Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga-rezumat Back
Verde-Împărat trimite fratelui său, Craiul, care Verde-Împărat ca re „era odată într-o ţară ”, o scrisoare pentru a-i cere să-i dea pe unul dintre cei trei fii ai lui spre a-i fi urmaş la tron, fiindcă el avea numai fete. Comunicându-le tatăl feciorilor săi conţinutul scrisorii s crisorii şi acceptul său „Care dintre voi se simte destoinic a împărăţi peste o ţară aşa mare şi bogată, ca aceea, are voie din d in partea mea să se ducă, ca să împlinească voinţa cea de pe urmă a moşului vostru. ”!, cel mare socoteşte că
lui i se cuvine "mpărăţia, şi pleacă la drum. #ar la un pod "i iese "n cale tatăl său "m$răcat "ntr-o piele de urs şi "l sperie, "ncât feciorul a%un&e a%un&e la conclu'ia „că mie unuia nu îmi trebuie ( spune el ( nici împărăţie nici nimica”. )iul mi%lociu "ncearcă şi el să a%un&ă la unc*iul său, dar păţind acelaşi lucru, deasemenea renunţă „Că doar, slavă Domnului, am ce mânca la casa d-tale.”!. Craiul este posomorât şi ruşinat+ „ Din trei feciori câţi are tata, nici unul să nu fie bun de nimica?! poi, drept să vă spun, că atunci degeaba mai stricaţi mâncarea, dragii mei... ă umblaţi numai aşa, frun"a frăsinelului, toată viaţa voastră şi să vă lăudaţi că sunteţi feciori de craiu, asta nu miroase a nas de om..#. Cel mic, prins de ruşine, iese "n &rădină, unde „începe a plânge în inima sa”, când i se "nfăţişea'ă „o babă gârbovă de bătrâneţe, care umbla după milostenie#. ceasta "l sfătuieşte, după ce fiul craiului "i dă un $an pomană, să ceară tatălui său „calul, armele şi $ainele cu care a fost el mire ”, pentru că numai aşa poate mer&e „unde n-au putut merge fraţii ” săi. i "i spune că va putea recunoaşte calul prin faptul că
doar acel cal va mânca din %ăratecul pus pe p e o tavă "n mi%locul *er&*eliei. poi poi fiul de crai o vede pe $ătrână „învăluită într-un $obot alb, ridicându-se în vă"du$ ”. rimind acordul tatălui, me'inul ia armele şi *ainele de unde erau, "ntr-un pod, şi mer&e cu tava cu %ăratec la cai. #ar, spre surprinderea sa, doar „o răpciugă de cal, grebănos, dupuros şi slab, de-i numărai coastele ” se apropie de tavă ca să mănânce. /ovit de trei ori "n cap cu căpăstrul de fiul de crai ce voia să-l "ndepărte'e de la tavă, calul nu renunţă, apucă să mănânce, "n trei rânduri, %ăratecul, după care „se scutură de trei ori şi îndată rămâne cu părul lins-prelins şi tânăr ca un tretin, de nu era alt mân"oc mai frumos în toată $erg$elia#. )iul de crai urmea'ă "ndemnul calului „ui pe mine, stăpâne, şi ţine-te bine. ”!, care
"l duce "n '$or, de trei ori, spre "nălţimi, "nălţimi, pentru a-i răsplăti astfel, prin prin spaima provocată, cele trei lovituri primite cu căpăstrul "n cap. #upă trei 'ile de pre&ătiri, porneşte şi me'inul, cu armele, *ainele şi calul tatălui, la drum. 0e "ntâlneşte şi el cu Craiul "m$răcat "n piele de urs dar, dar, spre deose$ire de fraţii fraţii săi, me'inul se repede cu arma arma ridicată asupra ursului. În acel moment tatăl "i spune să nu lovească, apoi "l "m$răţişea'ă, "l felicită pentru ale&erea calului ca tovarăş şi recunoaşte recunoaşte că este „vrednic de împărat ”. ”. #ându-i totodată, "nainte de despărţire, despă rţire, şi un sfat+ „în călătoria ta ai să ai trebuinţă şi de răi şi de buni, dar să te fereşti de omul roş, iară mai ales de cel spân, cât îi put%& să n-ai de-a face cu dânşii, căci sunt foarte şugubeţi# , "i dăruieşte şi $lana de urs „că ţi-a prinde bine vreodată ”!.
