facind un semn cu mina. Ce-ai vrea, sa-i dau un brinci uneia dintre ele si s-o trimit in strada ? Era adevarat. Harriet, Elizabeth si Frances mergeau una linga alta pe trotuar, de la cea mai mica, la cea mai mare, asa cum mamei lor ii placea sa le vada la plimbare. Annei nu-i venea sa creada ca au ales aceasta zi pentru ca in sfirsit sa-i urmeze indicatiile. - Ce-ti mai face ochiul ? intreba ea. Arata mai rau la lumina zilei si parca zgirietura se intinsese deja spre nas. Macar acum reusi sa-i desluseasca nunata ochilor - albastru-deschis. Era absurd cit de curioasa parea in legatura cu asta. - Nu prea rau, atita timp cit nu-1 ating, spuse el. Daca te vei stradui sa nu-mi arunci cu pietre in fata, tias fi sincer recunoscator.

SA IUBE§TI UN CONTE

69

- Toate planurile mele pentru dupa amiaza sint ruinate, zise ea amuzata. Pur si simplu. El rise, iar pe Anne o napadira amintirile. Nu despre ceva in mod deosebit, ci despre ea insasi si cit de bine s-a simtit cind a flirtat cu un barbat, cind au ris impreuna, cind privirea barbatului a inflacarat-o. Flirtul a fost ceva foarte placut, dar nu si consecintele. Chiar si acum platea pentru ele. - Vremea este frumoasa, zise ea dupa citeva minute. - Deja nu mai avem nimic sa ne spunem ? Vocea lui calma o tachina, iar cind se intoarse sa-1 priveasca, vazu pe chipul lui un zimbet secret. - Vremea este foarte frumoasa, se corecta ea. Atunci el chiar rise; rise si ea. - Putem merge la Serpentina ? striga Harriet din fata lor. - Oriunde doriti, le raspunse Daniel cu indulgenta. - La Rotten Row, spuse Anne. Cind el o privi nedumerit, ea ii explica: eu sint responsabila pentru ele, ai uitat ? Atunci el o saluta politicos, dind din cap, apoi le striga fetelor: - Oriunde doreste miss Wynter. - Nu mai facem matematica, nu ? se lamenta Harriet.

70

JULIA QUINN

Lordul Winstead o privi pe Anne cu nedisimulata curiozitate. - Matematica ? La Rotten Row ? - Am studiat unitatile de masura, il informa ea. Deja §i-au masurat lungimea pasului. Acum vor numara pasii §i vor calcula lungimea aleii. - Interesant, zise el aprobator. Mai ales ca le tine ocupate §i linistite, ca sa poata numara. - Nu le-ai auzit numarind, li zise Anne. - Nu-mi spune ca fetele nu stiu sa numere ? intreba el alarmat. - Ba da, raspunse ea amuzata de fata lui caraghioasa si de singurul ochi care mai exprima vreo emotie, iar acum o privea nedumerit. Verisoarele tale fac totul perfect. Chiar si numaratul. - Vrei sa spui ca, peste patru sau cinci ani, cind familia Pleinsworth va-prelua conducerea cvartetului Smythe-Smith, eu va 'rebui sa ma straduiesc sa plec foarte, foarte departe ? - Nu a§ putea spune asta, zise ea. Sa-ti spun eu ceva : Frances a incalcat traditia si a optat pentru contrabas. - Chiar asa. Incepura sa rida amindoi. Sunetul era minunat. - Fetelor ! striga Anne, fiindca nu mai putea rezista. Asteptati-1 pe lordul Winstead sa vi se alature. - Chiar asa ? - Da, confirma Anne, iar fetele venira spre ei

SA IUBE§TI UN CONTE

71

alegind. Mi-a spus ca e foarte interesat de studiile voastre. - Mincinoaso, murmura el. Ea nu gusta gluma si continua: - Uite ce o sa faceti, le spuse. Veti masura lungimea aleii, cum am discutat, inmultind numarul pasilor vostri cu lungimea lor. - Dar varul Daniel nu stie ce lungime are pasul lui. - Exact. De aceea lectia va fi si mai interesanta. Odata ce ati stabilit lungimea aleii, va trebui sa faceti calculul invers, ca sa stabiliti lungimea pasului lui. - Calculam in minte ? Parca le-ar fi spus ca se vor lupta cu o caracatita. - Doar asa va veti descurca la calcule. - Eu iubesc foarte mult hirtia si cemeala, remarca lordul Winstead. - Nu-1 ascultati, fetelor. Este foarte util sa poti face adunari si scaderi in minte. Ginditi-va la aplicatii. Toate patru fetele se uitau la ea uimite. Parea ca acum nu le venea in minte nici o aplicatie. - Cumparaturile, zise Anne, sperind sa capteze atentia fetelor. Matematica este de un real ajutor cind mergi la cumparaturi. Doar nu vei lua cu tine hirtie si creion cind mergi la palarier, nu ? Fetele tot se uitau la ea si nu intelegeau. Anne avea senzatia ca in viata lor nu intrebasera despre pret nici la palarier, nici la alte magazine.

72

JULIA QUINN

- Dar la jocuri ? incerca ea. Daca va ascutiti abilitatile matematice, cine stie ce avantaje veti putefi avea la un joc de carti. - Nici nu va puteti imagina, o completa lordul Winstead. - Nu cred ca mama vrea sa ne inveti jocuri de noroc, spuse Elizabeth. - Si cum intentionezi sa ne verifici rezultatele ? intreba Harriet, curioasa. - Intrebarea e foarte buna, iar miine o sa va raspund la ea. Cind voi gasi o metoda sa fac acest lucru. Imediat fetele s-au relaxat, savurindu-i umorul. - Iar eu o sa revin pentru rezultate, remarca lordul Winstead. - Nu e nevoie, replica Anne. Putem sa ti le trimitem printr-un valet. - Sau am putea sa mergem noi acolo, propuse Frances. Se uita in ochii lui Daniel plina de speranta. Nu stam departe de Winstead House, iar miss Wynter e foarte bucuroasa cind ne duce la plimbare. - Plimbarile fac bine trupului §i mintii, admise Anne. - Dar sint mult mai agreabile atunci cind ai companie, sublinie lordul Winstead. Anne se abtinu de la orice alt comentariu, a§a ca isi relua ideea. - Hai sa incepem, zise ea, fucindu-le semn spre capatul aleii. incepeti de acolo, apoi venifi pina la mine.

SA IUBE§TI UN CONTE

73

Eu o sa a§tept pe banca aceea. - Tu nu vii ? intreba Frances. Se uita la Anne cu acea privire destinata in general celor acuzati de inalta tradare. - Nu vreau sa va stau in cale, replica Anne cu un calm ie§it din comun. - Vai, dar nu ai cum sa le stai in drum, miss Wynter, zise lordul Winstead. Aleea e destul de lata. - Totu§i... - Totusi ? repeta el ca un ecou. - Haideti, fetelor, sa incepem. Eu voi ramine aici, sa va ajut la inceput. - Nu am nevoie de ajutor, mormai Frances. Am nevoie sa nu fiu obligata sa fac asta. Anne zimbi. Stia ca Frances avea sa se laude mai tirziu cu calculele facute. - §i dumneata, lord Winstead, il indemna Anne. Fetele avansau deja, fiecare in ritmul ei, iar fiecare numara pe limba sa, cifre si numere . - Eu nu pot, spuse el. Duse mina la inima. - De ce nu poti ? intreba Harriet, chiar cind Anne ii spunea: - Sigur ca poti. - Am ametit, spuse el, iar Anne citi minciuna pe fata lui. E adevarat, insista el. Am avut, cum ii spune...ca §i biata Sarah...ameteli. - A fost un deranjament gastric, il corecta Harriet, §i mai fScu un pas inapoi.

74

JULIA QUINN

- Mai devreme nu mi s-a parut ca esti ametit, interveni Frances. - Asta era inainte de a merge cu ochii inchisi. Detaliul acesta ii reduse pe tod la tacere. Apoi Anne mpse tacerea, fiindca era curioasa ce legatura aveau ochii inchisi cu restul. - Intotdeauna eu inchid ochii atunci cind numar, ii spuse el, complet netulburat. - Tu intotdeauna....Stai putin, insista Anne suspicioasa: iti inchizi unul din ochi atunci cind numeri ? - Pai, acum nu-i pot inchide pe amindoi. - De ce nu ? intreba Frances. - Fiindca nu as mai vedea, raspunse el, senin, multumit de raspunsul lui. - Dar nu trebuie sa vezi, ca sa poti numara, replica Frances. - Ba da. Mintea. Annei nu-i venea sa creada ca fetele nu protesteaza. Dar ele nu protestau. De fapt, Elizabeth parea de-a dreptul fascinata. - Care ochi ? intreba ea. Atunci el isi drese glasul, iar Annei i se paru chiar ca-1 vede clipind din ambii ochi, cautind de fapt sa-si aminteasca anume care parte a fetei fusese cea vatamata. - Dreptul, hotari el in cele din urma. - Sigur ca da, zise Harriet. 5

SA IUBE§TI UN CONTE

75

Anne o privi consternata. -Ce? - Pai, doar e dreptaci, nu ? continua Harriet uitindu-se in ochii varului sau. Esti, nu-i asa ? - Da, sint, confirma el. Anne se uita cind la lordul Winstead, cind la Harriet, complet uluita. - Si asta e relevant pentru ca...? Lordul Winstead ridica din umeri, cu nevinovatie, salvat de raspunsul Harrietei, care adauga: - Pentru ca este. - Sint sigur ca saptamina viitoare voi putea raspunde provocarii, zise Daniel, odata ce mi se va vindeca ochiul. Nu inteleg cum de nu m-am gindit ca nu-mi pot tine echilibrul, daca inchid ochiul sanatos. Anne se uita la el sfredelitor. - Credeam ca echilibrul iti este afectat de auz. Frances tresari. - Acum sa nu zici ca va surzi ? - Nu va surzi, o linisti Anne. Desi s-ar putea sa surzesc eu, daca mai strigi asa. Hai acum, toate trei, continuati-va treaba. Eu o sa ma asez. - Si eu, zise lordul Winstead bucuros. Dar cu gindul voi fi alaturi de voi trei. Cum fetele isi reluara numaratul, Anne se apropie de banca. Lordul Winstead era chiar in spatele ei, iar cind se asezara, ea spuse: 9

76

JULIA QUINN

- Incredibil cum au crezut minciuna despre ochiultau. - Oh, dar nu au crezut-o, zise el nonsalant. Mai devreme i-am promis fiecareia ca va primi cite o lira, daca ne lasa singuri citeva momente. - Cum ? zise Anne scrisnind din dinti. Atunci el izbucni in ris. - Sfinte Doamne, cum puteam sa fac a§a ceva. Chiar ma crezi idiot ? Ba nu, mai bine nu raspunde la asta. Anne simti o u§oara dezamagire, realizind ca se lasase pacalita de el. Totusi, nu se putea supara pe Daniel, vazindu-1 cum ride cu pofta. - Sint surprinsa ca nu a venit nimeni sa te intimpine, ii spuse ea. La aceasta ora parcul nu era prea aglomerat, insa nu erau singurii care iesisera la plimbare. Anne stia ca lordul Winstead este un gentleman foarte cunoscut in Londra, din vremea cind locuia aici; era greu de crezut ca nimeni nu-i remarcase prezenta in Hyde Park. - Nu cred ca s-a stiut foarte mult despre planul meu de a reveni, spuse. Oamenii vad ceea ce se asteapta sa vada si nimeni din pare nu se asteapta sa ma vada. Daniel zimbi doar pe jumatate, facind semn spre ochiul umflat. Mai ales ca sint in starea aceasta. - Si nici sa te vada cu mine, adauga ea. - Cine e§ti tu, ma intreb ? Ea se intoarse brusc. »

5

SA IUBE§TI UN CONTE

77

- Ce reactie surprinzatoare pentru o Tntrebare atit de fireasca, murmura el. - Sint Anne Wynter, spuse ea rar. Guvernanta veri§oarelor tale. - Anne, repeta el blind, iar ea intelese ca acum el savura numele ei ca pe o dulceata. Isi lasa capul intr­ o parte. Wynter se scrie cu ”i” sau cu ”y” ? - Cu ”Y”. De ce ? Realizind ce a intrebat, Anne incepu sa rida. - Fara nici un motiv, raspunse el. Doar din curiozitate. Dupa citeva clipe de tacere, tot el vorbi. Sa stii ca nu ti se potriveste. - Poftim ? - Numele. Wynter. Nu ti se potriveste. Nici chiar scris cu ”Y”. - Rareori ni se ofera ocazia sa ne alegem numele de familie, sublinie ea. - Adevarat, insa adesea mi s-a parut interesant cit de potrivite sint unele nume pentru unii dintre noi. Anne nu se putu abtine sa nu rida. - Atunci, ce inseamna sa te numesti SmytheSmith ? Atunci el ofta dramatic, putin exagerat. - Presupun ca noi sintem condamnati sa cintam la aceleasi serate muzicale in fiecare an iar si iar.... - Adica nu inteleg ce vrei sa apui cu asta ? - Este putin cam prea repetitiv, nu crezi ?

78

JULIA QUINN

- Smythe-Smith ? Mie mi se pare ca suna destul de prietenos. - Nu prea. Ai putea crede ca, daca un Smythe se casatoreste cu un Smith, in felul acesta §i-ar putea rezolva diferendele, alegind doar unul dintre nume, decit sa ne coco§eze pe toti cu povara ambelor. Anne chicoti. - Care e momentul cind s-a stabilit cratima intre cele doua nume ? - Acum citeva sute de ani. Daniel se intoarse spre ea si pentru o clipa ea uita de zgirieturile si vinataile de pe fata lui. Nu-1 vedea decit pe el, privind-o intens, ca §i cind ea ar fi fost singura femeie de pe lume. Anne tusi u§or, incercind sa-§i mascheze emotia §i astfel reu§i sa se departeze putin de el pe banca. Acest barbat era periculos. Chiar si cind stateau intr-un loc public, discutind despre nimicuri, ea il simtea acolo. Ceva in sufletul ei se trezise §i acum simtea cu disperare nevoia sa alunge sentimentul. - Am auzit multe pove§ti contradictorii, zise el, aparent neluindu-i in seama framintarile. Familia Smythe avea banii, iar neamul Smith avea pozitia sociala. Sau, versiunea romantata: familia Smythe avea banii $i pozitia sociala, dar familia Smith avea o fata frumoasa. - Cu par lung, blond, lasat pe spate si ochi de un albastru celest ? Suna mai degraba ca legendele despre regele Arthur.

SA IUBE§TI UN CONTE

79

- Nu prea. Frumoasa fiica s-a dovedit a fi o scorpie. Daniel se apropie usor de ea, zimbind cuceritor. Care a ajuns rau la batrinete. Anne rise sincer. - Atunci de ce familia nu a renuntat la numele ei, pastrind doar numele Smythe ? - Habar n-am. Poate ca au semnat un contract, sau cuiva i s-a parut ca ambele nume suna mai demn astfel. In orice caz, nu stiu daca povestea e adevarata. Anne rise din nou, apoi se uita atenta spre locul unde se aflau fetele. Harriet si Elizabeth aveau o mica disputa, iar Frances incerca sa-si vada de treaba, doar ca pasii uriasi pe care-i facea, puteau sa-i ruineze rezultatele. Anne voia sa mearga la ea sa o corecteze, dar se simtea atit de bine pe banca, alaturi de conte. - iti place sa fii guvernanta ? o intreba el. - Daca-mi place? repeta ea privindu-1 nedumerita. Ce intrebare ciudata. - Nu-mi trece prin minte nimic mai ciudat, daca ma gindesc la profesia ta. Comentariu care reflecta cam cit de multe stia el despre ce inseamna sa ai o slujba. - Nimeni nu in treaba o guvernanta daca ii place profesia ei. Asemenea intrebare nu se pune nimanui. Se gindi sa puna punct discutiei, dar, ridicindu-si privirea asupra lui, observa ca o studiaza atent, cu o sincera curiozitate. Ai intrebat vreodata un valet daca-i place ce face? puncta ea. Sau o camerista ?

80

JULIA QUINN

- O guvemanta nu se aseamana nici cu un valet, nici cu o camerista. - Asemanarea e mai mare decit iti imaginezi. Primeste salariu, locuieste in casa altcuiva si mereu un pas gresit o poate arunca in strada. Cit timp el digera raspunsul, ea dori sa-1 invinga cu propriile-i arme, asa ca-1 intreba: tie iti place sa fii conte ? El nu raspunse imediat, ci se gindi. - Nu stiu ce sa spun. Nu prea am avut ocazia sa inteleg ce inseamna.Am primit titlul cu doar un an inainte de a pleca din Anglia si, spre rusinea mea, in acel rastimp nu prea am facut multe cu titlul. Daca proprietatile prospera, asta se datoreaza calitatilor exceptionale ale tatalui meu, precum si intuitiei lui de a alege administratori capabili. Anne insista. - Totusi, tu esti contele. Nu are importanta pe ce proprietate te aflai. Cind te prezentai, spuneai ”Eu sint Winstead” nu ”Eu sint domnul Winstead”. - Am facut cunostinta cu foarte putini oameni cit am fost plecat, zise el foarte sincer. Anne nu mai stia ce sa adauge, fiindca tacu si el. Amindoi devenira melancolici, asa ca tot ea vorbi: - Mie chiar imi place sa flu guvemanta. Pentm ele, vreau sa spun, clarifica ea, facind semn spre fete. - Sa inteleg ca nu e primul tau loc de munca, se interesa el. - Nu. E al treilea. Am fost si doamna de 9

3

9

9

5

SA IUBE§TI UN CONTE

81

companie. Anne nu stia de ce-i spunea lui toate acestea. Dezvaluise prea multe despre sine. Evident ca putea afla toate detaliile de la matusa lui. in scrisorile de recomandare se gasea exact totul despe ea. Chiar si locurile unde nu se terminase totul cu bine. Anne a cautat sa fie sincera mereu si era recunoscatoare ca lady Pleinsworth nu o desconsidera pentru faptul ca plecase dintr-o casa unde fiecare zi se incheia cu nevoia ei de a-si baricada usa camerei, pentru a se proteja de tatal elevelor sale. Lordul Winstead se uita la ea patrunzator, dupa care spuse: - Totusi, eu nu cred ca esti o Wynter. Ce incapatinata idee a lui. Anne ridica din umeri. - Nu am ce sa fac in acest sens. Decit atunci cind ma voi casatori. Lucru care, stiau amindoi, era o perspective extrem de indepartata. Guvernantele nu prea aveau ocazia sa cunoasca barbati de rang inalt. Oricum, Anne nu visa la casatorie. I se parea greu de imaginat cum i-ar putea acorda unui barbat control absolut asupra vietii si trupului ei. - Priveste-o pe doamna aceea, de exemplu zise el, aratindu-i o femeie care le mustra pe Frances si Elizabeth pentru ca topaiau pe alee. Arata ca o Wynter. Par blond-deschis si un caracter de gheata. - Dar cum poti sa-i evaluezi caracterul ? - Am cunoscut-o cindva, zise el.Cred ca tu esti ca o toamna, comenta el.

82

JULIA QUINN

- Mai degraba as fi o primavara, marturisi ea. El nu o intreba de ce. Mai tirziu, ajunsa deja in camera ei, Anne rememora detaliile zilei. Ultima ei marturisire ar fi necesitat si oarecare explicate, dar el nu i le ceruse. Fusese extrem de delicat. Anne si-ar fi dorit ca el sa o fi intrebat. Nu 1-ar mai fi placut la fel de mult, daca ar fi facut-o. Avea sentimentul ca, daca-1 placea pe Daniel Smythe-Smith, in mod egal celebrul si infamul conte de Winstead, asta nu putea decit sa o duca la pierzanie.

Seara, pe cind se indrepta spre casa, dupa ce trecuse pe la Marcus, ca sa-1 felicite pentru eveniment, Daniel a inteles ca nu-si mai amintea ultima data cind s-a simtit atit de bine intr-o dupa amiaza. Probabil ca nu era ceva iesit din comun; petrecuse ultimii trei ani in exil, fugind mereu de iscoadele platite ale lordului Ramsgate. Era o viata nu prea plina de iesiri sau seri agreabile, presarate cu conversatii. Dupa amiaza de azi fusese exact acest amestec de lucruri. Fetele isi numarau pasii, iar el si miss Wynter au stat de vorba despre lucruri banale. Se gindi de cite ori a simtit imboldul de a-i lua mina intr-a sa. Atita tot. Doar mina. Ar fi dus-o la buze si ar fi plecat usor capul, intrun salut curtenitor. Acel gest simplu, cavaleresc, ar fi

SA IUBE§TI UN CONTE

83

fost inceputul unei povesti uimitoare. De aceea ar fi fost suficient. Fiindca ar fi fost o promisiune. Acum singur si adincit in ginduri, reflecta la cite s-ar fi putut petrece ulterior promisiunii. Curba gitului ei, intimitatea §uvitelor de par desprinse din agrafa. Niciodata nu a dorit o femeie in felul acesta. Era mai presus de dorinta. Nevoia de ea trecea dincolo de trupul lui. Voia sa o venereze, sa o... Simti o lovitura putemica in spatele urechii. - Ce naiba ? mormai el enervat si intoarse capul la timp, ca sa vada doi barbati aruncindu-se asupra lui. - Da, uite-asa, sefu, zise unul dintre ei, iar Daniel zari luciul unei lame de cutit in mina acestuia. Ramsgate. Ace§tia erau oamenii lui. Ei trebuiau sa fie. Afurisitul de Hugh i-a promis ca va fi in siguranta daca se intoarcea. Fusese el oare atit de naiv sa-1 creada, atit de disperat sa revina acasa, fara a vedea clar adevarul ? Daniel invatase sa se lupte cu oameni josnici, asa ca ii trase unuia un §ut intre picioare si-1 puse la pamint, iar cu celalalt incepu sa se lupte pentru a prelua cutitul. - Cine v-a trimis? mirii Daniel. Erau fata in fata, foarte apropiati, straduindu-se fiecare sa pastreze cutitul. - Eu nu vreau decit banii, zise atacatorul. Rinji, iar pe chipul lui i se citea ferocitatea. Da-mi banii si te lasam in pace. Mintea. Daniel stia asta prea bine. Daca-i dailea 5

84

JULIA QUINN

drumu! la rrriini chiar si pentru o clipa, se trezea cu cutitul in piept. Mai profita de citeva secunde, inainte ca partenerul acestuia sa se ridice de pe caldarim. Pe trotuarul de vis-a-vis doi barbati veneau alergind spre locul incidentului. Atacatorii ii vazura si ei, asa ca au azvirlit cutitul in strada, eliberindu-1 pe Daniel, apoi au rupt-o la fuga. Daniel a vrut sa-i prinda, asa ca le-a luat urma. Chiar si unul era bun, ca sa-i dea citeva raspunsuri. Pina ce ajunse la colt, barbatii fugisera deja. Afurisit sa fii ! isi zise el. Intelese ca, daca voia raspunsuri, trebuia sa-I gaseasca pe Hugh Prentice. Imediat.

CAPITOLUL CINCI

Hugh locuia intr-un ansamblu de apartamente din Albany, de obicei destinate gentlemanilor cu origini de exceptie si cu resurse modeste. Hugh ar fi putut ramine in conacul tatalui sau, de fapt lordul Ramsgate incercase din rasputeri sa-1 oblige sa stea cu el, dar Hugh i-a spus lui Daniel pe durata lungii calatorii impreuna prin Italia, ca el si tatal sau nu-si mai vorbeau. Din nefericire, tatal lui ii vorbea inca. Cind Daniel ajunse la Hugh, acesta nu era acasa, dar ii deschise valetul, care-1 invite sa ia loc in sufragerie, asigurindu-1 ca Hugh avea sa ajunga acasa in scurt timp. Aprope o ora Daniel se plimba de-a lungul §i dea latul camerei, retraind fiecare detaliu al atacului. Se aflase pe o strada slab luminata, dar care nu era considerate ca periculoasa in Londra. Daca un hot intentiona sa puna mina pe un portofel burdusit, atunci el s-ar fi aventurat intre St. Giles si Old Nichol. Poate ca a fost o simpla tentative de jaf. Doar au spus ce voiau bani de la el. Poate era adeverat.

86

JULIA QUINN

Daniel se uitase peste umar atit de mult timp, incit nu mai putea accepta o explicate simpla. Hugh ajunse in sfirsit in camera. - Winstead ! zise imediat. Nu parea surprins, dar oricum, el avea mereu o fata inexpresiva. Din acest motiv era de neinvins la jocul de carti. Asta, precum si aptitudinile legate de cifre. Ce faci aici ? il intreba Hugh. Intra schiopatind, sprijinindu-se intr-un baston. Daniel observa ca progresase mult. In Italia, cind s-au intilnit, lui Daniel ii era greu sa-1 priveasca mergind, cu fata schimonosita de durere, realizind ca el a provocat totul. Acum, stia ca era mai degraba vorba de o pedeapsa pe care o simtea permanent asupra lui, o vina de care nu putea scapa. - Am fost atacat, il informa Daniel. Hugh se opri, privindu-1 pe Daniel din cap pinan picioare si Inapoi, dupa care zise: - Ia loc. Daniel nu se simtea chiar relaxat, ca sa se aseze. - Prefer sa ramin in picioare. - Atunci sa ma scuzi, eu ma voi aseza, spuse Hugh si se indrepta spre un fotoliu pe care se aseza. Ofta prelung, bucuros ca efortul luase sfirsit. Era clar ca nu se prefacea. Daniel li vazuse piciorul ciuruit de glont si considera o minune faptul ca Hugh il mai putea folosi. - Te deranjeaza daca beau ceva ? intreba Hugh. Isi sprijini bastonul de masa si se masa usor pe gamba

SA IUBE§TI UN CONTE

87

piciorului. Durerea i se citea clar pe fata. Acolo e bautura, spuse, facind semn cu capul spre un dulapior. Daniel merse spre el §i scoase o sticla de coniac. - Doua degete ? intreba el. - Trei, te rog. A fost o zi foarte lunga. Daniel turna coniacul si-i aduse paharul lui Hugh. Nu se mai atinsese de alcool din seara aceea fatidica, atunci cind se imbatase. Cel putin el nu avea un picior cu probleme, care trebuia amortit. - Multumesc, zise Hugh pe un ton aflat la granita dintre geamat si soapta. Inghiti cu greu, apoi inchise ochii, flindca taria il ardea pe git. Gata, zise , de indata ce-si reveni. Puse paharul pe masa si i se adresa lui Daniel: mi s-a spus ca ranile tale vin de pe miinile lordului Chatteris. - Asta e alta poveste, replica scurt Daniel. Am fost atacat de doi barbati in seara asta, cind mergeam spre casa. Hugh deveni atent si ciuli urechile. - Au spus ceva ? - Au cerut bani. - Dar iti stiau numele ? - Nu mi-au spus, zise Daniel dind din cap. Hugh tacu o vreme, apoi comenta: - E posibil sa fi fost niste tilhari de rind. Daniel isi incrucisa bratele la piept si il privi acuzator. Ti-am zis ca tata mi-a promis. Nu se va mai atinge de tine. Daniel ar fi vrut sa-1 creada. De fapt il credea.

88

JULIA QUINN

Hugh nu era un mincinos. Dar nici razbunator nu era. Era posibil ca Hugh sa minta ? - De unde sa stiu daca pot avea incredere in tatal tau ? In ultimii trei ani nu a facut altceva decit sa ma urmareasca. Vrea sa ma omoare. - Iar eu mi-am petrecut ultimii trei ani incercind sa-1 conving ca asta - Hugh tuguie buzele si facu semn spre piciorul distrus - s-a intimplat in egala masura si din vina mea. - Niciodata nu ar crede asa ceva. - Nu, recunoscu Hugh. E un catir incapatinat. Asa a fost dintotdeauna. Nu era prima data cind Daniel il auzea pe Hugh vorbind astfel despre tatal lui, dar si acum ramase uimit. Era ceva in tonul lamentabil al lui Hugh care il sperie. - Cum pot sti ca sint in siguranta ? insista Daniel. M-am intors in Anglia crezind in cuvintul tau de onoare si cu credinta ca tata! t?u isi va tine promisiunea. Daca mi se intimpla ceva mie, sau vreunui membru al familiei mele, Doamne fereste, sa stii ca te voi hartui pina la capatul pamintului si te voi dobori. Hugh nu mai trebui sa sublinieze, ca, daca Daniel avea sa-si piarda viata, subiectul vinatorii era inchis. - Tatal meu a semnat un contract, spuse Hugh. Ai vazut doar. Daniel avea o copie, Hugh si Ramsgate aveau cite una, iar a patra se afla la avocatul lui Hugh, care

SA IUBE§TI UN CONTE

89

primise indicatii sa o tina sub cheie, bine pazita. Totusi... - Nu ar fi primul om care nu ar respecta un document semnat de el insusi, comenta Daniel. - Adevarat, spuse Hugh, desi nu-i convenea ce auzea. Dar pe acesta nu-1 va incalca. Am avut eu grija de asta. Daniel se gindi la familia lui, la sora lui, la mama lui, la zimbaretele verisoare Pleinsworth, pe care acum le redescoperea. Se gindi si la miss Wynter, la fata ei blinda. Daca avea sa se intimple ceva cu el inainte de a avea ocazia sa o cunoasca... Daca i se intimpla ei ceva... - Vreau sa stiu cum de e§ti atit de sigur, zise Daniel, deja pe un ton furios. - Pai...Hugh sorbi din pahar de mai multe ori. Daca vrei sa stii, i-am spus ca, daca ti se va intimpla ceva tie, eu ma voi sinucide. Daca Daniel ar fi avut ceva in mina, orice, atunci era momentul sa fi dat cu obiectul de pamint. Era remarcabil ca el insu§i nu cazuse ca secerat de acest raspuns. - Tata ma cunoaste destul de bine, ca sa-si dea seama ca vorbesc foarte serios pe tema asta. Daniel ramase mut de uimire. Asa ca, ti-as ramine recunoscator sa te straduiesti sa nu mori intr-un accident nefericit. Precis as da vina pe tatal meu si sincer, mi-ar parea rau sa fac vreo prostie in mod inutil.

90

JULIA QUINN

- Esti nebun, sopti Daniel. Hugh zise, ridicind din umeri nepasator: - Citeodata cred si eu asta. Tata ti-ar da dreptate precis. - De ce ai face asa ceva ? Daniel nu-si putea imagina pe nimeni - nici macar pe Marcus, care ii era ca un frate - care sa rosteasca o asemenea amenintare. Hugh tacu mult timp si ramase nemiscat, clipind des. Chiar cind Daniel realiza ca nu va primi nici un raspuns, Hugh vorbi: - Am fost prost cind te-am facut trisor. Eram beat. Cred ca si tu erai beat si am crezut ca nu vei avea taria sa ma invingi. - Nu am avut-o, spuse Daniel. Am avut doar noroc. - Da, recunoscu Hugh, dar eu nu cred in noroc. Niciodata nu am crezut. .Cred in pricepere, mai mult, cred in judecata, dar in seara aceea nu judecam. Nici la carti, nici la oameni. Hugh i§i privi paharul gol. Daniel se gindi sa-i propuna sa-1 reumple, apoi hotari ca Hugh 1-ar fi solicitat, daca ar fi vrut sa mai bea. - A fost vina mea ca a trebuit sa parasesti tara, spuse Hugh si puse paharul pe masa. Nu am mai putut trai cu mine insumi, stiind ca ti-am distrus viata. - Dar si eu am distrus-o pe a ta, replica Daniel calm. Hugh zimbi, doar ca era un zimbet pe jumatate sincer, fiindca ochii exprimau altceva. 5

SA IUBE§TI UN CONTE

91

- E doar un picior. Daniel nu-1 crezu. Nici Hugh insusi nu vorbise sincer. Voi discuta cu tatal meu, spuse Hugh in final, anuntmd incheierea intrevederii lor. Nu cred sa fi fost atit de nebun inch sa poarte responsabilitatea pentru incidentul din aceasta seara, dar li voi aminti totusi de amenintarea facuta de mine cindva. - Si ma vei informa si pe mine despre rezultatul intilnirii? - Desigur. Daniel se indrepta spre usa, apoi se intoarse sasi ramas bun; chiar atunci il vazu pe Hugh chinuinduse sa se ridice in picioare. Ar fi vrut sa-1 opreasca, dar nu o facu. Totusi, orice barbat are mindria lui. Hugh reusi sa-si ia bastonul, apoi veni cu greu spre usa, ca sa1 conduca pe Daniel. - Multumesc pentru vizita din aceasta seara, spuse Hugh. Intinse mina dreapta, iar Daniel i-o strinse. - Sint mindru sa te numesc prietenul meu, zise Daniel. Pleca, dar inainte de a ie§i, observa lacrimi in ochii lui Hugh. In dupa amiaza urmatoare, dupa ce-si petrecuse toata dimineata facind masuratori in Hyde Park, Anne statea la biroul din sufrageria casei familiei Pleinsworth §i se gindea cu ce sa completeze lista de activitati libere. Era prima ei dupa amiaza cind nu lucra si asteptase acest moment ca sa iasa la cumparaturi si sa-si rezolve

92

JULIA QUINN

§i alte treburi personale. Nu ca avea multe de cumparat, dar ii placea sa se plimbe prin magazine. Se bucura foarte mult de putinele minute cind purta responsabilitatea doar pentru propria-i persoana. Lady Pleinsworth intra si o intrerupse. - Plecam miine ! anunta ea, facindu-si aparitia intr-o rochie eleganta de muselina verde-deschis. Anne ridica privirea nedumerita, apoi se ridica: - Ma scuzati ? - Nu mai putem rarnine la Londra, zise lady Pleinsworth. Circula deja zvonuri. Zvonuri ? Despre ce ? - Margaret mi-a zis ca a auzit vorbindu-se despre Sarah ca nu ar fi fost bolnava in seara concertului anual si ca de fapt, ea a incercat sa strice serata. Anne nu stia cine este Margaret, insa nu puteai nega ca doamna era bine informata. - De parca Sarah ar fi capabila de un asemenea gest, continua lady Pleinsworth. Este o interprets desavirsita. Si o fiica destoinica. Tot anul asteapta cu nerabdare ziua concertului. Anne nu putea comenta pe aceasta tema, dar, spre norocul ei, lady Pleinsworth nu astepta nici un raspuns. - Nu exista decit o singura cale prin care sa combatem aceste minciuni sfruntate, si anume sa parasim orasul. - Sa plecam din ora§ ? repeta Anne ca un ecou.

SA IUBE§TI UN CONTE

93

Gestul i se parea extrem. Tocmai incepuse sezonul de baluri si credea ca obiectivul lor principal era sa caute un sot pentru lady Sarah. Lucru care parea imposibil in Dorset, unde familia Pleinsworth locuia de citeva generatii. - Absolut. Lady Pleinsworth lasa sa se auda un oftat teatral. Stiu ca Sarah pare ca se simte mai bine acum, dar restul lumii trebuie sa stie ca sanatatea ei este in mare pericol. Anne nu intelegea logica stapinei sale. - Nu ar fi bine sa apelam la serviciile unui medic? - Nu, are nevoie doar de aer curat de provincie, zise lady Pleinsworth, facind un semn evaziv din mina. Toata lumea stie ca nu-ti poti petrece perioada convalescentei la oras. Anne incuviinta, vadit mai linistita. Prefera viata in provincie. Nu avea rude in sud-vestul Angliei si chiar ii parea bine. In plus mai era si curenta derulare de sentimente confuze fata de lord Winstead. Se cuvenea sa striveasca bobocul iubirii, asa ca doua sute de mile departare intre ei doi parea cea mai buna modalitate de a-l uita. - Cit timp vom ramine in Dorset ? zise ea punind stiloul pe masa. - Dar noi nu mergem la Dorset. Slava Cerului; calatoria ar fi cumplita. Ar trebui sa stam cel putin doua 3

3

94

JULIA QUINN

saptamini, pcntru ca oamenii sa creada ca Sarah s-a odihnit destul. - Atunci unde... - Plecam la Whipple Hill, anunta doamna. Este foarte aproape de Windsor. Aj ungem acolo in mai putin de o zi. Whipple Hill ? De ce i se parea cunoscut acest nume ? - Lordul Winstead mi 1-a sugerat. Anne simti ca se sufoca, a§a ca tu§i. Lady Pleinsworth o privi oarecum ingrijorata. - Te simti bine, miss Wynter ? - Mda...eu...adica...am....niste...prafpe git. Cred. - Bine, atunci a§eaza-te, poate asa iti revii. Nu trebuie sa fii ceremonioasa cu mine, cel putin nu in acest moment. Anne dadu din cap recunoscatoare si se aseza. Lordul Winstead. Ar fi trebuit sa-si inchipuie. - Este solutia ideala pentru noi toti, continua lady Pleinsworth. Lordul Winstead doreste si el sa piece din Londra. Stiti, notorietatea, desigur. Se zvoneste ca s-a intors §i ca oamenii il vor asalta cu vizite. Cine-1 poate condamna pe bietul barbat pentru ca doreste o reintregire a familiei in liniste ? - Inseamna ca ne va insoti ? intreba precauta Anne. - Sigur ca da. Este proprietatea lui. Ar parea ciudat sa mergem acolo fara el, chiar daca eu sint

SA IUBE§TI UN CONTE

95

matusa lui preferata. Cred ca vor veni si mama, cu sora lui, desi nu sint sigura. Lady Pleinsworth facu o pauza, ca sa respire, aparent multumita de turnura fericita a evenimentelor. Bona Flanders va supraveghea bagajele fetelor, fiindca azi dupa amiaza esti libera. Dar, daca la intoarcere, vei dori sa verifici, ti-as fi recunoscatoare. Bona e o draguta, dar a cam imbatrinit. - Desigur, murmura Anne. O adora pe bona, desi aceasta surzise putin. Anne a admirat-o dintotdeauna pe lady Pleinsworth fiindca a pastrat-o pe batrina, ea fiind atit moasa stapinei, cit si a mamei stapinei. - Vom fi plecati o saptamina, continua lady Pleinsworth. Te rog sa ai grija sa incluzi in bagaje suficiente lectii, pentru a le tine ocupate pe fete. O saptamina ? La resedinta lordului Winstead ? Cu lordul Winstead convietuind in aceeasi casa ? Anne simti cum i se stringe inima de durere. - Precis te simti bine? o intreba lady Pleinsworth. Esti foarte palida. Sper sincer ca nu te-ai molipsit de la Sarah ? - Nu, nu, o asigura Anne. Ar fi fost imposibil. Lady Pleinsworth o privi nedumerita. Vreau sa spun ca nu am luat contact cu lady Sarah, se grabi Anne cu explicatia. Ma simt excelent, doar ca am nevoie de putin aer proaspat. Cum spuneati, aerul vindeca orice. - Ei bine, atunci e formidabil ca ai dupa amiaza numai pentru dumneata. Intentionezi sa iesi ? - Da, multumesc. Anne se ridica si se indrepta

96

JULIA QUINN

spre u§a. Mai bine plec acum. Am si citeva treburi de rezolvat. Facu o reverenta scurta, apoi urea in camera ei sa-$i ia lucrurile - un §al ingust, pentru seri racoroase, saculetul pentru bani §i scoase dintr-un sertar o scrisorica sa o duca la po§ta. Inclusese in cea de dinainte o jumatate de coroana, asigurindu-se astfel ca Charlotte va putea plati timbrul pentru aceasta de acum. Avu grija ca nimeni sa nu afle cui ii erau adresate scrisorile. Anne inghiti nodul din git. De§i ar fi trebuit sa se obisnuiasca deja, nu-i era usor sa semneze cu un nume fals scrisorile catre sora ei, dar nu avea incotro. Era un dublu fals, practic. Nu le semna cu Anne Wynter, pe care-1 considera numele ei, in egala masura ca si Annelise Shawcross. Puse atenta scrisoarea in saculet si cobori scarile. Oare membrii familiei sale vazusera vreodata vreo scrisoare trimisa de ea, iar daca era asa, oare cine credeau ei ca este Mary Philpott ? Charlotte trebuia sa vina cu o poveste plauzibila in aceasta eventualitate. Era o zi frumoasa de primavara, cu un vinticel blind, care-i aminti sa stringa mai bine funda bonetei. Trecu prin Berkeley Square, indreptindu-se catre Piccadilly, unde era un oficiu postal chiar la strada, iar acolo lasa corespondenta de obicei. Nu era un punct apropiat de Pleinsworth House, insa zona era aglomerata, iar ea prefera sa poarte pelerina lunga, care ii oferea anonimatul absolut. Ii placea sa mearga pe jos, mai ales in ritmul propriu.

SA IUBE§TI UN CONTE

97

Piccadilly era un loc aglomerat, evident, trecu pe linga citeva magazine, apoi isi ridica usor poalele fustei, ca sa treaca strada. Trasurile circulau in voie, asa ca trebui sa grabeasca pasul ca sa ajunga pe trotuarul opus . Cautind cu privirea locul cel mai potrivit unde sa pa^easca, i se paru dintr-odata ca... Doamne, Dumnezeule. Oare sa fie...? Nu se poate. Nu venea niciodata la Londra. Pina acum. Anne simti cum inima ii bate atit de tare, de sa-i sparga pieptul. Vedea negru in fata ochilor. Ramasese fara aer. Gmdeste. Trebuie sa gindeasca. Acela^i par blond-roscat, profilul acela de­ vastator §i magnetizant. Dintotdeauna fusese o aparitie unica; era greu de imaginat ca avea un frate geaman necunoscut in capitals, care se fitiia prin Piccadilly. Anne simti cum i se aduna lacrimile de furie, clocotindu-i sub pleoape. Nu era corect. Facuse tot ce i se ceruse. Taiase orice legaturi cu orice si cu oricare din cunoscutii ei. I§i schimbase numele, isi luase o slujba, promitind ca niciodata nu va mai vorbi despre ceea ce se petrecuse in Northumberland, cu mult timp in urma. Dar George Chervil nu si-a tinut partea de intelegere. Daca acela era intr-adevar el, chiar in fata magazinului de fumituri de croitorie al lui Burnell...

98

JULIA QUINN

Nu putea ramine acolo ca o tinta, asteptmd sa afle. fnecata de frustrare, se mtoarse pe loc si o rupse la fuga...intrind in primul magazin care-i aparu in cale.

CAPITOLUL SASE Singura in camera, Annelise se gindea, entuziasmata: acum o sa fie seara cea mare. Va avea loc un mic scandal, fiindca ea era prima care se logodea Tnaintea celorlalte doua surori mai mari. Dar faptul nu era cu totul neasteptat. Charlotte nu era deloc interesata de societatea locala, iar Marabeth era mai totdeauna artagoasa §i morocanoasa - era greu de imaginat ca exista cineva care dorea sa se insoare cu ea. Marabeth o sa faca o criza, parintii lor o vor consola, dar macar acum nu o vor sili pe mezina familiei sa renunte la un trofeu, de dragul celei mai mari. Cind Annelise se va marita cu George Chervil, familia Shawcross va deveni pe veci legata de cea mai importanta familie din coltisorul lor de Northum­ berland. Chiar si Marabeth o sa mteleaga ca lovitura Annelisei era si in interesul ei. Un val de speranta o va energiza chiar si pe mofturoasa Marabeth. - Arati ca o pisica murdara de smintina, zise Charlotte intrind pe usa si privind-o pe Annelise, care se admira in oglinda, dupa ce i§i pusese o pereche de

100

JULIA QUINN

cercei de-ai mamei sale. Singurele bijuterii din familia Shawcross apartineau mamei lor; tot ce avea, in afara verighetei, era o brosa minuscula, cu trei diamante si un topaz mare. Nici macar nu era frumoasa. - Cred ca George ma va cere in casatorie, sopti Annelise. Nu putea pastra niciun secret fata de sora ei. Charlotte stia aproape toate detaliile intilnirilor din ultima luna ale Annelisei. - Nu mai spune ! se bucura sora ei tinindu-i miinile intr-ale sale. Sint atit de fericita pentru tine ! - $tiu, stiu. Annelise radia de fericire. George era tot ce isi dorea de la un sot. Era tot ce-si putea dori orice fata de la un sot - era frumos, trap atletic, gal ant. Avea multe cunostinte. Ca doamna George Chervil, Annelise avea sa locuiasca intr-o casa superba. Oamenii ii vor cauta prietenia. Poate vor merge la Londra. George va deveni baron intr-o zi. La un moment dat va trebui sasi ocupe locul in societate, nu-i asa ? - A facut ceva aluzii ? intreba curioasa Charlotte. Ti-a facut cadouri ? - Nu a facut ceva atit de evident. Totusi, Balul Verii are o istorie recunoscuta. $tiai ca parintii lui s-au logodit la acelasi eveniment ? Acum, cind George a implinit douazeci si cinci...L-am auzit pe tatal sau spunind ca a venit vremea sa se insoare. - Oh, Annie, exclama Charlotte. E atit de romantic. Balul Verii organizat de familia Chervil era

SA IUBE§TI UN CONTE

101

evenimentul anului, cind cel mai rivnit burlac al orasului isi anunta logodna. - Care din ei ? intreba Annelise, ridicind pe rind cele doua perechi de cercei. - Cei albastri, tara indoiala, spuse Charlotte. Fiindca eu trebuie sa-i am pe cei verzi, ca sa se asorteze cu ochii. - Sint atit de fericita, zise Annelise imbratisindo. Isi tinu ochii inch isi, incercind parca sa nu-si exteriorizeze prea mult sentimentele. Fericirea era ceva palpabil, ceva viu, care se rostogolea in sufletul ei. II cunostea pe George de ani buni si isi dorea ca el sa-i acorde o atentie deosebita. Ceea ce el si facea ! In primavara aceea l-a surprins privind-o intr-un mod diferit, iar pina la sfir^itul verii, deja ii facea curte. Deschise ochii. Nu credeam ca pot fi atit de fericita. - Si va fi mult mai bine, prezise Charlotte. Cind George te va cere de sotie, fericirea ta nu va mai avea limite. Annelise incepu sa danseze in timp ce iesea pe usa. Viitorul o astepta, iar ea ardea de nerabdare sa-1 atinga. 5

>

Annelise il vazu pe George imediat ce sosi. Era genul de barbat pe care-1 remarcai usor - extrem de frumos, cu un zimbet care topea orice fata de la interior spre exterior. Toate fetele erau indragostite de el. Si asta s-a intimplat dintotdeauna.

102

JULIA QUINN

Annelise intra plutind in sala de bal. Poate celelalte fete erau indragostite de el, dar numai ea singura fusese iubita de el. Asa i-a spus el. La o ora dupa ce-1 urmari cum isi saluta toate rudele si cunostintele care soseau, deveni nerabdatoare. Dansase cu alti trei gentlemani - doi dintre ei chiar buni de insuratoare - iar George nu incercase deloc sa-i atraga atentia. Nu facuse nici un gest care sa-i stimeasca gelozia - bine, poate facuse. Totusi, obisnuia sa nu refuze pe nimeni la dans. Stia ca este firumoasa. Era imposibil ca atita lume sa-ti spuna asta in fiecare zi si sa nu o stii si tu insati. Annelise era mai degraba ca o intoarcere in timp, spuneau oamenii, parul ei negru-abanos, ondulat si bogat era probabil o mo$tenire de la vreun invadator galez de demult. Si tatal ei a avut parul negru, dar nu ca al ei, atit de stralucitdr si ondulat. Marabeth a fost mereu geloasa. Marabeth semana foarte mult cu Annelise, dar...parca nu atit de mult. Avea pielea aproape la fel de alba si ochii aproape la fel de albastri. Marabeth o descria pe Annelise ca fund o mica scorpie rasfatata, de aceea Annelise nu refuza nici un tinar la dans. Nu voia sa fie acuzata ca-si dorea o pozitie ce-i depasea starea sociala; avea sa fie acea frumusete cu suflet marinimos, fata pe care toata lumea o iubea. Toti barbatii o invitau la dans, fiindca fiecare isi dorea sa danseze cu fata cea mai frumoasa de la bal.

