122090819 Cunoasterea Mediului Si Stiinte Ale Naturii Si Didactica Predarii Lor

Program universitar de formare în domeniul Pedagogie pentru Învăţământ Primar şi Preşcolar adresat cadrelor didactice din mediul rural Forma de învăţământ ID - semestrul IV

ŞTIINŢE ŞI CUNOAŞTEREA MEDIULUI. DIDACTICA ŞTIINŢELOR ŞTIINŢEL OR ŞI A CUNOAŞTERII MEDIULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR ŞI PREŞCOLAR Carmen TICĂ

2007

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

Ştiinţe şi cunoaşterea mediului. Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în învăţământul primar şi preşcolar

Carmen TICĂ 2007

© 2007

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Înv ăţământul Rural Nici o parte a acestei lucr ări nu poate fi reprodus ă f ăr ă acordul scris al Ministerului Educa ţiei şi Cercetării

ISBN 978-973-0-04790-5

Cuprins CUPRINS

Introducere ........................................................................................................................ Unitatea de înv ăţare Nr. 1- Fenomene fizice

iv

................................... ....................... .............. ... 1 şi chimice .......................

1.1. Obiectivele unit ăţii de învăţare 1........................ 1................................... ...................... ...................... ...................... ....................... ............... ... 2 1.2. Masa. Volumul. Densitatea corpurilor ........................ ........... .......................... .......................... .......................... ......................... ............ 2 1.2.1 Masa corpurilor........................... corpurilor.............. .......................... .......................... .......................... ......................... ......................... ........................ ........... 2 1.2.2 Volumul corpurilor ........................ ............ ......................... .......................... .......................... .......................... .......................... ..................... ........ 3 1.2.3 Densitatea Densitatea corpurilor corpurilor ...................... .................................. ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... .............. ... 4 1.3. Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare agregare........... ...................... ...................... ...................... ............. .. 8 1.3.1 Topirea. Solidificarea............. .......................... ............. .......................... .......................... ........................... ........................... ............... 8 1.3.2 Vaporizarea. Condensarea .......................... ............ ........................... .......................... .......................... .......................... .................. ..... 9 1.3.3 Circuitul apei în natur ă ..................... ................................. ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... ............. 9 1.4. Substanţe şi amestecur amestecurii ....................... .................................. ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... .............. ... 13 1.5. Metode de separare a substanţelor din amestecuri............... amestecuri.......................... ...................... ...................... ............... .... 15 1.5.1 Decantarea..........................................................................................................15 1.5.2 Filtrarea Filtrarea ....................... .................................. ....................... ....................... ....................... ....................... ....................... ....................... ................... ........ 15 1.5.3 Cristalizare Cristalizarea a ...................... .................................. ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... .............. ... 16 1.5.4 Distilarea Distilarea ....................... .................................. ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ....................... ................... ....... 17 1.6. Soluţii.............................. ii......................................... ....................... ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ............. .. 17 1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele t estele de autoevaluare şi aplicaţiile propuse ................. ................. 21 1.8. Lucrarea Lucrarea de verificare verificare 1 ...................... ................................. ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ................ ..... 23 Bibliografie selectiv ă ....................... .................................. ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... ................ .... 24 ................................. ...................... ....................... ....................... ...................... ................ ..... 25 Unitatea de înv ăţare Nr. 2- Plante ...................... 2.1. Obiectivele unit ăţii de învăţare 2........................ 2................................... ...................... ...................... ...................... ....................... .............. 26 2.2. Organizarea unei plante cu flori............. flori .......................... .......................... .......................... ......................... ......................... .................. ..... 26 2.3. Rădăcina ...................... .................................. ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ............... .... 27 2.4. Tulpina.................... Tulpina............................... ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... ....................... .................. .......... ... 31 2.5. Frunza Frunza ..................... ................................. ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... ................... ......... 33

Proiectul pentru Înv ăţământul Rural

i

Cuprins

2.6. Funcţiile frunzei frunzei............ ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... ....................... ................36 .....36 2.6.1. Fotosinte Fotosinteza za ...................... ................................. ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ....................... ................36 ....36 2.6.2. Respiraţia ..................... ................................ ....................... ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... ..................38 .......38 2.6.3. Transpiraţia............................. ia........................................ ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................38 .........38 2.7. Floarea........................................................................................................................41 2.8. Fructul şi sămânţa.............................. a......................................... ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... .................43 ......43 2.9. Sensibilitatea şi mişcarea la plante........... plante ....................... ....................... ...................... ...................... ...................... .....................46 ..........46 2.10. Principalele grupe de plante......................................................................................49 2.11. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare.................................................51 2.12. Lucrarea Lucrarea de verificare verificare 2 ...................... ................................. ....................... ....................... ...................... ....................... ....................... .............52 ..52 Bibliografie selectiv ă ..........................................................................................................54

Unitatea de învăţare Nr. 3- Animale ................................................................................55 3.1 Obiectivele unit ăţii de învăţare 3 ...................... ................................. ...................... ...................... ...................... ...................... ................56 .....56 3.2 Organizarea general ă a unui animal animal ..................... ................................. ....................... ...................... ....................... .....................56 .........56 3.3 Funcţiile de relaţie........... ie ...................... ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... ....................... ..............57 ...57 3.3.1 Mişcarea ..................... ................................ ....................... ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... .....................57 ..........57 3.3.2 Sensibilita Sensibilitatea tea ...................... ................................. ....................... ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... .............57 ..57 3.4 Funcţiile de nutriţie........... ie ....................... ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ....................... .............61 .61 3.4.1 Digestia................................................................................................................61 3.4.2 Respiraţia ...................... ................................. ....................... ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... ..................62 .......62 3.4.3 Circulaţia.......................... ia..................................... ....................... ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... ................63 .....63 3.4.4 Excreţia........................ ia.................................... ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................64 .........64 3.5 Funcţia de reproducere................................................................................................64 3.6 Regnul animal- nevertebratele ......................... ............ ......................... ......................... .......................... .......................... ...................... .........66 66 3.6.1 Spongieri Spongieri ..................... ................................ ....................... ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................66 .........66 3.6.2 Celenterate Celenterate ...................... .................................. ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ................66 .....66 3.6.3 Viermi ....................... .................................. ....................... ....................... ....................... ....................... ....................... ....................... ......................6 ...........67 7 3.6.4 Moluşte ...................... ................................. ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ....................... .......................68 ...........68 3.6.5 Artropode.............................................................................................................69 3.6.6 Echinoderme........................................................................................................72

ii


Cuprins

3.7 Regnul Regnul animalanimal- vertebrate vertebrate ....................... .................................. ...................... ...................... ...................... ...................... ...................... ............. .. 74 3.7.1 Peşti ...................... ................................. ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ....................... ................ .... 74 3.7.2 Amfibieni Amfibieni ...................... ................................. ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... ....................... ................... ........ 75 3.7.3 Reptile Reptile ....................... ................................... ....................... ....................... ....................... ....................... ....................... ...................... ..................... .......... 76 3.7.4 Păsări ..................... ................................. ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... .............. .. 77 3.7.5 Mamifere Mamifere ...................... .................................. ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ................... ........ 78 3.8. Răspunsuri şi comentarii la testele t estele de autoevaluare şi aplicaţiile propuse propuse ................. ................. 81 3.9. Lucrarea Lucrarea de verificare verificare 3 ...................... ................................. ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ................ ..... 85 Bibliografie selectiv ă ....................... .................................. ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... ................ .... 87

IV. Unitatea de învăţare Nr. 4Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în învăţământul primar şi preşcolar ...88 4.1. Obiectivele unit ăţii de învăţare 4........................ 4................................... ...................... ...................... ...................... ....................... .............. 89 4.2. Metodica pred ării cunoaşterii mediului/ ştiinţelor naturii......... naturii.................... ...................... ...................... ............... .... 89 4.3. Particularităţi psihologice ale copiilor de vârst ă şcolar ă ...................... ................................. ...................... ............. .. 89 4.4. Prezentarea general ă a disciplinelor Cunoaşterea mediului (clasa I şi clasa a II- a) )118.............. ...................... ...................... ...................... ............. .. 92 şi Ştiinţ e ale naturii (clasa a III- a şi a IV-a )118... 4.5. Proiectarea activit ăţii didactice didactice ...................... ................................. ....................... ....................... ....................... ....................... ............... .... 93 4.5.1 Programa şcolar ă ...................... ................................. ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... .................. ...... 93 4.5.2 Planificarea calendaristic ă...................... ................................. ...................... ....................... ....................... ...................... ................ ..... 99 4.5.3 Proiectarea unit ăţilor de învăţare ...................... ................................. ...................... ...................... ...................... ............... .... 103 4.5.4 Proiectarea lec ţiilor de Cunoaşterea mediului/ Ştiinţ e ale naturii ...................... ........................ 108 4.6. Cunoaşterea mediului în înv ăţământul preşcolar................. colar............................ ...................... ...................... ............... .... 116 4.6.1 Importanţa activităţilor de cunoaştere a mediului în înv ăţământul preşcolar colar ..... ..... 116 4.6.2 Particularităţi psihologice ale pre şcolarului....... colarului................... ....................... ...................... ...................... ............... .... 116 4.6.3 Obiective şi conţinuturi ale activităţilor de cunoa şterea mediului în învăţământul preşcolar colar ...................... ................................. ...................... ....................... ....................... ...................... ................ ..... 117 4.6.4 Proiectarea activit ăţilor de cunoaşterea mediului mediului ..................... ................................ ...................... .............. ... 121 4.7 Răspunsuri şi comentarii comentarii la testele testele de autoevaluare autoevaluare ..................... ................................ ...................... ................. ...... 130 4.8 Lucrarea Lucrarea de verificare verificare 4 ....................... .................................. ...................... ...................... ...................... ...................... ...................... ............... .... 130 Bibliografie selectiv ă ....................... .................................. ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... .............. .. 131 Bibliografie generală ..................... ................................. ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ............. 131


iii

Introducere

INTRODUCERE Cursul se adreseaz ă studenţilor care parcurg Programul universitar de formare în domeniul Pedagogie pentru Înv ăţă ăţământul Primar şi Preşcolar adresat cadrelor didactice din mediul rural, în regim de studiu la distan ţă. Cursul cuprinde patru unit ăţi de învăţare, fiecare finalizată cu o lucrare de verificare. Informaţia este structurat ă în două păr ţi importante: importante: Ştiinţ e şi cunoaşterea mediului (unităţile 1, 2 şi 3) care furnizeaz ă un bagaj informativ de baz ă din domeniul extrem de vast al ştiinţelor naturii şi Didactica ştiinţ elor elor şi cunoaşterii mediului în înv ăţă ăţământul primar care ofer ă variante de organizare a procesului de predare- înv ăţare în vederea şi preşcolar care realizării unui învăţământ de calitate în înv ăţământul primar şi preşcolar. Fiecare unitate de înv ăţare cuprinde: conţinuturi esenţiale; aplicaţii practice; teste de autoevaluare; lucrare de verificare. Conţinuturile din fiecare unitate de înv ăţare au fost organizate respectând principiile accesibilităţii, continuităţii şi sistematizării. Aplicaţiile practice propuse, posibil de realizat cu un minim de materiale u şor de procurat, vizează familiarizarea cu tehnicile de explorare/ experimentare specifice ştiinţelor naturii. Testele de autoevaluare urm ăresc aplicarea cuno ştinţelor însuşite şi generalizarea informaţiilor, fiind concepute în concordan ţă cu obiectivele fiec ărei unităţi de învăţare. Răspunsurile şi comentariile ofer ă studentului posibilitatea autoevalu ării periodice. Lucr ările de verificare se afl ă la sfâr şitul fiecărei unităţi de învăţare (paginile 30, 70, 110, 163) au cerin ţe clare, îndrum ări şi criterii de notare şi evaluare. Aceste lucr ări se redacteaz ă pe suport de hârtie şi se transmit tutorelui pentru evaluare. Lucr ările de verificare au o pondere de 50% din nota final ă, iar examenul o pondere de 50%. Pentru o înv ăţare eficientă, studenţii pot să utilizeze şi alte surse de informa ţii recomandate la bibliografie (atlase botanice, zoologice, anatomice, enciclopedii, reviste de specialitate, Internet, etc.)    

iv


Fenomene fizice şi chimice

Unitatea de înv ăţare Nr. 1 FENOMENE FIZICE ŞI CHIMICE Cuprins 1.1. Obiectivele unit ăţii de învăţare 1........................ 1................................... ...................... ...................... ...................... ....................... ............... ... 2 1.2. Masa. Volumul. Densitatea corpurilor ........................ ........... .......................... .......................... .......................... ......................... ............ 2 1.2.1 Masa corpurilor........................... corpurilor.............. .......................... .......................... .......................... ......................... ......................... ........................ ........... 2 1.2.2 Volumul Volumul corpurilor corpurilor ....................... .................................. ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... .................. ....... 3 1.2.3 Densitatea Densitatea corpurilor corpurilor ...................... .................................. ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... .............. ... 4 1.3. Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare agregare........... ...................... ...................... ...................... ............. .. 8 1.3.1 Topirea. Solidificarea............. .......................... ............. .......................... .......................... ........................... ........................... ............... 8 1.3.2 Vaporizar Vaporizarea. ea. Condensa Condensarea rea ...................... ................................. ...................... ...................... ...................... ...................... ................. ...... 9 1.3.3 Circuitul apei în natur ă ..................... ................................. ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... ............. 9 1.4. Substanţe şi amestecur amestecurii ....................... .................................. ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... .............. ... 13 1.5. Metode de separare a substanţelor din amestecuri............... amestecuri.......................... ...................... ...................... ............... .... 15 1.5.1 Decantarea..........................................................................................................15 1.5.2 Filtrarea Filtrarea ....................... .................................. ....................... ....................... ....................... ....................... ....................... ....................... ................... ........ 15 1.5.3 Cristalizare Cristalizarea a ...................... .................................. ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... .............. ... 16 1.5.4 Distilarea Distilarea ....................... .................................. ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ....................... ................... ....... 17 1.6. Soluţii.............................. ii......................................... ....................... ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ............. .. 17 1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele t estele de autoevaluare şi aplicaţiile propuse propuse ................. ................. 21 1.8. Lucrarea Lucrarea de verificare verificare 1 ...................... ................................. ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ................ ..... 23 Bibliografie selectiv ă ....................... .................................. ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... ................ .... 24


1


1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1 Pe parcursul şi la sfâr şitul unităţii de învăţare, studentul va fi capabil: • să explice fenomene/ procese fizice şi chimice prin utilizarea corect ă a terminologiei de specialitate; • să utilizeze investiga ţia şi experimentarea dirijat ă pentru eviden ţierea şi explicarea unor fenomene şi procese fizice şi chimice; • să rezolve probleme cu caracter teoretic şi aplicativ.

1.2. Masa. Volumul. Densitatea corpurilor 1.2.1. Masa corpurilor

Masa corpurilor

Un corp se află în repaus într- un interval de timp oarecare dacă, în orice moment din acel interval de timp, corpul ocup ă aceeaşi poziţie faţă de un corp referin ţă. Un corp se află în mişcare într- un interval de timp oarecare dacă, există momente diferite în acel interval de timp, în care corpul ocupă poziţii diferite faţă de corpul de referin ţă. Pentru a pune în mi şcare un corp, pentru a- l opri sau pentru a- i schimba traiectoria trebuie s ă acţionăm asupra lui. La orice acţiune exterioar ă care caut ă să- i schimbe starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă, corpul se opune, reac ţionează. Mişcarea rectilinie uniform ă este mişcarea în care traiectoria corpului este o linie dreapt ă şi viteza este constant ă. Iner ţia este proprietatea unui corp de a- şi menţine starea de repaus sau de mi şcare rectilinie uniform ă în absenţa acţiunilor exterioare, respectiv de a se opune la orice ac ţiune care caut ă să- i schimbe starea de repaus sau de mi şcare rectilinie uniformă în care se află. Masa este mărimea fizică ce măsoar ă iner ţia unui corp. Unitatea de m ăsur ă este kilogramul.

Determinarea masei corpurilor Instrumentul utilizat pentru măsurarea masei unui corp este cântarul de tip balanţă. Măsurarea masei cu ajutorul balan ţei se numeşte cântărire. Aceasta const ă în compararea masei unui corp cu mase marcate (corpuri cu mase cunoscute a c ăror valoare este înscrisă pe ele). Două corpuri sunt în echilibru pe talerele unei balanţe dacă au aceeaşi masă. Atenţ ie ie ! Nu confunda masa corpului cu greutatea lui. Greutatea unui corp reprezint ă for ţ ţa cu care P ământul atrage acel corp.

2



Aplicaţii practice Încearcă să realizezi un num ăr cât mai mare din experimentele propuse. Numai după ce ai notat propriile tale observa ţii, citeşte rezultatele sau constat ările.

Experimentul 1.1 Evidenţierea iner ţiei corpurilor Materiale necesare: pahar cu apa Cum procedezi?

deplasează paharul, pe masa pe lucru, pe direc ţie orizontală; - observ ă ce se întâmpl ă cu suprafa ţa apei dac ă măreşti sau micşorezi viteza de deplasare a paharului; -

Ce observi ?

Notează observaţiile tale, pe spa ţiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………. Când punem paharul brusc în mi şcare, apa se vars ă în spate, în sensul opus mi şcării, deoarece apa tinde s ă r ămână pe loc, în repaus. Dacă oprim brusc paharul, apa se vars ă în faţă, în sensul mişcării, deoarece apa tinde să- şi continue mişcarea. În concluzie, corpurile se opun schimb schimbării stării de mişcare.