#upă o vreme de mers, când "i intră calea "n codru, fiul de crai "ntâlneşte un om spân care se oferă să-i fie slu&ă dar "l refu'ă. În pădure reapare, "m$răcat altfel şi vor$ind cu voce prefăcută, acelaşi spân, cu aceeaşi ofertă, dar me'inul iarăşi "l refu'ă. #ar "ntr-un loc unde „se înc$ide calea şi încep a i se încurca cărările ”, când 0pânul "i apare pentru a treia oară oferindu-se să-l a%ute "n a ieşi din impas, me'inul "l acceptă+ „mort-copt, trebuie să te ieu cu mine, dacă "ici că ştii bine locurile pe aici#. Cei doi "ntâlnesc "n cale o fântână şi, fiind arşiţă, 0pânul "şi "ndeamnă stăpânul să co$oare "n fântână, pentru a se răcori. #upă ce
intră, 0pânul pune capacul pe fântână, se urcă deasupra şi "i cere fiului de crai, drept preţ al eli$erării sale, să-i spună cine este şi unde mer&e. cesta mărturiseşte, iar 0pânul "l o$li&ă, ameninţându-l cu moartea, să sc*im$e rolurile1 el se va pre'enta drept feciorul Craiului, iar stăpânul său drept slu&ă şi "l o$li&ă su$ %urământ făcut „ pe ascuţişul paloşului ”, că-i va da „ascultare şi supunere întru toate ”, până va muri şi iar va "nvia, apoi "i pune numele de 2arap-l$. %unşi la curtea lui Verde-"mpărat, 0pânul "l trimite pe 2arp-l$ la &ra%d, "nainte "i dă "nsă o palmă, spre a-l speria, &est faţă de care fiicele "mpăratului protestea'ă. poi e3plică &estul+ „Dacă dobitoacele n-ar fi fost înfrânate, de demult ar fi sfâşiet pe om. 'i trebuie să ştiţi că şi între oameni cea mai mare parte sunt dobitoace, care trebuiesc ţinuţi în frâu, dacă ţi-i voia să faci treabă cu dânşii#. titudinea lui "nsă le face să constate că „de fel nu seamănă în partea lor, nici la c$ip, nici la bunătate& şi că (arap-lb, sluga lui, are o înfăţişare mult mai plăcută şi samănă a fi mult mai omenos#. Într-una din 'ile, servindu-se la masă „nişte sălăţi foarte minunate ”, aduse, spune "mpăratul, cu mare prime%die din 4rădina 5rsului, 0pânul "şi trimite slu&a după astfel de „sălăţi ”, el „voind să peardă acum pe (arap-lb cu orice preţ ”. #upă ce "l "ncura%ea'ă "n urma plân&erilor sale „de-acum înainte, ori cu capul de peatră, ori cu peatra de cap, tot atâta-i& fii odată bărbat şi nu-ţi face voie rea.”!, calul "l duce pe 2arap-l$ „într-un ostrov mândru din mi)locul unei mări, lângă o căsuţă singuratică, pe care era crescut nişte muşc$iu pletos de o podină de gros, moale ca mătasa şi verde ca buratecul#. colo o "ntâlneşte pe $ătrâna care "l a%utase cu sfaturi "nainte de
plecare, şi află de la ea că este, de fapt, 0fânta #uminică. 0fânta face o fiertură adormitoare, din somnoroasă, lapte şi miere, o toarnă "n fântâna din 4rădina 5rsului, aflată "n apropierea casei sale. Când vede că animalul a $ăut şi a adormit, revine acasă şi "l sfătuieşte pe 2arap-l$ să ia $lana de urs dată de crai ca, "m$răcat cu ea, să mear&ă după sălăţi. 2arap-l$ reuşeşte să culea&ă salata şi scapă de ursul care se luase după el, pe când era să iasă din &rădină, aruncându-i $lana. #upă câteva 'ile, "mpăratul "i arată 0pânului nişte pietre preţioase de o frumuseţe nemaivă'ută, şi "i spune că sunt din ădurea Cer$ului. colo, o dată la şapte ani, cer$ul care era vră%it, de omora oamenii şi animalele cu privirea numai! se scutura, pier'ând astfel unele din nestematele care creşteau pe el. 6rimis de 0pân după nestemate şi a%uns din nou, dus de cal "n '$or, la 0fânta #uminică, 2arap-l$ era „cufundat în gânduri şi galbăn la faţă, de parcă-i luase pân"a de pe obra" ”, de teama morţii. 