Horia Lovinescu Si Teatrul de Idei

Horia Lovinescu si teatrul de idei

Horia Lovinescu (fiul unui avocat, frate al lui E. Lovinescu) s-a născut la 28 august 1917 la Fălticeni şi a murit la 16 septembrie 1983 la Bucureşti. În cei şaizeci şi şase de ani de viaţă a reuşit să se realizeze: a studiat Literele şi Filosofia la Universitatea din Bucureşti, şi-a luat doctoratul cu o lucrare despre Rim- baud la Universitatea din Iaşi, a scris numeroase piese de teatru, înce începâ pând nd cu Lumi Lumina na de la Ulm Ulmi (pub (publi lica cată tă în 1953 1953,, în revi revist staa Viaţ Viaţaa Românească), a fost director al Teatrului "Nottara", din 1960 şi până la sfârşitul vieţii. Cultivat, distant, s-a plecat în faţa regimului comunist cu eleg elegan anţa ţa unui unui majo majord rdom om engl englez ez,, făcâ făcând nd demn demn conc conces esii ii ruşi ruşino noas ase, e, iar iar bătrâneţea şi-a înecat-o în alcool. Piesa Citadela sfărămată (1955) a avut un mare succes,fiind ecranizată şi tradusă în mai multe limbi sub titlul Familia Dragomirescu.Rănd pe rănd apar apar:: Oasp Oaspet etel elee din din fapt faptul ul seri seriii (195 (1955) 5),H ,Han anul ul de la răsc răscru ruce ce (195 (1957) 7),O ,O întă întămp mpla larre

(1958 1958)),Su ,Suror roril ilee

Boga oga

(19 (1959) 59),... ,...ŞŞi

pe

strad tradaa

noas noastr trăă

(1959),Revederea (1959),Revederea (1962),Febre (1963),Moartea (1963),Moartea unui artist. În 1963,in Editura Editura pentru Literatu Literatură,ap ră,apare are volumul volumul Teatru care cuprinde cuprinde cea mai mare parte din piesele enumerate mai sus. La „Cartea Romănească”au apărut în volum în anul 1971,alte patru piese: O casă onorabilă,Al patrulea anotimp,Jocul vieţii şi al morţii in deşertul de cenuşă,Şi eu am fost în Arcadia.Aşa cum la începutul veacului intelectualii fălticeneni ardeau de nerăbdare să ctitorească un muzeu în târgul lor, în deceniul 70 în sufletele „entuziaştilor” locului se năştea, impunându-se repede, ideea organizării unui muzeu care să arate ce însemnaseră Fălticenii pentru cultura românească, ce urme adânci lăsaseră cei care pe aceste pământuri văzuseră lumina zilei, aici învăţaseră carte sau îşi petrecuseră 1

The world's largest digital library

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.





întreaga lor viaţă, ori numai o parte din ea. Pe străzile oraşului mai existau încă încă mărt mărtur urii ii desp despre re aces aceste te trec trecer erii il ilus ustr tre. e. Se aşez aşezas aser erăă acol acoloo unde unde se cuvenea plăci care să aducă aminte. Atmosfera era saturată de amintiri. Stărui Stăruiau au în aburu aburull subţir subţiree şi transp transpare arent nt de deasup deasupra ra oraşu oraşului lui Oameni Oameniii locului râvneau la ceva mai mult, la ceva mai pregnant. O cronică în care cele alese să fie însemnate pentru vecie. Stăruinţa acestor oameni de bine a găsit ecou. Horia şi Vasile Lovinescu au donat casa lor de pe strada Sucevei, ca să adăpostească muzeul numit inspirat „Galeria Oamenilor de Seamă” ai Fălticenilor. Era şi original. Nicăieri în ţară nu mai exista un asemenea muzeu. Se ivise din atmosfera bogatei spiritualităţi a locului. Îşi deschidea porţile la 16 iulie 1972. Sutele şi sutele de mii de oameni care i-au trecut de atunci pragul s-au simţit îmbogăţiţi sufleteşte. Imaginea despre Fălticeni a căpă căpăta tatt nuan nuanţe ţe şi o aure aureol olăă spir spirit itua uală lă ce dăin dăinui uiee pent pentru ru totd totdea eaun una. a. Se întâlnesc aici cu Ion Creangă, cu năzdrăvăniile lui fără seamăn, ale lui şi ale tovarăşilor săi din vremea când erau elevi la şcoala de catiheţi din Fălticeni şi chiriaşi în casa lui Pavel Ciubotarul, cel pe care catiheţii il aduseseră în pragul nebuniei, cu Mihail Sadoveanu, elev la Folticeni, notat cu 10 la teza de româ română nă de pro profes fesoru orul Nic Nicola olae Apos Aposttol, ol, dar rep repete etent din din cau cauza matematicii, ce pălise în faţa chemării iazului de la Nada Florilor, cu Sadoveanu scriind în bojdeuca Ecaterinei Bâlu, trudind cu forţa lui de uriaş al cuvântului, cu Sadoveanu împărăţind în „Grădina Liniştii”. Dar câte istorii nu se ţes cu fir de poveste, de borangic, câte drumuri nu se deschid, câte biografii captivante, memorabile, nu se conturează? Din vitrine ne privesc manu manusc scri rise sele le lui lui Euge Eugenn Lovi Lovine nesc scu, u, tălm tălmăc ăcin indd înve înverş rşun unar area ea munc muncii ii şi