1.2.2. Volumul corpurilor Fiecare corp ocup ă un loc în spaţiu ce reprezint ă volumul corpului respectiv. Unitatea de m ăsur ă pentru volum este m3 . În cazul corpurilor cu form ă geometrică regulată, volumul se determină folosind diferite formule matematice (exemplu: volumul paralelipipedului, cubului, cilindrului, sferei). Volumul corpurilor cu form ă neregulat ă se determină cu ajutorul cilindrului gradat, procedând astfel: se introduce apă în cilindrul gradat şi se citeşte indicaţia de pe cilindru care reprezint ă de fapt volumul apei din cilindru; se introduce în cilindrul cu apă, corpul al cărui volum vrem să-l determinăm şi se citeşte noua grada ţie a cilindrului care reprezintă volumul apei din cilindru plus volumul corpului; se scad cele două valori citite pe cilindru şi se determină volumul corpului din cilindru. -


3


Aplicaţii practice

Experimentul 1.2 Determinarea volumului unui corp solid Materiale necesare: cilindru gradat, ap ă, cartof Determină volumul unui cartof cu ajutorul cilindrului gradat folosind explica ţiile de mai sus. Observaţiile se vor nota în spa ţiul delimitat de chenar.

1.2.3. Densitatea corpurilor

Aplicaţii practice

Experimentul 1.3 Masa corpurilor Materiale necesare: 2 cuburi cu acela şi volum din materiale diferite (lemn şi plumb), balanţă sau cântar cu arc. Cum procedezi? -

măsoar ă masa celor doua corpuri cu ajutorul balan ţei sau a unui cântar cu arc

Ce observi ?

Observaţiile se vor nota în spa ţiul delimitat de chenar.

4



Cântărind cele două cuburi ai descoperit ca masa cubului de plumb este mult mai mare decât masa cubului de lemn. Explica ţia constă în faptul ca particulele de plumb sunt mult mai apropiate unele de altele comparativ cu cele de lemn. Spunem c ă densitatea plumbului este mai mare decât densitatea lemnului. Densitatea este o mărime fizică ce caracterizeaz ă substanţa din care este alc ătuit un corp. Densitatea este definit ă prin raportul dintre masa unui corp şi volumul acestuia. Se noteaz ă cu ρ iar unităţile de măsur ă sunt kg/m3 sau g/ cm 3 . 1 kg/m3 este densitatea unei substan ţe, dacă un corp cu volumul de 1 m3 realizat în acea substan ţă are masa de 1 kg. Densitatea apei este de 1000 kg/m 3, adică 1 m 3 de apă are masa de 1000 kg. Folosind tabelul din Figura 1.1 po ţi compara densit ăţile unor substanţe: Substanţa Ulei alimentar Benzina Gheaţa Apa Lapte Sticla Aluminiu Otel Fier Argint Plumb Mercur Aur Platina

Densitatea kg/ m3 800 800 917 1000 1030 2500 2700 7800 7880 10500 11350 13550 19310 21460

Fig. 1.1 Plumbul are densitatea mai mare decât argintul, fierul, o ţelul, aluminiul şi sticla, dar mai mică decât densitatea platinei, aurului şi mercurului. Datorită densităţii mari pe care o are, plumbul este folosit ca material de protecţie împotriva radiaţiilor (materialele radioactive se transport ă în containere speciale c ăptuşite cu plumb). Aluminiul are o densitate mică, deci este foarte uşor. În aliaje cu alte metale, el este folosit pentru construirea aeronavelor, a c ăror masă trebuie să fie foarte mică.

Plutirea şi scufundarea corpurilor

Plutire/ scufundare

Ai constatat, probabil, că un corp pare mai u şor în apă decât în aer, că un corp din fier se scufund ă în apă în timp ce un corp din lemn pluteşte pe suprafaţa apei. Pentru a scufunda o minge în ap ă trebuie să acţionezi asupra ei cu o for ţă ţă. Atunci când este l ăsată liber ă mingea scufundat ă iese la suprafa ţă.


5


Legea lui Arhimede

Aplicaţii practice

6

Un lichid exercit ă, pe suprafaţa corpurilor cu care este în contact, for ţe de apăsare datorate presiunii hidrostatice. Rezultanta tuturor for ţelor (de împingere) cu care lichidul, datorit ă presiunii hidrostatice, acţionează asupra unui corp scufundat în lichid se numeşte for ţă ţă arhimedică. For ţa arhimedică are direcţie verticală şi sensul de jos în sus. Punctul de aplica ţie al for ţei arhimedice se nume şte centru de presiune. El coincide cu centrul de greutate al corpului dac ă acesta este omogen şi complet scufundat în lichid. Legea lui Arhimede: Un corp scufundat într-un lichid este împins de jos în sus cu o for ţă ţă vertical ă numeric egal ă cu greutatea lichidului dezlocuit de acel corp. Toate corpurile sunt supuse gravitaţiei (for ţei de atracţie a Pământului) şi atunci când sunt introduse în ap ă. Dacă greutatea corpului este mai mic ă decât for ţa arhimedică corpul urcă la suprafaţă şi r ămâne în echilibru fiind par ţial scufundat. Por ţiunea scufundată dezlocuie un volum de lichid a c ărui greutate este egal ă cu greutatea corpului. În acest caz corpul pluteşte. Vapoarele plutesc de şi sunt confecţionate din materiale a căror densitate este mult mai mare decât a apei. Datorită formei lor care asigur ă dezlocuirea unui volum foarte mare de apă şi a prezen ţei unui număr mare de spa ţii pline cu aer, densitatea total ă a acestor vapoare este mai mic ă decât densitatea apei. Supraîncărcarea vapoarelor poate duce la scufundarea lor. Din această cauză, fiecare vapor are gradat pe suprafa ţa laterală un semn care indica nivelul maxim de scufundare a vaporului înc ărcat (linia de încărcare, linia de plutire). Pentru determinarea densit ăţii lichidelor se folose şte un instrument special- densimetru. Determinarea densit ăţii are aplicaţii în diferite domenii, de la verificarea calit ăţii laptelui, la determinarea con ţinutului de alcool al unei băuturi, de la verificarea antigelului, la verificarea st ării acumulatorului unui autovehicul. În medicină, măsur ătorile de densitate permit determinarea stării fluidelor din corp (sângele şi urina). Deoarece densitatea sângelui cre şte cu creşterea concentraţiei hematiilor, o densitate mai mică a sângelui indic ă o anemie. Alte boli duc la eliminarea excesiv ă a sărurilor din organism şi pot fi depistate datorit ă creşterii densităţii urinei. Legea lui Arhimede este valabil ă şi în gaze. Un balon umplut cu hidrogen sau heliu (gaze mai pu ţin dense decât aerul) şi lăsat în aer, se ridică datorită for ţei arhimedice.



Testul de autoevaluare nr. 1 1. Două corpuri cu volume egale au mase diferite. Care dintre ele are densitatea mai mare ? Răspunsul se va încadra în spa ţiul delimitat de chenar.

2. Două corpuri cu mase egale au volume diferite. Care dintre ele are densitatea mai mare? Răspunsul se va încadra în spa ţiul delimitat de chenar.

Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare la un lichid, sunt corecte? a. dublând masa lichidului, se dublează densitatea sa; b. densitatea lichidului lichidului nu depinde de masa sa; sa; c. densitatea lichidului nu nu depinde depinde de volumul său; d. dublând volumul lichidului, se dubleaz dublează densitatea sa; e. dublând volumul volumul lichidului, lichidului, densitatea sa se mic şorează de două ori. 3. Citeşte cu atenţie afirmaţiile şi încercuieşte una din literele A (adev ărat) sau F (fals): a. plumbul are densitatea mai mare decât materialul plastic A/ F; b. un cm3 de lemn cântăreşte tot atât cât un cm 3 de fier A/ F; c. densitatea este o m ărime fizică ce caracterizeaz ă substanţa din care este alcătuit un corp A/ F. Răspunsuri şi comentarii se afl ă la pagina 21.


7


1.3. Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare Stări de agregare

În natur ă, substanţele se află în diferite stări de agregare. Stările de agregare sunt: solidă, lichidă, gazoasă. Corpurile, în funcţie de starea de agregare în care se afl ă au diferite propriet ăţi: solidele- au volum, au formă proprie, nu curg; lichidele- au volum propriu, nu au formă proprie (iau forma incintei în care se afl ă), curg; gazele- nu au volum propriu (sunt expansibile), nu au formă proprie (iau forma incintei în care se afl ă), sunt fluide. Aceste proprietăţi sunt datorate interac ţiunilor dintre moleculele corpului (particule extrem de mici, care nu se v ăd cu ochiul liber). Un corp poate s ă existe în cele trei st ări de agregare: solid ă, lichidă şi gazoasă. Uneori, el trece dintr- o stare de agregare în alta, adică î şi schimbă starea de agregare. Astfel, apa poate fi în stare de agregare: solid ă (gheaţă), lichidă (apă) şi gazoasă (vapori de apă). Schimbarea stării de agregare a unui corp are loc prin schimb de căldur ă între corp şi mediul exterior.

1.3.1. Topirea. Solidificarea

Topire. Solidificare

8

Trecerea unei substan ţe din starea solid ă în stare lichidă se numeşte topire (exemplu: trecerea naftalinei din starea solid ă în starea lichidă, topirea gheţii). Pentru a se topi, corpurile absorb căldur ă. Trecerea unei substan ţe din starea lichid ă în starea solidă se numeşte solidificare. Solidificarea este fenomenul invers topirii. Pentru a se solidifica corpurile cedează căldur ă (exemplu: trecerea apei din stare lichid ă în stare solidă- gheaţă, trecerea naftalinei din stare lichidă în stare solid ă). Temperatura la care se tope şte sau se solidific ă o substanţă se numeşte temperatur ă de topire sau de solidificare şi este o caracteristică a fiecărei substanţe: temperatura de topire (solidificare) a naftalinei- 800C; temperatura de topire (solidificare) a gheţii- 00C. În timpul topirii (solidificării), volumul substan ţei se modific ă. De regulă, volumul creşte prin topire şi se micşorează prin solidificare. Excep ţie face apa, la care volumul cre şte prin solidificare. Aceast ă mărire a volumului apei prin solidificare provoacă spargerea ţevilor radiatoarelor şi a altor instala ţii dacă nu sunt golite înainte ca temperatura s ă scadă sub 00C. În industrie, fenomenul de topire şi solidificare a metalelor este folosit la ob ţinerea prin turnare a unor piese.



1.3.2. Vaporizarea. Condensarea

Vaporizarea. Condensarea

Procesul de trecere a substan ţelor din stare lichid ă în stare de vapori se nume şte vaporizare. Vaporizarea care se produce la suprafa ţa lichidului se numeşte evaporare. Vaporizarea în toat ă masa lichidului se numeşte fierbere. Prin fierbere, apa trece în stare de vapori. Fiecare lichid fierbe la o anumit ă temperatur ă (apa la 100 0C, alcoolul la 780C). Unele lichide (aceton ă, alcool) se evapor ă repede la temperatura camerei şi se numesc volatile. Evaporarea se produce mai repede atunci când suprafa ţa lichidului este mai mare (se evapor ă mai repede alcoolul dintrun vas întins faţă de alcoolul dintr- o eprubet ă). Procesul de evaporare se produce mai repede atunci când există deplasări ale aerului care înl ătur ă vaporii formaţi (exemplu: vântul produce uscarea rufelor ude). Evaporarea este mai rapid ă dacă temperatura mediului înconjur ător este mai ridicat ă (evaporarea apei din lacuri, râuri, m ări şi oceane este mai pronun ţată în zilele călduroase). Vaporizarea este un proces ce are loc cu absorbţie de căldur ă. Procesul de trecere a unei substan ţe din stare de vapori în stare lichidă se nume şte condensare. Dacă în bucătărie fierbe apă într- un vas, pe geamul ferestrei se depune un strat sub ţire de lichid. Suflând pe un geam rece, pe lentilele ochelarilor sau pe oglind ă, acestea se aburesc. Vaporii de ap ă din aerul expirat se condensează pe obiecte, transformându- se în lichid. Condensarea se produce cu cedare de căldur ă. Unele substan ţe (iodul, naftalina, camforul) trec direct din stare solidă în stare gazoas ă (au sublimat). Trecerea din stare solid ă în stare gazoasă se numeşte sublimare. Fenomenul invers sublim ării se numeşte desublimare şi reprezintă trecerea unei substan ţe din stare gazoas ă în stare solid ă. Prin desublimarea dioxidului de carbon se ob ţine zăpada carbonic ă (artificială). În concluzie, prin absorbţie sau cedare de c ăldur ă corpurile î şi pot schimba starea de agregare.

1.3.3. Circuitul apei în natur ă În natur ă, apa trece dintr- o stare de agregare în alta datorit ă variaţiilor de temperatur ă din atmosfer ă. Căldura soarelui evapor ă apa de la suprafa ţa lacurilor, mărilor, oceanelor şi de la suprafaţa pământului sub formă de vapori. Vaporii de apă se ridică în aer şi formează norii. Norii sunt purtaţi de vânt la diferite în ălţimi. Din nori, cad pe pământ precipitaţii, sub formă de ploaie sau z ăpadă. Precipitaţiile iau naştere prin condensarea vaporilor de ap ă atunci când întâlnesc straturi de aer mai reci.


9


În timpul nopţilor reci, vaporii de apă din atmosfer ă vin în contact cu corpurile mai reci, se condenseaz ă în picături fine de apă şi formează roua. Dacă temperatura coboar ă sub 00C se formează bruma. Iarna, atunci când temperatura coboar ă sub 00C, picăturile de apă se transformă în cristale de ghea ţă de diferite forme şi dimensiuni ce formeaz ă fulgii de zăpadă. Apa rezultat ă din ploi sau topirea z ăpezilor ajunge din nou în râuri, mări, oceane sau p ătrunde în pământ. Circuitul continuu pe care îl realizează apa în natur ă, trecând dintr- o stare de agregare în alta se numeşte circuitul apei în natur ă. În fiecare an, aproximativ 450000- 500000 km3 de apă se evapor ă şi revin la suprafa ţa pământului sub formă de precipitaţii.

Aplicaţii practice

Experimentul 1.4 Evidenţierea stării gazoase Materiale necesare: eprubet ă, tub deschis la ambele capete, vas cu ap ă Cum procedezi?

încearcă să introduci o eprubet ă cu capătul deschis, în paharul cu ap ă; - repetă experimentul folosind un tub deschis la ambele capete. -

Explică. Notează observaţiile pe spaţiile punctate. Ce observi ? Explic

…………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………

Constatare

Apa nu urcă în eprubet ă pentru că, deşi pare goală, ea conţine de fapt aer. Aerul este un gaz. Ca toate gazele, aerul nu are form ă proprie şi ia forma vasului în care se afl ă. În cazul tubului deschis la ambele capete, apa urc ă în interiorul tubului. Apa a împins aerul în exteriorul tubului.

Experimentul 1.5 Eviden ţierea fenomenului de topire Materiale necesare: dou ă eprubete, cleşte pentru eprubete, spirtier ă, cristale de naftalină, cear ă Cum procedezi? -

pune într- o eprubetă cristale de naftalin ă iar în altă eprubetă puţină cear ă; încălzeşte eprubetele la flacăra spirtierei şi măsoar ă timpul necesar pentru topirea conţinutului acestora.

Notează observaţiile pe spaţiile punctate. Ce observi ? Noteaz

…………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………

10



Constatare

Naftalina şi ceara se topesc în intervale de timp diferite deoarece c ăldura necesar ă topirii acestora este diferită.

Experimentul 1.6 Evidenţierea vitezei de evaporare a lichidelor Materiale necesare: trei eprubete, trei vase întinse (farfurii), aceton ă, alcool, apă Cum procedezi?

toarnă acelaşi volum (5 ml ≈o linguriţă) de acetonă, de alcool şi de apă în cele trei vase identice; ăşoar ă evaporarea; - observ ă şi notează în cât timp se desf ăş - repetă experimentul folosind eprubete. -


…………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………

Constat ări

Alcoolul se evapor ă mai repede decât apa, dar mai încet decât acetona. Viteza de evaporare depinde de natura lichidului şi de suprafa ţa liber ă a lichidului (lichidul din farfurie se evapor ă mai repede decât cel din eprubet ă.

Testul de autoevaluare nr. 2 I. Asociază ce se potrive şte: 1. Topirea 2. Condensarea 3. Solidificarea a. trecerea din stare lichidă în stare solid ă b. trecerea din stare gazoasă în stare lichidă c. trecerea din stare solid ă în stare lichidă d. trecerea din stare lichid ă în stare gazoasă………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… …………


11


II.

Răspunde la urm ătoarele întrebări:

1. Pentru a proteja îmbr ăcămintea de molii se pun în dulapuri cristale de naftalină. După un timp mai îndelungat de şi mirosul naftalinei se simte, naftalina a dispărut. Cum explici? ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………….. 2. De ce se usucă mai repede rufele când bate vântul? ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………….. 3. De ce se sparge o sticlă plină cu apă, dacă este pusă în congelator? ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………….. III. Explică circuitul apei în natur ă. Încadrează r ăspunsul în spa ţiul delimitat de chenar.

Răspunsuri şi comentarii se afl ă la pagina 21.

