Povestea lui Harap Alb, Ion Creangă Basmul este o specie epică ampla, pe tema conflictului dintre bine şi rău, care implică un număr relativ mare de
personaje, unele cu puteri supranaturale, cu o acţiune stereotipă în care se îmbină elemente reale şi fabuloase, fabuloase, având un puternic mesaj moralizator. O astfel de operă este „Povestea lui Harap!lb" de #on $rean%ă, $rean%ă, un basm cult publicat in revista „$onvorbiri literare" , in &'((. )asmul cult are un autor consacrat, cu un stil propriu, o acţiune mai comple*ă, realul predomină faţă de fantastic, personaje sunt individualizate, individualizate, iar mijloacele de e*punere utilizate alături de naraţiune, naraţiune, dialo%ul şi descrierea, au rol de caracterizare a personajelor. . Viziunea autorului despre lume este in primul rand una realista, deoarece dincolo de elementul fabulos, evenimentele sunt verosimile, prezentand initierea in viata a oricarui tanar, intro maniera taraneasca, +umulesteana. e adau%a o viziune fabuloasa, deoarece basmul intra in cate%oria estetica a miraculosului, autorul propunând cititorului o conventie in baza careia acesta poate accepta fara sa se mire tot ceea ce este neobisnuit. #n cele din urma e*ista si o viziune moralizatoare conform careia autorul ne transmite mesajul ca toti cei care fac bine, sunt rasplatiti, iar cei rai pedepsiti, dovedind astfel increderea in valorile umane. u mane. Tema principală a basmului este lupta binelui impotriva raului, inc+eiata prin triumful binelui. !ceasta se combină cu tema iniţierii. $oncret, eroul parcur%e o aventura eroica ima%inara, un drum al maturizarii, pentru dobandirea unor valori morale si etice. -otivele narative specifice sunt superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesu%, muncile, demascarea raufacatorului, peadapsa, casatoria. principal, după sc+imbarea statutului său de către pân, în scena în Titlul basmului conţine numele personajului principal, care îl păcăleşte pe fiul craiului să intre în î n fântână /0iul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potriveşte pânului şi se ba%ă în fântână, fără să& trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla/. 1aiv, lipsit de e*perienţă şi e*cesiv de credul, fiul craiului îşi sc+imbă statutul din nepot al împăratului 2e 2erde rde în acela de slu%ă s lu%ă a pânului. 3itltu poate fi un o*imoron, deoarece Harap!lb înseamnă /ne%ru alb/, /+arapul/ fiind un /rob ne%ru /. O*imoronul semnifică, se mnifică, pe de o parte, apartenenţa mezinului în acelaşi timp la cele două două cate%orii, stăpân şi sclav, iar pe de altă parte, amestecul de bine şi rău e*istent în orice fiinţă umană, ceea ce accentuează realismul basmului. !celaşi rol îl are şi substantivul „poveste", su%erând că cele relatate au fost trăite. Formula initiala a basmului poarta rolul de incipit: 4!mu cică era odată", autorul sc+imbând formula tradiţională 4amu" este un adverb care face referire la timpul si lumea povestitorului fiind cuvantul prin care ale%e sa i se adreseseze la inceput. !dverbul 4cica" marc+eaza subiectivitatea si pune sub semnul intrebarii veridicitatea celor povestite. 2erb 2erbul ul la imperfect 4era" marc+eaza timpul mitic mitic specific basmului, insistand mai mult pe repetabilitatea evenimentelor, iar adverbul 4odata" marc+eaza ca in orice basm imposibilitatea plasarii intrun timp anume a intamplarilor. Finalul este reprezentat de formula 4$ine se duce acolo be si mananca, iar la noi, cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda 5", si prezinta si el o inovatie , deoarece povestitorul face referire la o tema sociala si la present, ceea ce nu este specific intrun basm. elatia incipit ! "inal este