Universitatea de Vest Timişoara Facultatea de Drept şi Ştiinţe administrative. Master Ştiinţe Penale, an II, semestrul II Profesor coordonator: Conf. univ. Dr. Petre Dungan Autor: Corina Ciupagea
Infracţiuni prevăzute de Legea 656/2002 - pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilorprecum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanşării actelor de terorism
2011
1
CUPRINS:
I. Cadrul general al reglementării…………………………………3 II. Autorităţile 656/2002……….3
cu
atribuţii
în
aplicarea
Legii
nr.
III. Concept…………………………………… Concept…………………………………………………………..4 ……………………..4 IV. Obiectul infracţiunii…………………… infracţiunii……………………………………………..5 ………………………..5 V. Subiecţii infracţiunii………………… infracţiunii……………………………………………...5 …………………………...5 VI. Conţinutul C onţinutul constitutiv……………………………………………6 constitutiv……………………………………………6 VII. Forme. Modalităţi. Sancţiuni…………………………………8 Sancţiuni…………………………………8 VIII. Proceduri specială...........................................................23 IX. Jurisprudenţă.......................................................................24 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………27
2
CUPRINS:
I. Cadrul general al reglementării…………………………………3 II. Autorităţile 656/2002……….3
cu
atribuţii
în
aplicarea
Legii
nr.
III. Concept…………………………………… Concept…………………………………………………………..4 ……………………..4 IV. Obiectul infracţiunii…………………… infracţiunii……………………………………………..5 ………………………..5 V. Subiecţii infracţiunii………………… infracţiunii……………………………………………...5 …………………………...5 VI. Conţinutul C onţinutul constitutiv……………………………………………6 constitutiv……………………………………………6 VII. Forme. Modalităţi. Sancţiuni…………………………………8 Sancţiuni…………………………………8 VIII. Proceduri specială...........................................................23 IX. Jurisprudenţă.......................................................................24 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………27
2
I. Cadrul general al reglementării
În legislaţia română, termenul de „spălare a banilor”a fost consacrat de dispoziţiunile Legii nr. 21/1999, act normativ care se înscria, la timpul respectiv, în ampla acţiune de armonizare a legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene. Legea nr.21/1999 a fost abrogată la data de 7 decembrie 2002, când Parlamentul României a adoptat Legea nr. 656 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor 1. Legea nr. 656/2002 a fost modificată succesiv de-a lungul timp timpul ului ui de dife diferi rite te legi legi şi or ordo dona nanţ nţe e de urge urgenţ nţă ă dint dintre re ca care re amintim amintim:: Legea Legea nr. 39/200 39/2003 3 pentru pentru preven prevenire irea a şi co comba mbater terea ea criminalită criminalităţii ţii organizate organizate,, Legea nr. 230/2005, 230/2005, Legea nr. 36/2006, 36/2006, ultima modificare adusă acesteia fiind prin O.U.G. nr. 53/20082. Cadrul legislativ naţional privitor la prevenirea şi sanc sa ncţi ţion onar area ea spăl spălăr ării ii bani banilo lorr es este te co comp mple leta tatt de Ho Hotă tărâ râre rea a Guvern Guvernulu uluii nr. 479/20 479/2002 02 pentru pentru aproba aprobarea rea Regula Regulamen mentul tului ui de Organiz Organizare are şi Funcţi Funcţiona onare re a Oficiu Oficiului lui Naţio Naţional nal de Preven Prevenire ire şi Comb Co mbat ater ere e a Spăl Spălăr ării ii Bani Banilo lorr şi de Ho Hotă tărâ râre rea a Guve Guvern rnul ului ui nr. nr. 1078/20 1078/2004 04 pentru pentru modifi modificar carea ea Regula Regulamen mentul tului ui menţio menţionat nat mai sus. Pe plan european, cadrul general al reglementării cuprinde: - Directiva nr. 2001/97 CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 2 decembrie 2001, care modifică Directiva nr. 91/308 din 10 iunie 1991 referitoare la prevenirea utilizării sistemului financiar pentru spălarea banilor; - Directiva Parlamentului şi a Consiliului European cu privire la prev preven enir irea ea util utiliz izăr ării ii sist sistem emul ului ui fina financ ncia iarr în sc scop opul ul spăl spălăr ării ii banilor şi al finanţării activităţilor teroriste, adoptată la 9 august 2005. II. II. Autor utorit ităţ ăţil ile e cu atri atribu buţi ţiii în ap apli lica care rea a Legi Legiii nr. nr. 656/2002
1 2
M. Of. nr. 904 din 12 decembrie 2002 Publicată în M. Of. nr. 333 din 30 aprilie 2008
3
Pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 656/2002, legiuitorul a dispus, potrivit art. 19, înfiinţarea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, organ de specialitate cu personalitate juridică, aflat în subordinea Guvernului României. Obiectul de activitate al acestui organism îl reprezintă activitatea de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism pe care le realizează prin două modalităţi specifice: - prima modalitate se referă la faptul că Oficiul primeşte, analizează şi prelucrează informaţiile, pe care le primeşte de la entităţile raportoare prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002; - a doua modalitate vizează obligaţia Oficiului de a sesiza de îndată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când constată existenţa unor indicii temeinice de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism. Sistemul instituţional cu atribuţii în aplicarea prevederilor Legii nr. 656/2002 este constituit din: a) instituţia de implementare , care este Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor; b) instituţii cu atribuţii de aplicare a legii : Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, parchetele de pe lângă Curţile de Apel sau de pe lângă tribunale, Direcţia Naţională Anticorupţie, Ministerul Finanţelor Publice, Banca Naţională a României, Curtea de Conturi a României, Serviciul Român de Informaţii, Garda Financiară etc. c) entităţile raportoare sunt prevăzute de art. 8 din Legea nr.656/2002: - băncile, sucursalele băncilor străine, instituţiile de credit şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine; - instituţiile financiare cum sunt: fonduri de investiţii, societăţi de investiţii, societăţi de administrare a investiţiilor, societăţi de depozitare, de custodie, fonduri de pensii şi alte asemenea fonduri, care îndeplinesc următoarele operaţiuni: creditarea, incluzând creditul de consum, creditul ipotecar, factoringul, emiterea şi administrarea unor mijloace de plată, cărţi de credit, cecuri de călătorie şi altele asemenea, tranzacţii pe cont propriu sau în contul clienţilor prin intermediul instrumentelor pieţei monetare, cecuri, ordine de plată, certificate de depozit, schimb valutar etc;
4
- societăţile de asigurări şi reasigurări, precum şi sucursalele din România ale societăţilor de asigurări şi reasigurări străine; - agenţii economici care desfăşoară activităţi de jocuri de noroc, amanet, vânzări-cumpărări de obiecte de artă, metale şi pietre preţioase, turism etc; - auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală, contabilă ori financiar-bancară; - persoanele cu atribuţii în procesul de privatizare; - agenţii imobiliare; - casele de schimb valutar etc. d) instituţii cu atribuţii de control financiar şi de supraveghere prudenţială: Banca Naţională a României, Ministerul Finanţelor Publice, Curtea de Conturi a României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. III. Concept
Infracţiunea de spălare a banilor este incriminată în art. 23 alin.(1) din Legea nr.656/2002 în trei variante: Prima variantă, prevăzută de art. 23 alin.(1) lit. a), constă în „schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau a disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau de la executarea pedepsei” .
A doua variantă, prevăzută în art. 23 alin.(1) lit. b), constă
în „ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni”.
A treia variantă, prevăzută în art. 23 alin.(1) lit. c), constă în
„dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni” .
IV. Obiectul infracţiunii
Sunt susceptibile de a fi trase la răspundere penală pentru infracţiunea de spălare a banilor persoanele care spală orice fel de valori provenite din orice infracţiune.
5
Infracţiunea de spălare a banilor are un caracter corelativ, derivat, întrucât existenţa ei este condiţionată de săvârşirea prealabilă a unei infracţiuni din care să provină bunul supus unei operaţii de spălare (este vorba de o infracţiune principală). a) Obiectul juridic al infracţiunii de spălare a banilor îl reprezintă relaţiile sociale de tip patrimonial, care se nasc şi se dezvoltă în legătură cu normala circulaţie a valorilor în cadrul circuitelor financiare, bancare, de credit, şi de afaceri, realizate prin intermediul instituţiilor şi entităţilor menţionate de Legea nr.656/2002 (art. 8). Subliniem că valoarea socială ocrotită prin norma de incriminare o reprezintă derularea firească şi legală a fluxurilor de bunuri şi valori prin intermediul instituţiilor specializate împotriva acţiunilor ilicite de deturnare şi subminare a acestora, ca urmare a injectării de valori provenite din infracţiuni 3. b) Obiectul juridic special al acestei infracţiuni mai cuprinde şi relaţiile sociale care se nasc şi se dezvoltă în legătură cu activitatea justiţiei, faptele de ascundere a bunurilor provenite din infracţiune, împiedicând aflarea adevărului şi înfăptuirea justiţiei4. c) Obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor îl reprezintă bunurile rezultate din săvârşirea infracţiunii principale care sunt supuse actelor de spălare. În categoria bunurilor sunt cuprinse documentele şi instrumentele de plată care sunt recunoscute pe piaţa financiară, bancară, de investiţii şi asigurări, care atestă proprietatea sau drepturi relative la proprietate. V. Subiecţii infracţiunii a) Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate
fi orice persoană responsabilă penal, nefiind precizată vreo calitate specială a subiectului. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi autor al infracţiunii principale, dar şi o persoană specializată în spălarea banilor, care nu are nici o legătură cu infracţiunea principală. b) Subiectul pasiv al infracţiunii de spălare a banilor este, în primul rând statul, ca titular al obligaţiei de asigurare şi garantare a unui climat de normalitate în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii economico-financiare şi de afaceri. Poate 3 4
C. Voicu, Al. Boroi şi colaboratorii, Dreptul penal al afacerilor , Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2006, pag. 279 V. Dobrinoiu, Drept penal. Partea specială , vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2004, pag 385
6
fi subiect pasiv orice persoană fizică sau juridică care este prejudiciată în urma săvârşirii acestei infracţiuni.