SA IUBE§TI UN CONTE

103

Mai ales ca ea nu refuza pe nimeni. Poate de aceea George nu arata semne de gelozie, isi zise Annelise. Stia ca are o inima buna. Stia ca dansurile cu ceilalti nu insemnau nimic pentru ea. Nimeni nu putea sa ajunga la inima ei, asa cum a facuto el. - De ce nu m-a invitat la dans ? ii sopti ea lui Charlotte. - Este balul parintilor lui, o linisti Charlotte. Are responsabilitati ca si gazda. - Stiu, stiu, dar...il iubesc atit de mult! - Haide, zise Charlotte hotarita, de parca avea un plan. Hai sa dam o tura prin incapere. Ne vom apropia atit de mult de domnul Chervil, incit i se va face pofta sa vina, sa te ia de mina. - Esti sora mea cea mai buna, zise Annelise luind-o de brat. - Zimbeste, spuse Charlotte, acum chiar te vede. Annelise ridica privirea si-1 vazu cum o urmarea, cu ochii aceia verzi, patrunzatori, care o sfredeleau cu dorinta. - Vai de mine, observa Charlotte. Uite-1 cum te priveste. - Ma face sa tremur, recunoscu Annelise. - Acum ne vom apropia, zise Charlotte si o trase dupa ea spre intreaga familie, astfel ca George sau parintii lui sa nu o poata ocoli cu privirea. - Buna seara, se auzi vocea tatalui sau, extrem 5

104

JULIA QUINN

de joviala. Cred ca este domnisoara Shawcross. $i inca o domnisoara Shawcross. Pleca usor capul in semn de salut. iar ele facura o reverenta. - Sir Charles, murmura Annelise, nerabdatoare sa-i demonstreze ce politicoasa era cea care urma sa-i devina nora. Se intoarse catre mama lui George, la fel de zimbitoare. Lady Chervil. - Unde este cealalta domnisoara Shawcross ? intreba sir Charles. - Nu am vazut-o pe Marabeth de citeva minute, raspunse Charlotte, iar atunci interveni si George: - Cred ca este acolo, la glasvandul spre gradina. Fapt care o ajuta pe Annelise sa faca o reverenta scurta si sa-1 salute: - Domnule Chervil. El li saruta mina, iar ei i se paru o vesnicie pina ce isi incheie gestul galant. - Sinteti din t;e in ce mai frumoasa, miss Shawcross. M-ati fermecat. Annelise incerca sa deschida gura, dar era coplesita. O cuprinse o fierbinteala, apoi incepu sa tremure si plaminii nu o ajutau deloc sa respire normal. - Lady Chervil, zise Charlotte, m-am indragostit de omamentele acestea. Cum ati reusit sa alegeti galbenul lor care se potriveste atit de mult cu vara ? Momentul era perfect pentru ca parintii lui George sa se lanseze in explicatii §i conversatie cu 5

SA IUBE§TI UN CONTE

105

Charlotte, iar ea si George reu§ira sa se retraga, feriti de ochii celorlalti. - Nu te-am vazut toata seara, ii reprosa Annelise. Faptul ca statea alaturi de el o facu sa tremure neconIrolat, anticipind. Cu trei seri inainte, el o sarutase cu atita pasiune. Scena ii pirjolea memoria, facind-o sa-§i doreasca mai mult. Ceea ce a facut el dupa sarutare nu a fost chiar atit de agreabil, dar tot fusese incintator. $tia ce efect avea prezenta ei asupra lui, pina in punctul cind nu se mai putea controla...Era ca o betie. Nu §tia ca are o asemenea putere. - Am fost foarte ocupat cu parintii mei, zise el, dar ochii lui spuneau ca prefera prezenta ei. - Mi-e dor de tine, zise ea ispititor. Comportamentul ei era scandalos, iar ea se simtea scandalos, ca §i cind ar fi putut lua friiele propriei vieti, ca sa-§i croiasca destinul. Ce bine era sa fii tinar si indragostit. Lumea era a lor. Doar sa intinda mina si o posedau. Ochii lui George erau inflacarati de dorinta §i el ii facu semn peste umar. - Sufrageria mamei. Stii unde este ? Annelise dadu afirmativ din cap. Ne intilnim acolo peste un sfert de ora. Sa nu te vada nimeni. George pleca, apoi invita o alta fata la dans - era mai bine sa distraga atentia de la conversatia lor soptita. Annelise o regasi pe Charlotte. j

106

JULIA QUINN

- Ma vad cu el in zece minute, sopti ea. Poti sa te asiguri ca nu intreaba nimeni de mine ? Charlotte dadu din cap afirmativ, o strinse de mina, semn ca o sprijina, apoi plecara amindoua spre usa. Nu se uita nimeni, asa ca reusi sa iasa. Trecu un timp pina ce Annelise gasi sufrageria mamei lui George. Era in celalalt corp al cladirii. Probabil de aceea o si alesese George. Cind in sfirsit ajunse in incaperea intunecoasa, il gasi pe George deja acolo, a§teptind-o. Se arunca practic asupra ei, pina ce ea a apucat sa vorbeasca, sarutind-o pasional, pipaind-o peste tot, stringindu-i fesele in palme, cu gesturi de o intimitate posesiva. - Oh, Annie, gemu el, esti fermecatoare. Sa vii aici, in toiul petrecerii. Esti obraznica. - George, murmura ea. Adora samtarile lui si era la rindu-i excitata de dorinta lui disperata, dar nu prea ii placuse sa fie numita obraznica. Doar nu era asa, nu ? - George ? repeta ea interogativ. El nu raspunse. Gifiia sacadat, cautind sa-i ridice fusta, in timp ce o purta in brate spre un divan. George ! zise iar, cu dificultate, fiindca si ea era excitata, dar reusi sa ridice bratele si sa-1 impinga brutal. - Ce e ? zise el privind-o suspicios. Si minios. - Nu am venit aici pentru asta, zise ea. Atunci el incepu sa rida in hohote.

SA IUBE§TI UN CONTE

107

- Ce ai crezut ca se va Tntimpla ? Facu doi pa§i spre ea, privind-o feroce, precum fac animalele de prada. De citeva zile o am tare din cauza ta. Ea rosi infiiriata, stiind ce insemna asta. O excita gindul ca o dorea cu atita disperare, dar incet, incet, dori sa nu fi fost acum in aceasta incapere cu el, pe intuneric, izolati de ceilalti. El o prinse de brat §i o trase spre el smucind-o si lipind-o de pieptul lui. - Mai vreau o bucatica, Annie, murmura el. Stiu ca si tu vrei. - Nu, eu...incerca sa se retraga, dar el o tinea strins. Este Balul Verii. Credeam ca...Vocea ei se stinse. Nu putea vorbi. Nu putea vorbi despre asta fiindca privirea lui sugera ca niciodata nu a intentionat sa o ceara de sotie. A sarutat-o, apoi a sedus-o, rapindu-i singurul lucru care ar fi trebuit pastrat pentru sotul ei, iar acum se gindea ca o va mai poseda o data ? - Vai de mine! exclama el aproape rizind. Ai crezut ca ma voi insura cu tine. Acum chiar incepu sa rida, iar Annelise simti cum moare ceva inlauntrul ei. Esti frumoasa, zise batjocoritor, sa fii sigura de asta. Si m-am distrat perfect intre pulpele tale, dar sa fim seriosi, Annie. Nu ai un sfant, iar familia ta cu siguranta nu are cum sa-i sporeasca pe ai mei. Ar fi dorit sa-i raspunda. Sa-1 loveasca, dar nu putea decit sa ramina pe loc inghetata, cu greu intelegind cuvintele iesite de pe buzele lui. 1

5

108

JULIA QUINN

- In plus, zise el zimbind necrutator, deja am o logodnica. Annelise simti ca i se inmoaie genunchii, asa ca se sprijini de biroul mamei lui. - Cine ? scoase cu greu cuvintul. - Fiona Beckwith, spuse el. Fiica lordului Hanley. Am cerut-o aseara. - Ea a acceptat ? sopti iar Annelise. El rise zgomotos. - Sigur ca a acceptat, Iar tatal ei - vicontele - sa declarat incintat. Este mezina, dar preferata lui si o sa ne puna la dispozitie orice. Annelise gifiia acum. Trebuia sa iasa, sa piece din casa aceasta. - Si ea e draguta, zise George, apropiindu-se de ea. Surise, iar ei ii veni greata cind recunoscu acelasi suris cu care o sedusese deunazi. Era un ticalos chipe§, §tia asta si el. Dar ma indoiesc, continua el pervers, trecindu-§i un deget peste obrazul ei, ca ea va fi la fel de tirfulita cum ai fost tu. - Nu, incerca ea sa spuna, dar el ii acoperi gura cu buzele insistente, iar cu miinile incepu sa-i framinte camea de pe pulpe. Ea se lupta, dar asta il amuza si-1 provoca si mai mult. - Iti place sa fiu dur, asa-i ? George o ciupi rau, si Annelise se trezi de durere. Se trezise din stupoarea socului care o anesteziase si cu un efort maxim, se elibera. *

SA IUBE§TI UN CONTE

109

- Lasa-ma in pace! striga ea, dar el ridea. Disperata, apuca primul obiect gasit pe birou, un cutit pentru scrisori. II avertiza, fluturind arma alba in fata lui. Nu te apropia de mine ! Te previn ! - Oh, Annie, zise el batjocoritor, apoi se napusti spre ea, exact in clipa cind ea ridicase cutitul spre fata lui. - Catea ! striga el, ducindu-si mina spre obraz. M-ai taiat. - Vai de mine, vai de mine. Nu am vrut. Arma ii cazu din mina, iar ea se retrase speriata, apoi se lipi cu spatele de perete, ca si cind ar fi vrut sa scape de ea insasi. Nu am vrut, repeta mecanic. Totusi, poate chiar voise. - Te omor, suiera el turbat. Printre degete i se prelingea singe proaspat din rana, suvite subtiri impregnindu-se rapid in gulerul alb-imaculat al camasii. Ma auzi trimite in iad ! Annelise se strecura afara pe usa si o rupse la fuga.

Trei zile mai tirziu Annelise se afla in fata tatalui ei si a tatalui lui George, ascultindu-i cum pun la punct anumite detalii. Era o usuratica. Ar fi putut sa-i distruga viata lui George. Ar fi putut distruge si vietile surorilor ei.

110

JULIA QUINN

Daca ar fi ramas §i insarcinata, era numai vina ei si nu cumva sa-i treaca prin cap ca George avea vreo obligatie sa o ia de sotie. Ca §i cind el ar fi trebuit sa se insoare cu fata care 1-a lasat cu o cicatrice pe viata. Annelise simti ca-i vine sa vomite. Nu pentru ca se aparase. Parea ca nimeni nu era de acord cu ea in aceasta privinta. Toata lumea credea ca, daca i s-a daruit o data, el ar fi fost indreptatit sa creada ca o va mai face din nou. Si acum retraia senzatia provocata de lama de cutit strapungind obrazul. Nu se asteptase sa iasa asa. Voise doar sa-1 fluture prin fata lui, ca sa-1 sperie. - Atunci am stabilit, tatal ei vorbi primul. Iar tu ar trebui sa cazi in genunchi, sa-i multume§ti lui sir Charles, pentru ca a fost asa generos. - Si vei parasi orasul, rosti scurt sir Charles, fara sa mai revii vreodata. Nu vei avea nici un fel de contact cu fiul meu ori cu alt membru al familiei mele. Nu vei mai avea nici un contact cu familia ta. Va fi ca si cind nu ai mai exista. Ai inteles ? Ea dadu din cap, fiindu-i greu sa accepte. Nu putea intelege asta absolut deloc. Sir Charles avea motivele lui, dar familia ei ? Sa o repudieze definitiv ? - Ti-am gasit o slujba, ii spuse tatal ei pe un ton dur §i dezgustat. Sora sotiei varului mamei tale are nevoie de o insotitoare. Cine ? Annelise nu intelegea, dar cauta disperata 3

SA IUBE§TI UN CONTE

111

sa-1 urmareasca. Despre cine vorbea ? - Locuieste pe Isle of Man. - Cum ? Nu ! protesta Anne, apucindu-1 de mina pe tatal sau. Este atit de departe. Nu vreau sa merg. - Tacere ! tuna el, apoi o lovi peste obraz cu dosul palmei. Annelise se clatina si era sa cada, mult mai socata de atacul lui, decit de lovitura in sine. Tatal ei o lovise. In toti cei saisprezece ani pe care-i avea niciodata el nu o atinsese cu un deget, iar acum ... - Deja esti pierduta in ochii celor care te cunosc, suiera el necrutator. Daca nu faci cum iti spunem, vei aduce si mai multa rusine asupra familiei tale, distrugind si farimele de sansa pe care le mai au surorile tale de a incheia o casatorie macar decenta. Annelise se gindi la Charlotte, pe care o adora cel mai mult pe lume. Si la Marabeth, de care nu a fost niciodata apropiata...Totusi, era tot sora ei. Nimic nu putea fi mai important. - Voi pleca, sopti ea. Isi atinse obrazul. O ardea si acum dupa lovitura primita de la tatal ei. - Vei pleca in doua zile, ii spuse el. Trebuie sa ... - Unde este ?! Annelise tresari cind il vazu pe George intrind in camera. Avea ochii salbatici si era transpirat. Gifiia ; probabil ca alergase prin casa, cind a auzit ca era si ea acolo. Avea un obraz complet bandajat. Annelise se ingrozi cind il vazu. - O sa te omor, striga, napustindu-se spre ea.

112

JULIA QUINN

Ea se retrase, instinctiv ascunzindu-se in spatele tatalui ei, cautind protectie. Cu farima de dragoste pe care o mai resimtea pentru ea, acesta se aseza in fata ei §i ridica bratul, blocindu-1 pe atacator ; in acela§i moment sir Charles se repezi sa-§i retina fiul. - Vei plati pentru asta, urla George. Uita-te ce mi-ai fa c u t! Priveste ! Atunci i§i smulse bandajul de pe obraz, iar Annelise isi feri privirea de imaginea oribila a ranii, o taietura rosie, lunga, in diagonals, de la timpla pina jos, la barbie. Nu se vindecase curat. Chiar §i ea remarcase asta. - Inceteaza, il admonesta sir Charles. Stapinestete. George nu voia sa asculte. - Vei atima in streang pentru asta. Ma auzi ? Voi depune plingere la tribunal §i... - Mai taci, il tempera tatal sau. Nu vei face asa ceva. Daca o dai in judecata, povestea se va afla, iar fata lui Hanley va da bir cu fugitii inainte sa poti tu spune te rog. - Mda, mirii George, facind un gest dezgustat. Si tu nu crezi ca se va afla totul, cind oamenii or sa vada asta ? - O sa circule zvonuri. Mai ales cind asta o sa piece din oras. Sir Charles ii arunca o privire dispretuitoare Annelisei. Dar vor ramine doar zvonuri. Du-te la judecator si vei aparea chiar si in presa.

SA IUBE§TI UN CONTE

113

Citeva clipe Annelise se gindi ca George nu va renunta. Totusi, isi dezlipi privirea amenintatoare de pe ea rasucindu-si capul brusc, fapt care ii provoca singerare. Atinse rana, apoi privi singele de pe degete. - O sa platesti pentru asta, ii zise el, indreptinduse lent spre ea. Poate nu azi, dar o sa platesti. Ii atinse obrazul cu degetul plin de singe, lasind o dira in diagonals, exact ca rana lui. O sa te gasesc, spuse cu bucuria anticiparii. Si o sa fie o zi frumoasa cind o sa se intimple asta.

CAPITOLUL SAPTE Daniel nu se considera nici dandy, nici playboy, dar trebuia spus -nim ic nu era mai placut vederii decit o pereche de ghete frumoase. Postasul ii aduse o scrisoare de la Hugh : Winstead, Dupa cum am promis, azi dimineata am fa st in vizita la tata. Sincer, era surprins, atitfunded m-a vazut (noi nu vorbim) .p mai ales cind i-am povestit despre accidentul tau din ajun. Pe scurt, nu cred ca el este responsabilpentru atacul de ieri. Am incheiat discutia cu o reiterare a amenintarii mele. E bine sa fi se aminteasca uneori ca actiunile tale au si consecinte, dar mai pertinenta a fa st incintarea mea cind l-am vazut cum se albeste la fata. A l tau amic, H. Prentice (in viata, atita timp cit vei f i si tu )

Astfel, mai convins ca niciodata ca siguranta lui este asigurata, Daniel se indrepta spre Hoby’s, cel mai bun

SA IUBE§TI UN CONTE

115

pantofar din St James’s, unde i s-au luat masuri cu o precizie care 1-ar fi impresionat pe insusi Galileo Galilei. - Nu va miscati, ii ceru domnul Hoby. - Nu ma misc. - Ba da. Daniel privi in jos, spre piciorul care nu se miscase. Domnul Hoby fucu o grimasa revoltata. - Alteta sa, ducele de Wellington poate sta ore in sir fara sa se miste nici un pic. - Totusi respira, nu ? murmura Daniel. Domnul Hoby nici nu-si ridica privirea. - Trebuie sa stati nemiscat, mormai el. Insistenta lui devenise suparatoare pentru Daniel, dar perfectiunea ghetelor confectionate in atelierul lui il fucea sa reziste eroic. - imi voi da silinta sa va ascult, zise Daniel binedispus. Domnul Hoby nu era deloc amuzat, ba chiar striga la un angajat sa-i dea un creion ca sa traseze conturul piciorului lordului Winstead. Daniel reusi sa stea absolut nemiscat, depasind chiar tenacitatea ducelui de Wellington, iar inainte ca domnul Hoby sa incheie delicata operatiune, usa atelierului se deschise brusc, iar geamul de la mijloc mai-mai ca se sparse la impactul violent cu peretele. Daniel sari in sus, domnul Hoby injura, asistentul lui se

116

JULIA QUINN

sperie, iar cind Daniel privi in jos, conturul labei piciorului semana mai degraba cu o reptila ciudata. Impresionant. Zgomotul usii trintite a atras destul atentia, dar faptul ca o femeie intrase, aparent intr-o situatie disperata, o femeie care... - Miss Wynter ? Era chiar ea, cu buclele acelea frumoase iesindui din boneta. Ciudat, Daniel o recunoscu dupa cum se misca. Ea facu doi pasi inapoi, la rindul ei speriata de vocea lui, asa incit se opri in rafturile cu pantofi din spatele ei, provocind o cascada de artefacte ale domnului Hoby, care incepura sa se rostogoleasca pe podea. - Miss Wynter, repeta Daniel, apropiindu-se de ea. Ce s-a intimplat ? Aratati de parca ati fi vazut o fantoma. - Nu e nimic, zise' ea dind din cap. Eu... am... Era... Privi afara, de-abia acum intelegind ca intrase in magazin. Vai, exclama apoi gifiind. Imi pare atit de rau. Se pare ca am intrat unde nu trebuie. Daca ma scuzati, eu....Privi pe geam, afara si puse mina pe clanta. O sa plec, spuse ea. Rasuci clanta, dar nu deschise usa. Se lasase tacerea in magazin, toata lumea parca asteptind ca ea sa iasa, sau sa mai spuna ceva, ori sa faca un gest. Dar ea statea acolo, mai degraba paralizata, decit inghetata. Daniel o lua usor de mina si o aduse in magazin. - Pot sa va ajut cu ceva ?

SA IUBE§TI UN CONTE

117

Ea se uita in ochii lui pentru prima data. Dupa aceea privi speriata pe fereastra si se cutremura, temindu-se parca de ce vazuse afara. - Vom continua alta data, ii spuse domnului Hoby. O voi conduce pe miss Wynter acum... - Un sobolan, explica ea. - Un sobolan ? zise asistentul ingrozit. - In fata magazinului, spuse miss Wynter, aratind disperata spre usa. Lui Daniel i se paru straniu, dar ceilalti nu au remarcat ca povestea ei era putin schimbata. Cum de intrase in acest magazin din greseala, daca incerca sa fuga de un sobolan ? - A sarit peste pantoful meu, adauga ea, cu o spaima care-1 facu pe ucenic sa tremure ca varga. - Da-mi voie sa te conduc acasa, zise Daniel adaugind : biata de ea a tras o sperietura oribila. Ajungea cu explicatiile, asa ca o conduse pe miss Wynter afara. Ea nu parea sa fie domica sa piece, asa ca, dupa ce facura citiva pasi, Daniel o intreba §optit : este totul in regula ? - Ai o trasura ? il intreba ea. Daniel dadu din cap afirmativ. - Este putin mai sus, pe strada. - Este acopCrita ? Ciudata intrebare. Nu ploua, nici macar nu era in norat. - Se rezolva.

118

JULIA QUINN

- poti sa o aduci pina aici ? Nu cred ca pot sa merg. Evident, parea ca nu o mai tin picioarele. Daniel reintra in rnagazin si ruga un ucenic sa mearga dupa trasura. In citeva minute urcara §i trasera bine perdelele interioare- Dupa ce o lasa citeva minute, ca sa-si revina, Daniel o intreba calm : . Ce s-a intimplat de fapt ? Ea il privi surprinsa. Trebuie s3 fi fost un §obolan uria§, murmura el. Cam de dimensiutiea Australiei, presupun. Nu incerca sa-i aduca zimbetul pe buze, dar totusi asta s~a intimplat, iar inima lui tresari. Greu de inteles, dar o atil de mica schimbare a starii ei ii provoca lui Daniel0 ernotie nea^teptata. Nu-i placea ca o vazuse suparata. De-abia acum realiza cit de mult il afecta. Se uita la ea cum incearca sa decida ce sa faca. Nu era sigura ca putea avea incredere in el - i se putea citi pe fata. Se uitape pemuletul trasurii, apoi se rezema nelini§tita, privind in gol. Ii tremurau buzele §i, in cele din urma, ii spuse cu glas stins, trem urat: - pxista cineva...pe care nu doresc sa-1 vad. Nimic altceva. Nici o explicate, nici un detaliu, ci o simpla fraza care na§tea sute de noi intrebari. Totusi, el nu pusese niciuna. O va face, dar nu acum. Oricum , ea nu i-ar ft raspuns. Era uimit ca i-a spus chiar §i atit. . Atunci hai sa plecam din zona, zise el, iar ea incuviintarecunoscatoare. Se indreptara spre Piccadilly

SA IUBE§TI UN CONTE

119

- directia gresita, dar Daniel avea sa-i dea indicatii vizitiului mai tirziu, oferindu-i Annei timp sa-§i revina, inainte de a se intoarce la Pleinsworth House. §i oricum, inca nu se putea lipsi de compania ei. Anne privea pe strada si minutele treceau. Nu stia unde se afla, dar nici nu-i pasa. Lordul Winstead o putea duce si la Dover si nu s-ar fi suparat, atita timp cit erau departe, foarte departe de Piccadilly. Piccadilly si barbatul care putea fi George Chervil. Sir George Chervil, presupunea ea ca se nume§te acum. Scrisorile Charlottei nu soseau cu regularitatea sperata de Anne, dar ele aduceau vesti si erau singura legatura cu viata trecuta a Annei. Tatal lui George murise anul trecut, scria Charlotte, iar George ii mo§tenise titlul de baron. Vestea ii ingheta Annei singele in vene. II dispretuia pe raposatul sir Charles, dar avea si nevoie de el. El a fost singurul om care putea controla firea razbunatoare a fiului sau. Fara sir Charles nu mai exista nimeni care sa-1 tempereze. Charlotte insasi isi exprimase ingrijorarea; George facuse o vizita familiei Shawcross la o zi dupa inmormintarea tatalui sau. Incercase sa para o vizita obisnuita intre buni vecini, dar Charlottei i s-a parut ca a pus prea multe intrebari despre Anne. Annelise. Uneori trebuia sa-si aminteasca numele persoanei care a fost cindva.

120

JULIA QUINN

Stia ca era posibil ca George sa fie la Londra. Cind acceptase postul la familia Pleinsworth, o facuse presupunind ca vor ramine in Dorset tot anul. Lady Pleinsworth o ducea pe Sarah in oras pe durata sezonului, iar celelalte trei fete isi petreceau vara in provincie, cu guvemanta si o asistenta. Plus tatal, desigur. Lordul Pleinsworth nu pleca niciodata din provincie. Era mult mai interesat de ciinii lui de vinatoare, decit de oameni, lucru care-i convenea Annei. Daca nu era absent, era neatent si toata gospodaria parea locuita doar de femei. Lucru minunat, de altfel. Dar lady Pleinsworth se hotarise ca nu putea sta departe de fetele mai mici, asa ca toti isi facusera bagajele, ca sa piece la Londra. Pina la destinatie Anne se consola cu ideea ca, desi George s-ar putea afla §i el in oras, drumurile nu li se vor incrucisa niciodata. Orasul era mare. Cel mai mare din Europa. Poate din lumea intreaga. Desi George se insurase cu fiica unui viconte, sotii Chervil nu frecventau aceleasi cercuri elevate, precum faceau familiile Pleinsworth sau Smythe-Smith. Chiar daca puteau participa la acelasi eveniment, Anne nu ar fi fost acolo, doar era o simpla guvemanta. Guvemanta invizibila. Totusi, exista pericolul. Daca spusele Charlottei erau adevarate, George primise o suma generoasa de la socrul sau. Avea suficienti bani pentm a ramine in oras tot sezonul. Putea chiar sa-si cumpere un loc pe o treapta sociala mai inalta.

SA IUBE§TI UN CONTE

121

Doar el marturisea ca-i place agitatia orasului. Isi amintea acest lucru. Reusise sa uite multe lucruri, dar nu si pe acesta. Cum uitase si visul indepartat de a se plimba prin Hyde Park la bratul sotului ei splendid. Suspina, jelind-o pe acea tinara care fiisese, dar nu si visul ei nebunesc. Ce naiva a fost. Ce mult gresise cind ii citise caracterul. - Pot sa te ajut cu ceva, ca sa te simti mai relaxata? o intreba lordul Winstead. Nu vorbise de citeva minute. Asta ii placea la el. Era un barbat intelegator, cu o conversatie placuta, dar care stia si cind sa nu vorbeasca. Ea dadu din cap negativ, fara sa-1 priveasca. Nu incerca sa-1 evite. Nu pe el in mod special. In clipa aceasta ar ii evitat pe oricine. Ii sesiza o miscare, apoi simti cum aranjeaza pema de pe bancheta. Isi aminti ca el o salvase mai devreme. Ii observase disperarea si o salvase, fara nici o intrebare pina acum, in trasura. Merita multumirile ei. Chiar daca miinile ii tremurau inca, mintea ei compunea doar scenarii periculoase. Lordul Winstead nu va §ti niciodata cit de mult o ajutase, nici cit de mult ii aprecia prezenta, asa ca putea macar sa-i multumeasca. Cum se intoarse spre el, altceva ii iesi de pe buze. A vrut sa spuna Multumesc, dar in loc de asta : - E o zgirietura noua ? Era. Stia sigur asta. Acolo, pe obraz. Usor inrosita, dar mai aproape de ochi. 5

122

JULIA QUINN

- Te-ai ranit. Ce s-a intimplat ? El clipi, evident tulburat §i ridica o mina spre obraz. in partea cealalta, zise ea, apoi, desi §tia cit risca, ii atinse usor obrazul cu degetele. Ieri nu era aici. - Ai observat, murmura el, surizind. - Nu e un compliment, ii zise ea, fara sa se gindeasca la ce insemna faptul ea fata lui ii devenise atit de cunoscuta, incit observa orice schimbare ulterioara bataii cu lordul Chatteris. Era caraghios. - Totusi, ma simt flatat fiindca ai observat si cea mai recenta completare la colectia mea, comenta el. - Ca si cind ranile pe care le dobindim ne aduc demnitate. - Toate guvernantele sint la fel de sarcastice ? Daca altcineva ar fi rostit aceste cuvinte, ea le­ ar fi privit ca pe o rautate, un memento al pozitiei ei sociale. Dar nu asta fusese intentia lui. Acum zimbea relaxat. Se uita la el insistent. - Eviti intrebarea mea, zise. I se paru usor stinjenit. Nu putea spune clar. Chipul lui nu trada nici o reactie. - Doi grobieni au incercat sa ma jefuiasca aseara, zise el nepasator. - Oh, nu ! striga ea, surprinzator de afectata. Ce s-a intimplat ? Esti bine ? - Nu e mai rau decit putea fi, recunoscu el. Marcus mi-a facut mai mult rau la serata.

SA IUBE§TI UN CONTE

123

- Dar acestia erau hoti de rind ! Puteau sa te omoare. Atunci el se apropie putin de ea. Foarte putin. - Ti-ar fi fost dor de mine ? Anne simti cum roseste, dar dupa citeva secunde isi recapata controlul. - Multa lume ti-ar fi dus dorul, remarca ea serioasa. Inclusiv ea insasi. - Mergeai pe jos ? intreba. Detalii, isi zise, detaliile sint importante. Detaliile nu erau legate de sentimente, ci ele ajutau la cunoasterea faptelor. A fost in Mayfair ? Nu credeam ca e un loc atit de periculos, spuse ea precipitat. - Nu era in Mayfair, zise el. Dar nici departe de acolo. Veneam pe jos de la Chatteris House. Era tirziu si am fost neatent. Anne nu stia unde locuieste lordul Chatteris, dar probabil ca nu era departe de Winstead House. Toate familiile nobile locuiau aproape unele de altele. Chiar daca lordul Chatteris locuia la marginea cartierului elegant, lordul Winstead nu ar fi avut nevoie sa mearga pe jos pina acasa. - Nu mi-am dat seama ca orasul a devenit atit de periculos, spuse ea. Se intreba daca atacul asupra lui avea vreo legatura cu gestul ei de a-1 spiona pe George Chervil in Picadilly. Nu, cum sa aiba ? Ea si lordul Winstead fusesera vazuti in public doar o data - cu o zi 5

5

124

JULIA QUINN

in urma, in Hyde Park - si oricine ii vedea ar fi inteles ca ea fusese in acel loc doar ca guvernanta a tinerelor lui verisoare. - Poate ar trebui sa-ti multumesc fiindca m-ai condus acasa aseara. - Nu as putea suporta gindul sa faci nici doi pasi singura, noaptea, zise el privind-o cu o intensitate carei taia rasuflarea. Ea nu reusi sa mai spuna nimic. Era foarte atenta la ochii lui si nu putea spune ce culoare aveau. Ea vedea dincolo de ei, pina in profunzime....ceva. Sau poate ca nu era nimic. Poate ca ea fusese prea expusa. Poate ca el vedea toate secretele ei, temerile ei. Dorintele ei. Incepu sa gifiie, apoi fucu un efort si isi muta privirea. Ce era asta ? Mai exact, cine era ea ? Nu o cunostea pe femeia care s-a uitat la el ca si cind si-ar fi privit viitorul. * Nu credea in destin. Niciodata nu a crezut ca ochii sint ferestrele sufletului. Mai ales dupa modul in care a privit-o cindva George Chervil. I-au trebuit citeva secunde pina si-a recapatat autocontrolul. - Spui asta de parca sentimentul acesta s-ar referi doar la mine, comenta ea cit se poate de calm. Dar stiu ca ai fi insistat sa faci acelasi lucru pentru orice domnisoara. Zimbetul lui ascundea atita senzualitate, incit ea se intreba daca doar isi imaginase intensitatea din ochii i

SA IUBE§TI UN CONTE

125

lui, putin mai devreme. - Multe domnisoare ar pretinde ca sint flatate. - In clipa asta cred ca se cuvine sa spun ca eu nu sint ca multe domnisoare. - Ar suna potrivit, daca te-ai afla pe o scena. - Va trebui sa o informez pe Harriet, spuse Anne rizind. Noul ei capriciu este ca se crede scriitoare. - Nu mai spune, chiar asa ? - Da. De curind a inceput punerea in scena a unei piese. E ceva deprimant, despre Henry VIII. Daniel facu ochii mari. - As zice ca e chiar morbid. - Cauta sa ma convinga sa joc rolul Annei Boleyn. - Clar ca matusa mea nu poate sa te plateasca suficient pentru cite inghiti. Anne se abtinu de la orice comentariu si schimba subiectul : - Chiar iti multumesc pentru grija aratata deunazi. Ma impresioneaza mult un gentleman care pune pret pe siguranta tuturor femeilor. Daniel se simti usor coplesit de acest compli­ ment. Nu era obisnuit sa fie laudat pentru asemenea lucruri. Anne il privea zimbind. Vedea cum se foieste pe scaun. Presupunea ca el era obisnuit sa fie laudat pentru ca arata bine si era sarmant. Dar pentru comportamentul lui exemplar ? Banuia ca lucrul acesta trecea neobservat.

126

JULIA QUINN

- Te doare ? intreba ea. - Obrazul ? Dadu din cap ca nu, apoi se contrazise singur. Mda, putin. - Hotii arata mult mai rau decit tine ? - Oh, mult mai rau, zise el. - Oare acesta e scopul infruntarilor ? Sa ai grija ca adversarul tau sa iasa mult mai rau decit tine ? - Stii, poate chiar asa este. Ce prostie, nu crezi ? Tocmai din cauza asta am fost si eu alungat din tara. Ea nu cuno§tea toate detaliile duelului, d ar... - Ce ? intreba ea. Sincer, nu cred ca si tinerii pot fi atit de prosti. - Pai, nu chiar, dar e cam tot acelasi lucru, zise el. Pe mine m-a facut cineva trisor. $i era sa-1 omor pentru asta. De ce ? De ce sa fac asta ? zise el cu o licarire in ochi. Ea nu raspunse. ' - Nu ca am mcercat sa-1 omor. Daniel se rezema confortabil. A fost un accident. Tacu, iar Anne li analiza fata. El adauga, fara sa o priveasca d irect: ma gindeam ca e bine sa stii. Stia §i ea. Nu parea genul de barbat care ar ucide pe cineva atit de usor, insa simtea ca acum nu doreste sa-i spuna mai mult. Atunci ea intreba : - Si acum unde mergem ? El nu raspunse imediat, ci ramase cu ochii atintiti pe gemulet. - Nu stiu. I-am spus vizitiului sa mearga incotro

SA IUBE$TI UN CONTE

127

vede cu ochii, pina ce va primi instructiuni unde sa ne duca. Ma gindeam ca mai ai nevoie de citeva minute, inainte de a ne intoarce la Pleinsworth House. - E dupa amiaza mea libera, zise ea. Nu sint asteptata prea devreme. - Mai ai alte treburi pe care trebuie sa le rezolvi ? - N u .. .eu .. .Da ! exclama brusc. Doamne, cum a putut uita ? Da, mai am. - Atunci as fi bucuros sa te conduc la locul unde vrei sa mergi. - Nu e mult, doar o scrisoare care trebuie depusa la posta. - Sa ti-o timbrez eu ? Nu am reusit sa-mi ocup locul in Camera Lorzilor, insa presupun ca posed privilegiul de a timbra corespondenta. Ca si tatal meu, de altfel. - Nu, zise ea repede, desi ar fi scutit-o de un drum pentru a cumpara timbrul, iar pe Charlotte de o cheltuiala la destinatie. Problema era ca, daca parintii ei vedeau semnatura si timbrul contelui W instead... curiozitatea lor ar fi depasit orice limite. - Esti foarte amabil, zise Anne, dar nu pot abuza de generozitatea ta. - Nu o fac din generozitate. Poti sa multumesti Postei Regale. - Totusi, nu vreau sa profit de privilegiile tale de corespondenta. Daca ma poti duce la un oficiu de prim ire... Anne privi afara, pentru a se orienta. Cred ca

128

JULIA QUINN

este unul pe Tottenham Court Road. Sau, putem merge pe High Holbom. E chiar inainte de Kingsway. Urma o pauza. - Vad ca ai cunostinte bune despre oficiile postale din Londra, observa el. - Pai, da, nu prea. Isi trase un bobimac mental, implorindu-si creierul sa inventeze o scuza potrivita. Pur si simplu ma fascineaza sistemul postal. E minunat. El o privi circumspect, iar ea nu-si dadu seama daca a crezut-o. Intimplator sau nu, acesta era adevarul. Nutrea o mare admiratie pentru Posta Regala. Uimitor cit de repede poti trimite un mesaj in celalalt colt al tarii. Trei zile de la Londra in Northumberland. I se parea o minune. - Intr-o zi mi-ar placea sa pot merge pe urmele unei scrisori, comenta ea.. - Pai scrisorile ajung la adresele de pe plic, presupun. - Dar cum ? Aceasta e minunea. El zimbi. - Marturisesc, pina acum nu m-am gindit la sistemul postal in termeni atit de biblici, dar mereu sint bucuros cind mai invat ceva. - E greu sa-ti imaginezi ca o scrisoare ar putea calatori mai repede decit in ziua de azi. Doar daca nu vom inventa zborul. - Mai sint si porumbeii, zise el si din nou o facu sa rida. ?

SA IUBE§TI UN CONTE

129

- Iti poti imagina un stol de porumbei ridicinduse in aer, ca sa ne transporte corespondenta ? - E o perspective terifianta. Mai ales pentru cei care merg chiar pe sub stol. Anne rise din nou. Nu-si putea aminti cind mai fusese atit de binedispusa si calma. - Atunci sa mergem spre High Holborn, spuse el, fiindca nu as incredinta scrisoarea ta aripilor porumbeilor din Londra. Se ridica si comunica vizitiului destinatia, apoi se aseza iar. Te mai pot ajuta si cu altceva, miss Wynter ? Sint intru totul la dispozitia dumitale. - Nu, multumesc. Daca vrei sa ma conduci inapoi la Pleinsworth H ouse... - Atit de devreme totusi ? In dupa amiaza ta libera ? - Am multe de facut diseara, ii marturisi ea. Vom pleca la... Oh, dar stii deja. Miine plecam spre Berkshire, la ... - Whipple Hill, se oferi el. - Exact. La sugestia ta, presupun. - Mi s-a parut mai rational, decit sa merged pina in Dorset. - Dar ai...A nne se opri, apoi privi departe. Nu conteaza. - Ma intrebi daca am avut intentia sa merg acolo de la bun inceput ? Dupa citeva secunde raspunse. Nu. Anne isi umezi buzele cu virful limbii, dar nu-1 privi. Era prea periculos. Nu trebuia sa-si doreasca

130

JULIA QUINN

lucruri la care nu putea ajunge. N uputea. incercase asta odata, iar de atunci platea pentru asta. Mai ales ca lordul Winstead era visul imposibil de imaginat. Daca-si permitea sa-1 doreasca, ar fi distrusa. Dar cit de mult isi dorea sa-1 doreasca. - Miss Wynter ? se auzi vocea lui mingiind-o ca o briza. - E ste...isi drese glasul, straduindu-se sa si-1 recapete si sa vorbeasca imperturbabil. Este foarte amabil din partea dumitale ca-ti adaptezi programul la doleantele matusii. - Nu am facut-o pentru matusa mea, sopti el. Presupuneam ca ti-ai dat seama. - De ce ? sopti ea la rindu-i. Stia ca nu va trebui sai explice mai m u lt; el stia la ce se referise. Nu intrebase de ce facea asta, ci de ce o facea pentru ea ? El nu raspunse. Cel putin nu imediat. Intr-un tirziu, cind credea ca va trebui sa-si ridice ochii spre ai lui, zise : - Nu stiu. Atunci ea isi ridica privirea. Raspunsul lui fusese atit de sincer si neasteptat, incit nu putea sa nu-1 priveasca. Cind ochii li se intilnira, o cuprinse dorinta intensa si salbatica de a-1 lua de mina. Pentru a stabili o legatura cu el. Dar nu o fucu. Nu putea. Stia ca nu poate, chiar daca el nu stia. 3

CAPITOLUL OPT

In seara urmatoare Anne cobora din trasura si cuprindea cu privirea pentru prima data Whipple Hill. Era o constructie frumoasa, solida si impunatoare, situata la poalele unui deal unduitor si in apropierea unui lac imprejmuit de copaci. Emana un aer placut, de acasa, se gindi Anne, lucru uimitor, fiindca era resedinta ancestrala a contilor de Winstead. Nu putea spune ca era obisnuita cu conacele aristocratiei, dar cele pe care le vizitase erau decorate strident si prea impunator. Soarele era la apus deja, insa aburul portocaliu al crepusculului plutea la orizont, incalzind putin noaptea care se apropia cu pasi repezi. Anne era nerabdatoare sa ajunga in camera ei, ba chiar sa manince si un bol de supa calda, doar ca in seara precedenta bona Flanders avusese probleme cu stomacul si ramasese la Londra, asa ca Anne a trebuit sa preia si indatoririle acesteia. Asadar, mai intii trebuiau instalate fetele, apoi avea sa se ocupe si de propriile-i nevoi. Lady Pleinsworth ii promisese o dupa amiaza libera suplimentara, pe timpul

132

JULIA QUINN

§ederii in provincie, doar ca Anne se temea ca acest detaliu ii va scapa din memorie. - Haideti, fetelor, le zori ea . Harriet alerga de la o trasura la alta - in cea de-a doua se aflau Sarah §i lady Pleinsworth - si le punea diferite intrebari copilaresti. - Sint aici, striga Frances in joaca. - Vad prea bine, raspunse Anne. Ai o stea de aur. - Pacat ca nu ai stele de aur adevarate. - Daca as avea stelute de aur adevarate, raspunse Anne usor agasata, nu as mai fi nevoita sa fiu guvemanta voastra. - Touche, zise Frances cu admiratie. Anne li facu semn cu ochiul. Se simtea foarte incintata fiindca o pustoaica de zece ani o admira. - Unde sint surorile tale ? zise, apoi striga: H arriet! Elizabeth ! Harriet aparu topaind de-a-ndaratelea. - Mama spune ca pot minca la masa cu adultii cit timp stam aici. - Ooooh, Elizabethei nu-i va placea deloc lucrul acesta, proroci Frances. - Ce nu-i va placea ? intreba Elizabeth. Nu-ti vine sa crezi ce mi-a spus Peggy adineauri. Peggy era camerista lui Sarah. Anne o placea, desi era foarte birfitoare. - Ce a spus ? intreba Frances. Harriet va minca la masa cu adultii cit stam aici. Elizabeth ofta revoltata. 5

SA IUBE§TI UN CONTE

133

- Dar asta e absolut nedrept. Peggy spunea ca Sarah a zis ca Daniel a zis ca miss Wynter va minca la masa cu ei. - Asta nu se va intimpla, le asigura Anne. Ar fi ceva absolut neobisnuit - o guvernanta sta cu familia doar atunci cind este chemata, altminteri ea are treaba ei. Se uita cu drag la Frances si adauga : voi minca la masa cu voi. Acesta era rezultatul imbolnavirii bonei Flanders. Anne nu-si imagina la ce se gindise lordul Winstead cind a propus ca ea sa li se alature la cina. Daca miscarea era menita sa o puna intr-o postura defavorabila, atunci ii reusise. Stapinul conacului invita la cina o guvernanta ? Mai degraba putea iesi in public spunind ca incearca sa o atraga in patul sau. Lucru pe care ea chiar avea senzatia ca el il face. Nu ar fi fost prima data cind ar fi trebuit sa respinga avansuri nedorite de la sefii ei. Insa ar fi fost prima data cind o particica din ea dorea sa cedeze. - Buna searaera lordul Winstead, care iesise pe terasa sa-i intimpine. - Daniel ! striga Frances. Se rasuci pe calciie, improscindu-le cu praf pe surorile ei, dupa care alerga spre el si se arunca in bratele lui, dezechilibrindu-l. - Frances ! o certa lady Pleinsworth. Esti mult prea mare, ca sa mai sari de gitul varului tau. - Dar nu ma deranjeaza, le zise el surizator. ()

134

JULIA QUINN

ciufuli dragastos pe frunte pe Frances si primi rasplata unui zimbet larg. Frances o intreba pe mama sa: - Daca sint prea mare ca sa mai sar in bratele lui Daniel, asta inseamna ca sint suficient de mare cit sa pot minca la masa adultilor ? - Nici sa nu te gindesti, raspunse lady Pleinsworth intepata. - Dar Harriet... - ....este cu cinci ani mai mare decit tine. - Ne vom simti grozav in camera copiilor, o anunta Anne, apropiindu-se sa o preia din preajma lordului Winstead. Acesta se intoarse spre ea, privindo cu o familiaritate care ii infierbinta pielea. Era sigura ca avea de gind sa-i spuna ceva referitor la invitatia de a cina cu familia, asa ca adauga tare, ca sa fie auzita de toata lumea : in mod normal eu iau cina la mine in camera, dar cum bona Flanders e bolnava, sint mai mult decit fericita sa maniac alaturi de Elizabeth si Frances in camera copiilor. - Si de data aceasta e§ti salvatoarea nostra, miss Wynter, ciripi lady Pleinsworth. Nu §tiu ce ne-am face fara dumneata. - Mai intii serata, apoi asta, interveni lordul Winstead pe un ton aprobator. Anne il studie, cautind sa desluseasca motivul pentru care rostise acele cuvinte, dar el deja isi concentrase atentia asupra lui Frances.

SA IUBE§TI UN CONTE

135

- Poate vom organiza un concert cit sintem aici, sugera Elizabeth. Ar fi foarte distractiv. Desi era greu de deslusit in lumina amurgului, Annei i se paru ca-1 vede pe lordul Winstead alb la fata. - Nu mi-am adus viola, spuse ea repede. Si nici vioara Harrietei. - Ce spuneti daca... - Si nici contrabasul tau, ii zise Anne lui Frances. - Ei, dar aici este Whipple Hill, interveni lady Pleinsworth. Nici o casa Smythe-Smith nu ar fi completa fara o gama diversificata de instrumente muzicale. - Cred ca puteti sa cautati, zise lordul Winstead incurajator. - Asa voi face ! Miss Wynter, ma ajuti ? - Desigur, murmura Anne. Parea o idee stralucita, datorita careia statea cit mai departe de familie. - Cum Sarah se simte mai bine, nu vei mai fi nevoita sa cinti la pian de data aceasta, sublinie Elizabeth. - Sa intram cu totii, le zise lordul Winstead. Nu e nevoie sa va schimbati de hainele cu care ati calatorit. Doamna Barnaby a pregatit o cina informala, la care putem lua parte toti, inclusiv Elizabeth si Frances. $i dumneata, miss Wynter. El nu a spus asta. Nici nu s-a uitat spre ea, insa Anne a simtit cuvintele nerostite. 5

1

136

JULIA QUINN

- Daca vreti sa luati cina en fam ille, zise Anne cu delicatete, adresindu-i-se doamnei Pleinsworth, v-a§ fi recunoscatoare daca mi-ati permite sa ma retrag in camera mea. Sint destul de obosita dupa drum. - Desigur, draga mea. Trebuie sa-ti faci rezerve de energie pentru toata saptamina. Ma tern ca te vom epuiza. Biata bona. - Nu vrei sa spui biata miss Wynter ? intreba Frances. Anne zimbi la remarca ei. Adevarat. - Nu te teme, miss Wynter, spuse Elizabeth. Nuti vom da batai de cap. - Nu? Elizabeth lua o fata nevinovata. - Sint dispusa sa fac probleme de matematica toata saptamina. Lordul Winstead rise discret, apoi i se adresa A n n ei: - Sa rog pe cineva sa te conduca in camera ? - Multumesc, milord. - Urmeaza-ma. Ma ocup eu de dumneata. Le spuse apoi matusii §i veri§oarelor: ceilalti oaspeti ai mei sint invitati in sala de mic dejun. Doamna Barnaby a aranjat masa acolo, fiindca va fi o cina relaxata. Anne nu mai avu incotro §i trebui sa-1 urmeze pe holul central, apoi prin galeria cu portrete. Figurile acelea elizabetane parca o priveau cu superioritate. Cauta cu privirea dupa vreun valet, sau o camerista, sau

SA IUBE§TI UN CONTE

137

alta persoana care ar fi putut sa o conduca in camera ei, dar erau singuri. Cu exceptia celor douazeci de stramosi Winstead de pe pereti. Ea ramase cu miinile impreunate in fata. - Sint sigura ca te grabesti sa te alaturi familiei. Poate o camerista... - Ce fel de gazda as mai fi ? puse el intrebarea discret. Daca te-as lasa la usa ca pe un simplu bagaj. - Poftim ? murmura ea alarmata. Doar nu voia sa zica.... El zimbi ca un lup lacom. - Eu o sa te conduc pina la camera ta. Daniel nu intelegea ce dracusor o fi pus stapinire pe el, dar miss Wynter era adorabila cum privea curioasa spre cel de-al treilea conte de Winstead. Adevarul era ca intentionase sa cheme o camerista care sa o conduca in camera, dar nu putea rezista acelei cute delicate, pe care o remarcase pe nasul ei. - Lord Winstead, incepu ea, sint convinsa ca iti dai seama de necuviinta unui...asemenea.... - Oh, stai linistita, zise el, bucuros ca o scuteste de dificultatea de a exprima ideea. Virtutea ta este in siguranta cu mine. - Dar nu si reputatia mea ! Aici avea dreptate. - Voi fi rapid ca un...Se opri. Ei bine, ca orice este rapid si absolut neatragator.

138

JULIA QUINN

Ea il privi uluita, ca §i cind i-ar fi crescut o pereche de coarne. Coarne neatragatoare. El zimbi strengareste. - Voi cobori la cina atit de repede, incit nimeni nu va realiza ca te-am insotit. - Nu despre asta e vorba. - Nu ? Spuneai ca te temi pentru reputatia ta. - Ma tem, dar... - Atunci voi fi atit de iute, o intrerupse el, punind punct oricarei forme de protest inventata de ea, incit nu voi avea nici macar timp sa te violez, chiar daca asta era intentia mea. - Lord Winstead ! tresari ea. Ce prostie a scos pe gura. Dar efectul fusese amuzant. - Glumesc, o linisti el. Ea il privea inca nedumerita. Am glumit cind am spus asta, explica el grabit. Nu glumesc cu ceea ce simt. Nici acum ea nu comenta. Apoi isi reveni. - Cred ca ai innebunit putin. - Cu siguranta, este posibil, zise el curtenitor. Facu semn spre un coridor care ducea in aripa vestica. Te rog sa vii pe aici. Astepta o clipa, apoi adauga : nu se poate spune ca ai de ales. Ea tresari, iar atunci Daniel realiza ca a spus ceva cu totul inadecvat. Inadecvat din cauza vreunui eveniment din trecutul ei, intr-un moment cind chiar nu avusese de ales. »

SA IUBE§TI UN CONTE

139

Dar la fel de inadecvat si pentru ca era nepotrivit, oricare ar fi fost trecutul ei. El nu era genul de barbat care ciupeste cameristele pe ascuns, nici care incolteste tinerele la petreceri. Intotdeauna incercase sa se poarte respectuos cu femeile. Nu avea nici o justificare pentru a nu-i oferi acelasi tratament domnisoarei Wynter. - Te rog sa ma ierti, zise si isi pleca mult capul, respectuos. M-am purtat impardonabil. Ea deschise gura, apoi clipi uluita. Nu §tia daca poate sa-1 creada, fiindca realiza intr-o tacere apasatoare ca nehotarirea ei ii fringea inima. - Scuzele mele sint sincere, adauga el. - Sigur ca da, le primi ea, la fel de sincer. Daniel spera ca era iertat. Ar fi spus acelasi lucru si daca nu 1ar fi iertat, din politete. - Permite-mi sa-ti explic, totusi, ca atunci cind am spus ca nu ai de ales, nu m-am referit la slujba dumitale in casa matusii mele, ei mai curind fiindca pur §i simplu nu cunosti deloc casa aceasta. - Sigur ca da, repeta ea. El se simti obligat sa mai spuna ceva fiindca...fiindca....Fiindca nu suporta gindul ca ea si-ar forma o parere proasta despre el. - Orice musafir ar fi fost in aceeasi situatie, continua el, sperind ca nu transformase totul intr-o scuza deplorabila. Ea intentiona sa spuna ceva, dar se abtinu, probabil pentru ca ar fi urmat acelasi ”Sigur ca da".

140

JULIA QUINN

Daniel astepta calm - cum ea statea in acelasi loc, in fata tabloului celui de-al treilea conte - multumit doar sa o priveasca, insa ea rupse tacerea. - Iti multumesc. El facu o miscare gratioasa, eleganta si politicoasa, in acelasi mod in care procedase de nenumarate ori. Se simtea in acelasi timp eliberat. Era umilitor, sau, mai exact, coplesitor. - Nu esti genul de barbat care sa profite, spuse ea, iar in momentul acela el intelese. Cineva o ranise. Anne Wynter stia ce inseamna sa fie la mila unei persoane mai putemice. Daniel simti cum in suflet i se cuibareste furia. Sau poate regretul. Sau mihnirea. Nu stia ce simte. Era prima data in viata lui cind gindurile i se amestecau in cap, asemeni unei tornade care rasuceste totul cu o'viteza ametitoare. Era sigur doar de faptul ea i-a trebuit o forta uimitoare pentru a nu sterge diferentele dintre ei si sa se abtina sa nu o imbratiseze. Trupul lui o tinea minte, ii memorase mirosul, curbele sinuoase, pina si temperatura pielii. O dorea. O dorea pur si simplu . Totusi, familia lui il astepta la cina, iar stramosii lui il fixau cu privirile lor incadrate in ramele tablourilor, iar ea —fem eia in discutie - il privea atit de neajutorata, incit ii fringea inima. - Daca esti draguta sa astepti aici, zise el, chem o camerista sa te conduca in camera.