una speicifica acestei specii deoarece avertizeaza cititorul ca va patrunde intro lume unde totul este posibil, iar apoi va iesi de acolo, facandul sa accepte ca normal, tot ceea ce se intampla. #n acelasi timp ti mp aceste formule pun %ranite intre lumea reala si cea fabuloasa, desi in ambele fra%mente e*ista elemente apartinand verosimilului. Timpul este mitic, deoarece prezinta o e*perienta de initiere, iar spatiul este specific basmului, deoarece e*ista doua taramuri unul cunoscut si altul necunoscut avand forma unui labirint, intre care trecerea este asi%urata de un pod, alt loc simbolic. 6n spaţiu cu adevărat fabulos este ostrovul fintei 7umineci, unde nu se ajun%e decât în zbor şi unde fiinţele ma%ice e*istă 8tatuPalmă)arbă$ot9. Actiunea basmului se desfasoara linear si respecta modelul structural stereotip. Parcur%erea drumului maturizarii de catre erou, presupune un lant de actiuni conventionale care corespund momentelor subiectului o situatie initiala de ec+ilibru, o parte pre%atitoare , un eveniment care tulbura ec+ilibrul initial, aparitia donatorilor si ajutoarelor, actiunea de recuperare a ec+ilibrului:trecerea probelor, restabilirea ec+ilibrului si ras platirea eroului. ituatia initiala presupune o stare de ec+ilibru un crai avea avea trei feciori, iar in alt capat de lume un frate frate mai mare, 2erde 2erde #mparat, #mparat, el avea doar fete. 3ulburarea ec+ilibrului are drept cauza o lipsa relevanta de scrisoarea lui 2erde#mparat 2erde#mparat absenta mostenitorului de linie masculine. $raiul este ru%at de fratele sau sa il trimita 4 pe cel mai vrednic dintre nepoti ca sal urmeze la tron". 7in acest moment incepe actiunea de recuperare a ec+ilibrului:desfasurarea actiunii. $autarea eroului se concretizeaza prin incercarea la care isi supune craiul baietii se imbraca in piele de urs si iese in fata lor de sub un pod. $onform structurii formale al basmului, reuseste sa treaca aceasta proba a curajului, fiul cel mic, conditie initiala, obli%atorie pentru cel care aspira la tronul imparatesc. 7rept rasplata pentru milostenia aratata f. 7uminici, de%+izata in cersatoare, mezinul este sfatuit de acesta sa ia 4calul, armele si +ainele" cu care tatal sau a fost mire pentru a izbandi. e su%ereaza astfel ca tanarul va repeta initierea tatalui, in aceleasi conditii. $alul, care este descoperit cu tava de jaratec dupa trei incercari si are puteri supranaturale, va deveni tovarasul si sfatuitorul tanarului. #ntrucat podul simbolizeaza trecerea la alta etapa a vietii 4trecere primejdioasa de la un mod de e*istent la altul de la imaturitate la maturitate", tatal ii da in i n acest loc primele indicatii despre noua lume sa se fereasca de omul pan si de omul ros, si ii daruieste pielea de urs. !ceste indicatii constituie interdictia, element specific basmului. Pe drum dupa ce rataceste in padurealabirint, fiul cel mic al craiului se intalneste cu un om pan, care ii cere sal ia in slujba lui. $um are nevoie de un initiator, cele trei aparitii ale panului il determina sa incalce sfatul parintesc si crezand ca se afla in 4tara panilor", intocmeste ca slu%a. #nca naiv 4boboc 4boboc in felul sau la trebi de aieste" feciorul craiului marturiseste ca la sfatuit tatal si coboara in fantana, fara a se %andi la urmari. Popasul de la fantana reprezinta o secventa narativa importanta in
economia actiunii, intrucat inselatoria provoaca evolutia conflictului naivitatea se inscrie in codul ritual al initierii prin care trece fiul craiului. ;ipsa de maturitate este sanctionata prin pierderea semnelor ori%inii si a dreptului de a deveni imparat. panul ii fura identitatea, il transforma in rob si ii da numele de Harap !lb.