12



1.4. Substanţe şi amestecuri Tot ceea ce ne înconjoar ă este materie. Corpurile sunt por ţiuni limitate de materie (exemplu: o piatr ă, apa dintrun pahar, aerul dintrun balon, etc.). Formele heterogene de materie cu o compozi ţie variată se numesc materiale (exemplu: lemn, sticlă, ciment). Atomi Formele omogene de materie cu o compozi ţie constantă se Molecule Substanţe numesc substanţe: (exemplu: oxigen, dioxid de carbon, azot, ap ă, etc.). Materiale aur, argint, Substanţele sunt alcătuite din particule foarte mici, invizibile cu ochiul liber, numite molecule. Moleculele reprezint ă o grupare de unul sau mai mul ţi atomi. Atomii şi moleculele alcătuiesc toate corpurile care ne înconjoar ă şi au o caracteristic ă importantă şi anume aceea de a se afla într- o continu ă mişcare întâmplătoare. Chiar şi moleculele unui corp solid se mi şcă în permanen ţă însă, deplasarea moleculelor se face pe distan ţe atât de mici încât această mişcare nu poate fi observat ă. Aerul care ne înconjoar ă este şi el alcătuit din molecule (oxigen, azot) şi atomi (argon). Atomii şi moleculele din aer se mi şcă cu viteze apreciabile, dar nu se pot observa direct. Datorită mişcării lor neîncetate, moleculele unei substan ţe pot pătrunde cu uşurinţă printre moleculele altei substan ţe. Fenomenul de pătrundere a moleculelor unei substan ţe printre moleculele altei Difuzie substanţe se numeşte difuzie. Aşa se explică de ce în apropierea unei benzinării se simte în permanen ţă mirosul caracteristic al benzinei. Difuzia este procesul prin care ob ţinem un ceai punând un plic de ceai într- o can ă cu apă fierbinte. Factorii care influen ţează difuzia sunt temperatura şi starea de agregare (vezi aplica ţiile practice).

Aplicaţii practice

Experimentul 1.7 Evidenţierea procesului de difuzie Materiale necesare: dou ă sticluţe identice cu alcool şi ulei Cum procedezi? -

deschide în acelaşi timp cele dou ă sticluţe şi depărtează- te câţiva paşi de acestea.

Notează observaţiile pe spaţiile punctate. Ce simţ i? i? Noteaz

…………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………


13


Constatare

Mirosul alcoolului ajunge pân ă la tine relativ repede, pe când mirosul de ulei nu se va simţi. De ce? Noteaz ă observaţiile pe spaţiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………

Experimentul 1.8 Evidenţierea factorilor care influenţează difuzia (temperatura) Materiale necesare: pahar cu ap ă caldă, pahar cu ap ă rece, cerneală, pipetă. Cum procedezi?

toarnă cu ajutorul pipetei, câteva picături de cerneală, în paharul cu ap ă rece şi apoi, în paharul cu ap ă caldă; - observ ă cum difuzeaz ă cerneala, în apa din fiecare pahar; - noteaz ă observaţiile. -

Notează observaţiile pe spaţiile punctate. Ce observi? Noteaz

…………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………

Constatare

Apa din paharul cu ap ă caldă s- a colorat omogen, pe când în apa rece, difuzia nu s- a realizat omogen. Difuzia este influen ţată de temperatur ă (procesul se desf ăş ăşoar ă mai repede la temperatur ă mai ridicată). Procesul de difuzie este influen ţat şi de starea de agregare. Particulele unui gaz se mişcă mult mai repede decât particulele unui lichid (mirosul unui parfum sau al alcoolului se simt imediat, pe când cerneala are nevoie de un timp pentru a se amesteca cu apa). În natur ă există substanţe pure a căror compoziţie r ămâne neschimbată prin operaţii fizice (exemplu: oxigen, hidrogen, azot). Amestecuri Substanţele pot fi simple (oxigen, carbon, mercur) şi compuse (sunt alcătuite din 2 sau mai multe substan ţe- oxidul de mercur este alc ătuit din oxigen şi mercur; oxidul de aluminiu este alcătuit din oxigen şi aluminiu). Amestecurile de substanţe se obţin prin punerea împreun ă a două sau mai multe substan ţe (exemplu: aerul, apa mineral ă). Amestecurile de substanţe se clasifică în: amestecuri omogene (au în masa lor aceea şi compoziţie şi aceleaşi proprietăţi); amestecuri neomogene (au compozi ţie diferită în masa lor şi proprietăţi diferite);

14



1.5. Metode de separare a substanţelor din amestecuri 1.5.1. Decantarea

Aplicaţii practice

Experimentul 1.9 Separarea nisipului de ap ă Materiale necesare: pahar, ap ă, nisip Cum procedezi?

pune într-un pahar apă cu nisip; - amestec ă cu o baghet ă de sticlă (poţi folosi şi un creion). Ce fel de amestec ai ob ţinut? Lasă amestecul, în repaus, câteva minute. Notează observaţiile pe spaţiile punctate. Ce observi? Noteaz …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… -

Constatare

Amestecul de apă cu nisip este un amestec neomogen. Nisipul se depune pe fundul paharului deoarece are o densitate mai mare decât apa.

Decantarea

Decantarea este metoda de separarea unui solid dintrun amestec neomogen solidlichid. Aceast ă metodă de separare se foloseşte atunci când densitatea solidului este mai mare decât a lichidului. În practică, decantarea este folosit ă pentru obţinerea apei potabile din ape naturale, pentru purificarea s ării extrase din salin ă sau pentru ob ţinerea aurului şi a argintului din minereu, în decantoare speciale.

1.5.2. Filtrarea

Aplicaţii practice

Experimentul 1.10 Separarea pulberii de c ărbune de ap ă Materiale necesare: 2 pahare, pâlnie, ap ă, pulbere de c ărbune, hârtie de filtru Cum procedezi?

pune puţină pulbere de c ărbune, într- un pahar cu ap ă; - agită sau amestec ă cu o baghet ă amestecul. Ce amestec ai ob ţinut? într- o pâlnie, pune o hârtie de filtru, toarnă amestecul, prin pâlnie, într- un pahar. -


15



…………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Constatare

Amestecul de apă şi pulbere de c ărbune este un amestec neomogen solidlichid. Pulberea de cărbune se depune pe hârtia de filtru iar în pahar se separ ă apa.

Filtrarea

Filtrarea este metoda de separare a unui solid dintrun amestec neomogen solidlichid, cu ajutorul unui filtru permeabil numai pentru lichid. Se utilizeaz ă când densitatea solidului este mai mică sau egală cu a lichidului. Lichidul care trece prin hârtia de filtru se nume şte filtrat. În practică, filtrarea este folosită pentru obţinerea apei potabile. Ca materiale filtrante se folosesc straturi succesive de pietri ş şi nisip. Există şi filtre de aer folosite pentru purificarea aerului.

1.5.3 Cristalizarea

Aplicaţii practice

Experimentul 1.11 Extragerea sării din apa s ărată Materiale necesare: capsul ă de por ţelan, trepied, sită de azbest, ap ă, sare de bucătărie, spirtier ă. În lipsa acestor materiale, foloseşte o lingur ă metalică şi o spirtier ă. Cum procedezi? -

într- o capsulă de por ţelan, toarnă apă cu sare de buc ătărie: încălzeşte capsula în care se afl ă amestecul, cu ajutorul spirtierei, până la evaporarea complet ă a apei.

Notează observaţiile pe spaţiile punctate Ce observi? Noteaz

…………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………

Constatare

Prin încălzire până la fierbere, apa se evapor ă, iar în capsulă r ămâne sarea.

Cristalizarea

16

Cristalizarea este operaţia de trecere a unei substan ţe solide din soluţie în stare cristalină. Cristalele sunt corpuri solide, omogene, cu form ă geometrică definită. În practică, metoda cristalizării este folosit ă pentru obţinerea zahărului din trestia de zah ăr şi pentru obţinerea sării de bucătărie din apa mării.



Atenţ ie! ie! Cristalizarea inflamabile.

nu

se

folose şte

în

cazul

lichidelor

Cristalizarea poate avea loc în adâncul P ământului prin solidificarea magmei formându- se roci magmatice (granit, bazalt).

1.5.4 Distilarea

Distilarea

1.6. Soluţii

Dizolvare Dizolvant Dizolvat

Solubilitate

Distilarea este opera ţia de separare a componen ţilor dintrun amestec omogen de lichide, prin fierbere urmat ă de condensare. Această metodă de separare este utilizat ă la obţinerea alcoolului şi în prelucrarea ţiţeiului în rafinării pentru obţinerea benzinei, petrolului lampant şi a motorinei. Perspective Alte metode de separare a substanţelor din amestecuri sunt magnetizarea şi electrizarea. (Consult ă bibliografia recomandat ă). Amestecurile omogene formate din două sau mai multe substanţe, între care nu se produc fenomene chimice se numesc soluţii. În fiecare zi, amestec ăm apa cu diverse substan ţe solide, lichide sau gazoase, cum ar fi: zah ărul, sarea de buc ătărie, oţetul, alcoolul, sucurile concentrate de fructe, dioxidul de carbon. În acest mod se obţin soluţii. Fenomenul în urma c ăruia o substanţă solidă, lichidă sau gazoasă se r ăspânde şte printre particulele altei substanţe rezultând soluţii se numeşte dizolvare. O soluţie este formată din două componente: dizolvantul sau solventul (substanţa în care se face dizolvarea) şi dizolvatul sau solvatul (substanţa dizolvat ă). Exemplu: în solu ţia de apă cu zahăr, apa este dizolvantul iar zahărul este dizolvatul. În majoritatea soluţiilor, dizolvantul este apa. Exist ă şi alţi dizolvanţi: alcoolul, benzina, acetona, eterul . Când soluţia este formată din două lichide se consider ă dizolvant, lichidul aflat în cantitate mai mare. Proprietatea unei substan ţe de a se dizolva în alt ă substanţă se numeşte solubilitate. În funcţie de solubilitatea într- un anumit solvent, substan ţele se clasifică în: substanţe solubile, substanţe greu solubile şi substanţe insolubile (sarea este solubil ă în apă, nisipul este insolubil în ap ă). Solubilitatea substan ţelor este influenţată de natura dizolvantului şi a dizolvatului şi de temperatur ă.


17


Aplicaţii practice

Experimentul 1.12 Evidenţierea factorilor care influen ţează solubilitatea (natura dizolvantului şi a dizolvatului) Materiale necesare: pahare transparente, ap ă, acetonă, lac de unghii Cum procedezi?

a) pune o picătur ă de lac de unghii, într- un pahar cu apă. Ce observi? Ce fel de amestec se ob ţine? Notează observaţiile pe spaţiile

punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… b) pune o pic ătur ă de lac de unghii, într- un pahar, care con ţine o cantitate mic ă de acetonă

Ce observi? Ce fel de amestec se ob ţine? Notează observaţiile pe spatiile

punctate. ………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Constatare

Solubilitatea este influen ţată de natura dizolvantului şi a dizolvatului. Lacul de unghii nu se dizolvă în apă dar se dizolvă în acetonă.

Experimentul 1.13 Evidenţierea factorilor care influen ţează solubilitatea (temperatura) Materiale necesare: 2 pahare transparente, ap ă caldă, apă rece, zahăr, linguriţă. Cum procedezi?

pune într- un pahar, apă caldă, iar în celălalt pahar, un volum egal de ap ă rece; - adaugă, în fiecare pahar, câte o linguri ţă de zah ăr. Notează observaţiile pe spaţiile punctate. Ce observi? Noteaz -

…………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare

Cristalele de zah ăr se dizolvă mai repede în apa cald ă. Solubilitatea substan ţelor solide depinde de temperatur ă. Viteza de dizolvare cre şte odată cu creşterea temperaturii. Cantitatea de substan ţă dizolvată într- o anumită cantitate de solu ţie se numeşte concentraţie. După concentraţie soluţiile pot fi: soluţii diluate (conţin o cantitate mic ă de substanţă dizolvată) şi soluţii concentrate (conţin o cantitate mare de substan ţă dizolvată).

18



Experimentul 1.14 Obţinerea unei solu ţii concentrate Materiale necesare: pahar transparent, ap ă, zahăr, linguriţă Cum procedezi?

într- un pahar cu apă, pune o linguri ţă de zahăr; - amestec ă cu ajutorul linguri ţei. Ce observi? - adaugă, din ce în ce mai mult, zahăr în apă. -


…………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare

Adăugând din ce în ce mai mult zah ăr în apă, la un moment dat, acesta nu se mai dizolvă. Soluţia care conţine cantitatea maxim ă de substan ţă dizolvată la o anumită temperatur ă se numeşte soluţie saturată. Soluţia care poate dizolva noi cantit ăţi de substanţă se numeşte soluţie nesaturată. Cantitatea de substan ţă dizolvată în 100g solu ţie se numeşte concentraţie procentuală. md= masa dizolvatului ms= masa solu ţiei md+ m apei= masa soluţiei c= (md × 100)/ ms Exemplu: 1. Care este concentra ţia, în procente, a unei solu ţii obţinută prin dizolvarea a 20g sare de lămâie în 80g de ap ă? md = 20g m apei= 80g c= (md × 100)/ ms ms= md + m apei c= (20 × 100)/ (20+ 80) c= 20% 2. Care este concentra ţia, în procente, a soluţiei obţinută prin dizolvarea a 30g sod ă caustică în 270g de ap ă? c= (md × 100)/ ms ms= md + m apei c= (30 × 100)/ (30+ 270) c= 10% Atenţ ie! ie! Masa dizolvatului, masa apei, masa solu ţ iei iei se exprimă în aceeaşi unitate de măsur ă ( g g , kg , etc.).


19


Testul de autoevaluare nr. 3 I. Alege r ăspunsul corect: 1. Când ambele ambele componente componente ale unei unei soluţii sunt în aceea şi stare de agregare (lichid), se consider ă solvent, substan ţa aflată în cantitate: a) mai mică; b) mai mare; c) indiferent care dintre. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… 2. Soluţiile sunt: a) amestecuri omogene: b) substanţe pure; c) amestecuri neomogene. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… 3. Vărsând o cantitate de solu ţie dintrun pahar, solu ţia: a) se concentrează; b) se diluează; c) r ămâne la aceea şi concentraţie. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… 4. Concentraţia unei solu ţii obţinute prin dizolvarea a 40g de sod ă caustică în 260g de apă este: a) 20%; b) 13,33%; c) 10%. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… II. Explică cum poţi separa un amestec de nisip, sare şi apă. ………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… III. Activitate experimentală Umple un pahar pe trei sferturi cu ap ă şi pune înăuntru un ou întreg. Ce observi? Scoate oul din apă şi dizolvă în aceasta cât mai mult ă sare. Pune oul în apa s ărată. Ce observi? …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………

20



1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. 1 1. Corpul cu masa mai mare are densitatea mai mare. 2. Corpul cu volumul mai mai mic are are densitatea mai mare. 3. b, c a) adevărat; b) fals; c) adevărat

Atenţie ! Dacă ai r ăspuns corect la toate întreb ările, poţi trece mai departe. Felicit ări ! Dacă ai întâmpinat greut ăţi în rezolvarea cerin ţelor, ai nelămuriri sau ai gre şit, î ţi • recomand s ă revezi pagina corespunz ătoare. •

Testul de autoevaluare nr. 2 I. 1c, 2b, 3a II. 1. Naftalina trece din stare solidă în stare gazoas ă prin procesul de sublimare. 2. Procesul de evaporare a apei apei se produce mai repede atunci atunci când exist ă deplasări ale aerului care înlătur ă vaporii formaţi. 3. În timpul procesului procesului de solidificare solidificare a apei se produce o creştere a volumului. III. vezi pagina 11.

Atenţie ! Dacă ai r ăspuns corect la toate întreb ările, poţi trece mai departe. Felicit ări ! Dacă ai întâmpinat greut ăţi în rezolvarea cerin ţelor, ai nelămuriri sau ai gre şit, î ţi • recomand s ă revezi pagina corespunz ătoare. •

Testul de autoevaluare nr. 3 I. 1. b 2. a 3. c 4. b c= (md × 100)/ ms md= masa dizolvantului ms= masa solu ţiei md+ m apei= masa soluţiei c= (40 × 100)/ (40+ 260) c= 13,33% II. Separarea se realizează în două etape. Prin decantare, se separ ă soluţia de apă cu sare, de nisipul, care se depune la fundul vasului. Prin evaporarea apei se separ ă sarea, prin metoda cristaliz ării. III. Densitatea unui ou este pu ţin mai mare decât densitatea apei de la robinet şi oul se va scufunda. Proiectul pentru Înv ăţământul Rural

21


Apa s ărată are o densitate superioar ă celei a oului şi de aceea, oul va pluti în apa sărată.