7ste "ncura%at de 0fântă „*are-i Dumne"eu! +-a mai fi el după gândul pânului. nsă mai rabdă şi tu, fătul meu, că mult ai avut de răbdat şi puţin mai ai.”!, care-l a%ută din nou. Îi dă „ obră"arul şi sabia lui tatu-almă-arbă-Cot, de unde le avea” apoi pleacă, "mpreună cu el, "n ădurea Cer$ului. colo după ce sapă o &roapă adâncă, lân&ă i'vorul din care se adăpa cer$ul, "i spune 0fânta ce să facă "n continuare+ să aştepte "n &roapă sosirea cer$ului, cu o$ră'arul pus pe faţă. 8ar când cer$ul se va culca să doarmă cu oc*ii desc*işi, după adăpare, să iasă şi să "i taie capul, ascun'ându-se din nou "n &roapă, de unde să nu iasă toată 'iua, deşi, toată 'iua, capul cer$ului "i va cere acest lucru. i a$ia după asfinţit, când va fi murit, să ia capul şi pielea. 2arap-l$ procedea'ă astfel, revine la 0fânta #uminică spre a-i mulţumi, iar capul şi pielea cer$ului le va duce stăpânului său, deşi pe drum i se ofereau tot felul de răsplăţi+ „*ulţi crai şi împăraţi ieşeau în faţa lui (arap-lb, şi care dincotro îl ruga, unul să-i deie bănărit, cât a cere el, altul să-i deie fata şi )umătate de împărăţie& altul să-i deie fata şi împărăţia întreagă”.
În timpul unui ospăţ oferit de "mpărat "n cinstea aşa-'isului său nepot, 0pânul, la câteva 'ile după "ntoarcerea lui 2arap-l$, o pasăre măiastră $ate "n fereastră şi 'ice+ „ /
*âncaţi, beţi şi vă veseliţi, dar de fata împăratului 0oş nici nu gândiţi! ”. 8ar 0pânul "şi trimite slu&a
să-i aducă pe fata Împăratului 9oş. #in nou speriat, "ntristat, 2arap-l$ se lamentea'ă tovarăşului său, calul+ „e vede că m-a născut mama într-un ceas rău, sau nu ştiu cum să mai "ic, ca să nu greşesc înaintea lui Dumne"eu. *ă pricep eu tare bine ce ar trebui să fac, ca să se curme odată toate aceste. Dar m- am deprins a târî după mine o viaţă ticăloasă. 1orba ceea2 3ă nu de Dumne"eu omului cât poate el suferi4#. Calul din nou "l "m$ăr$ătea'ă, şi "i spune că ştie drumul către
curtea Împăratului 9oş, unde a mai fost o dată, cu tatăl lui 2arap-l$. e drum cei doi "ntâlnesc, la un pod, o nuntă de furnici, iar 2arap-l$, pentru a nu le strivi, trece cu calul prin apă, "n ciuda pericolului de "nec. #rept răsplată primeşte, de la o furnică '$urătoare, o aripă, cu indicaţia de a-i da foc, la nevoie, pentru a aduce astfel furnicile la el. :er&ând mai departe, 2arap-l$ vede un roi de al$ine care "şi căutau stup, le face un adăpost şi primeşte, de la crăiasa lor, o aripă pe care, dacă o va aprinde, crăiasa "i va veni "n a%utor. Ceva mai "ncolo "ntâlneşte „o di$anie de om, care se
pârpălea pe lângă un foc de două"eci de stân)eni de lemne şi tot atunci striga, cât îi lua gura, că moare de frig#. cesta „avea nişte bu"oaie groase şi dăbălă"ate. 'i când sufla cu dânsele, cea de deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de dedesubt atârna în )os, de-i acoperea pântecele. 'i, ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasă de-o palmă#. Înţele&ând că este 4erilă, "l ia cu sine, ca urmare a ofertei acestuia de a-l "nsoţi şi a avertismentului său+ „ / 0â"i tu râ"i, (arap-lb, "ise atunci 5erilă tremurând, dar, unde mergi, fără de mine n-ai să poţi face nimica#. /a fel se petrec lucrurile şi cu )lămân'ilă „ o namilă de ommânca bra"dele de pe urma a 67 de pluguri şi tot atunci striga în gura mare că crapă de foame. ”!, cu 0etilă „ o arătare de om băuse apa de la 67 de ia"uri şi o gârlă pe care umblau numai 899 de mori şi tot atunci striga în gura mare că se usucă de sete. ”!, cu ;c*ilă, cel care vede lucrurile „găurite, ca sitişca, şi străve"ii, ca apa cea limpede” şi cu ăsări-/ăţi-/un&ilă, cel ce „când voia, aşa se lăţea de tare, de cuprinde pământul în braţe. 