SA IUBE§TI UN CONTE

141

- Multumesc, rosti ea si facu o reverenta. Daniel se indrepta spre capatul opus al galeriei, iar cind ajunse acolo, se intoarse si o vazu stind exact in acelasi loc, exact asa cum o lasase. - S-a intimplat ceva ? intreba ea. - Voiam doar sa stii.. .incepu el brusc. Ce ? Ce anume voia sa stie ? Nu mai stia de ce a vorbit. Era nebun. Dar stia deja acest lucru. A fost nebun chiar din prima clipa cind a cunoscut-o. - Lord Winstead ? intreba ea, cind vazu ea nu si-a terminat fraza. - Nu e nimic, mormai el, apoi se intoarse, sperind ca va putea pleca de acolo. Dar picioarele refuzau sa-1 asculte si mintea lui ii comanda sa.. .se miste. Fa un pas. Du-te ! Brusc se intoarse, cu disperarea celui care voia sa mai arunce o privire spre ce lasa in urma. - Cum doriti, spuse ea modesta. Instantaneu, fara a se gindi la consecintele actiunilor sale, se trezi revenind la ea. - Exact, rosti el. - Pardon ? zise ea complet nedumerita. Nedumerita dar si nelinistita. - Cum doresc, repeta el. Asta ai spus. - Lord Winstead, nu cred c a ...

142

JULIA QUINN

Daniel se opri la vreo douazeci de centimetri in fata ei. O distanta de siguranta, doar ca acum nu mai avea incredere totala in el insusi. - Nu ar trebui sa faci asta, sopti ea. Dar decizia lui era luata deja. - Doresc sa te sarut. Asta voiam sa stii. Fiindca, daca nu o voi face si se pare ca nu, fiindca nu este ce-ti doresti, cel putin nu in momentul acesta...dar, daca nu o voi face, trebuie sa stii ca asta mi-am dorit. Facu o pauza si privi lacom la gura ei, la buzele camoase si tremurinde. Si acum mi-o doresc. Auzi suieratul delicat al aerului respirat prin buzele acelea, iar cind o privi in ochi, isi dadu seama ca si ea il dorea. Nu o va saruta acum ; a inteles ca nu era mo­ mentul potrivit. Dar trebuia sa li aduca la cuno§tinta asta. Ea trebuia sa stie exact ce-si dorea el. Ce-§i dorea si ea, cu conditia sa-si permita libertatea de a vedea asta. - Acest sarut, continua el, cu o senzualitate greu de reprimat. Acest sarut... visez la el cu o fervoare care imi zdruncina sufletul. Flabar nu am de ce visez la el, dar mi-1 doresc inca din clipa in care te-am vazut la pian si dorinta s-a intensificat in fiecare zi care a trecut de atunci. Ea inghiti cu greu, iar licaririle luminarii se arcuiau pe gitul ei delicat. Nu spuse nimic. Era bine ; nici el nu se astepase. - Doresc sarutul, reveni el cu glas ragusit, apoi doresc mai mult. Doresc lucruri pe care nici macar nu

SA IUBE§TI UN CONTE

143

ti le imaginezi. Au ramas asa, amindoi, cu privirile inlantuite de pasiune. - Dar mai presus de toate, sopti el iar, doresc sa te sarut. Glasul ei blind se auzi intr-un final, aproape ca o rasuflare usurata : - Si eu doresc.

CAPITOLUL NOUA

$i eu doresc. Era furioasa. Alta explicate nu exista. In ultimele doua zile mai tot timpul Tsi enumerase in gind toate motivele pentru care nu-si putea permite sa-1 doreasca pe acest barbat, iar acum, in primul moment cind erau complet singuri, intr-un loc izolat, ea spunea asta ? Isi acoperi gura cu palma, habar n-avea daca din pricina socului, sau fiindca doar degetele ramasesera singurele parti ale corpului care presimteau acum, incercind sa o impiedice sa faca o greseala capitala. - Anne, sopti el, tintuind-o cu o privire ravasitor de intima. Nu miss Wynter, ci Anne. Deja isi lua libertati pe care ea nu i le permisese inca : o chema pe numele mic. Totusi, nu-si putea exprima revolta, desi ar fi trebuit. Acum, cind ii spusese Anne, era prima data cind simtea ca acesta era numele ei adevarat. Opt ani de zile si-a spus Anne Wynter, dar pentru restul lumii ea era miss Wynter. Nimeni din viata ei nu i-a spus Anne. Absolut

SA IUBE$TI UN CONTE

145

nimeni. Nici macar nu realizase asta pina in momentul acesta. Credea ca va dori sa fie Annelise din nou, cind va reveni la o viata in care singura ei grija sa fie alegerea rochiei pentru ziua respective. Acum, auzindul pe lordul Winstead §optindu-i numele, realiza ca agrea femeia care devenise. Chiar daca evenimentele care au adus-o in acest punct nu-i erau deloc pe plac, la fel ca si teama permanenta ca George Chervil o putea gasi intr-o zi si o putea distrage, dar ii placea de ea insasi. Gindul era uluitor. - Poti sa ma saruti doar o data ? sopti ea. Fiindca si ea si-o dorea. Voia sa simta gustul perfectiunii, chiar daca ii era clar ca nu-1 putea dobindi vreodata. Poti sa ma saruti o data, fara sa mai faci asta niciodata ? Daniel simti ca i se impaienjenesc ochii si nu reusi sa vorbeasca. Atit de mult se retinea, incit ii tremura buza inferioara §i i se auzea rasuflarea precipitata. Ea era din nou dezamagita. La ce s-a gindit oare cind i-a cemt acest lucru ? Un sarut, apoi nimic ? Un singur sarut, cind §i ea stia ca doreste mult mai mult ? Era... - Nu stiu, zise el tulburat. Ea il privi din nou. Intensitatea cu care o tintuiau ochii lui era coplesitoare, ca si cind ea reprezenta salvarea lui. Fata nu i se vindecase inca, avea vinatai sub ochi §i zgirieturile ii brazdau pielea, dar in clipa

146

JULIA QUINN

aceea era cel mai frumos chip pe care ea 1-a vazut vreodata. - Cred ca o data nu va fi sufficient. Cuvintele lui erau incitante. Ce femeie nu §i-ar fi dorit sa fie atit de dorita ? Totu§i, latura ei precauta, cea rationale, o vedea indreptindu-se pe un drum periculos. Mai facuse asta o data, cind s-a indragostit de un barbat care nu s-ar fi Tnsurat cu ea niciodata. Singura diferenta era ca de data asta ea intelegea acest aspect. Lordul Winstead era conte si raminea un conte, iar cu lnfatisarea §i farmecul lui, societatea avea sa-si redeschida in fata lui bratele cit de curind. Iar ea ce era ? O guvemanta ? O falsa guvemanta, a carei istorie de viata incepuse in 1816, cind coborise de pe bac, ingrozita si cu rau de mare, apoi a pus piciorul pe solul stincos din Isle of Man. Anne Wynter s-a nascut in ziua aceea, iar Annelise Shawcross... Ea disparuse. Se evaporase ca si aburul valurilor oceanului dimprejurul ei. Chiar nu conta cine este. Anne Wynter...Annelise Shawcross...Niciuna din ele nu era o partida potrivita pentru Daniel Smythe-Smith, conte de Winstead, viconte de Streathermore si baron Touchton of Stoke. El avea mai multe nume decit ea. Era nostim. Dar nu prea. Ale lui erau toate reale. Trebuia sa si le pastreze. Ele erau emblema pozitiei sale, a tuturor motivelor pentru care ea nu avea ce sa caute alaturi de

SA IUBE§TI UN CONTE

147

el acum, la o distanta atit de periculoasa. Chiar si asa, isi dorea acest moment. Voia sa-l sarute, sa-l simta cum o stringe in brate, sa se topeasca in imbratisarea lui §i in noaptea care-i invaluia. Blinda misterioasa, reverberind de promisiuni.... Cum era sa iube§ti un conte.... ? El o lua de mina, iar ea ii permise. I§i inlantui degetele cu ale ei §i, cu toate ca nu o trase spre el, ea simti pulsatia §i mesajul fierbinte, care i-au facut se se apropie. Corpul ei §tia ce are de facut. Stia ce-si doreste. I-ar fi fost atit de usor sa-l refuze, daca inima ei nu ar fi dorit aceasta apropiere. - Nu-ti pot promite asta, sopti el, dar iata ce-ti spun. Chiar daca nu ma saruti acum, daca eu ma intorc §i plec la masa, prefacindu-ne ca nu s-a intimplat nimic, nu-ti pot promite ca nu te voi mai saruta niciodata. Ii ridica mina spre buze. Ea isi scosese manusile in trasura, iar acum simtea fumicaturi si fiori de placere acolo unde o atingeau buzele lui. Inghiti in gol. Nu stia ce sa spuna. - Pot sa te sarut acum, fara promisiuni, zise el. Sau, putem sa nu facem nimic, la fel, fara promisiuni. Tu alegi. Daca in glasul lui ar fi perceput aroganta, ea ar fi gasit taria sa se retraga. Daca postura lui ar fi fost agresiva, ori daca ar fi existat o singura nuanta de seductie in exprimarea lui, ar fi fost cu totul diferit.

148

JULIA QUINN

Doar ca el nu o ameninta. Nici macar nu-i facea promisiuni. Pur si simplu ii spunea adevarul. Si o lasa sa aleaga. Trase aer in piept. Lasa usor capul pe spate si so p ti: - Saruta-ma. MTine va regreta asta. Sau poate ca nu. Acum insa, pur si simplu nu-i pasa. Distanta dintre ei se topise, iar bratele lui puternice si calde au inlantuit-o. Iar cind buzele lui s-au contopit cu ale ei, i se paru ca-1 aude rostindu-i numele din nou. - Anne. Era un oftat. O tinguire. O binecuvintare. Fara pic de ezitare, si ea il atinse, trecindu-si degetele prin buclele lui negre. Acum, dupa ce o facuse, practic rugindu-1 sa o sarute, dorea si ea totul. Voia sa devina stapina pe viata ei, macar in momentul acesta. - Rosteste-mi numele, murmura el, cu buzele stergindu-i obrazul in sus, spre lobul urechii. ii simti caldura rasuflarii penetrindu-i pielea, ca un balsam. Totusi, nu a reusit. Era ceva prea intim. Oare de ce, nu stia, dupa ce a tremurat cind si-a auzit numele pe buzele lui, cind era in bratele lui deja si acolo ar fi dorit sa ramina toata viata. Totusi, inca nu era pregatita sa-i spuna Daniel. Scoase un oftat, sau ceea ce putea fi luat drept geamat, apoi isi odihni trupul in bratele lui. II simtea parca arzind.

SA IUBE§TI UN CONTE

149

El isi cobori usor miinile spre fundul ei, pe care-1 acoperi cu palmele, apoi o ridica asa, lipita de el, apasind-o blind pe el, ca sa o faca sa simta dovada nevoii de a o avea. Cu toate ca stia ca ar fi trebuit sa simta revolta pentru prezenta ei aici, linga el, ea se cutremura de placere. Era atit de bine sa se simta dorita cu atita disperare. Ea. Nu vreo guvernanta draguta, pe care o puteai impinge printr-un colt, ca sa o pipai. Nu insotitoarea vreunei doamne al carei nepot credea ca ea trebuie sa-i fie recunoscatoare pentru atentie. Chiar nu ca o tinara, care parea o prada usoara. Lordul Winstead o dorea pe ea. O voia chiar si atunci cind nu a stiut cine este. In seara aceea, la Winstead House, cind a sarutat-o...El crezuse atunci ca este fiica vreunui duce si ca ar fi fost onorat sa o ia de sotie, inainte de a fi singur cu ea pe un hoi intunecat. Nu avea importanta fiindca nu au schimbat decit citeva cuvinte, dar el o dorea si acum, nu fiindca s-ar fi gindit ca poate profita de ea. Totusi, ratiunea invinse asupra dorintei ei, fiindca era spectrul realitatii, asa ca ea se retrase din sarutarea patimasa. - Trebuie sa te intorci, zise ea, cu glas tremurat. Toata lumea te asteapta. El dadu din cap afirmativ, privind-o cu niste ochi pierduti si salbatici, ca si cind nu stia ce pusese

150

JULIA QUINN

stapinire pe el. Anne intelese, fiindca si ea simtea acelasi lucru. - Ramii aici, ii spuse el. Voi trimite o camerista sa te conduca in camera ta. Ea il privi cum se departeaza cu pasi ezitanti, profund tulburat. - Dar asta, spuse el intorcindu-se brusc, cu un brat ridicat spre ea, nu s-a terminat inca. Apoi adauga pe un ton in egala masura atititor, senzual, dar §i h o ta rit: nu se poate termina. De data aceasta nu mai era de acord cu el. Unul din ei trebuia sa gindeasca. Trebuia sa se termine. Vremea in Anglia nu este un subiect care sa se recomande prin sine, dar atunci cind soarele e vizibil si aerul piacut, nu exista tara mai agreabila, in special dimineata, cind lumina rozalie cade piezis pe iarba scinteind de roua. Daniel se simtea excelent mai ales azi, cind cobora la micul dejun. Prin toate ferestrele patrundeau razele aurii, scaldind casa intr-o aura celesta, iar aroma de bacon i se furisa pe sub nas. Cu o seara inainte a sugerat ca Elizabeth §i Frances sa ia micul dejun cu restul familiei, nu in camera copiilor. Era oricum o munca in plus pentru cei implicati in pregatirea mesei si evident, el nu dorea sa fie scutit de compania lor. Revenise acasa dupa trei ani lungi si grei.

SA IUBE$TI UN CONTE

151

Le-a spus tuturor ca era vremea sa stea cu familia, mai ales cu veri§oarele dragalase, care se schimbasera mult. Sarah s-a uitat la el cu sarcasm, cind facuse aceasta constatare, iar matusa lui se mirase de ce nu prefera compania propriei mame si a surorii lui. Oricum, era maestru in a fenta relatiile cu doamnele din familie atunci cind ii convenea, mai ales ca veselia celor mai tinere din familia Pleinsworth acoperea sonor orice alte argumente. Se stabilise a§adar. Elizabeth si Frances coborau la micul dejun in sufragerie, cu ceilalti, iar miss Wynter trebuia sa le insoteasca, evident. Astfel micul dejun devenea un moment absolut agreabil. Se indrepta spre sufragerie si mai amnca o privire spre restul incaperilor, unde un valet inspirat deschisese toate ferestrele ca sa lase aerul cald sa patrunda inauntru. Pasarile ciripeau, cerul era albastru, iarba era verde(ca dintotdeauna, dar acum i se parea un detaliu nemaipomenit), iar el o sarutase pe miss Wynter. Mai avea un pic si topaia de bucurie, la gindul acesta. Fusese incredibil. Minunat. Un sarut care le-a anulat pe toate celelalte dinainte. Chiar nu stia ce facuse cu toate celelalte femei pina la ea, fiindca atunci cind buzele lui le atingeau pe ale lor, acelea nu erau sarutari. Nu ca sarutul de aseara. Ajunse in sufragerie, unde o vazu pe miss Wynter in picioare, linga bufetul cu mincare. Orice gind de a

152

JULIA QUINN

flirta cu ea muri, cind o vazu pe Frances, care era instruita sa-si mai puna putina mincare in farfurie. - Dar nu-mi place scrumbia, zise Frances. - Nu trebuie sa le maninci pe toate, raspunse rabdatoare miss Wynter. Nu vei rezista pina la cina doar cu o feliuta de bacon. Ia si putina omleta. - Dar nu-mi place asa. - De cind ? o intreba miss Wynter, suspicioasa. Sau probabil exasperata. Frances strimba din nas si se apleca sa miroasa platoul cu omleta. - E prea moale. - Dar asta se poate aranja, interveni Daniel, decis sa-si faca simtita prezenta. - Daniel !exclama Frances, entuziasmata brusc. El arunca o privire furisa spre miss Wynter - nu se putea gindi la ea ca Anne, decit atunci cind o stringea in brate. Reactia ei temperata paru anulata de roseata care-i imbujora obraju. - O rog pe bucatareasa sa-ti pregateasca omleta proaspata, zise el, mingiind-o pe cap. - Nu o sa faci asta, zise miss Wynter. Ouale sint pregatite perfect. Ar fi o risipa nejustificata de mincare sa i se faca alta. El o privi pe Frances, ridicind din umeri si rise. - Nu putem sa o pacalim pe miss Wynter. Ce-ar fi sa alegi altceva, care sa-ti placa ? - Nu-mi place deloc scrumbia.

SA IUBE§TI UN CONTE

153

El arunca o privire spre platoul cu scrumbii, strimba din nas §i zise : - Nici mie. Nu §tiu cui ii place, cu exceptia surorii rnele, care crede-ma, miroase a peste toata ziua. Frances facu iar ochii mari, contrariata. Daniel o in treb a: - Iti place scrumbia ? - Foarte mult, zise ea. - Pacat, ofta el si i se adresa lui Frances. Va trebui sa-l avertizez pe lordul Chatteris despre asta, mai ales ca se va casatori cu Honoria. Nu-mi imaginez ca va dori sa sarute pe cineva a carei gura miroase a scrumbie. Frances duse mina la gura si incepu sa rida penfundate. Miss Wynter il admonesta din priviri. - Mi se pare o conversatie absolut nepotrivita pentru copii. La care el spuse doar a tit: - Dar pentru adulti ? - Nu, raspunse ea zimbindu-i. - Pacat, ofta el. - Voi minca piine prajita, anunta Frances. Cu munti de dulceata. - Te rog doar un munte, o sfatui miss Wynter. - Bona Flanders ma lasa sa iau doi munti. - Eu nu sint bona Flanders. - Ca sa vezi, remarca Daniel amuzat. Miss Wynter il privi dojenitor.

154

JULIA QUINN

- In fata copiilor. Zau asa, o certa el in §oapta, fiindca se apropiase de urechea ei. Unde sint ceilalti ? intreba mai tare, apoi Iua o farfurie si se indrepta spre tava cu bacon. Totul era mai gustos cu bacon. Viata era mai placuta cu bacon. - Elizabeth §i Harriet vor cobori curind, raspunse miss Wynter. Nu stiu ce fac lady Pleinsworth si Sarah. Nu sintem aproape de camerele lor. - Lui Sarah nu-i place sa se trezeasca devreme, explica Frances, privind-o pe miss Wynter, in timp ce umbla la dulceata. Miss Wynter nu o scapa din ochi nici ea, iar Frances se opri dupa prima lingurita, apoi merse la locul ei, evident dezamagita. - Nici matusii tale nu-i place sa se trezeasca dimineata, ii zise ea lui Daniel, luindu-si pe farfurie bacon, oua, piine prajita, placinta... Era o mare amatoare de mic dejun copios, observa el. Un cub de unt, o portie medie de gem de portocale, apoi.... Nu si scrumbii. Scrumbii. Cel putin de trei ori mai mult decit ar putea consuma un om obisnuit. - Scrumbii ? Chiar trebuie ? intreba el. - Ti-am spus ca-mi plac. Sau, mai exact, el ii explicase ca scrumbia este cea mai buna armura impotriva sarutului. - Practic, scrumbia este mincarea nationals in Isle

SA IUBE§TI UN CONTE

155

o f Man, spuse ea, adaugindu-§i un ultim pestisor firav pe farfurie. - Am studiat la geografie Isle of Man, se amesteca Frances. Populatia de acolo se numeste Manx. Exista pisici Manx. Singurul lucru bun de acolo este cuvintul Manx. Daniel nici macar nu comenta. Ultima litera e ”x”, explica Frances, desi nimeni nu o intelegea. Daniel decise sa lase problema ”x”-urilor neclarificata §i se aseza la masa alaturi de miss Wynter. - Nu e o insula foarte mare, comenta el. Nici nu ma gindeam ca sint atitea de invatat. - Dimpotriva, spuse ea. Insula are o istorie foarte bogata. - Si mult peste, desigur. - Desigur, confirma miss Wynter, intepind o scrumbie. E singurul lucru de acolo de care mi-este dor. Daniel o privi curios. Afirmatia era stranie din partea unei femei care vorbea foarte putin despre trecutul ei. Frances interprets comentariul cu totul diferit, asa ca musca din piinea prajita cu gem si o intreba pe guvemanta e i : - Atunci de ce ne obligi pe noi sa o studiem ? Miss Wynter o privi, deloc impresionata. - Recunosc, nu pot alcatui un plan de lectie pentru Isle o f Man. Apoi se uita la Daniel si continua : sincer, nu as sti cu ce sa incep.

156

JULIA QUINN

- Are dreptate, o ajuta Daniel. Nu poate preda o lectie despre ceva ce nu stie. - Mai bine am invata despre Isle of Wight, care e mult mai aproape, protesta Frances. Am putea sa mergem acolo. Isle of Man este foarte departe. - Este in Marea Irlandei, de fapt, o informa Daniel. - Niciodata nu stii unde te poate duce viata, zise miss Wynter. Cind eram de virsta ta, afla ca nici eu nu credeam ca voi pune vreodata piciorul pe Isle of Man. Era ceva solemn In tonul ei, iar Daniel si Frances tacura. Miss Wynter ridica din umeri, apoi isi vazu de scrumbiile din farfurie si zise destul de incet : - Nu stiam nici ca o pot localiza pe harta. Urma din nou o tacere, chiar mai stinjenitoare. Daniel decise ca era timpul sa dezmorteasca atmosfera, asa ca se gindi sa gaseascaun subiect mai inteligent. - Am niste bomboane mentolate in birou. Miss Wynter se intoarse spre el, apoi clipi. - Poftim ? zise ea. - Excelent ! interveni Frances. Sa uitam de Isle of Man. Ador bomboanele mentolate. - Si dumneata, miss Wynter ? o intreba el. - Si ei ii plac, spuse Frances. - Poate mergem in centru, sa mai cumparam, propuse Daniel. - Parca spuneai ca mai ai, ii reaminti Frances. - Da. Privi alarmat spre scrumbiile din farfuria

SA IUBE§TI UN CONTE

157

domnisoarei Wynter. Dar am impresia ca nu vor fi de ajuns. - Te rog, T1 avertiza miss Wynter, intepind cu furculita inca o scrumbie, pe care o minca in liniste. Nu pe socoteala mea. - Dar eu cred ca ar fi pe socoteala tuturor. Frances se uita incruntata la guvemanta ei, apoi la varul glumet, dar nu intelegea nimic din schimbul acela de replici. - Nu inteleg despre ce vorbiti, zise ea exasperata. Azi avem lectia in aer liber, ii spuse ea lui Daniel. Vrei sa vii cu noi ? - Frances, interveni miss Wynter. Sint sigura ca varul tau.... - Ar fi mai mult decit incintat sa va insoteasca, prelua Daniel imediat. Chiar ma uitam ce zi calduroasa si insorita e azi. - In Italia nu era soare si cald ? intreba Frances. - Era, dar nu la fel ca aici. Minca o bucatica de bacon, care de asemenea nu era ca acela din Italia. Orice altceva de mincare era mai bun acolo, dar nu si baconul, spuse el. Acolo mirosurile erau diferite, gusturile, aerul era parca mai uscat. Peisajul era minunat, desigur, mai ales cel de la mare, dar... - Si aici sintem la mare, il intrerupse iar Frances. Ne aflam la doar zece mile distanta de Whipple Hill, nu-i asa ? j

158

JULIA QUINN

- Ceva mai mult de atit, zise Daniel, dar nu poti compara Canalul nostru cu Marea Tireniana. Apa uneia este verde-cenusiu, salbatica, iar apa celeilalte este de un albastru-sticlos. - Mi-ar placea sa vad un ocean de culoare albastrusticlos, ofta miss Wynter, ginditoare. - E ceva spectaculos, recunoscu el. Dar tot nu e acasa. - Oh, dar mi se pare ceva spectaculos, insista ea, sa te afli pe apa si sa nu-ti fie rau. El rise, de$i nu intentionase. - Sa inteleg ca intotdeauna ai rau de mare ? - Cumplit. - Eu nu am rau de mare, zise Frances. - Dar tu nu ai calatorit pe apa, sublinie miss Wynter. - Adica nu am rau de mare, zise Frances triumfatoare. Sau, ar trebui sa spun ca niciodata nu am avut rau de mare. - E§ti o guvemanta deosebita, ii spuse Daniel. Anne se posomori, fiindca probabil nu-i placea sa i se tot aminteasca acest lucru. Era momentul evident sa schimbe subiectul, asa ca zise : - Am uitat cum am ajuns sa discutam despre Marea Tireniana. Era... - Era fiindca eu am intrebat de Italia, relua Frances. - ...ceva legat de lectiile voastre en plein air, relua el, stiind exact cum se ajunsese la acest subiect.

SA IUBE§TI UN CONTE

159

Spuneam ca de-abia astept sa va insotesc. Elizabeth aparu si ea, apoi Daniel se apropie de miss Wynter si-i zise, profitind de celelalte dialoguri paralele : - Sper ca nu te deranjeaza prezenta mea in dupa amiaza aceasta la lectii. Stia ca era imposibil ca ea sa-i raspunda altfel decit cu: ”sigur ca nu”, ceea ce o si auzi spunind. Era o ocazie buna de a porni o conversatie. Astepta ca ea sa-si termine de mincat ouale, apoi adauga : - Mi-ar face placere sa dau o mina de ajutor, daca se poate. Ea se sterse delicat la gura cu servetul alb, apoi spuse : - Sint sigura ca fetele vor fi mult mai recunoscatoare daca vei lua parte la lectie. - Iar tu ? zimbi el tachinind-o. - $i eu voi fi la fel de recunoscatoare, admise ea fara rautate. - Atunci asta voi face, se decise el. Sper ca nu ai in plan sa faci vreo disectie, in aceasta dupa amiaza ? - Noi facem doar vivisectii si asta in clasa, replica ea pe un ton sarcastic. El incepu sa rida in hohote, astfel ca atrase atentia celor trei surori : Elizabeth, Frances si Harriet. Erau curioase §i pareau ca se aseamana atit de mult, momentul de curiozitate le desenase pe fete aceleasi trasaturi.

160

JULIA QUINN

- Lordul Winstead intreba despre planul nostru pentru lectia de azi, le explica miss Wynter. Ele tacura, fiindca nu li se parea prea interesanta continuarea pe aceasta tema, asa ca se concentrara asupra bucatelor din farfurie. - Ce vom studia dupa amiaza ? intreba Daniel. - Dupa amiaza ? repeta Anne. La zece si jumatate sa fiti pregatiti sa plecam. - Atunci de dimineata, rectified el. - Mai intii geografie, nu despre Isle o f Man, completa ea vazind fetele revoltate ale fetelor, toate tintuind-o cu privirea. Apoi aritmetica §i la sfirsit literatura. - Preferata mea! se entuziasma Harriet, asezata linga Frances. - $tiu, raspunse miss Wynter. De aceea o pastram la urma. Doar asa sper sa-ti captez atentia la celelalte. - Pot sa citesc si eu una dintre operele mele ? intreba Harriet timid. - Stii ca studiem operele lui Shakespeare §i... Miss Wynter se uita la Harriet, apoi la Daniel si avu privirea unui miel la taiere, dar gasi puterea sa o intrebe pe Harriet : - Ai adus cu tine si piesele tale ? - Sigur ca da. Nu plec nicaieri fara ele. - Nu se stie cind ai ocazia sa si pui in scena una dintre ele, sugera cu malitiozitate Elizabeth.

SAIUBE§TI UN CONTE

161

- Da, de aceea, dar si pentru ca ma tem de foe. Daniel stia ca nu trebuia sa ceara detalii, dar nu se putu abtine. - Foe ? - Acasa, zise ea. Daca Pleinsworth House ia foe si arde din temelii, cit timp noi sintem aici ? Munca mea de-o viata ar fi distrusa. - Daca Doamne fereste Pleinsworth House ar arde din temelii, te asigur ca am avea griji mult mai importante decit pierderea mizgilelilor tale. - Ma tem de grindina, anunta Frances. Si de lacuste. - Ai citit vreodata o piesa de-a verisoarei tale? il intreba miss Wynter pe Daniel. El dadu din cap negativ. - Sint asemanatoare cu aceste conversatii, de fapt, zise ea, apoi anunta ceva : - Atentie, toata lumeae Julius Caesar, vom studia una dintre piesele Harrietei. - Sa studiem ? intreba Elizabeth ingrozita. - Sa citim, se corecta miss Wynter. Poti alege tu pe care dintre ele, ii zise Harrietei. - Vai de mine, va fi foarte dificil, marturisi Harriet lasindu-si furculita pe farfurie, apoi duse mina la inima, reflectind. - Nu pe cea cu broasca, zise Frances. Fiindca eu ar trebui sa fiu broasca. - Esti o broasca foarte buna, o complimenta miss Wynter.

162

JULIA QUINN

Daniel tacea, urmarindu-le interesat schimbul de replici. Dar §i ingrozit. - Totusi, mormai Frances. - Stai linistita, Frances, zise Harriet, batind-o usor pe umar. Nu vom juca Mla$tina broa$telor. Pe asta am scris-o acum multi ani. Ultima mea lucrare este mult mai nuantata. - Cit de avansata esti cu aceea despre Henry VIII ? o intreba miss Wynter. - Pun pariu ca vrea sa-ti taie capul? murmura Daniel. Doar voia sa-ti dea tie rolul Annei Boleyn, nu-i asa ? - Nu este gata inca, zise Harriet. Trebuie sa revizuiesc actul intii. - I-am zis ca ii trebuie un unicorn, spuse Frances. Daniel continua sa-i sopteasca la ureche A n n e i: - Vrei sa spui ca va trebui sa joe eu unicomul ? - Daca ai noroc. Atunci el intoarse brusc capul spre ea. - Ce vrei sa spui cu asta ? - Harriet! striga ea. Trebuie sa alegem totusi o piesa. - Bine, bine, zise Harriet, ridicindu-se cu solemnitate. Cred ca vom interpreta....

CAPITOLUL ZECE

- Strania, Trista Tragedie a Lordului Finstead... Reactia lui Daniel poate fi rezumata prin doar doua cuvinte : Oh si Nu. - Finalul este chiar foarte optimist, ii zise Harriet. Expresia fetei lui, catalogata undeva intre uluit si oripilat, adauga si impietrit repertoriului. - Dar ai cuvintul tragedie in titlu. - Poate ar trebui sa schimbi asta, spuse Frances incruntindu-se. Nu cred ca Strania, Trista Comedie ar f i mai potrivit.. - Nu, sigur ca nu, reflecta Harriet. Ar trebui sa rescriu complet totul. - Dar Finstead, insista Daniel. Chiar asa ? Harriet se uita la el si-1 intreba : - Crezi ca numele lui rezoneaza cumva cu ceva legat de peste ? Oricit de mult incercase miss Wynter sa se abtina si chiar reusise sa nu rida pina atunci, in acest moment ea pierdu batalia cu sine si izbucni in ris. - Ajuta-ma. Te rog .. .spuse el in soapta. 5

5

164

JULIA QUINN

Ea dadu din cap, semn ca a inteles si li spuse Harrietei. - Cred ca lordul Winstead s-a referit la calitatile rimei din titlu. - Dar nu rimeaza, spuse Harriet contrariata. - Pentru Dumnezeu, exploda Elizabeth. Finstead, Winstead ? Harriet tresari, intelegind de-abia acum. - Nu mi-am dat seama! exclama ea. - Evident, comenta sora ei. - Cred ca la tine m-am gindit cind am scris piesa, ii spuse Harriet lui Daniel. Dupa expresia afisata, Daniel intelese ca ar fi trebuit sa se arate flatat, asa ca schita un zimbet. - Au fost mereu cu gindul la tine, li spuse miss Wynter. - Va trebui sa schimb numele, ofta exasperata Harriet. Va fi mult de munca. Va trebui sa copiez intreaga piesa. Lordul Finstead este prezent aproape in toate scenele, sa stii. Ii zise apoi lui Daniel : el este protagonistul. - Am presupus eu asta, zise el sec. - Va trebui sa joci rolul lui. - Nu am cum sa ma eschivez de la asta, nu-i asa ? o intreba el pe miss Wynter. - Ma tern ca nu, zise ea vadit amuzata. - Exista si un unicorn ? intreba Frances. Eu as fi un

SA IUBE$TI UN CONTE

165

unicorn perfect. - As prefera sa fiu eu unicornul, marturisi Daniel intristat. - Prostii ! interveni miss Wynter. Tu trebuie sa joci rolul eroului nostru. La care Frances replica : - Unicomii pot fi eroi. - Ajunge cu unicomii ! ii admonesta Elizabeth. Frances scoase limba la ea. - Harriet, zise miss Wynter. Cum lordul Winstead nu a citit piesa ta inca, poate ar fi bine sa-i spui cite ceva despre personajul lui. Harriet se intoarse cu fata spre el, extrem de incintata. - O sa-ti placa sa joci rolul lordului Finstead. Era un barbat foarte chipes. - Era ? zise Daniel dregindu-si glasul. - A izbucnit un incendiu, explica pe scurt, folosind o intonatie dramatica si un oftat, din care Daniel deduse ca personajul fusese victima acelui incendiu. - Stai putin, zise el privind-o alarmat pe miss Wynter. Doar nu izbucneste focul si pe scena, nu-i asa ? - Oh, nu, raspunse Harriet in locul ei. Cind incepe piesa, Lordul Finstead este grav desfigurat. Apoi, dindu-si seama ca trebuia sa se exprime mai prudent, adauga : ar fi mult prea periculos sa avem foe pe scena.

166

JULIA QUINN

Mai ales ca nu ar fi nevoie sa te ajutam noi cu personajul. Tu esti deja... Facu semn spre fata ei, ca sa se stie la ce se referea. El habar n-avea despre ce vorbeste. - Zgirieturile tale, il lamuri Frances aproape soptit. - Ah, da, zise Daniel. Desigur. Chiar ca stiu cite ceva despre cum e sa fii desfigurat. - Macar nu vei mai avea nevoie de machiaj, se oferi Elizabeth. Daniel ii multumea lui Dumnezeu pentru micile favoruri, dar Harriet rastuma situatia. - Da, cu exceptia negilor. Daniel isi retrase imediat multumirile. - Harriet, zise el privind-o ca pe un adult, trebuie sa-ti spun, nu sint un bim actor de drama. - De aceea piesele mele sint grozave. Toata lumea se poate dislra, dacajoaca in ele. - Nu stiu sigur, zise Frances. Mie nu mi-a placut cind am jucat rolul broastei. M-au durut picioarele a doua zi. - Poate e mai bine sa alegem Mlastina cu broaste, sugera cu inocenta miss Wynter. Anul acesta se poarta pantalonii verzi pentru barbati. Cu siguranta lordul Winstead are ceva de culoarea aceasta in garderoba sa. - Nu joc rol de broasca, zise el fulgerind-o cu privirea. Decit daca vei juca si tu.

SA IUBE?TI UN CONTE

167

- In piesa este o singura broasca, raspunse sec I larriet. - Dar nu se numea Mlastina cu broaste ? intreba el, desi stia prea bine. La plural? Dumnezeule, conversatia asta il zapacise complet. - Asta e si ironia, spuse Harriet. Daniel simti cum il ia durerea de cap. - Cel mai bine ar fi ca varul Daniel sa citeasca piesa, il salva Harriet. Dupa micul dejun voi aduce paginile. Poti citi cit tirnp noi facem orele de geografie si matematica. El avu senzatia ca prefera geografia si matematica. Nici macar nu-i placea geografia. Nici matematica. - Va trebui sa gasesc un nume pentru lordul Finstead, continua Harriet. Daca nu fac asta, se va crede ca el esti chiar tu, Daniel. Doar daca...se opri aici, lasind frazei o intonatie descendenta, cu efect dramatic. - Doar daca ce ? intreba el, desi era mai mult ca sigur ca nu vrea sa auda raspunsul. - Presupun ca nu ai calarit niciodata un armasar cu spatele nu ? El deschise gura, dar nu ie§i nici un sunet. Presupunea ca este iertat pentru acest deficit minor, fiindca, hai sa fim seriosi, un armasar ? Cu spatele ? - Daniel ? insista Elizabeth. - Nu, reusi el sa articuleze. Bineinteles ca nu.

168

JULIA QUINN

I Iarriet dadu din cap dezamagita: - Ma gindeam eu. Astfel, Daniel ramase cu senzatia ca nu se ridicase la un anumit nivel. Lucru absolut absurd. §i exasperant. - Sint aproape sigur, zise Daniel, ca nu exista om de pe planeta noastra care poate calari cu spatele un armasar. - Mda, depinde, zise miss Wynter. Lui Daniel nu-i venea sa creada ca ea incuraja acest discurs. - Vreti sa spuneti ca barbatul sta pe cal cu spatele, sau calul se deplaseaza de-a-ndaratelea ? - Amindoua, raspunse Harriet. - Nu cred ca este posibil, replica miss Wynter, iar Daniel aproape a crezut ca ea luase in serios acest subiect. De-abia cind se intoarse si-i vazu fata si zimbetul larg, a inteles :a fusese pacalit. Doar ca nu sia ales un adversar pe masura. Avea si el cinci surori. Evident, ea nu avea nici o sansa. I se adresa lui H arriet: - Ce rol va juca miss Wynter ? o intreba el. - Dar eu nu voi juca nici un rol, i-o reteza miss Wynter. Eu nu joc niciodata. - Si de ce, ma rog ? - Eu supervizez. - Pot superviza eu, se oferi Frances. - Ba nu poti, o opri Elizabeth, cu vehementa si autoritatea surorii mai mari. »

»

5

SA IUBE§TI UN CONTE

169

- Daca trebuie sa supervizeze cineva, atunci acel cineva voi fi eu, spuse Harriet. Doar eu am scris piesa. Daniel statea la masa rezemat intr-un cot, sprijinindu-si barbia in palma si studiind-o atent pe miss Wynter, pina cind aceasta incepu sa se foiasca nervoasa pe scaun. In cele din urma, nemaiputind sa-i suporte privirea insistenta, rabufni : - Ce este ? - Oh, absolut nimic, ofta el. Ma gindeam ca nu te-am crezut o lasa. Cele trei fete Pleinsworth tresarira simultan, iar ochii lor mari, treceau pe rind, de la miss Wynter la Daniel, ca si cind ar fi urmarit un meci de tenis. Lucru pe care el chiar credea ca il fac, iar acum era rindul domnisoarei Wynter sa serveasca. - Nu e vorba de lasitate, replica ea. Lady Pleinsworth m-a angajat sa-i pastoresc cele trei fiice mai mici pina la virsta adulta, cind vor putea intra in compania femeilor educate, in timp ce Daniel incerca sa patrunda sensul explicatiei ei infantile, ea adauga : pur §i simplu imi fac datoria pentru care am fost angajata. Cele trei perechi de ochi ramasera atintite asupra domnisoarei Wynter, apoi se indreptara spre Daniel. - Cu siguranta o misiune nobila, consimti el, dar educatia lor poate fi completata prin urmarirea atenta a exemplului tau de exceptie.

170

JULIA QUINN

Ochii se intoarsera iar spre miss Wynter. - Ah, zise ea, tragind de timp in mod intentionat, dar in atitia ani ca guvemanta am invatat ca nu sint talentata la momentele dramatice. Nu doresc sa le intoxic mintile cu un talent atit de trist ca mine insami. - Talentele tale dramatice sunt oricum superioare celor pe care le posed eu. - Poate e adevarat, dar tu nu esti guvernanta lor. - Ai perfecta dreptate, zise el, dar e irelevant. - An contraire, spuse ea. Ca var al lor nu se asteapta nimeni sa le dai exemplu de comportament de doamna. - Te distrezi, nu-i asa ? zise el aplecindu-se spre ea. Ea surise. Doar putin. - Foarte mult. - Cred ca dialogul lor e mai bun decit piesa Harrietei, zise Frances, asteptind acum replica lui Daniel. - Scriu tot ce aud, spuse Harriet. Danile o privi si nu se putu abtine din ris. Stia ca era imposibil sa scrie cu furculita, fiindca asta tinea in mina. - De fapt, introduc totul in memorie, ca sa pot reproduce dialogul mai tirziu, recunoscu ea. Daniel reveni cu privirea spre miss Wynter. Arata atit de bine. Parul negru era strins intr-un coc

SA IUBE§TI UN CONTE

171

elegant, fiecare suvita de par statea la locul ei. Nimic din infatisarea ei nu era ie§it din comun si totusi... Radia de frumusete. Cel putin in ochii lui. Probabil §i pentru ochii oricarui barbat din Anglia. Daca Harriet, Elizabeth si Frances nu vedeau asta, era doar fiindca erau fete, mai ales foarte tinere. Evident, nu o priveau ca pe o rivala. Neintinate nici de gelozie, nici de prejudecati, ele o vedeau exact asa cum ea isi dorea sa fie vazuta : loiala, inteligenta, sclipitor de inteligenta. Si draguta, evident. Era un lucru straniu, dar habar nu avea de unde-i venise acest gind, insa era aproape convins ca domnisoarei Wynter ii placea sa fie draguta, exact asa cum ura faptul ca era frumoasa. Iar din aceste motive el o considera fascinanta. - Spune-mi, miss Wynter, zise el intr-un final, alegindu-si cu grija cuvintele, ai incercat vreodata sa joci Tntr-una din piesele Harrietei ? Acum ea se vazu incoltita de o intrebare cu raspuns da-sau-nu, lucru care nu o bucura deloc. - Nu, zise ea dezarmata. - Si nu crezi ca a venit vremea ? - Cred ca nu. Privirea lui insistenta o coplesea. - Daca eu joe in piesa, atunci vei juca si tu. - Va fi un lucru bun, spuse Harriet. Sint douazeci de personaje, miss Wynter, iar fara tine, fiecare dintre noi ar trebui sa joace cinci.

172

JULIA QUINN

- Daca intri, va trebui sa jucam fiecare cite patru. - Fapt care reprezinta o reducere de douazeci la suta ! conchise Elizabeth triumfatoare. Daniel vorbea din aceeasi pozitie, sprijinindu-si capul pe mina si se apleca usor spre ea, ca sa dea impresia de considerate sporita. - Nici un compliment pentru excelenta aplicatie a abilitatilor lor matematice, miss Wynter ? Daniel o vazu ca mai are un pic si da in clocot, revoltata de conspiratia celorlalti impotriva ei. Totusi, guvemanta din ea nu putea rezista sa nu sublinieze : - V-am spus eu ca va va fi folositor sa puteti aduna si scadea in minte. Harriet facu ochii mari de entuziasm. - Asta inseamna ca vei juca ? Daniel nu stia care va fi reactia ei la urmatoarea remarca, asa ca nu lasa sa-i scape ocazia si spuse, venind in sprijinul ei : - Bravo, miss Wynter. Cu totii trebuie sa mai iesim citeodata din zona noastra de confort. Sint mindru de dumneata. Privirea pe care i-o arunca ea exprima clar cuvintele : te voi spinteca de viu, mfumuratule. Doar ca nu putea verbaliza aceste ginduri in fata copiilor, asa incit el jubila vazind-o cum se enerveaza si mai tare. Sah-m at! -Miss Wynter, cred ca ai juca bine rolul reginei

SA IUBE§TI UN CONTE

173

cea rea, spuse Harriet. - Exista o regina rea, se auzi Daniel, ca un ecou, foarte incintat. - Sigur ca da, zise Harriet. In toate piesele exista o regina rea. Frances ridicase mina. - Si un uni... - Sa nu te aud, mini Elizabeth. Frances privi crucis si duse cutitul la frunte, fixindu-1 ca pe un com, apoi necheza. - Atunci am stabilit, zise Harriet. Daniel va fi lordul Finstead, doar ca ii voi schimba numele ceva mai tirziu ; miss Wynter va fi regina cea rea, Elizabeth va fL.aici se opri, privind-o cu interes pe sora sa, care o urmarea cu suspiciune nedisimulata. - Elizabeth va fi printesa cea frumoasa, anunta Harriet, spre uimirea Elizabethei. - Dar eu ? intreba Frances. - Valetul, raspunse Harriet fara nici o ezitare. Frances intentiona sa protesteze. - Nu, nu, spuse Harriet. E cel mai bun rol, credema. Vei avea multe de facut. - Doar ca nu vei fi un unicorn, murmura Daniel. Frances lasa capul intr-o parte evident resemnata. - In urmatoarea mea piesa, marturisi Harriet, voi cauta sa includ un unicorn.

174

JULIA QUINN

Frances o ameninta cu pumnul ridicat in aer. - Dar numai daca vei inceta sa vorbesti despre unicorn i acum. - Subscriu acestei motiuni, spuse Elizabeth, mai mult ca pentru sine. - Foarte bine, adauga Frances. Fara unicomi. Macar pentru o vreme. - Atunci vom decide mai tirziu pentru rolurile mai mici, zise Harriet. - Dar tu ? intreba Elizabeth. - Eu voi fi zeita soarelui §i lunii. - Povestea devine din ce in ce mai stranie, puncta Daniel. - A§teapta pina la actul sapte, ii spuse miss Wynter. - Sapte ? intreba el nelinistit. Sint sapte acte ? - Douasprezece, il corecta Harriet, dar stai linistit, tu joci doar in unsprezece. Asa, miss Wynter, cind vrei sa incepem repetitiile ? $i daca se poate sa facem asta in aer liber ? Miss Wynter se uita la Daniel, in cautarea raspunsului. - Harriet este dramaturgul, zise el, ridicind din umeri. - Voiam sa spun ca putem incepe dupa terminarea lectiilor, dar fiind multe acte, va scutesc de geografie si matematica, timp de o zi.

SA IUBE§TI UN CONTE

175

Se auzira urale entuziaste, pina si Daniel se alatura valului de bucurie generala. - Doar nu in fiecare zi ai ocazia sa fii ciudat si trist. - Sau rau. - Sau rau, repeta el. Sper ca nu mor la final, nu ? Ea dadu din cap negativ. Ce usurare, trebuie sa recunosc. As fi un cadavru oribil. Miss Wynter incepu sa rida. Fetele terminara de mincat, apoi iesira. Ei doi au ramas la masa, privind razele de soare patrunzind in camera. - Ma intreb, spuse el, oare vom ajunge sa fim si imoral i ? - Poftim ? intreba ea. - Trist, ciudat si rautacios sint, dar mi-ar placea sa fiu si imoral. Tie nu ? Ea dadu sa spuna ceva, dar rasufla ceva mai tare, fapt care ii trimise lui fiori pe sira spinarii. Ar fi dorit sa o sarute. Totul parca il indemna sa o sarute. Se sirntea din nou foarte tinar, perpetuu indragostit, numai ca acum era cu totul diferit. La universitate flirtase cu toate fetele cunoscute, le fura saruturi, acceptindu-le atunci cind erau oferite gratis. Acum era altceva. Nu dorea o femeie. O dorea pe ea. Daca trebuia sa-si petreaca intreaga dupa amiaza

176

JULIA QUINN

fund trist, ciudat si desfigurat doar pentru a se afla in compania ei, atunci merita. Apoi i§i aminti de neg. - Sa stii ca nu-mi lipesc nici un neg, ii spuse el hotarit. Totusi, orice barbat trebuie sa stabileasca si niste limite. 5

7

5

3

CAPITOLUL UNSPREZECE

§ase ore mai tirziu Anne isi aranja pe umeri salul negru, simbolul reginei cea rea; recunostea si ea ca nu mai petrecuse demult o dupa amiaza atit de placuta. Era si ridicola, da; absolut fara valoare academica, insa pur si simplu agreabila. Se distrase la culme. Distractie. Nu-si amintea ultima data cind se distrase. Toata ziua au repetat. De citeva ori au trebuit sa ia pauza, pentru a face fata hohotelor de ris. - Nu o vei mai atinge niciodata pe fata mea! intona ea, fluturind un bat deasupra capului. Elizabeth se feri. - Oh ! tresari Anne. Ce rau imi pare. Esti bine? - Da, o linisti Elizabeth. - Miss Wynter, iar iesi din personaj! o admonesta Harriet. - Era sa o lovesc pe Elizabeth, explica Anne. - Nu-mi pasa. - Mie imi pasa, zise Elizabeth indignata.

178

JULIA QUINN

- Poate ar fi mai bine sa nu folosesti un bat, o sfatui Frances. Harriet ii arunca o privire sfredelitoare, apoi li se adresa celorlalti : - Am putea sa revenim la scenariu ? zise pe un ton sarcastic si mustrator. - Sigur ca da, raspunse Anne studiindu-si partea de scenariu. Unde eram? Ah, da, sa nu-mi lovesti fata si asa mai departe. - Miss Wynter. - Oh, nu, nu repetam textul, pur si simplu cautam replica. - Dar nu vreau sa o lovesc, spuse lordul Winstead, cu atita dramatism inch ar fi facut sa plmga o sala intreaga din Drury Lane. Vreau sa o iau de sotie. - Niciodata. • - Nu, nu, nu, miss Wynter ! exclama Harriet. Nu pari destul de suparata. - Da, nu prea par, recunoscu Anne. Fata e putin cam neroada. M-am gindit ca regina cea rea ar fi bucuroasa sa scape de ea. Harriet ofta prelung, ca dupa o grea suferinta. - Fie cum spui tu, dar regina cea rea nu o considera neroada pe fiica ei. - Eu cred ca e cam neroada, zise si Elizabeth. - Dar tu esti fiica ei, spuse Harriet.