VI. Conţinutul constitutiv A. Latura obiectivă a) Elementul material al infracţiunii de spălare a banilor
în prima variantă, prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a), constă în acţiunea de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau de la executarea pedepsei 5. Acţiunea de schimbare de bunuri înseamnă transformarea unui bun sau a unei valori în alt bun sau în altă valoare. De exemplu, sumele de bani, exprimate în lei, rezultate din valorificarea unor bunuri introduse ilegal în ţară, prin acte de contrabandă, sunt schimbate în mijloace de plată străine prin intermediul caselor de schimb valutar. Schimbarea poate să se materializeze şi în transformarea fizică a bunurilor prin supunerea acestora unor modificări susceptibile să le schimbe înfăţişarea fizică, materială, fără a fi afectată valoarea intrinsecă, a obiectului (de exemplu, schimbarea culorii, seriei şi numărului de înmatriculare a unui autoturism furat). Transferul de bunuri desemnează acţiunea de transmitere a unui drept de proprietate sau a unor obligaţii de la o persoană la alta, respectiv, trecerea dintr-o stare sau dintr-o parte în alta a unei valori, a unui bun sau a unui drept. De exemplu, transferul unor sume de bani dintr-un cont în alt cont în cadrul aceleiaşi bănci sau de la bancă la o altă bancă. Sunt asimilate transferului de bunuri şi actele de vânzare-cumpărare, donaţiile, sponsorizările şi actele de împrumut. Acţiunile de schimbare şi de transfer de bunuri se întregesc cu o cerinţă esenţială şi anume, să fie efectuate în scopul 5
C. Voicu, Al. Boroi şi colaboratorii, Dreptul penal al afacerilor , Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2006, pag. 280
7
ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri, precum şi în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei. b) Urmarea imediată. În cazul variantei analizate, urmarea imediată constă în ascunderea sau disimularea originii ilegale a bunurilor care au fost schimbate sau transferate, precum şi în tăinuirea sau favorizarea persoanelor implicate în săvârşirea infracţiunilor din care provin bunurile ce fac obiectul infracţiunii de spălare de bani. c) Legătura de cauzalitate. Infracţiunea de spălare a banilor subzistă atunci când există legătură de cauzalitate între acţiunea de schimbare sau transfer de bunuri rezultate din infracţiuni şi urmarea imediată arătată mai sus 6. Elementul material al infracţiunii de spălare a banilor în a doua variantă, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b), constă în acţiunea subiectului activ de ascundere sau disimulare a naturii reale a provenienţei, situării, dispoziţiei, circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor sau a dreptului asupra acestora, cunoscând că aceste bunuri provin din săvârşirea de infracţiuni. Acţiunea de ascundere sau disimulare, aşa cum este definită în textul legii, desemnează ansamblul de fapte concrete prin care subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor încearcă să confere unui bun rezultat din săvârşirea uneia din infracţiunile arătate, aparenţa de legalitate, respectiv, faptul că bunul sau valoarea respectivă a fost dobândit în urma unor afaceri şi operaţiuni legale. Deşi textul de lege nu se referă la ascunderea unui bun, ci la ascunderea naturii reale a provenienţei acestuia, exprimăm opinia că legiuitorul a avut în vedere şi situaţiile de ascundere a acestora de la vedere, astfel încât acestea să nu poată fi identificate (găsite), localizate şi văzute efectiv. Acţiunile de ascundere sau disimulare se referă, aşadar, la: - provenienţa bunului (sursa, originea, geneza acestuia); - situaţia bunului (cui aparţine în realitate bunul, cine este proprietarul real); - dispoziţia bunului (locul unde se află efectiv bunul); - circulaţia bunului (circuitele, traseele pe care le parcurge bunul); - proprietarul bunului (persoana care l-a dobândit, care deţine dreptul de proprietate asupra acestuia). 6
Idem, pag.281
8
Acţiunile de ascundere sau disimulare se pot realiza în fapt prin întocmirea sau obţinerea, de câtre subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor, de documente false privind provenienţa, apartenenţa, dispoziţia, circulaţia sau proprietatea bunului. Astfel, se întocmesc facturi false, documente de transport fictive, se constituie societăţi comerciale fictive (firme paravan), se redactează acte de vânzare-cumpărare, donaţii sau împrumuturi fictive 7. Elementul material al infracţiunii de spălare a banilor în a treia variantă, prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. c), constă în acţiunea subiectului activ de a dobândi, a deţine sau a folosi bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni. Acţiunea de dobândire desemnează fapta unei persoane de a deţine cu orice titlu un bun din categoria celor precizate de lege, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni. Deţinerea sau folosirea desemnează fapta unei persoane de a se bucura de un bun, de a-l folosi, de a-l întrebuinţa, şi de a-l exploata pe o perioadă determinată sau nedeterminată, temporar sau continuu, dacă acea persoană cunoaşte că acel bun provine din săvârşirea unei din infracţiunile prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002. În mod practic, ce face autorul infracţiunii de spălare a banilor, respectiv „spălătorul de bani”? În primul rând, acesta primeşte (recepţionează) sumele de bani cash provenite din săvârşirea de infracţiuni. În al doilea rând, spălătorul de bani pune la punct o schemă de spălare a banilor, care, în cele mai frecvente cazuri, este structurată pe trei etape: - prima etapă – plasarea – este cea în care sumele de bani obţinute din activităţi ilicite sunt puse în circulaţie, sunt efectiv plasate în instituţii din categoria celor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 656/2002, respectiv: bănci, fonduri de investiţii, societăţi de asigurări etc. În această primă etapă se realizează fărâmiţarea fondurilor ilicite, adică împărţirea sumei totale în fracţii mai mici de 10.000 euro (în echivalent lei) şi apoi plasarea lor propriu-zisă. - a doua etapă – sedimentarea – sau stratificarea, presupune separarea fondurilor ilegale de sursa lor. Acest lucru se realizează prin crearea unor tranzacţii financiare sau comerciale total sau parţial fictive, prin înfiinţarea de societăţi paravan. Spălătorul de bani întocmeşte documente de import7
Ibidem, pag. 281
9
export fictive, pe baza cărora banii se transferă din locul iniţial de plasare (bancă) ca plată pentru servicii sau operaţiuni de export fictive, în altă bancă. - a treia etapă – integrarea – presupune legitimizarea fondurilor provenite din săvârşirea de infracţiuni prin reintroducerea lor în circuitul legal financiar, bancar sau comercial. Infracţiunea de spălare a banilor presupune un complex de activităţi, procedee, tehnici şi metode dintre cele mai rafinate. Spălarea banilor închide, practic, cercul infracţional, care începe cu săvârşirea uneia sau unora din infracţiunile prevăzute de lege, continuă cu obţinerea produsului financiar (bani murdari) şi se finalizează prin spălarea acestui produs, prin utilizarea unor procedee, tehnici şi scheme mai simple (de exemplu, scoaterea fizică a banilor peste graniţă) sau mai complexe (de exemplu, utilizarea circuitelor financiar-bancare). B. Latura subiectivă a infracţiunii de spălare a banilor, în
toate cele trei forme reglementate de art. 23 din Legea nr. 656/2002, constă în vinovăţie sub forma intenţiei directe , întrucât subiectul activ înfăptuieşte acţiunile concrete ( schimbarea, transferul, ascunderea, disimularea, dobândirea, posesia, utilizarea unui bun), cunoscând că bunurile provin din săvârşirea unei infracţiuni. VII. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Actele pregătitoare, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către legiuitor. Tentativa la infracţiunea de spălare a banilor, indiferent de forma acesteia, se pedepseşte. Infracţiunea prevăzută în art. 23 se poate săvârşi în mai multe modalităţi, respectiv, schimbarea sau transferul, ascunderea sau disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea, care prezintă variate modalităţi faptice. Infracţiunea de spălare a banilor în primele trei forme [art. 23 alin. (1), lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002] se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani. Potrivit Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea
10
unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism,8 prin spălarea banilor se înţelege: “ a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni; c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni” (art.23).