Atenţie ! Dacă ai r ăspuns corect la toate întreb ările, poţi trece mai departe. Felicit ări ! Dacă ai întâmpinat greut ăţi în rezolvarea cerin ţelor, ai nelămuriri sau ai gre şit, î ţi • recomand să revezi pagina corespunz ătoare. •

Sinteza unităţii de învăţare nr. 1 Iner ţia- proprietate a unui corp de a- şi menţine starea de repaus sau de mi şcare rectilinie uniformă în absenţa ac ţiunilor exterioare, respectiv, de a se opune la orice acţiune care caut ă să- i schimbe starea de repaus sau de mi şcare rectilinie în care se afl ă; Masa- mărimea fizică ce măsoar ă iner ţia unui corp; Greutatea- for ţa cu care Pământul atrage un corp; Volumul- spaţiul ocupat de un corp; Densitatea- mărimea fizică definită prin raportul dintre masa unui corp şi volumul acestuia; Legea lui Arhimede- un corp scufundat într- un lichid este împins de jos în sus cu o for ţă ţă verticală numeric egal ă cu greutatea lichidului dezlocuit de acel corp; Solidele- au volum propriu, au form ă proprie, nu curg; Lichidele- au volum propriu, nu au formă proprie (iau forma incintei în care se afl ă), sunt fluide; Gazele- nu au volum propriu, nu au form ă proprie, sunt fluide; Topirea- trecerea unei substan ţe din stare solid ă în stare lichidă; Solidificarea- trecerea unei substan ţe din stare lichid ă în stare solidă; Vaporizarea- trecerea unei substan ţe din stare lichid ă în stare de vapori; Condensarea- trecerea unei substan ţe din stare de vapori în stare lichid ă; Sublimarea- trecerea unei substan ţe din stare solidă în stare gazoas ă; Desublimarea- trecerea unei substan ţe din stare gazoas ă în stare solidă; Difuzia- fenomenul de p ătrundere a moleculelor unei substan ţe printre moleculele altei substanţe; Decantarea- metoda de separare a unui solid dintrun amestec neomogen solidlichid; Filtrarea- metoda de separare a unui solid dintrun amestec neomogen solidlichid, cu ajutorul unui filtru permeabil numai pentru lichid; Cristalizarea- operaţia de trecere a unei substan ţe solide din solu ţie în stare cristalin ă; Distilarea- operaţia de separare a componentelor dintrun amestec omogen de lichide, prin fierbere urmată de condensare; Dizolvarea- fenomenul prin care o substan ţă solidă, lichidă sau gazoas ă se r ăspânde şte printre particulele altei substan ţe, rezultând soluţii; Dizolvant (solvent)- substanţa în care se face dizolvarea; 22



Dizolvat (solvat)- substanţa dizolvat ă; Solubilitatea- proprietatea unei substan ţe de a se dizolva în alt ă substanţă; Soluţie saturată- soluţia care conţine cantitatea maxim ă de substanţă dizolvată, la o anumită temperatur ă; Concentraţie procentuală- cantitatea de substan ţă dizolvată în 100g soluţie.

1.8 Lucrarea de verificare 1 I. Uniţi ceea ce se potriveşte: 1p (0,25 × 4) 1. Ploaia 2. Poleiul 3. Lapoviţa 4. Ninsoarea

a. Precipitaţie formată din cristale de ghea ţă care se unesc în fulgi. b. Amestec de ploaie şi ninsoare care cade când temperatura aerului este aproximativ 00C c. Precipitaţie lichidă formată din picături de apă. d. Se formeaz ă în dimineţile r ăcoroase, când vaporii de ap ă se condensează foarte aproape de p ământ. e. Se formează în anotimpul rece, când pic ăturile de apă din ploaie sau din burni ţă îngheaţă în contact cu suprafa ţa terestr ă formând un strat transparent de ghea ţă.

II. Completaţi spaţiile punctate cu noţiunile potrivite: 1p (0,25 × 4) 1. Apa din râuri, râuri, mări, oceane şi de la suprafaţa solului se ridic ă în atmosfer ă prin ……………………… 2. În straturile reci ale atmosferei picăturile de apă se transformă în fulgi de z ăpadă prin ………………… 3. Trecerea unui unui corp din stare de vapori vapori în stare stare lichidă se numeşte …………………. 4. Naftalina trece din stare solidă în stare gazoas ă prin ………………………… III. Exerciţii şi probleme 2p (0,50 × 4) 1. Te afli într- un autobuz, în picioare. Ce se întâmplă dacă autobuzul frânează brusc? Dar dacă porneşte brusc? Explică. 2. Nivelul apei dintrun cilindru gradat se află în dreptul indicaţiei de 150 cm3. Prin introducerea unui corp cu masa de 31,2g, nivelul apei a urcat până în dreptul indicaţiei de 154 cm3 . Din ce material este realizat corpul? Foloseşte tabelul de la pagina 9. 3. Care este volumul unui corp din plumb, care are masa de 452g şi densitatea de 11,3g/ cm3. 4. Care este concentraţia unei soluţii obţinută prin dizolvarea a 20g de sodă caustică în 180g de apă?


23


IV. Alcătuiţi un eseu cu titlul “Apa în natur ă” după următorul plan: 5p stările de agregare ale apei; - transformări ale stărilor de agregare; circuitul apei în natur ă şi importanţa sa; principalele tipuri de precipitaţii; reprezentarea schematică a circuitului apei în natur ă; - importanţa apei (surs ă de energie; suport al vie ţii, etc.); pagube produse de ap ă (inundaţii, etc.). Puteţi folosi surse suplimentare de informa ţii (căr ţi, reviste, Internet). Eseul va avea maxim 3- 4 pagini.

Se acordă un punct din oficiu. Lucrarea de verificare 1 este relevant ă pentru aprecierea nivelului de preg ătire după parcurgerea primei unit ăţi de învăţare. Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport de hârtie, va fi analizat ă, punctată şi va fi returnat ă.

Criterii de evaluare şi notare identificarea şi explicarea unor fenomene fizice şi chimice I-1p (0,25 × 4) şi II- 1p (0,25 × 4); rezolvarea de probleme: III- 2p (0,50 ×4); realizarea unor conexiuni interdisciplinare (fizică, chimie, biologie) şi formularea unor concluzii, utilizând corect terminologia adecvat ă. Utilizarea unor surse suplimentare de informare IV- 5p. Se acordă un punct din oficiu. Lucr ările de verificare au o pondere de 50% din nota final ă. -

Bibliografie selectivă:

1. Corega C., Haralamb Haralamb Dorel, Talpalaru Talpalaru Seryl- Fizic Fizică, manual pentru clasa a VI- a, Editura Teora, 1998, pag. 22- 46; 2. Corega C., C., Haralamb Dorel, Talpalaru Talpalaru Seryl- Fizică, manual manual pentru clasa a VIII- a, Editura Teora, 2000, pag. 20- 27, 47- 59; 3. Turcitu Doina, Doina, Pop Viorica- Fizică manual pentru clasa a VIII a, Editura Radical, 2000, pag. 7- 47; 4. Fătu Sanda, Stroe Felicia, Stroe Constantin- Chimie, manual pentru clasa a VII- a, Editura Corint, 1999, pag. 3- 25; 5. Crocnan Daniel Ovidiu, Huţanu Elena- Manualul înv ăţătorului, clasa a III- a, Editura Didactică şi Pedagogic ă, R. A., Bucureşti, 2001, p.5-14; 6. Crocnan Daniel Ovidiu, Huţanu Elena- Manualul înv ăţătorului, clasa a IV- a, Editura Didactică şi Pedagogic ă, R. A., Bucureşti, 2002, p. 4- 10; 7. Pacearcă Ştefan, Constantinescu Rodica, Popescu Maria- Luiza- Ştiinţe, clasa a IVa, Editura Cartea Universal ă, 2003; 8. Bogheanu Maria Magdalena, Ilarion Niculina- Ştiinţe ale naturii, clasa a IV- a experimente, evaluare, autoevaluare, Editura Humanitas Educa ţional, 2002; 9. Pârâială Viorica, Pârâială Dumitru, Filoti Carmen- Ştiinţe ale naturii, auxiliar pentru elevi, cadre didactice şi părinţi, Editura Euristică, Iaşi, 2002.

24


Plante

Unitatea de înv ăţare Nr. 2 PLANTE Cuprins 2.1. Obiectivele unit ăţii de învăţare 2........................ 2................................... ...................... ...................... ...................... ....................... .............. 26 2.2. Organizarea unei plante cu flori............. flori .......................... .......................... .......................... ......................... ......................... .................. ..... 26 2.3. Rădăcina ...................... .................................. ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ............... .... 27 2.4. Tulpina.................... Tulpina............................... ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... ....................... .................. .......... ... 31 2.5. Frunza Frunza ..................... ................................. ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... ................... ......... 33 2.6. Funcţiile frunzei frunzei ..................... ................................. ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ................. ...... 36 2.6.1. Fotosinte Fotosinteza.............. za......................... ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... ....................... ............. 36 2.6.2. Respiraţia ...................... .................................. ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ................. ...... 38 2.6.3. Transpiraţia ..................... ................................. ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ............... .... 38 2.7. Floarea Floarea ...................... .................................. ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... .................. ...... 41 2.8. Fructul şi sămânţa ...................... .................................. ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ............. 43 2.9. Sensibilitatea şi mişcarea la plante................ plante........................... ....................... ....................... ...................... ...................... ................ ..... 46 2.10. Principale Principalele le grupe de plante ...................... ................................. ...................... ....................... ....................... ...................... .................. ....... 49 2.11. Răspunsuri şi comentarii comentarii la testele de autoevaluare autoevaluare ..................... ................................. ....................... ............... .... 51 2.12. Lucrarea Lucrarea de verificare verificare 2 ...................... ................................. ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... .............. ... 52 Bibliografie selectiv ă ....................... .................................. ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... ................ .... 54


25

Plante

2.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2

Pe parcurs şi la sfâr şitul unităţii de învăţare, studentul va fi capabil: să identifice principalele componente ale plantelor, precum şi • funcţiile acestora; să descrie principalele caracteristici ale organelor plantelor, • utilizând un limbaj ştiinţific adecvat; • să utilizeze investiga ţia şi experimentul pentru eviden ţierea şi explicarea funcţiilor organismelor vegetale; • să analizeze relaţiile cauzale: structur ă- funcţie, organism vegetalmediu, unitate- diversitate, evoluţie; • să precizeze caracterele generale ale principalelor grupe de plante.

2.2. Organizarea unei plante cu flori Lumea vie este alcătuită din 5 regnuri:

Lumea vie

-

-

Regnul Monera, în care sunt încadrate bacteriile; Regnul Protista, în care sunt încadrate organisme asemănătoare cu plantele (algele) şi organisme asemănătoare animalelor (euglen ă, amibă, parameci etc.); Regnul Fungi (ciuperci); Regnul Plante; Regnul Animale.

Plantele cu flori fac parte din Regnul Plante şi sunt considerate cele mai evoluate.

Organizarea unei plante cu flori

Păr ţile componente ale unei plante cu flori se numesc organe. Acestea sunt: r ădăcina, tulpina, frunza, floarea, fructul şi sămânţa. Rădăcina, tulpina şi frunzele asigur ă, în principal, hr ănirea plantei şi se numesc organe vegetative. Floarea reprezintă organul de înmulţire a plantei pentru c ă din flori se formeaz ă fructul şi seminţele. Organele plantelor sunt alc ătuite din celule de forme şi mărimi diferite, grupate în ţesuturi. Celula vegetal ă este unitatea de bază structurală şi funcţională a plantei. În celul ă, se desf ăş ăşoar ă toate procesele ce între ţin viaţa plantei. Păr ţile componente ale celulei sunt: membrana , citoplasma şi nucleul. Membrana sau înveli şul celulei are rol protector şi selectează substanţele ce intr ă sau ies în/ din celul ă. În citoplasmă se află diferite componente celulare cu rol de captare a luminii (clorofila), de producere, de depozitare şi de eliminare a diferitelor substanţe.

26


Plante

Nucleul controleaz ă şi coordoneaz ă înmulţirea celulei. Celula vegetală, spre deosebire de alte celule, are un perete protector situat la exteriorul membranei celulare. Mai multe celule care au aceea şi formă, structur ă şi funcţie, formează asociaţii de celule numite ţesuturi. Principalele tipuri de ţesuturi sunt: - ţesuturi de protecţie: acoper ă diferite păr ţi ale plante î şi le protejează împotriva factorilor de mediu, a d ăunătorilor; - ţesuturi de conducere: asigur ă circulaţia sevei în corpul plantei; - ţesuturi de susţinere: confer ă rezistenţă şi elasticitate plantelor; - ţesuturi asimilatoare: asigur ă captarea luminii solare şi prepararea hranei;

ţesuturi de depozitare: înmagazinează diferite substanţe de rezervă (amidon, uleiuri); - ţesuturi de creştere: asigur ă dezvoltarea plantelor (creşterea în înălţime, grosime). Aceste tipuri de ţesuturi se observ ă în structura organelor -

unei plante.

2.3. Rădăcina Rădăcina este organul vegetativ al plantei care se dezvolt ă în sol. Rădăcinile au forme şi mărimi variate. Majoritatea r ădăcinilor au o por ţiune centrală mai groasă, numită r ădăcina principală şi ramificaţii mai subţiri numite r ădăcini secundare.

Rădăcina

Tipuri de r ădăcini (fig. 2.1) - r ădăcina fasciculată (firoasă), la care toate ramificaţiile au aceeaşi formă, lungime şi grosime (cereale, (cereale, lalea); lalea); - r ădăcina lemnoasă, prezentă la arbori şi arbuşti . - r ădăcina pivotantă, la care r ădăcina principal ă are formă de ţăruş (fasole, (fasole, morcov, trifoi ); );

Fig. 2.1 – Tipuri de r ădăcini Proiectul pentru Înv ăţământul Rural

27

Plante

Vârful r ădăcinii prezintă mai multe zone: (fig. 2.2): - scufia (1), un înveli ş rezistent cu rol de protec ţie; - zona netedă (2), ce asigur ă creşterea în lungime a r ădăcinii; - zona perişorilor absorban ţi (3)- firişoare subţiri cu rol în absorbţia apei şi a sărurilor minerale din sol; - zona aspr ă (4), zona unde au c ăzut perii absorban ţi după 10- 20 zile.

Funcţiile r ădăcinii

Fig. 2.2 – Vârful r ădăcinii Rădăcina fixează planta în sol şi absoarbe apa cu s ărurile minerale (seva brută). Unele r ădăcini depoziteaz ă substanţe de rezervă: morcov, sfecl ă, ridiche. ridiche.

Testul de autoevaluare nr. 1 1. Notează organele unei plante cu flori : ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………… 2. Subliniază plantele care au r ădăcini modificate pentru depozitarea unor substan ţe hr ănitoare: fasole, ţelină, grâu, ridiche, porumb, sfeclă. 3. Utilizează un atlas botanic pentru a observa diferite tipuri de r ădăcini. Notează câteva exemple de plante care au: - r ădăcina pivotant ă: …………………………………. - r ădăcina firoasă: ……………………………………. - r ădăcina lemnoas ă: ………………………………….. 4. Scrie denumirea denumirea zonelor zonelor din vârful unei r ădăcini. 1- ……………………. 2- ……………………. 3- …………………….. 4- ……………………. Fig. 2.3 28


Plante

5. Alege r ăspunsul corect. Rădăcina creşte în lungime prin: a. scufie b. zona netedă c. zona perişorilor absorban ţi d. zona aspr ă Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare se afl ă la pagina 51.

Aplicaţii practice Încearcă să realizezi un num ăr cât mai mare din experimentele propuse. Numai după ce ai notat propriile tale observa ţii, citeşte rezultatele sau constat ările.

Experimentul 2.1 Eviden ţierea prezenţei sărurilor minerale în ap ă. Materiale necesare: lingur ă de metal, spirtier ă, apă de la robinet, pipet ă. Cum procedezi ?

- într- o lingur ă, pune cu pipeta, câteva pic ături de apă; - cu ajutorul spirtierei, fierbe apa, pân ă la evaporarea complet ă; - analizează suprafaţa lingurii.


…………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Rezultate

După evaporarea apei de la robinet sunt vizibile urme de s ăruri minerale. Dacă repeţi experimentul folosind ap ă distilată nu vei ob ţine urme după evaporare deoarece apa distilată nu conţine săruri minerale.

Experimentul 2.2 Eviden ţierea rolului r ădăcinii în absorbţia apei. Materiale necesare: plant ă cu r ădăcină, vas de sticl ă, ulei Cum procedezi ?

-

aşează planta cu r ădăcină, într- un vas cu ap ă, peste care se adaug ă o peliculă foarte fină de ulei; marchează nivelul apei din vas (cu ajutorul unui marker); după 2- 3 zile marcheaz ă din nou nivelul apei şi compar ă-l cu cel iniţial.


29

Plante

Ce reprezintă diferenţa de nivel ? Care este rolul uleiului ? Reprezint ă schematic experimentul. Noteaz ă observaţiile pe spaţiile punctate. ……………………………………………………………… ……………………………………………………………… ……………………………………………………………… ……………………………………………………………… ……………………………………………………………… ……………………………………………………………… Rezultate

Diferenţa de nivel reprezint ă apa absorbit ă de c ătre r ădăcină. Rolul uleiului este de a împiedica evaporarea apei apei din vas.

Experimentul 2.3 Evidenţierea absorbţiei apei la nivelul zonei perişorilor absorban ţi. Materiale necesare: plantele de fasole încol ţite (r ădăciniţa s ă aib ă 4- 5 cm), două vase de sticlă (eprubete), ulei, apă. Cum procedezi ?

pune plantele de fasole, în câte un vas de sticl ă, ce conţine apă şi ulei, astfel încât: în vasul 1, zona perişorilor absorbanţi să se afle în apă, în vasul 2, zona perişorilor absorbanţi să se afle în ulei, iar vârful r ădăcinii în apă; - observă plantele, dup ă 2- 3 zile -

Notează observaţiile pe spaţiile punctate. Ce observi ? Noteaz …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Rezultate

Planta la care zona peri şorilor absorbanţi se află în ulei s- a ofilit. În concluzie, plantele absorb apa cu ajutorul peri şorilor absorbanţi ai r ădăcinii.

30


Plante

2.4. Tulpina Tulpinile au forme variate, în func ţie de mediul de via ţă al plantelor. După locul unde cresc, tulpinile sunt aeriene (ierboase, lemnoase) şi subterane. Cele mai multe plante au tulpini drepte (ortotrope), cu ţesuturi de susţinere bine dezvoltate. Astfel de tulpini, au majoritatea plantelor ierboase (grâu, ( grâu, porumb, floareasoarelui ), ), ca şi majoritatea plantelor lemnoase (arbori (arbori şi arbuşti ). ).