Lovinescu , a „bunicii care se pregăteşte să moară”, cu inima cuprinsă de prevestirea propriului şi prematurului său sfârşit. Teat Teatru rull lui lui Hori Horiaa Lovi Lovine nesc scuu e un teat teatru ru de idei idei,c ,cuu conf confli lict ctee acut acute. e. Întămplările înfaţişate se desfaşoară cu intensitate şi dramatism.Dramaturgul dramatism.Dramaturgul e un constr construct uctor or de teatru teatru moder modern,d n,deşi eşi uti utiliz lizeaz eazăă specii speciile le modali modalitaţ taţilo ilor r consacrate genului.Ceea ce se observa de indata in teatrul lui LOVINESCU este absenta oricarui complex: el nu cauta nici originalitatea frapanta, nu refu refuza za nici nici im impr prum umut utur uril ilee si nici nici nu apel apelea eaza za la o sing singur uraa form formul ulaa dramaturgica. S-a vorbit astfel in critica despre un „eclectism" caracteristic teatrului lovinescian, situandu-1 la rascrucea dintre rigoarea eticista si pasionali nalita tate teaa afec afecti tiva va.. Teat Teatru rull lui lui LOVI LOVINE NESC SCU U este este inte intens ns preo preocu cupa patt de realitatea contemporana, radiografiata radiografiata tenace, cu scopul de a impune o fresca a epocii. Privirea observatorului este insa mereu dirijata de ochiul mintii: scena realitatii se alimenteaza din culisele ratiunii. A vorbi asadar de o puternica structura clasica in piesele dramaturgului e cu totul indreptatit si aceasta se simte numaidecat in preeminenta umanitarismului si in triumful gandirii asupra sentimentului, ultimul vazut ca o abatere - nu o data - de la morala comunitatii (Revederea, 1962). Divergenta in aparenta, creatia lui LOVIN LOVINESC ESCU U se spriji sprijina na tot totusi usi pe o coeren coerenta ta subter subterana ana,, izbuti izbutind nd prin prin divers diversee strate strategii gii sa dea un sens sens moral moral compor comportam tament entulu uluii person personaje ajelor lor.. Concilierea aceasta aminteste de observatia lui John Gassner: realismul ar avea, in esenta lui, caracterul unui clasicism modern, intre cei doi poli - teza morala de extractie clasica si observatia minutioasa de provenienta realista teatrul lovinescian isi cauta identitatea prin repetate replieri si deschideri,