Considerăm că în conţinutul locutiunii ar trebui să fie incluse şi, asocierea, sprijinirea, încurajarea, înlesnirea, instruirea sau sfătuirea în vederea comiterii oricăreia dintre acţiunile precizate în art.23 din Legea nr. 656/2002. Spălarea banilor este un proces prin care se dă sau se încearcă a se da o aparenţă de legalitate unor profituri obţinute ilegal de către infractorii care, fără a fi compromişi, beneficiază ulterior de veniturile respective. Acest proces dinamic se desfăşoară în trei etape, şi anume : obţinerea şi mişcarea fondurilor obţinute în mod direct sau indirect din infracţiuni, ascunderea urmelor sau originii veniturior pentru a se evita orice suspiciuni sau investigaţii şi, în fine, disponibilizarea banilor şi reinvestirea lor în activităţi legale. 1) În etapa iniţială sau de plasare a spălării banilor, infractorul introduce profitul său ilegal în sistemul financiar. Aceasta se poate face prin împărţirea sumelor mari de bani în sume mai mici, care sunt apoi depozitate direct într-un cont bancar sau folosite în cumpărarea unor instrumente financiare (cecuri, bilete la ordin, etc.). 2) După intrarea fondurilor în sistemul financiar, are loc a doua etapă-stratificare. În această etapă, infractorul întrprinde o serie de preschimbări sau mişcări ale fondurilor pentru a le îndepărta cât mai mult de sursa din care provin, cea mai uzitată cale fiind cea a transferului electronic într-o serie de conturi din diverse bănci de pe întreg globul. Sunt preferate acele zone geografice sau jurisdicţii care nu cooperează cu organele de anchetă specializate în combaterea acestui fenomen infracţional. 8
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 904 din 12 decembrie 2002.
11
3) După ce a reuşit să traverseze primele două etape ale procesului de spălare a banilor, infractorul sau grupul infracţional trece la a treia etapă-integrarea-, în care fondurile intră în circuitul economic legal. Spălătorul de bani poate acum să investească legal fondurile pe piaţa imobiliară, a bunurilor de lux sau a afacerilor, la alegere. Cele trei etape se pot desfăşura distinct, dar pot avea loc şi simultan sau, mai des, se pot suprapune. Prin procedeele lor ilicite, infractorii pot investi în sectoarele economiei în care activele pot fi utilizate ulterior ca maşini de spălare a banilor. În plus, într-o economie în care tehnologia avansată şi globalizarea permit transferul rapid de fonduri, lipsa de control asupra acestui fenomen infracţional poate submina stabilitatea financiară. Într-o ţară cu o situaţie financiară precară, scoaterea a milioane sau miliarde de dolari anual din procesul normal de creştere economică reprezintă un real pericol pentru credibilitatea, stabilitatea economica şi securitatea sa naţională. Metodele de spălare a banilor
1. Reguli de bază ale spălării banilor. a) Anonimatul - este una din regulile spălării banilor prin care tranzacţia cu valori obţinute din infracţiuni trebuie să fie asemănătoare altor tranzacţii legale din mediul sau locul unde acestea au loc. În esenţă, numerarul nu trebuie să lase nicio pistă care să conducă la originea sa. În economiile în care se foloseşte des numerarul pentru achiziţii de mai mică sau mai mare valoare, dispunerea de acesta nu reprezintă niciun risc pentru infractor. Totuşi, în majoritatea ţărilor, aproape toate tranzacţiile cu sume mari sunt realizate nu cash, ci prin utilizarea altor mijloace de plată (cecuri, poliţe bancare, cărţi de credit), de aceea cheltuirea sau depozitarea unor sume mari de bani în numerar creează suspiciuni. Din această cauză, infractorii au creat tehnici şi metode variate de inserare a numerarului în sistemul financiar, şi anume: -structurarea, adică divizarea sumelor mari în sume mai mici şi depunerea acestora de către mai multe persoane în diverse conturi bancare sau utilizarea sumelor respective în vederea achiziţionării altor instrumente de plată, cum ar fi titlurile la purtător sau ordinele de plată; -contrabanda cu numerar, prin simpla scoatere ilegala din ţară a unei cantităţi de bani în numerar şi introducerea acesteia
12
într-o altă ţară, în general cu reguli mai puţin stricte, de obicei prin curieri sau prin ascunderea cantităţii pe vase cargo; -amestecul fondurilor ilegale cu cele care provin dintr-o afacere legală cu numerar, sume care apoi sunt depozitate împreună. b) Viteza- circulaţia rapidă a valorilor, pentru a nu putea fi detectate. Odată ce numerarul a intrat în sistemul financiar, fie că se află sau nu în ţara de origine, spălătorul poate utiliza avantajele create de progresele informatice (IT), metodele moderne de transmitere a banilor, pentru a-i pune rapid în circulaţie. Transferurile bancare electronice pot mişca sume mari de bani aproape oriunde în lume în doar câteva minute, fără ca deţinătorul lor să fie nevoit să treacă pe la bancă sau să implice angajaţii băncii. c) Complexitatea. Prin împărţirea fondurilor sale în mai multe tranzacţii si viteza acestor operatiuni, spălătorul face dificilă şi uneori imposibilă munca investigatorilor de a reconstitui drumul banilor. Transferurile dintr-un cont în mai multe conturi aflate în alte ţări şi redirecţionarea ulterioară dinspre acele ţări creează un circuit complex multinaţional electronic, care face dificilă urmărirea lor de către organelle de cercetare. d) Secretul. În ciuda faptului că secretul bancar are un scop legitim şi o justificarea comercială, acesta poate conduce la apariţia unor paradisuri financiare, ce oferă protecţie infractorilor, la nivel mondial existând aproximativ un million de corporaţii anonime, ce impun un secret financiar strict şi apără investitorii străini de investigaţii şi anchete judiciare. 2. Tehnici de disimulare a originii ilicite a veniturilor: - supraevaluarea preţului unui bun printr-o factură de valoare mai mare decât valoarea sa reală sau printr-o factură partial sau în totalitate falsă; - tranzacţii comerciale false inserate în cadrul unei afaceri legale prin: tranzacţii cu numerar dintr-o valută în alta în mod repetat şi rapid, folosirea unor conturi bancare multiple, deschiderea şi închiderea repetată a acestora, transferuri electronice bancare din contul unor persoane juridice în contul unor persoane fizice, efectuarea de transferuri externe a unor valori mari folosind multiple instrumente monetare, cecuri bancare sau de călătorie, operaţiuni de credit, investiţii, constituirea de garanţii fictive, etc; - metoda împrumutului returnat . O parte din fondurile transferate pe căi ilicite în străinătate revin sub formă de
13
împrumut infractorului sau firmei pe care o controlează. Această operaţiune este urmată apoi de returnarea sumei împrumutate, la care se adaugă dobânzile convenite de parti şi eventual penalităţi de intarziere, ce conduc la sume din ce în ce mai mari, care intra astfel in circuitul legal; - poliţele de asigurare, prin schimbări frecvente ale beneficiarilor, plata unor prime mai mari decât cele normal datorate şi solicitarea ulterioară ca rambursarea să fie făcută către o terţă persoană, recepţionarea primelor de asigurare prin brokeri sau intermediari financiari din centre offshore care nu respectă regulile de publicitate sau evidenţă, la care de fapt intentionat nici nu sunt obligati contractual. 3. Sisteme utilizate în spălarea banilor. a) Destinaţiile offshore. Paradisurile offshore sunt ţări sau teritorii, adesea insule sau grup de insule, care acceptă implantări fictive de companii, utilizate ca simple cutii poştale, zone cu reglementări elastice privind controlul schimburilor valutare şi mari libertăţi privind impozitele şi care oferă, în acelaşi timp, aproape fără excepţie, un secret bancar impenetrabil şi multe drepturi în acest sens companiilor private. În momentul în care banii sunt transformaţi într-o formă care poate fi transferată sau cu care se poate face contrabandă, cel mai adesea aceştia iau calea unui centru offshore. Acest sistem oferă reale avantaje practice pe care infractorii le cunosc. În primul rând , fondurile sunt plasate în zonele geografice protejate de jurisdicţii ce nu admit influenţa jurisdicţiilor în care s-a obţinut profitul. Prin implicarea unei alte jurisdicţii, apar mai multe bariere legale şi financiare în calea organelor de investigaţie, atât sub aspectul obţinerii, cât şi al conservării ori valorificării probei care să poată fi admisă în instanţă. În al doilea rând, sunt încă multe ţări care facilitează primirea banilor din exterior indiferent de sursa acestora sau a modului de transmitere, bani ce pot intra direct şi discret în sistemul bancar convenţional, întrucât nu există nicio obligaţie de plată a taxelor, nu există o dovadă a capitalului social, niciun acord de dublă impunere, nicio obligaţie de a ţine registre contabile, nu există administratori sau acţionari înregistraţi, nu se cunosc persoanele care deţin puterea de decizie în companie, nu se cunoaşte identitatea adevăratului beneficiar, etc. De obicei, proprietarii companiilor nu au reşedinţa în ţările unde şi-au înfiinţat societatile, aceste persoane fiind reprezentate prin
14