SA IUBE§TI UN CONTE

179

- Stiu. Toata ziua am citit scenariul. Este o idioata. in timpul acestor schimburi de replici incomode, lordul Winstead se apropie si mai mult de Anne si-i spuse : - Ma simt ca un batrinel libidinos, care incearca sa se insoare cu Elizabeth. Ea rise amuzata. Presupun ca nu vrei sa schimbati rolurile. - Cu tine ? - Cu Elizabeth, zise el serios. - Dupa ce ai zis ca sunt o regina cea rea perfecta. Multumesc, nu cred. - Nu vreau sa despic firul de par in patru, dar am impresia ca am zis despre tine ca esti perfecta in rolul de regina cea rea. - Oh, da. Cu atit mai mult. Ai vazut-o pe Frances ? intreba Anne. El facu semn cu capul intr-o parte. - Cred ca scormoneste prin tufisurile de acolo. Anne ii urmari privirea, absolut nedumerita. - Scormoneste ? - Zicea ca face repetitii pentru urmatoarea piesa. Nici acum Anne nu intelese la ce se refera. - Pentru urmatoarea piesa in care va juca rolul unui unicorn. - Ah, da, desigur. Anne rise. E o tinara foarte tenace. i

180

JULIA QUINN

Lordul Winstead zimbi, iar Anne simti fluturi in stomac. Avea un zimbet devastator. Usor malitios, ademenitor, dar cu...Anne nu putea descrie nuanta in cuvinte, insa ll simtea ca este un barbat bun, onorabil, cu diseemamint, care indiferent cit de fermecator ar fi zimbit unei femei... Stia ca el nu i-ar putea face nici un rau. Nici chiar in tatal ei nu credea ca poate avea atita incredere. - Ai devenit foarte serioasa dintr-o data, zise lordul Winstead. - Ah, nu am nimic, zise Anne, trezindu-se din visare, sperind ca nu roseste. Uneori trebuia sa-si aminteasca faptul ca acest om nu avea cum sa-i citeasca gindurile. Se uita spre Harriet si Elizabeth, care se certau si acum, desi subiectul nu mai era acelasi, ci inteligenta, (mai degraba lipsa acesteia) tinerei printese, iar disputa era in toi. Dumnezeule mare, chiar vorbeau ceva despre un mistret ? - Cred ca avem nevoie de o pauza, zise ea. - Afla de la mine ceva, spuse lordul Winstead. Eu nu voi juca rolul mistretului. - Nu cred ca trebuie sa-ti faci griji pe tema asta, il linisti Anne. Frances va face tot posibilul sa puna mina pe rol. El se uita la ea, ea la el, apoi izbucnira amindoi intr-un ris incontrolabil, astfel incit atrasera atentia celor

SA IUBE§TI UN CONTE

181

doua surori, care au pus punct disputei. - Ce-i asa nostim? intreba Harriet, dupa care urma Elizabeth, cu o intrebare plina de suspiciune : - Rideati de mine ? - Rideam de toate, spuse lordul Winstead, stergindu-si lacrimile de la colturile ochilor. Chiar si de noi insine. - Imi este foame, anunta Frances, scotindu-si capul dintr-un tufi§. Avea citeva frunze agatate de rochie si ciudat, din crestet, i se vedea ivindu-se un betisor. Anne nu-si putea imagina ca acela se voia a fi comul unui animal fantastic, dar efectul era totusi unul reusit. - Si mie imi e putin foame, spuse Harriet. - Nu vreti ca una dintre voi sa dea o fuga pina acasa si sa roage bucatareasa sa pregateasca un cos pentru picnic ? sugera Anne. Tuturor ne-ar prinde bine ceva de mincare. - Merg eu, se oferi Frances. - Vin si eu cu tine, spuse Harriet. Cel mai bine ma gindesc atunci cind merg. Elizabeth se uita intii la fete, apoi la cei doi adulti. - Ei bine, nu am de gind sa stau aici singura, le zise ea, privind cind la surorile ei, cind la cei doi, considerind ca adultii nu sint o companie pe placul ei. Asadar cele trei fete pornira spre casa, in pas vioi. Anne le urmari departindu-se, gindindu-se serios

182

JULIA QUINN

ca acum nu ar fi trebuit sa fie singura, in pare, cu lordul Winstead, doar ca nu putea inventa o obiectie plauzibila in momentul acesta. Era trecut de ora prinzului, mai la o b ie c t: se distrase atit de bine incit cu greu ar fi putut inventa o obiectie pentru orice in clipa aceea. Zimbea si ar fi dorit ca zimbetul acela sa nu piara de pe chipul ei. - Cred ca ai putea sa-ti scoti salul, sugera lordul Winstead. Nimeni nu trebuie sa fie rau permanent. Anne rise, mingiind fisia matasoasa. - Nu §tiu ce sa zic. Mi se pare amuzant sa fiu rea. - Cred §i eu. Marturisesc, sint cam gelos pe rautatile tale. Bietul lord Finstead, sau cum l-o chema pina la urma, ar putea sa-si dea silinta la mai multe rele. Mi se pare un tip cam ghinionist. - Da, dar el ramine cu printesa la final, ii aminti Anne, iar regina cea rea-urmeaza sa traiasca tot restul vietii ei intr-o mansarda. - Fapt care riuica problema, zise el, de ce este povestea lordului Finstead una trista? Partea cu ciudatenia imi este clara, dar daca regina cea rea va ramine toata viata intr-o mansarda... - Este mansarda lui, il intrerupse Anne. - Ah, facu el, retinindu-§i risul. Atunci asta schimba totul. Apoi incepura iar sa rida. Amindoi. Din nou. - Si mie imi e foame, zise ea. Sper ca fetele sa nu intirzie prea mult.

SA IUBE§TI UN CONTE

183

Apoi simti cum lordul Winstead li ia mina intr-a sa. - Eu sper sa intirzie indeajuns de mult, sopti el. O apropie de el, iar ea ii permise, mult prea fericita in momentul acela pentru a-si aminti in cite feluri ar fi putut el sa-i fringa inima. Ti-am zis ca te voi mai saruta, sopti din nou. - Mi-ai zis ca vei incerca. Buzele lui le cautau pe ale ei, le-au gasit si au ramas asa, contopite. - §tiam ca voi reusi. O mai saruta o data, iar ea se departa foarte putin, doar cit sa-i spuna : - Esti mult prea sigur de tine. - Mm-hmm. Buzele lui cautara coltul gurii ei, apoi au coborit lent, spre git, iar Anne nu reusi sa reziste si isi lasa usor capul pe spate, pentru a-i permite accesul spre curba gitului. Cum salul ei alunecase de pe umeri, el o saruta pe umar, apoi urea din nou spre gura. - Doamne, cit de mult te doresc, ii zise el ragusit. O strinse mai tare linga el, apucind-o strins de ambele fese, tragind-o spre el cu ardoare...in sus...pina ce si ea simti imboldul de a-si incolaci picioarele imprejurul lui. Asta i§i dorea el, cerule mare, asta i§i dorea §i ea. Bine ca avea fusta ca pavaza, singura care o putea opri de la un comportament absolut neru^inat. Totusi, cind palma lui ii freca usor sfircul, scoase un geamat.

184

JULIA QUINN

Asta trebuie sa inceteze. Dar nu inca. - le-am visat noaptea trecuta, sopti el, cu gura lipita de gitul ei. Vrei sa stii cum ? Ea dadu negativ din cap, desi ar fi dorit cu disperare sa afle. Totusi, isi stia limitele. Nu putea merge mai jos de atit. Daca i-ar fi cunoscut visele, ar fi auzit cuvintele de pe buzele lui, invaluind-o blind, atunci si-ar fi dorit sa simta tot ce spunea el. Mai ales ca o durea foarte rau cind i§i dorea ceva ce nu va putea avea niciodata. - Tu ce ai visat ? intreba el. - Eu nu visez. El ramase nemiscat, apoi se trase putin inapoi, ca sa o priveasca. Era foarte curios si in ochii lui albastri se citea si putina tristete. - Eu nu visez, repeta ea. De ani de zile. Adauga aceste cuvinte ridicind din umeri. Era un lucru absolut normal pentru ea ; de-abia acum realiza ca altora li se parea un lucru foarte ciudat. - Dar visai in copilarie ? intreba el. Pina acum nu s-a gindit la asta, sau, poate ca nu voia sa se gindeasca. Nu-si amintea daca acum opt ani, inainte de a pleca din Northumberland a visat vreodata. De fiecare data cind deschidea ochii dimineata, nu vedea decit intunericul. Un spatiu vid, absolut gol. Fara sperante. Fara vise. Dar si fara cosmaruri.

SA IUBE§TI UN CONTE

185

Pretul platit i se parea mic. Pierduse destule ore dupa desteptare ingrijorindu-se din cauza lui George Chervil si a nevoii lui nebunesti de razbunare. - Si nu ti se pare ciudat ? intreba el. - Faptul ca nu visez ? Ea §tia la ce s-a referit el, dar simtea ca trebuie sa auda motivul rostit cu glas tare. Nu. Vocea ei suna fals, dar sigur. El nu mai spuse nimic, insa privirea lui o cerceta cu o intensitate patrunzatoare, care o facu sa se uite altundeva. Vedea in ea mult prea mult. In mai putin de o saptamina barbatul acesta ii descoperise mai rnulte secrete decit dezvaluise ea cuiva in ultimii opt ani. Era tulburator. Era primejdios. Se retrase cu greu din imbratisarea lui, departindu-se pina intr-un punct unde el nu o putea atinge prea usor. Isi lua §alul din iarba §i se acoperi peste umeri. - Fetele trebuie sa se intoarca deja, zise, desi stia ca nu era asa. De-abia peste un sfert de ora sau mai mult calculase ea ca vor reveni. - Atunci hai sa ne plimbam putin, sugera el, oferindu-i bratul. Ea il privi cu suspiciune. - Nu tot ce fac poarta amprenta unei intentii desantate, zise el rizind. Voiam sa-ti arat unul dintre locurile mele preferate de la Whipple Hill. Ea il lua de brat, iar el adauga: sintem la citiva pasi de lac. 9

186

JULIA QUINN

- Liste si peste in lac ? intreba. Nu-si mai amintea ultima data cind pescuise, insa aceasta indeletnicire ii facea mare placere in copilarie. Ea si Charlotte ii dadusera multa bataie de cap mamei lor, care si-ar fi dorit ca fetele sa aiba preocupari mai feminine. Ceea ce s-a si intimplat, in cele din urma. Chiar si dupa ce Anne a devenit obsedata de gulere si rochii, dar si de socotit citi tineri eligibili aruncau o privire interesata vreunei domnisoare... I-ar fi placut sa mearga la pescuit acum. I-ar fi placut sa coasa si sa deretice, desigur si sa faca mincare. Cunostea prea bine ce satisfactie ai atunci cind iti procuri hrana singur. - Ar trebui sa fie §i peste, zise lordul Winstead. Inainte sa plec eu, era intotdeauna, dar acum nu cred ca s-a mai ocupat cineva. Cum ochii ei straluceau de incintare, aducindu-i zimbetul pe buze, el o intreba, la fel de in cin tat: sa inteleg ca-ti place sa pescuiesti ? - Oh, foarte mult, recunoscu ea cu un oftat. Cind eram copiL.Dar nu duse fraza pina la sfirsit. Uitase ca nu vorbea de copilaria ei. Oricum, daca el era curios - iar ea stia sigur ca este - nu arata acest lucru. In timp ce coborau o panta usoara, spuse doar a tit: - Si mie imi placea sa pescuiesc in copilarie. Mereu veneam cu Marcus - lordul Chatteris, adauga el.

SA IUBE§TI UN CONTE

187

Anne admira peisajul care o inconjura. Era o zi minunata de primavara, iar frunzele si iarba parca aveau o suta de nuante diferite de verde. Lumea i se parea cu totul noua si culmea, plina de optimism. - Lordul Chatteris te vizita des in copilarie ? intreba ea, domica sa mentina conversatia pe subiecte benigne. - In mod constant. Sau cel putin in fiecare vacanta. Pina ce am implinit treisprezece ani nu stiu sa fi venit acasa fara el. S-au mai plimbat putin, apoi au ajuns in dreptul unei crengi care le statea in cale, iar el facu un gest scurt cu mina, rupse creanga si amindoi o priveau acum rostogolindu-se pe iarba. Imediat lordul Winstead relua conversatia din punctul in care se oprise. Marcus nu are o familie. Nu are frati, iar mama lui a murit cind era foarte tinar. - Dar tatal lui ? - Oh, nu prea isi vorbesc, raspunse lordul Winstead. A spus asta cu atita nonsalanta, incit ai fi zis ca este absolut normal ca un tata si un fiu sa nu-si vorbeasca. Annei i se paru destul de ciudat ce spunea. Putin cam nepasator, dar si...Ei, nu intelese clar ce era la mijloc, dar o surprindea ca, desi nu-1 cunostea prea bine, remarcase acest amanunt particular. Surprinsa, putin alannata, fiindca nu se cuvenea sa-1 cunoasca atit de bine. Nu era pozitia ei si o ?

5

188

JULIA QUINN

asemcnea legatura nu putea duce decit la o inima frinta. Anne stia prea bine. - S-au instrainat cumva ? intreba ea curioasa despre lordul Chatteris. II intilnise doar o data, pentru scurt timp, dar parca aveau ceva in comun. Lordul Winstead dadu din cap. - Nu. Presupun ca lordul Chatteris senior nu avea nimic de spus, pur si simplu. - Propriului sau fiu ? - Sa stii ca nu e chiar neobisnuit, raspunse el. Jumatate din colegii mei de studii nu $tiau exact ce culoare au ochii parintilor lor. - Albastru, sopti Anne, coplesita brusc de un chinuitor dor de casa. Si verde. Ochii surorilor ei erau tot albastri si verzi, il informa ea imediat dupa aceea. El o privi interesat, in tacere, iar ea ii multumi in gind pentru discretie. - Tatal meu avea ochii exact ca ai mei. - Si mama ta ? intreba Anne, care o cunoscuse pe mama lui, dar nu remarcase culoarea ochilor. Intentia ei era sa concentreze conversatia asupra lui. Era mai usor asa. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca o interesa in mod deosebit acest subiect. - Ochii mamei sint tot albastri, zise el, dar o nuanfa mai deschisa. Nu atit de inchisa ca a ochilor tai, sublinie el, privind-o intens. Recunosc, nu am mai vazut ochi ca ai tai. Parca sint violet. Daniel lasa putin capul

SA IUBE§TI UN CONTE

189

intr-o parte, apoi continua : totusi, sint albastri. Anne zimbi si privi in departare. Era mindra de ochii ei. Era singura bijuterie de care se bucura permanent. - De la o oarecare distanta par caprui, zise ea. - Inca un motiv pentru a te bucura deplin de momentele petrecute foarte aproape de ei, murmura el. Anne privi spre el citeva secunde, remarcind ca lacea semn cu mina spre un loc indepartat. - Vezi lacul acolo ? Printre copacii aceia ? Anne se stradui sa distinga prin bogatia de crengi si trunchiuri de copac. Iarna se vede foarte bine, dar odata ce au aparut frunzele, e greu de observat. - E frumos, recunoscu Anne sincer. Chiar §i a§a, cum nu vedea prea mult din intinderea de apa, i se paru idilic. Se incalzeste destul de mult, incit sa se poata inota in el ? - Nu e de dorit, dar fiecare membru al familiei mele a reusit sa se scufunde in el la un moment dat. Anne simti nota de amuzament. - Vai de mine. - Unii dintre noi de mai multe ori chiar, zise lordul Winstead. Privindu-l mai cu atentie, Anne tresari de emotie, cind remarca aerul lui adolescentin, lucru adorabil la un barbat de virsta lui. Oare cum ar fi fost viata ei, daca 1ar fi cunoscut pe el, si nu pe George Chervil, cind avea

190

JULIA QUINN

saisprczece ani ? Sau daca nu pe el (i-ar fi fost imposibil sa se marite cu un lord, chiar si fiind Annelise Shawcross), atunci pe cineva care era ca el. Pe cineva cu numele Daniel Smythe, sau Daniel Smith. Doar sa se numeasca Daniel. Daniel al ei. Poate ca ar fi mostenit un titlu de baron, sau nu ar fi mostenit nimic, ci ar fi fost un simplu mosier de provincie, cu o casuta confortabila, zece acri de teren si o ceata de copoi lenesi. Iar ei i-ar fi placut asta foarte mult. Ar fi adorat fiecare moment al vietii lor. Oare chiar si-a dorit distractii ? La saisprezece ani se gindea ca vrea sa vina la Londra, sa mearga la teatru, la opera, la toate petrecerile unde ar fi fost invitata. O tinara matroana fermecatoare - asta i-a spus Charlottei ca vrea sa devina. Totusi, acestea au fost nebuniile tineretii. Desigur, chiar si daca s-ar fi maritat cu un barbat care sa o ia si sa o lanseze in viata stralucitoare a orasului... Precis s-ar fi saturat de toate acestea si si-ar fi dorit sa revina in Northumberland, unde ceasul ticaia mai lent, iar aerul se umplea de ceata si nu de funingine. Toate lucrurile pe care le invatase, le-a invatat prea tirziu. - Mergem la pescuit saptamina asta ? o intreba el cind au ajuns pe malul lacului. - Oh, mi-ar placea mai mult ca orice pe lume. Cuvintele i-au parasit buzele intr-o cascada de fericire. 5

1

SA IUBE$TI UN CONTE

191

Va trebui sa le aducem si pe fete, desigur. - Desigur, murmura el, ca un gentleman desavirsit. Ramasera in tacere citeva minute. Anne ar fi stat asa toata ziua, privind luciul calm al apei. Ici colo cite un pe§te il tulbura cu un salt timid, difuzind cerculete concentrice. - Daca as fi baiat, zise Daniel, fermecat de apa, la fel ca si ea, ar trebui sa arunc o piatra. Pur si simplu ar trebui. Daniel. Oare cind incepuse sa se gindeasca la el astfel. - Daca as fi o fata, spuse ea, ar trebui sa-mi dau jos pantofii §i ciorapii. El incuviinta tacut, apoi recunoscu, zimbind : - Probabil te-as fi impins in apa. - Oh, dar te-as fi tras la fund cu mine, zise ea, privind intinderea calma. El rise, apoi tacura iar, fericiti sa admire apa, pestii si petalele de margarete care pluteau catre mal. - A fost o zi perfecta, spuse Anne in soapta. - Aproape, sopti si el, apoi o cuprinse din nou in brate. O saruta, dar cu totul altfel de aceasta data. Mai putin impetuos. Mai putin pasional. Atingerea buzelor lui era extrem de gingasa, parca acum nici nu-i mai provoca acea dorinta de a se lipi cu totul de el si de a-1 absorbi in adincul fiintei ei. Parca acum el o facea sa se

192

JULIA QUINN

simta usoara ca un fulg, de parca ar fi putut sa-1 ia de mina si sa pluteasca alaturi de el la nesfirsit, atita timp cit sarutul lui continua. Simtea fiori in tot corpul si statea pe virfuri, asteptind parca momentul cind se va desprinde de pamint. El puse capat sarutului §i-si rezema fruntea de a ei. - Asa, zise el, cuprinzindu-i obrajii cu ambele miini. Acum este o zi perfecta.

CAPITOLUL DOISPREZECE

Exact o zi mai tirziu Daniel statea in biblioteca lambrisata de la Whipple Hill, intrebindu-se cum se facea acum, ca ziua de azi era mai putin perfects decit cea din ajun. Dupa ce a sarutat-o pe miss Wynter la lac, s-au indreptat impreuna spre locul unde trebuia sa aiba loc reprezentatia piesei in care lordul Finstead isi curta prea-frumoasa printesa. Au ajuns putin inainte de Harriet, Elizabeth si Frances, alaturi de care doi valeti aduceau co§uri cu merinde. Dupa o masa copioasa au citit replici din Ciudata, Trista Tragedie a Lordului Finstead timp de citeva ore, pina cind Daniel a implorat indurare, zicind ca-1 dor falcile de atita ris. Nu se supara nici macar Harriet, care le tot amintea ca respectiva ei capodopera nu era comedie. Ajunsi acasa, au aflat ca mama §i sora lui Daniel au venit acasa. Anne profita de imbratisarile si urarile de bun venit, ca sa se retraga in camera ei. Daniel nu o mai vazu de atunci.

194

JULIA QUINN

Dar nici la cina, pe care a cerut sa i se aduca in camera copiilor, alaturi de Elizabeth si Frances, nici la micul dejun, pe care...Ei bine, nici el nu stia de ce ea nu coborise la micul dejun. Tot ce stia era ca au trecut atitea ore si era ora prinzului, iar el deja tinjea sa o zareasca macar. De-abia la cel de-al doilea mic dejun Sarah considera oportun sa-1 informeze ca lady Pleinsworth ii daduse Annei dupa amiaza libera, se pare drept recompense pentru orele suplimentare prestate. Mai intii pentru serata, iar acum pentru rolul de guvemanta. Sarah ii mai zise ca miss Wyntem a mentionat ca va merge in sat, ziua fiind perfecta pentru aceasta iesire. Astfel ca lordul Winstead se apuca de treburile pe care un lord de rangul sau le facea in mod obisnuit, atunci cind nu era indragostit de o guvernanta. Avu o intrevedere cu majordomul. Se uita peste registrele contabile din ultimii trei ani, amintindu-si ca nu era prea pasionat de adunari si scaderi. Cu siguranta avea o mie si unu de lucruri de facut, dar, ori de cite ori se aseza si incerca sa se apuce de o treaba, mintea lui zbura spre ea. Zimbetul ei. Gura ei atunci cind ridea, ochii ei atunci cind se intristau. Anne. Ii placea numele ei. 1 se potrivea, simplu si direct. Un nume loial. Cei ce nu o cunosteau poate credeau ca frumusetii ei i s-ar fi potrivit un nume mai

SA IUBE§TI UN CONTE

195

dramatic - poate Esmeralda, sau Melisande. Dar el o cunostea. Nu-i cuno^tea trecutul, nici secretele, dar pe ca o cunostea. Iar ea era Anne defmitiv. O Anne care in prezent se afla intr-un loc unde nu era si el. Sfinte Doamne, ce caraghios. El, barbat in toata tirea, acum negasindu-si locul prin casa lui (de altfel uriasa), asta doar fiindca ii era dor de compania unei guvemante. Nu putea sta locului, practic nu avea stare deloc. Se aseza de pe un scaun pe altul, iar cind se privi in oglinda, remarca imaginea deplorabila a unui barbat trist si decise sa schimbe asta. in cele din urma cauta prin casa pe cineva cu care putea juca macar carti. Honoriei ii placea sa joace ; si lui Sarah. Daca nefericirii nu-i place compania, macar ea poate fi distrasa de aceasta din urma. Cind ajunse in sufragerie, toata lumea era angrenata in discutii despre nunta Honoriei, care urma curind. Daniel dadu sa iasa. - Oh, Daniel, exclama mama lui, oprindu-i evadarea, vino te rog linga noi. Incercam sa decidem daca rochia Honoriei de la cununie va fi de culoarea lila-levantica, sau albastrui-lila. - Albastrui-lila, zise el hotarit, dar nu avea habar ce vorbise. - Crezi ? spuse mama lui. Cred ca mai frumos ar fi lila-levantica. intrebarea care s-ar fi cuvenit era de ce-i ceruse

196

JULIA QUINN

oare parerea de la bun inceput, dar, cum era intelept, renunta. Facu o plecaciune spre doamne, informindule ca are de gind sa mearga in biblioteca, unde are de catalogat ultimele achizitii. - Biblioteca ? zise Honoria. Chiar asa ? - Imi place sa citesc. - Si mie, dar ce are de-a face asta cu catalogatul ? Atunci el se apleca spre ea si-i sopti la ureche: - Nu aici ar trebui sa spun tare ca incerc sa scap de macanitul femeilor ? Ea zimbi, apoi raspunse : - Cred ca in acest moment ai putea spune ca a trecut mult timp de cind nu ai mai citit o carte in engleza. - Exact. Spuse asta, apoi pleca. Dar, dupa cinci minute in biblioteca, simti ca nu mai rezista. Nu era genul de barbat care sa se lamenteze, a§a ca, dupa ce statu citeva secunde cu fruntea pe miinile impreunate pe masa, se ridica si cintari toate motivele pe care le-ar avea ca sa se indrepte spre sat (nu-i trebui decit o secunda) si decise sa pomeasca. Doar era contele de Winstead. Aceasta era casa lui si fusese plecat trei ani. Avea datoria morala sa viziteze satul. Acolo erau oamenii lui. Isi aminti ca nu trebuie sa spuna tare cuvintele acestea, pentru ca Honoria si Sarah sa nu lesine de ris, asa ca-si lua haina si pleca spre grajduri. Cerul era acoperit de citiva nori, desi parea ca nu va ploua, a§a ca puse oamenii sa-i inha-

SA IUBE§TI UN CONTE

197

me doi cai la cabrioleta. Trasura ar fi fost prea ostentativa pentru o vizita in sat. Hotari ca el va conduce, llindca ii placea sa simta vintul in obraji. Oricum, ii era chiar dor de cabrioleta pe care o achizitionase cu doua Iuni Tnainte de a parasi tara. Cind ajunse in sat lasa haturile unui baiat de la hanul principal si porni in vizita. Trebuia sa viziteze tiecare proprietate, ca sa nu nedreptateasca pe nimeni, asa ca incepu din partea de sus a strazii. Vestea prezentei lui in sat s-a raspindit rapid, asa ca, pina ce Daniel ajunse in magazinul de palarii si bonete al lui Percy (cel de-al treilea punct al vizitei sale), domnul §i doamna Percy il asteptau deja zimbind in pragul magazinul ui. - Milord, zise doamna Percy, facind o reverenta. Dati-mi voie sa flu prima care va ureaza bun venit acasa. Sintem amindoi onorati ca va revedem. Femeia isi drese glasul, iar sotul ei zise : - Intr-adevar. Daniel ii saluta pe amindoi cu eleganta. - Va multumesc, doamna si domnule Percy, zise. Ma bucur ca am revenit acasa. Doamna Percy dadu din cap entuziasmata. - Sa stiti ca nu am crezut nimic din ce s-a zvonit despre dumneavoastra. Nici o vorba. Fapt care 1-a facut pe Daniel sa se intrebe oare despre ce fel de lucruri se zvonise. Din cite stia el, toate povestile despre el erau adevarate. Se duelase cu Hugh

198

JULIA QUINN

Prentice §i-l impuscase in picior. Cit despre plecarea lui din tara, Daniel nu stia cite inflorituri s-au adaugat povestii adevarate; se gindea ca juramintele de razbunare ale lordului Ramsgate fusesera suficient de provocatoare. Le raspunse scurt cu ’’Multumesc”, apoi trecu in revista palariile si bonetele expuse, sperind ca interesul lui fata de marfa dragutei doamne Percy depasea interesul ei fata de viata lui particular^. Ceea ce s-a si intimplat. Femeia incepu sa-i dea explicatii amanuntite despre calitatile celor mai noi modele de palarii, asigurindu-1 ca putea sa-i ofere si lui una pe masura capului sau. - Doriti sa incercati una, milord ? intreba doamna Percy. Cred ca aceasta v-ar veni perfect. Daniel cliiar avqa nevoie de o palarie noua, asa ca o primi pe cea prezntata, dar, inainte sa apuce sa o aseze pe cap in fata oglinzii, usa magazinului se deschise, declansind clinchetul vesel al unui clopotel. Daniel se intoarse si, fara sa se uite, simti instantaneu. Anne. Aerul se schimba cind ea intra intr-o incapere. - Miss Wynter, zise el, ce surpriza minunata. Ea tresari nedumerita si dupa citeva momente, vazind ca doamna Percy o privea extrem de curioasa, facu o reverenta si zise : - Lord Winstead. 3

3

SA IUBE$TI UN CONTE

199

- Miss Wynter este guvernanta verisoarelor mele mai tinere, ii explica el doamnei Percy. Sint intr-o scurta vizita la noi. Doamna Percy paru incintata de cunostinta, apoi 0 duse imediat pe Anne in zona de magazin dedicata articolelor pentru femei, unde ii prezenta o boneta albastru-inchis, cu fundite in dungi, care i se potrivea perfect. Daniel le urma, tinind in mina palaria neagra. - Oh, milord, exclama doamna Percy, spuneji-i domnisoarei Wynter cit de bine ii vine boneta. El o prefera fara boneta, cu soarele jucindu-i-se prin par, dar acum, cind il privea cu ochii aceia bordati de genele lungi, bogate si rasucite intr-un evantai care1scotea in evidenta albastrul inchis desavirsit, se gindea probabil ca nici un barbat nu 1-ar putea contrazice cind a sp u s: - Ii vine absolut minunat. - Vedeti, zise doamna Percy zimbindu-i Annei incurajator. Aratati ca o cadra. - Chiar imi place, zise Anne usor descumpanita. Foarte mult chiar. Desfacu nodul de la panglici si scoase boneta de pe cap cu un gest care trada regretul, apoi o privi indelung. - Asa o lucratura fina va poate costa chiar si dublu la Londra, ii explica doamna Percy. - Stiu, raspunse Anne cu acelasi zimbet delicat, dar guvernantele nu sint platite dublu, la fel ca la

200

JULIA QUINN

Londra. Asa incit rareori imi mai ramin bani si pentru bonete, chiar daca sint atit de frumoase cum este a dumneavoastra. Daniel se simti putin cam jenat de alegerea lui si ramase cu palaria in mina, gindindu-se ca ar fi putut cumpara zeci de asemenea articole fara ca buzunarul sau sa simta vreo usurare. - Ma scuzati, zise el la fel de stingaci. Se intoarse in zona rezervata barbatilor, unde retum a palaria domnului Percy, apoi reveni la doamne si ramase cu ochii atintiti asupra bonetei albastre. - Poftim, spuse miss Wynter dindu-i doamnei Percy boneta. Cu siguranta o voi informa pe lady Pleinsworth despre frumusetea bonetelor dumneavoas­ tra. Precis va dori sa le aduca pe fete la cumparaturi cit timp se va afla in vizita. - Fete ? repeta doamna Percy ca un ecou, entuziasmata de perspective. - Patru, ii spuse Daniel indatoritor. Mama si surorile mele sint de asemenea la Whipple Hill. In vreme ce doamna Percy isi facea vint, coplesita de emotiile provocate de prezenta celor sapte fete aristocrate despre care se vorbise in modestul ei magazin de palarii, Daniel profita de ocazie si-i oferi Annei bratul. - Pot sa te insotesc in urmatoarea deplasare spre locul unde ai treaba? o intreba el, stiind cit de straniu ar

SA IUBE§TI UN CONTE

201

11 fost ca ea sa-1 refuze in fata doamnei Percy. - Aproape am terminat, zise ea. Mai am de cumparat ni§te ceara pentru sigiliu. - Norocul tau ca stiu exact locul de unde poti cumpara a§a ceva. - De la papetarie, presupun. Doamne, cit de dificil facea sa para totul. - Exact §i eu §tiu unde este papetaria, replica el. Ea facu semn cu mina spre partea de vest. - Este chiar peste drum, putin mai sus. Daniel se intoarse discret cu fata spre ea §i-i zise so p tit: - N-ai vrea sa nu mai fii asa de incapatinata §i sa ma la§i sa te insotesc la papetarie ? Desi tinea gura inchisa, Anne scapa pe nas un u§or sforait de ris, reusind sa-i raspunda pe cit putea ea de serios : - Daca pui problema a§a, nu vad cum te-a§ putea refuza. Daniel avea in minte citeva replici, doar ca acestea i se pareau mult mai spirituale acolo, decit daca le-ar fi exprimat cu glas tare, a§a ca ii oferi din nou bratul, iar ea il accepta zimbind. Odata ie§iti din magazin Anne se intoarse si-1 intreba iscoditor: - M-ai urmarit cumva ? El paru ca se ineaca si tu§i.

202

JULIA QUINN

- Nu a$ spune chiar ca te-ara urmarit. - Nu chiar? replica ea, scaparind scintei din priviri, desi se abtinea sa nu rida. - Mda, facu el, adoptind o grimasa de o inocenta dezarmanta, Eu am fost in magazinul de palarii inainte sa intri tu. S-ar putea spune chiar ca tu m-ai urmarit pe mine. - S-ar putea spune, accepta ea, dar nu o spun eu. Si nici tu. - Nu, zise el, muscindu-si buzele. Absolut nu. Au luat-o pe drumul ce urea usor spre magazinul de papetarie, iar ea nu mai aborda subiectul de mai devreme si se angrena intr-o conversatie placuta. - Daca vrei sa stii, mi s-a adus la cuno$tinta prezenta ta m sat. - Intocmai, vreau sa stiu, murmura ea. - Si am fost insarcinat cu citeva comisioane... - Tu ? ll intrerupse ea. Ai fost insarcinat ? El decise sa ignore ultima remarca. - Si, cum parea ca va ploua, m-am gindit ca este de datoria mea de gentleman sa fac drumul pina in sat, ca tu sa nu fii neplacut surprinsa de neplacerile vremii schimbatoare si sa te insotesc inapoi in siguranta. Ea tacu si-1 privi neincrezatoare, apoi spuse. - Intr-adevar. - Nu, recunoscu el zimbind. Sincer sa fiu, te cautam, dar trebuia sa fac si niste vizite la citeva

SA IUBE§TI UN CONTE

203

magazine, apoi eu...Se opri din explicat si privi spre cer. Ploua. Anne intinse mina si evident, un strop uria§ i se prelinse pe degete. - Nu trebuie sa ne surprinda. Toata dimineata sau adunat norii pe cer. - Atunci hai sa cautam ceara pentru sigiliu, apoi sa ne grabim spre casa, bine ? Am venit cu cabrioleta si voi fi bucuros sa te conduc acasa in siguranta. - Cabrioleta ta ? intreba ea. - Oricum o sa te uzi, dar arati foarte bine si asa. Si in plus, vei ajunge mai repede la Whipple Hill. Pina ce au cumparat ceara, una de culoare albastra, intocmai ca boneta pe care a lasat-o cu regret la magazin, ploaia incepuse sa cada constant. Daniel o astepta, aflind de la ea ca trebuia sa ajunga inapoi la ora ceaiului. Ea se intreba daca ploaia se va opri, insa dupa cum arata cerul, erau slabe sperante sa fie asa. - Doar nu ploua chiar atit de tare, zise ea privind pe fereastra papetariei. Adevarat, doar ca pina cind au ajuns in dreptul magazinului de palarii al familiei Percy, el se opri si intreba : - Tii minte daca aveau de vinzare §i umbrele ? - Cred ca da. Atunci el ridica un deget, facindu-i semn sa-1 astepte, intra si iesi imediat cu o umbrela pe care a

204

JULIA QUINN

cumparat-o la fel de repede pe cit a dat instructiuni sai fie livrata boneta la Whipple Hill, iar nota sa-i fie trecuta in cont. - Milady, zise Daniel galant, iesind cu umbrela, pe care o desfacu, apoi o tinu deasupra capului ei. Se indreptau acum spre hanul unde se afla cabrioleta. - Ar trebui sa o tii §i deasupra ta, spunea ea, cautind sa nu calce in baltoace. 1 se udase deja tivul rochiei, desi facea eforturi sa o ridice cit mai sus. - Dar o tin, spuse el, desi nu parea deranjat de faptul ca il ploua. Oricum, palaria lui rezista mai bine la ploaie decit boneta ei. Cind ajunsera la han, deja ploaia se intetise binisor, iar Daniel sugera sa mai a$tepte putin, pina ce fenomenul avea sa mai cedeze. - Mincarea e buna aici, ii spuse el. Cred ca nu au scrumbie, dar poate gasim ceva care sa-ti placa. Ea rise cu pofta si, spre surprinderea lui, ii spuse ca ii era foame. Daniel mai privi o data cerul si zise : - Nu cred ca vei ajunge acasa la ora ceaiului. - Nici o problema. Nu cred ca-mi va simti cineva lipsa. - Ca sa fiu sincer cu tine, la cit de ocupati erau cu discutiile despre nunta, probabil nici nu au observat ca ai plecat. Intrara in salonul de mese al hanului.

SA IUBE§TI UN CONTE

205

- Asa este si normal, spuse ea zimbind. Sora ta ar trebui sa aiba cea mai frumoasa nunta, asa cum si-a visat-o. Dar tu cum ti-o visezi ? Intrebarea statea gata, gata sa-i iasa de pe buze, dar si-o retinu. Ar fi facut-o sa se simta stinjenita, iar camaraderia sincera, recent stability intre ei s-ar fi evaporat. in plus, se indoia ca i-ar fi raspuns. Ajunsese sa pretuiasca fiecare particica din trecutul ei pe care i-o dezvaluise. Culoarea ochilor parintilor ei, faptul ca avea o sora, si ca amindoua adorau sa pescuiasca...Aceste detalii au fost relatate accidental sau intentionat, nu putea spune cu siguranta. Dar voia mai mult de la ea. Cind o privi in ochi, ar fi vrut sa inteleaga totul, fiecare moment care a adus-o in momentul acesta. Nu ar fi numit-o obsesie - ar fi sunat mult prea sumbru pentru sentimentele lui adevarate. O atractie puternica, nebuneasca, asta era. O fantezie placut-obsesiva. Desigur nu era el primul barbat care fusese fermecat de o femeie frumoasa. Acum se asezau la masa, unul in fata celuilalt, iar el o privea si nu-i mai vedea frumusetea, ci inima. Sufletul ei. Avea sentimentul coplesitor ca viata lui nu va mai fi niciodata aceeasi. 9

CAPITOLUL TREISPREZECE

- Vai de mine, zise Anne, cind se aseza tremurfnd usor. Purta o pelerina, dar nu reusise sa stringa bine sireturile de la mansete, asa ca apa patrunsese destul, dindu-i o senzatie glaciala. Greu de crezut ca era aproape luna mai. - Ceai ? intreba Daniel, facindu-i semn hangiului. - Te rog. Sau orice altceva fierbinte. Isi scoase manusile, privind atenta un mic orificiu pe care-1 zari la aratatorul miinii drepte. Era penibil. Avea nevoie de completa demnitate pe care o detinea in acel deget. Doar Dumnezeu stia de cite ori il ridicase in fata fetelor. - S-a intimplat ceva ? o intreba Daniel. - Poftim ? zise ea, ridicindu-si privirea. Probabil ca a vazut-o examinindu-si manusa. Manusa mea, spuse ai i-o arata. S-a descusut putin. Va trebui sa o cos diseara. Se uita mai atenta la ea inainte sa o lase pe masa. Nici o manusa nu putea fi cirpita de prea multe ori, iar a ei parea ca nu mai suporta vreo interventie pe linga multe altele anterioare.

SA IUBE§TI UN CONTE

207

Daniel ii ceru hangiului doua cani cu ceai si o aborda : - Cu riscul de a-mi destainui completa necunoastere a realitatii vietii unei persoane care munceste, trebuie sa spun ca am indoieli despre sumele pe care ti le ofera ca plata matusa mea, in sensul ca ele nu ar fi suficiente sa-ti poti cumpara o pereche de manusi noi. Anne era convinsa ca el nu are habar cit cistiga o persoana care se afla in serviciul alteia, dar ii era recunoscatoare pentru atentia acordata subiectului. La fel de convinsa era si ca nici nu cunoastea pretul unei perechi de manusi de dama, sau al altor obiecte. Fusese adeseori la cumparaturi cu persoane din inalta societate si stia ca ei nici macar nu se oboseau sa intrebe pretul cind cumparau. Daca le placea ceva, il cumparau, factura fiindu-le trimisa acasa, unde altcineva asigura platile. - Ma plateste suficient, ii spuse ea. Dar a economisi este o virtute, nu crezi ? - Nu si daca asta inseamna sa-ti inghete degetele. Ea zimbi, putin sfidator. - Nu mi se va intimpla asta niciodata. Manusile acestea mai pot fi cusute de vreo doua ori. - Dar de cite ori le-ai mai cusut pina acum ? intreba el. - Of, nu stiu. De cinci, de sase ori ? - Mi se pare inacceptabil, zise el contrariat. Ii voi

208

JULIA QUINN

spune matusii Charlotte sa-ti asigure o garderoba adecvata. - Nici sa nu te gindesti la a§a ceva, spuse ea imediat. Doamne, oare era nebun ? Inca o dovada clara a interesului lui fata de persoana ei §i deja Anne se vedea azvirlita in strada. Chiar §i faptul ca acum statea cu el la masa, in vazul satenilor, era periculos, doar ca scuza era vremea neprielnica. Nu i se putea reprosa nimic, pentru ca s-au refugiat de ploaie. - Te asigur, zise ea, aratind spre manusi, sint intr­ o stare mult mai buna decit ale multor altor persoane. Ochii ii cazura pe manu§ile lui, confectionate dintr-o piele de calitate exceptionala, odihnindu-se pe masa. Anne isi drese glasul §i continua :persoanele de fata se exclud. Vazindu-1 ca se foieste pe scaun, adauga : sigur ca este posibil ca §i mauusile tale sa fi fost cusute pe ici, pe colo, doar ca valetul tau ti le ia inainte sa obsevi ca trebuie remediate. El nu spuse nimic, iar ea se simti jenata pentru ultima remarca. - imi cer scuze, spuse ea. El o privi citeva clipe, apoi intreba : - De ce discutam despre manusi ? - Habar nu am. Totusi, nu era adevarat. Desi el a deschis subiectul, ea il dezvoltase inutil. Ea dorise sa-i aminteasca diferentele dintre pozitiile lor sociale. Sau poate ca dorise sa-si aminteasca siesi. Destul despre

SA IUBE§TI UN CONTE

209

manusi, zise ea brusc, apoi Tsi ridica privirea spre el, cautind ceva de spus despre vreme, subiect neutru, insa el zimbea si... Cred ca deja te-ai vindecat, se trezi ea spunind. De-abia acum observase ca umflatura din jurul ochiului cedase, iar zimbetul lui capatase o nuanta si inai ludica. - Obrazul meu ? zise el atingindu-§i fata. - Nu, ochiul. Mai este putin vinat imprejur, dar s-a dezumflat complet. La obraz situatia este cam aceeasi, zise ea, cu regret in glas. - Chiar asa ? - De fapt, arata parca si mai rau, regret sa spun asta, dar era de asteptat. Chestiile de genul acesta arata mai rau, inainte de a arata mai bine. - §i cum de esti a§a o experta in vinatai si zgirieturi ? - Sint guvernanta, zise ea. Cred ca aceasta explicatie e suficienta. - Da, dar ai in grija trei fete... Ea rise sincer, nelasindu-i §ansa de a mai adauga ceva. - Crezi ca fetele nu patesc nimic niciodata ? - Nu cred. Duse mina la inima. Cinci surori. §tiai ? Cinci. - §i ar trebui sa-mi fie mila ? - Da, ar trebui, zise el. Totusi, nu-mi amintesc de ele sa fi venit vreodata acasa cu vinatai.

210

JULIA QUINN

- Frances crede mai tot timpul ca este unicorn, explica Anne. E mai tot timpul plina de vinatai. Oricum, am fost guvernanta si la baieti. Trebuie sa le spui mereu ce sa nu faca la scoala. - Presupun, zise el, aplecindu-se usor spre masa, ca ar fi necuviincios din partea mea daca as recunoaste ca ma simt absolut flatat de atentia pe care o acorzi detaliilor fetei mele ? - Inadecvat §i caraghios. - Adevarat ca asa de colorat nu am mai fost niciodata, zise el oftind. - Esti un veritabil curcubeu, recunoscu ea. Vad putin rosu si...fara portocaliu si galben, dar verde, albastru si violet sigur. Ai vazut vreodata curcubeul ? - O data sau de doua ori, spuse el. Dupa ce raspunse, o privi indelungat si zimbi. Te-ai gindit mult la asta, adauga apoi. - Intr-adevar, zise Anne, zimbind calm, apoi izbucni in ris. Era o conversatie atit de caraghioasa, dar in acelasi timp placuta. Daniel ridea si el, asa ca asteptau veseli sosirea ceaiului. O fata aduse doua cani aburinde si le puse pe masa. Anne strinse cana intre palme si ofta multumita de caldura care-i mingiia pielea. Daniel sorbi din ceai, se cutremura §i el, incintat de efectul termic al lichidului, apoi spuse : - Cred ca arat foarte atragator, tot numai vinatai

SA IUBE$TI UN CONTE

211

si umflaturi. Ar trebui sa inventez si povesti despre inodul in care am fost ranit. Lupta cu Marcus trebuie sa lie amplificata. Ce zici ? Sa spun ca m-am luptat cu un mistret, sau ca m-am luptat cu piratii cu macete ? - Depinde, cintari ea. Tu aveai maceta sau piratii ? - Presupun ca piratii. E mai induio§ator asa. Eu m-am luptat cu ei cu miinile goale. Vorbea tare si gesticula, asa ca ea il opri. - Termina, zise Anne rizind. Se uita toata lumea la tine.

- S-ar uita oricum, zise el ridicind din umeri. De trei ani nu am mai intrat aici. - Da, numai ca vor crede ca e§ti nebun. - Oh, dar imi permit sa fiu excentric. Este o caracteristica in ton cu titlul. - Nu cu banii si puterea ? - Si cu ele, recunoscu el, dar pentru moment ma bucur sa fiu excentric. Vinataile ajuta cauzei, nu crezi ? Poate o cicatrice, zise el dindu-si ochii peste cap §i intoremd obrazul spre ea. Ce parere ai ? Uite aici. As putea... Anne nu mai auzea ce spune. Ii vedea doar mina, facind uh semn prelung, de la timpla spre barbie. O diagonals a furiei, exact ca a lui... Vazu imediat chipul lui George, atunci cind in fata ei isi sfisiase bandajul de pe fata, in biroul tatalui

212

JULIA QUINN

sau. Simti parca usturimea provocata de cutitul implmtat in carnea lui, la momentul gestului nebunesc. Intoarse brusc capul, tresarind, si incepu sa gifiie. Nu mai putea. Parca plaminii ii fusesera inecati de o greutate uriasa. Se sufoca, parca se ineca in acelasi timp, cautind cu disperare sa respire. Doamne, nu avea aer. De ce se intimpla tocmai acum ? De ani de zile nu a mai simtit aceasta groaza oripilanta. Credea ca ii trecuse. - Anne, se auzi Daniel, panicat. Venise pe partea ei. Ce se intimpla cu tine ? Atingerea lui functionase ca un declic asupra intregului corp, de parca banda cu care fusese incorsetata si nu putea respira se rupsese brusc, iar acum gifiia putemic, gutural. incet, incet isi reveni, imaginea terorii risipindu-se lent. - Anne, o striga el din nou, dar ea nu-l privi. Nu voia sa-i vada ingrijorarea pe chip. Glumisera, era totul perfect. Cum i-ar putea explica o reactie atit de violenta ? - Ceaiul, zise ea. Cred...Tusi, dar acum cit se poate de serios. Cred ca m-am inecat cu ceai. - Esti sigura ? intreba el ingrijorat. - Sau era prea fierbinte, zise ea inca tremurind nervos. Acum mi-e mai bine, mi-am revenit, sigur. Zimbi, cu cita forta reusi sa adune. E foarte neplacut, crede-ma.

SA IUBE§TI UN CONTE

213

- Pot sa te ajut cu ceva ? - Nu, sigur. isi facu vint cu evantaiul. Doamne, acum m-am incalzit de-a binelea. Tu ? El ridica din umeri, cu ochii pironiti asupra ei. Ceaiul, zise ea, din ce in ce mai inviorata. Cum spuneam, a fost foarte fierbinte. - Este. inghiti in sec. Daniel citise dincolo de aceasta reactie a ei, in mod sigur. Nu stia adevarul, fiindca ea nu-1 lasa sa fie cunoscut. Era prima data de cind plecase de acasa, adica de opt ani, ca regreta aceasta tacere. Nu era obligata sa impartaseasca acestui barbat secretele ei, totusi, se simtea vinovata pentru raspunsul ei evaziv. - Crezi ca s-a mai lini§tit ploaia ? intreba ea, cu fata spre fereastra. Greu de spus ; prin geamul aburit nu se vedea clar cit de tare ploua. - Inca nu, zise el. - Sigur ca nu, repeta ea calm. Oricum, trebuie sa­ mi termin ceaiul. - Nu-ti mai este foarte cald ? intreba el brusc. Ea clipi nedumerita, amintindu-si ca isi facuse vint acum citeva minute. - Nu, zise ea. Straniu, totusi. Duse cana la gura, sorbi, apoi se auzi o bubuitura dinafara. Ce-o fi asta ? zise ea, iar Daniel era deja in picioare. - Ramii aici, spuse el, apoi iesi. Parea incordat, iar Anne vazu la el ceva ce recunostea la ea insa§i din

214

JULIA QUINN

cTnd in cind. Parca s-ar fi a§teptat sa faca fata unei altercatii. Totu§i, era lipsit de sens. Aflase ca barbatul din pricina caruia parasise el tara a renuntat la setea dc razbunare. Totu§i, se gindi ea, cu greu te debarasezi de obiceiurile vechi. Daca George Chervil se inecase cu un os de pui sau se mutase in Indiile de Est, oare cit timp va mai trece pina ce ea va inceta sa mai priveasa inapoi, peste umar ? - Nu era nimic, zise Daniel, revenind la masa. Un betivan care se certase cu cei de la grajduri. Lua cana cu ceai, sorbi tot, apoi zise : ploaia s-a mai domolit. Acum doar bureaza. Cred ca am putea pleca. - Sigur ca da, zise Anne si se ridica. - Am rugat sa ne aduca la poarta cabrioleta, spuse el, conducind-o ^pre iesire. El iesi primul, ii oferi bratul, iar aerul rece le mingiie obrajii. Nu o deranja deloc. Prospetimea aerului o purifica de ceva anume, facind-o sa se simta mai in largul ei. Chiar acum, in clipele acestea, i se parea ca nu e o persoana chiar atit de rea. Daniel nu stia nici acum ce s-a intimplat cu Anne in sala de mese a hanului. Presupunea ca s-a inecat cu ceaiul, cum a spus chiar ea. Si lui i se intimplase, imediat incepind sa tuseasca si sa se sufoce, mai ales cind ceaiul era extrem de fierbinte.

SA IUBE§TI UN CONTE

215

Totusi, ea parea prea palida, iar ochii ei, in IVactiunea de secunda cind s-a Tntors cu spatele - avea o privire de om hartuit. Ingrozit. isi aminti de ziua cind o vazuse la Londra, cind a intrat speriata in magazin. A spus ca vazuse pe cineva, sau ca era cineva pe care nu dorea sa-1 vada. Dar asta a lost la Londra. Aici erau in Berkshire, mai exact, stateau la rnasa, intr-un han, cu oameni pe care el ii cunostea de-o viata. Nici o persoana de acolo nu avea cum sa-i provoace o asemenea reactie subita. Poate era ceaiul. Poate ca restul era imaginatie. Acum Anne isi revenise, zimbea pe cind urea in cabrioleta. Era destul de racoare si prevedea ca, pina vor ajunge la Whipple Hill, vor simti destul frigul. Le trebuia cite o baie fierbinte fiecaruia. De indata ce vor ajunge, o sa dea instructiuni in acest sens. Ce pacat, ca nu se puteau imbaia impreuna. - Nu am mai calatorit cu cabrioleta, zise Anne, legindu-si mai strins boneta. - Nu ? Oare de ce parea surprins. Desigur, o guvemanta nu calatorea singura, totusi, aerul ei dadea impresia unei origini alese. Probabil ca la un moment dat in viata ei fusese o partida buna; el nu-si imagina cum de nu roiau pretendentii in jurul ei chiar si acum, implorind-o sa-i insoteasca in faetoane si cabriolete. - Am mers si eu cu sareta, spuse ea. La fostul meu loc de munca aveam asa ceva si a trebuit sa invat sa min calul.