dramatic, piesele sunt aureolate in afara de o puternica atmosfera poetica, in linia teatrului simbolist, ceea ce traduce starea launtrica a personajelor aflate in continua stare de criza. Nu e de mirare, asadar, ca un astfel de teatru e in permanenta cautare a formulei adecvate, proband pe rand haine noi, pentru a putea aparea pe scena intr-o tinuta impecabila. Dramaturgul abordeaza cu egal interes drama (Citadela sfaramata, Moartea unui artist), melodrama (O inta intamp mpla lare re,, Al patr patrul ulea ea anot anotim imp) p),, dram dramaa isto istori rica ca (Pet (Petru ru Rare Rares) s),, dar dar si apolog apologul ul (cum (cum consid considera era Tudor Tudor Vianu Vianu Hanul Hanul de la rascru rascruce) ce),, comedi comediaa politista (O casa onorabila), tragedia politista chiar (Omul care asa cum o cara caract cter eriz izaa Radu Radu Po Pope pesc scu) u),, poem poemul ul dram dramat atic ic (Omu (Omull care care si-a si-a pier pierdu dutt omen omenia ia), ), pies piesaa-es eseu eu (Aut (Autob obio iogr graf afie ie). ). Din Din aces acestt ecle eclect ctis ism m ce conj conjug ugaa realis realismul mul si clasic clasicism ismul, ul, simbol simbolism ismul ul si expres expresion ionism ismul, ul, se int intele elege ge ca ambitia autorului n-a fost aceea de a configura imaginea congruenta a complexitatii umane, ci de a o fragmenta spre a-i urmari fizionomia in detaliu. Piesele pot fi intelese deci si ca scene ale unei singure opere, in care acel acelas asii pers person onaj aj trai traies este te in chip chip cale caleid idoo-sc scop opic ic toat toatee secv secven ente tele le unei unei existente, de la confruntarea cu „intelighentia" aristocratica (Lumina de la Ulmi, Citadela sfaramata, Surorile Boga), pana la trecerea in fictiune (Omul care si-a pierdut omenia). Episoade de limitata inspiratie sociologica se alatura atmosferei cehoviene ori gorkiene, inefabilul simbolist imblanzeste tensiunea expresionista; in fine, secvente schilleriene ori brechtiene sunt contrapunctate printr-un umor de descendenta caragialiana, precum cel al lui Grig Grigor oree Drag Dragoo-mi mire resc scuu din din Cita Citade dela la sfar sfaram amat ata. a. Pies Piesaa are are in prin princi cipi piuu intelesul de situatie, iar proliferarea modalitatilor se explica tocmai prin





vocatie un moralist, autorul isi plimba eroii prin situatii diverse, spre a-i corecta si sanctiona, nu fara un aer justitiar. De aceea, dramele sale sunt, intr-un fel, „franceze", mizand excesiv pe caractere abstracte, pe gandirea logica, pe un soi de „cartezianism". LOVINESCU „mai mult compune decat inve invent ntea eaza za", ", cum cum ar spun spunee Emil Emil Fagu Faguet et,, si ades adesea ea sent sentim imen ente tele le devi devinn concepte care reclama intr-o ordine desavarsita idei juste. De aici si accentul melodramatic al unor piese, caci numai una din fortele ce se infrunta pare legitima. Judecand mereu prin opozitie, autorul da verdicte in spiritul unei morale a epocii, limitand viata launtrica a personajelor (Elena, Al patrulea anotimp. Revederea), incat acestea risca sa devina niste fantose, sa actioneze dogmatic, eliminand tocmai realitatea originara din constiinta. Maria din Lumina de la Ulmi, Iulia din Surorile Boga, Olga din Revederea sunt simple substitute ale unor teze care au depasit realitatea cu cel putin specificul acesteia. Surprinzatoare ramane la LOVINESCU coexistenta, in aceeasi perioada de creatie, a unor piese fade, cu altele exemplare. Denivelarea e mai degraba etica etica decat artistica, fiindca pare neverosimila neverosimila nastere nastere aproape simultana a unor creatii ca O intamplare (1958) si Elena (1956), Febre (1961) si Revederea (1962), Petru Rares (1967) si Adolescentul (1965), Jocul vietii si al mortii in desertul de cenusa (1968) si Al patrulea anotimp (1969), Paradisul (1974) si Ultima cursa (1974), cele dintai fiind si cele mai bune productii ale autorului. Nu e mai putin adevarat ca si in piesele unde subtextul unei mezaliante estetice nu e absent, unde vesmantul precum e manifest, cititorul/spectatorul simte curgand sangele albastru al talentului. In ceea ce a dat mai bun, LOVINESCU se dovedeste un excelent analist al