împuterniciţi, care primesc dispoziţii prin mijloace codificate convenite anterior. Paradisurile fiscale reprezintă una din cele mai comune şi utilizate proceduri pentru fraudă şi evaziune fiscală la nivel internaţional. b) Companiile scoică. În esenţă, companiile scoică sunt acelea care există doar pe hârtie. Documentele de înfiinţare ale companiei pot cuprinde un cont bancar valid şi ceva mai mult decât numele sau adresa avocatului sau agentului care se ocupă cu înfiinţarea companiei, împuternicit şi poate câţiva acţionari. Sunt acele companii care nu au active independente sau operaţiuni comerciale proprii si care sunt utilizate de proprietarii acestora pentru a-şi desfăşura afacerile sau pentru a menţine controlul asupra altor companii. O companie scoică este inregistrata în ţara în care este înfiinţată, dar nu este tranzacţionată pe piaţa de capital şi nu operează de sine stătător. Întrucât companiile scoică nu sunt ilegale, spălătorii de bani, evazioniştii şi finanţatorii terorismului le pot relativ usor converti si utiliza pentru ascunderea provenienţei ilicite a veniturilor. Aceste companii sunt uşor de înfiinţat şi pot fi conectate cu alte companii scoică din lume. Dacă o companie scoică este înfiinţată într-o jurisdicţie cu o legislaţie strictă sub aspectul protejării secretului bancar, este aproape imposibil să se identifice adevaratii proprietari sau administratori ai societăţii şi, de aceea, este imposibil să se urmărească fondurile ilicite care sunt returnate către beneficiarul real. O tehnică folosită cu succes de infractori este înfiinţarea de companii scoică pentru a le putea vinde acţiunile „investitorilor externi”. Aceşti „investitori externi” sunt de fapt intermediari folosiţi de spălătorii de bani. Achiziţionarea acţiunilor se face cu documentaţia legală necesară şi banii intră astfel în mod legal în posesia infractorilor. De obicei, înfiinţarea companiilor scoică se face nu de proprietari, ci de agenţi, care selectează jurisdicţiile ce oferă avantajele unei înfiinţări rapide, costuri mici de înmatriculare, clauze minime sau care caută acele zone geografice care facilitează apariţia companiilor „pe ţeavă”, locaţii unde nu se solicită informaţii despre proprietari sau care interzic dezvăluirea unor astfel de informaţii. c) Folosirea liber-profesioniştilor. Avocaţii, notarii, contabilii şi alti liber-profesionisti realizează un număr semnificativ de activitati în sprijinul clienţilor lor, organizând şi
15
administrându-le afacerile financiare si comerciale. Înainte de toate, ei acordă asistenţă persoanelor fizice şi juridice în domenii precum investiţiile, înfiinţări de companii, administrare, management, optimizarea situaţiei lor fiscale şi alte operatiuni legale. În plus, consultanţii legali pregătesc şi, dacă este necesar, strâng documentaţia necesară pentru înfiinţarea de societăţi comerciale. În multe situatii, pentru beneficii materiale substantiale, astfel de profesionişti pot fi direct implicaţi în desfăşurarea de tipuri specifice de tranzacţii financiare, de exemplu, păstrarea fondurilor sau plata preţului de achiziţionare sau vânzarea de bunuri imobiliare. Unii din aceşti liberprofesionişti ajung să se specializeze în identificarea unor societăţi comerciale sau locaţii offshore pentru utilizarea lor în scheme de spălare a banilor, producând toată documentaţia de specialitate necesară, ce oferă o aparenţă de legalitate afacerilor. În esenţă, liber-profesioniştii folosiţi ca intermediari deţin cunoştinţe şi competenţe ce pot fi utilizate de infractori pentru transformarea profiturilor ilegale în venituri legale. d) Sistemele alternative de transmitere a banilor. Sistemele alternative de transmitere rapidã a banilor (SAT) permit ca banii sã circule în jurul lumii fãrã a utiliza sistemul bancar conventional. SAT poate fi utilizat în scopuri legale si ilegale si poate exista în forme diverse. De obicei sunt pãstrate evidente ale tuturor tranzactiilor, dar acestea pot fi fãcute în dialect, prescurtate sau printr-un limbaj nefamiliar investigatorilor si de aceea poate fi dificil sau imposibil de interpretat. Din motive evidente, SAT este un sistem atractiv si folosit pe scarã largã de cãtre reţelele crimei organizate si infractorii periculosi. SAT este utilizat nu numai pentru a spãla veniturile obtinute din infractiuni, dar si pentru a evita taxele fiscale si obligatiile vamale. Existã si o îngrijorare la nivel international asupra faptului cã SAT poate fi folosit usor în finantarea terorismului. Se estimeazã faptul cã existã în Europa mii de bancheri SAT, majoritatea aparţinând comunitãtilor asiatice, iar clientii lor sunt persoane fizice obisnuite si nu infractori. Desi este o afacere discretã, bancherii din economia subteranã sunt probabil cunoscuti în cadrul comunitãtii si respectati pentru serviciile pe care le oferã în transmiterea banilor care au fost câstigati în strãinãtate cãtre familiile de acasă, adesea la o ratã de schimb mai bunã si cu un comision mai scãzut decât cel aplicat de bãnci sau de sistemele oficiale de transmitere rapidã de bani.
16
Transferurile de bani sunt, de obicei, folosite de cãtre persoane care nu pãstreazã o relatie traditionalã cu banca si care vor să transfere banii în tara lor de origine, cu minimum de cheltuieli. Aceste transferuri pot fi folosite si de cãtre spãlãtorii de bani. Prin intermediul unei retele internationale de agentii localizate peste tot în lume, o persoanã poate transfera electronic bani rapid (de obicei, în cca 10 minute), cu încredere, convenabil si la preturi atractive unor alte persoane aflate în una din cele peste 150 de tãri. e) Cazinourile si Internetul. Un cazino este un club comercial de jocuri care ofera mai multe tipuri de jocuri, de exemplu jocuri mecanice, care solicitã monezi sau jetoane pentru a fi activat. Cazinourile sunt vulnerabile de a fi manipulate de cãtre spãlãtorii de bani datoritã vitezei si naturii intensive a jocurilor cu numerar si datoritã faptului cã într-un numãr mare de tãri cazinourile furnizeazã clientilor lor o gamã largă de servicii financiare. Acestea servicii disponibile la cazinouri sunt similare, în multe cazuri cu cele furnizate de bãnci si pot include conturi de debit sau credit, facilitãti pentru transmiterea sau primirea de fonduri direct de la alte institutii, precum si servicii de schimb valutar si de încasare în numerar a cecurilor. Cazinourile din România încã nu aplicã servicii formale financiare, dar nu putem exclude cã acestea ar putea fi interesate în serviciile respective într-o scurtã perioadã de timp. Riscul spãlãrii banilor este foarte mare datoritã faptului cã Internetul folosit în aceste cluburi oferã accesul usor si aproape universal, eliminã contactul fatã-în-fatã si este extrem de rapid si eficient în eliminarea frontierelor. Există trei caracteristici ale Internetului care împreună tind să agraveze anumite riscuri convenţionale de spălare a banilor: - accesul uşor prin Internet; dintre client şi instituţie este unul - contactul depersonalizat; - rapiditatea tranzacţiilor electronice. f) Societãtile cu titluri nominale si la purtãtor. Certificatele de actionar sunt documente care dovedesc dreptul de prioritate asupra companiei sau societăţii comerciale. În majoritatea tãrilor, detinãtorul de actiuni este înregistrat si orice transfer de actiuni cãtre o altã persoanã trebuie sã fie înregistrat într-un registru oficial. Totusi, unele jurisdictii oferã
17
posibilitatea detinerii sau transferului actiunilor într-o formã “la purtãtor”. Aceste actiuni la purtãtor conferã drepturi de proprietate asupra companiei mai mult decât detinerea actualã a actiunilor. În cazul acestor actiuni “la purtãtor” nu existã nici o înregistrare cu privire la actionar si cel care se aflã în posesia fizicã a certificatului de actionar este proprietarul unei părţi corespunzătoare din societatea comercială. De aceea, este probabil ca adevãratul proprietar al companiei sã nu aparã în nici o evidentã a companiilor sau in vreo statistica guvernamentalã. Atunci când identitatea actionarilor nu este înregistratã la emiterea si transferarea unei actiuni, dreptul de proprietate este anonim. Astfel de companii reprezintã mijloace excelente pentru primirea, detinerea si transferul averii în mod anonim, la adăpostul controlului financiar sau al organelor judiciare. g) Folosirea organizaţiilor non-profit. Organizaţiile non-profit adună sute de miliarde de dolari anual de la donatori si distribuie acesti bani -după plata costurilor lor administrative- către beneficiari. Atât cheltuielile lor administrative, cât şi cuantumul şi necesitatea cheltuielilor beneficiarilor pot fi exagerate şi dificil de apreciat utilitatea lor. Folosirea cu rea-credintã a organizatiilor non-profit pentru spălarea banilor şi finantarea terorismului este o modalitate frecvent folosită de reţelele crimei organizate, de multe ori aceste entităţi fiind create special în astfel de scopuri. Problema aceasta a captat antentia Grupului de Actiune Financiarã Internationalã (GAFI) 9, G8 si Natiunilor Unite, precum si a autoritãtilor nationale din mai multe regiuni. Fenomenul finanţării terorismului 1. Potrivit art.2 din Legea nr.535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului10, “terorismul reprezintă ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări care prezintă pericol public şi afectează securitatea naţională, având următoarele caracteristici: a)sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/sau distructive;
9
Grupul de Actiune Financiara Internationala . Publicată în Monitorul Oficial nr.1161 din 8 decembrie 2004.
10
18
b)au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică; c)vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora; d)produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite.”