216

JULIA QUINN

- Asta era pe Isle of Man ? intreba el, pe un ton calm. Era unul din acele momente, cind oferea frinturi din trecutul ei. Daniel se temea ca nu cumva intrebarea sa i se para prea insistenta. Ea nu paru deloc surprinsa. - inainte de asta am condus o singura data trasura. Tata nu putea tine o trasura cu doar doua locuri. Era un barbat cu simt practic. - Calaresti ? intreba el. -N u. Inca un detaliu important. Daca parintii ei aveau un titlu, ea ar fi fost urcata in sa inainte sa poata citi. - Cit timp ai stat acolo ? intreba el simplu. Pe Isle o f Man ? Ea nu raspunse imediat, iar el crezu ca nici nu o va face, dar in final, cautind prin memorie, zise : - Trei ani. Trei ani si patru luni. - Nu pari o persoana care poseda amintiri placute, zise el, raminmd cu privirea asupra drumului. - Nu sint, spuse ea, apoi adauga : nu am fost o persoana rea. Doar ca...nu §tiu. Eram tinara si nu eram acasa. Acasa. Cuvint pe care nu-1 mai rostise. Era ceva ce el stia ca nu trebuie sa intrebe, asa ca zise : - Ai fost doamna de companie la cineva ? Ea dadu din cap negativ. El remarca gestul cu coada ochiului; doar era atent la cai, nu la ea. - Nu a fost un post oneros, spuse ea. Ii placea sas

SA IUBE§TI UN CONTE

217

i citesc, asa ca ii citeam mult. Coseam la gherghef. Ii scriam toata corespondenta. Ii tremurau miinile putin. - Ai plecat de acolo cind a murit, presupun. - Da. Am avut noroc ca avea o stra-nepoata linga Birmingham, iar ea avea nevoie de o guvemanta. Cred ca a stiut ca i se apropie sfirsitul, asa ca a facut aranjamente pentru noua mea pozitie, dupa care a murit. Anne facu o pauza, apoi se indrepta de spate, ca §i cind ar fi dorit sa-si scuture de pe umeri un bagaj de amintiri neplacute. Ia de atunci sint guvemanta. - Ti se potrive^te. - De cele mai multe ori, da. - As zice....Daniel se intrerupse bmsc. Era ceva in neregula cu caii. - Ce este ? intreba Anne. El dadu din cap, ridica din umeri. Nu putea vorbi. Trebuia sa se concentreze. Caii trageau spre dreapta, in mod ciudat. Se auzi o plesnitura, apoi caii o rupsera la goana nebune^te, tragind cabrioleta cu o viteza teribila, pina ce... - Sfinte Doamne, tresari Daniel. Privi ingrozit caii, pe care nu-i mai putea stapini, apoi curelele cu care atelajul era legat de hamurile cailor se desprinse, iar caii isi continuara goana spre stinga. Fara cabrioleta. Anne scoase un tipat ingrozit, urmarind coborirea haotica a cabrioletei pe panta.

218

JULIA QUINN

- Apleaca-te inainte ! striga Daniel. Daca puteau mentine echilibrul atelajului, puteau ajunge in vale, unde ar fi incetinit, dar acoperisul cabrioletei tragea toata greutatea spre spate, iar drumul accidentat ingreuna deplasarea, periclitind-o §i mai mult. Daniel isi aminti ca urma o curba u§oara spre stinga. Daca mergeau inainte, puteau fi aruncati exact intr-un grup de copaci de pe margine. - Asculta-ma bine, ii zise Annei ingrijorat. Cind ajungem in virful colinei, inclina-te spre stinga, cit poti de mult. Ea dadu din cap, vizibil speriata. Ochii ii tradau o teama pe care nu o mai resimtise niciodata, dar avea sa faca orice i se cerea, numai sa... - Acum ! striga el. Amindoi se lasara spre stinga, Anne aproape cazu peste el. Cabrioleta s-a dezechilibrat, raminind doar cu o roata pe pamint, iar spitele de lemn scartiira amenintator si scurt. - In fata ! striga iar Daniel, iar cabrioleta trecu de marginea drumului, evitind iesirea din peisaj. Dar, cum reu§ira sa intoarca, roata stinga se impotmoli in ceva, iar cabrioleta veni cu totul in bot, apoi se rostogoli in aer, dupa care ateriza pe-o roata, intr-un scrisnet infiorator de lemn, flare si tipete de groaza ale fostilor pasageri. Daniel zbura prin aer, se gindi ca si Anne era in aceeasi situatie, doar ca reusi sa o zareasca, azvirlita

SA IUBE§TI UN CONTE

219

pur si simplu din cabrioleta, iar o roata ce tocmai se desprinsese....vai, roata ! Daca ar fi cazut peste ea... Daniel facu un efort sa se arunce spre dreapta, reusind cu o sfortare sa impinga cu piciorul cabrioleta, ca sa nu se pravaleasca peste Anne. Aceasta era deja cazuta la pamint. Cabrioleta se facu bucati la impactul cu solul, alunecind la citiva metri de locul unde cazuse in noroi. Daniel nu se putea misca. Primise pumni, fusese doborit, cazuse de pe cai, ce naiba, fusese chiar impuscat. Totusi, niciodata pina atunci nu a simtit ca nu mai poate respira, ca in clipa cind cabrioleta se sfarima la pamint. Anne. Trebuia sa ajunga al ea. Mai intii trebuia sa poata respira, iar plaminii parca erau comprimati. Trase adinc aer in piept §i se tin cu greu, spre locul unde o zarise pe Anne. - Anne! striga destul de slab, dar de-abia suierase numele ei. Cu miinile bijbiind prin noroi, rupse o spita de la roata, ca sa se sprijine pe ea si reusi sa se ridice. - Anne! striga iar, cu mai mult volum. Miss Wynter ! Nici un raspuns. Nici un sunet, in afara ploii, care acum cadea plescaind pe pamintul deja saturat de apa. Cu greu tinindu-se pe picioare, Daniel se apropie de resturile cabrioletei, cautind-o pe Anne. Ce purta ea ? O rochie cafenie, care se confunda cu noroiul. Probabil

220

JULIA QUINN

era in spatele lui. Daniel incerca sa ajunga in partea din spatele cabrioletei. Bijbii cu miinile prin noroiul clisos, dar dadu doar peste hamuri. Le ridica si se uita atent la un amanunt. Pielea fusese taiata exact in locul unde trebuia sa tina legatura cu cabrioleta. Ramasese doar o fisie subtire in care se tinea tot angrenajul, stiind clar ca la un moment dat si acea fisie avea sa se rupa, la cel mai mic efort. Ramsgate. Se simti cuprins de furie, apoi se concentra si o cauta pe Anne mai departe. Doamne, daca patise ceva grav, daca i s-ar fi intimplat ceva...daca era grav ranita sau... Atunci 1-ar fi ucis pe lordul Ramsgate. L-ar fi spintecat dintr-o lovitura. - Anne !striga el, pipaind prin noroi. La un moment dat dadu de o botina. O vazu clar, trintita la pamint. Doamne, sopti el. Anne, zise cu disperare in glas. O lua de mina si incerca sa-i simta pulsul. Raspunde-mi. Te rog, Doamne, raspunde. Ea nu raspunse, dar pulsul ei slab si constant reprezenta o speranta suficienta. Erau la o jumatate de mila distanta de Whipple Hill. O putea duce in brate. Tremura, era ranit, probabil singera, dar putea sa o care. Cu grija o ridica in brate si porni chinuitorul drum spre casa. Noroiul cleios facea deplasarea o tortura, dezechilibrindu-1 la fiecare citiva pasi, iar cum

SA IUBE§TI UN CONTE

221

pSrul i se lipise de fata, pe ochi, nici nu vedea prea bine. Totusi avansa incet, trupul istovit gSsind destulS putere cit sS invingS calvarul. Si furia. Ramsgate va plSti pentru asta. Ramsgate, poate si Hugh va plati, poate lumea intreagS va plati, daca Anne nu va mai deschide ochii niciodatS. Un picior in fata celuilalt. Asa fScu, pinS cind Whipple Hill ii apSru in fata ochilor. Apoi ajunse pe aleea principals, iar chiar cind muschii pSreau sS-1 abandoneze, iar genunchii incepuserS sa cedeze, reu§i sa urce cele trei trepte pina la intrarea principals. Ajunse la usS si lovi tare cu piciorul. IncS o datS. IncS o datS. incS o datS, pinS ce auzi pe cineva alergind spre usS. Usa se deschise si in prag apSru majordomul, care exclamS : - Milord ! Apoi trei servitori au alergat sS-1 elibereze de povara din brate. In final Daniel se prSbusi, frint §i ingrozit. - Aveti grijS de ea, de-abia rosti el. SS-i fie cald. - Imediat, milord, il linisti majordomul, dar dumneavoastrS... - Nu lordonS el. SS aveti grijS de ea mai intii. - Desigur, milord. Majordomul se apropie de valetul care o tinea in brate pe Anne si-i zise :

222

JULIA QUINN

- Du-te ! Du-te sus cu ea, iar tu - zise catre o camerista speriata - pune apa la mcalzit pentru baie. Imediat ! Daniel inchise ochii, mai lini§tit ca vedea forfota in jurul sau. A facut ce a trebuit. A facut ce a putut. Deocamdata.

CAPITOLUL PAISPREZECE Cind in sfirsit Anne isi reveni, mintea ei parcurgea valatuci de nori cenusii, prin care parca vedea si simtea miini care o atingeau grijulii, dezbracind-o complet. Ar fi vrut sa strige. Incerca, dar glasul ii pierise. Tremura incontrolabil, o dureau muschii, se simtea cpuizata si nu stia daca poate deschide gura macar, cu atit mai putin sa scoata vreun sunet. Fusese incoltita de citeva ori, de tineri neobrazati, care priveau o guvernanta ca pe un vinat pretios, sau de stapinul unei case care se gindea ca, oricum ii plateste o simbrie. Chiar si de George Chervil, care a adus-o primul pe aceasta cale a pierzaniei. Totusi, de fiecare data a fost capabila sa se apere. Avea putere, judeca limpede, iar la George a avut chiar si o arma. Acum nu avea nimic din toate acestea. Nici macar nu-si putea deschide ochii. - Nu, gemu ea ragusit, zvircolindu-se cu greu pe o podea rece, parca din lemn. - Ssst, se auzi o voce necunoscuta. Era a unei femei care ii dadu incredere Annei. Lasati-ne sa va ajutam, miss Wynter.

224

JULIA QUINN

Ii cunosteau numele. Anne nu putea disceme daca acesta era un lucru bun sau unul rau. - Biata fata, zise femeia. Aveti pielea rece ca gheata. Va vom aseza imediat intr-o baie calda. O baie. Baia suna ca si paradisul. ii era atit de frig...nu-§i amintea cind ii mai fusese atit de frig. Totul i se parea greu....bratele, picioarele, chiar si inima. - Uite asa, draga, se auzi iar vocea femeii. Lasatima sa va deschei nasturii. Anne mai facu un efort sa deschida ochii. Parca i se asezasera greutati pe pleoape, sau fusese cufundata intr-o melasa densa, din care nu putea iesi. - Acum sinteti in siguranta, spuse femeia. Avea o voce blinda, linistitoare. - Unde sint ? sopti Anne, fortindu-se sa deschida ochii. - Sinteti la Whipple Hill, acasa. Lordul Winstead v-a adus in brate prin ploaie. - Lordul Winstead...el...Nu mai putu sa continue, ci deschise incet ochii §i se trezi intr-o camera de baie mai eleganta si mai dotata decit cea pe care o folosea ea, in apartamentul copiilor. Doua cameriste o ajutau, una tuma apa calda dintr-o caldare aburinda, cealalta ii scotea hainele pline de noroi. - Domnia sa e bine ? intreba Anne. Lordul Winstead ? Frinturi de amintiri o napadeau acum. Ploaia. Caii alergind speriati. Sunetul oribil al lemnului

SA IUBE§TI UN CONTE

225

care trosnea. Apoi cabrioleta balansindu-se oribil in fata si in spate, derapind pe o singura roata. Apoi...nimic. Anne nu-si mai amintea nimic. Probabil atunci s-au zdrobit de pamint. De ce nu-si amintea asta ? Dumnezeule, oare ce s-a intimplat cu ei ? - Milord este bine, o asigura camerista. Epuizat peste masura, dar cu putina odihna isi va reveni. I se citea mindria in ochi cind se apleca deasupra Annei, ca sa-i scoata minecile rochiei. Este un adevarat erou. - Nu-mi amintesc ce s-a intimplat, zise Anne stergindu-se la ochi. Doar frinturi, nimic exact. - Milord ne-a zis ca ati fost aruncati din cabrioleta, spuse camerista, continuind cu mineca dreapta. Lady Winstead spunea ca v-ati lovit la cap. - Lady Winstead? Cind m-a vazut lady Winstead ? - Mama lordului tinar, explica fata, neintelegind scopul intrebarii Annei. Stie cite ceva despre rani si vanatai. V-a examinat uite acolo, pe jos, in holul de la intrare. - Vai de mine. Anne nu stia de ce i se parea cutremurator, dar asa era. - Doamna spunea ca aveti un cucui. Fata o atinse pe cap, deasupra urechii drepte. Anne duse si ea mina la cap si dadu peste cucuiul dureros, se strimba putin, simtind umflatura moale. Se uita la mina. Nu avea singe. Sau, poate ca o fi fost, dar il spalase ploaia. 5

J

226

JULIA QUINN

-Lady Winstead spunea ca veti dori sa ramineti singura, continua camerista, dezbracind-o de rochie. Noi o sa va ajutam cu baia calda, apoi va culcati in pat. O sa vina si un doctor. - Oh, dar nu cred ca am nevoie de doctor, zise Anne. Se simtea la fel de rau, ii era frig si incepuse sa o doara capul. Oricum, leacurile simple erau si eficiente. Stia instinctiv ca avea nevoie doar de un pat moale si o supa calda. Dar camerista ridica din umeri : - A trimis deja dupa doctor, asa ca nu aveti de ales. Anne incuviinta. - Toata lumea este ingrijorata pentru dumneavoastra. Micuta lady Frances a inceput sa plinga §i... - Frances? zise Anne. Dar ea nu plinge niciodata. - Acum a pirns. - Oh, te rog, spuse Anne ingrijorata. Sa-i spuna cineva ca ma simt mai bine. - Imediat o sa vina un valet cu apa fiarta. O sa-i spunem sa... - Un valet ? se sperie Anne, la gindul ca un barbat ar putea-o vedea dezbracata. - Stati linistita, zise camerista. O va lasa la usa. A carat-o sus pe scari, ca sa o ajute pe Peggy. Peggy, care tocmai golise prima galeata, se intoarse zimbind. - Multumesc, spuse Anne. Va multumesc amindurora.

SA IUBE§TI UN CONTE

227

- Eu sint Bess, se prezenta prima fata. Credeti ca puteti sa va ridicati ? Doar citeva secunde ? Ca sa va scot furoul. Anne dadu din cap §i se ridica, ajutata de Bess, apoi pasi in cada, unde se cufunda incet in apa calda. Desi era prea fierbinte, nu o deranja. Era bucuroasa ca simtea si altceva decit amorteala. Ramase in apa destul limp, apoi se sterse, iar Beth o ajuta sa imbrace o camasa de noapte calduroasa. - Poftim, spuse Bess, conducind-o pe Anne pe un covor pufos, pina la un pat cu baldachin. - Ce camera este aceasta ? intreba Anne, admirind incaperea luxoasa. Peretii erau tapetati cu matase fina, de culoarea cerului. Era cea mai mare camera in care dormise vreodata. - Camera albastra, pentru oaspeti, explica Bess, infoindu-i pemele. Este printre cele mai frumoase de la Whipple Hill. Pe acelasi hoi cu familia. Acelasi hoi cu familia ? Anne paru surprinsa. Bess ridica din umeri. - Milord a insistat. - Ah, tresari Anne, intrebindu-se care era parerea celorlalti membri ai familiei. Bess astepta ca Anne sa se instaleze confortabil pe perne, apoi intreba : - Sa le spun celorlalti ca puteti primi vizite ? Stiu ca toti vor sa va vada. >

228

JULIA QUINN

- Nu si lordul Winstead ? intreba ingrozita Anne. Doar nu-i vor permite sa intre la ea in dormitor. Ma rog, nu era dormitorul ei, dar era totusi un dormitor. Iar ea era acolo. - Ah, nu, o linisti Bess. El doarme deja la el in camera. Nu cred ca-1 vom vedea restul zilei. Peste citeva minute intra lady Pleinsworth. - Oh, biata mea fata, exclama ea. Ne-ai speriat de moarte. Slava cerului, acum arati mult mai bine decit in urma cu o ora. - Multumesc, zise Anne, neobisnuita cu aceste familiarisme din partea patroanei ei. Lady Pleinsworth fusese mereu cumsecade, dar niciodata nu a incercat sa o faca pe Anne sa se simta ea un membru al familiei. Anne nici nu i-ar fi pretins asta. Guvernanta are de obicei un rol ambiguu - nu e nici servitoare, dar in mod sigur nici nu e considerate ca facind parte din familie. Prima ei angajatoare - batrina din Isle of Man o avetizase in acest sens. Mereu imobilizata undeva intre etaj si parter, asta este o guvernanta si trebuia sa se obisnuiasca rapid cu acest regim. - Trebuia sa te fi vazut cind te-a adus tinarul lord, zise lady Pleinsworth, asezindu-se pe un scaun, linga patul ei. Biata Frances a crezut ca esti moarta. - Vai, mai este suparata ? I-a spus cineva... - Acum e bine, zise lady Pleinsworth, facind usor semn cu mina. Totusi, insista sa te vada.

SA IUBE§TI UN CONTE

229

- Mi-ar face placere, spuse Anne, cascind. M-a§ bucura de compania ei. - Mai intii va trebui sa te odihnesti, spuse lady Pleinsworth imperturbabila. Sint sigura ca vrei sa stii in ce stare este lordul Winstead, continua ea. Anne dadu din cap afirmativ. Voia cu disperare sa afle, dar se forta sa nu intrebe. - Ar fi bine sa stii ca, imediat dupa ce te-a adus acasa, s-a prabusit, zise doamna, cu un aer misterios, pe care nici Anne nu si-1 putea explica. - Imi pare atit de rau, sopti Anne. - Cu greu 1-au ajutat doi valeti sa urce in camera lui. Niciodata nu 1-am vazut asa. - Oh, cit de rau imi pare, zise Anne inlacrimata. Lady Pleinsworth o privi cu o expresie binevoitoare, de parca ar fi uitat cu cine vorbea. - Nu ai de ce. Nu e vina ta. - Da, stiu, dar...Anne isi clatina usor capul. Nu stia ce informatii avea doamna. Nu mai stia nimic. - Totusi, continua ea, facind un semn evaziv, trebuie sa-i fii recunoscatoare. Te-a dus pe brate o jumatate de mila. Si era ranit la rindul lui. - Dar sint recunoscatoare, zise Anne incet. Foarte recunoscatoare chiar. - Friiele s-au desfacut, ii zise lady Pleinsworth. Sint chiar uimita. E de neconceput ca un atelaj intr-o stare atit de proasta a putut iesi pe poarta grajdului.

230

JULIA QUINN

Cineva isi va pierde slujba, sint sigura. Anne se gindi ca friiele puteau fi o cauza a accidentului. - In orice caz, data fiind gravitatea accidentului, trebuie sa fim mulUimiti ca niciunul dintre voi nu a fost ranit mai rau de atit. Desi mi s-a spus ca va trebui sa te supraveghem indeaproape, din pricina cucuiului pe care-1 ai. Te doare ? o intreba lady Pleinsworth, vazindo ca duce mina la cap. - Putin, recunoscu ea. - Bine, zise lady Pleinsworth, nestiind cum sa trateze aceasta informatie. Anne zimbi, parca simtinduse vinovata ca nu poate sa o faca pe lady Pleinsworth sa se simta mai bine. Probabil ca atitia ani in serviciui acesteia o faceau sa doreasca sa le faca pe plac altora. Doctoral va veni curind, zise ea dupa o scurta tacere. Pina atunci voi avea grija sa-1 informez pe lordul Winstead ca te-ai trezii. Era foarte ingrijorat din pricina ta. Totusi, e curios, adauga ea. Cum ai ajuns iri cabrioleta lui ? Cind l-am vazut ultima data, era aici, la Whipple Hill. Anne inghiti in sec. Subiectul conversatiei trebuia tratat cu maxima atentie. - L-am vazut in sat, spuse ea. A inceput sa ploua §i s-a oferit sa ma duca acasa cu cabrioleta sa. Remarcind ca lady Pleinsworth nu spune nimic, continua tot ea :a fost un gest foarte politicos. «

SA IUBE§TI UN CONTE

231

Lady Pleinsworth, cintari citeva clipe raspunsul, apoi zise : - Da, este un om extrem de generos. Desi, dupa cum se pare, ar fi fost mai bine pentru tine daca veneai pe jos. Puse mina pe pat, lovind usor marginea. Oricum, odihneste-te acum. Dar sa nu adormi. Mi s-a spus ca nu trebuie sa te culci pina ce nu vine doctorul, ca sa te consulte. Cred ca o voi trimite pe Frances la tine. Macar asa, vei ramine sigur treaza. - Poate va dori sa-mi citeasca putin, zise Anne zimbind. Nu a mai citit demult cu glas tare si vreau sai evaluez dictia. - Ramii pe veci o profesoara, dupa cum se vede, spuse lady Pleinsworth. Dar asta si dorim de la o guvernanta, nu-i asa ? Anne dadu afirmativ din cap, nesigura daca i se facuse un compliment, sau i se amintise care-i era locul. Ajungind la u§a, lady Pleinsworth se intoarse brusc : - Ah, sa nu-ti faci griji pentru fete. Lady Sarah si lady Honoria i§i vor imparti sarcinile cit timp te vei reface. Vor gasi ele citeva lectii de lacut, sint sigura. - Matematica, zise Anne. Trebuie sa lucreze la matematica. - Matematica sa fie, spuse lady Pleinsworth si iesi. Odihneste-te acum. Dar sa nu adormi. Anne confirma si inchise ochii, de§i nu trebuia.

232

JULIA QUINN

Nu putea adormi. Trupul ii era epuizat, insa mintea ii era alerta. Era ingrijorata pentru Daniel si asa va fi pina ce-1 va vedea. Deocamdata nu putea face nimic, fiindca nu putea nici sa mearga. Frances intra repede in camera, se aseza sarind pe marginea patului, dupa care nu mai conteni cu vorba. Era exact ceea ce avea nevoie Anne acum. Frances ramase cu ea pina la sosirea doctorului, care ii recomanda sa nu adoarma pina mai spre seara. Apoi Elizabeth aduse pe o tava niste prajituri, iar Harriet aparu la sfirsit, cu un teanc de foi, pe care astemuse ultima ei capodopera: Henry VIIIsi JJnicornul Sumbru. - Vei avea o batalie adevarata, ce va trebui condusa, sincera sa fiu. Harriet ridica din umeri, apoi zise : - Voi incepe in actul doi. Actul intii a fost un dezastru. A trebuit sa-1 rescriu de mai multe ori. Din cauza ordinii sotiilor, pe care am gresit-o. De una divorteaza, pe cealalta o decapiteaza, una moare, alta divorteaza, una e vaduva. - Foarte vesel. - Am inlocuit una de care divorteaza cu o decapitare, zise Harriet. Inainte ca Harriet sa mai dea §i alte detalii, lady Pleinsworth intra in camera, cu o expresie grava. - Trebuie sa vorbesc cu miss Wynter, ii spuse 9

SA IUBE§TI UN CONTE

233

Harrietei. Te rog sa ne Iasi. - Dar nici nu am apucat sa... - Acum, Harriet. Harriet ii arunca Annei o privire gen nu-mai-enimic-de-Jacut, dar aceasta o privea acum cu interes pe lady Pleinsworth, care parea extrem de ingrijorata. Harriet isi aduna hirtiile si iesi. Dupa ce se asigura ca tinara se departase suficient, femeia ii zise Annei : - Friiele. De la cabrioleta lordului Winstead. Au fost taiate. - Nu se poate. Cine ar putea sa...Dar stia de ce. Stia cine. George Chervil. Anne simti ca se albeste la fata. Oare cum a gasit-o aici ? Cum ar fi putut el afla... ? Hanul. Ea si lordul Winstead statusera inauntru cam o jumatate de ora. Oricine ar fi vazut-o cu el si-ar fi inchipuit ca va merge acasa in cabrioleta lui. Anne acceptase mai demult faptul ca setea de razbunare a lui George Chervil nu se va potoli cu timpul, dar nu si-a imaginat ca putea fi atit de misel, incit sa pericliteze viata altcuiva, mai ales a unei persoane de rangul lui Daniel. Era conte de Winstead, pentru Dumnezeu. Moartea unei guvernante ar fi trecut neinvestigata, dar a unui conte ? George era nebun, sau cel putin mai nebun ca inainte. Alta explicate nu exista. 9

9

9

234

JULIA QUINN

- Caii s-au mtors acum citeva ore, continua lady Pleinsworth. Am trimis oamenii sa recupereze cabrioleta si atunci au observat. A fost clar un act de sabotaj. Pielea uzata nu se crapa in linie dreapta, curata. - Nu, zise Anne, cautind sa proceseze informatiile. - Presupun ca nu exista cineva din trecutul dumitale care sa te dusmaneasca §i despre care ai omis sa ne spui, puncta lady Pleinsworth. Anne isi simti gitul uscat. Va trebui sa minta. Nu avea alta... Insa lady Pleinsworth isi raspunse singura : - E Ramsgate, zise ea. Sa-1 bata Dumnezeu. A innebunit de-a binelea. Anne privea in gol, nestiind daca poate sa se simta usurata, fiindca ftisese scutita de o minciuna, ori socata, fiindca lady Pleinsworth pomenise astfel numele acelui domn. Poate ca avea dreptate. Poate nu era ceva legat de ea, iar ticalosul era marchizul de Ramsgate. El il izgonise pe Daniel din tara acum trei a n i; sigur ii statea in caracter sa incerce sa-l omoare si acum. Oricum nu-i pasa ca lua si viata unei guvernante in acelasi timp. - I-a promis lui Daniel ca-1 lasa in pace, se tinguia lady Pleinsworth, plimbindu-se prin camera. Din acest motiv s-a intors. A crezut ca va fi in siguranta. Lordul Hugh a mers tocmai in Italia ca sa-i spuna ca

SA IUBE§TI UN CONTE

235

tatal sau incetase toata aceasta tevatura. Au trecut trei ani, zise ea, cu miinile ridicate spre cer. A stat trei ani in exil. Nu ajunge ? Daniel nu 1-a ucis pe fiul lui. A fost doar o rana. Anne ramase muta, nestiind daca poate interveni in aceasta conversatie. Dar lady Pleinsworth se intoarse spre ea si spuse : - Presupun ca stii povestea. - In mare parte, da. - Desigur. Fetele te-au informat despre toate. lsi incrucisa bratele la piept, iar Anne recunoscu faptul ca niciodata nu-si vazuse stapina atit de tulburata. Dupa ce dadu scurt din cap, zise : nu stiu cum va suporta Viginia. Era sa moara odata, inainte ca el sa paraseasca tafa. Virginia trebuie sa fie lady Winstead, mama lui Daniel. Anne nu-i cunostea numele de botez. - Ei, facu lady Pleinsworth dintr-o data, cred ca acum pod sa te culci. Soarele a apus deja. ‘ - Multumesc, zise Anne. Va rog sa-i transmiteti....Dar nu continua. - Ai spus ceva ? intreba lady Pleinsworth. Anne dadu din cap negativ. Nu se cuvenea sa o roage pe lady Pleinsworth sa-i transmits lui Daniel urari de insanatosire grabnica. in orice caz, nu era intelept. Lady Pleinsworth facu un pas spre usa, apoi se opri. - Miss Wynter, spuse ea. *

236

JULIA QUINN

-Da?

- Mai este ceva, zise ea intorcindu-si capul spre Anne. Anne astepta. Patroana ei nu obisnuia sa faca pauze atit de mari in timpul unei conversatii. Nu era de bun augur. - Am remarcat ca nepotul meu...Din nou facu o pauza, probabil cautind cele mai potrivite combinatii de cuvinte. - Va rog, izbucni Anne, sigura ca perioada nelimitata a angajarii ei atirna de un fir subtire. Lady Pleinsworth, va asigur ca... - Nu ma intrerupe, zise lady Pleinsworth, deloc cu rautate. Ridica doar mina, indicindu-i Annei sa a^tepte, pina ce urma sa-si limpezeasca gindurile. In cele din urma, femeia zise: Lordul Winstead pare destul de atras de dumneata. • Anne spera ca lady Pleinsworth sa nu astepte un raspuns. - Eu pun mare pret pe intelepciunea dumitale, esti de acord ? - Desigur, milady. - Sint momente cind o femeie trebuie sa dea dovada de o rationalitate care le lipseste barbatilor. Cred ca acum este unul dintre acele momente. Facu o pauza, fixind-o pe Anne, semn ca de data aceasta chiar astepta de la ea un raspuns. Asadar Anne zise :

SA IUBE§TI UN CONTE

237

- Da, milady. Se ruga sa fie un raspuns suficient. - Adevarul este, miss Wynter, ca nu stiu foarte inulte lucruri despre dumneata. Anne facu ochii mari si astepta. Referintele dumitale sint impecabile, apoi comportamentul, desigur, de cind ai venit in casa noastra, este absolut ireprosabil. Esti una dintre cele mai bune guvemante pe care le-am avut vreodata in serviciu. - Va multnmesc, milady. - Dar nu stiu nimic despre familia dumitale. Nu stiu cine a fost tatal dumitale, sau mama dumitale, sau ce legaturi ai cu restul lumii. Ai o educatie aleasa, asta e foarte limpede, dar dincolo de acestea...Ridica miinile din nou, apoi o privi pe Anne direct in ochi. Nepotul meu trebuie sa se insoare cu cineva care detine o situatie clara si fara pata. - Sint constienta de asta, zise Anne brusc. - Cu siguranta domnisoara va proveni dintr-o familie de nobili. Anne inghiti in sec, cautind sa nu-si tradeze emotia. - Desigur, nu este absolut necesar. E posibil ca el sa se insoare cu o tinara din patura mijlocie. Doar ca aceasta va trebui sa fie o tinara de exceptie, spuse lady Pleinsworth, avansind un pas spre ea, apoi isi lasa capul usor intr-o parte, parca incercind sa o studieze in profunzime. Imi placi, miss Wynter, zise ea soptit, dar nu te cunosc. Ma intelegi ?

JULIA QUINN

238

Anne confirma. Lady Pleinsworth merse iar spre usa, punindusi mina pe clanta. - Banuiesc, relua ea, ca nu doresti ca eu sa te cunosc. In sfirsit pleca, lasind-o pe Anne cu gindurile intortocheate si cu luminarea pilpiind incet. Nu putea interpreta gresit sensul comentariilor lui lady Pleinsworth. O avertizase sa stea departe de lordul Winstead, sau mai degraba, sa aiba grija ca el sa stea departe de ea. Totusi, fusese un episod dulceamarui. Ea a lasat o usita trista intredeschisa, facind aluzie la faptul ca Anne putea fi considerate o partida potrivita, cu conditia ca trecutul ei sa fie foarte bine cunoscut. Evident, acest iucru era imposibil. Imagineaza-ti ! Sa-i spuna lui lady Pleinsworth adevarul despre trecutul ei ? Ei, adevarul e ca nu mai sint virgina. Si numele meu adevarat nu esteAnne Wynter. Oh, si am injunghiat un barbat, iar acum el ma vineaza si imi doreste moartea. Rise nervos, scurt, disperat. Ce scrisoare de recomandare. - Sint un premiu, spuse ea in intuneric, apoi mai rise putin. Sau poate plinse. Dupa o vreme, nici ea nu mai stia exact ce face. s

CAPITOLUL CINCISPREZECE

A doua zi de dimineata, inainte ca vreo membra a familiei sale sa poata opri ceea ce Daniel numea comportament necuviincios, el se indrepta spre usa camerei de oaspeti si batu scurt. Era imbracat de plecare; intentiona sa piece la Londra peste o ora. Din camera nu se auzea nimic, asa ca Daniel mai batu o data. De aceasta data auzi miscare si pe Anne spunind cu vocea somnoroasa: - Intra. Accepta invitatia si intra, apoi inchise usa incet. Anne tresari: - Milord ! - Trebuie sa-ti vorbesc, zise el scurt. Ea incuviinta, apoi se stradui sa se acopere mai bine cu patura, gest pe care el il considera pur si simplu nostim, din cauza camasii de noapte supradimensionata cu care era imbracata. - Ce faci aici ? intreba ea usor infuriata. - In dimineata asta plec la Londra, zise el fara preambul. Ea nu comenta nimic. Sint sigur ca stii deja

240

JULIA QUINN

ca au fost taiate haturile. Ea dadu din cap afirmativ. A fost lordul Ramsgate, continua el. Unul dintre oamenii sai. Probabil acela cu care am avut eu o altercatie mai devreme, un betiv. - Spuneai ca a provocat un scandal la grajdurile hanului, sopti ea. - Adevarat, spuse el, foarte incordat. I se citea pe chip furia acumulata §i cu greu se abtinea sa nu urle. Ar fi putut chiar lovi peretii. Acum §tia doar ca furia se cuibarise lent in sufletul sau, ajungind chiar sa-i strapunga pielea §i sa iasa la suprafata, mai ales dupa momente ca acela prin care trecusera. Furia lui lupta sa se dezlantuie, iar el facea eforturi sa §i-o stapineasca. Era neagra. Fierbinte. Ii otravea sufletul. - Lord Winstead ? zise ea blind, iar el intelese ca probabil chipul i-a tradat acel acces de minie, care pe ea a speriat-o. Apoi aproape soptit, insista : Daniel ? Era prima data cind ii rostea numele. Inghiti in sec, strinse din dinti, controlindu-se. - Nu ar fi prima data cind incearca sa ma omoare, zise el. Dar e pentru prima data cind era sa omoare §i pe altcineva, in aceasta incercare. O privea atent. Anne statea cu patura adunata sub barbie. Buzele ii tremurau, parca voiau sa rosteasca un cuvint. El astepta. Ea nu vorbi. El ramase nemi§cat, drept, semet, cu miinile adunate la spate. Imaginea lui avea ceva formal. Desi

SA IUBE§TI UN CONTE

241

Anne statea in pat, ciufulita, cu codita alunecindu-i pe un umar. De obicei nu vorbeau atit de crispati. Poate daca ar fi facut-o, atunci ea nu 1-ar mai fi insotit in ziua cind Ramsgate alesese sa faca miscarea fatala. Era clar, ar fi fost mult mai bine daca nu s-ar fi cunoscut de fel. - Ce vei face ? intreba ea in cele din urma. - Cind ll voi gasi ? Ea dadu din cap afirmativ. Nu stiu. Daca are noroc, o sa scape nestrangulat pe loc. Probabil tot el a fost si in spatele atacului de la Londra. Atunci cind toti am crezut ca am avut ghinionul sa dau peste niste hoti de buzunare. - E foarte posibil, spuse ea. Nu poti sti. Oamenii sint pradati mereu in Londra. Este... - Ii iei apararea ? intreba el confuz. - Nu ! Sigur ca nu. Doar ca...Pai... Inghiti in sec §i simti o usturime in git. Vorbi iar cu glas stins. Nu detii toate informatiile. El o privea fix, parca temindu-se sa-i vorbeasca. - In ultimii trei ani am tot fugit de oamenii lui prin Europa. Stiai asta ? Nu ? Asta am facut. Si m-am saturat. Daca voia sa se razbune pe mine, a reusit cu siguranta. Trei ani din viata mea furati. Ai idee ce inseamna asta ? Sa ti se fure trei ani din viata ? Ea deschise gura, iar el a crezut ca va spune da. Parea profund tulburata, parca hipnotizata, iar la final sp u se : 1

5

242

JULIA QUINN

- Scuza-ma. Continua. - Mai intii vreau sa discut cu fiul lui. Pot avea incredere in lordul Hugh. Cel putin am crezut ca pot avea. Daniel inchise ochii si rasufla profund, cautind sa-si mentina echilibrul. Nu §tiu in cine mai pot avea incredere. - Poti sa ai...Se opri. Inghiti. Oare voia sa spuna ca putea avea incredere in ea ? O privi indeaproape, insa ea isi ferea privirea, uitindu-se pe fereastra. Draperiile erau trase, dar ea privea ca si cind vedea prin ele. Iti doresc o calatorie in siguranta, §opti ea. - Esti suparata pe mine. Atunci ea intoarse capul brusc si-1 privi. - Nu, nu, sigur ca nu. Nu mi-as permite vreodata... - Nu ai fi fost ranita, daca nu veneai cu mine in cabrioleta, i-o taie el scurt. Nu se putea ierta pentru ranile pe care i le provocase. Trebuia sa-i spuna acest lucru. Este vina mea ca ai... - Nu ! striga ea, sarind din pat ca arsa, §i repezindu-se spre el, dar se opri brusc. Nu e adevarat. Eu...eu... Nu, repeta ea. Barbia incepuse sa-i tremure. Nu este adevarat. Daniel se uita la ea. Era atit de aproape. Daca intindea mina o apuca de brat. Putea sa o lipeasca de el, puteau sa se contopeasca intr-o imbratisare tandra, pina ce aveau sa nu mai stie daca sint doua trupuri sau unul

SA IUBE§TI UN CONTE

243

singur. - Nu e vina ta, spuse ea cu tarie. - Eu smt cel asupra caruia Ramsgate doreste razbunare, li aminti. - Nu sintem... incepu ea, stergindu-§i lacrimile. Nu sintem responsabili pentru actiunile altora. Vocea ii tremura de emotie si nu indraznea sa-1 priveasca. Cu atit mai mult cu cit sint nebuni, incheie ea. - Nu. Dar purtam responsabilitatea pentru cei din jurul nostru. Harriet, Elizabeth si Frances....nu dore§ti sa le asigur siguranta ? - Nu, rosti ea pe un ton ridicat. Nu la asta m-am referit. Stii ca nu a fost.... - Sint responsabil pentru fiecare persoana de pe mosia aceasta. §i pentru tine, cit timp esti aici. Atita timp cit stiu ca o persoana imi vrea raul, este de datoria mea §i o obligatie sa am grija ca persoana care ma insoteste sa nu fie in pericol. Ea il privea cu niste ochi mari, fara sa clipeasca, iar el se intreba ce vede. Sau pe cine vede. Cuvintele pe care le rostise nu-i pareau cunoscute. Vorbise precum tatal sau, ca §i bunicul inaintea lui. Oare asta inseamna sa mostene§ti un titlu nobiliar, sa iti asumi raspunderea pentru vietile oamenilor si pentru tot ce-i inconjoara pe acestia ? Devenise conte cind era mult prea tinar, apoi, un an mai tirziu fusese obligat sa paraseasa Anglia.

244

JULIA QUINN

Asta a vrut sa spuna, intelese ea de-abia acum. Despre asta era vorba. - Nu vreau sa patesti ceva, ii vorbi aproape in soapta, iar ea increment. Anne inchise ochii, iar dupa cutele aparute la colturile ochilor, ai fi zis ca o doare ceva. - Anne, spuse el, facind un pas spre ea. Ea dadu usor din cap si cu greu isi retinu un scincet care avea sa-i declanseze un acces de plins. Inima lui paru sfisiata. - Ce este ? O lua de antebrate ca sa o sustina poate...poate ca sa se sustina pe sine. Apoi se opri sa respire. Nevoia de a o stringe la piept era coplesitoare. Cind intrase in camera ei, mai devreme, jurase ca nu avea sa o atinga, nici sa se apropie de ea, ori sa simta adierea care-i mingiia p.ielea. Dar acum...nu mai putea suporta. - Nu, striga ea, insa nu destul de hotarit, incit sa1 faca sa inteleaga ca vorbise serios. Te rog. Du-te. Pleaca. - Nu, pina nu-mi vei spune... - Nu pot, striga ea cu disperare, iar asta il trezi, apoi facu un pas inapoi. Nu pot sa-ti spun ce vrei sa auzi. Nu pot sa fiu cu tine si nici nu mai pot sa te vad. Ai inteles ? El nu raspunse, fiindca nu intelegea ce a vrut sa spuna ea. Oricum, nu era de acord cu asta.

SA IUBE§TI UN CONTE

245

Anne isi acoperi fata cu palmele, apoi incepu sasi frece obrajii cu o fervoare care-1 cople§i. - Nu pot sa fiu cu tine, repeta ea. Daniel se intreba oare pe cine incearca sa convinga. Nu sint...persoana... Isi feri privirea. Nu sint o femeie potrivita pentru tine, spuse cu ochii la fereastra. Nu sint din aceeasi clasa sociala, nu sint... El astepta. Mai avea putin si spunea tot. Era sigur de asta. Apoi, cind vorbi din nou, vocea capatase alte inflexiuni, aproape baritonale. Pronun ta apasat si lent toate cuvintele. - Ma vei ruina, spuse ea. Nu intentionat, dar o vei face, iar eu imi voi pierde postul §i tot ce-mi este drag. II privea in ochi cind i-a vorbit, iar el tresari inghetat de abisul pe care il citi in privirea ei. - Anne. Te voi proteja. - Nu vreau protectia ta, striga ea. Nu intelegi ? Sint invatata sa imi port singura de grija, sa nu ma....Aici se opri, apoi schimba incheierea : nu pot sa lti port de grija si tie. - Dar nu trebuie sa faci asta, replica el. - Nu poti intelege, zise ea, intorcindu-se cu spatele. - Nu, replica el aspru. Nu pot. Oare cum sa poata ? Ea avea secrete pe care le tinea strinse in piept, iar el cersea cite o farima din amintirile ei, precum un ciine chinuit.

246

JULIA QUINN

- Daniel...zise ea blind. Din noil isi auzea numele din gura ei, asa cum nu-1 mai auzise vreodata. Cuvintele ei erau ca o mingiiere pentru el. Fiecare silaba ii atingea pielea ca un sarut. - Anne, §opti el gutural, aproape nerecunoscindu-si propria voce. Era grava si rascolita de dorinta, pasionala si... Fara sa-si dea seama ce face, Daniel o cuprinse in brate si o saruta de parca ar fi fost aerul lui, apa si salvarea lui. Avea disperata nevoie de ea. Doar ca acum nu mai gindea. Obosise sa tot gindeasca, sa-si tot faca griji. Voia doar sa simta. Voia sa lase pasiunea sa-i domine simturile, iar simturile sa-i domine trupul. Voia ca si ea sa-l doreasca in aceeasi masura. - Anne, Anne, §optea disperat, ridicindu-i camasa de noapte. Ce-mi faci tu mie... Ea il opri, dar nu cu cuvinte, ci cu propriul trap, venind si lipindu-se de el cu o pasiune care o egala pe a lui. Ii tragea de camasa, incercind sa-i descheie nasturii repede, foarte repede, dupa care se lipi de pielea lui. Daniel nu mai rezista mult. Gemind o ridica pe sus, carind-o pe pat, iar in final se trezi cu ea exact a§a cum visase de-o ve§nicie. El statea deasupra ei, iar ea isi incolacise picioarele imprejural lui. - Te doresc, zise el, desi nu mai era nevoie. Te doresc acum, in toate modurile in care un barbat ar

SA IUBE§TI UN CONTE

247

putea dori o femeie. Cuvintele lui erau impetuoase, llindca asa si le dorea. Nu era vorba de o idila, ci de dorinta pura. Ea putea muri. El putea sa moara miine. Daca se va intimpla asta, daca se apropia sfirsitul, iar el nu gustase mai intii paradisul, atunci... Aproape rupse camasa de pe ea, dezbracind-o. Apoi...se opri. Se opri sa rasufle, sa o priveasca, delectindu-se cu perfectiunea absoluta a formelor ei. Sinii se profilau, ridicindu-se in ritmul respiratiei sacadate, iar mina lui tremurinda apuca usor un sin si atunci Daniel se infiora de placerea acestei simple atingeri. - Esti atit de framoasa, sopti el. Probabil auzise cuvintele acestea de multe ori, dar el dorea sa le auda din gura lui. Esti atit de... Nu apuca sa termine, fiindca nu era doar frumusetea ei. Nu putea pune in cuvinte ce era, de ce inima ii tresalta ori de cite ori o vedea. Miinile se apropiau timid de nuditatea ei, iar ea rosi. Era ceva nou pentru ea, dar si pentru el. Facuse dragoste cu multe femei, uitind numarul lor, dar acum era prima data...ea era prima care... Niciodata nu a simtit asta. Nu putea explica diferenta, dar nu mai fusese asa. - Saruta-ma, sopti ea. Te rog. El o saruta, tragindu-si imediat camasa peste cap, apoi se instala deasupra, contopindu-si pielea de a

248

JULIA QUINN

ei. O saruta profund pe git, apoi pe umar, iar la urma, incordindu-se de atita placere retinuta, o saruta pe ambii sini. Ea scoase un tipat ascutit si se arcui sub greutatea lui, invitindu-1 sa continue pe partea cealalta, unde zabovi cu limba, cu buzele muscind usor, simtind ca-si pierde firea exact acolo si atunci. Vai, dar ea nici nu-1 atinsese inca. Era imbracat cu pantalonii si aproape ejaculase. Nu i se mtimplase asa ceva nici cind era inca virgin. Trebuia sa o penetreze. Trebuia sa se cufunde in ea acum. Era mai presus de dorinta. Era mai mult decit o nevoie. Era ceva animalic, un sentiment pornit din adincurile fiintei lui, era ca si cind viata lui ar fi depins de momentul cind va face dragoste cu femeia aceasta. Daca asta inseamna nebunie, atunci el era nebun. Dupa ea. Era nebun dupa ea si avea impresia ca nu-i va trece usor. - Anne, gemu el, oprindu-se ca sa poata respira. Statea cu obrazul lipit de abdomenul ei si narile ii erau invadate de aroma ei de femeie, iar el se lupta din greu sa se retina. Anne, am nevoie de tine. Ridica privirea. Acum. Intelegi ? Daniel se ridica pe genunchi, duse mina la slit, apoi ea zise... -N u. Ramase cu miinile incremenite. Nu, nu infelegea ? Nu, nu acum ? Sau nu, sa nu...

SA IUBE§TI UN CONTE

249

- Nu pot, sopti ea, apoi trase cearsaful, acoperindu-se. Doamne, nu acel Nu. - imi pare rau, tresari ea. Vai, cit de rau imi pare. Iarta-ma. Reusi sa coboare din pat foarte repede, tragind §i cearsaful cu care se Tnfasura. Daniel tragea si el de cearsaf, asa ca o trase linga el. Doar ea ea nu putea spune decit ”imi pare rau” incontinuu. Daniel se retrase, inspira adinc de citeva ori, apoi implora retragerea erectiei, acum dureroasa. Era atit de transpus, melt nu putea gindi limpede, nici formula vreo propozitie. - Ar fi trebuit sa nu...zise ea, acoperindu-se cu cearsaful. Nu se putea departa de pat, daca voia sa ramina la adapostul vesmintului improvizat. El o putea trage usor spre el, doar Tntindea mina si o readucea in imbratisarea fierbinte. Ar fi putut sa o faca sa geama si sa se zvircoleasca de placere, pina ce-si uita chiar numele. §tia cum sa faca asta. Totusi, nu se misca. A ramas ca o statuie, catarat pe patul cu baldachin, in genunchi, cu slitul desfacut. - Imi pare rau, repeta ea a cincizecea oara. Nu trebuia sa....Nu pot. E singurul lucru pe care-1 mai am. Intelegi ? E singurul lucru pe care-1 am. Virginitatea ei. Nici macar nu-i trecuse prin minte. Ce barbat era si el ? s

250

JULIA QUINN

- larta-ma, spuse Daniel, apoi mai, mai ca-i veni sa rida. Era o simfonie a scuzelor, incomoda si absolut discordanta. - Nu, nu, reveni ea, dind din cap frenetic. Nu trebuia sa te las, nu trebuia sa ma las. Stiu asta prea bine. Si el stia. Injurind incet, Daniel cobori din pat, uitind ca o tinutia si pe ea cu cearsaful. Ea reusi sa se elibereze si impiedicindu-se, ajunse la un fotoliu pe care-1 ocupa, grijulie cu vesmintul ad-hoc. Situatia ar fl fost nostima, daca el nu era cit pe ce sa explodeze. - imi pare foarte rau, spuse ea inca o data. - Nu mai spune asta, o implora el. Parea chiar exasperat, ba nu, mai degraba disperat, iar ea se conforma si-1 urmari cum imbraca nervos camasa. Oricum trebuie sa plec la Londra, adauga el, nu ca acest amanunt 1-ar fi oprit, daca nu ar fi tacut-o ea. Discutam despre asta mai tirziu, spuse cu emfaza. Habar n-avea de ce a spus asta, dar intentiona sa dezbata subiectul. Pentru moment, toata casa se trezea m jurul lor. Vai, toata casa. Iar el aproape ca-si pierduse mintile. In intentia lui de a-i demonstra Annei respect si onoare, cu o seara inainte a stabilit sa-i ofere camera de oaspeti, pe acelasi hoi cu ceilalti membri ai familiei. Oricine ar fi putut intra in camera. Mama lui i-ar fi putut vedea. Sau si mai rau, una dintre verisoarele tinere. 5

7

•>

SA IUBE§TI UN CONTE

251

Oare ce si-ar fi inchipuit ele ca se petrece acolo ? Macar mama lui ar fi stiut sigur ca el nu incerca sa o ucida pe guvemanta. Anne nu-l putea privi. Nici el, de altfel, nu mai era preocupat decit de rezultatele dureroase ale excitatiei neeliberate, asa ca nu se mai gindea la posibilele consecinte. - Te voi vizita, cind revin din oras, spuse el destul de suparat. Ea comenta ceva soptit, iar el nu intelese. - Ce spuneai ? - Am spus ...i§i drese glasul de doua ori. Am spus ca nu cred ca e un gest intelept. El o privi cu severitate. - Vrei ca din nou sa pretind ca vin in vizita la verisoarele mele ? - Nu. As dori....se intoarse cu spatele, dar el apuca sa-i vada privirea tulburata. Totusi, cuteza sa-1 priveasa, insa in locul acelei scintei care 1-a atras atit de mult cindva... acum nu mai zari nimic. As prefera, con­ tinue ea precauta cu alegerea cuintelor, sa nu ma mai vizitezi deloc. El isi incruci^a bratele la piept. - Nu mai spune. -D a. Retimndu-§i la inceput minia, in cele din urma o intreba pe un ton beligerant: - Din cauza asta ?