mpăratul 2erde, craiul, cei cinci tovarăşi, calul, fiicele de împărat. e observă că răul este în acest basm preponderent de natură umană şi este reprezentat de către pân, >mpăratul =oşu, urs şi cerb. Persona#ele, purtatoare ale unor valuri simbolice si ale unor functii specifice basmului, sunt, ca î n orice basm, un prota%onist , Harap !lb si anta%onistii panul si #mparatul =os. pre deosebire de basm insa, aceste personaje reprezinta binele si raul de natura umana, personajul principal fara a avea puteri iesite din comun, confrantanduse cu viclenia rautatea, minciuna, nedreptatea. !lte cate%orii de personaje ajutoare, ce ? tovarasi calul si f. 7uminica si donatori $raiasa !lbinelor , $raiasa 0urnicilor si f. 7uminica. 0iind un basm, are si personaje reale Harap !lb, #mparatii si panul, personaje cu puteri iesit din comun $alul, @erila, 0lamanzila si etil a, si personaje supranatule f.7uminica. Harap!Alb, fecior de crai, este un 0ăt0rumos din basmele populare, destoinic şi curajos, dar rămâne în zona umanului, fiind prietenos, cuminte şi ascultător, ca un flăcău din Humuleşti. n această perioadă a iniţierii, Harap!lb cunoaşte dra%ostea aprinsă pentru o fată de împărat, care vine, aşadar, din aceeaşi lume cu el, pre%ătindu& pentru căsătorie, unul dintre reperele finale ale devenirii sale. Probele de la împărăţia fetei trimit spre ritualurile ţărăneşti ale peţitului, între care însoţirea mirelui de un alai de tineri, trecerea lor prin foc,
ale%erea motivată a miresei, ospăţul oferit de %azdă sunt tot atâtea încercări la care îl supune viitorul socru şi cărora mirele trebuie să le facă faţă. 6ltima probă la care îl supune fata este, de data aceasta, o demonstrare a calităţilor viitoarei soţii, care va şti să aibă %rijă de bărbatul ei, săi stea aproape la bine şi la rău, acest fapt fiind ilustrat atunci când ea îi salvează viaţa, trezindu& din morţi. !ceastă întâmplare simbolizează ideea că acum Harap!lb redevine el însuşi, fiul craiului, scăpând de povara jurământului făcut spânului, acela că îi va fi slu%ă /până când va muri şi iar va învia/. $panul reprezinta raul de natura umana inteles ca necesitate in destinul tanarului aflat pe drumul maturizarii. 3răsătura sa de bază este viclenia, de care se foloseste pentru al atra%e pe mezin în capcană şi al înşela pe 2erde >mpărat. Pe parcursul evenimentelor dovedeşte şi răutate, cruzime 8îl pălmuieşte pe Harap !lb fără motiv9, mândrie şi lăudăroşenie 8îşi asumă meritele lui Harap!lb9. fârşitul său este pedeapsa pe ntru toate aceste fapte. elatia dintre el %i Harap!Alb este specifica basmului, pentru ca ele reprezintă cele doua forte aflate in conflict şi pentru că pânul este un factor al maturizării mezinului. Ca modalitati de caracterizare retinem caracterizarea directa, autocaracterizarea "=azi, tu, razi Harap!lb", caracterizarea de catre alte personaje, onomastica personajelor, modalitatile de e*punerenaratiunea, dialo%ul,descrierea, monolo%ul interior umorul, ironia si autoironia. $aracterizarea directa este facuta de narator "fiul craiului, boboc in felul sauA", „naiv", „credul", de f .7uminica 8„luminate craisor", "slab de in%er", "mai fricos decat o femeie", "%aina plouata"9, de cal "nu te stiam asa de fricos", de span "Pentru vrednicia lui mi la dat tata" B autocaracterizarea si caracterizarea indirecta prin nume 8o*imoronul Harapne%ru,!lb9, prin limbaj, %esturi, fapte 8„ca tovaras, era partas la toate, si la pa%uba si la casti%, si prietenos cu fiecare pentru ca avea nevoie de dansii, in calatoria sa la imparatul =os"B ocoleste nunta de furnici, primejduindusi viataB dra%ostea pentru albine si furnici il fac sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau,c+iar daca pentru asta trebuie sa treaca prin apa s au sa zaboveasca pentru a le construi un adapost9 si prin relatiile cu celelalte personaje 8stie cum sa se comporte cu cei din jur cal, albine, furnici si cei cinci voinici, si de aceea primeste ajutorul acestora9. &aratorul este in mare parte la persoana a ### a, deci obiectiv, omniscient si omniprezent, perspectiva fiind obiectiva, iar viziunea 4dindărat" cu focalizare C. #nsa e*ista pasaje, in care naratorul se adreseaza direct cititorilor, devenind astfel subiectiv, participand alaturi de personajele sale la actiune. !ctiunea se desfasoara linear, secventele narative fiind construite prin inlantuire in mod lo%ic si cronolo%ic. $ateodata ca in orice basm, ele sunt le%ate prin formule mediane 4i mai mer%e el, cat mai mer%e", 4$a cuvantul din poveste, inainte mult mai este", care starnesc interesul cititorului si mentin suspansul. 