Faptele săvârşite de entităţile teroriste sunt sancţionate dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii: a) sunt săvârşite, de regulă, cu violenţă şi produc stări de nelinişte, nesiguranţă, teamă, panică sau teroare în rândul populaţiei; b) atentează grav asupra factorilor umani specifici şi nespecifici, precum şi asupra factorilor materiali; c) urmăresc realizarea unor obiective specifice, de natură politică, prin determinarea autorităţilor statului sau a unei organizaţii internaţionale să dispună, să renunţe sau să influenţeze luarea unor decizii în favoarea entităţii teroriste. În conformitate cu art. 3 din acelaşi act normativ, actele de terorism sunt de natură transnaţională, dacă:
“ a)sunt săvârşite pe teritoriul a cel puţin două state; b)sunt săvârşite pe teritoriul unui stat, dar o parte a planificării, pregătirii, conducerii sau a controlului acestora are loc pe teritoriul altui stat; c)sunt săvârşite pe teritoriul unui stat, dar implică o entitate teroristă care desfăşoară activităţi pe teritoriul altui stat; d)sunt săvârşite pe teritoriul unui stat, dar au efecte substanţiale pe teritoriul altui stat.”
De cele mai multe ori, teroristul este cetăţeanul statului A, dar are naţionalitatea statului B, acţionează împotriva statului C, cu arme procurate din statul D de intermediari din statul E, doreşte ca actele sale să se bucure de o publicitate cât mai mare cel puţin în aceste state, să capteze interesul mijloacelor massmedia şi simpatia conaţionalilor săi. În esenţă, obiectivul principal al terorismului, care reprezintă cel mai periculos fenomen al crimei organizate transnaţionale, este de intimidare a populatiei sau de a obliga un guvern sau o organizatie internationalã sã facã sau sã se abtinã de a efectua vreo actiune. În general, terorismul este o acţiune a unui grup organizat, motivat etnic sau religios în ceea ce face şi mai rar consta in acţiunea disperată a unor persoane izolate.
19
Obţinerea de profit este, în general, obiectivul altor tipuri de crimă organizată. În timp ce diferenta de scopuri finale între fiecare dintre aceste activitãti poate ajunge la o anumitã limitã, organizatiile teroriste au nevoie de sprijin financiar pentru a-si atinge scopurile. O grupare teroristã de succes, asemeni unei organizatii criminale, este necesar sã fie capabilã sã construiascã si sã mentinã o infrastructurã financiarã eficientã. In general, finantarea terorismului are douã surse principale: a) prima sursã este sprijinul financiar acordat de cãtre statele sau organizatiile cu o infrastructurã suficient de mare sã colecteze si sã facã disponibile fondurile cãtre organizatia teroristã. Asa numitele state-sponsori ai terorismului au ajuns în declin în ultimii ani si au fost în mod treptat înlocuite cu alte modalitati de sustinere. O persoanã fizicã cu suficiente resurse financiare poate de asemenea furniza fonduri substantiale grupãrilor teroriste. Osama bin Laden, de exemplu, propietar al unor fabrici, a contribuit cu sume semnificative din averea sa la înfiintarea si sprijinirea retelei teroriste Al-Qaeda; b) a doua sursã majorã de fonduri pentru organizatiile teroriste este reprezentatã de câstigul indirect din activitãti care genereazã venituri. Ca si în cazul organizatiilor criminale, venitul unei grupãri teroriste poate fi obtinut din infractiuni sau alte activitãti ilegale. Dupã atacurile teroriste din New York, s-a instituit necesitatea de a se combina eforturile si experienta în rãzboiul contra finantãrii terosismului. Aceasta permite observarea mai clarã a mozaicului creat prin finantarea terorismului si circulatia fondurilor teroriste suspecte. Grupãrile teroriste diferã de alte organizatii criminale în functie de motivatie si scopul urmãrit. În fapt, spre deosebire de grupurile de crimã organizatã care vizeazã, în primul rând, obtinerea de venituri si multa discretie, grupãrile teroriste, de obicei, “nu au scopuri financiare”, ci de impunere printr-o larga publicitatea a ideologiei lor, folosind violenta, amenintarea si intimidarea. 2. Relatia dintre spãlarea banilor si finantarea terorismului. Finantarea terorismului este diferitã fatã de clasica spãlare a banilor. În cazul spãlãrii banilor, veniturile activitãtii ilicite sunt spãlate sau stratificate în mijloace care le fac sã parã legale, iar scopul final este, de obicei, câstigarea unor cantitãti mai mari de bani. Pentru finantarea terorismului, sursa de fonduri sau de
20
finantare este adesea “legitima”, iar scopul final nu este in mod obligatoriu atragerea de mai multe fonduri. Apelurile cãtre comunitate de a solicita si colecta fonduri în diverse scopuri declarative, dar false, sunt metode foarte eficiente pentru strângerea de fonduri ce sustin terorismul. Adesea o astfel de colectare de fonduri este desfãsuratã în numele organizatiilor cu statut caritabil sau organizatii de binefacere, ce se poate adresa comunitãtii, în special prin sensibilizarea sentimentelor patriotice, umaniste, naţionale, istorice, etc. Membrii comunitãtii sunt convinsi cã dau bani pentru o cauzã bunã. În majoritatea cazurilor, caritatea este aparent legalã pentru comunitatea care dã fondurile respective. Dintr-o perspectivã tehnicã, metodele utilizate de cãtre teroristi si asociatii acestora de a strânge fonduri din surse ilegale diferã putin fatã de cele utilizate de cãtre organizatiile criminale traditionale. Desi ar pãrea logic faptul cã fondurile din surse legale nu necesitã spãlarea, existã totusi o necesitate a grupãrilor teroriste de a ascunde sau deghiza legãturile dintre grupare si sursele de fonduri legitime. Astfel, grupãrile teroriste trebuie, în mod similar, sã gãseascã cãi de a spãla aceste fonduri pentru a putea fi ulterior folosite fãrã a atrage atentia autoritãtilor. Din examinarea activitãtii financiare având legãturã cu terorismul, rezulta faptul cã teroristii si organizatiile lor de sprijin utilizeazã, în general, aceleasi metode ca si grupãrile criminale pentru spãlarea fondurilor. Anumite metode detectate a fi folosite mai intens de grupãrile teroriste se referã la: contrabanda cu numerar (atât prin curier dar si prin încãrcãturi cu numerar), depuneri sau retrageri structurate din conturi bancare, cumpãrãri de diverse tipuri de instrumente monetare (cecuri de cãlãtorie, cecuri bancare, ordine de platã), utilizarea de carduri de debit sau credit si transferuri prin swift. Diferenta dintre veniturile legale si ilegale ridicã o problemã juridicã importantã în ceea ce priveste aplicarea acelorasi mãsuri de combatere a spãlãrii banilor la finantarea terorismului. Spãlarea banilor, în general, a fost definitã ca un proces în care fondurile obtinute prin intermediul sau generate de activitatea infractionalã sunt transferate sau deghizate în vederea ascunderii legãturii dintre infractiunea comisã si fondurile obtinute. Pe de altã parte, scopul final al terorismului, asa cum s-a mentionat mai sus, nu este obtinerea de profit din strângerea de fonduri.