JULIA QUINN

252

Ochii lui cazura pe umerii ei, acum dezgoliti. Cearsaful alunecase usor, asimetric, lasind vederii un petic de piele fina, stralucind in lumina diminetii. Nu era mare, dar in clipa aceea el simtea cit de mult isi doreste acel crimpei de Anne. O dorea pe ea. Ea ll privi senina, apoi realizind unde erau atintiti ochii lui, vazindu-si urnarul dezgolit, trase brusc cearsaful. - Eu...inghiti cu greu, apoi isi aduna curajul si continua : te-as minti daca ti-as spune ca nu am dorit asta. - Pe mine, i-o taie el scurt. Pe mine m-ai dorit. Ea inchise ochii si recunoscu : - Da, te do ream pe tine. Parte din el ar fi vrut sa o intrerupa iar, sa-i aminteasca acum ca inca il doreste, ca nu trebuia sa vorbeasca la trecut. - Dar nu te pot avea, spuse de-abia soptit si din acelasi motiv, nici tu nu ma poti avea pe mine. El ramase uimit, apoi parca fara sa judece, o intreba : - Si daca te-as lua de sotie ? 9

5

9

9

9

Anne il privi socata. Apoi il privi ingrozita, fiindca si el parea la fel de socat, convins flind ca, daca ar fi putut sa-§i retraga cuvintele, ar fi facut-o pe loc.

SA IUBE§TI UN CONTE

253

Si in graba. Dar, intrebarea lui - fiindca nu o putea considera o cerere in casatorie - ramasese agatata in aer, iar in cele din urma ea realiza ca nu era o chestiune cu care sa glumesti. Se lupta sa se ridice si ramase in spatele fotoliului, ca sa se protejeze parca de el. - Nu poti, striga spre el. Fapt care stirni in el acea reactie tipic masculina sa-nu-mi-spui-mie-ce-sa-fac. - D e c e ? vru el sa stie. - Pur si simplu nu poti, replica ea, stringind cearsaful ca pe o pavaza. Ar trebui sa-ti dai seama. Pentru Dumnezeu, e§ti conte. Nu te poti casatori cu o nimeni. Mai ales ca acel nimeni are un nume fals. - Pot sa ma casatoresc cu cine doresc. - Te comporti copilareste, ii zise ea. Si nu gindesti practic. In plus, nici macar nu vrei sa te insori cu mine, vrei sa ma bagi in patul tau doar. El facu un pas inapoi, contrariat de replica ei. Totusi, nu o putea contrazice. Ea rasufla usurata. Nu voise sa-1 jigneasca, asta intelegea si el. - Nu cred ca vrei sa seduci, apoi sa abandonezi, explica ea, fiindca, oricit de mult o infiiriase, nu suporta ca el sa creada ca ea il considera un ticalos. Cunosc genul acesta de barbati si tu nu esti asa. Doar ca nu ai fi

254

JULIA QUINN

intentionat vreodata sa ma ceri de sotie, iar nici eu nu ti-as fi cerut asta vreodata. Ochii lui scinteiau acum de furie, cel putin ei asa i se parea. - Cind ai ajuns sa-mi cunosti mintea mai bine decit mine ? - Atunci cind ai incetat sa mai ginde$ti. Isi trase iar cearsaful pe umeri, smucindu-i coltul incolacit pe piciorul fotoliului. Cum gestul fusese putin cam brutal, era cit pe ce sa ramina complet goala, asa ca mini de furie si simti ca ar lovi ceva. II vazu pe Daniel ramas cu ochii asupra ei, studiind-o atent. Ar fi strigat, atit era de infuriata. Pe el, pe George Chervil, pe nenorocitul de cear§af care i se impleticea printre picioare. Te rog sa pleci, bine ? zise apoi. Inainte sa intre cineva. Atunci el zimbi, dar nu era unul dintre zimbetele lui de altadata, ei unul ironic, care ii sfisia inima. - Si ce s-ar intimpla atunci ? replica el sarcastic. Tu, cu cearsaful pe tine. Eu, cu hainele sifonate. - Nimeni nu ar insista sa urmeze o casatorie, precis, zise ea. De asta sa fii sigur. Tu te-ai intoarce la viata ta vesela, iar eu as fi aruncata in strada, fara .ecomandari. - Presupun ca urmeaza sa adaugi ca asta a fost intentia mea de la bun inceput, zise el mai calm. Sa te falimentez, in consecinta sa fii obligata sa devii amanta mea.

SA IUBE§TI UN CONTE

255

- Nu, raspunse ea, sincer, fiindca nu-1 putea minti. Nu te-as fi crezut capabil de asa ceva. El continua sa o priveasca atent. Suferea, Anne isi dadea seama de asta. Nu o ceruse de sotie, dar ea reusise sa-1 refuze in felul ei. Ii parea rau ca-1 vede suferind. ii parea rau sa-i citeasca asta pe fata, la fel cum regreta ca-1 vede stind asa, cu bratele inerte, pe linga corp, dar mai mult decit toate, regreta ea lucrurile nu vor mai fi deloc ea inainte. Nu vor mai vorbi. Nu vor mai ride. Nu se vor mai saruta. De ce il oprise ? Era in bratele lui, pielea ei lipita de pielea lui si il dorea. L-a dorit cu atita inflacarare, cit nu visase vreodata. Ar fi dorit sa-1 simta in trupul ei, ar fi dorit sa-1 iubeasca puternic, cu toata fiinta ei, la fel de mult cit il iubea cu inima. 11 iubea. Vai. - Anne ? Ea nu raspunse. El se incrunta usor si paru ingrijorat. - Anne, te simti bine ? Esti cam palida. - Ma simt bine, spuse ea. - Anne...acum chiar parea sincer ingrijorat si se apropia de ea, iar daca ar fi atins-o, sau ar fi intins mina spre ea, atunci ea s-ar fi razgindit. - Nu ! urla ea, scotind cuvintul din strafundul /s

256

JULIA QUINN

gitului, fapt care ii provoca durere fizica. O durea gitul, o dureau urechile, dar si pe el il durea urletul ei. Totusi, a trebuit sa strige. - Te rog, nu, repeta ea. Vreau sa ma Iasi in pace. Acest...acest...Cauta cuvintul potrivit, dar nu-1 gasea. Sentimentul acesta dintre noi...se decise ea in cele din urma. Nu poate sa iasa nimic din asta. Trebuie sa intelegi. §i, daca tii la mine citusi de putin, vei pleca. Dar el nu se clinti. - Vei pleca acum, striga ea cu o voce de animal ranit. Exact asa se simtea in acest moment. El ramase nemiscat citeva secunde, apoi, hotarit de aceasta data, zise : - Plec, dar nu din motivele pe care le-ai enumerat. Plec la Londra sa ma ocup de problema cu Ramsgate, pe urma - si pe urma, accentua el ultimele cuvinte, voi veni sa discutam. Ea dadea din cap fara sa-1 priveasca. Nu mai putea asculta povesti cu final fericit, fiindca nu credea in ele. El se apropie de usa : - Vom sta de vorba, repeta obsesiv. De-abia dupa ce el a iesit din camera, Anne sopti cu greu, ca pentru sine : - Nu. Nu vom sta de vorba. •>

5

CAPITOLUL SAISPREZECE

Londra. O saptamina mai tirziu Ea s-a intors. Daniel auzise de la surorile lui, care stiau de la mama lor, care auzise direct de la matu§a lui. Nu-§i putea imagina un lant de comunicare mai eficient. Nu se asteptase ca familia Pleinsworth sa ramina la Whipple Hill atit de mult, dupa plecarea lui. Mai degraba, nu se gindise la asta, pina dupa citeva zile, cind observa ca au ramas in provincie. Poate era mai bine pentru ei (ei, adica mai mult pentru Anne) ca au stat departe de oras. Fusese o saptamina ocupata §i frustranta, iar vestea ca miss Wynter era la doar citeva sute de metri de mers pe jos i-ar fi distras atentia cu adevarat, lucru pe care nu §i-l permitea. Discutase iar cu Hugh. Hugh vorbise cu tatal sau. Din nou. Hugh ii spusese la intoarcere ca nu credea ca tatal sau fusese implicat in recentul atac. Hugh 1-a dus sa dicute cu lord Ramsgate, asa cum a fost rugat.

258

JULIA QUINN

Daniel, la rindul sau, nu credea ca lordul Ramsgate avea de-a face cu atacul asupra lui. Pur si simplu nu citise minie in ochii lui Ramsgate, cel putin nu asa cum a vazut la ultima lor intilnire, respectiv dupa ce Hugh a fost impuscat. In aceea§i ordine de idei, Hugh reiterase amenintarea cu sinuciderea, in caz ca Daniel va pati ceva, iar lordul Ramsgate era vizibil afectat, desi nu era prima amcnintare de acest gen proferata de fiul sau. Daniel chiar il credea. Privirea lui Hugh... glaciala, atunci cind facuse promisiunea... era inspaimintatoare. Practic lordul Ramsgate urlase spre Daniel juramintul ca nu-i va face nici un rau, iar Daniel 1-a crezut. Asta se intimpla in urma cu doua zile, a§a ca Daniel avu timp destul sa se gindeasca. Oare cine ii mai dorea moartea ? Oare 'ce voise sa spuna Anne cind 1-a avertizat ca nu poate raspunde pentru el. Oare ce secrete ascundea ea si de ce i-a spus ca nu are toate informatiile ? Oare ce naiba a vrut ea sa spuna ? Ca atacul fusese indreptat impotriva ei ? Era posibil ca o anumita persoana sa stie ca ea va merge cu el, in cabrioleta. Cum au stat destul timp la han, cineva ar fi putut taia curelele haturilor. Apoi ii reveni in minte ziua cind ea intrase in magazinul de pantofi al lui Hoby, cu ochii mari, ingrozita. A spus ca era cineva pe care nu voia sa-1 vada.

SA IUBE§TI UN CONTE

259

Cine ? Oare ea nu pricepea ca el o poate ajuta ? Desi revenise de curind din exil, avea o pozitie in societate, plus puterea care venea cu aceasta, astfel ca o putea proteja. Da, trei ani hoinarise, insa i-a tinut piept lui Ramsgate. Daniel era conte de Winstead ; mai presus de el erau doar citiva duci, citiva marchizi si regalitatea. Cu siguranta Anne nu-si facuse dusmani din rindurile populatiei de rang superior. Cind urea scarile de la Pleinsworth House, ca sa solicite o intrevedere, afla ca ea nu este acasa. A doua zi dimineata, cind a repetat solicitarea, primi acelasi raspuns. Acum reveni, la citeva ore distanta si la usa aparu chiar matusa lui, care i-a comunicat refuzul. - Trebuie sa o Iasi in pace pe biata fata, zise ea sec. Daniel nu avea chef de prelegerile matusii Charlotte, asa ca trecu la subiect. - Trebuie sa vorbesc cu ea. - Ei bine, ea nu este aici. - Pentru bunul Dumnezeu, matusa, stiu ca este... - Recunosc doar ca azi dimineata, cind ai venit, era in camera ei. Din fericire pentru ea, miss Wynter a avut inspiratia sa puna capat acestui flirt, in ciuda ta. Dar acum ea nu este aici.

260

JULIA QUINN

- Matusa Charlotte...o preveni el. - Nu este ! Ridica barbia maiestuos. Este dupa amiaza ei libera. Mereu iese sa se plimbe. - Mereu ? - Din cite stiu eu. Matu§a lui flutura o mina prin aer nonsalant. Are de facut nu stiu ce treburi §i....ma rog, ceea ce face ea. Ceea ce fa ce ea. Ce mai afirmatie. - Prea bine, zise scurt Daniel. O voi astepta. - Ba nu. - Va trebui sa-mi pui o bariera la usa sufrageriei, replica el, aruncindu-i o privire cutezatoare. - Daca trebuie, zise ea incrucisindu-§i bratele la piept. - Sint nepotul dumitale, spuse el, facind acelasi gest. - Uimitor, dar cosangvinitatea nu ti-a oferit aceeasi intelepciune. El o fixa cu privirea. - Asta a fost o insulta, spuse ea, in caz ea ai probleme de interpretare. Dumnezeule. - Daca ai o farima de sentiment fata de miss Wynter, continua lady Pleinsworth, o vei lasa in pace. Este o femeie rationala si o pastrez in slujba mea fiindca sint convinsa ca tu esti cel care s-a tinut de capul ei si nu invers.

SA IUBE$TI UN CONTE

261

- Ai discutat cu ea despre mine ? intreba Daniel. Ai amenintat-o ? - Sigur ca nu, rabufni matusa lui, ferindu-si privirea, iar Daniel citi minciuna pe chipul ei. De parca amenintarea vine din partea mea, continua ea ofensata. In plus, nu ea are nevoie sa stea de vorba. Ea stie prea bine mersul lucrurilor, desi tu nu prea il stii. Ceea ce sa intimplat la Whipple Hill poate fi trecut cu vederea... - Ceea ce s-a intimplat ? repeta Daniel, panicTndu-se, fiindca nu stia la ce se refera matusa lui. Aflase cineva de vizita lui in dormitorul Annei ? Nu. Era imposibil. Anne ar fi fost data afara din casa, daca s-ar fi aflat. - Timpul petrecut singur cu ea, clarifica lady Pleinsworth. Sa nu crezi ca mi-a scapat. La fel cum imi doresc sa cred ca brusc ai inceput sa fii interesat de verisoarele Harriet, Elizabeth si Frances, cind orice prost ar vedea cum iti curg balele dupa miss Wynter, ca unui catelus. - Inca o insulta, presupun, replica el. Ea tuguie buzele si-i ignora comentariul. - Nu doresc sa fiu nevoita sa o concediez, continua ea, dar daca insisti cu aceasta legatura, nu voi avea de ales. Poti sa fii sigur ca nici o familie respectabila nu va mai angaja o guvemanta care s-a insotit cu un conte. - S-a insotit ? repeta el contrariat si dezgustat. Sa nu o insulti cu asemenea cuvinte. J

5

262

JULIA QUINN

Matusa lui retracta, privindu-1 compatimitor. - Nu eu o insult. De fapt, eu o aplaud pe miss Wynter pentru ca poseda o judecata sanatoasa, spre deosebire de tine. Am fost prevenita sa nu angajez ca guvemanta o tinara si atragatoare, dar, in ciuda infatisarii ei, este foarte inteligenta. Iar fetele o adora. Ai prefera sa o discriminez pe motivul frumusetii ei ? - Nu, raspunse el, teribil de frustrat. Ce naiba are asta de-a face ? Vreau sa vorbesc eu ea. Ultimele cuvinte fusesera rostite pe un ton imperios, aproape ca un raget, drept pentru care lady Pleinsworth ii arunca o privire mustratoare. - Nu, zise ea. Daniel mai ca-§i musca limba, doar sa nu se ia la cearta cu ea. Singura cale prin care o facea pe matusa sa sa accepte intrevederea cu Anne, era sa-i spuna de banuiala lui ca ea fusese tinta atacului de la Whipple Hill. Dar, orice aluzie cit de mica la un posibil scandal din trecutul ei ar fi avut ca rezultat iminenta ei concediere, iar el nu dorea sa-i pericliteze slujba. in cele din urma, cind i$i pierduse cu totul rabdarea, rasufla plictisit si spuse : - Trebuie sa discut cu ea doar o data. O singura data. Poate fi in sufrageria ta, cu u§a deschisa, dar insist asupra intimitatii. Matusa lui il privi suspicioasa. - O data ?

SA IUBE§TI UN CONTE

263

- O data. Nu era chiar adevarat, dorea mai mult de atit, insa acum cerinta se limita la aceasta solicitare. - Voi incerca sa ma gindesc, zise ea pufnind pe nas. - Matusa Charlotte ! - Of, bine, doar o data si numai fiindca doresc sa cred ca mama ta a crescut un flu care poate disceme intre bine si rau. - Of, pentru Dumnezeu... - Fara blasfemii in casa mea, il avetiza ea, si dovedeste-mi ca m-am inselat asupra ta. Daniel nu mai spuse nimic, scrisni din dinti si astepta. - Poti veni la ea miine, il informa lady Pleinsworth. La unsprezece dimineata. Fetele au de gind sa mearga la cumparaturi cu Sarah si Honoria. As prefera ca ele sa nu fie acasa cind voi veti...cum nu putea descrie exact, flutura degetele prin aer. El dadu din cap politicos, apoi pleca. Ca §i matusa lui, nici el nu o zari pe Anne, carei urmarea printr-o usa intredeschisa si auzise fiecare cuvint rostit. 9

Anne astepta ca Daniel sa iasa, apoi privi scrisoarea din mina. Lady Pleinsworth nu mintise ; ea plecase cu treburi, dar a revenit pe usa din spate, asa cum facea de obicei, cind nu mergea insotita de fete.

264

JULIA QUINN

Tocmai urea spre camera ei, cind realiza ca Daniel era in holul principal. Nu se cuvenea sa traga cu urechea, dar nu s-a putut abtine. Nu conta prea mult ce spusese el, ci voia sa-i auda glasul. Era ultima data cind il auzea. Scrisoarea era de la sora ei, Charlotte si era cam veche, dar o asteptase inca de cind au plecat la Whipple Hill. Era scrisoarea pe care nu a ridicat-o in ziua aceea cind s-a speriat si a intrat la cizmar panicata. Daca ar fi citit scrisoarea inainte sa-si fi inchipuit ca-1 vede pe George Chervil, nu ar mai fi fost a§a speriata. Ar fi fost inspaimintata. Dupa spusele Charlottei, el trecuse iar pe la ei, de data aceasta, cind domnul si doamna Shawcross erau plecati. Mai intii incercase sa o forteze pe ea sa-i spuna unde se afla Anne, apoi a inceput sa urle §i sa zbiere, pina ce au venit servitorii, ingrijorati pentru viata Charlottei. Atunci el a plecat, dar inainte a spus ca stia de slujba de guvemanta a Annei, ca lucra la o familie de aristocrati si ca, fiind primavara, era posibil sa fie si ea la Londra. Charlotte nu-si inchipuia ca el cunoastea familia la care lucra sora ei ; altminteri, de ce atitea eforturi sa afle detalii de la ea ? Totusi, ea s-a ingrijorat si o implora pe Anne sa fie foarte atenta. Anne strinse scrisoarea la piept, apoi privi spre semineu. Mereu ardea scrisorile Charlottei dupa ce le citea. Era o durere repetata ; aceste frinturi de hirtie scrisa erau singura ei legatura cu viata dinainte, iar de

SA IUBE§TI UN CONTE

265

multe ori se a§eza la birou cu scrisorile Charlottei si plingea, lacrimile curgindu-i peste scrisul inflorit al acesteia. Anne nu se bucura de intimitate absoluta ca angajata, asa ca nu dorea sa dea explicatii, daca scrisorile ar fi fost descoperite. De aceasta data insa, arunca vesela scrisoarea in foe. Ei, nu prea vesela. Nu mai facea nimic cu veselie de la un timp. Inchise ochii, sa alunge lacrimile. Mai mult ca sigur, va trebui sa piece de la familia Pleinsworth. Era destul de furioasa din cauza asta. Era cel mai bun loc de munca pe care 1-a avut vreodata. Nu mai era tintuita pe o insula cu o batrina plictisitoare. Nu mai trebuia sasi zavorasca usa, ca sa se apere de un batrin sadic, care credea ca el trebuie sa o educe pe ea cind copiii lui dormeau. Ii placea viata cu familia Pleinsworth. Se simtea aproape ca acasa, de cind.... De cind avusese un acasa. Respira adinc, apoi isi sterse lacrimile si, cind voi sa coboare, auzi pe cineva batind la usa principala. Probabil era Daniel ; poate ca uitase ceva. Dadu fuga in sufragerie si aproape inchise usa. Ar fi trebuit sa o inchida complet, dar voia sa-1 mai vada chiar si putin, pentru ultima data. Privea prin usa intredeschisa cum majordomul merge sa deschida. Cind Granby deschise larg usa, ea nu-1 vazu pe Daniel, ci pe un barbat pe care nu-1 vazuse niciodata. Era un om obisnuit, imbracat destul de modest.

266

JULIA QUINN

Nu parea muncitor, fiindca era prea curat si ingrijit. Avea ceva dur in infatisare, iar accentul trada originea din East London. - Livrarile se fac la u§a din spate, zise Granby. - Nu fac livrari, zise omul. Era politicos, in ciuda accentului dur, iar majordomul il intreba : - Atunci ce treaba aveti ? - Caut o femeie care poate locuieste aici. Miss Annelise Shawcross. Anne simti ca i se taie respiratia. - Nu este nimeni cu acest nume aici, zise Granby. Va rog sa ma scuzati... - Poate ca-si spune altfel, insista barbatul. Nu stiu ce nume foloseste, dar e bruneta, ochi albastri §i mi s-a spus, foarte frumoasa. Ridica din umeri. Nici eu nu am vazut-o. Poate lucreaza ca servitoare, dar e de familie buna, fara indoiala. Anne simti tensiune in tot corpul. Era imposibil ca Granby sa nu o recunoasca dupa aceasta descriere. Totusi, Granby zise : - Nu mi se pare o figura cunoscuta din aceasta casa. Ziua buna, domnule. Barbatul paru insistent si puse piciorul in prag, adaugind : - Daca te razgindesti, domnule, uite cartea mea de vizita. - Nu se pune problema sa ma razgindesc, domnule.

SA IUBE§TI UN CONTE

267

- Daca spui dumneata. Barbatul puse la loc cartea de vizita in buzunar, apoi pleca. Anne duse mina la inima, cautind sa-si retina respiratia zgomotoasa. Daca mai avea vreo indoiala ca atacul de la Whipple Hill a fost opera lui George Chervil, acum aceasta disparuse. Daca acesta era dispus sa riste viata contelui de Winstead, pentru a-si duce pina la capat razbunarea, el nu se va gindi de doua ori pina ce facea vreun rau vreuneia dintre fetele familiei Pleinsworth. Anne si-a ruinat viata cind 1-a lasat sa o seduca la saisprezece ani, dar nu avea de gind sa-1 lase sa mai distruga viata altcuiva. Va trebui sa dispara. Imediat. George stia unde se afla si stia cine era ea. Nu putea iesi din sufragerie inainte ca Granby sa piece din hoi, dar el statea acolo, cu mina parca lipita de clanta. Apoi se intoarse si...Anne trebuia sa-si dea seama ca omului nu-i scapa nimic din vedere. Oare nu observase el usa deschisa la sufragerie ? Era ca si cind fluturai o mantie rosie in fata taurului. Usa trebuia sa fie ori deschisa, ori inchisa, insa niciodata nu raminea intredeschisa. Evident ca o vazuse. Anne nu facu efortul de a se ascunde. Macar cu atit ii era datoare, dupa cit facuse pentru ea adineauri. Deschise usa §i pasi in hoi. Ochii lor se intilnira, ea astepta, dar el dadu din cap politicos si zise : 5

5

268

JULIA QUINN

- Miss Wynter. Ea facu exact la fel, apoi facu o reverenta scurta. - Domnule Granby. - E o zi perfecta, nu-i asa ? - Foarte frumoasa, spuse ea. - Este dupa amiaza dumneavoastra libera, presupun ? - Intr-adevar, domnule. El mai dadu o data din cap, apoi adauga, ca si cind nimic neobisnuit nu s-ar fi intim plat: - Merged inainte. Merged inainte. Nu asta facea ea dintotdeauna ? Timp de trei ani pe Isle o f Man, unde nu vazuse pe nimeni de virsta ei, exceptindu-1 pe nepotul doamnei Summerlin, caruia i se parea un sport agreabil alergatul dupa ea in jurul mesei. Apoi noua luni a stat la Birmingham, de unde a fost concediata fara recomandari, atunci cind doamna Barraclough il prinsese pe domnul Barraclough bubuindu-i in usa. Apoi trei ani in Shropshire, cind nu i-a mers prea rau. Patroana era o vaduva, fdi ei erau plecati la universitate, insa fetele au crescut mari, iar Annei i s-a adus la cunostinta ca serviciile ei nu mai erau necesare. insa ea mergea inainte. Obtinuse inca o scrisoare de recomandare, de care avea nevoie pentru postul de

SA IUBE§TI UN CONTE

269

la familia Pleinsworth. Acum, cmd trebuia sa piece, stia ca va merge tot inainte. Desi nu avea nici o idee unde putea sa mearga de data aceasta.

CAPITOLUL SAPTESPREZECE

In ziua urmatoare Daniel sosi la Pleinsworth House cu exact cinci minute inainte de ora unsprezece. Pregatise mental o lista cu intrebari despre Anne, dar cind majordomul ii deschise usa, un real vacarm i se derula in fata ochilor. Harriet si Elizabeth tipau una la cealalta in capatul holului, mama lor striga la amindoua, iar pe o bancuta simpla din sufragerie trei cameriste stateau si plingeau. - Ce se intimpla? o intreba pe Sarah, care incerca sa o goneasca pe Frances.Aceasta statea devastate, in sufragerie. Sarah il privi cu nerabdare : - Miss Wynter a disparut. Daniel simti ca inima i s-a oprit. - Ce ? Cum ? Cind ? ce s-a intimplat ? - Nu stiu, replica dur Sarah. De unde sa-i stiu eu intentiile. Ii arunca o privire agasata, apoi continua sa se ocupe de Frances, care plingea cu sughituri. - A plecat inainte de lectia de dimineata, suspina Frances. Daniel isi privi verisoara mai mica. Frances avea

SA IUBE§TI UN CONTE

271

ochii injectati si cercuri rosii imprejurul lor, de atita plins, iar pe obraji lacrimile ii siroiau. Tremura, biata ilc ea, incontrolabil. Evident, arata precum se simtea. Incerca sa alunge groaza, asa ca se lasa pe vine in fata ei, ca sa fie la acelasi nivel si o intreba: - La ce ora incepeati lectia ? - La noua si jumatate, zise ea tragindu-si sufletul. Daniel se intoarse catre Sarah si o intreba furios: - E plecata de aproape doua ore si nimeni nu m ­ a informat ? - Frances, te rog, o implora Sarah, incearca sa nu mai plingi. Si nu, zise ea agresiv, dindu-si capul pe spate, ca sa-1 infrunte pe Daniel, nu te-a informat nimeni. De ce, ma rog, am fi facut-o ? - Nu te juca acum cu mine, o avertiza el pe Sarah. - Ti se pare ca am chef de glume ? replica ea, apoi reveni cu atentia asupra surorii sale. Frances, te rog, respira adinc, draga mea. - Trebuia sa mi se spuna si mie, zise scurt Daniel. Isi pierdea rabdarea. Isi inchipuia ca unul dintre dusmanii Annei - fiind acum sigur ca are dusmani - a rapit-o din patul ei. Avea nevoie de raspunsuri, nu de sarade de la Sarah. A disparut de peste nouazeci de minute, ii zise el. Ar fi trebuit sa ma... - Ce? i-o reteza Sarah. Ce ar fi trebuit sa facem? Sa pierdem timp pretios anuntindu-te ? Pe tine, care nu

272

JULIA QUINN

ai nici o legatura cu ea ? Pe tine, ale carui intentii sint... - Vreau sa ma casatoresc cu ea, o intrerupse el. Frances se opri din plins, iar acum il privea, iar in ochi ii licarea speranta. Pina si cameristele de pe bancuta tacusera. - Ce ai spus ? sopti Sarah. - O iubesc, raspunse el, recunoscind acest adevar pe masura ce rostea cuvintele. Vreau sa ma insor cu ea. - Oh, Daniel, striga Frances, alergind spre el si sarindu-i in brate. Trebuie sa o gasesti ! Trebuie ! - Ce s-a intimplat ? o mai intreba iar pe Sarah, care il privea si acum inmarmurita. Spune-mi tot. A lasat vreun bilet ? Sarah dadu din cap afirmativ. E la mama. Nu scrie prea multe; doar ca regreta, dar a trebuit sa piece. - A zis ca ma imbratiseaza, adauga Frances, cu obrazul ascuns in haina lui Daniel. Daniel o mingiie usor pe spate, atent fund tot la Sarah. - A dat cumva de inteles ca nu pleaca din vointa ei ? Sarah il privi uimita si tresari. - Dar nu crezi ca a rapit-o cineva ? - Nu mai stiu ce sa cred, recunoscu el. - In camera ei totul e in ordine, explica Sarah. Toate lucrurile au disparut, dar in rest erau toate la locul lor. Patul era aranjat perfect. j

SA IUBE§TI UN CONTE

273

- Intotdeauna ea isi facea patul, zise Frances. - Totusi, stie cineva cind a plecat ? insista Daniel. - Nu a luat micul dejun, relata Sarah. Asa ca presupun ca a plecat inainte. Daniel Tnjura in gind, apoi se desprinse cu grija din bratele lui Frances. Habar nu avea unde sa o caute pe Anne; nici macar nu stia de unde sa inceapa. Lasase atit de putine indicii legate de trecutul ei. Daniel avea motive de ingrijorare. Ce stia ? Culoarea ochilor parintilor ei ? Ei, trebuia sa fie si ceva care sa-1 ajute sa o gaseasca. Nu avea nimic. Absolut nimic. - Milord ? Daniel il vazu pe Granby, majordomul dintotdeauna al familiei Pleinsworth, cu silueta lui eleganta, care li se alaturase si avea un aer ingrijorat. - As putea sa discut cu dumneavoastra intre patru ochi, domnule ? il intreba Granby. - Desigur. Daniel se departa de Sarah, care ii privea acum si mai nedumerita, apoi ii facu semn lui Granby sa-1 urmeze in sufragerie. - V-am auzit discutind cu lady Sarah, zise Granby usor stinjenit. Nu am intentionat sa trag cu urechea. - Sigur ca nu, zise Daniel. Te rog, continua. - Dumneavoastra...tineti la miss Wynter ? Daniel il privi foarte interesat, dadu din cap, iar majordomul continua: ieri a venit un barbat. Ar fi trebuit sa o 9

274

JULIA QUINN

informez pe lady Pleinsworth, dar aveam indoieli si nu voiam sa apara anumite pove§ti despre miss Wynter, daca pina la urma nu s-ar fi intimplat nimic. Acum, cind mi se pare o certitudine disparitia ei... - Ce s-a intimplat ? il zori Daniel. Majordomul inghiti in sec si para nelinistit. - Barbatul a intrebat de o anume miss Annelise Shawcross. L-am expediat imediat, spunindu-i ca aici nu sta nimeni cu acest nume. El a insistat, zicind ca miss Shawcross poate foloseste un alt nume. Milord, nu mi­ a placut fata lui, sincer. Era...Granby dadu din cap dezaprobator, incercind parca sa alunge o amintire dezagreabila. Nu mi-a placut, repeta el. - Ce a spus ? - A descris-o pe aceasta miss Shawcross. Spunea ca e bruneta, cu ochi albastri si ca este extrem de frumoasa. - Miss Wynter, zise Daniel. Sau...poate Annelise Shawcross. Acesta sa fie numele ei adevarat ? De ce si 1-a schimbat ? Granby incuviinta. - Exact asa as fi descris-o si eu. - Si ce i-ai spus ? se interesa Daniel. Vedea ca Granby se simte vinovat fiindca nu a venit cu aceste informatii mai devreme. - I-am spus ca nimeni de aici nu corespunde descrierii lui. Cum spuneam, nu mi-a placut infatisarea

SA IUBE§TI UN CONTE

275

lui si nu as face un lucru care sa-i puna in pericol viata domnisoarei Wynter. Granby facu o pauza. Imi place miss Wynter a noastra. - $i mie, zise incet Daniel. - Tocmai de aceea va spun dumneavoastra aceste lucruri. Deja vocea lui Granby isi recapatase vigoarea functiei pe care o detinea cu onoare. Trebuie sa o gasiti. Daniel trase adinc aer in piept si isi privi miinile: ii tremurau. I se mai intimplase cindva, in Italia, cind ii simtea aproape pe oamenii lui Ramsgate. Un fluid rece ii trecea prin tot corpul, inghetindu-i singele. Era teama ingrozitoare, care il cuprindea si ii trebuiau citeva ore bune ca sa-si revina. Acum insa era mai rau. Stomacul incepuse sa-1 doara §i parca resimtea o stare de voma. Stia ce-i teama, dar acum era ceva mai presus de teama. - Crezi ca omul acesta a luat-o ? - Nu stiu, dar dupa plecarea lui am vazut-o. Granby intoarse capul spre usa de la intrare, parca retraind scena. Ea era in sufragerie, zise el, acolo, in spatele usii. A auzit totul. - Esti sigur ? - I se citea in ochi, raspunse Granby. Ea este femeia pe care o cauta omul. lar ea stia ca eu stiu. - Ce i-ai spus Annei ? - Am facut o remarca despre vreme, sau ceva lipsit de importanta, apoi i-am spus sa mearga inainte.

276

JULIA QUINN

Granby isi drese glasul. Cred ca a inteles ca nu intentionez sa o tradez. - Sint sigur de asta. Dar, probabil ca a simtit ca trebuie sa piece, comenta Daniel. Nu era sigur cit de multe stia Granby despre incidentul cu cabrioleta la Whipple Hill. Ca si ceilalti, probabil se gindea ca fusesc mina lui Ramsgate. Oricum, Anne banuia pe altcineva si era clar ca acel cineva care incercase sa-i faca ei rau, nu era deranjat daca si un altul ar fi fost ranit. Anne nu si-ar fi iertat daca ar fi periclitat viata vreuneia dintre surorile Pleinsworth, sau pe a.... Sau pe a lui. inchise ochii o clipa. Probabil asa credea ea ca-1 protejeaza pe el. Dar, daca i se intimpla ei ceva... Nimic altceva nu 1-ar fi distrus atit de total ca acest lucru. - O voi gasi, ii zise lui Granby. Sa fii sigur de asta. Anne a mai fost singura de nenumarate ori. De fapt, in ultimii opt ani s-a simtit singura. Acum se cuibarise in patul pensiunii unde inchiriase o camera si se acoperise cu patura, peste camasa de noapte groasa, ca sa se protejeze de frig. Tot acum realiza ca pina in acest moment nu a cunoscut nefericirea. Nu in felul acesta. Poate ca ar fi trebuit sa piece in provincie. Acolo era mai curat. Poate mai putin periculos. Doar ca in

SA IUBE$TI UN CONTE

277

I ondra raminea anonima. Strazile aglomerate o puteau mghiti, facind-o invizibila. Dar tot strazile o puteau minca de vie. Nu existau slujbe pentru femei ca ea. I)oamnele cu accentul ei nu lucrau ca vinzatoare, ori croitorese. Se plimbase pe strazile din apropierea pensiunii, un loc respectabil, inghesuit intre zona comerciala si periferia disperata. Intrase prin toate dadirile unde vedea o placuta cu ’’Angajez Ajutor”, dar i s-a spus ca nu va rezista mult, ca avea miinile prea moi si dintii prea curati. Citiva barbati libidinosi au ris, oferindu-i alt gen de slujba. Nu putea lucra ca guvernanta, sau doamna de companie fara o scrisoare de recomandare, iar cele doua scrisori pretioase erau pentru Anne Wynter. Ea nu mai putea fi Anne Wynter. Isi strinse genunchii la piept si inchise ochii. Nu voia sa priveasca in camera, nici sa-si vada putinele posesiuni asezate in incaperea strimta. Nu voia sa vada nici noaptea care patrundea prin fereastra si nu voia nici sa se priveasca in oglinda. Din nou nu avea un nume. Asta durea. Durea ca un cutit ascutit, infipt direct in inima. O groaza inexplicabila o cuprindea in fiecare dimineata, cind se dadea jos din pat si atingea podeaua cu picioarele. Nu mai era ca inainte, cind familia ei o alungase de acasa. Macar atunci a avut unde sa mearga. Avea un plan. Nu a ales ea varianta, dar §tia ce trebuie sa faca.

278

JULIA QUINN

Acum avea doua rochii, o haina, unsprezece lire si nici o perspective, in afara prostitutiei. Nu putea face asta. Doamne, nu putea. Sc daruise de buna voie o data, dar nu va mai gresi astfel. Ar fi fost o cruzime fara margini sa se lase posedata de un strain, in conditiile in care 1-a oprit pe Daniel inainte de a consuma relatia lor. A spus nu fiindca...Nu era sigura de ce. Din obisnuinta, poate. Teama. Nu voia sa poarte un copil nelegitim, cum nu voia nici sa forteze mina unui barbat, care nu ar fi ales de sotie o femeie ca ea. Mai presus de toate, trebuia sa fie stapina pe sine. Nu pe mindrie; era altceva, mult mai profund. Inima ei. Era unicul lucru pur pe care-1 mai avea si era in intregime al ei. Trupul si-1 daruise lui George, dar inima nu i-a apartinut lui niciodata. Cind 1-a vazut pe Daniel desfacindu-si slitul, ca sa faca dragoste cu ea, Anne a inteles ca, daca 1-ar fi lasat, daca s-ar fi abandonat pe sine, el ar fi avut pe veci inima ei. Glumea in ciuda ei. Deja el avea inima Annei. Ea plecase, facind cea mai mare prostie posibila. S-a indragostit de un barbat pe care nu-1 va putea avea niciodata. Daniel Smythe-Smith, conte de Winstead, viconte de Streathermore, baron Touchton o f Stoke. Nu dorea sa se gindeasca la el, dar asta facea ori de cite ori

SA IUBE§TI UN CONTE

279

inchidea ochii. Surisul lui, felul cum ridea, flacarile din ochii lui cind o privea. Nu-si imagina ca o iubeste, dar sentimentele lui crau probabil asemanatoare. Macar tinea la ea. Poate daca ea ar fi fost altcineva, o femeie cu nume si pozitie sociala, nu una care sa fie unnarita de un nebun, care voia sa o omoare...Poate atunci cind el a fost destul de nechibzuit sa-i spuna ”Si daca m-as casatori cu tine ?”ea s-ar fi agatat de gitul lui strigind ”Da! Da! Da!”. Ea nu putea avea o viata cu acel gen de Da. Viata ei era o insiruire de M/-uri. Suspina. O durea stomacul fiindca ii era foame; uitase sa cumpere ceva de mincare. Mai bine asa; trebuia sa economiseasca fiecare banut. Nu ! exclama tare cind isi simti iar stomacul tulburat si gol. Trebuia sa iasa ca sa manince. Macar de data aceasta trebuia sa spuna da, chiar si numai pentru o felie de placinta cu came si o cana cu cidru. Nu avea chef sa se unbrace, asa ca prefera sa se imbrace cu haina suficient de lunga, peste camasa de noapte, se incalta, isi strinse parul intr-un coc si rise, gindindu-se ca nimeni nu va sti ce poarta pe dedesubt. lesi peste citeva minute si merse la un local, de unde mereu strabateau mirosuri imbatatoare, atunci cind trecea prin dreptul lui. Se vindeau placinte cu carne, gogosi si alte bunatati asemanatoare. Se simtea deja mai bine cind primi portia

280

JULIA QUINN

infa§urata in hirtie, ca sa manince in camera. Nu se cuvenea ca o doamna sa manince pe strada, iar cidrul avea sa-1 cumpere peste drum de pensiune. -T u ! Anne mergea mai departe. Atitea voci se intreteseau pe stazile acelea aglomerate, incit nu-i trecu prin cap ca acel ”Tu” i-ar fi fost adresat chiar ei. Auzi din nou glasul, mai aproape. - Annelise Shawcross ! Nu se intoarse. Cunostea vocea, mai exact vocea o cunostea pe ea. Incepu sa fuga. Mincarea nepretuita li cazu din mina si ea cauta sa prinda viteza. Trecu de primul colt, strecurindu-se printre oameni, alerga de simtea ca-i iau foe plaminii, doar ca nu putea alerga mai repede decit George, care acum si striga: - Prindeti-o ! Va rog ! Sotia mea ! Cineva o prinse, iar cind George o ajunse, ajutat de o persoana care o retinuse de brat, el dadu mai multe explicatii: - Nu se simte bine. - Nu sint sotia ta ! striga ea, luptindu-se sa scape din mina binevoitorului necunoscut. Incerca sa se rasuceasca, dar nu reusi. Nu sint sotia lui, ii zise acestuia. E nebun. Ma urmareste de ani de zile. Nu sint sotia lui. Jur. - Hai, Annelise, zise George, stapin pe situatie. Stii ca nu e adevarat. 5

9

SA IUBE§TI UN CONTE

281

- Nu ! urla ea, luptfndu-se cu amindoi. Nu sint sotia lui ! Vrea sa ma omoare ! In cele din urma, barbatul care o imobilizase, incepu sa ezite. - Spune ca nu e sotia ta, repeta el putin incruntat. - §tiu, ofta George. Asa se poarta de citiva ani. Am avut un copil... - Ce ? striga Anne. - A murit la nastere, ii explica George barbatului. Ea nu a reusit sa treaca peste trauma. - Minte ! striga Anne. George scoase un oftat teatral, apoi ochii i se umplura de lacrimi. - Trebuie sa accept ca nu va mai fi niciodata femeia cu care m-am casatorit. Barbatul privea cind la chipul nobil al lui George, cind la Anne, revoltata peste masura, iar la final decise ca George parea cel mai intreg la minte dintre ei doi, asa ca i-o preda. George ii multumi elegant, acceptind o batista, pe care o innoda cu a lui, pentru a­ i lega miinile Annei si o trase spre el, impingind-o sa avanseze. - Annie, zise el fals. Ce ma bucur sa te revad. - Tu ai taiat habirile, zise ea printre dinti. - Da, apoi zimbi miseleste. Credeam ca vei suferi rani mai grave. - Puteai sa-1 omori pe lordul Winstead !

282

JULIA QUINN

George ridica din umeri, iar Annei i s-au confirmat toate banuielile sumbre de pina atunci. Era nebun. Era complet si iremediabil nebun. Alta explicate nu gasea. Un om cu mintea intreaga nu ar risca sa ucida un nobil doar ca sa ajunga la ea. - Dar atacul ? intreba ea. Cind s-a crezut ca au fost niste hoti de buzunare ? - Ce vorbesti acolo ? zise George contrariat. - Odata, cind lordul Winstead a fost atacat ! striga ea. De ce ai facut asa ceva ? George raspunse, dar nu inainte de a-i arunca o privire dispretuitoare, amuzata: - Nu stiu despre ce vorbesti, mini el, dar pretiosul tau lord Winstead are si el dusmanii lui. Sau nu cunosti povestea aceea sordida ? - Nu meriti nici sa-i pronunti numele, suiera ea printre dinti. El rise. - Ai idee de cind astept momentul acesta ? Cam tot de cind ea traieste exilata de societate. - Ai idee ? racni el rasucindu-i incheieturile si asa chinuite de legatura. Ea il scuipa in obraz. George se schimonosi de furie, inro§indu-se ca focul. - Asta a fost o greseala, murmura el, apoi o trase brusc spre o alee intunecoasa. Foarte convenabila vecinatatea asta pentru tine. Nimeni nu va baga de seama cind eu voi...

SA IUBE$TI UN CONTE

283

Anne incepu sa tipe. Nimeni nu parea sa o auda, dar si asa nu reusi sa strige decit citeva secunde. George o lovi cu putere in stomac, ea se pravali linga un zid, recapatindu-si respiratia. - Am opt ani de cind imi imaginez clipa aceasta, se auzi glasul lui ca un munnur amenintator. Opt ani sa­ mi amintesc de tine de fiecare data cind ma privesc in oglinda. Se apropie de ea, avind o privire turbata. Priveste-mi bine fata, Annelise. Au trecut opt ani ca sa ma vindec, dar uite ! Priveste ! Anne incerca sa scape, dar din nou o trinti cu spatele de un zid din caramida, apoi ii smuci nemilos capul, fortind-o sa-i priveasca obrazul distrus. Cicatricea se vindecase neasteptat de bine, acum fund alba si nu rosie, dar tensiona pielea dintr-o parte si din cealalta, dindu-i obrazului un aspect distorsionat, oribil de privit. Parca era un obraz peticit. - Mi-am zis ca mai intii vreau sa ma distrez putin cu tine, continua el, fiindca in ziua aceea nu am terminat, dar nu m-am imaginat ca va fi pe o alee mizerabila. Rinji feroce si amenintator. Nu credeam ca vei ajunge atit de decazuta. - Cum adica mai intii ? sopti Anne. Nu stia de ce intrebase. Doar stia. De fapt a stiut in tot acest rastimp, iar cind el a scos cutitul, amindoi vedeau clar ce avea sa se intimple. Anne nu mai tipa. Nici nu mai gindi. Nu putea

284

JULIA QUINN

spune ce a facut, dar peste zece secunde il vazu pe George zacind pe caldarim, ghemuit ca un fetus, amutit. Anne se uita la el de sus, apoi recapatindu-si rasuflarea ii mai trase un picior in stomac, apoi inca unul, cum facuse mai devreme, dupa care o rupse la fuga, chiar asa, cu miinile legate. De data aceasta, totusi, stia clar incotro se indreapta.

CAPITOLUL OPTSPREZECE

La ora zece seara, dupa inca o zi de cautari zadarnice, Daniel se indrepta spre casa. Angajase detectivi particulari. El insusi strabatea strazile, oprindu-se la toate casele, intrebind despre o tinara pe care o descria exact, dindu-i chiar ambele nume. Un om pe care-1 intrebase spuse ca descrierea se potrivea unei anume Mary Philpott, o domnita draguta. La oficiul postal unde fusese vazuta i s-a spus ca doamna nu expedia scrisori, ci le primea doar. Venea cu precizie de ceasomic, o data pe saptamina, la aceeasi ora, sa vada daca a primit ceva. Acum doua saptamini femeia de la oficiu a mai vazut-o, dar de atunci... Asadar, de doua saptamini, de atunci cind Anne s-a speriat ca de o fantoma si a intrat in magazinul pantofarului Hoby. Oare se ducea sa-si ridice corespondenta, cind a dat peste misterioasa persoana pe care nu dorea sa o vada ? El o dusese la un oficiu unde voia sa expedieze scrisoarea din saculet, dar nu era acelasi loc, unde era cunoscuta drept Mary Philpott si unde primea scrisorile.

286

JULIA QUINN

Oricum, i s-a spus ca ziua cind venea era marti. Mereu marti. Daniel se gindea. Ea disparuse intr-o miercuri. Asadar, Tsi lasa datele de contact la toate oficiile, cu promisiunea de a oferi recompense oricui il instiinta de aparitia ei. Mai mult de atit nu §tia ce poate face. Continua se mearge prin multime, ceutind chipul ei, asa cum ar fi cdutat acul in carul cu fin. Din cite stia el, Anne perasise orasul. Obosise si i se facuse somn, asa ce se indrepte spre casa din Mayfair, sperind ce mama si sora lui nu au sosit ince. Ele nu 1-au intrebat ce facea toate ziua, el nu le-a spus, inse ele stiau. Era mai bine asa, pentru ce nu era obligat se le priveasce fetele induiosate de mile. Ajunse in dreptul strazii lui. Era liniste si nu se auzeau decit pasii lui pesind pe prima treapte de la Winstead House. Totusi, auzi pe cineva soptindu-i numele. Inghete. - Anne ? O siluete firave pesi din umbre, tremurind in intuneric. - Daniel, spuse ea din nou, de-abia perceptibil. El cobori treapta, se indrepte spre Anne, o cuprinse in brate, o strinse la piept si, pentru prima date de aproape o septemine, simti ce axa pemintului revenise la pozitia normaie. - Anne, sopti el mingiind-o pe spate, pe brate, pe

SA IUBE§TI UN CONTE

287

cap. Anne, Anne, Anne. Nu putea sa spuna mai mult. O saruta pe obraji, pe crestetul capului. Unde ai... Se opri, vazindu-i miinile legate fedeles. Cu multa grija, ca sa nu o sperie, Tncepu sa-i dezlege miinile. Cine ti-a facut asta ? intreba el. Ea continua sa-1 priveasca, muta, umezindu-si buzele cu limba. Anne... - A fost cineva cunoscut din trecut, ii marturisi pina la urma. El...el...o sa-ti spun mai tirziu. Nu acum. Nu pot...am nevoie de... - E in regula, o linisti el. Cu greu reusi sa desfaca nodul complicat si strins, probabil si din cauza incercarilor ei de a-si trage mina. Inca putin si am terminat, spuse el blind. - Nu stiam unde sa ma due, zise ea cu glas tremurat. - Ai facut exact ce trebuie, o asigura, azvirlind in strada legatura nemiloasa. - Nu pot sa ma opresc din tremurat, zise ea, privindu-si miinile invinetite. - O sa fie bine, spuse el, cuprinzindu-i palmele. Esti prea speriata acum. Si mie mi s-a intimplat asta de multe ori. Ea ridica privirea spre el, intrebindu-1 din ochi. Cind oamenii lui Ramsgate ma urmareau prin Europa, explica el. Cind s-a terminat si am stiut ca sint in siguranta, am inceput sa tremur groaznic. Ceva in mine s-a descatusat. - Adica o sa-mi treaca ?