Tulpina

Tulpina lemnoas ă a arborilor prezint ă: trunchiul, axul coroanei şi ramuri principale, secundare şi de rod . Arborii şi pomii fructiferi prezint ă diferite forme ale coroanei: sferică, conică, cilindrică, pletoasă. Alte plante au tulpini târâtoare (c ă pşuni ), ), volubile (cu ţesuturi de sus ţinere slab dezvoltate- fasole, liane) liane) şi agăţătoare (cu frunze sau cu ramuri transformate în cârcei- maz ăre, vi ţ ţa de vie). vie). Tulpinile aeriene ale unor plante s- au adaptat la func ţii noi: tulpinile cactuşilor acumulează apă. În absenţa frunzelor, aceste tulpini încărcate cu clorofilă asigur ă fotosinteza. Tulpinile subterane (subpământene) sunt reprezentate de: bulb (ceapă, lalea, crin), crin), tubercul (cartof ) şi rizom (ferig ă, stânjenel ). ). În aceste tulpini subterane se depoziteaz ă substanţe de rezervă (hr ănitoare). La unele plante, înmul ţirea se realizează prin bulbi, tuberculi sau rizomi şi se nume şte înmulţire vegetativă. O particularitate a tulpinii este prezenţa mugurilor , diferiţi după poziţia, forma şi rolul pe care îl de ţin în dezvoltarea ramurilor, a frunzelor şi a florilor.

Funcţiile tulpinei

Categorii de muguri: - muguri de creştere- situaţi în vârful tulpinii; - muguri foliari- din care se formeaz ă frunzele; - muguri florali- din care se formeaz ă florile; - muguri micşti- care dau na ştere atât la frunze cât şi la flori. În alcătuirea plantei exist ă celule specializate în conducerea apei şi a sărurilor minerale. Ele sunt reprezentate de vasele lemnoase, celule lungi, puse cap la cap, între care nu exist ă pereţi despăr ţitori. Prin vasele lemnoase circul ă apa cu sărurile minerale care formează seva brută. Apa cu substanţele hr ănitoare produse de frunze formeaz ă seva elaborată ce circulă prin vasele liberiene ale tulpinii spre toate celelalte organe ale plantei. Circulaţia sevei brute şi a sevei elaborate prin plant ă reprezintă funcţia de conducere a tulpinii. Prin ţesuturile de susţinere pe care le con ţine, tulpina asigur ă funcţia de susţinere a ramurilor, frunzelor şi a florilor.


31

Plante

Creşterea tulpinii

Tulpina plantei cre şte în înălţime dar şi în grosime. Plantele lemnoase prezint ă creşteri anuale sub form ă de inele cu ajutorul cărora poate fi apreciat ă vârsta arborilor. Culoarea inelelor lemnoase este diferit ă. Astfel, cele care se formeaz ă primăvara sunt mai deschise la culoare comparativ cu cele de toamn ă care sunt mai închise la culoare Dup ă grosimea inelelor de culoare deschisă pot fi apreciate condi ţiile de mediu din anul respectiv (inele late - an ploios, inele înguste - an secetos).

Testul de autoevaluare nr. 2 1. Asociază tipurile de tulpini, cu plantele corespunz ătoare. (Foloseşte, la nevoie, atlasul botanic). tulpină agăţătoare cartof tulpină dreaptă

porumb

tubercul

viţă de vie

rizom

ferigă

tulpină volubilă

fasole ceapă

2. Citeşte cu atenţie afirmaţiile. Încercuieşte una din litera corespunz ătoare: A (adevărat), F (fals), I (informaţii insuficiente) a. Vasele lemnoase conduc seva brut ă. A/F/I b. Din mugurii micşti ai tulpinii se dezvolt ă flori. A/F/I c. Tulpinile plantelor asigur ă conducerea sevei brute şi a sevei sevei elaborate. elaborate. A / F/ I d. Tuberculii sunt r ădăcini modificate pentru depozitarea substan ţelor hr ănitoare ale plantei. A / F/ I 3. Alege r ăspunsul corect. Inelele anuale de cre ştere ale arborilor reprezint ă: a. îngroşarea scoar ţei; b. vasele lemnoase; c. vasele liberiene; d. îngroşarea măduvei. 4. Alege r ăspunsul corect. Planta cu tulpină subterană este: a. bradul; b. stânjenelul; c. grâul; d. trandafirul.

32


Plante

5. Alege r ăspunsul corect. Bulbul este: a. r ădăcină subterană; b. tulpină târâtoare; c. tulpină subterană; d. r ădăcină modificată pentru depozitarea hranei. Răspunsurile şi comentariile la testul de autoevaluare se afl ă la pagina 51.

2.5. Frunza Frunza este organul aerian al plantei ce cre şte pe tulpină. Ea î şi are originea în frunzuli ţele mugurelui foliar. O frunz ă completă este (fig. 2.4) alcătuită din: - limb- partea cea mai lat ă a frunzei, str ăbătută de o reţea de vase conduc ătoare, care formeaz ă nervurile; - peţiol- codiţa frunzei; - teacă- partea lăţită a peţiolului, cu care frunza se prinde de tulpină.

Fig. 2.4 Frunză de muşcată

Alcătuirea externă a frunzei

La unele plante, pe ţiolul lipseşte. În acest caz, limbul se leagă de tulpină prin teacă, care înf ăş ăşoar ă o parte a tulpinii (la ( la grâu, grâu, la porumb). porumb). La alte plante, pot lipsi şi teaca şi peţiolul, iar limbul se leagă direct de tulpină (frunzele (frunzele de maz ăre). re). Frunzele plantelor se deosebesc dup ă forma marginii limbului care poate fi lobat ă (fig. 2.5 a), dinţată (fig. 2.5 b), întreagă (fig. 2.5 c).

a


b Fig. 2.5 Marginea frunzei

c

33

Plante

Frunzele difer ă şi după forma limbului (fig. 2.6). Există: a. frunza acicular ă- în formă de ace lungi (brad, ( brad, molid, pin); pin); b. frunza liniar ă- în formă de panglică (grâu, (grâu, porumb); porumb); c. frunza ovală ( p păr, prun); prun); d. frunza cordată- în formă de inimă (mu (muşcat ă); e. frunza reniformă- în formă de rinichi ( pochivnic pochivnic ); ); f. frunza sagitată- în formă de săgeat ă (s (săgeata apei ). ).

Fig. 2.9 Fig. 2.6 Frunze simple

Frunze simple şi com use

Spre deosebire de plantele cu frunze simple, unele plante au limbul frunzelor alcătuit din mai multe foliole şi se numesc frunze ), penată (salcâm) compuse (fig. 2.7): frunza trifoliată (la trifoi ), salcâm) şi (castan). ). frunza palmată (castan

Fig. 2.7 Frunze compuse Dispoziţia frunzelor pe tulpin ă difer ă de la o plant ă la alta. Frunzele se dispun astfel încât s ă primească o cantitate de lumin ă cât mai mare, condi ţie esenţială pentru desf ăş ăşurarea fotosintezei. Pe tulpină, frunzele pot fi dispuse (fig. 2.8): în rozetă la baza tulpinii (c), opus (b) sau altern (a).

34


Plante

a

b

c Fig. 2.8

Structura internă a frunzei

Structura internă a frunzei este adaptat ă pentru îndeplinirea funcţiilor de fotosintez ă, respiraţ ie ie şi transpiraţ ie ie. Privit la microscop, limbul frunzei este format din dou ă foiţe cu rol protector (epiderma superioar ă şi epiderma inferioar ă), între care se află mezofilul (miezul frunzei), ce con ţine celule pline cu clorofilă. Epiderma are ca forma ţiuni caracteristice stomatele prin care se realizează schimbul de gaze dintre plante şi mediul exterior şi eliminarea apei în timpul procesului de transpira ţie. O stomată este alcătuită din două celule de forma boabelor de fasole, aşezate faţă în faţă, între care r ămâne un orificiu prin care se realizează schimbul de gaze. Numărul stomatelor variaz ă de la o plantă la alta, între 100- 1000 stomate/mm 2 de frunză. Stomatele se închid şi se deschid în func ţie de factorii de mediu şi de nevoile plantei.

Testul de autoevaluare nr. 3 Observă frunzele următoarelor plante: stejar, grâu şi pin. Foloseşte material natural sau un atlas botanic. Notează, pentru fiecare frunz ă, observaţiile tale, legate de: - tipul de frunză (frunză simplă/ frunză compusă); - aspectul frunzei (neted, p ăros, cerat, etc.); - forma frunzei; - marginea limbului (întreag ă, dinţată, lobată, etc.); - modul în care sunt a şezate frunzele pe tulpin ă; - alte observaţii.


35

Plante

Notează observaţiile pe spaţiile punctate. ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………….. ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………… Răspunsurile şi comentariile la testul de autoevaluare nr. 3 se afl ă la pagina 51.

2.6. Funcţiile frunzei 2.6.1. Fotosinteza

Funcţiile frunzei

Frunza este considerat ă un mare laborator al naturii, în care se sintetizeaz ă hrana plantei. Apa şi sărurile minerale absorbite din sol de către r ădăcină, cu ajutorul perişorilor absorbanţi ajung la frunză. Seva brută ia calea vaselor lemnoase din r ădăcină şi tulpină, apoi prin nervurile frunzei, ajunge în celulele din mezofilul (miezul) frunzei. În frunz ă, intr ă prin stomate şi dioxidul de carbon (CO 2). Clorofila are un rol activ în procesul de fotosintez ă, ea absoarbe şi reţine radiaţiile solare luminoase, care vor fi transformate în energie chimică, necesar ă procesului de fotosintez ă. În acelaşi timp, lumina este indispensabil ă pentru formarea clorofilei. Din apă, săruri minerale şi dioxid de carbon (CO2), frunza sintetizează substanţe organice (glucide, proteine, lipide) lipide) ce vor circula prin vasele conduc ătoare liberiene sub form ă de sevă elaborată în totul corpul plantei. O parte din substan ţele organice produse se depoziteaz ă sub formă de rezerve nutritive, în diferite păr ţi ale plantei: în frunze, seminţe, bulbi, tuberculi sau rizomi. Substanţe dulci (amidon, amidon, zaharuri ) depoziteaz ă cartoful, grâul, sfecla. Substanţe grase (lipide) lipide) se depoziteaz ă în seminţele de nuc, rapi ţă, floareasoarelui, soia. O important ă sursă de proteine vegetale sunt boabe de fasole, linte şi mazăre. În urma procesului de fotosinteză, se eliberează oxigen (O2), gaz indispensabil vie ţii.

Reţine ! În procesul de fotosintez ă, plantele folosesc dioxidul de carbon din aerul atmosferic şi elibereaz ă oxigen. Schimburile de gaze se realizeaz ă prin stomatele de la nivelul frunzelor. Fotosinteza se desf ăş ăşoar ă în prezenţ a luminii. 36


Plante

Factorii care influenţează fotosinteza

Tipuri de nutri ie

Principalii factori care influenţează fotosinteza sunt apa, lumina şi temperatura. Apa şi sărurile minerale sunt necesare ca materie prim ă în procesul de fotosintez ă. Procesul de fotosintez ă se intensifică odată cu creşterea cantităţii de apă; când apa este în exces, fotosinteza se opreşte. Sărurile minerale din sol provin din descompunerea resturilor vegetale şi animale şi din azotul atmosferic care ajunge în sol, prin apele de ploaie şi zăpezi. O altă sursă importantă de săruri minerale o reprezint ă îngr ăşă ăşămintele organice naturale (gunoiul de grajd) şi chimice (azotaţi, sulfaţi, fosfaţi). Fotosinteza începe la lumină slabă (odată cu apariţia primelor raze solare şi creşte ca intensitate odat ă cu creşterea intensităţii luminii. Dacă lumina este foarte intensă, fotosinteza începe să scadă. În concluzie, fotosinteza se desf ăş ăşoar ă cu randament maxim, în orele dimine ţii şi spre amiază. Fotosinteza începe la o temperatur ă de 00 C, creşte în intensitate până când temperatura atinge 20- 25 0 C, după care încetineşte treptat şi la 45- 520 C, se opre şte. Plantele cu frunze verzi şi iarna (conifere, grâu) desf ăş ăşoar ă 0 procesul de fotosintez ă şi la temperaturi sub 0 C. Cunoaşterea modului în care temperatura influen ţează fotosinteza are aplica ţii în agricultur ă, pentru stabilirea datelor la care se realizeaz ă însămânţările, la diferite plante de cultur ă. Plantele verzi, care î şi produc singure substan ţele organice cu care se hr ănesc se numesc plante autotrofe. Alte plante, fiind lipsite de clorofil ă, nu au posibilitatea de a realiza fotosinteza şi î şi procur ă substanţele organice, gata preparate, din mediul în care tr ăiesc- plante heterotrofe. Din categoria plantelor heterotrofe, fac parte plantele parazite, semiparazite şi simbionte. Plantele parazite nu au clorofil ă, tr ăiesc parazit pe alte plante, se caracterizează prin lipsa frunzelor verzi şi prezenţa unor formaţiuni speciale pentru hr ănire (r ădăcini sugătoare- haustori). Plantele parazite au un num ăr mare de flori, fructe şi seminţe. Plante parazite: - muma- pădurii (parazit (parazită pe r ădăcinile arborilor din p ăduri); (parazit pe tulpinile de lucern ă, trifoi, viţă de vie). - tor ţ ţelul e lul (parazit Plantele semiparazite, deşi au clorofilă şi realizează fotosinteza, iau o parte din substan ţele organice necesare, din alte plante. O astfel de plant ă semiparazit ă este vâscul care preia substanţe hr ănitoare, din tulpina arborelui gazd ă. Plantele simbionte sunt un exemplu interesant de convie ţuire, între o plantă autotrof ă şi un organism heterotrof. O astfel de simbioză există între plantele leguminoase (trifoi ( trifoi ) şi bacteriile fixatoare de azot, care tr ăiesc pe r ădăcinile acestor plante. Bacteriile pun la dispozi ţia plantei leguminoase, azotul necesar procesului de fotosinteză, iar plantele leguminoase furnizeaz ă bacteriilor, substanţe organice rezultate din fotosintez ă. Convieţuirea în avantajul ambelor organisme, poart ă denumirea de simbioz ă. Astfel de plante sunt importante pentru agricultur ă, deoarece îmbogăţesc solul în azot.


37

Plante

2.6.2. Respiraţia Plantele, ca toate celelalte vie ţuitoare, au nevoie de oxigen. Ele utilizează oxigenul pentru arderea substanţelor organice, la nivelul celular şi producerea energiei necesare pentru desf ăş ăşurarea tuturor proceselor: creştere, înflorire, formarea fructelor, etc. Plantele respir ă prin toate organele, dar mai ales prin frunze.

Respiraţia

Procesul de respira ţie se desf ăş ăşoar ă în mod continuu, ziua şi noaptea. În urma procesului de respira ţie, plantele elimină dioxidul de carbon. Schimburile de gaze se realizeaz ă şi la nivelul respira ţiei, prin stomate. Reţ ine ine !

În procesul de respira ţ ie, ie, plantele folosesc oxigenul din aer şi elimină dioxidul de carbon. Procesul se desf ăş ăşoar ă în mod continuu. Schimburile de gaze au loc la nivelul stomatelor.

2.6.3. Transpiraţia În procesul de fotosinteză, planta utilizeaz ă numai o mică parte din energia solar ă, pentru a o transforma în energie chimică. O parte important ă, din această energie se transform ă în căldur ă. Acest lucru determină ridicarea temperaturii frunzelor şi duce la pierderea apei sub form ă de vapori.

Transpiraţia

38

Transpiraţia este procesul de eliminarea a apei sub formă de vapori. Eliminarea apei se realizeaz ă prin stomate. Prin procesul de transpiraţie, apare în plantă for ţa de sucţiune (sugere) f ăr ă de care absorb ţia unor noi cantit ăţi de apă cu săruri minerale din sol, nu ar fi posibilă.


Plante

Aplicaţii practice (fotosinteză, respiraţie, transpiraţie)

Experimentul nr. 2. 4 Evidenţierea gradului de deschidere al stomatelor. Materiale necesare: frunza, benzin ă, pipetă. Cum procedezi ? - pune o pic ătur ă de benzină, cu ajutorul pipetei, pe dosul frunzei. Explică. Ce observi ? Explic

………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. Rezultate şi constat ări

La nivelul frunzelor, se află structuri specializate prin care se realizeaz ă schimburile de substanţe dintre plante şi mediu, structuri ce se numesc stomate. Dacă stomatele sunt deschise, benzina p ătrunde în frunză şi apar pete de culoare închisă. Dacă stomatele sunt închise nu apare nici o modificare la nivelul frunzei.

Experimentul 2.5 Evidenţierea conducerii sevei brute prin tulpin ă şi frunze. Materiale necesare: plantule de fasole cu 2- 3 frunze, vas cu ap ă, cerneală Cum procedezi?

toarnă câteva picături de cerneală, în vasul cu ap ă; pune plantule de fasole, în vasul cu ap ă colorată; realizează observaţii după 2 zile; (în locul plantelor de fasole po ţi folosi ramuri de mu şcată cu 2- 3 frunze). -

Ce observi ? Explic Explic ă.

………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………… Rezultate

Apa colorat ă a urcat prin vasele conduc ătoare ale tulpinii, apoi prin nervuri şi a colorat frunzele.

Experimentul 2. 6 Evidenţierea fotosintezei prin producerea de oxigen. Materiale necesare: plant ă acvatică (ciuma- apelor), eprubete Cum procedezi ?

-

secţionează oblic baza unei ramuri de ciuma- p ădurilor; pune planta, într- o eprubet ă cu apă, cu partea sec ţionată orientată în sus. aşează eprubeta la lumin ă; repetă experimentul, a şezând eprubeta, la o distan ţă de 20 cm fa ţă de becul unei veioze.