'i altă dată, aşa se deşira şi se lungea de gro"av, de a)ungea cu mâna la lună, la stele, la soare, şi cât voia de sus. ”, pentru a prinde păsări, pe care „ )umulite, ne)umulite, ţi le păpa pe rudă, pe sămânţă ”. %unşi la Împăratul 9oş „era un om pâclişit şi răutăcios la culme& nu avea milă de om nici cât de un câne.”!, cei şase, arătându-se ei „care de care mai c$ipos şi mai îmbrăcat, de se târâiau aţele şi curgeau og$elele după dânşii ”, sunt &ă'duiţi "ntr-o casă de aramă, su$ care se face foc
peste noapte, după ce au spus ei cu ce scop sosiseră. ;aspeţii scapă de moarte datorită lui 4erilă, care a domolit căldura cu suflarea sa, iar a doua 'i se plân& trimisului "mpărătesc că au fost lăsaţi „fără scânteie de foc în vatră ”. 0unt poftiţi de "mpărat, când se "nfăţişea'ă din nou acestuia spre a-i cere fata pentru nepotul Împăratului Verde, la masă, unde li se dau „:6 $arabale cu pâne, :6 ialoviţe fripte şi :6 buţi pline cu vin ”, su$ ameninţarea unei pedepse &ro'ave, dacă nu consumă tot. #ar )lămân'ilă şi 0etilă $iruie ceea ce nu au reuşit ceilalţi, tot ei doi plân&ându-se apoi de foame şi de sete. Când Împăratul 9oş vine "n sala de mese, 2arap-l$ "i cere din nou fiica, dar tatăl ei o promite cu condiţia ca peţitorii să mai treacă o "ncercare+ din două mierţe de mac amestecat cu nisip să alea&ă macul, ceea ce se face cu a%utorul furnicilor, aduse prin aprinderea aripei de furnică. ; altă pro$ă a fost pă'irea peste noapte a fiicei "mpăratului, care a '$urat din iatacul unde tre$uia ţinută, presc*im$ată "n pasăre. Însă ;c*ilă o vede, iar ăsărilă o prinde, "n spatele /unei, unde se ascunsese, lun&indu-se el până acolo. 5ltima "ncercare, deose$irea fetei de "mpărat de o altă fată, identică la "nfăţişare şi copil de suflet al "mpăratului, se face cu a%utorul crăiesei al$inelor, c*emată "n a%utor. În momentul "ncercării crăiasa o va face pe fiica "mpăratului să se apere cu năframa, ca semn. Împăratul, „ ovilit şi sarbăd la faţă de supărare şi ruşine ”, "şi dă fiica lui
2arap-l$, dar aceasta spune că "l va "nsoţi doar dacă va aduce calul lui, "naintea unei turturele trimisă de ea, „ trei smicele de măr dulce şi apă vie şi apă moartă de unde se bat munţii în capete#.6urturica vine prima dar la "ntoarcere calul ia „ cu $apca” lucrurile cerute şi a%un&e primul, după ce le solicitase cu $una dar pasărea e'itase să le dea. e drumul de "ntoarcere, prietenii lui 2arap-l$ se despart de el iar "ntre el şi fata de "mpărat se "nfiripă dra&ostea. /ui 2arap-l$ nu-i prea vine la socoteală să o dea pe fată 0pânului, căci ea „era boboc de trandafir din luna lui maiu, scăldat în roua dimineţii, de"merdat de cele întăi ra"e ale soarelui ” iar el era „nebun de dragostea ei ”. 0osind la curtea Împăratului Verde, fata "l respin&e pe 0pân, care se repe'ise să o ia "n $raţe, spunând că nu pentru el a venit ci pentru 2arap-l$, adevăratul nepot al Împăratului Verde. 0pânul, tur$at de furie, "i taie capul lui 2arap-l$, dar fiica Împăratului 9oş i-l pune la loc şi "i redă viaţa, prin "ncon%urarea &âtului cu cele trei smicele de măr dulce, prin stropirea cu apă moartă, spre a sta sân&ele şi a se prinde pielea, apoi cu apă vie. 9idicat de cal "n dinţi până "n "naltul cerului şi slo$o'it de acolo, 0pânul moare. 8ar la nunta lui 2arap-l$ cu fiica de "mpărat „a ţinut veselia ani întregi, şi acum mai ţine încă& cine se duce acolo bea şi mănâncă.#