288

JULIA QUINN

- Da, crede-ma, o asigura el. Parea atit de fragila in momentul acela, incit Daniel nu putea decit sa o stringa in brate, pentru a o proteja de intreaga lume. - Sa mergem in casa, zise el. Era eliberat de griji, se simtea usor ca un fulg, dar si inspaimintat, furios oricum se simtea, trebuia sa intre in casa. Anne avea nevoie de ingrijiri. Poate ii era foame. Restul se putea rezolva mai tirziu. - Putem intra prin spate ? zise ea. Nu sint....nu pot... - Intotdeauna vei intra pe usa din fata, ii spuse el hotarit. - Nu, te rog, nu de asta... te rog, il implora ea. Sint intr-un haL.Nu vreau sa ma vada cineva asa. - Eu te vad, spuse, luind-o de mina. O privi drept in ochi si observa ca teama i se mai risipise. - Stiu, sopti ea. - Eram ingrozit, spuse el sarutindu-i mina. Nu stiam unde sa te gasesc. - Imi pare rau. Nu o sa mai fac asta. Ceva din tonul ei il nelinistea. Era un semn de nervozitate, de slabiciune. - Trebuie sa te rog ceva. - Curind, promise el. O conduse pina in fata usii, apoi zise: stai o clipa. Deschise usa si privi inauntru, sa

SA IUBE?TI UN CONTE

289

se asigure ca pot intra nestingheriti de nimeni. Pe aici, sopti el, apoi mersera sus, spre camera lui. Odata ce inchise usa, nu mai stiu ce sa faca. Voia sa afle detalii - cine ii facuse asa ceva ? De ce fugise ea ? Cine era ea, de fapt ? Voia raspunsuri si le voia acum. Nimeni nu putea sa se poaite asa cu ea. Cel putin nu cit traia el. Mai intii trebuia sa o ajute sa se incalzeasca, sa se linisteasca, apoi sa fie sigura ca este in siguranta. A fost in situatia ei de citeva ori. Stia si el ce inseamna sa fugi. Anne statea la fereastra, frecindu-si incheieturile, iar Daniel o privi atent pentru prima data in aceasta seara. Se vedea clar pe chipul ei cit era de speriata si deznadajduita. Aspectul exterior completa aceste trairi. Parul i se desfacuse din coc si atirna neglijent pe spate, la haina ii lipsea un nasture, iar pe obraz avea o zgirietura, iar cind o vazu, Daniel ingheta. - Anne, incepu el cautindu-si cuvintele pentru o intrebare dificila. In seara asta...oricine a fost acela....tea...? Nu putea pronunta cuvintul. Ii statea pe virful limbii, usturindu-1 precum acidul amestecat cu furia. - Nu, raspunse ea cu demnitate. Ar fi facut-o, dar m-a gasit afara si eu...Anne isi feri privirea, inchise ochii, parca alungind amintirea trista. Mi-a spus ca...A spus ca avea de gind sa.... 5

5

1

290

JULIA QUINN

- Nu trebuie sa mai spui nimic, o opri el. Cel putin nu acum, cind o vedea cit de amarita era. - Ba da, zise ea. Vreau sa-ti spun acum totul. - Mai tirziu, amina el. Dupa ce faci o baie. - Nu. Lasa-ma sa vorbesc. Am stat afara ore intregi §i mai am o farima de curaj. - Anne, nu-ti trebuie curaj cu... - Numele meu este Annelise Shawcross, izbucni ea. Si as dori sa fiu amanta ta. Apoi, dupa ce vazu ca el a ramas mut de uimire, adauga: daca ma mai vrei. Aproape o ora mai tirziu Daniel statea la fereastra, asteptind-o pe Anne sa-si termine baia. Ea dorea ca nimeni sa nu stie ca se afla in casa, asa ca a ascuns-o in sifonierul urias, cit timp valetii i-au pregatit baia. Acum probabil ca statea in apa, incalzindu-si trupul obosit si chinuit. Anne a incercat sa discute cu el despre propunerea ei, insistind ca era alegerea ei, dar el nu o ascultase. Sa i se ofere in felul acesta...Putea face asta doar daca stia ca nu mai avea nici o speranta. Daniel nu putea suporta acest lucru. Auzi usa de la baie deschizindu-se si o vazu curata, prospata, cu parul umed, pieptanat pe umarul drept. Isi facuse o coada spiralata. - Daniel ? zise ea, privind dupa el in camera. Veni desculta pe covorul din centru. Purta halatul lui de

SA IUBE§TI UN CONTE

291

baie, unul albastru inchis si era foarte mare pentru ea, lung pina la talpi, legat cu cordonul in talie. Niciodata nu i se paruse atit de frumoasa. - Sint aici, spuse el. Cit timp ea a facut baie, el isi scosese ghetele, haina si esarfa de la git. Anuntase valetul ca nu mai are nevoie de el, a scos ghetele la usa pentru a-i ft curatate si astepta o noapte in care nu voia sa fie deranjat. - Sper ca nu te superi daca am imprumutat halatul tau, zise Anne stringindu-si bratele la piept. Nu aveam ce altceva sa... - Nu ma supar deloc, raspunse el. Poti folosi orice doresti. - Am senzatia, incepu ea pe un ton timid, inghitind cu greu, ca deja stii cum ma cheama. El se uita la ea atent. De la Granby, clarifica ea. - Da, incuviinta el. Mi-a spus despre barbatul care te-a cautat. Nu aveam decit acest detaliu cind am inceput sa te caut. - Imi imaginez ca nu te-a ajutat prea mult. - Nu. Totusi, asa am gasit-o pe Mary Philpott. - Este numele pe care l-am folosit ca sa-i scriu surorii mele, Charlotte, pentru ca parintii mei sa nu afle ca noi doua corespondam. Prin scrisorile ei am aflat ca George tot cauta sa ma...Se opri emotionata. Poate am vorbit prea repede. Daniel se incorda la auzul numelui altui barbat.

292

JULIA QUINN

Oricine ar fi fost acest George, el a incercat sa-i faca rau. Sa o omoare. Se simtea coplesit de o furie material izata prin dorinta de a lovi in ceva. Voia sa-I gaseasca pe acest om, sa-i faca rau, sa-1 faca sa priceapa ca, daca avea sa mai atenteze la Anne, el, Daniel urma sa-1 sfisie cu miinile goale. Asta desi nu s-a considerat niciodata un barbat violent. Ridica ochii spre Anne. Ea era tot in mijlocul camerei, profund miscata. - Numele meu este...a fost Annelise Shawcross, zise ea. Am fucut o greseala ingrozitoare cind aveam saisprezece ani si de atunci tot platesc pentru ea. - Orice ai facut....incepu el ridicind o mina. - Nu sint virgina, il informa ea scurt. - Nu-mi pasa, spuse el §i realiza ca asa era. - Ar trebui sa-ti pese. - Dar nu-mi pasa. Ea il privi zimbind, oricind dispusa sa-1 ierte, in caz ca se razgindea. - Numele lui este George Chervil. Sir George Chervil, acum, dupa moartea tatalui sau. Am crescut in Northumberland, intr-un orasel din partea de vest a tinutului. Tata este un gentleman de provincie. Avem o situatie confortabila, dar nu sintem bogati. Totusi, sintem respectati. Eram invitati oriunde si toata lumea spera ca eu si sora mea sa gasim niste pretendenti cu situatie buna. El dadu in cap, semn ca asculta si ca isi

SA IUBE§TI UN CONTE

293

imagineaza tabloul deocamdata. - Familia Chervil este una instarita, cel putin in comparatie cu ceilalti. Cind ma uit aici...zise si privi in camera luxoasa, care ii apartinea lui de drept, fara eforturi. Cum probabil in Europa nu avusese acelasi standard de confort, sigur ca aprecia tot ce avea aici. Ei nu aveau aceeasi situatie ca voi, dar era cea mai respectata familie din tinut. George era unicul lor fiu. Foarte chipes, vorbea frumos, iar eu am crezut ca il iubesc. Ridica din umeri, privind spre tavan, parca implorind iertare pentru cea care a fost in adolescenta. A spus ca ma iubeste, relua ea. Daniel ofta si avu o premonitie legata de ce inseamna sa fii parinte. Doamne, daca ar avea o fata si ea ar arata ca femeia pe care o avea acum in fata, iar daca fata lui 1-ar fi privit cu ochii aceia raniti si amagiti, soptindu-i ’’Spunea ca ma iubeste ...” Nimic mai prejos de crima nu ar fi fost o reactie acceptabila. - Credeam ca ma va lua de sotie, zise Anne. Parca isi mai revenise, pe masura ce aceasta confesiune se derula, iar glasul ei avea ceva profesional, pragmatic. Adevarul este ca nu a spus ca o va face. Nici macar nu a pomenit de asta. Asa ca, imi asum si eu o parte din vina... - Ba nu, exploda Daniel, fiindca orice s-a intimplat, el stia ca nu a fost din vina ei. Era usor de

294

JULIA QUINN

ghicit ce va urma. Barbatul frumos, bogat, fata tinara, impresionabila...Era un tablou oribil, incredibil de obisnuit. Ea ii zimbi recunoscatoare. - Nu spun ca dau vina pe mine, fiindca nu e asa. Cel putin acum nu o mai fac. Dar trebuia sa-mi dau seama. - Anne... - Nu, zise ea, oprindu-i protestul. Ar fi trebuit sa­ mi dau seama. Nici nu a pomenit de casatorie. Nici macar o data. Am presupus ca ma va cere. Fiindca...Nu stiu. Asa am crezut. Provin dintr-o familie buna. Nu am crezut ca nu isi doreste sa se insoare cu mine. Si...Of, acum suna groaznic, dar adevarul e ca eram tinara si dragura si stiam asta. Doamne, ce proasta am fost. - Nu ai fost, zise Daniel calm. Toti am fost tineri. - L-am lasat sa ma sarute, adauga ea, apoi 1-am lasat sa faca mai mult
SA IUBE$TI UN CONTE

295

fotoliu si se sprijini pe spatarul lui. Sa fiu sincera, mi-a placut ce a facut, pina intr-un punct, apoi, ma rog, a fost ingrozitor. Mi se pare straniu acum, dar mi-a placut cum l-am facut sa simta. Asta m-a fucut si pe mine putemica, iar apoi, cind l-am revazut, eram pregatita sa-1 las sa­ mi faca acelasi lucru. Anne inchise ochii, parca retraind amintirile. Era o noapte de vara, cu stele pe cer. - Ce s-a intimplat ? ceru el sa afle. Ea clipi, parca trezindu-se din reverie, apoi continua pe un ton cu totul diferit, distant si rece. - Am aflat ca o ceruse de sotie pe alta fata. Chiar la o zi dupa ce m-arn daruit lui. De aceasta data Daniel simti furia explodind in el, iar ura fata de aceasta persoana devenise nemasurata. Oare asta insemna sa iubesti ? Ca durerea celui iubit sa te raneasca mai adinc decit pe el ? - Oricum, a vrut sa-si bata joc de mine, continua ea. Mi-a spus ca sint...nu-mi amintesc exact cuvintele, dar m-a facut sa ma simt ca o prostituata. Probabil ca asta am si fost, dar... - Nu, zise Daniel hotarit. Acceptase ca ea ar fi trebuit sa-si dea seama, ori sa fie mai precauta. Dar nu voia sa-i dea voie sa gindeasca astfel despre sine. Veni linga ea si o cuprinse de umeri. Ea il privi cu ochii aceia albastri, profunzi...acolo ar fi dorit el sa se piarda. Pentru totdeauna.

296

JULIA QUINN

- A profitat de tine, spuse el calm. Ar fi trebuit pedepsit si inchis pentru... Ea incepu sa rida. - Vai de mine. Stai sa auzi si restul povestii. El paru din nou foarte atent. L-am taiat, spuse ea, iar el nu intelegea ce spune. A venit la mine, relua ea, eu am incercat sa scap si am apucat primul obiect care mi-a venit la indemina. Era un cutit pentru deschis scrisori. Vai de mine. - Am incercat sa ma apar si am vrut sa-1 sperii doar, amenintmdu-1, dar el s-a napustit asupra mea si apoi...Anne se cutremura si se albi la fata. De aici pina aici, zise ea, aratind pe obrazul ei, dinspre timpla, pina la barbie. A fost infricosator. Desigur ca de asta nu puteam scapa. Eram distrusa, zise in soapta. Am fost alungata departe, obligata sa-mi schimb numele si sa intrerup orice legaturi cu familia mea. - Parintii tai au permis asta ? intreba Daniel nedumerit. - Numai asa imi puteam proteja surorile. Nimeni nu s-ar fi insurat cu ele, daca se afla ca m-am culcat cu George Chervil, lti imaginezi ? M-am culcat cu el, apoi l-am taiat cu cutitul ? - Ce nu-mi pot imagina, intrerupse el, este o familie care sa te repudieze. - Nu-i nimic, zise ea, desi amindoi stiau ca nu era asa. Eu am corespondat cu sora mea pe ascuns in

SA IUBE§TI UN CONTE

297

tot acest timp, asa ca nu am fost complet singura. - Oficiile postale, murmura el. - Mereu ma asiguram ca le localizez imediat, surise ea. Mi se parea mai sigur sa trimit si sa primesc scrisorile din locuri necunoscute. - Ce s-a intimplat in seara aceasta ? intreba el. De ce ai plecat saptamina trecuta ? - Cind am plecat...el era foarte furios. Voia sa ma duca in fata judecatorului si sa ma vada spinzurata sau deportata undeva, dar tatal lui 1-a domolit. Daca George facea scandal pentru incident, 1-ar fi costat logodna cu miss Beckwith. Ea era fiica de viconte. Iti dai seama ca au dat lovitura. - Casatoria lor a avut loc ? - Da, iar el a jurat ca nu va renunta la razbunare. Cicatricea s-a vindecat mai bine decit m-as fi asteptat, dar tot se vede foarte clar. Inainte de asta a fost un barbat frumos. Credeam ca vrea sa ma omoare, dar... - Ce ? intreba Daniel curios. - Vrea sa ma taie, zise ea incet. Daniel scoase o injuratura in soapta. Nu mai tinea cont ca era cu o doamna. Nu avea cum sa-si controleze limbajul cind vorbea despre acest personaj. - II voi ucide, zise el. - Nu, facu Anne. Nu face asta. Dupa ceea ce s-a intimplat cu Hugh Prentice... - Nimanui nu-i va pasa daca-1 voi desfiinta pe 5

1

298

JULIA QUINN

Chervil de pe fata pamintului. Nu-mi fac asemenea probleme. - Nu-1 vei ucide, repeta ea. Deja 1-am ranit eu destul de tare... - Sper ca nu-i cauti scuze ? - Nu. Dar acum cred ca a platit pentru ce mi-a facut in seara aceea. Nu-i va fi usor cu ce i-am facut. - Nici nu trebuie, zise Daniel infuriat. - Vreau sa inceteze nebunia asta. Vreau sa-mi traiesc viata fara sa ma uit peste umar, in spate. Nu vreau razbunare. Nu am nevoie de ea. Daniel se gindi ca el are nevoie, dar decizia era a ei. Isi mai domoli furia, apoi o intreba: - Cum a explicat rana pe care a capatat-o ? Anne se bucura ca el a schimbat subiectul. - Ca pe un accident la calarie. Charlotte mi-a zis ca nu 1-a crezut nimeni, dar ai lui au spus ca a fost aruncat de pe cal si o craca 1-a taiat la fata.Nu cred ca a banuit cineva adevarul. De§i oamenii presupuneau ce e mai rau despre mine atunci cind am disparut brusc, numi imaginez sa fie cineva care sa se fi gindit ca eu 1-am taiat pe fata. Spre surprinderea lui, Daniel zimbi. - Ma bucur ca ai facut-o. Ea il privi surprinsa. - Ar fi trebuit sa-1 injunghii in alta parte. Atunci

SA IUBE?TI UN CONTE

299

ea rise brusc, facind ochii mari, iar el insista: sint insetat de singe, zise in soapta. - Ai fi incintat sa stii ca mai devreme, cind am scapat de el... - Hai, spune-mi ca i-ai tras cu genunchiul in boase, o provoca el. Te rog, te rog, spune-mi asta. Ea strinse din buze, straduindu-se sa nu rida iar. - Poate chiar asta am facut. - Ai dat tare ? intreba el. - Nu la fel de tare cum am dat cind 1-am vazut cazut la pamint. Daniel ii saruta ambele miini. - Pot spune ca sint foarte mindru ca te-am cunoscut ? Anne rosi de fericire. - $i ca sint foarte mindru ca e§ti a mea. O saruta delicat pe buze. Dar niciodata nu vei fi amanta mea. - Dar...zise ea retragindu-se din bratele lui. El o opri, lipindu-si degetul aratator pe buzele ei. - Deja am anuntat ca vreau sa ne casatorim. Vrei sa par mincinos in ochii lumii ? - Daniel, nu se poate ! - Ba se poate ! - Nu, nu... - Ba pot si asa voi face. - Dar George este acolo, iar daca ti-ar face vreun rau...

300

JULIA QUINN

- Pot sa ma ocup de toti George Chervil-ii din lumea asta, atita timp cit tu ai grija de mine. - Dar... - Te iubesc, spuse el si atunci parca toata lumea s-a reasezat la locul ei. Te iubesc si nu suport gindul nici unui minut fara tine. Vreau sa-mi fii alaturi in viata §i in pat. Vreau sa-mi nasti copiii si vreau ca fiecare persoana din lumea asta sa stie ca esti a mea. - Daniel, zise ea, desi era greu de stabilit daca protesta sau cedase. Totusi, ochii ei erau scaldati de lacrimi, iar el stia ca erau de bucurie. - Nu pot fi satisfacut cu mai putin decit totul, §opti el. Ma tern ca va trebui sa te casatoresti cu mine. Annei ii tremura barbia. Poate ca asa incuviinta ea. - Te iubesc, §opti ea. Te iubesc. - Si....insista el. Avea de gind sa o faca sa spuna da. - Da, zise Anne. Daca esti destul de viteaz incit sa ma vrei, ma voi casatori cu tine. Atunci el o lipi de el, sarutind-o pasional, cu teama parca, dar §i cu emotia pe care si-o retinuse toata saptamina. - Nu e vorba de vitejie, zise el rizind. E vorba de instinct de conservare. O mai saruta o data si parca nu se putea opri.

SA IUBE§TI UN CONTE

301

- Cred, sopti ea, cred ca...legat de George, nu mai conteaza. Ochii ei luceau de fericire §i dragoste. Seara aceasta, cu tine, va fi prima.

CAPITOLUL NOUASPREZECE

Apoi Anne nu spuse decit.’T e rog”. Atit. Nici nu stia de ce spusese asta, fiindca nici nu gindise. Doar ca in ultimii cinci ani a constatat ca nu strica sa fii manierat si sa spui ”Te rog” pentru lucrurile pe care ti le doresti. Iar acum ea dorea asta foarte mult. - Atunci eu trebuie sa spun doar ’’multumesc”, zise el si facu o plecaciune. Anne zimbi, dar de- fericire, iar asta i se citea pe chip. O lacrima i se prelingea pe obraz. Ea incerca sa o stearga, dar Daniel i-o sterse primul. - O lacrima de fericire, sper, sopti el. Ea dadu din cap afirmativ. Atunci el ii cuprinse fata cu palmele si trecu usor degetul mare peste zgirietura profilata pe fruntea ei. - Te-a ranit. Anne vazuse zgirietura cind s-a privit in oglinda de la baie. Nu o durea si nici nu-si amintea cum a capatat-o. Lupta cu George era cumva incetosata, iar ea isi zise ca era mai bine asa. Anne zimbi, apoi zise: 5

5

SA IUBE§TI UN CONTE

303

- Totusi, el arata mai rau. I-au trebuit citeva clipe lui Daniel ca sa-si aminteasca de momentul comic. - Chiar asa ? - Oh, da. El o saruta pe lobul urechii, iar rasuflarea lui fierbinte o infiora. - Asta este foarte important. - Mmm-hmm. Ea intinse gitul, iar buzele lui avansara delicat spre omoplat. Cineva mi-a spus cindva ca partea cea mai importanta a unei batai este sa te asiguri ca adversarul tau arata mai rau decit tine, cind s-a terminat tarasenia. - Ai niste sf&tuitori foarte buni. Anne tresari, resimtind o senzatie placuta, provocata de degetele lui. Deja Daniel ii desfacea nodul de la halat. - E unul singur, sopti ea, cautind sa nu se piarda cu firea cind ii simti miinile mari plimbindu-se pe pielea fina a abdomenului, dupa care alunecara spre spate. - Doar unul ? intreba el, cuprinzindu-i fesele. - Unul singur, dar el este...ah, ah ! El o mai strinse o data. - Era cumva acest ”ah, ah !”? Apoi f&cu un gest cu totul diferit si profund, care implica un singur deget foarte pervers. - Sau acesta ?

304

JULIA QUINN

- Oh, Daniel....gemu ea de placere. Atunci buzele lui se intoarsera la lobul urechii, pe care incepu sa-1 linga usor, apoi o intreba cu gura lipita de pielea ei: - Inainte ca noaptea sa se sfirseasca, te voi face sa strigi de placere. - Nu, nu poti, sopti ea, cu greu adunindu-si puterea sa vorbeasca. El o ridica, tinind-o lipita de el, iar ea nu avu incotro si i§i incolaci picioarele in jurul taliei lui. - Te asigur, pot. - Nu, nu...nu sint... Degetul acela buclucas, care trasa cercuri in zona ei pubiana se strecura acum ceva mai adinc. - Nu stie nimeni ca sint aici, zise ea gemind iar, agatindu-se disperata de umerii lui. Acum degetul lui se mi§ca inlauntrul ei, innebunind-o, lent, languros §i vibrant, iar fiecare cere ii trimitea fiori de extaz pina in centrul fiintei ei. Daca trezim pe cineva... - Oh, nu-i nimic, murmura el, dar ea sesiza in glasul lui o urma de mister. Cred ca va trebui sa fiu pmdent si sa mai pastrez cite ceva pentru luna de miere. Anne nu-si putea imagina despre ce vorbeste el, dar cuvintele lui §optite senzual aveau exact acelasi efect ca §i miinile lui pricepute, toate ametind-o, intr-o spirala a pasiunii. - Pentru seara aceasta, spuse el a§ezind-o pe

SA IUBE§TI UN CONTE

305

marginea patului, nu am de ales si trebuie sa ma asigur ca e§ti fata cuminte. - Fata cuminte ? repeta ea. Statea tintuita pe marginea patului urias, imbracata intr-un halat de baie barbatesc, acum desfacut in fata; isi etala curbele sinilor si el avea un deget in interiorul feminitatii ei, drept care incepuse sa gitiie de placere. Nu avea nimic cuminte in clipele acelea. Doar ca totul era minunat. - Crezi ca poti ramine muta ? o tachina el, sarutind-o pe git. - Nu stiu. Atunei Daniel mai strecura un deget in miezul ei fierbinte. - Dar daca fac asa ? Atunei Anne scinci retinut, iar el afisa un zimbet pervers. - Dar daca fac asa ? zise gutural si indeparta cu nasul o parte a halatului care-i acoperea umarul. Sinii feciorelnici se ivira cu obraznicie, iar unul dintre sfircuri disparu imediat, inghitit de buzele lui flaminde. - Oh ! se auzi ceva mai tare acum, iar el rise din nou. Esti pervers, ii spuse ea. El incepu sa-si fluture limba imprejurul sfircului intarit, privind-o cu o foame de lup. - Nu am spus niciodata ca nu as fi. Continua jocul cu celalalt sfirc, la fel de sensibil ca primul, iar

306

JULIA QUINN

Anne nici nu observa ca halatul zacea deja pe jos, iar ea ramasese goala complet. El privi din nou in ochii ei vrajiti. Stai sa vezi ce mai pot sa fac. - Oh, vai de mine ! spuse ea, fara sa-si imagineze ce putea fi mai pervers de atit. Incet, dar sigur gura lui cobora spre abdomen, apoi mai jos...mai jos...la buric, apoi mai jos pina la.... - Oh, Doamne, se tinguia ea. Nu poti face asta. - Nu pot ? - Daniel ? Anne nu stia ce il roaga, dar pe nestiute el o ridicase pina ce a asezat-o cu fundul pe marginea patului, iar gura luase locul degetelor. Limba lui facea tot ce dorea, iar buzele lui, apoi rasuflarea lui arzatoare... Simtea ca se topeste pur si simplu. Sau ca explodeaza. Isi infipsesedegetele in parul lui, apoi cind nu mai putuse rezista in aceasta pozitie, pur si simplu se abandonase pe saltea, lasindu-si picioarele moi, atimate pe marginea patului. Din cind in cind Daniel ridica usor capul si se uita la ea, parind foarte mindru de prestatia lui. Cind il vazu ca se ridica, ea il intreba : - Ce vrei sa imi faci ? Evident ca nu terminase cu ea. Anne tinjea deja dupa el, dupa ceva, dupa... - Cind voi termina sa ma dezbrac, zise el scotindu-si rapid camasa peste cap, o sa fiu inauntrul tau.

SA IUBE$TI UN CONTE

307

La fel de repede Tsi desfacu slitul si in citeva secunde ramase gol-pusca, iar Anne amuti de nerabdare, cind il vazu ca se instaleaza intre picioarele ei. Arata perfect. O mingiie din nou, cuprinzindu-i coapsele cu palmele, departindu-le apoi, ca sa-si faca loc inauntrul ei. - Oh, ah ! soptea ea gifiind intens. Virful penisului sau tatona intrarea lubrifiata, dar fara sa o patrunda. Se multumea sa o maseze usor, pregatindu-si drumul ascuns si delicios, apoi facu citeva cercuri pentru a gasi zonele cele mai sensibile. Cu fiecare atingere delicata ea se deschidea si mai mult, pina ce, fara sa preseze, o patrunse. Anne apuca strins cearsaful, de atita incordare sexuala, delectindu-se cu acea senzatie necunoscuta, dar magnifica. Parca ar fi despicat-o in doua, daca mai avansa putin, dar chiar si asa, ea dorea mai mult. Nu-si imagina de ce, dar nu-si putea opri soldurile din miscarea de du-te vino spre el. - Vreau sa intri cu totul, sopti ea, uimita de propriile-i cuvinte. Acum. II auzi cum trage aer in piept, iar cind il privi, remarca ochii aprinsi de dorinta. Gemu numele ei, apoi se avinta, dar nu pina la capat, ci suficient cit sa o faca sa simta o placere stranie, unica si delicioasa, de a fi deschisa de el, lasindu-se patrunsa de el.

308

JULIA QUINN

- Mai mult, sopti ea, dar nu implora. Ii ordona. - Nu inca. El se retrase putin, apoi se cufunda iar profund. Nu esti inca gata. - Nu-mi pasa. Chiar nu-i pasa. In interiorul ei simtea acumulindu-se o tensiune uriasa, iar asta o facea sa devina lacoma. Voia sa-1 simta cu totul in ea, sa-1 simta cum pulseaza acolo, vibrind impreuna cu ea. Daniel facu o miscare brusca, dar ea il prinse de solduri, fortindu-1 sa nu se dezlipeasca de ea. - Am nevoie de tine, sopti ea gemind, doar ca acum el stabilea ritmul. Se citea pe chipul lui o dezlantuire a dorintelor si pasiunii nestavilita, iar Anne stia ca amindoi Tsi doreau aceste senzatii la fel de mult. El trezise in ea ceva, acea femeie perversa, neru§inata si dezinhibata, care statea pitita intr-un colt al sufletului ei. Stia ce sa faca; nu stia ca va face acele lucruri pina ce nu le facea. Astfel isi lua sinii in palme si incepu sa-i maseze circular, apropiindu-i, stringindui, framintindu-i apoi, in tot acest rastimp uitindu-se la el cum o urmareste si innebuneste de extaz... Dorinta din privirea lui era atit de profunda si palpabila, incit parca o simtea chiar mingiindu-i pielea. - Mai fa asta o data, ii zise el ragusit, iar ea il asculta, impreunindu-si nurii ca si cind ar fi fost strinsi intr-un corset nabadaios. - Iti place ? zise ea, ca sa-1 tachineze. El incepu sa gifiie printre gemete, in ritmul alert

SA IUBE§TI UN CONTE

309

al miscarilor. Incercase sa se mai domoleasca, dar Anne stia ca trebuie sa-1 faca sa atinga acel moment suprem. Se tot uita la miinile ei lipite de sTni si in ochii lui citeai o dorinta primara, primitiva, putemica si acaparatoare. Isi lingea si buzele, pe cind miinile isi faceau treaba languros, stringind fiecare sfirc intre degetul mare si aratator, intarindu-le atit de mult incit deveneau dureroase, doar ca sa-i faca lui pe plac. Era o senzatie delicioasa, electrizanta, asemanatoare cu aceea resimtita cind Daniel le sugea infometat. Fulgerele placerii o patrundeau iar si iar, aruncind scintei intre pulpe, iar atunci isi dadu seama ca-$i provocase singura aceste senzatii, cu propriile-i degete nerusinate. Isi lasa brusc capul pe spate si gemu de dorinta. Cum si Daniel era sus, pe valul placerii supreme, facu un ultim efort si mai facu o miscare in interiorul ei, putemic, repede, contopindu-se practic cu trupul ei. - Mai fa o data asa, implora el incordat. O sa mai faci asa in fiecare noapte, iar eu o sa te privesc...Se cutremura de placere, posedind-o agresiv. Te voi privi in fiecare noapte. Ea zimbi, mindra de noua putere pe care o capatase, intrebindu-se daca mai erau si alte lucruri pe care, daca i le-ar fi facut lui Daniel, 1-ar fi vazut ca explodeaza de dorinta. - Esti cea mai frumoasa femeie pe care am cunoscut-o, zise el. Acum, in clipa asta...in clipa i

5

310

JULIA QUINN

asta...Gemu din nou si isi infipse degetele in saltea, cautind sa mai mentina erectia inca putin. Nu asta voiam sa spun, relua el cu dificultate, flindca respira greu. Ea il privi in ochi si simti cum mina lui o prinde pe a ei, impletindu-si degetele cu ale ei. - Te iubesc, sopti el. Te iubesc. Spuse aceste cuvinte de citeva ori cu toata gura, din tot sufletul. Iar cu fiecare unduire a bazinului lui, ea simtea asta. Era coplesitor, uluitor sa simti atit de puternic o particica din alta persoana. II strinse de mina. - §i eu te iubesc, sopti ea. Esti primul barbat.. primul barbat pe care 1-am... Nu stia cum sa continue. Voia ea el sa afle fiecare moment al vietii ei, fiecare triumf sau dezamagire. Mai presus de toate, voia ea el sa §tie ea era singura persoana in care avea incredere totala, singurul barbat care-i cucerise inima. El li saruta pe rind fiecare deget in momentul acela erotic si profund carnal al acuplarii, iar gestul lui de cavaler medieval o impresiona enorm. - Nu plinge, sopti el. Ea nici nu realizase ca lacrimeaza. O saruta pe obraz, stergindu-i lacrimile, apoi o antrena meet in balansul perfect al uniunii trupesti. §erpuiau amindoi intr-un ritm furios, iar ea simti ca pe masura ce se intinde si se incordeaza, arcuindu-se senzual, senzatiile 3

1

~

9

SA IUBE§TI UN CONTE

311

coplesitoare deveneau greu de suportat, pina ce... - Ooooh ! se auzi tipatul gutural, adinc si ademenitor, cind lumea ei interioara exploda. II strinse atit de tare de umeri, incit el tresari. - Oh, Doamne ! exclama si el, apoi mai facu o miscare, isi lua avint, facu implozie si se prabusi peste ea, varsindu-se in adincurile intimitatii ei. Asta era, se gindi Anne visatoare. Era gata, iar viata ei incepuse in sfirsit. Mai tirziu in noapte Daniel statea intins pe pat, sprijinindu-si capul pe bratul indoit din cot si se juca lenes cu buclele despletite ale Annei, care parea ca doarme. Nu stia daca era chiar adormita, insa ii permitea acest joc erotic al mingiierilor. Nu-si imaginase ce par frumos are, fiind mereu strins intr-un coc, asa cum procedau majoritatea femeilor. Podoaba ei capilara era glorioasa. I se revarsa pe umeri asemeni unei paturi de bucle care se opreau exact la atingerea sinilor. Zimbi visator, incintat ca parul nui putea acoperi sinii. - De ce zimbesti ? murmura ea somnoroasa. - Esti treaza, zise el. Ea scoase un mieunat senzual si se intinse, iar el privi fermecat cum cearsaful ii dezgoleste trupul. Ea dadu sa se acopere la loc, dar el o opri. - Asa imi place sa stai, murmura el.

312

JULIA QUINN

Atunci ea rosi. Desi era intuneric, Daniel remarca privirea stinjenita, asa cum i se Tntimpla ori de cite ori ceva o deranja. Zimbi din nou, bucuros ca a mai aflat un amanunt despre ea. Dorea sa stie multe despre ea. - Nu mi-ai zis de ce zimbesti, insista ea, ridicindu-$i cearsaful pina sub barbie. - Ma gindeam ca-mi place faptul ca nu ai parul destul de lung, ca sa-ti acopere sinii. Ea rosi de data aceasta si el remarca schimbarea culorii pielii, chiar si fara lumina. - Tu ai vrut sa stii, zise el in gluma. Daniel o privea, urmarindu-i reactiile si schimbarile de stare. O vazu usor incruntata. - Acum ce se va intimpla ? El cuno§tea intelesul intrebarii, dar nu voi sa raspunda. Cum stateau acum intinsi pe patul cu baldachin, protejati de valurile care-i inconjurau, era usor sa gindesti ca restul lumii nu mai conteaza. Dimineata avea sa vina curind si, odata cu ea veneau si greutatile, pericolele si amenintarile care o adusesera in aceasta situatie. /*\

_

_

- Ii voi face o vizita lui sir George Chervil, spuse el intr-un final. Presupun ca nu-mi va fi greu sa-i aflu adresa. - Eu unde voi merge ? sopti ea.

SA IUBE$TI UN CONTE

313

- Tu vei ramine aici, zise el hotarit. Doar nu credea ca-i va permite sa mai piece undeva. - Dar ce vei spune familiei tale ? - Adevarul, spuse el. Parte din el, adauga, privind-o destul de neincrezator. Nimeni nu trebuie sa stie unde ai dormit in noaptea aceasta, dar va trebui sa le spun mamei si surorii mele cum ai ajuns aici fara alte schimburi de haine. Doar daca nu ai tu o poveste mai plauzibila. - Nu am, spuse ea. - Honoria iti poate imprumuta o rochie de la ea, iar cu prezenta mamei in casa, va fi usor sa te instalam intr-una din camerele de oaspeti. La inceput ea dori sa protesteze, dar aproba planul lui pina la urma. - Voi obtine o licenta speciala imediat dupa ce-1 vizitez pe Chervil, zise Daniel. - Licenta speciala? Dar nu e ceva prea extravagant ? - Chiar crezi ca voi putea astepta o intreaga perioada de logodna ? zise el pe un ton gutural, provocator. Ea zimbi atunci. Dar crezi ca tu vei putea astepta ? adauga el pe acelasi ton. - M-ai transformat intr-o usuratica, sopti ea. - Nu gasesc puterea sa ma pling, zise el si o saruta, stringind-o in brate.

314

JULIA QUINN

- Nici eu, raspunse ea meet. Totul va fi bine de acum incolo in lume. Cu a$a o femeie in brate, cum ar putea sa fie altfel ?

CAPITOLUL DOUAZECI

A doua zi, dupa ce a instalat-o pe Anne ca oaspete oficial in casa lor, Daniel se pregati sa-1 viziteze pe sir George Chervil. Cum se asteptase, nu a fost greu sa-i afle adresa. Locuia in Marylebone, aproape de re^edinta socrului sau din Portman Square. Daniel stia cine era vicontele Hanley. Daniel fusese student la Eton cu doi fii ai lui Henley. Legatura nu era prea strinsa, dar familia il cunostea foarte bine. Daca George Chervil nu se va lasa convins rapid de argumentele lui, Daniel stia ca o vizita la socrul sau - care detinea finantele, inclusiv actul de proprietate asupra domeniului cochet din Marylebone, pe a carui trepte urea acum - va rezolva problema. La citeva secunde dupa ce batu la usa principals, Daniel fu condus in sufrageria decorata in nuante de verde si auriu. Imediat apam si o femeie. Dupa virsta si tinuta Daniel deduse ca era lady Chervil, fiica vicontelui, pe care George Chervil o alesese ca sotie, in locul Annei. - Milord, zise lady Chervil. Era draguta, cu ten

JULIA QUINN

316

curat si par saten, ondulat. Nu se putea compara cu Anne la frumusete, dar Daniel era desigur partinitor. - Lady Chervil, raspunse el cu eleganta. Prezenta lui o surprinse, facind-o curioasa. Tatal ei era viconte, deci era obisnuita sa primeasca oaspeti de rang inalt. Trecuse ceva timp de cind un conte ii vizitase, chiar daca sotul ei devenise baron doar de curind. Sint aici pentru a vorbi cu sotul dumneavoastra, o lamuri el. - Ma tern ca nu este acasa acum. Va pot ajuta poate in locul lui ? Sint surprinsa ca sotul meu nu mi-a mentionat ca va cunoasteti. 1 9 - Nu am fost prezentati formal, explica Daniel. Nu avea de ce sa minta; Chervil avea sa-i explice la intoarcere, cind sotia lui il va informa ca ii vizitase contele de Winstead. - Oh, imi pare rau, zise ea, desi nu avea de ce sa se scuze. Parea genul de femeie care, atunci cind nu are altceva de spus, isi tot cere scuze intr-una. Cu ce va pot fi de ajutor ? Oh, dar, scuze, v-am mai intrebat asta. Va rog, luati loc. Chem sa ne aduca un ceai imediat. - Nu, va multumesc, zise Daniel. Cauta sa pastreze tonul politicos, fiindca stia ca femeia din fata lui nu era cu nimic vinovata pentru ce i s-a intimplat Annei. Mai mult ca sigur ca ea nici nu auzise de Anne. Stiti cind revine sotul dvs acasa ? - Cred ca foarte curind, raspunse ea. Doriti sa asteptati ? 5

5

5

1

SA IUBE§TI UN CONTE

317

Nu prea, insa Daniel nu avea de ales, asa ca ii multumi si se aseza. Li se aduse ceaiul si incepura o conversatie banala, intrerupta frecvent de priviri spre ceasul de pe semineu si taceri stingace. Incerca sa-si concentreze atentia asupra Annei si a ce putea ea face exact in momentele acelea. Cit timp el a baut ceaiul, Anne proba rochii imprumutate din garderoba Honoriei. Cit timp el batea nervos cu degetele pe genunchi, ea statea la masa cu mama lui, care, spre mindria si usurarea lui Daniel, nici nu clipise cind el a anuntat-o ca urma sa se insoare cu miss Wynter si, ah, apropo, ea avea sa locuiasca la Winstead House ca oaspetele lor, de vreme ce nu mai putea continua ca guvemanta la sotii Pleinsworth. - Lord Winstead ? Daniel ridica privirea. Lady Chervil ii pusese o intrebare, iar acum astepta raspuns, dar el nu a auzit-o. Din fericire, era genul de femeie careia bunele maniere i-au fost inoculate in singe de la nastere, asa ca tot ea repeta: - Spuneam ca probabil asteptati cu nerabdare casatoria surorii dumneavoastra. Vazindu-i expresia timpa, tot ea adauga: am citit anuntul in ziare si, evident la vremea mea am participat la seratele muzicale date de familia dvs. Daniel se intreba daca si acum ea mai primea invitatii. Gindul de a-1 sti pe George Chervil stind in

318

JULIA QUINN

casa lui il teroriza. Isi drese glasul, cautind tonul cel mai politicos. - Da, sigur. Lordul Chatteris mi-a fost prieten apropiat, din copilarie. - Ce frumos pentru amindoi, caci veti deveni frati. Ea surise, iar Daniel remarca o usoara stingacie. Lady Chervil parea o femeie deosebita, cu care sora ei, sau chiar Anne s-ar fi putut imprieteni foarte usor, daca nu ar fi fost sotia lui George Chervil. Nu stia multe lucruri, pacatul ei era ca se maritase cu un ticalos, iar el avea sa-i distruga complet viata. - Acum este la noi acasa, exersindu-si arta conversatiilor mondene. Presupun ca a fost somat sa participe la pregatiri. - Ah, ce frumos. Dadu din cap, apoi zimbi, iar gindul ii fugi iar spre Anne si spre jocul Oare-Ce-Face-Anne-Acum ? Spcra ca este alaturi de familia lui, oferindu-si parerea asupra culorilor florilor, dantelei si altor elemente decorative. Anne merita o familie. Dupa opt ani tristi merita Ji stie ca are un loc al ei. Daniel privi iar spre ceas, de data aceasta cu discretie studiata. Era acolo de o ora si jumatate. Sigur si lady Chervil se impacientase deja. Nimeni nu asteapta sosirea altcuiva o ora si jumatate in sufragerie. Amindoi stiau ca se cuvine sa-si lase j

SA IUBE§TI UN CONTE

319

cartea de vizita si sa piece. Doar ca Daniel nu se clintea. Lady Chervil suridea din cind in cind. - Sincer, nu credeam ca sir George va intirzia atit. Nu-mi inchipui ce 1-ar fi retinut. - Unde a plecat ? intreba Daniel. Era nepoliticos din partea lui, dar dupa cit de mult timp au discutat banal itati, nici nu mai conta. - Parca avea programare la doctor, zise ea. Pentru cicatricea aceea, stiti. Oh, spuneati ca nu v-ati cunoscut. El a...Facu semn cu mina spre fata §i se intrista. Are o cicatrice. Un accident de calarie, inainte sa ne casatorim. Cred ca arata bine si asa, doar ca el incearca sa o tot ascunda. Daniel se simti zgindarit de curiozitate si intreba: - Spuneati ca merge la un doctor ? - Parca da, zise ea. Cind a plecat azi dimineata, spunea ca merge la cineva in legatura cu cicatricea. Am presupus ca e vorba de un doctor. La cine ar fi putut sa mearga? Anne. Daniel se ridica brusc si era sa verse ceaiul. - Lord Winstead? intreba ea alarmata. Se ridica si ea, mergind spre usa in urma lui. S-a intimplat ceva? - imi cer scuze, spuse el. Nu avea timp de amabilitati. A stat acolo nouazeci de minute nefericite si numai Dumnezeu stia ce punea la cale Chervil.

320

JULIA QUINN

Sau a f3cut deja. - Pot sa va ajut in vreun fel ? insista ea. Pot sa-i transmit un mesaj sotului meu ? Daniel se intoarse pe calciie si zise: - Da. Folosise un ton greu de recunoscut chiar §i pentru el. Teroarea il cople§ise; furia ii dadea curaj. Puteti sa-i spuneji ca, daca s-a atins pina si de un fir de par de pe capul logodnicei mele, voi avea grija personal ca ficatul sa-i fie extras prin gura. Lady Chervil se albi la fata. - Ati inteles ? Ea dadu afirmativ din cap tremurind usor. Daniel o privi. Dur. Era ingrozita, dar asta era incomparabil cu ce ar simti Anne, daca ar fi acum in ghearele lui George Chervil. - Inca un lucru, insista el. Daca diseara vine acasa viu, va sugerez sa discutati serios cu el despre viitorul vostru aici, in Anglia. Poate vi se va parea mult mai confortabil pe un alt continent. O zi buna, lady Chervil. - La revedere, spuse ea. Apoi i se paru ca le§ina. 5

9

- Anne ! urla Daniel pe holul de la intrarea re§edintei Winstead House. Anne ! Anne ! Poole, majordomul dintotdeauna aparu imediat speriat de urlet.

SA IUBE§TI UN CONTE

321

- Unde este miss Wynter ? urla Daniel giflind. Fusese blocat in trafic si preferase sa mearga pe jos, alergind pe strazi ca un nebun pina acasa. Mama lui iesi din sufragerie, urmata de Honoria si Marcus. - Ce se intimpla aici ? intreba ea. Daniel, pentru Dumnezeu, ce.... - Unde e miss Wynter ? zise el inecindu-se. - A iesit, spuse mama lui. - A iesit ? Adica a plecat ? De ce naiba sa faca asta ? $tia ca trebuie sa stea la Winstead House pina la intoarcerea lui. - Asta am inteles, zise lady Winstead, cerindu-i ajutor din priviri majordomului. Nu eram aici. - Miss Wynter a avut un musafir, spuse Poole. Sir George Chervil. A plecat cu el acum o ora. Poate chiar doua. Daniel il privi ca un nebun. -C e ? !? - Parea ca nu e incintata de compania lui, zise Poole. - Atunci pentru numele lui Dumnezeu, de ce a.... - Barbatul era cu lady Frances. Daniel simtea ca nu mai are aer. - Daniel ? mama lui veni la el ingrijorata. Ce sa intimplat ? - Lady Frances? repeta Daniel mecanic, privindu-1 Inmarmurit pe Poole.

322

JULIA QUINN

- Cine e sir George Chervil ? intreba Honoria. Se uita spre Marcus, dar el dadu din cap. - Era in trasura lui, Ti zise Poole lui Daniel. - Frances ? - Da, zise Poole. - Iar miss Wynter 1-a crezut ? - Nu stiu, milord, zise majordomul. Nu mi-a spus nimic, insa a iesit cu el si a urcat in trasura lui. Parea ca urea de buna voie. - Afurisita zi ! exclama Daniel. - Daniel, interveni Marcus, singura voce calma intr-o incapere care se invirtea cu el. Ce s-a intimplat ? Daniel li povestise mamei lui cite ceva despre trecutul Annei, iar acum ii relata si restul. Lady Winstead se facu alba ca varul, il lua de mina pe Daniel si spuse cu glas stins, panicata: - Trebuie sa-i spunem lui Charlotte. Daniel incuviinta, gindind cit putea de repede. Cum a putut ajunge Chervil la Frances ? §i unde le-o fi...

- Daniel ! striga mama lui de aceasta data. Trebuie sa mergi la Charlotte sa-i spui imediat ! Nebunul acela o are pe fiica ei ! - Da, se trezi Daniel. Da, imediat. - Vin si eu, zise Marcus. Tu ramii, ii spuse Honoriei. Trebuie sa fie cineva acasa, daca apare miss Wynter.

SA IUBE§TI UN CONTE

323

- Sa mergem, zise Daniel. Ie§ira din casa disperati. Lady Winstead nici macar nu-si lua haina cu ea. Urcara in trasura si plecara. Erau aproape de Pleinsworth House, daca aveau noroc cu traficul, insa Daniel pomi pe jos, nemaiputind suporta asteptarea si ajunse cu citeva secunde inainte ca trasura sa opreasca la usa. Alerga pe scari, batu in u§a disperat, iar cind Granby deschise u§a, dadu buzna inauntru. - Frances, spuse el de-abia rasuflind. - Nu este acasa, zise Granby. - Stiu. Stii unde a ... - Charlotte ! striga mama lui, apucindu-si poalele rochiei, pregatita sa urce pe scari. II intreba pe Granby: Unde este Charlotte ? Granby facu semn spre partea din spate a casei. - Cred ca isi citeste corespondenta. Este in... - Sint chiar aici, zise lady Pleinsworth, aparind dintr-o camera. Doamne, ce se intimpla cu voi ? Virginia, arati de parca... - Frances, striga Daniel. Credem ca ar putea fi rapita. - Cc? spuse lady Pleinsworth privindu-1 incremenita, apoi se uita la mama lui, in final la Marcus, care ramasese mut in pragul usii. Nu se poate, zise ea cu un amestec de nedumerire si inceput de ingrijorare. Doar plecase... Se intoarse catre Granby. Nu plecase la 5

324

JULIA QUINN

plimbare cu bona Flanders ? - Nu s-au intors, milady. - Dar sigur ca nu lipsesc de prea mult timp, ca sa ne ingrijoram. Bona Flanders se misca destul de meet si le trebuie ceva timp sa dea o tura prin pare. Daniel se intelese din priviri cu Marcus, apoi ii zise lui Granby: - Cincva sa mearga in cautarea bonei. - Imediat, spuse acesta. - Matusa Charlotte, incepu Daniel, apoi povesti tot ce se petrecuse in acea dupa amiaza. Ii relata pe scurt despre trecutul Annei; avea sa-i detalieze mai tirziu. Doar ca, pe masura ce asculta, chipul femeii devenise pamintiu. - Acest om... zise ea ingrozita....acest nebun.... crezi ca a luat-o.pe Frances ? - Anne nu ar fi plecat cu el altminteri. - Doamne sfinte. Lady Pleinsworth incepu sa se clatine. Daniel o conduse pe un fotoliu. Ce sa facem ? il intreba ea. Cum ii putem gasi ? - Ma due acasa la Chervil. E singura... - Frances ! tipa lady Pleinsworth. Cind Daniel se intoarse, o vazu pe fetita intrind pe usa principala, dupa care alerga spre mama ei. Avea rochita prafuita, usor sfisiata, dar nu avea rani evidente. - Oh, draga mea fetita, suspina lady Pleinsworth, stringind-o la piept cu disperare. Ce s-a intimplat ?

SA IUBE§TI UN CONTE

325

Doamne, esti ranita ? Ai patit ceva ? O pipai peste tot, verificindu-i integritatea fizica, apoi o acoperi cu sarutari. - Matusa Charlotte, zise Daniel cit putea de calm. Scuze, dar trebuie sa vorbesc cu Frances. Lady Pleinsworth se intoarse spre el si ii vorbi cu o furie nedisimulata. - Nu acum, suiera ea. A trecut printr-o spaima oribila. Trebuie sa se spele, sa manince si... - Ea e unica mea speranta... - E doar un copil ! - lar Anne ar putea sa moara ! urla el necontrolat. Se facu liniste in hoi, iar Frances vorbi: - O are pe miss Wynter. - Frances, incepu Daniel, ghemuindu-se in genunchi. Te rog, trebuie sa-mi spui totul. Ce s-a intimplat ? Frances isi trase nasul, o privi pe mama sa, ca sa-i solicite incuviintarea, apoi zise: - Eram in pare si bona a adormit pe o banca. Asa face mereu. Imi pare rau, mamico, zise privindu-si mama. A imbatrinit si oboseste dupa amiaza si drumul pina la pare c prea lung penru ea. - Bine Frances, zise Daniel urgent. Spune ce a fost pe urma. - Nu eram atenta. Jucam un joc cu unicorni, zise privindu-1 pe Daniel, care o infelegea. Plecasem destul

326

JULIA QUINN

de departe de bona, dar daca s-ar fi trezit, ea m-ar fi vazut, zise fetita, cu ochii spre mama ei. - Si pe urma ? o grabi Daniel. - Nu stiu, zise ea nedumerita. Cind m-am uitat, ea disparuse. Nu stiu ce i s-a intimplat. Am strigat-o de citeva ori, apoi am mers la lacul unde hrane§te ea ratele, dar nu era nici acolo, apoi... Frances incepu sa tremure. - Ajunge, interveni grav lady Pleinswoth, dar Daniel o implora din priviri. Stia ca e greu pentru copila, dar trebuia sa afle mai mult. Pina §i mama lui Frances stia cit de suparata ar fi fost aceasta, daca Anne murea. - Ce a fost dupa aceea, o indemna Daniel. - Cineva m-a apucat, mi-a pus ceva in gura si avea un gust oribil, zise fetifa stringindu-si bratele pe linga corp, parca pentru a se apara. Apoi m-am trezit intr-o trasura. Mama ei incepuse sa plinga inabu§it, iar Daniel si mama lui se priveau ingrijorati. - Poate a fost laudanum, ii zise lui Frances. A fost oribil ca un om sa faca asta altcuiva, dar nu vei pati nimic acum. - M-am simtit ciudat, dar acum mi-a trecut. - Cind ai vazut-o pe miss Wynter ? - Intii am fost la tine acasa. Am vrut sa cobor, dar barbatuL.Aici se opri, privind spre Daniel, de parca

SA IUBESTI UN CONTE

327

si-a amintit un detaliu important. Avea o cicatrice. Una mare. Uite asa, pe fata. - Stiu, zise el calm. - Nu am putut sa cobor. Mi-a zis ca-i va face rau domnisoarei Wynter daca plec. §i 1-a pus pe vizitiu sa ma pazeasca, iar el nu arata prea amabil. Daniel se forta sa-si stapineasca minia. Ar trebui sa existe un loc special in iad pentru cei care le fac rau copiilor. Ramase cit putea de calm si zise: - Apoi a iesit miss Wynter ? - Era foarte suparata, zise fetita. - Cred si eu ca era. - A tipat la el, el tipa la ea si eu nu am inteles nimic din ce vorbeau, decit ca ea era foarte suparata ca eu eram in trasura cu el. - Ea incerca sa te protejeze, spuse Daniel. - §tiu, sopti Frances. Dar cred ca...cred ca ea a fost cea care i-a facut cicatricea. Privi spre mama ei destul de necajita si adauga: nu cred ca miss Wynter ar face asa ceva, dar el tot spunea asta si era furios pe ea. - A fost foarte demult, explica Daniel. Miss Wynter se apara. - De ce ? intreba Frances. - Nu conteaza, raspunse el. Conteaza ce s-a intimplat azi si ce putem noi face pentru a o salva. Ai fost foarte curajoasa. Cum ai scapat ? - Miss Wynter m-a impins din trasura.