21
Atunci când teroristii sau organizatiile teroriste obtin sprijinul financiar din surse legale (donatii, vânzãri de publicatii etc.), detectarea si urmãrirea acestor fonduri este mai dificilã. Ale aspecte importante legate de finantarea terorismului care fac detectarea mai dificilã se referã la mãrimea si natura tranzactiei implicate. Finantarea necesarã pentru declansarea atacurilor teroriste nu este fãcutã cu sume mari de bani, iar tranzactiile asociate nu sunt, de obicei, complexe. De exemplu, o examinare a conexiunilor financiare ale atacurilor aeriene din 11 septembrie a condus la faptul cã majoritatea tranzactiilor individuale au inclus sume mici de bani, sub limita de raportare a tranzactiilor cu numerar, iar operatiunile au vizat numai transferurile prin swift. Persoanele fizice care au apãrut ca beneficiari au fost studenti strãini, care primeau bani de la pãrinti sau sub forma de burse, granturi pentru studii, astfel încât tranzactiile nu au fost identificate ca necesitând o verificare suplimentarã de cãtre institutiile financiare implicate. Cu toate acestea, existã similitudini în modul în care crima organizatã internationalã si organizatiile teroriste transferã banii sau cum încearcã sã-si ascundã provenienta fondurilor. Grupãrile teroriste internationale au nevoie de bani pentru a atrage, a sprijini si a-i pãstra pe cei din lumea întreagã care aderã la aceste grupãri, precum si pentru a-si asigura loialitatea altor grupãri cu care au scopuri comune. Astfel, existã o necesitate de a crea scheme pentru atragerea, colectarea si distribuirea banilor fortelor operative pregãtite pentru atacurile teroriste. În acest mod apare necesitatea de circulatie a banilor, care fac fondurile teroriste vulnerabile la depistarea si investigatia financiarã. 3. Principalele surse de finantare a terorismului. În general, dupa cum s-a mentionat mai sus, finantarea terorismului are douã surse principale. Prima sursã este sprijinul financiar acordat de cãtre state sau organizatii cu o infrastructurã suficient de mare sã colecteze si sã facã disponibile fondurile cãtre organizatia teroristã. O persoanã fizicã cu suficiente resurse financiare poate de asemenea furniza fonduri substantiale grupãrilor teroriste. Cum s-a exemplificat deja, Osama bin Laden se crede cã ar fi contribuit cu sume semnificative din averea sa la înfiintarea retelei teroriste Al-Qaeda. A doua sursã majorã de fonduri pentru organizatiile teroriste este reprezentatã de câstigul indirect din activitãti care genereazã venituri. Ca si în cazul organizatiilor criminale, venitul
22
unei grupãri teroriste poate fi obtinut din infrastructuri sau alte activitãti ilegale. Pentru a avea o privire de ansamblu asupra principalelor surse de finantare si asupra mijloacelor utilizate în circulatia capitalurilor pe care organizatiile teroriste le utilizeazã în spijinirea retelelor sale, putem sublinia faptul cã persoanele investigate pentru comiterea unor activitãti teroriste au efectuat operatiuni de transmitere a banilor prin sisteme alternative rãspândite în toatã lumea. Adesea fondurile au fost transferate în strãinãtate prin intermediul acelor retele alternative de transfer al banilor (SAT), fiind colectate de cãtre cetãtenii strãini de nationalitãti diverse, rezidenti în câteva tãri implicate în lupta împotriva terorismului. În alte cazuri, persoanele fizice au efectuat plãti în numerar în diferite tãri, implicând sume mari de bani si care au fost directionate spre acelasi cont. Fondurile colectate erau apoi transferate în Asia sau în SUA. Cel mai comun instrument, folosit în special de organizatia Al-Qaeda, în vederea sprijinirii celulelor teroriste, este reprezentat de “sistemul informational de circulatie a banilor”, asa numitul sistem “Hawala” 11. Hawala este o metodă tradiţională de transfer folosită în sudul Asiei de câteva sute de ani, utilizat acum aproape în tot Orientul Mijlociu. Sistemul se bazează pe încredere şi pe asigurarea anonimatului, deoarece toate operaţiunile de transfer nu se realizează pe hârtie sau cu instrumente financiare. Utilizatorii unui astfel de sistem transmit banii în străinătate, peste graniţe, fără a-i transfera în mod fizic, principala caracteristică a sistemului fiind compensarea, persoanele implicate fiind asigurate şi convinse că în contul lor sau într-un anumit cont precizat de ei se vor depune bani sau bunuri de valoare, ce pot fi apoi returnaţi printr-o tranzacţie reversibilă viitoare. Persoana care primeşte în final banii foloseşte o parolă pentru a demonstra că este cel îndreptăţit să-i primească, astfel că nu există nicio înregistrare scrisă privind această operaţiune. 4. Spălarea banilor şi terorismul în contextul globalizării . Globalizarea este procesul ireversibil prin care lumea devine treptat un sistem statal planetar, suveranitatea naţională nemaifiind legată strict de configuraţia geografică a frontierelor, datorită modului de manifestare şi acţiune a migraţiei populaţiilor, pieţei libere de capital, investiţiilor străine, terorismului, crimei organizate transnaţionale şi fluxului rapid şi 11
Sursa: Grupul de Actiune Financiara Internationala -GAFI
23
bogat de date, ştiri, informaţii, idei, valori culturale, tranzacţii financiare, etc. Globalizarea a pus tehnologia aproape la îndemâna tuturor cetăţenilor planetei. Tehnologia a fost dintotdeauna instrumentul economic preferat al statelor puternice, dar situatia s-a generalizat. Datoritã procesului globalizãrii, a fost promovatã proliferarea acestora si transferarea lor la o scarã globalã. Prin lumea www se pot obţine legal sau ilegal tot felul de arme si tehnologii din ce în ce mai sofisticate, iar grupurile infracţionale si teroriste nu pot sã nu speculeze acest fenomen 12. Un fenomen care faciliteazã accesul la tehnologii ce pot fi utilizate în acte teroriste sau alte activitãţi infracţionale, este generat de apropierea tehnologiilor civile de cele militare, tehnologii care dau nastere la produse, servicii si aparatură cu dublă utilizare 13. Are loc astfel o adevãratã proliferare a armelor ce înglobeazã tehnologie de ultimă generaţie. Utilizarea sistemelor GPS, a telefoniei prin satelit si a comunicaţiilor securizate prin Internet oferã reţelelor criminale, dar si grupurilor teroriste, accesul la acelaşi nivel de informaţii, care odatã era disponibil doar celor mai dezvoltate naţiuni. Convergenta organizatiilor criminale cu cele teroriste reprezintã cea mai importantã amenintare asupra democratiei si drepturilor fundamentale ale omului. Legãtura dintre terorism si criminalitate a cãpãtat o nouã dimensiune datoritã reducerii 14 în ultimii zece ani a finantãrii de cãtre unele state a grupãrilor teroriste si a declansãrii, la initiativa SUA, a rãzboiului global împotriva terorismului internaţional. Una din consecinte este cã organizatiile teroriste sunt nevoite sã-si extindã zonele de actiune, atât pentru a ataca, cât si pentru a se ascunde, dar mai ales pentru a-si asigura singure fonduri si materiale logistice specifice, prin activitãti criminale. Principala diferentã dintre grupãrile teroriste si retelele crimei organizate constã, după cum s-a subliniat deja, în faptul cã în timp ce grupãrile teroriste sunt implicate în acte violente motivate în special politic şi religios, cele mai multe retele ale crimei organizate sunt interesate în relatia cu puterea politicã doar de obtinerea, prin acte de coruptie, a protectiei necesare 12
Emil Hedeşiu, CONTRACARAREA CRIMEI ORGANIZATE TRANSFRONTALIERE,Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2005, p. 190 13 Hartman William J., GLOBALIZATION AND ASYMMETRICAL WARFARE, AIR COMMAND AND STAFF COLLEGE, AIR UNIVERSITY, Maxwell Air Force Base, Alabama, aprilie 2002. 14 Makarenko Tamara, Conexiunile între terorism si criminalitate, “ Jane’s Intelligence Review” , Marea Britanie, 2004.
24
pentru activitatea propiei organizaţii, motivatã în primul rând de obtinerea de profit15. Totusi, în evaluarea amenintãrilor contemporane la adresa ordinii de drept, a devenit tot mai dificilã posibilitatea de a face distinctie între motivatiile politice si cele criminale16. Este foarte probabil ca în viitorul apropiat, etapa convergentei dintre crima organizatã si terorism sa fie înlocuitã definitiv de un nou stadiu si mai periculos, acela de conlucrare dintre aceste grupuri. Crima organizatã si terorismul, desi se aflã pe pozitii separate, distincte, având scopuri diferite, pot coexista în acelasi plan infracţional si converge cãtre un punct central, unde o singurã entitate manifestã simultan trãsãturi ale terorismului şi crimei organizate. Legãturile dintre retelele crimei organizate si grupãrile teroriste, în contextul globalizãrii, pot fi definite prin mai multe forme de manifestare: Alianţele, care pot include acorduri pe termen lung sau scurt si sunt de obicei utilizate pentru a câstiga experientã sau sprijin operational (acces la rutele care faciliteazã activitatea de contrabandã). Sunt asemãnãtoare celor din economia realã, fiind definite prin scop, perioade si mod de finantare. Cele mai uzuale aliante se realizeazã în operatiunile de contrabandã, cum ar fi schimbul “droguri pentru arme” sau de trafic ilegal de persoane. Principalele neajunsuri în construcţia unor asemenea proiecte sunt legate de: suspiciunile legate de securitate fiecãrei entitãti; posibile divergente privind prioritãtile si strategiile; pericolul aparitiei de rivalitãti. Extinderea tacticilor operaţionale , care a dus la actiuni cu scop politic desfãsurate de retelele crimei organizate si respectiv la actiuni infractionale specifice crimei organizate, dar desfãsurate de grupãrile teroriste. Aceste preluãri reciproce de metode au totusi utilizãri de o altã naturã si motivatie. Astfel, retelele crimei organizate apeleazã la tactici teroriste, dar nu pentru a schimba statutul unei tãri din punct de vedere politic, ci doar pentru a-si asigura si proteja mediul sãu operationalinfractional. Este totusi o abordare atipicã si extremã si pentru cã duce la încãlcarea uneia din regulile de bazã ale crimei organizate si anume pastrarea anonimatului. În acest context, multe grupãri teroriste s-au implicat în desfãsurarea de operatiuni infractionale specifice crimei organizate, pentru a-si asigura autofinantarea. 15
Mora Stephens, Global Organized Crime, Woodrow Wilson School Policy Conference 401A Intelligence Reform in the Post-Cold War Era, 06.01.1996. 16 Makarenko Tamara, Conexiunile între terorism si criminalitate, “ Jane’s Intelligence Review” , 2004
25
Convergenta motivaţionalã, care se referã la acele
entitãti care, prin actiunile desfãsurate, trec de la postura initialã specificã, la capãtul celãlalt al binomului crimã organizatãterorism. Astfel, grupãrile criminale actioneazã din ce în ce mai mult în virtutea unor motivatii politice, care ajung pânã la dorinta de a-si exercita influente directe asupra mediului politic, economic si social de pe raza unui anumit teritoriu, oras sau stat, situatie specificã organizatiilor de tip mafiot. În al doilea rând, grupãrile teroriste încep în cele din urmã sã-si utilizeze retorica politicã drept paravan doar pentru desfãsurarea de activitãti infractionale pentru profit, baza lor ideologicã fiind compromisã. Gaura Neagrã17, când convergenta dintre motivatia criminalã si cea politicã din cadrul unei singure grupãri îi permite sã câstige controlul economic si politic asupra unui stat, care devine astfel prizonier al infractorilor. Gaura neagrã poate contribui la aparitia unui stat care nu are autoritate si manifestã caracteristicile specifice anarhismului, sau poate da nastere unui stat criminal. Practic, acesta este un stat captiv. Utilizând tactici teroriste de a-si mentine puterea si controlul asupra acestor state (sau regiuni), elitele se folosesc de pozitiile lor oficiale pentru a se implica în activitãti ilicite profitabile în propriul beneficiu sau de pozitiile oficiale pentru a crea regiuni sigure pentru alte organizatii criminale sau teroriste. Combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului
In Romania, prevenirea si combaterea spalarii banilor, terorismului si finantarii terorismului se face in conformitate cu dispozitiile generale din Codul penal şi Codul de procedura penala, precum si in conformitate cu dispozitiile speciale prevazute de: - Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor, mentionata mai sus; - Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, asupra careia nu insistam, precizand doar ca, dupa 11 septembrie 2001, terorismul a devenit principalul factor de risc la adresa securitatii si stabilitatii mondiale, loc detinut pana la aceasta data de crima organizata transnationala; - Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate; 17
Makarenko Tamara, Conexiunile între terorism si criminalitate, “ Jane’s Intelligence Review” , Marea Britanie, 2004.