'imba#ul naratorului si al personajului cuprinde termini si e*presii populare, re%ionalism fonetice sau le*icale, ziceri tipice: eruditia paramiolo%ica. Placerea zicerii, verva, jovialitatea se reflecta in mijloacele lin%vistice de realizare a umorului, precum ironia, porecle si apelative caricaturaleB diminutive cu valoare au%umentativa, caracterizari pitoresti. Oralitatea stilului se realizeaza prin diferite mijloace precum e*presii narative tipice si narative, e*primarea afectiva in propozitii interro%ative si e*clamative, dativul etic, inserarea de fraze ritmate sau versuri populare. „Povestea lui Harap !lb" este un basm cult avand ca particularitati reflectarea viziunii despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul si specificul limbajului. #nsa asemenea basmului popular pune in evidenta idealul de dreptate si de adevar, fiind 4o o%lindire A. a vietii in moduri fabuloase" 4PO2<3
unul ca mine. D Poate să am, poate să nam, zise fiul craiului, uitânduse țintă în oc+ii pânului, dar acum deodată mă las în voia întâmplării, și apoi, dând pinteni calului, porne ște. -ai mer%e el înainte prin codru cât mer%e, și, la o strâmtoare, numai iaca ce pânul iar îi iese înainte, prefăcut în alte straie, și zice cu %las sub țiratic și necunoscut D )ună calea, drumețule5 D )ună săți fie inima, cum ții căutătura, zise fiul craiului. D $ât despre inima mea, so dea 7umnezeu oricui, zise pânul oftând... 1umai ce folosE Omul bun nare norocB astai știutăB ro%ute, să nu ți fie cu supărare, drume țule, dar fiindcă a venit vorba dea șa, îți spun, ca la un frate, că din cruda copilărie slujesc prin străini, și încaltea nu miar fi ciudă, când na ș vra să mă dau la treabă, căci cu munca mam trezit. 7ar a șa, muncesc, muncesc, și nu sale%e nimica de mineB pentru că tot de stăpâni calici miam avut parte. Și vorba ceea ;a calic sluje ști, calic rămâi. $ând aș da odată peste un stăpân cum %ândesc eu, na ș ști ce să fac să nul smintesc. 1u cumva ai trebuin ță de slu%ă, voiniceE $um te văd, sameni a avea seu la rărunc+i. 7e ce te scumpe ști pentru nimica toată și nuți iei o slu%ă vrednică, ca săți fie mână de ajutor la drumE ;ocurile aiestea sunt șu%ubețeB de unde știi cum vine întâmplarea, și, 7oamne ferește, să nuți cadă %reu sin%ur. D !cum deodată încă tot nu, zise fiul craiului cu mâna pe buzdu%anB moi mai sluji și eu sin%ur, cum oi putea, și dând iar pinteni calului, pornește mai repede. Și mer%ând el tot înainte prin codri întuneco și, de la un loc se înc+ide calea și încep a i se încurca cărările, încât nu se mai pricepe fiul craiului acum încotro să apuce și pe unde să mear%ă.
D Ptiu, drace5 iaca în ce încurcătură am intrat5 !stai mai rău decât poftim la masă, zise el. 1ici tu sat, nici tu târ%, nici tu nimica. 7e ce mer%i înainte, numai peste pustietă ți daiB parcă a pierit sămân ța omenească de pe fa ța pământului. >mi pare rău că nam luat măcar spânul cel deal doilea cu mine. 7acă sa aruncat în partea mânesa, cei vinovat elE 3ata a șa a zis, însă la mare nevoie cei de făcutE vorba ceea =ăui cu rău, dar e mai rău fărF de rău. Și tot +or+ăind el când pe o cărare, când pe un drum părăsit, numai iaca ce iar îi iese pânul înainte, îmbrăcat altfel și călare pe un cal frumos, și, prefăcându și %lasul, începe a căina pe fiul craiului, zicând D ărmane omule, rău drum ai apucat5 e vede că e ști străin și nu cunoști locurile pe aici. !i avut mare noroc de mine, de nai apucat a coborî priporul ista, că erai prăpădit. #a, colo devale, în înfundătura ceea, un taur %rozav la mul ți bezmetici lea curmat zilele. Și eu, mai deunăzi, cât mă vezi de voinic, deabia am scăpat de dânsul, ca prin urec+ile acului. >ntoarcete înapoi, ori, dacă ai de dus înainte, ia ți un ajutor pe cineva. $+iar și eu maș tocmi la dta, dacă ția fi cu plăcere. D !