Griurile valorice, griurile neutre si griurile colorate; functiile lor compoziţionale; semnificaţii ale gamelor de griuri; problema pasajelor
Pentru a înlesni problematica discuţiei, discuţiei, trebuie precizată mai întâi natura culorilor – depasind astfel o prima dificultate: culorile sunt lumini sau pigmeti. Deşi la prima vedere s-ar parea că e vorba despre unul si acelasi lucru, in realitate, culorile fac parte din doua grupe distincte ca natura si tenta: pigmentare p igmentare si spectrale. Culori spectrale : sunt lumini colorate sau mai bine zis culori-lumina. Aici culorile primare generatoare sunt : rosu vermilion, verde galbui si albastru- violet. Iar secundarele, rezultate din primele, sunt: galbenul, albastrul-verzui albastrul-verzui si violetul(magenta). Dupa cum stim din amestecul culorilor pigmentare obtinem negru, in cazul celor spectrale culoare rezultata este alb.
Culorile pigmentare: sunt cele folosite de pictori. Culorile pigmentare sunt cele bine stiute: rosu, galben si albastru, iar secundarele lor, derivate din primele, sunt: oranj, verde si violet. Perechile de complementare complementare fundamentale sunt rosu-verde, galben-violet, oranj-albastru. oranj-albastru.
In cadrul celor doua grupe de culori avem doua tipuri de amestecuri: aditiv si substractiv. Dar ma voi axa doar pe amestecurile culorilor pigmentare, avand in vedere faptul ca acestea sunt folosite cu desavarsite in repezentarile de arta. Amestecul aditiv este un amestec optic ce se realizeaza pe retina datorita juxtapuneri unor anumite culori (mozaicurile, pictura pointilista). Amestecul substractiv este cel adesea folosit. Acest tip de amestec se produce prin combinatii pigmentare care au loc inaintea ajungerii razelor colorate la retina(amestecurile de pe paleta pictorului). Se spune ca din amestecul fizic al celor trei primare cu cele trei secundare rezulta aproximativ 900 de tente distincte. Griurile colorate se obtin din amestecul unei culori primare cu complementara ei, cu alb, negru sau gri. Cenusiurile neutre cele mai curate se obtin din alb si negru; tonurile gri rezultate din complementare sunt de obicei tulburi si nesigure, murdare. Culorile complementare sunt grupuri de cate doua culori una d intre ele primara, iar cealalta binara. Intr-o pereche de culori complementare avem de fapt cele trei culori primare in cantitati diferite. Daca juxtapunem doua culori complementare pure obtinem un contrast nearmonic, strident. Pentru a le pune in acord e necesat sa fie rupta una din culori cu ajutorul complementarei ei, ori cu o alta culoare, dar pentru o armonizare si mai placuta se pot rupe ambele culori complementare din grup. Se stie ca amestecul fizic al doua culori complementare duce la fenomenul de acromatism total. Tonurile rupte au o mare insemnatate in cromatica unui tablou, dau unitate si leaga culorile intre ele. Vorbim despre un contrast fundamental a carui prezenta in orice imagine este implicita, datorita constructiei anatomo-fiziologice a ochiului. In fapt, complementare sunt orice pereche de doua culori din al caror menaj obtinem un gri neutru, cu un ton neutru. Asadar putem spune ca contrastul complementar sta la baza constructiei armonice a tabloului. Deoarece prin aplicarea contrastului complementar se realizeaza pe retina echilibrul fiziologic. Astfel prin amestecul fizic al culorilor complementare in d iferite proportii, plus alb sau negru, se obtin cele mai frumoase griuri colorate.
Este necesare asdara interventia creatorului, care va coordona efectele cromatice, le va dirija conform gandiri si starii sale emotionale, le va directiona in scopul transmiterii unei idei, a unui sentiment sau a unui mesaj uman mai mult sau mai putin exlpicit. S-a constatat ca ochiul uman este un receptor subiectiv si ca n u intotdeauna „concluziile” lui concorda cu rezultatele obiective ale masuratorilor facute cu aparate specializate. In interiorul pomenitei subiectivitati, intre culorile percepute de ochi apare intotdeauna o interactiune pe care aparatele de masura nu o se siseaza. Care tine in mod sigur de personalitatea unica a omului. In momentul in care privim un obiect de o anumita culoare, modu in care acesta este perceput de noi tine in mare masura de mediu in care se afla si de modul in care ochiul percepe reflexia fiecarui lucru pe obiectul respectiv. Datorita comparatiei pe care ochiul nostru o face in mod spontan, culorile au o stabilitate relativa. Astfel o culoare pusa langa alta culoare poate parea mai stralucitoare, dar poate fi pusa la randul ei langa alta culoare care sa-i fure strlucirea.