26
- Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, detectarea si pedepsirea faptelor de coruptie in Romania; - Legea bancara nr. 58/1998; - H.G.nr.479/2002 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor. De asemenea, in lupta impotriva acestor fenomene infractionale, Romania isi indeplineste obligatiile asumate prin ratificarea conventiilor internationale in domeniu, exemplificand in acest sens Conventia europeana privind spalarea, cercetarea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii, incheiata la Strasbourg la 8 noiembrie 1990 si Conventia Conventiei Natiunilor Unite împotriva criminalitãtii transnationale organizate, adoptatã la la New York, la 15 noiembrie 200018. Mentionam doar cateva aspecte esentiale ale activitatii de combatere a spalarii banilor, prevazute de Legea nr. 656/2002. Potrivit art.3 din actul normativ precizat, de îndată ce salariatul unei persoane juridice sau una dintre persoanele fizice cu obligatii in acest sens are suspiciuni că o operaţiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, va informa persoana desemnată, care va sesiza imediat Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (alin.1). In acelasi text de lege se precizeaza ca Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare sau Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va informa de îndată Oficiul cu privire la autorizarea ori refuzul autorizării operaţiunilor prevăzute la art. 28 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, comunicând şi motivul pentru care s-a dispus soluţia respectivă. Dacă Oficiul consideră necesar, poate dispune, motivat, suspendarea efectuării operaţiunii pe o perioadă de 3 zile 18
Criminalitatea internationalã reprezintã, în lumina Conventiei Natiunilor Unite împotriva criminalitãtii transnationale organizate, adoptatã la la New York, la 15 noiembrie 2000, activitãtile infractionale transnationale desfãsurate de „un grup structurat alcãtuit din trei sau mai multe persoane, care existã de o anumitã perioadã si actioneazã în întelegere, în scopul sãvârsirii uneia sau mai multor infractiuni prevãzute de prezenta conventie, pentru a obtine, direct ori indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material” (art.2, lit.a). Potrivit art.3, o infractiune este de naturã transnationalã dacã: „a) este sãvârsitã în mai mult de un stat; b) este sãvârsitã într-un stat, dar o parte substantialã a pregãtirii, planificãrii, conducerii sale sau a controlului sãu are loc într-un alt stat; c) este sãvârsitã într-un stat, dar implicã un grup infractional organizat care desfãsoarã activitãti infractionale în mai mult de un stat; sau d) este sãvârsitã într-un stat, dar are efecte substantiale într-un alt stat”.
27
lucrătoare. Suma pentru care s-a dispus suspendarea operaţiunii si suma rămâne blocată în contul titularului până la expirarea perioadei pentru care s-a dispus suspendarea sau, după caz, până la dispunerea altei măsuri de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Tot Oficiul poate solicita Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă se consideră că perioada de 3 zile lucrătoare nu este suficientă, prelungirea suspendării efectuării operaţiunii cu cel mult 4 zile lucrătoare. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate autoriza o singură dată prelungirea solicitată sau, după caz, poate dispune încetarea suspendării operaţiunii. La alin. (4) se precizeaza ca Oficiul trebuie să comunice persoanelor desemnate, în termen de 24 de ore, decizia de suspendare a efectuării operaţiunii ori, după caz, măsura prelungirii acesteia, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Dacă Oficiul nu a făcut comunicarea în termenul prevăzut la alin. (4), aceleasi personae autorizate vor putea efectua operaţiunea.
28
Persoanele autorizate de aceasta lege19 au obligatia de a raporta Oficiului, în cel mult 24 de ore, efectuarea operaţiunilor cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se realizează prin una sau mai multe operaţiuni legate între ele. Aceste prevederi se aplică şi transferurilor externe în şi din conturi pentru sume a căror limită minimă este echivalentul în lei a 10.000 euro. Se exceptează de la raportarea către Oficiu următoarele categorii de operaţiuni derulate prin trezoreria statului: eliberări 19
Persoanele prevăzute la art. 8, alin. (1), respectiv: “ a)băncile, sucursalele băncilor străine, instituţiile de credit şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine; b)instituţiile financiare, cum sunt: fonduri de investiţii, societăţi de investiţii, societăţi de administrare a investiţiilor, societăţi de depozitare, de custodie, societăţi de servicii de investiţii financiare, fonduri de pensii şi alte asemenea fonduri, care îndeplinesc următoarele operaţiuni: creditarea, incluzând creditul de consum, creditul ipotecar, factoringul, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetarea, leasingul financiar, operaţiuni de plăţi, emiterea şi administrarea unor mijloace de plată, cărţi de credit, cecuri de călătorie şi altele asemenea, acordarea sau asumarea de garanţii şi subscrierea de angajamente, tranzacţii pe cont propriu sau în contul clienţilor prin intermediul instrumentelor pieţei monetare, cecuri, ordine de plată, certificate de depozite, schimb valutar, produse financiare derivate, instrumente financiare legate de cursul valutar ori de rata dobânzilor, valori mobiliare, participarea la emiterea de acţiuni şi oferirea de servicii legate de aceste emisiuni, consultanţă acordată întreprinderilor în probleme de structură a capitalului, strategia industrială, consultanţă şi servicii în domeniul fuziunilor şi al achiziţiilor de întreprinderi, intermedierea pe pieţele interbancare, administrarea de portofolii şi consultanţă în acest domeniu, custodia şi administrarea valorilor mobiliare, precum şi sucursalele din România ale instituţiilor financiare străine; c)societăţile de asigurări şi reasigurări, precum şi sucursalele din România ale societăţilor de asigurări şi reasigurări străine; d)agenţii economici care desfăşoară activităţi de jocuri de noroc, amanet, vânzări-cumpărări de obiecte de artă, metale şi pietre preţioase, dealeri, turism, prestări de servicii şi orice alte activităţi similare care implică punerea în circulaţie a valorilor; e)auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală, contabilă ori financiar-bancară; e 1) notarii publici, avocaţii şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistenţă în întocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acţiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului de comerţ, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienţilor, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcţionării sau administrării unei societăţi comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăţilor comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare, precum şi în cazul în care îşi reprezintă clienţii în orice operaţiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile; f)persoanele cu atribuţii în procesul de privatizare; g)oficiile poştale şi persoanele juridice care prestează servicii de transmitere de bani, în lei sau în valută; h)agenţii imobiliari; i)Trezoreria Statului şi autorităţile vamale; j)casele de schimb valutar; j 1) asociaţiile şi fundaţiile. k)orice altă persoană fizică sau juridică, pentru acte şi fapte săvârşite în afara sistemului financiar bancar.”