șa ar trebui să urmez, om bun, zise fiul craiului, dar țioi spune drept tata mia dat în %rijă, când am pornit deacasă, ca să mă feresc de omul ro ș, iară mai ales de cel spân, cât oi puteaB să nam de a face cu dân șii nici în clin, nici în mînecăB și dacă nai fi spân, bucuros tea ș tocmi. D Hei, +ei5 călătorule. 7acă ții vorba dea șa, ai săți rupi cioc+inele umblând și tot nai să %ăse ști slu%ă cum cau ți dta, că peaici sunt numai oameni spâni. Șapoi, când este la adicălea, tea ș întreba caF ce fel de zăticneală ai putea să întâmpini din pricina astaE Pesemne nai auzit vorba ceea că de păr și de coate%oale nu se plân%e nimene. Și când nu sunt oc+i ne%ri, săru ți și albaștri5 !șa și dta mulțumește lui 7umnezeu că mai %ăsit și tocmeștemă. Și dacăi apuca odată a te deprinde cu mine, știu bine că nam să pot scăpa u șor de dta, căci a șa sunt eu în felul meu, știu una și bună sămi slujesc stăpânul cu dreptate. Hai, nu mai sta la îndoială, că mă tem să nu neapuce noaptea pe aici. Și când ai avea încaltea un cal bun, caleavalea, dar cu smâr țo%ul ista îți duc ver%ile. D !poi dă, pânule, nu știu cum să fac, zise fiul craiului. 7in copilăria mea sunt deprins a asculta de tată și, tocmindute pe tine, parcămi vine nu știu cum. 7ar, fiindcă miau mai ie șit până acum înainte încă doi spâni, și cu tine al treilea, apoi maimi vine a crede că astai țara spânilor și nam încotroB mortcopt, trebuie să te iau cu mine, dacă zici că știi bine locurile pe aici. Și, din două vorbe, fiul craiului îl tocme ște și după aceea pornesc împreună să iasă la drum, pe unde arată pânul. () $cena nr) reprezentativă pentru naivitatea persona#ului %i pentru rela*ia cu sp+nul pânul atunci zâmbe ște puțin și, coborânduse în fântână, umple întâi plosca și o pune la șold. !poi, mai stând acolo în fund pe scară, aproape de fa ța apei, zice D mi vine să nu mai ies afară. 7umnezeu să u șureze păcatele celui cu fântâna, că bun lucru a mai făcut. Pe ar șițele ieste, o răcoreală ca asta mult plăte ște5 -ai șede el acolo pu țin și apoi iese afară, zicând D 7oamne, stăpâne, nu știi cât mă simțesc de ușorB parcă îmi vine să zbor, nu altăceva5 #a vârăte și dta oleacă, să vezi cum ai să te răcore știB așa are săți vină de îndemână după asta, de are să ți se pară că e ști ușor cum îi pana... 0iul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potrive ște pânului și se ba%ă în fântână, fără săi trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla. Și cum sta și el acolo de se răcorea, pânul face tranc5 capacul pe %ura fântânii, apoi se suie deasupra lui și zice cu %las răutăcios D !lelei5 fecior de om viclean ce te %ăseștiB tocmai de ceea ce teai păzit nai scăpat. i spune cu deamănuntul, căci, dă, care om nu ține la viață înainte de toateE D )ine, atâta am vrut să aflu din %ura ta, pui de viperă ce miai fost, zice atunci pânul numai cată să fie a șa, că, de teoi prinde cu oca mică, %reu are săți cadă. $+iar acum a ș putea să te omor, în voia cea bună, dar mii milă de tinere țile tale... 7acă vrei să mai vezi soarele cu oc+ii și să mai calci pe iarbă verde, atunci jurămite pe ascu țișul paloșului tău că mii da ascultare și supunere întru toate, c+iar șin foc de țiaș zice să te arunci. Și, de azi înainte, eu o să fiu în locul tău nepotul împăratului, despre care miai vorbit, iară tu D slu%a meaB și atâta vreme să ai a mă sluji, până când îi muri și iar îi învia. Și oriunde vei mer%e cu mine, nu care cumva să ble ștești din %ură către cineva despre ceea ce a urmat între noi, că team șters de pe fața pământului. >ți place așa să mai trăiești, binedebineB iară de nu, spunemi verde în oc+i, ca să știu ce leac trebuie să ți fac... 0iul craiului, văzânduse prins în cle ște și fără nici o putere, îi jură credin ță și supunere întru toate, lăsânduse în știrea lui 7umnezeu, cum a vrea el să facă. !tunci pânul pune mâna pe cartea, pe banii și pe armele fiului de crai și le ia la sineB apoi îl scoate din fântână șii dă paloșul săl sărute, ca semn de pecetluire a jurământului, zicând D 7eacum înainte să știi că te c+eamă Harap!lbB aista ții numele, și altul nu. 7upă aceasta încalecă, fiecare pe calul său, și pornesc, pânul înainte, ca stăpân, Harap!lb în urmă, ca slu%ă, mer%ând spre împără ție, 7umnezeu să ne ție, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este.