realismul dramatic de reala forta. in aceasta din urma directie el obtine rezult rezultate ate demne demne de tot int intere eresul sul,, apropi apropiate ate prin prin formu formula la si consis consisten tenta ta teatrului de dezbatere si celui critic european. Astfel, in chiar anii de la inceput ai literaturii postbelice, el dadea o creatie rezistenta prin Citadela sfaramata, continuand intr-un alt context istoric linia traditionala a teatrului romanesc interbelic cu personaje diverse, din mediile sociale prinse in furtuna revolutiei, puternic conturate psihologic, in maniera dramaturgiei lui Camil Petrescu sau in aceea din Batranul Hortensiei Papadat-Bengescu. Valorificand apoi zestrea viziunii istorice a lui Delavrancea din Viforul si Luceafarul, ii acorda o dimensiune contemporana acuta in Petru Rares, dist distri ribu buin indd acce accent ntel elee dezb dezbat ater erii ii dram dramat atic icee pe idee ideeaa trag tragic icaa a apar aparar arii ii independentei si dialectica ideii de putere politica si omenie. Meditatia filosofica il preocupa intens in ultima faza de creatie, prin preluarea in maniera moderna a unor mituri si motive universale in Moartea unui artist, Paradisul si, mai cu seama, in Jocul vietii si al mortii in desertul de cenusa, unde simboluri arhaice sunt reinterpretate din perspectiva unei experiente exis existe tent ntia iale le si isto istori rice ce prem premon onit itor orii ii.. „P „Pie iesa sa e para parado doxa xall spir spirit itua uala la,, batjocoritoare, demistificatoare. Totul e intors pe dos ca o manusa: pana si cini cinicu cull Cain Cain desc descop oper eraa in iubi iubire reaa pent pentru ru Ana Ana o cale cale spre spre uman umaniz izar are. e. Inte Inteli lige gent nta, a, bine bine cons constr trui uita ta (evi (evita tand nd totu totusi si sche schema mati tism smul ul prin prin boga bogati tiaa situatiilor si prin varietatea simbolurilor), piesa lui LOVINESCU este printre cele mai bune pe care dramaturgul le-a scris" (N. Manolescu). in asemenea creatii, LOVINESCU se alatura dezbaterii dramaturgice moderne, ilustrata in maniere asemanatoare - in alte literaturi, de Grass, Frisch sau Diirrenmatt.







preocupat de astfel de probleme, capabil de superioare realizări artistice. Lucrarea lui Horia Lovinescu constituie o temeinică îmbogăţire a teatrului nostrum. Piesa lui Horia Lovinescu prezintă oameni vii în situaţii dramatice. Ea pune probleme complexe, strâns legate de actualitatea vieţii noastre. Teatrul lui Horia Lovinescu este declamativ, solemn, încărcat de simboluri şi adeseori propagandistic. Dar ceva din el încă rezistă. Chiar dacă alegoria nu devine aproape niciodată parabolă, chiar dacă replicile aduc aminte uneori de o reto retori rică că roma romant ntic icăă dese deseor ori, i, iar iar alte alteor orii de ideo ideolo logi giaa comu comuni nist stă, ă, ansamblul, greoi şi scârţâitor, stă totuşi în picioare, datorită unui suflu unific unificato ator. r. Sofist Sofistica icata ta mistif mistifica icare re respir respirăă un pateti patetism sm abstra abstract ct şi are o însufleţire stranie. Valoarea teatrului lui Horia Lovinescu constă în chiar teat teatra rali lita tate teaa sa.M sa.Mul ulte te dint dintre re pies piesel elee lui lui Hori Horiaa Lovi Lovine nesc scuu se axea axează ză pe problematica familiei şi a raporturilor dintre generaţii. În Citadela sfărâmată, 1955, clanul familial burghez (faţă de care dramaturgul simulează dispreţul, pentru a face plăcere proletarilor aflaţi la putere) apare ca un edificiu fără fundaţie, zguduit nu numai de revoluţie, ci şi de contradicţii din interior. Este o "prăbuşire a casei Usher", lipsită însă de măreţie, pentru că autorul s-a lăsat influenţat de mecanica teatrului cehovian (nu şi de poezia lui): oameni şterşi, care nu fac nimic, lipsă de orizont, drame consumate în tăcere.





"reinterpretare" e prea mult spus. În realitate, mitului biblic i se infuzează câteva câteva elemen elemente te modern moderne: e: hazard hazard,, necomu necomunic nicare are (ca în Malent Malentend enduu de Camus), în O întâmplare, şi decor apocaliptic combinat cu "vestigii" ale civilizaţiei secolului douăzeci, în Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă.O întâmplare se remarcă printr-un hieratism de tragedie antică sau prin ceea ce s-ar putea numi o sobrietate de film alb-negru, dar, din nefericire, asemănarea de fond cu piesa lui Camus e mult prea evidentă. În ceea ce priveşte Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă, modelul strivitor la care cititorul o raportează inevitabil este romanul cu subiect simila similarr al lui Steinb Steinbeck eck.. Spre Spre deoseb deosebire ire de prozat prozator orul ul americ american, an, Horia Horia Lovinescu nu răstoarnă raportul dintre Cain şi Abel, discreditând binele şi reabilitând răul, ci dizolvă mitul într-o simbolistică confuză (parcă pentru a provoca un complex Oedip, Tatăl o asediază cu dragostea lui desfrânată pe Ana, iubita lui Abel, apoi tot el apare răstignit, ca un Isus Christos.

Horia Lovinescu Si Teatrul de Idei

Recommend Documents