29
de sume în numerar privind drepturi salariale, plăţile efectuate de către instituţiile publice, încasările de impozite, taxe, contribuţii şi orice alte venituri bugetare de la persoane fizice şi juridice, inclusiv sumele în numerar depuse de către instituţiile publice. GAFI a sustinut o sesiune speciala la Washington pe 29 octombrie 2001 si a decis sa-si extinda mandatul in lupta impotriva terorismului. Grupul a adoptat 8 recomandari in vederea stoparii organizatiilor teroriste in obtinerea si transferal fondurilor pentru activitatile lor criminale, si anume: - ratificarea si implementarea instrumentelor ONU in domeniu; - incriminarea finantarii terorismului, a actelor si organizatiilor teroriste; - blocarea si confiscarea activelor teroriste; - raportarea tranzactiilor suspecte ca avand legatura cu terorismul; - furnizarea de asistenta autoritatilor abilitatea cu aplicarea actelor normative referitoare la investigarea finantarii terorismului; - stabilirea obligatiilor de respectare a cerintelor de combatere a spalarii banilor sistemelor de transmitere rapida a banilor; - intarirea masurilor de identificare a clientului la transferurile prin swift interne si internationale; - asigurarea ca entitatile, in special organizatiile non-profit sa nu poata fi utilizate in scopul finantarii terorismului. Totodata, GAFI a indicat un set de practici referitoare la blocarea activelor teroriste si combaterea abuzului sistemelor de transmitere rapida a banilor, subliniind ca fiind strict necesare luarea urgenta a urmatoarele masuri: - infiintarea unor autoritati centrale competente in acest domeniu si precizarea clara a competentelor organelor judiciare; - facilitarea cooperarii si comunicarii cu guvernele straine si institutiile internationale; - facilitarea comunicarii cu sectorul privat; - asigurarea conformitatii adecvate a sectorului privat, a controlului acestuia; cu prioritate a acestor fenomene, - investigarea colaborarea cu serviciile de informatii si asigurarea unui feedback adecvat cu sectorul privat; - publicarea listelor cu persoanele suspecte de terorism. Având în vedere existenţa si gravitatea fenomenelor infractionale prezentate, legaturile si tendintele lor, institutiile 30
abilitate în contracararea crimei organizate vor trebui sã coopereze cu cele specializate în antiterorism, întrucât orice retea criminalã care a fost identificatã va trebui sã fie evaluatã si din punct de vedere al posibilitãtii ca aceasta sã fie o structurã internã a unei grupãri teroriste 20. Evolutiile dintre retelele crimei organizate transnaţionale si grupãrile teroriste, în contextul accelerãrii procesului de globalizare, demonstreazã faptul cã amenintãrile identificate la adresa securitãtii statelor democratice nu trebuie privite drept fenomene de sine stãtãtoare, deoarece acestea se afla într-o continuã schimbare si cã trãsãturile entitãtilor din afara legii, motivatiile lor si tacticile aplicate se schimbã în timp, acomodându-se rapid la evolutiile vietii internationale în toate sferele de activitate. VIII. Proceduri speciale
A. Procedura de identificare aclienţilor şi de prelucrare a informaţiilor referitoare la spălarea banilor. Potrivit art. 3 din Legea 656/2002, angajaţii personelor juridice sau persoana fizică dintre cele prevăzute la art 8 are obligaţia să respecte dispoziţiile legale cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor. Astfel, atunci cand acestea au suspiciuni că într-o operaţiune care urmează să aibă loc se urmăreşte spălarea banilor, sunt obligate de îndată să sesizeze persoana sau persoanele desemnate de conducerile instituţiilor arătate laart 8 să analizeze şi să prelucreze datele şi informaţiile privitoare la asemenea cazuri. Aceste persoane, pe baza unor indicii temeinice, vor anunţa Oficiul National de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor. Primele persoane la care s-a făcut referire sutn angajaţi ai entităţilor şi instituţiilor prevăzute în art 8 din lege sau chiar persoanele fizice sau juridice care au atribuţii în domeniul prevenirii şi spălării banilor. În urma analizei pe care o efectuează, în legătură cu sesizarea primită, Oficiul poate decide, în mod jusitifcat, suspendarea efectuării tranzacţiei, sens în care va comunica acest lucru şi enittăţii căreia i s-a cerut efectuarea tranzacţiei. Pentru operaţiunile de depunere sau de retragere de sume în numerar, în lei sau valută, sume ce depăşesc echivalentul în lei a 10.000 euro, personalul abilitatdin cadrul instituţiilor menţionate 20
E. Hedeşiu, op. cit., p.196
31
la art. 8 va raporta Oficiului în termen de 24 de ore de la data efectuării tranzacţiei. Nu intră sub incidenţa Legii nr. 656/2002 persoanle prevăzute la art. 8 alin. 1 lit e) şi eindice 1 ), cu privire la informaţiile pe care le primesc de la unul din clienţii lor, în cursul determinării situaţiei juridice a acestuia sau al apărării ori reprezentării acestuia în cadrul unor proceduri judiciare sau în legătură cu acestea. Persoanele prevăzute în textul prezentat sunt: auditori, persoanle fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală, contabilă sau financiar – bancară notarii publici, avocaţi şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, pentru operaţiunile precizate la litera e indice 1 -
-
IX. Jurisprudenţă
Prin sentinţa penală nr. 233 din 2 decembrie 2002, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpaţii S.V. şi S.H. pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 254 din acelaşi cod, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999. Instanţă a reţinut că, în anul 2001, societatea comercială E. a hotărât să vândă un spaţiu comercial, pentru cumpărarea căruia inculpatul O.I., director al Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă Bihor, faţă de care s-a disjuns cauza, şi inculpaţii S.V. şi S.H., directori adjuncţi ai aceleiaşi instituţii au pretins, din suma ce avea să fie plătită cu titlu de preţ, un comision de 2,7 miliarde de lei, renegociat la 2,2 miliarde de lei.
32
La 21 noiembrie 2001, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului, semnat, între alţii, de inculpatul O.I. în numele AJOFM Bihor şi au fost emise ordinele de plată pentru 8,5 miliarde de lei, iar la 28 decembrie 2002, C.M., administrator al societăţii vânzătoare care a denunţat fapta, a dat personal inculpatului O.I. şi, prin intermediar, inculpaţilor S.H. şi S.V. câte 700 de milioane de lei. După primirea sumelor menţionate, inculpaţii S.H. şi S.V. au efectuat un schimb valutar la Banca E., sucursala Oradea, cumpărând valută în monedă euro, fiecare dintre inculpaţi depunând banii pe numele mamei sale. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 85 din 17 aprilie 2003, a admis apelul procurorului numai cu privire la individualizarea pedepsei şi obligarea unuia dintre inculpaţi la restituirea sumei primite către denunţătoarea C.M. şi a respins apelurile inculpaţilor. Recursul declarat, între alţii, de procuror cu privire la greşita achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, este fondat. Potrivit art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999, constituie infracţiunea de spălare a banilor, între altele, transferul de valori cunoscând că acestea provin din săvârşirea unei infracţiuni. Această infracţiune are o formă agravată, în situaţia în care banii sau valorile provin din săvârşirea uneia din infracţiunile prevăzute în Secţiunile a 2-a şi a 3-a din Legea nr. 78/2000, astfel cum rezultă din prevederile art. 17 lit. e) din această lege, care completează art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999. Pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor, din punctul de vedere al laturii obiective, se cer a fi îndeplinite două condiţii, şi anume să existe o activitate de schimbare sau de transfer de valori, cunoscând că acestea provin din săvârşirea unei infracţiuni şi provenienţa banilor să fie rezultatul săvârşirii uneia din infracţiunile arătate în textul de lege incriminator, în cazul infracţiunii prevăzute în art. 23 din Legea nr. 21/1999 sau al uneia dintre infracţiunile prevăzute în Secţiunile a 2-a şi a 3-a din Legea nr. 78/2000, în cazul formei agravate. 33
În speţă se constată că aceste condiţii sunt îndeplinite, deoarece inculpaţii au dobândit sume de bani din complicitate la infracţiunea de luare de mită şi, pentru a li se pierde urma, le-au schimbat în valută şi le-au depus la bancă pe numele altor persoane. Faţă de cele arătate, se constată că în mod greşit prima instanţă şi instanţa de apel au reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele infracţiunii de spălare a banilor, deoarece condiţia provenienţei sumelor de bani din săvârşirea unei infracţiuni nu trebuia raportată la prevederile art. 23 din Legea nr.21/1999, ci la cele ale art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, care completează art. 23 din Legea nr. 21/1999, constituind o formă agravată a acestei infracţiuni. Prin urmare, în sarcina inculpaţilor trebuia reţinută şi infracţiunea de spălare a banilor. După săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege penală nouă, Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, prin care a fost abrogată Legea nr. 21/1999 În art. 31 din Legea nr. 656/2002 se prevede că: „Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 18 din 21 ianuarie 1999, cu modificările ulterioare, se abrogă”. Prin art. 31 din Legea nr. 656/2002 au fost abrogate nu numai dispoziţiile Legii nr. 21/1999, ci şi prevederile legii completatoare, şi anume cele ale art. 17 lit. e) şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, concluzie ce se desprinde din formularea folosită în art. 31 unde se precizează “cu modificările ulterioare”. Potrivit art. 13 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. Sub aspectul regimului juridic, pentru infracţiunea prevăzută în art. 23 din Legea nr. 21/1999 raportat la art. 17 lit. e) şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 limitele de pedeapsă erau între 3 şi 15 ani închisoare, în timp ce limitele de pedeapsă
34
prevăzute în art. 23 din Legea nr. 656/2002 sunt între 3 şi 12 ani închisoare. Rezultă, deci, că prevederile legale mai favorabile sunt cele din legea nouă, deoarece în cuprinsul acesteia nu mai este prevăzută forma agravată din reglementarea anterioară, ceea ce face ca limita maximă a pedepsei prevăzute de lege să fie mai redusă. Prin urmare, recursul a fost admis, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în prevederile art. 23 din Legea nr. 656/2002 şi s-a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, potrivit noii încadrări.
BIBLIOGRAFIE:
1. C. Voicu, Al. Boroi şi colaboratorii , Dreptul penal al afacerilor , Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2006 2. Al Ionaş, Drept penal român. Partea specială , vol. I,
Ed. Romprint, Braşov, 2005
3. V. Dobrinoiu , Drept penal. Partea specială , vol. I,
Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2004
4. Mora Stephens, Global Organized Crime, Woodrow Wilson School Policy Conference 401A Intelligence Reform in the Post-Cold War Era, 06.01.1996.
5. Makarenko Tamara, Conexiunile între terorism si criminalitate, “ Jane’s Intelligence Review” , 2004
35