39

Plante

Explic ă. Ce observi ? Explic

………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. Rezultate

Prin partea secţionată a tulpinii de ciuma- apelor ies bule de gaz (oxigen). Producerea oxigenului demonstreaz ă că în frunze se desf ăş ăşoar ă procesul de fotosintez ă. Plantele au nevoie de lumin ă pentru a realiza procesul de fotosintez ă. Creşterea intensităţii luminii determină intensificarea fotosintezei (creşte numărul bulelor de gaz degajate).

Experimentul 2. 7 Evidenţierea fotosintezei prin producerea de amidon. Materiale necesare: tubercul de cartof, ghiveci cu mu şcată, staniol, alcool etilic 96%, iod, pipetă. Cum procedezi ?

pe o secţiune dintrun tubercul de cartof, pune 2- 3 pic ături de iod (apare o coloraţie albastr ă care demonstreaz ă prezenţa amidonului); - pe o secţiune dintrun tubercul de cartof, pune 2- 3 pic ături de iod (apare o coloraţie albastr ă care demonstreaz ă prezenţa amidonului); - fixează, pe ambele feţe ale unei frunze de mu şcată, o fâşie de staniol, pentru a împiedica pătrunderea luminii în frunz ă (nu detaşa frunza de plant ă!!); - expune planta la lumin ă, timp de câteva ore; - detaşează frunza şi îndepărtează staniolul; - decolorează frunza, prin fierbere, în ap ă şi alcool. (Atenţ ie ie ! Fierberea se realizeaz ă astfel: într- un vas cu ap ă, se introduce un vas mai mic cu alcool etilic în care se pune frunza). - toarnă câteva picături de iod, pe frunza decolorat ă . -

? Explic ă. Ce observi ?

………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. Rezultate

Frunza se coloreaz ă în albastru sau brun în por ţiunile unde nu a fost acoperit ă de staniol, ceea ce demonstreaz ă că, amidonul s- a format în frunză, numai în por ţiunile expuse la lumin ă. Partea de frunz ă, acoperită cu staniol, nu se coloreaz ă (datorită ăşurat fotosinteza şi nu s-a sintetizat amidon). absenţei luminii nu s-a desf ăş

Experimentul 2.8 Evidenţierea respiraţiei prin consumul de oxigen. Materiale necesare: semin ţe încolţite de grâu sau fasole, borcan închis ermetic, lumânare, sârmă Cum procedezi ?

-

40

într-un borcan care se poate închide ermetic cu un capac, introduci 20- 30 de seminţe încolţite; după 2 zile, deschide capacul şi introdu o lumânare aprins ă, fixată la capătul unei sârme. Proiectul pentru Înv ăţământul Rural

Plante

Explic ă. Ce observi ? Explic

………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. Rezultate

Lumânarea se stinge deoarece în borcan nu mai exist ă oxigen, care să întreţină arderea. Prin respiraţie, seminţele au consumat tot oxigenul din borcan.

Experimentul 2. 9 Evidenţierea procesului de transpira ţie. Materiale necesare: plant ă în ghiveci, pung ă de plastic Cum procedezi ?

- fixează păr ţile aeriene ale plantei, într- o pung ă de plastic; legare sau cu scotch, timp de o or ă. - închide punga de plastic, prin legare Ce observi ? Explic Explic ă.

………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. Rezultate

Pe punga din plastic apar pic ături de apă. A avut loc condensarea vaporilor eliminaţi de plantă, prin transpiraţie.

2.7. Floarea Floarea

Floarea este organul de înmulţire a plantei. Din flori, se formează fructele şi seminţele. Florile sunt aşezate pe tulpin ă, câte una ( flori simple) sau sunt grupate mai multe la un loc, formând inflorescenţe. Inflorescenţele au formă de : (liliac, salcâm, vi ţă vie); ţă de vie); - ciorchine (liliac, - spic (grâu, (grâu, pătlagină); (floareasoarelui, muşeţ el el ); ); - disc (floarea- ştiulete ( porumb); porumb); (soc, morcov ); ); - umbrelă (soc, - mâţişori (mesteac (mesteac ăn).

Alcătuirea unei flori simple

Alcătuirea unei flori simple

O floarea simplă este alcătuită din mai multe elemente. Pedunculul este codiţa florii. Receptaculul este partea terminal ă, lăţită a peduncului pe care se prind celelalte componente ale florii. La floarea de m ăr receptaculul are forma unei cupe (la alte flori, receptacul are form ă de cilindru, con, etc.).

Fig. 2.9 Floarea de m ăr Proiectul pentru Înv ăţământul Rural

41

Plante

Pe receptacul se prinde învelişul floral format din sepale (frunzuliţe verzi, cu rol de ap ărare a florii) şi petale divers colorate. Totalitatea sepalelor formeaz ă caliciul floral. Sepalele pot fi libere (neunite) sau concrescute (unite). Totalitatea petalelor formeaz ă corola. Petalele au forme, m ărimi şi culori diferite şi pot fi libere sau concrescute. Tot de receptacul se prind şi staminele, organele de reproducere b ărbăteşti. Fiecare stamină are câte un filament în vârful căruia, este fixat ă o umflătur ă plină cu granule de polen (anter ă). Fiecare gr ăuncior de polen con ţine două celule sexuale bărbăteşti. În centrul florii se afl ă pistilul, organul de reproducere femeiesc. Pistilul are formă de par ă, iar baza sa, umflat ă se numeşte ovar . Ovarul conţine ovulele, care sunt celulele sexuale femeieşti. Ovarul se prelunge şte cu un tub sub ţire, stilul, terminat printr- o umflătur ă, stigmatul. Nu toate florile prezint ă această alcătuire. Florile de grâu sunt diferite de cea prezentat ă: sunt verzi, grupate în spic, f ăr ă petale şi sepale, nu au decât elementele esen ţiale ale florii şi anume staminele şi pistilul. Spre deosebire de florile simple, florile compuse au o altă Alcătuirea structur ă. O astfel de floare, este floareasoarelui alc ătuită de fapt, unei flori dintrun ansamblu de flori, susţinute de un receptacul l ăţit, în formă compuse de disc. Receptaculul este înconjurat de frunze mici, de culoare verde. Florile exterioare, de culoare galben ă, sunt petale unite între ele şi sunt sterile (din ele nu se formeaz ă seminţe). Florile interne au petale mici, unite în formă de tub. Aceste flori tubulare sunt fertile, din ele se formeaz ă fructe şi seminţe.

De la floare la fruct

42

Transformarea florii în fruct presupune dou ă etape: polenizarea şi fecundaţia.

Polenizarea constă în transportul polenului unei flori pe pistilul altei flori cu ajutorul vântului şi al insectelor (albine, fluturi, etc.). Când un gr ăuncior de polen cade pe stigmatul unei flori, el germinează, producând tubul polinic care coboar ă prin stil şi ajunge în ovar. Celulele sexuale bărbăteşti, prezente la cap ătul tubului polinic, fuzioneaz ă cu celulele sexuale femeie şti. Acesta este procesul de fecundaţie care duce la formarea a dou ă celule noi, care vor da na ştere seminţei. Imediat după fecundaţie, petalele şi sepalele se ve ştejesc şi se scutur ă, stilul şi stigmatul se usuc ă şi cad, ovarul cre şte, se îngroaşă şi se transformă în fruct. Fructele conţin seminţe care provin din ovulele fecundate.


Plante

2.8. Fructul şi sămânţa Fructul se formeaz ă din ovar, ca urmare a procesului de fecundaţie şi are rol de protec ţie a seminţei, din care se va forma o noua plant ă.

Fructul şi sămânţa

Clasificarea fructelor: Fructele uscate sunt tari şi lipsite de substan ţe de • rezervă. Unele se deschid la maturitate, eliberând semin ţele: păstaia (fasole, salcâm) salcâm) şi capsula (mac ). ). Alte fructe uscate nu se deschid la maturitate: aluna, ghinda, cariopsa (grâu, floareasoarelui ) etc. Fructele cărnoase au miezul zemos, bogat în vitamine • şi substanţe hr ănitoare. - fructe cărnoase, cu mai multe semin ţe (bacă): roşii, castraveţ i,i, struguri, portocale. portocale. - fructe cărnoase, cu o s ămânţă închisă într- un sâmbure lemnos (drupă): caise, piersici, prune, cireşe. - fructe cărnoase false ( poamă) - la formarea fructului participă, pe lângă ovar şi alte păr ţi ale florii, de exemplu receptaculul: mere, pere, gutui . - fructe cărnoase multiple: zmeur ă, c ă pşuni, fragi . La toate plantele cu flori, semin ţele sunt închise în fructe. După formă şi dimensiuni, exist ă o mare diversitate de semin ţe. Sămânţa de fasole (fig. 2.19) prezint ă un înveliş cu rol de protecţie- tegument (1), două cotiledoane (2)- formaţiuni cărnoase în care se găsesc rezervele de hran ă ale seminţei şi embrionul alcătuit din r ăd ăcini ţă (5). ţă (3), tulpini ţă ţă (4) şi muguraş (5). Din embrion, se va dezvolta viitoarea plant ă. Embrionul foloseşte rezervele de hran ă din cotiledoane, pân ă la formarea primelor frunze. Din seminţele cu două cotiledoane, se dezvolt ă plantele dicotiledonate. La sămânţa de grâu (fig. 2.10), embrionul are un singur cotiledon, iar substan ţele hr ănitoare se g ăsesc în afara cotiledonului. Din seminţele cu un cotiledon, iau na ştere plantele monodicotiledonate.

Fig. 2.10 Bobul de fasole


43

Plante

Germinaţia semi se min n elor elor

În condiţii favorabile, semin ţele încolţesc (germinează) şi embrionul începe s ă se dezvolte şi se transformă în plantulă, apoi în plantă adultă. Puterea de germina ţie depinde de substan ţele hr ănitoare înmagazinate în semin ţe şi se realizeaz ă, numai în prezenţa apei, a oxigenului şi numai la o anumit ă temperatur ă. Seminţele nu au nevoie de lumină pentru a încol ţi. Etapele germinaţiei: - îmbibarea seminţelor cu apă şi umflarea acestora; - ruperea tegumentului şi apariţia r ădăciniţei; - formarea perişorilor absorbanţi şi transformarea r ădăciniţei în r ădăcină; - creşterea tulpiniţei şi apariţia primelor frunze; - uscarea cotiledonului. Reţ ine ine !

Germinaţ ia ia presupune toate procesele prin care trece embrionul din sămânţă, de la starea de repaus, la starea activ ă de creştere.

Test de autoevaluare nr. 4 1. Completează spaţiile libere cu denumirea păr ţilor componente ale unei semin ţe de fasole. Ce lipse şte din alcătuirea ei ? 1. ……………………………… 2. ……………………………… 3. ……………………………… 4. ……………………………… 5. ……………………………… Fig. 2.11 Bobul de fasole 2. Scrie, în casete, ordinea ordinea în care se dezvoltă planta.

Fig. 2.12

44


Plante

3. Ordonează stadiile de cre ştere şi de dezvoltare ale plantei: înflorire, polenizare, formarea r ădăcinii, sămânţa, fecundaţia, formarea tulpinii, germinaţia, formarea frunzelor. a. …………………………….e.………………………………. b. ……………………………..f..……………………………… c. …………………………….g……………………………...... d. …………………………….h...……………………………... Răspunsurile şi comentariile testului de autoevaluare se află la pagina 52.

Aplicaţii practice (floare, fruct, sămânţă)

Experimentul 2.11 Modelarea componentelor unei flori. Materiale necesare: plastilin ă de diferite culori, plan şetă pentru modelaj, imagini ale unor flori Cum procedezi ?

-

modelează toate componentele florii, din plastilin ă; aranjează- le, astfel încât să obţii diferite flori.

Experimentul 2.12 Eviden ţierea componentelor semin ţei de fasole. Materiale necesare: 4- 5 semin ţe de fasole, farfurioare, vată. Cum procedezi ?

-

pune la încol ţit seminţele de fasole, pe farfurioare, având grij ă ca vata s ă se menţină permanent umed ă; după 2 zile, observ ă cele două jumătăţi ale seminţei.

Ce observi ?

………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………… Rezultate

Se observă tegumentul de culoare alb ă care se desprinde acum cu u şurinţă, cele două cotiledoane şi embrionul cu r ădăciniţa, tulpiniţa şi muguraşul.


45

Plante

Experimentul 2.13 Observaţii asupra etapelor germina ţiei şi a factorilor care influenţează germinaţia Materiale necesare: semin ţe de grâu, fasole sau porumb, ghivece cu p ământ. Cum procedezi ?

pune la încol ţit seminţele şi urmăreşte zilnic transform ările suferite în procesul de încolţire; - notează într- o fişă de observa ţie toate transformările care au loc (apari ţia r ădăcinii, tulpinii, etc.); - observă ce se întâmpl ă cu seminţele, dacă: • sunt udate zilnic, cu o cantitate mic ă de apă; • sunt udate de trei ori pe zi, cu o cantitate mare de ap ă; • nu sunt udate deloc. - observă şi compar ă seminţele puse la încol ţit: • în condi ţii de lumină; -

la întuneric (într- o cutie). - observă şi compar ă seminţele puse la încol ţit: • la temperatura camerei; • într- un loc friguros Notează observaţiile tale. ………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………….. •

Rezultate

Seminţele au nevoie de ap ă şi căldur ă pentru a încol ţi. Unele seminţe încolţesc şi la temperaturi mai scăzute (seminţele de grâu). Semin ţele nu au nevoie de lumin ă pentru a încolţi. Lumina este necesar ă plantelor, dup ă apariţia primelor frunze.

2.9. Sensibilitatea şi mişcarea la plante Sensibilitatea şi mişcarea

46

Sensibilitatea este însuşirea organismelor vegetale de a r ăspunde la ac ţiunea unor factori de mediu (lumin ă, temperatur ă). Cea mai frecvent ă formă de r ăspuns a plantei este mişcarea. Mişcarea este o însu şire caracteristică întregii lumi vii, deci se manifestă nu numai la animale, ci şi la plante. Mişcările plantelor sunt de fapt, mişcări ale unor organe ale plantelor şi sunt reprezentate de: - Mişcările autonome: mişcări de r ăsucire determinate de creşterea neuniformă a organelor plantelor întâlnite la plantele volubile şi agăţătoare (fasole, zorele, maz ăre, viţă de vie). ( tropisme şi nastii ): ): mişcări de orientare - Mişcările induse (tropisme a organelor plantelor determinate de ac ţiunea unor factori externi (lumină, temperatur ă, for ţa de gravitaţie). Proiectul pentru Înv ăţământul Rural

Plante

Fototropismul este mişcarea de orientare a organelor plantelor către lumină ( orientarea frunzelor, a florilor spre lumină). Termonastiile sunt mi şcări determinate de varia ţia temperaturii (închiderea- deschiderea florilor), în func ţie de temperatur ă. Geotropismul este mişcarea de orientare a organelor plantei, determinat ă de acţiunea for ţei de gravitaţie (tulpinile cresc în sus, în sens antigravita ţional; r ădăcinile în jos, în acela şi sens, cu for ţa gravitaţională). La unele plante, se întâlnesc mi şcări determinate de alternanţa zi- noapte. În acest caz, se pare c ă mişcările sunt determinate de varia ţii ale luminii cât şi ale temperaturii. Florile de regina- nopţii se deschid seara, iar diminea ţa se închid; inflorescenţele de păpădie se deschid la lumin ă şi se închid la întuneric. Ştiai c ă, cercet ătorii indieni au fost primii care au demonstrat c ă plantele iubesc muzica? Plantele supuse unui “tratament” muzical cresc mai repede şi sunt mai rezistente la boli. Încearc ă şi tu acest lucru !

Aplicaţii practice (sensibilitatea şi mişcarea la plante)

Experiment 2.14 Evidenţierea fototropismului. Materiale necesare: plante în ghiveci (exemplu: mu şcată) Cum procedezi ?

-

aşează ghivecele, la fereastr ă, timp de câteva zile

Ce observi ?

………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………… Rezultate

Frunzele plantelor s- au orientat c ătre lumină. Experimentul a eviden ţiat mişcarea de orientare a plantelor c ătre lumină, adică fototropismul.

Experiment 2.15 Evidenţierea termonastiilor. Materiale necesare: Cum procedezi ?

- pune o floare de lalea, într- un vas cu apă la temperatura de 30 0C

Ce observi ?

………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………… - pune aceea şi floare, într- un vas cu ap ă rece (2- 3 cuburi de ghea ţă) Proiectul pentru Înv ăţământul Rural

47

Plante

Ce observi ?

………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………… Rezultate

După ce a fost introdus ă, în apă la temperatura de 30 0C, floarea se va deschide în câteva minute. Aceea şi floare, trecută în vasul cu ap ă rece se va închide. Mi şcările determinate de varia ţia temperaturii se numesc termonastii.

Experiment 2.16 Evidenţierea geotropismului r ădăcinii seminţei încolţite de fasole. Materiale necesare: borcane, sugativ ă Cum procedezi ?

- într- un borcan, fixează pe o sugativ ă umedă, câteva boabe de fasole încol ţită -

(vezi fig. 2.13); aşează borcanul în pozi ţia laterală; observă cum se orienteaz ă r ădăcinile, după 2 zile.

Fig. 2.13 Ce observi ?

………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………… Rezultate

Rădăcinile se orienteaz ă în jos, în acela şi sens cu for ţa de gravita ţie.

Experiment 2.17 Evidenţierea geotropismului tulpinii. Materiale necesare: semin ţe de fasole, ghivece cu p ământ Cum procedezi ?

-

pune la încol ţit seminţele de fasole, în ghivece; după r ăsărirea plantelor de fasole, aşează ghivecele, în pozi ţie orizontală, timp de 2- 3 zile.