328

JULIA QUINN

- Cc ? striga lady Pleinsworth, dar lady Winstead o calma, cind o vazu ca se repede in fata. - Nu mergea foarte repede, ii spuse Frances mamei sale. M-a durut putin cind am atins pamintul. Miss Wynter mi-a soptit sa ma ghemuiesc inainte sa ating pamintul. - Vai de mine, suspina lady Pleinsworth. Copila mea draga. - Sint bine, mama, zise fetita, iar Daniel se minuna de curajul §i rezistenta ei. Dupa ce fusese rapita si aruncata dintr-o trasura din mers, acurn ea o lini§tea pe mama sa. Miss Wynter a ales locul acela fiindca cram aproape de casa. - Unde ? intreba Daniel. Mai exact unde ? - Park Crescent. La capat. - Si ai venit singura pejos, atita drum ? intreba emotionata mama ei. - Nu era prea departe, mamico. - Dar ai trecut prin tot Marylebone ! protesta ea, adresindu-se surorii ei. Ai mers singura pe jos, atita drum. E departe. E doar un copil ! - Frances, zise Daniel. Y'reau sa stiu. Ai idee unde o ducea sir George pe miss Wynter ? - Nu am fost atenta, spuse Frances. Eram asa de speriata si tot timpul au tipat unul la altul, apoi el a lovito pe miss Wynter si...Daniel isi musca buzcle ca sa nu explodeze...apoi am fost §i mai suparata, dar el a spus...

SA IUBE$TI UN CONTE

329

Frances privi in sus, de parca si-ar fi amintit ceva. A zis ceva de Heath. - Hampstead, zise Daniel. - Da, cred ca da. Nu a spus exact, dar ne indreptam in acea directie, nu-i asa ? - Exact, daca ati trecut deja de Park Crescent. - A mai spus ceva de o camera. - O camera, repeta Daniel. Frances dadu din cap afirmativ, cu convingere. Marcus, care tacuse pina atunci, isi drese glasul §i interveni: - Poate ca vrea sa o duca la un han. Daniel il privi, dadu din cap ca a inteles, apoi o intreba pe veri§oara lui: - Frances, crezi ca ai recunoaste trasura ? - Da, spuse ea facind ochii mari. Sigur ca da. - Ah, nu ! se auzi lady Pleinsworth. Nu merge cu voi in cautarea unui nebun. - Nu am de ales, zise Daniel cu blindete. - Mama, vreau sa ajut, spuse Frances. Te rog. O iubesc pe miss Wynter. - Si eu o iubesc, sopti Daniel. - Eu merg cu tine, se alatura Marcus, iar Daniel ii zimbi recunoscator. - Nu! protesta lady Pleinsworth. E o nebunie. Ce veti putea sa faced ? O veti purta in circa, atunci cind veti intra cu forta peste el intr-un loc public ? Imi pare

330

JULIA QUINN

rau, dar nu pot permite ... - Poate solicita ajutor de la politie, interveni mama lui Daniel. - Virginia ? o privi socata lady Pleinsworh. - Si eu sint mama, spuse lady Winstead. Iar daca se intimpla ceva cu miss Wynter...continua de-abia §optit...fiul meu va fi distrus. - Ce facem, stabilim al cui copil este mai important ? - Nu, zise lady Winstead, luindu-i miinile cumnatei intr-ale sale. Nu as face asta niciodata. Stii foarte bine Charlotte. Daca totul se face a§a cum trebuie, nu cred ca Frances este in pericol. - Nu, rezista lady Pleinsworth. Nu sint de acord. Nu rise viata copilului meu... - Nu va cobori din trasura, spuse Daniel. Poti veni si dumneata. Apoi vazu ca...fata ei...se mai imbunase. O lua de mina. - Te rog, matusa Charlotte. Dupa citeva minute de lupta interioara, accepta. Acum Daniel era mai linistit. N uogasise incape Anne, dar Frances era singura lui speranta si, daca matu§a lui i-ar fi interzis micutei sa-1 insoteasca spre Hampstead, totul ar fi fost inutil. - Nu avem timp de pierdut, zise Daniel. E loc pentru patru persoane in trasura mea, ii spuse matusii

SA IUBE$TI UN CONTE

331

sale. Cit de repede poti pregati o trasura care sa ne urmeze ? La intoarcere vom fi cinci. - Nu, spuse matusa lui. Vom merge cu trasura mea. Avem sase locuri, dar mai important este ca putem lua oameni in plus. Nu accept sa mergi cu fiica mea in apropierea acelui nebun, fara oameni inarmati in trasura. - Cum doresti, zise Daniel. Nu se putea opune. Daca el ar avea o fiica, ar fi la fel de supraprotector. Matusa lui dadu imediat ordin unui valet care fusese acolo de fata: - Sa fie trasura la scara imediat. - Da, doamna. - Acum va fi loc si pentru mine, anunta lady Winstead. Daniel o privea nedumerit pe mama lui. - Vrei sa vii si tu ? - Viitoarea mea nora este in pericol. Unde crezi ca as vrea sa fiu ? - Bine, zise Daniel. Daca simtea ca Frances era in siguranta, atunci si mama lui era in siguranta deopotriva. Totusi... - Dar nu vei intra nicaieri cu mine, zise el hotarit. - Doamne fereste. Am eu multe calitati, dar nu ma pot lupta cu nebuni inarmati. Oricum, v-as sta in cale.

332

JULIA QUINN

Tocmai cind se grabeau sa urce in trasura, aparu un faeton in mare viteza, care opri la doar citiva pasi de ei. Datorita maiestriei celui care-1 mina - Hugh Prentice, remarca Daniel uimit - vehiculul nu se rasturna. - Ce naiba ? zise el, apropiindu-se de cai. Hugh coborise deja. - Majordomul tau mi-a zis ca esti aici, spuse el. Te-am cautat toata ziua. - A fost mai devreme la Winstead House, confinna mama lui Daniel. Inainte ca miss Wynter sa dispara. Spunea ca nu stie unde ai plecat. - Ce treaba ai cu mine ? il intreba Daniel pe Hugh. Prietenul sau, a carui expresie faciala era de obicei imobila, parea acum extrem de panicat. Hugh Ti dadu o scrisoare. - Am primit asta. Daniel citi repede. Era un scris curat si clar, evident masculin. Avem un dusman comun, scria acolo, apoi apareau detalii despre un otlciu postal din Marylebone, unde puteau schimba corespondenta. - Chervil, zise imediat Daniel. - inseamna ca stii cine a scris asta ? intreba Hugh. Daniel zise ca stie. Aparent, George Chervil nu avea de unde sa stie ca el si Hugh nu erau si nu fusesera niciodata du§mani. Birfele care circulau au dus la o

SA IUBE§TI UN CONTE

333

concluzie total gresita. II informa pe scurt pe Hugh despre evenimente, iar Hugh zise, privind trasura incapatoare: - Mai aveti loc pentru o persoana. - Nu e nevoie, il opri Daniel. - Vin cu voi, insista Hugh. Nu mai pot alerga, dar pot tinti ca nimeni altul. La aceste cuvinte Daniel si Marcus schimbara priviri nu tocmai aprobatoare. - Atunci cind sint treaz, clarifica Hugh, apoi rosi putin. Iar acum chiar sint treaz, sirnti el nevoia sa limpezeasca situatia. - Atunci urea, spuse Daniel, facind semn cu capul spre trasura. Era surprins ca Hugh nu o remarcase... - La intoarcere o asezam pe Frances in brate la mama ei, pentru a-i face loc lui miss Wynter, zise Hugh. Evident, Hugh remarcase totul. - Sa plecam, zise Marcus. Doamnele erau deja in trasura, iar Marcus avea un picior pe treapta. Ciudata congregatie de salvatori, se gindi Daniel cind trasura se puse in miscare. Alaturi de ei patru valeti inarmati ii insoteau calare. I se paru o familie minunata, careia trebuia sa i se alature si Anne, pentru a o completa perfect. Anne, alaturi de el si purtindu-i numele. Numai de ar ajunge la timp la Hampstead.

CAPITOLUL DOUAZECI SI UNU 9

In tumultuoasa ei viata Anne cunoscuse momente de groaza. Cind 1-a injunghiat pe George si a realizat ce a facut, atunci a paralizat. Cind cabrioleta lui Daniel a zburat prin aer, iar ea cazuse deja din ea - si acela a fost un moment ingrozitor. Dar nimic - nimic nu se va putea vreodata compara cu momentul cind, realizind ea trasura lui George Chervil a incetinit, s-a aplecat spre Frances si i-a soptit ”Fugi acasa”. Apoi, pina sa-si dea seama ce face, a deschis portiera trasurii si i-a facut vint lui Frances, strigindu-i ingrijorata sa se ghemuiasca in cadere. Avusese doar o secunda ea sa se asigure ea fata s-a ridicat in picioare, pe urma George a smucit-o in trasura si i-a tras o palma peste fata. - Sa nu crezi ea ma pacalesti, suiera el. - Razboiul tau este cu mine, nu cu copila. - Nu i-as fi facut nici un rau, zise el ridicind din umeri. In momentul acesta nu stia daca poate sa-1 creada. George era atit de obsedat de a o distruge, incit

SA IUBE$TI UN CONTE

335

ea nu putea vedea mai departe de ora urmatoare. Odata ce furia i se mai domolise, totusi, el a inteles ca Frances il putea identifica. Daca isi facea socoteli ca ar fi scapat dupa ce ar fi ranit-o - sau chiar ucis-o pe Anne - pina si el trebuia sa stie ca rapirea fiicei unui conte nu putea fi bagatelizata. - Unde ma duci ? il intreba ea. - Are vreo importanta ? - Sa stii ca nu vei scapa nepedepsit, zise ea calma. Lordul Winstead lti va lua gitul. - Noul tau protector ? mirii el. Nu va fi in stare sa dovedeasca nimic. - Pai, mai este...Se opri, fiindu-i clar ca Frances 1-ar recunoaste usor, dupa cicatricea de pe fata. George deveni suspicios. - Ce mai este ? intreba el. - Sa stii ca mai sint si eu. El zimbi ironic si crud. - Nu zau ? Anne paru ingrozita de tonul lui. - Pai esti, dar nu vei mai fi, spuse el sec. Asadar, avea de gind sa o omoare. Anne nu paru surprinsa. - Dar nu-ti face probleme, adauga George. Nu va fi prea rapid. - Esti nebun de-a binelea, sopti Anne. El o smuci atunci §i o trase foarte aproape.

336

JULIA QUINN

- Daca-i asa, atunci sint din cauza ta, zise el. - Ti-ai facut-o singur, cu mina ta, replica ea. - Nu mai spune ! o impinse el pe bancheta. Eu am facut asta, spuse, aratind spre cicatricea oribila. Am luat cutitul §i m-am feliat, transformindu-ma intr-un monstru... - Da ! striga ea. Tu ai facut-o ! Erai un monstru inainte ca eu sa te ating. Eu doar m-am aparat. - Deja aveai picioarele desfacute si ma a§teptai, §uiera el dur. Nu mai poti spune nu, cind ai mai facut-o odata. - Chiar crezi ce spui ? - Prima data ti-a placut. - Am crezut ca ma iubesti ! El ridica din umeri. - A fost prostia ta, nu a mea. Vai de mine, isi aminti el si continua, rinjind parsiv, ca un animal turbat. Ai mai facut-o o data, nu-i asa ? L-ai lasat pe Winstead sa-ti are ogorul. Uite-asa ! facu el un semn obscen cu degetul. Oh, Annie, nu ai invatat nimic pina acum ? - M-a cerut de sotie, spuse ea. George izbucni intr-un ris macabru. - Si l-ai crezut ? - Am spus da. - Precis asta ai spus. Anne incerca sa traga adinc aer in piept. Atit de infuriata era, incit simtea ca se sufoca. Nu se mai temea,

SA IUBE$TI UN CONTE

337

nu-i mai era rusine. Nu mai simtea decit o furie nestavilita si o ura fata de acest monstru. Omul acesta ii furase opt ani din viata. El o facuse sa cunoasca teama si sa se simta singura. Abuzase de inocenta trupului ei si-i zdrobise inocenta spiritului. De data aceasta nu avea sa-i permita sa cistige. In sfirsit era si ea fericita. Nu doar in siguranta, nici macar multumita, dar fericita. II iubea pe Daniel si, printr-un miracol, si el o iubea. Viitorul se derula tnaintea lor in nuantele rasaritului, roz si portocaliu, iar ea se vedea practic linga Daniel, rizind alaturi de el si de copiii lor. Nu voia sa abandoncze toate aceste lucruri. Oricare ar fi fost pacatele ei, platise cu virf si indesat pentru ele. - George Chervil, zise ea foarte calma, esti o ciuma pentru umanitate. El ridica din umeri, privind-o foarte intrigat, apoi urmari ceva pe fereastra. - Unde mergem ? intreba ea iar. - Nu mai e mult. Anne privi si ea pe fereastra. Nu recunostea zona, dar mergeau mai repede acum. Parca sc indreptau spre nord. Trecuse mult de la Regent Park. Stia ea nu poate fi prea departe de Marylebone. La o intersectie, cind trasura incetini pentru a vira, reusi sa citeasca Kentish Town . Auzise de acest cartier de la periferia Londrei. Era adevarat ea nu mergeau departe. Se temea

338

J U L IA

Q U IN N

ca nu o va descoperi nimeni pina ce George nu-si va duce planul la bun sfirsit. Nimic din ce a spus de fata cu Frances nu ar fi indicat directia de mers, iar biata fata probabil de-abia ajunsese acasa. Anne se gindi ca, daca vrea sa scape, va trebui sa se descurce singura. - E timpul sa fii propria ta eroina, sopti ea pentru sine. - Ce zici ? intreba George plictisit. - Nimic. Dar creierul ei procesa. Cum sa faca ? Avea rost sa faca vreun plan, sau va trebui sa astepte derularea evenimentelor ? Mai intii trebuia sa stie unde se afla. - Pari concentrate, zise el apropiindu-se periculos de ea. Anne il ignora. Ce slabiciuni avea el ? Era vanitos...cum putea folosi asta in avantajul ei ? La ce te gindesti ? intreba acum precis. Ea zimbi, stiind ca nu-i place sa fie ignorat. Si asta i-ar putea fi de folos. De ce zimbesti ? striga el. Ea se intoarse sprc el usor mirata, ca si cind abia acum 1-ar fi auzit. - Scuze, ai spus ceva ? - Ce pui la cale ? - Ce pun la cale ? Stau in trasura, sint rapita. Tu ce pui la cale ? I se vazu un muschi tresarindu-i la timpla. - Nu-mi vorbi pe tonul acesta.

SA IUBE§TI UN CONTE

339

Ea ridica din umeri, apoi privi spre cer, Tntr-un gest de exasperare. Stia ca lui nu-i va placea. - Pui tu la cale ceva, o acuza el. Ea din nou ridica din umeri nepasatoare, stiind ca la George ce mergea o data, mergea si mai bine a doua oara. Avea dreptate. II vazu cum se mroseste, iar cicatricea i s-a mvinetit, contrastind puternic cu culoarea pielii. Vazmd-o ca il studiaza, George se enerva si mai tare. - Ce pui la cale ? intreba el, impingind-o cu degetul aratator. - Nimic, spuse ea sincer. Nimic deosebit, cel putin. Pentru moment tot ce facea era sa-1 aduca intr-o stare avansata de enervare. Si functiona de minune. Nu este obisnuit cu femeile care-1 trateaza cu dispret, isi zise ea. Atunci cind s-au cunoscut, fetele ii sorbeau toate cuvintele de pe buze. Acum nu mai stia ce fel de atentie atragea cu chipul lui, dar adevarat totusi, cind nu se Tnrosea de furie, era la fel de chipes, chiar si cu cicatricea aceea. Unele femei 1-ar compatimi, altele 1-ar considera ravasitor, chiar misterios, cu acel semn, parca de la razboi. Dar sfidare ? Asta nu-i placea, mai ales din partea ei. - Iar zimbesti, acuza el. - Ba nu, minti ea. - Nu incerca sa ma duci de nas, urla el, 5

*

340

JULIA QUINN

imbrincind-o iar. Nu vei cistiga. Ea ridica din umeri din nou. - Ce ai ? tuna cl. - Nimic, zise ea, realizind ca nimic nu-1 infuria mai tare decit calmul ei impeturbabil. Ar fl vrut sa o vada urlind de spaima, sau tremurind, si voia sa o faca sa-1 implore. Asa ca se intoarse pe jumatate cu spatele, fixindu-si privirea pe fereastra. - Uita-te la mine, comanda George. Ea nu raspunse imediat, ci doar dupa citeva secunde. - Nu. - Uita-te la mine, spuse cu o voce semanind cu un m int de dine. -N u. - Uita-te la mine ! urla el acum. Acum il asculta. Vocea lui atinsese un nivcl ce trada instabilitate, iar ea jubila pentru efectul produs. II privea tacuta. - Nu ma vei invinge, tuna el. - Voi incerca, spuse Anne blind. Fiindca nu avea de gind sa renunte fara lupta. Daca el incerca sa o distruga, Dumnezeu era martor ca si ea va face acelasi lucru. Trasura familiei Pleinsworth gonea pe Hampstead Road. Imaginea unei trasuri mari, trasa de sase cai, era neobisnuita. Chervil trebuia sa aba un

SA IUBE§TI UN CONTE

341

avans de cel putin o ora. Daca mergea la un han din Hampstead, probabil ca ajunsese deja, intrasera, iar ei nu aveau cum sa-i gaseasca pe strada. Doar daca aveau o camera cu geamul spre strada... - O vom gasi pe Anne, zise Marcus calm. Daniel ridica privirea. Marcus era un om de nadejde, sincer si discret, iar hotarirea din privirea lui il alina pe Daniel. Matusa lui discuta nervos si o stringea de mina pe Frances. - Nu vad nimic, spunea ea. Nu-i vad trasura. Daniel ii tot repetase ca nu au ajuns inca la Hampstead. Esti sigura ca vei recunoaste trasura ? o intreba lady Pleinsworth pe Frances. Pentru mine toate se aseamana. Doar daca nu e... - Are o spirala ciudata pe ea, spuse Frances. O voi recunoaste. - Cum adica o spirala ciudata ? intreba Daniel. - Nu stiu, zise ea. E doar pentru decor, dar e aurita si se rasuceste. Facu un semn cu mina, iar Daniel isi aminti de buclele Annei. De fapt, seamana cu cornu 1 de unicorn. Daniel surise. - Va recunoaste trasura, zise el. Ajunsera in final la Hampstead. - Cum ai de gind sa procedezi ? intreba Hugh. Poate e mai bine sa mergem pe jos. i

342

J U L IA Q U IN N

- Nu ! zise lady Pleinsworth cu ostilitate. Frances nu coboarS din trasura. - Vein intra pe stradS, spuse Daniel, iar fiecare va cSuta prin hanuri si pensiuni - orice loc in care Chervil ar fi putut inchiria o camera. Frances, tu sa tc uiti dupa trasura. Daca nu gasim nimic, vom incepe cu aleile mai mici. In Hampstead existau multe hanuri. Pe stinga era King William IV, pe dreapta era Thatched House, apoi Holly Bush tot pe stinga. Pe toate trasurile din calea lor Hugh cauta atent semnul descris de Frances. Marcus §i Daniel intrasera din poarta in poartS, intrebind despre persoane care semanau ca descriere cu Anne sau cu George Chervil, dar nimeni nu-i vazuse. Data fund cicatricea de pe obrazul lui George, Daniel era sigur ca el ar fi fost remarcat. Daniel urea iar in trasura care-i astepta pe strada principals. Deja atraseserS atentia mai multor localnici. Marcus veni si el, iar acum discuta cu Hugh. - Nimic ? intrebS Marcus. - Nimic, confirms Daniel. - Mai este un han, zise Hugh. Se aflS pe Spaniards Road. Am mai fost acolo. E mai retras. - SS mergem, spuse Daniel. Poate le scSpase un han, dar puteau sa revinS oricind. TrSsura isi continua drumul §i ajunse imediat la Spaniards Inn, care se afla intr-un loc mai izolat.

S A IU B E § T I U N C O N T E

343

Cladirea era din caramida rosie, cu niste storuri negre, care-i dadeau o eleganta aparte. Frances arata in directia hanului si incepu sa tipe. Anne afla curind de ce a ales George hanul acesta. Era pe o strada care trecea prin Hampstead Heath, intr-o zona izolata, comparativ cu celelalte hanuri din sat. Asta insemna ca putea sa o traga repede afara din caruta, spre o u§a laterala, apoi intr-o camera, fara sa-i observe nimeni. Fusese ajutat de un vizitiu, omul care o pazea in timp ce George merse sa ia cheia. - Nu am incredere ca-ti vei tine gura inchisa, zise George si-i puse un calu§. Evident, se gindi Anne, George nu putea intra in han, sa ceara cheia, insotit de o femeie care avea in gura o zdreanta murdara. Ca sa nu mai vorbim si de miinile legate la spate. Ajunsi in camera, George parea nerabdator ca ea sa-i afle planurile, asa ca tinu un scurt monolog cit timp aranja prin camera dupa placul sau. - Tin camera asta de o saptamina, zise el, proptind in usa un scaun. Nu stiam ca te voi gasi pe strada aseara. Anne il privea inmarmurita, intrebindu-se daca avea sa dea vina pe ea pentru asta. - Vezi, inca un lucru menit sa-mi strice planul, adauga el. Totusi, nu conteaza. Pina la urma totul va merge bine. Te-am gasit acasa la iubitul tau, exact asa cum ma §i asteptam.

344

JULIA QUINN

Anne il urmarea cum cauta prin camera inca o piesa de mobilier, pentru a bloca usa. Cum nu gasi, muta chiar patul. - Citi ai mai avut, de cind ai fost a mea ? intreba el malitios. Anne nu stia la ce se refera. O sa-mi spui tu, zise el indreptindu-se spre Anne, apoi ii scoase cirpa din gura. Citi iubiti ? Anne se gindi sa tipe, dar George avea in mina un cutit, incuiase usa si potrivise scaunul in clanta. Daca era cineva pe aproape si ar fi dorit sa o salveze, George tot ar fi reusit sa o ciopiiieasca pina ce intra salvatorul. - Citi ? ceru el sa stie. - Nici unul, spuse ea automat. Straniu, dar aproape uitase de noaptea cu Daniel in fata unei asemenea intrebari, iar in minte li revenira toti acei ani de singuratate si lipsa de prieteni, ca sa nu mai vorbim de iubiti. - Ah, Lordu! Winstead cred ca nu va fi de acord, zise el. Doar daca...Gura i se schimonosi in ceva ce se voia un zimbet ironic. Vrei sa-i spui ca nu a putut performa ? Era tentata sa-i faca o lista cu modurile in care Daniel ii depasise cu mult performantele, dar Anne prefcra sa spuna doar atit: - Este logodnicul meu. - Da, sa o crezi tu, spuse George rizind iar cu rautate. Doamne, cit il admir pe barbatul acesta. Ce

SAIUBE§TI UN CONTE

345

smecher. Nimeni nu va pune la indoiala cuvintul lui impotriva cuvintului tau, in aceasta chestiune. Cred ca e bine sa fii conte. Eu nu as fi scapat asa usor. Totusi, eu nu a trebuit sa te rog. Ti-am spus doar ”Te iubesc” si tu nu numai ca m-ai crezut, dar ai sperat ca ma voi insura cu tine. Se uita la ea si facu iar gestul acela obscen, cu degetul. Ce fata prostuta, adauga el. - Aici nu te contrazic. - Mai, mai, ce inteleapta te-ai facut, zise el leganind capul aprobator. Deocamdata Anne decise ca trebuie sa-1 tina de vorba pc George. Asta ii intirzia atacul si-i oferea ei timp pentru un plan. Mai ales ca George vorbea si se lauda, iar cind se lauda, nu mai era la fel de atent. - Am invatat si eu din greseli, spuse ea, aruncind o privire pe fereastra. Oare cit de sus erau ? Daca sarea, putea supravietui ? El se intoarse de la sifonier, findca nu gasise ce cauta si isi incruci§a bratele la piept. - Ei, ma bucur sa aud asta. Anne remarca o privire parca paternala din partea lui. - Ai copii ? intreba ea. - Nu, zise el pe un ton glacial. Asa, acum Anne stia. Casatoria lor nu se consumase. Oare era impotent ? Iar daca era, vina fusese a ei ? Ce intrebare stupida. Sigur ca ea era de vina. In sfirsit, ajunse sa realizeze de ce era atit de furios

346

J U L IA Q U IN N

pe ea. Nu era doar fata lui; in ochii lui, ea il lasase fara barbatie. - De ce dai asa din cap ? o intreba curios George. - Nu dau, zise, dar se trezi ea da din cap. Sau nu am facut-o intentionat. A§a fac atunci cind ma gindesc. - §i la ce te ginde§ti ? - La tine, spuse ea destul dc sincer. - Nu zau ? O clipa el paru multumit de raspuns, dar deveni suspicios. De ce ? - Pai, esti singura persoana din camera. Mi se pare normal sa ma gindesc la tine. El facu un pas spre ea. - Si la ce te gindeai ? Oare cum de nu si-a dat seama atunci de egocentrismul lui. Avea doar saisprezece ani, desigur, dar judeca destul de bine. - La ce te gindeai ? insista el. Anne cintari bine totul inainte sa-i raspunda. Nui putea dezvalui ca se gindea la impotenta lui, asa ca zise: - Cicatricea nu e chiar atit de groaznica pe cit cred ca tu crezi ca este. El scoase un ris sforait si continua sa-si vada de treaba. - Spui asta ca sa-mi atingi coarda sensibila. - As spune asta, ca sa-ti ating coarda sensibila, recunoscu ea, urmarindu-1 ce face. Parca rearanja tot

S A IU B E $ T I U N C O N T E

347

mobilierul, lucru inutil, fiindca nu erau multe obiecte in camera de inchiriat. Dar, dupa cite se pare, continua Anne, cred ca e adevarat. Nu mai csti la fel de dragut ca in tineretea noastra, dar unui barbat nu-i trebuie frumusete, nu-i asa ? - Poate ca nu, dar nu cred ca ar fi cineva care sasi doreasca asta, zise George, aratind spre cicatrice. - Imi pare foarte rau ca te-am ranit, sa stii, zise Anne cu toata sinceritatea. Nu-mi pare rau ca m-ara aparat, dar regret ca te-ai ales cu rana. Daca m-ai fi lasat sa plec cind te-am rugat, nu s-ar fi intimplat asta. - Aha, acum e vina mea ? Ea nu mai vorbi. Nu trebuia sa spuna ce a spus. El astepta un raspuns, iar cind vazu ca tace, zise: - Va trebui sa mutam asta. Doamne, chiar voia sa mute patul. Era foarte mare si greu si nu-1 putea deplasa singur. Dupa citeva minute de gemete, injuraturi si sfortari desarte, tipa la Anne : - Ajuta-ma, la naiba ! Ea spuse cu timiditate: - Am miinile legate. George dracui din nou, dar merse si o imbrinci spre pat. - Nu ai nevoie de miini pentru asta. Doar reazema-te de el si impinge cu fundul. Anne se uita siderata la el.

348

JULIA QUINN

- Uite asa faci, spuse el, lipindu-si fundul de tablia patului. Se propti cu picioarele in podea si impinse cit putu de tare, folosindu-se de propria greutate a corpului. Reusi sa-1 urneasca un centimetru. - Si tu chiar crezi ca eu pot face asta. - Eu cred ca am in mina un cutit. Anne dadu ochii peste cap si se apropic. - Nu cred ca va merge. In primul rind, miinile ma impiedica sa fac la fel ca tine. Daniel o privi. Era legata cu miinile la spate. - Fir-ar sa fie de treaba, exclatna el. Vino incoace. Ea veni imediat. - Sa nu incerci nimic, o avertiza, apoi o intoarse si-i taie brusc Iegatura, iar din graba, cutitul o taie usor la degetul mare. - Au ! striga ea, apoi duse mina la gura. - Aha, te doare, nu-i a?a ? murmura George, cu o privire de vampir. - Nu. zisc ca repede. Mutam patul ? El rise si-si lua pozitia. Apoi, pe cind Anne se prefacea ca se forteaza sa impinga patul spre usa, George se indrepta si zise: - Sa te tai mai intii ? sc intreba el tare. Sau sa ma distrez putin inainte ? Anne se uita la slitul lui. Nu se putea abtine. E m impotent ? Nu vedea nimic care sa semene a erectie. - Oh, deci asta vrei sa facem, o ademeni el. O

SA IUBE§TI UN CONTE

349

trase de mina si o smuci spre el, fortind-o sa-si lipeasca palma de slitul lui. Anumitc lucruri nu se schimba, zise el. Anne incerca sa reziste, desi i se facuse greata vazindu-1 cum ii apasa mina peste organul lui. Chiar si imbracat, i se facea scirba de el, dar asta era mai bine, decit sa aiba fata taiata. George incepu sa geama de placere, apoi, spre oroarea Annei, simti ca se petrece un lucru ciudat... acolo. - Doamne, se tinguia George. Oh, ce bine e. A trecut atita timp. A1 naibii de mult timp... Anne il privea uluita. Avea ochii Tnchisi si parca intrase in transa. Se uita la mina lui - aceea in care tinea cutitul. Era doar imaginatia ei, sau nu-1 mai tinea atit de strins ? Daca i 1-ar fi luat...Putea sa i-1 ia ? Anne scrisni din dinti. Isi lasa putin degetele sa se distreze pe deasupra penisului in actiune, apoi il auzi pe George gemind adinc, prelung si facu miscarea decisiva. 9

»

CAPITOLUL DOUAZECI SI * DOI - Aceea e ! striga Frances, aratind spre o trasura. Smt sigura. Daniel se uita in directia indicata. In fata hanului era parcata o trasura. Avea deasupra o spirala, drept decoratie, exact cum spusese Frances. - Vom ramine in trasura, anunta lady Winstead, pe cind Daniel le dadea ultimele instructiuni. Cei trei barbati au coborit. Sa paziti trasura cu pretul vietii voastre, le zise el valetilor inarmati. Marcus venea linga el, iar Hugh tocmai luase ceva informatii de la hangiu. Da, vazuse un barbat cu cicatrice. Avea o camera inchiriata de o saptamina, dar nu o folosea in fiecare noapte. Acum un sfert de ora aparuse si ceruse cheia, dar era si o femeie cu el. Daniel ii puse o moneda de o coroana pe tejghea. - In ce camera sta ? - Numarul patru, inaltimea voastra, zise hangiul, facind ochii mari la rasplata. O lua repede, apoi adauga: cred ca am o cheie de rezerva. - Crezi ?

SA IUBE§TI UN CONTE

351

- Cred. Daniel mai scoase un banut. Hangiul scoase cheia. - Stai, zise Hugh. Mai e o alta intrare in camera? - Nu. Doar pe fereastra. - La ce inaltime fata de pamint ? - Prea inalt ca sa te poti urea fara sa te sui pe stejarul din fata, explica hangiul. Hugh se intoarse spre Daniel si Marcus. - Sa mergem, zise Marcus, mergind spre u§a. Vazura camera patru la capatul culoarului, iar Daniel o lua inainte, insa Hugh il o p ri. - Mai intii sa asculti. - Nu ai fost niciodata indragostit, nu-i asa ? zise Daniel si nu mai statu pe ginduri, se repezi la usa, lovi tare cu piciorul si usa se deschise cu o bufnitura puternica. - Anne ! striga el disperat, chiar inainte sa o vada. Cind si ea incerca sa-i strige numele, acesta se pierdu intr-un tipat ascutit de durere, fiindca scaunul proptit in usa ricosa exact in genunchii ei, punind-o la podea. Ea scapa din mina ceva ce tinuse foarte strins. Un cutit. Daniel intinse mina sa-1 prinda. Anne la fel. George Chervil, care pina atunci reusise sa o imobilizeze pe Anne, balansindu-se de pe un picior pe celalalt, pina la urma prinse el cutitul. Singurul care nu era interesat de arma alba era Hugh, care tinea in mina

352

J U L IA Q U IN N

un pistol indreptat spre George Chervil. - Eu nu as face asta, in locul tau, ii zise Hugh, dar acesta prinse cutitul, apoi se napusti asupra Annei, care bijbiia si acum pe jos; pierduse cursa pentru cutit cu doar citiva centimetri. - Daca ma impusti, ea moare, spuse George lipind taisul de gitul Annei. Daniel se opri imediat. Puse arma jos. - Da-te la o parte ! zise George, stringind cutitul. Fa-o ! Daniel ridica bratele si facu un pas inapoi. Anne era intinsa cu burta in jos, iar George o incalecase, cu o mina tinind cutitul la gitul ei, iar cu cealalta mina o tinea de par. - Nu-i face nici un rau, Chervil, avertiza Daniel. Nu vrei sa faci asta. - Ah, dar aici te inseli. Vreau sa fac asta din tot sufletul. Acum Iipi lama cutitului de obrazul Annei. Daniel isi simp stomacul in git. Totu^i, George nu varsa singe. Parea ca se delecteaza cu acest moment de putere, asa ca o strinse mai tare pe Anne de par, tinindu-i ridicat capul intr-o pozitie care parea extrem Je inconfortabila. - Vei muri, promise Daniel. - La fel si ea, zise George. - Dar sotia ta ? George il privi cu interes.

SA IUBE§TI UN CONTE

353

- Am vorbit cu ea azi dimineata, spuse Daniel, fixindu-1 pe George. Ar fi vrut sa o priveasca pe Anne, ca sa-i spuna cit de mult o iubeste chiar si fara cuvinte. Totusi, nu indraznea; atita timp cit se uita la George Chervil, George Chervil se uita la el si nu la Anne. Nici la cutit. - Ce i-ai spus nevestei mele ? suiera George, de§i parea tulburat. - Pare o femeie cumsecade, comenta Daniel. Oare ce se va intimpla cu ea, ma intreb, daca mori aici, la un han, de mina celor doi conti si a unui fiu de marchiz ? De-abia atunci George il privi pe Hugh si realiza cine era el. - Dar il urasti, spuse el. Te-a impuscat. Hugh ridica nepasator din umeri. - Doi conti ? zise George tulburat. incepuse sa rasufle din greu, uitindu-se cind la Daniel, cind la Hugh, citeodata la Anne. Incepuse sa transpire abundent. Ajunsese intr-un punct unde intelegea ca este in pericol. - Lady Chervil va fi ruinata, spuse Daniel. Alungata de societate. Nici tatal ei nu o va putea salva. George incepu sa tremure. Daniel se uita scurt la Anne. De-abia mai respira, era inspaimintata, iar cind ochii li s-au intilnit... Te iubesc. Parca i-ar fi spus asta cu glas tare.

354

J U L IA Q U IN N

- Lumea c nemiloasa cu femeile care au fost alungate din casele lor, spuse incet Daniel, intreab-o pe Anne. George incepuse sa oscileze, iar Daniel vedea bine in privirea lui. - Daca o Iasi sa piece, iti promit, vei trai. Va trai, dar nu in insulele britanice. Daniel va avea grija de asta. - Si sotia mea ? - Voi lasa pe seama ta explicable. George simtea ca il stringe de git haina. Clipea furios, apoi inchise ochii si... - M-a im puscat! Doamne, a tras in mine ! Daniel intelese ca Hugh trasese in George. - Ai innebunit ? striga el exact cind se repezea spre Anne, ca sa o scoata de sub George, care se rostogolise pe podea, urlind de durere si tinindu-se de mina care singera. Hugh veni in camera si se uita scirbit spre George, zicind: - E un nimic, spuse dezinteresat. - Anne, Anne, rosti Daniel disperat. Reu^ise sa§i stapineasca teama cit timp ea era prizoniera lui George Chervil, dar acum, cind o vedea teafara... Mam temut sa nu te pierd, zise el cu greu. Isi lipi capul de pieptul ei si incepu sa plinga. Nu stiam...Cred ca nu am stiut... 9

9

9

S A IU B E ? T I U N C O N T E

355

- Dar nu as fi tras in ea, apropo, spuse calm Hugh mergind la fereastra. - Esti nebun, zise Daniel printre lacrimi. - Sau, il corecta Hugh, nu am fost niciodata indragostit. Se uita la Anne. Asta inseamna o minte limpede in plus. Arata spre pistol. Si tintesc mai bine. - Ce tot spune acolo ? sopti Anne. - Rareori imi dau seama, recunoscu Daniel. - Sa-i deschid lui Chatteris, zise Hugh, deschizind fereastra, apoi incepu sa fluiere. - E nebun, repeta Daniel, mingiind-o pe Anne. Era atit de frumoasa, de pretioasa, de vie. Este nebun de legat. Annei ii tremurau buzele, totusi zise: - Dar eficient. Daniel incepu sa rida. Doamne, erau nebuni cu totii. - Sa te ajut ? striga Hugh pe fereastra. - Lordul Chatteris este intr-un copac ? intrcba Anne. - Pentru numele lui Dumnezeu, ce se intimpla ? Am auzit impuscaturi, intreba iMarcus escaladind pervazul. - Hugh 1-a impuscat, zise Daniel, facind semn cu capul spre Chervil, care voia sa se tirasca spre usa. Marcus il observa, se duse la el si-i taie calea. In timp ce o avea prizoniera pe Anne, adauga el.

356

J U L IA Q U IN N

- Deocamdata nu te-am auzit ca-mi spui multumesc, zise el, privind afara pe fereastra, aparent fara nici un motiv. - Multumesc, zise Anne. Hugh se intoarse spre ea, iar Anne Ti zimbi atit de sincer, incit el tresari. - Ei, ce sa spun, se fistici el, iar Daniel se amuza. Aerul chiar se schimba cind Anne era intr-o incapere. - Acum ce facem cu el ? intreba Marcus, el fund singurul care vedea partea practica a lucrurilor. Ridica de pe jos ceva, la care se uita atent, apoi se aseza pe vine, linga George. - Au ! urla George. - Ii legam miinile, isi raspunse singur Marcus. Se uita spre Anne. Presupun ca pe tine cu asta te-a legat ? Anne dadu din cap. - Ma doare ! zise Chervil. - Nu trebuia sa te impusti, zise Marcus. I se adresa lui Daniel acum. Trebuie sa ne gindim ce facem cu el. - Ai promis ca nu ma veti omori, se vaicari George. - Am promis ca nu te omor, daca o Iasi sa piece, ii aminti Daniel. - Ceea ce am facut. - Dupa ce te-am impuscat eu, replica Hugh. - Nu merita nici sa-1 omori, comenta Marcus, stringind si mai bine legatura de la miini. Vor fi multe

SAIUBE$TI UN CONTE

357

intrebari. Daniel mcuviinta, incintat de intelepciunea prietenului sau. Totusi, nu voia ca George Chervil sa fie privat de sentimentul de teama. O saruta pe Anne pe crestet si se ridica. - Imi dai voie ? zise catre Hugh si intinse mina. - Am reincarcat, ii zise acesta, dindu-i pistolul. - Stiam ca asa vei face, murmura Daniel. Se duse spre George. - Spuneai ca nu ma vei omori ! urla George. - Nu. Cel putin nu azi. Daca mai apari in vecinatatea casei din Whipple Hill, te voi omori. George dadu din cap furios. - De fapt, zise Daniel, ridicind cutitul de pe jos, daca te mai apropii de Londra, te voi ucide. - Dar locuiesc in Londra ! - Nu pentru mult timp. Marcus interveni si el: - Trebuie sa-ti marturisesc, nici eu nu-1 vreau aproape de Cambridgeshire. Daniel urmari atent ce spunea prietenul sau, apoi ii zise lui Chervil: - Daca te apropii de Cambridgeshire, el te va ucide. - Pot sa fac o sugestie, vorbi calm Hugh. Ar fi de preferat, pentru toti cei implicati, daca am extinde zona exilului la toate insulele britanice.

358

J U L IA Q U IN N

- Ce ? striga George. Nu puteti sa... - Sau te-am putea ucide, sugera Hugh. 11privi pe Daniel. Tu ai putea da sfaturi despre viata in Italia, nui asa ? - Dar nu stiu italiana, se lamenta George. - Vei invata, i-o trinti Hugh. Daniel examina cutitul pe care-1 tinea in mina. Era periculos de ascutit §i fusese la doar citiva milimetri de gitul Annei. - Australia, zise el ferm. - Exact, aproba Marcus si-1 ridica in picioare pe George. Sa ne ocupam noi de el ? - Te rog. - Luam trasura lui, zise Hugh. Apoi ii zimbi languros. Aceea cu comul de unicorn. - Unicornul...repeta Anne intristata. 11 intreba pe Daniel: Frances ? - Ea ne-a sab at. - Atunci e nevatamata ? A trebuit sa o imping din trasura in mers si am... - Este foarte bine, o linisti Daniel, privindu-i pe Marcus si Hugh, care-1 duceau pe George afara. Putin mai prafuita daca ar fi fost, matu§a mea ar fi pierdut cinci ani din viata ei. Cind te va vedea... Anne incepuse sa plinga. Daniel se apropie de ea, o lua in brate, ca sa o linisteasca.

S A IU B E § T I U N C O N T E

359

- E in ordine, murmura el. Totul va fi bine, vei vedea. - Ba nu va fi, zise ea neincrezatoare. Va fi extraordinar de bine, zise cu ochii plini de lacrimi. - Te iubesc, spuse el. Avea sentimentul ca va spune asta foarte des. Pentru tot restul vietii. - Te iubesc. Ii saruta mina. - Vrei sa fii sotia mea ? - Deja am spus da, zimbi ea. - §tiu, dar voiam sa te mai cer o data. - Atunci mai accept o data. - Sa coborim, zise el. Cred ca familia e ingrijorata. Mama e in trasura, si matusa... - Mama ta ? zise Anne §i se trase inapoi. Doamne, ce vor crede despre mine ? - Ca esti o femeie grozava, draguta $i ca, daca va fi buna cu tine, ii vei darui un car cu nepoti. - Daca va fi ea buna cu mine ? - Ei, se intelege de la sine ca eu voi fi foarte bun cu tine. - Citi copii trebuie sa fie in carul acela ? - Destui, zise el, dupa citeva secunde de gindire. - Va trebui sa ne punem pe treaba serios. - Sa §tii ca sint un barbat care trage din greu, zise el, cit putu de sobru. - Acesta este unul dintre motivele pentru care tc

360

JULIA QUINN

iubesc, il mingiie ea pe obraz. Unul dintre multe altele. - Chiar asa multe ? Sute ? intreba el zimbind cu seninatate deja. - Mii, confirma ea. - Mi-ar placea sa-mi faci un bilant contabil. - Acum ? Cine spune ca doar femeile cersesc complimente ? Daniel era foarte fericit sa o auda spunind lucruri frumoase despre el. - Macar primele cinci, conchise el. - Pai... - E chiar asa dificil sa gasesti cinci ? - Nu, doar ca e o provocare sa le aleg pe cele preferate, spuse ea cu un suris inocent. - Atunci alege la intimplare. - Prea bine. Zimbetul tau. Ador zimbetul tau. - Si eu ador zimbetul tau ! - Ai un foarte fin simt al umorului. - La fel ca tine ! - Nu cinti la nici un instrument muzical. Cind vazu ce fata a facut, adauga: asa cum face restul familiei, clarifica ea. Nu stiu daca as putea suporta sa te ascult repetind. - Ce te face sa crezi ca eu nu cint la nici un instrument ? spuse el cu gura lipita de urechea ei. - Nu cinti ! - Nu, confirma el. Ceea ce nu e totuna cu faptul

SA IUBE$TI UN CONTE

361

ca am luat lectii. Baietii din familie nu trebuie sa le continue dupa terminarea studiilor. Decit daca dau dovada de un talent exceptional. - Si tu ai dat dovada de un talent exceptional ? - Exclus, zise el bucuros. Se ridica si-i intinse o mina. E timpul sa mergem acasa. - Nu trebuia sa-ti mai dau doua motive ? - Poti sa mi le spui mai tirziu. Avem timp berechet. - Dar mi-am amintit acum unul. In seara cind neam cunoscut. Eram gata sa te las in holul din spate, mai tii minte? - Insingerat si plin de vinatai ? - Mi-as fi pierdut slujba daca eram prinsa cu tine si oricum statusem mult timp captiva in dulapul acela cu instrumente. Chiar nu aveam timp sa ma ocup de ranile tale. - Dar te-ai ocupat. -D a. - Datorita zimbetului meu fermecator si a unui simt al umorului foarte ascutit ? - Nu, ci datorita surorii tale. - Honoria ? intreba el surprins. - I-ai luat apararea, zise ea simplu. Cum puteam parasi un barbat care luase apararea surorii sale ? - Oricine ar fi facut la fel, zise el rosind usor. In timp ce ajunsera la scari, ea isi aminti: A

362

JULIA QUINN

- Oh ! Am mai gasit unul ! Cind repetam piesa Harrietei. Tu ai fi jucat rolul porcului mistret, daca ea ti-ar fi cerut-o. - Ba nu as fi jucat. - Ba ai fi jucat, zise ea glumind. - Bine, a§ fi jucat, minti el. - Oh, am mai gasit un motiv ! De fapt doua, completa ea cu ochi surizatori, iubitori §i optimi§ti. El zimbi. Acum putea gasi mii de motive. 5

EPILOG

Inca un an a trecut, inca un festival muzical Smythe-Smith.... - Cred ca Daisy ar sta mai bine in dreapta, murmura Daniel la urechea sotiei sale. Sarah pare ca sta sa-i muste capul. Anne o privi cu emotie pe Sarah, care, epuizindu-si toate scuzele posibile cu un an inainte, revenise pe scena, la pian... $i ucidea clapele. Anne deduse ca furia era mai buna decit nefericirea. Dumnezeu stia daca pianul avea sa supravietuiasca acestei intilniri. Harriet era si mai rau; anul acesta o inlocuia pe Honoria, care devenise proaspata lady Chatteris, deci nu mai era obligata sa interpreteze. Casatoria sau moartea. Erau singurele moduri de a scapa, a§a i-a spus Sarah cu o zi inainte, cind Anne trecuse sa vada cum se desfasoara repetitiile.

364

J U L IA Q U IN N

A cui moarte, Anne nu §tia sigur. Cind a sosit Anne, Sarah reusise sa-i subtilizeze Harrietei arcusul viorii, iar acum il folosea pe post de spada. Daisy tipa asurzitor, Iris gemea de plins, iar Harriet era extrem de incintata, in timp ce nota intreaga scena, pentru a o folosi intr-o viitoare piesa. - De ce Harriet vorbeste singura ? intreba Daniel in §oapta, iar glasul lui o readuse pe Anne in prezent. - Nu stie sa citeasca notele muzicale. - Cum ? Citeva persoane intoarsera privirile spre ei, inclusiv Daisy, care practic le arunca o privire ucigatoare. - Cum ? repeta Daniel siderat, doar ca mai soptit. - Nu poate citi notele muzicale, sopti Anne drept raspuns, urmarind politicos concertul in desfasurare. Mi-a spus ca niciodata nu a putut invata. O punea pe Honoria sa-i scrie notele, iar ea le memora. Anne se uita spre Harriet, care ’’recita” notele atit de tare incit pina si oaspetii din ultimul rind stiau cind cintase - sau incercase sa cinte - un Si bemol. - De ce nu citeste doar notele scrise de Honoria? - Habar nu am, zise Anne. Zimbi incurajator spre Harriet, care-i raspunse tot cu un zimbet. Ah, Harriet. Nu puteai sa nu o iubesti. Anne chiar o iubea mai mult acum, cind devenise membra a

S A IU B E § T I U N C O N T E

365

familiei. Ii placea sa se numeasca Smythe-Smith. Ii placea cum suna, precum ii placea sa priveasca sirul de verisori din sufrageria casei lor. Tsi aminti citdc amabili au fost toti in primavara trecuta, cind ii vizitase sora ei, Charlotte. Dar cel mai mult ii placea ca este o SmytheSmith care nu mai trebuia sa interpreteze la festivalul muzical. Spre deosebire de ceilalti auditori, care mai miriiau si oftau plictisiti, ea cunostea adevarul: Era cu mult mai greu pe scena, acolo sus, decit in public. Desi... - Cred ca niciodata nu voi inceta sa agreez acest festival, ii sopti ea lui Daniel. - Zau ? tresari el, observind ca Harriet ii facuse ceva de nedescris viorii. - Da, insa daca nu era festivalul, nu ne-am 11 cunoscut, ii reaminti ea. - Oh, cred ca eu te-as ft gasit in cele din urma. - Dar nu intr-o seara ca aceasta. - Nu. Daniel o lua de mina. Era un gest incredibil de stingaci, pe care cuplurile casatorite nu-1 faceau niciodata in public, dar Annei nu-i pasa. Isi impleti degetele cu ale lui §i zimbi tandru. Nu mai conta deloc faptul ca Sarah lovea prea tare clapele pianului, nici ca Harriet incepuse din nou sa recite notele, asa incit cei din primul rind o auzeau perfect.

366

J U L IA Q U IN N

Ea il avea pe Daniel si se tineau de mina. Doar asta conta cu adevarat. Sfirsit

A

f \

\

tP