Ce observi ?

………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………… 48


Plante

Rezultate

Plantele de fasole şi- au îndreptat tulpinile în sus, în sens antigravita ţional ajungând din poziţia orizontală, în cea vertical ă.

2.10. Principalele grupe de plante Plantele sunt organismele vii cele mai des întâlnite pe pământ. Ele pot avea forme foarte variate, îns ă toate conţin clorofilă datorită căreia î şi obţin singure hrana, prin procesul de fotosinteză. Regnul Plante cuprinde: muşchii, ferigile, gimnospermele şi angiospermele.

Muşchi

Ferigi

Muşchii sunt primele plante verzi de uscat. Cresc mai ales în locuri umede şi umbroase, pe sol, stânci, scoar ţa copacilor. Au tulpină şi frunze, dar nu au r ădăcini adevărate. Organele lor nu prezintă ţesuturi conduc ătoare, astfel muşchii sunt considera ţi plante inferioare. Ferigile sunt plante foarte vechi. Str ămoşii lor, creşteau acum 400 de milioane de ani şi, în era primar ă, speciile gigantice alc ătuiau adevărate păduri. Ele se întâlnesc în regiunile cu umiditate mare, în păduri. Corpul unei ferigi este alc ătuit din r ădăcină, tulpină şi frunze, str ăbătute de vase conduc ătoare. Sunt considerate primele plante superioare. Unele ferigi nu prezint ă tulpină aeriană ci numai una subpământeană, numită rizom. Ferigile nu au flori. Se înmulţesc prin sporii aflaţi pe dosul frunzelor. În regiunile tropicale, unele specii de ferigi au dimensiunile unui arbore (ferigi arborescente). În regiunile temperate, ferigile au dimensiuni mult mai reduse. reduse.

Fig. 2.14 Feriga

Coniferele î şi datorează numele faptului c ă organele lor de Conifere şi reproducere au form ă de conuri. Există conuri mascule şi conuri femele. Seminţele aflate în conuri femele nu sunt protejate de un plante înveliş. Din acest motiv, coniferele sunt numite gimnosperme înrudite (gimnos- descoperit, sperma- sămânţă), adică plante cu sămânţa neprotejată.


49

Plante

Frunzele coniferelor au îndeosebi form ă de ace şi majoritatea speciilor (brad, (brad, molid, pin) pin) le păstrează şi în timpul iernii. Sub scoar ţă ţă, au structuri care secret ă r ăş ăşină, de unde şi denumirea de r ăş ăşinoase (fig. 2.15).

Plantele cu flori

Fig. 2.15 Plantele cu flori au ap ărut pe pământ acum mai bine de 100 de milioane de ani. Au r ădăcini, tulpini şi frunze ca şi ferigile şi coniferele, dar ele se deosebesc vizibil de acestea prin prezen ţa florilor , organ esen ţial pentru înmulţirea plantelor . La toate plantele cu flori, seminţele sunt închise în fruct. De aceea, se numesc angiosperme (angios- acoperit, spermasămânţă). Plantele cu flori se clasifică în două grupe. Cele ale c ăror seminţe conţin un singur cotiledon se numesc monocotiledonate (vezi fructul şi sămânţa, pag. 56). Este vorba despre cereale (grâu, ( grâu, porumb) porumb) şi despre plante ornamentale (lalele, (lalele, crini, orhidee) orhidee) dar şi despre unii arbori, cum sunt palmierii. Alte plante cu flori produc seminţe cu dou ă cotiledoane şi se numesc dicotiledonate. Pomii fructiferi (cire (cireş, prun, cais, măr ), ), arborii ce alcătuiesc pădurea (stejar, (stejar, fag ), ), dar şi un număr mare de arbuşti (măceş, trandafir, zmeur, mur ) fac parte din aceast ă categorie.

Sinteza unităţii de învăţare nr. 2 Celula vegetală- unitatea de baz ă a plantelor; Ţesutul- asociere de celule cu acela şi rol; Organe vegetative- organe care au rol în hr ănirea plantelor (r ădăcina, tulpina, frunzele); Floarea- organul de înmul ţire al plantei; Seva brută- soluţia de apă cu săruri minerale absorbit ă de plantă din sol; Seva elaborată- soluţia de apă cu substanţe organice, produs ă în frunză; Fotosinteza- procesul de ob ţinere a substan ţelor organice în frunz ă, în prezenţa luminii; Respiraţia- procesul de ardere a substan ţelor organice în corpul plantei (la nivelul celular), cu ajutorul oxigenului, pentru ob ţinerea energiei; Transpiraţia- eliminarea apei din frunze, sub form ă de vapori; Sensibilitatea- capacitatea plantelor de a reac ţiona, la diferiţi factori de mediu (lumină, temperatur ă);

50


Plante

Gimnosperme- plante ale c ăror seminţe nu sunt protejat de un înveli ş; Angiosperme- plante ale c ăror seminţe sunt închise în fruct; Monocotiledonate- plante ale căror seminţe conţin un singur cotiledon (rezerva nutritiv ă a seminţei); Dicotiledonate- plante ale c ăror seminţe au două cotiledoane.

2. 11. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. 1 1. Organele unei plante cu flori sunt: organele organele vegetative (r ădăcina, tulpina, frunza) şi organul de înmul ţire (floarea) din care se formeaz ă fructul şi seminţele. 2. Plantele ale căror r ădăcini sunt modificate pentru a depozita substan ţe hr ănitoare sunt: ţelina, ridichea şi sfecla. 3. Plante cu r ădăcină pivotantă: mazăre, fasole, porumb, varz ă. Plante cu r ădăcina firoasă: grâu, ceap ă, usturoi, lalea. Plante cu r ădăcină lemnoasă: cireş, fag, stejar, trandafir, măceş, etc. 4. Vârful r ădăcinii prezintă: 1- scufia; 2- zona neted ă; 3- zona peri şorilor absorbanţi; 4- zona aspr ă. 5. b

Atenţie ! • •

Dacă ai r ăspuns corect la toate întreb ările, poţi trece mai departe. Felicit ări ! Dacă ai întâmpinat greut ăţi în rezolvarea cerin ţelor, ai nelămuriri sau ai gre şit, î ţi recomand să revezi paginile corespunz ătoare.

Testul de autoevaluare nr. 2 1. Tulpina agăţătoare- viţa de vie; tulpin ă dreaptă- porumb; tubercul- cartof; rizomferigă; tulpină volubilă- fasole; 2. a- A; b- I (din muguri muguri micşti se dezvolt ă frunze şi flori); c- A; d- F (tuberculii nu sunt r ădăcini, ci tulpini subterane). 3. b. 4. b- rizom. 5.

c.

Testul de autoevaluare nr. 3 Frunza de stejar- frunz ă simplă, alcătuită din limb, peţiol, teacă; formă lobată, aspect lucios, etc. Frunza de pin- frunze simple, aciculare (form ă de ace lungi), aspect cerat, a şezate ăşină etc. câte două frunze într- o teacă, conţin r ăş Frunza de grâu- frunz ă simplă, alcătuită din limb şi teacă (lipseşte peţiolul), formă de panglică, margini întregi, dur ă, tăioasă, nervuri paralele, etc.


51

Plante

Atenţie ! •

•

Dacă ai r ăspuns corect la toate întreb ările, poţi trece mai departe. Felicit ări ! Dacă ai întâmpinat greut ăţi în rezolvarea cerin ţelor, ai nelămuriri sau ai greşit, î ţi recomand să revezi pagina corespunz ătoare.

Testul de autoevaluare nr. 4 1. 1- tegument; tegument; 2- cotiledon; 3- r ădăciniţă; 4- tulpiniţă; 5- muguraş. Lipseşte al doilea cotiledon. 2. 3. a. b. c. d. e. f. g. h.

2

1

4

3

sămânţa; germinaţie; formarea r ădăcinii; formarea tulpinii; formarea frunzelor; înflorire; polenizare; fecundaţie.

Atenţie ! •

•

Dacă ai r ăspuns corect la toate întreb ările, poţi trece mai departe. Felicit ări ! Dacă ai întâmpinat greut ăţi în rezolvarea cerin ţelor, ai nelămuriri sau ai greşit, î ţi recomand să revezi pagina corespunz ătore.

2.12 Lucrare de verificare 2 1. Alegeţi varianta care nu denumeşte o funcţie a r ădăcinii: a. b. c. d.

1p

absorbţia; respiraţia; fixarea plantei; fotosinteza;

2. Alegeţi varianta care denumeşte procesul prin care plantele obţin energia necesar ă creşterii şi dezvoltării: 1p a. transpiraţia; b. absorbţia; c. fotosinteza; d. respiraţia.

52


Plante

3. Pentru fiecare noţiune din coloana A găsiţi 3 noţiuni corespunzătoare din coloana B. 1p Exemplu: celulă- membrană, citoplasmă, nucleu. A B Celulă Frunză Fruct Floare Rădăcină Sămânţa Fotosinteză Tulpină

Cireşe, apă cu săruri minerale, peţiol, membrană, agăţătoare, cotiledon, dioxid de carbon, petale, lumină, par ă, stamine, dreaptă, clorofilă, limb, alună, scufie, târâtoare, peri absorban ţi, cotiledon, tegument, nucleu, nervuri, petale, citoplasmă.

Prezentaţi un experiment pe care l- aţi realizat din cele propuse la aplicaţiile practice. 2p 4. Alcătuiţi un eseu cu titlul ”Funcţiile frunzei”, după următorul plan: 4p - structura frunzei; - funcţiile frunzei; - importanţa proceselor de fotosintez ă, respiraţie şi transpiraţie; - tipuri de nutriţie. Puteţi folosi surse suplimentare de informa ţii (căr ţi, reviste, Internet). Eseul va avea maxim 3- 4 pagini.

Se acordă un punct din oficiu. Lucrarea de verificare 2 este relevant ă pentru aprecierea nivelului de preg ătire după parcurgerea unit ăţii de învăţare nr. 2. Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport de hârtie, va fi finalizat ă, notată şi va fi returnat ă.

Criterii de evaluare şi notare 12345-

Punctajul acordat: 1 punct; 1 punct; 1 punct; 2 puncte; 4 puncte (utilizarea unor surse surse suplimentare de informaţii- 1p).

Se acordă un punct din oficiu. Lucr ările de verificare au o pondere de 50% din nota final ă.


53

Plante

Bibliografie selectivă: 1. Grinţescu I., Botanică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedic ă, Bucureşti, 1985p. 32- 69. 2. Boldor O., Raianu O., Trifu M., Fiziologia plantelor- Lucr ări practice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 25- 48. 3. Todor V. şi colaboratorii, Metodica pred ării biologiei la clasele V- VIII, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982. 4. Gheţe M., Grosu M., Activit ăţi practice de biologie pentru gimnaziu, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2002, pag. 12- 32. 5. Copil V. şi colaboratorii, Biologie, Manual pentru clasa a V-a, Editura Sigma, 1997, pag.28- 78. 6. Ţibea F., Atlas şcolar de biologie, Editura Didactic ă şi Pedagogic ă, R. A., Bucureşti, 2004. 7. Enciclopedia pentru tineri Larousse- Plante şi animale, Editura Rao, 1996, pag. 829. 8. Atlas botanic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 9. Opriş T., Bios (Cele mai pasionante probleme ale lumii vii, Editura Albatros, 1988, p. 81- 170).

54


Animale

Unitatea de înv ăţare Nr. 3 ANIMALE Cuprins 3.1 Obiectivele unit ăţii de învăţare 3....................... 3.................................. ...................... ....................... ....................... ...................... .............. ... 56 3.2 Organizarea general ă a unui animal............... animal.......................... ....................... ....................... ...................... ....................... ................ .... 56 3.3 Funcţiile de relaţie ...................... ................................. ....................... ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... ............. .. 57 3.3.1 Mişcarea................. carea............................ ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... .............. ... 57 3.3.2 Sensibilita Sensibilitatea tea.......... ..................... ....................... ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... .............. ... 57 3.4 Funcţiile de nutriţie ....................... .................................. ....................... ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... ........... 61 3.4.1 Digestia Digestia ....................... .................................. ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ....................... ..................... ......... 61 3.4.2 Respiraţia ...................... ................................. ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... ................... ....... 62 3.4.3 Circulaţia ....................... .................................. ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... ................... ....... 63 3.4.4 Excreţia ....................... .................................. ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ....................... ..................... ......... 64 3.5 Funcţia de reproducere................... ......................... ............. ......................... .......................... .......................... .......................... ............. 64 3.6 Regnul animal- nevertebratele............ .......................... ............. .......................... .......................... .......................... ..................... ........ 66 3.6.1 Spongieri Spongieri........... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ................... ........ 66 3.6.2 Celenterate....... Celenterate.................. ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... .................... ......... 66 3.6.3 Viermi........... Viermi ...................... ....................... ....................... ....................... ....................... ....................... ....................... ....................... ....................... ........... 67 3.6.4 Moluşte....................... te.................................. ....................... ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... ..................... .......... 68 3.6.5 Artropode Artropode ...................... .................................. ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... .................. ....... 69 3.6.6 Echinoderme Echinoderme............ ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... ............. 72 3.7 Regnul Regnul animalanimal- vertebrate vertebrate ....................... .................................. ...................... ...................... ...................... ...................... ...................... ............. .. 74 3.7.1 Peşti ...................... ................................. ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ....................... ................ .... 74 3.7.2 Amfibieni Amfibieni ...................... ................................. ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... ....................... ................... ........ 75 3.7.3 Reptile Reptile ....................... ................................... ....................... ....................... ....................... ....................... ....................... ...................... ..................... .......... 76 3.7.4 Păsări ..................... ................................. ....................... ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... .............. .. 77 3.7.5 Mamifere Mamifere ...................... .................................. ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ................... ........ 78 3.8. Răspunsuri şi comentarii la testele t estele de autoevaluare şi aplicaţiile propuse propuse ................. ................. 81 3.9. Lucrarea Lucrarea de verificare verificare 3 ...................... ................................. ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ................ ..... 85 Bibliografie selectiv ă ....................... .................................. ...................... ...................... ....................... ....................... ...................... ....................... ................ .... 87


55

Animale

3.1 Obiectivele unităţii de învăţare 3 Pe parcursul şi la sfâr şitul unităţii de învăţare, studentul va fi capabil: să identifice principalele componente structurale ale sistemelor de organe • la animale, precum şi a funcţiilor acestora; să descrie principalele caracteristici ale sistemelor de organe utilizând un • limbaj specific adecvat; să compare modalit ăţile de realizare a func ţiilor vitale fundamentale ale • organismelor, eviden ţiind unitatea şi diversitatea lumii vii, evoluţia lumii vii; să precizeze caracterele generale ale principalelor grupe de animale. •

3.2 Organizarea generală a unui animal

Organizarea generală a unui animal

Prezentarea organiz ării unui animal se va realiza la un mamifer la care întâlnim maximum de complexitate. Mamiferele sunt animale care nasc pui, pe care-I hr ănesc cu lapte, secretat de mamele. Organismul unui animal este alc ătuit din sisteme adică din grupe de organe care îndeplinesc anumite func ţii. Organele sunt alcătuite din ţesuturi- asociaţii mai multe celule, cu form ă şi structur ă asemănătoare, care îndeplinesc aceea şi funcţie. Celula este unitatea de baz ă, structurală şi funcţională a oricărui animal, alcătuită din membrană, citoplasmă şi nucleu. nucleu. În organism exist ă patru tipuri fundamentale de ţesuturi: ţesutul epitelial- acoper ă sau căptuşeşte organele corpului (pielea sau tegumentul); unele epitelii intr ă în alcătuirea unor organe de sim ţ. Alte epitelii intr ă în alcătuirea unor glande. ţesutul conjunctiv- are rol de susţinere şi de hr ănire (însoţeşte ţesuturile epiteliale); intr ă în alcătuirea sângelui şi a oaselor (ţesutul conjunctiv dur); ţesutul muscular - intr ă în alcătuirea muşchilor, este capabil de contrac ţie permiţând mişcări ale întregului organism sau ale organelor interne; ţesutul nervos- coordonează funcţionarea întregului organism, este alc ătuit din celule nervoase (neuroni).

Funcţiile organismului animal

Funcţiile organismului animal

56

Organismul animal îndepline şte trei categorii de func ţii: funcţiile de relaţie- realizează legătura dintre organism şi mediul înconjur ător asigurând integrarea integrarea organismului şi adaptarea sa adaptarea sa la condiţiile de mediu; mişcarea şi sensibilitatea sunt funcţii de relaţie; funcţiile de nutriţie- asigur ă schimbul permanent de substanţe şi energie între organism şi mediul înconjur ător; digestia, respiraţ ia, ia, circulaţ ia ia şi excreţ ia sunt ia sunt funcţii de nutriţie; funcţia de reproducere- asigur ă perpetuarea speciei prin descendenţi.


Animale

3.3 Funcţiile de relaţie 3.3.1 Mişcarea

Mişcarea

Mişcarea şi sensibilitatea sunt func ţii de relaţie. Mişcarea este o însu şire fundamental ă a întregii lumi vii. La mamifere, mişcarea se realizeaz ă cu ajutorul sistemului osos şi al sistemului muscular. Sistemul osos este alcătuit din totalitatea oaselor. Oasele sunt legate între ele prin articulaţii. Oasele sunt ţinute într- o anumită poziţie şi puse în mi şcare cu ajutorul ligamentelor, tendoanelor şi a muşchilor. Toate acestea sunt conectate în a şa fel, încât să permită oaselor, să se mişte şi s ă execute mi şcări variate. Oasele cresc în lungime şi în grosime. Scheletul este alcătuit din : scheletul capului: cutia craniană, oasele feţei (maxilar, mandibulă etc.); scheletul trunchiului: coloana vertebrală, coaste, stern; scheletul membrelor: oasele membrelor anterioare anterioare şi posterioare. Sistemul muscular este este alcătuit din totalitatea mu şchilor din organism. Muşchii se prind de oase, prin tendoane. În organism, există 3 tipuri de muşchi: muşchi striaţi- se prind de schelet (mu şchii scheletici) şi determină mişcarea oaselor; se contract ă rapid (î şi scurtează lungimea) şi asigur ă postura normal ă a corpului; se numesc stria ţi datorită aspectului striat, observabil la microscop. muşchi netezi- intr ă în alcătuirea organelor interne ale corpului; nu sunt sub controlul con ştient al creierului; - muşchiul striat de tip cardiac- formează miocardul sau muşchiul inimii; are o structur ă asemănătoare muşchiului striat;

3.3.2 Sensibilitatea

Sensibilitatea

Principalele grupe de muşchi: muşchii capului; muşchii gâtului; muşchii trunchiului: muşchii toracelui, muşchii abdomenului muşchii membrelor: muşchii spatelui şi a cefei muşchii membrelor superioare, muşchii membrelor inferioare.

Sensibilitatea este asigurat ă de către sistemul nervos şi organele de simţ. Organismul primeşte informaţii din mediul înconjur ător prin intermediul organelor de sim ţ. Aceste informaţii sunt transformate în senza ţii de văz, de auz, de miros etc. prin intermediul creierului. Sistemul nervos este esen ţial pentru percep ţia senzorială, controlul mişcărilor şi reglarea tuturor func ţiilor organismului. Funcţiile de relaţie realizează legătura organismului cu mediul înconjur ător. În acest mod, animalul se deplaseaz ă, se orienteaz ă şi se adapteaz ă la condiţiile mediului înconjur ător.


57

Animale

Sistemul nervos

Sistemul osos este alc ătuit din: sistem nervos central- format din encefal (creier) şi măduva spinării; sistem nervos periferic- format din ganglioni nervo şi şi nervi. Unitatea structural ă şi funcţională a ţesutului nervos este celula nervoas ă (neuronul). Neuronii sunt legaţi între ei prin sinapse formând o reţea în tot corpul, prin care circul ă informaţiile. pielea.

Organele de sim ţ sunt: ochiul, urechea, nasul, limba şi

Ochiul- organul de simţ al văzului

Organele de simţ

Ochii sunt aşezaţi în orbite şi sunt alcătuiţi din globul ocular şi structurile anexe(muşchii globului ocular, glandele lacrimale şi pleoapele). Globul ocular- prezint ă trei membrane (tunici) dispuse concentric. - tunica externă- sclerotica: culoare alb- sidefie, opac ă în partea anterioar ă prezintă corneea transparent ă; medie- coroida: culoare neagr ă, bogat - tunica vascularizată, cu rol în hr ănire a globului ocular; în partea anterioar ă prezintă irisul (partea colorat ă care înconjoar ă pupila); tunica internă- retina: conţine celule sensibile la lumin ă care transmit mesaje spre creier prin intermediul nervului optic. Mediile transparente ale globului ocular sunt: corneea transparentă; umoarea apoasă (lichid aflat în camera interioar ă a ochiului, aflată între cornee şi cristalin); cristalinul- lentilă biconvexă; corpul vitros (substanţă cu consisten ţă de gel, transparentă, aflată în camera posterioar ă a ochiului, între cristalin şi retină) Structurile anexe ale globului ocular sunt: pleoapele- sunt căptuşite cu o membran ă numită conjunctivă, care produce un lichid care lubrifiaz ă globul ocular; muşchii globului ocular - controlează mişcările globului ocular în orbite; glandele lacrimale- se află în vecinătatea ochilor şi produc un lichid ce men ţine umed globul ocular.

Urechea- organul de simţ pentru auz şi echilibru

Organe de simţ

58

Urechea este format ă din: Urechea externă- este alcătuită din pavilion şi conductul auditiv extern. În cap ătul conductului auditiv extern extern se află timpanul . Urechea medie- comunică cu faringele prin trompa lui Eustachio Eustachio (egalizează presiunea aerului de o parte şi de alta a timpanului) şi conţine un lanţ de trei oscioare (ciocanul, (ciocanul, nicovala şi Proiectul pentru Înv ăţământul Rural

Animale

sc ări ţ ţ a) articulate între ele, care preiau vibra ţiile sonore de la timpan şi le transmit spre urechea intern ă. Urechea internă- este formată din mai multe cavit ăţi ce alcătuiesc labirintul osos. În labirintul osos se afl ă labirintul din 3 canale semicirculare, vestibul şi melc membros, alcătuit din membranos. membranos. În canalele semicirculare şi vestibul se afl ă receptorii pentru simţul echilibrului iar în melcul membranos, se afl ă receptorii pentru simţul auzului. Celulele receptoare transform ă vibraţiile în impulsuri nervoase şi le transmit prin nervii vestibulo- cohleari spre creier, unde ia naştere senzaţia de auz, şi respectiv, informaţia despre poziţia corpului în spa ţiu.

Limba- organul de simţ pentru gust Limba este un organ musculos ce prezint ă pe suprafaţa sa proeminenţe mici, numite papile. Papilele conţin numeroşi muguri gustativi- recepţionează diferite substanţe dizolvate în saliv ă. Pe suprafaţa limbii sunt percepute gusturile primare: dulce, amar, acru şi sărat. Senzaţiile gustative sunt complexe datorit ă combinării gusturilor primare. Nasul- organ de simţ pentru miros Fosele nazale sunt c ăptuşite de mucoasa olfactiv ă care conţine receptori olfactivi; ce detecteaz ă substanţele volatile din aerul inspirat. Impulsurile nervoase ajung în creier, unde sunt transformate în senza ţii olfactive.

funcţii.

Sistemul endocrin

Pielea- organul pentru simţ tactil, termic şi dureros Pielea conţine numeroşi receptori. În plus pielea, are multiple

Sistemul endocrin este alcătuit din glande endocrine, organe specializate în secre ţia unor substan ţe, numite hormoni , care se varsă în sânge şi acţionează la distanţă, stimulând sau inhibând activitatea altor organe sau ţesuturi. Glandele endocrine sunt o condi ţie esenţială pentru asigurarea proceselor de cre ştere, nutriţie şi reproducere. La aceste procese se adaug ă rolul pe care îl au hormonii în reglarea mecanismelor de adaptare a organismului la condi ţiile de mediu. Principalele glande endocrine sunt: hipofiza, tiroida, glandele paratiroide, glandele suprarenale, glandele sexuale şi pancreasul endocrin.


59

Animale

Testul de autoevaluare nr. 1 I. Alege r ăspunsurile corecte. Care dintre următoarele componente intr ă în alcătuirea celulei animale? a) membrană b) citoplasmă c) ţesut d) clorofilă e) nucleu II. Completează schema: de relaţie - ………………. - ……………….. Funcţiile organismului de ……………….. - ……………………. - ……………………. - ……………………. - excreţia de reproducere III. Alege r ăspunsurile corecte: 1. Scheletul trunchiului este format din: a) coloana vertebrală b) oasele membrelor anterioare c) stern d) femur e) coaste 2. Sistemul nervos central este format din: a) encefal b) nervi c) ganglioni d) măduva spinării e) articulaţii 3. Tunicile globului ocular sunt: a) sclerotica b) cristalinul c) retina d) irisul e) coroida 4. Receptorii pentru echilibru se află în: a) melcul membranos b) urechea medie c) canalele semicirculare d) vestibul e) timpan Răspunsuri şi comentarii se afl ă la pagina 81.

60


Animale

3.4 Funcţiile de nutriţie Funcţiile de nutriţie sunt: digestia, respiraţ ia, ia, circulaţ ia ia şi excreţ ia. ia.

3.4.1 Digestia

Digestia

Tubul digestiv

Digestia reprezint ă totalitatea transform ărilor suferite de alimente de-a lungul tubului digestiv. Prin digestie alimentele sunt transformate în substan ţe solubile ce pot fi absorbite şi utilizate de organism. Digestia se realizeaz ă de către sistemul digestiv. Sistemul digestiv este alcătuit din: tub digestiv: cavitate bucal ă, faringe, esofag, stomac, intestin subţ ire, ire, intestin gros; glande anexe ale tubului digestiv: glande salivare, ficat, pancreas. Cavitatea bucala are organe specializate: limba şi dinţ ii ii . Limba este un organ musculos, cu rol în mestecarea alimentelor, înghiţire şi în vorbire. La nivelul limbii, se afl ă receptorii pentru gust. Dinţii sunt organe specializate pentru t ăierea, sf ărâmarea şi zdrobirea alimentelor. Tipurile de din ţi sunt: incisivii, caninii (col ţ ţii), i i), premolarii şi molarii. În urma impregnării cu salivă se formeaz ă bolul alimentar care este înghi ţit (deglutiţie). Faringele este un tub la nivelul c ăruia se încruci şează calea digestiv ă cu cea respiratorie. În timpul înghiţirii, alimentele sunt împiedicate s ă pătrundă în calea respiratorie. Alimentele trec prin esofag şi ajung în stomac. Stomacul este organul cavitar, situat între esofag şi intestinul subţire. Stomacul depoziteaz ă şi lichefiază alimentele prin amestecarea acestora cu sucul gastric formând chimul gastric. Intestinul subţire are rol în absorbţia substanţelor nutritive din alimente. Chimul gastric care con ţine acid clorhidric este neutralizat de sucul intestinal, de bila (produs ă de ficat) şi de sucul pancreatic ( produs de pancreas). Bila are rolul de a emulsiona gr ăsimile. În urma digestiei, alimentele se transformă în nutrimente (aminoacizi, acizi gra şi şi glicerol şi monozaharide). Nutrimentele trec în sânge care le transport ă până la nivelul celulelor. Resturile nedigerabile trec în intestinul gros. Intestinul gros este situat în continuarea intestinului subţire. Prezintă trei por ţiuni: cecum, colon şi rect . La nivelul intestinului gros se realizeaz ă absorbţia apei. Pe lângă procesele de fermentaţie şi de putrefac ţie, flora bacterian ă a intestinului gros intervine în sinteza vitaminelor: B, B1, B2, B6 şi K.


61

Animale

Glandele anexe ale tubului digestiv

Glande anexe

Glandele salivare- produc saliva ce con ţine o enzim ă cu rol în digestia amidonului (se clasifică în glande salivare sublinguale, submaxilare şi parotide). parotide). Ficatul- este cea mai mare gland ă din organism, produce bila (fierea) ce se acumulează în vezica biliar ă Pancreasul- produce sucul pancreatic, cu rol în digestie.

3.4.2. Respiraţia

Sistemul respirator

Respiraţia reprezintă totalitatea proceselor biologice prin care organismele descompun substan ţele organice, eliberând energia chimic ă stocată în acestea. Respiraţia se realizează de către sistemul respirator . Sistemul respirator este alcătuit din totalitatea organelor care efectueaz ă schimbul de gaze intre organism şi mediu. Sistemul respirator este alc ătuit din căi respiratorii (extrapulmonare şi intrapulmonare) intrapulmonare) şi plămâni. 1. Căile respiratorii sunt reprezentate de:

- fosele nazale - primul segment al c ăilor respiratorii prin Căi respiratorii care aerul atmosferic p ătrunde în organism; extrapulmonare faringele- locul unde se încruci şează calea respiratorie cu - faringele-

cea digestiv ă;

laringelelaringele- situat între faringe şi trahee are o func ţie respiratorie şi o funcţie fonatorie (producerea sunetelor); traheea- tub cartilaginos paralel cu esofagul şi adaptat - traheeapentru conducerea aerului, f ăr ă a împiedica înaintarea bolului alimentar prin esofag; formate prin bifurcarea traheei: primele - bronhiileCăi respiratorii ramificaţii ale traheei se numesc bronhii principale. principale. Bronhiile intrapulmonare principale pătrund în plămâni şi se ramifică arborescent formând căile respiratorii intrapulmonare. Ultimele ramificaţii ale bronhiilor se numesc bronhiole. Aceste bronhiole prezint ă o serie de structuri veziculare numite alveole pulmonare la nivelul cărora se realizeaz ă schimbul de gaze respiratorii. În inspiraţie, aerul pătrunde în plămâni. Oxigenul luat de sânge este transportat la inim ă şi de aici la celule, contribuind la oxidarea unei p ăr ţi din substanţele organice. În urma acestor oxidări (arderi) rezultă şi dioxid de carbon pe care sângele îl transportă la plămâni, de unde este eliminat prin expiraţie. În concluzie, respiraţia cuprinde: respiraţia externă- (inspiraţia, expiraţia)- schimburile gazoase dintre organism şi mediu; respiraţia internă- transportul gazelor respiratoriii ( O 2 şi CO2) la celule/ de la celule; respiraţia celular ă- procesele biologice de la nivel celular. -

62


Animale

Plămânii

2. Plămânii sunt organele respiratorii pereche, situate în cavitatea toracică. Fiecare plămân este protejat de o membrană dublă extensibilă numită pleur ă. Plămânii sunt alcătuiţi din lobi şi lobuli pulmonari. Lobul pulmonar este elementul anatomic şi funcţional al plămânului având în alcătuirea sa alveolele pulmonare la nivelul cărora se realizează schimburile de gaze.

3.4.3 Circulaţia Circulaţia este realizat ă de sistemul cardiovascular (inimă şi vase de sânge). Sângele este principalul lichid circulant din organismul mamiferelor. Sângele este alcătuit din plasmă şi elemente figurate (celulele sângelui). Plasma, partea lichid ă a sângelui îndepline şte funcţia de transport a substan ţelor nutritive, a sărurilor minerale şi a apei). Elemente figurate: Sângele hemoglobina care - globulele roşii (eritocitele)- conţin hemoglobina asigur ă transportul gazelor respiratorii (oxigen şi dioxid de carbon); - globulele albe (leucocitele)- sunt implicate în procesele de apărare contra agen ţilor patogeni (imunitate (imunitate)) prin producerea de anticorpi sau fagocitoz ă (diger ă microorganismele); (plachetele sangvine)- intervin în - trombocitele fenomenul de coagulare. Sistemul cardiovascular este alcătuit din inimă şi vase de sânge ( sânge (artere, artere, vene, capilare). capilare). Inima mamiferelor este un organ muscular, cavitar, Inima tetracameral (2 atrii şi 2 ventricule), ventricule), situat în cavitatea toracic ă. Cele 2 atrii sunt situate superior şi primesc sângele de la vene. Cele 2 ventricule, cu pere ţii mai groşi, pompează sângele spre organe şi ţesuturi, prin artere. Din ventriculul stâng pleac ă artera aortă, iar din cel drept arterele pulmonare. Peretele inimii este alc ătuit din trei straturi: epicard, miocard şi endocard. Miocardul sau muşchiul inimii este un tip special de ţesut striat. În miocard se află un ţesut specializat, format din celule miocardice modificate care asigur ă contracţiile inimii, chiar şi atunci când inima este scoas ă din corp (automatismul cardiac). Contracţiile inimii se numesc sistole, iar relaxările se numesc diastole. capilare) alcătuiesc o reţea Vasele de sânge (artere, vene, capilare) Vasele de prin care sângele circul ă de la inimă c ătre organele corpului (artere (artere)) sânge şi de aici înapoi la inim ă (vene). vene). Capilarele sunt vase cu calibru foarte mic, la nivelul c ărora se realizeaz ă schimburile între sânge şi ţesuturi. Prin contracţie, inima pompeaz ă sângele, în cele dou ă circulaţii: circulaţia sistemică (marea circulaţie)- în care sângele cu oxigen şi substanţe nutritive este pompat din inim ă, prin aortă, până la ţesuturi; după schimbul de gaze de la nivelul ţesuturilor, sângele cu dioxid de carbon se întoarce la inim ă, prin venele cave; Proiectul pentru Înv ăţământul Rural 63

Animale

circulaţia pulmonar ă (mica circulaţie)- în care sângele cu dioxid de carbon este transportat de la inim ă la plămâni, prin arterele pulmonare; dup ă schimbul de gaze de la nivelul pl ămânilor, sângele cu oxigen se întoarce la inim ă, prin venele pulmonare. La mamifere, circula ţia sângelui este închis ă (sângele circul ă prin vase de sânge cu pere ţi proprii) şi dublă (sângele trece de dou ă ori prin inimă, formând marea şi mica circulaţie). -

3.4.4 Excreţia

Sistemul excretor

Excreţia- eliminarea substanţelor nefolositoare din organism este realizată de: - rinichi- elimină substan ţe nefolositoare sub form ă de urină; elimină substanţele toxice prin procesul de - pieletranspiraţie; - plămâni- elimină, prin expiraţie, dioxid de carbon; - intestinul gros- elimin ă resturile nedigerate, sub form ă de materii fecale. Sistemul excretor este format din rinichi şi căi urinare. Rinichii sunt organe pereche, situate de o parte şi de alta a coloanei vertebrale. Au o culoare ro şie-brună şi formă asemănătoare bobului de fasole. Unitatea morfologică şi funcţională a rinichiului este nefronul, la nivelul căruia se produce urina. Urina este eliminat ă prin căile urinare intrarenale şi extrarenale (uretere, vezic ă urinar ă şi uretr ă).

3.5 Funcţia de reproducere Sistemul reproducător

64

Reproducerea este func ţia prin care organismele dau na ştere la urmaşi şi asigur ă perpetuarea speciilor. Reproducerea este realizată de către sistemul reproducător . Mamiferele se reproduc sexuat. Reproducerea sexuat ă implică participarea a doi indivizi de sexe diferite şi fecundaţia (toate mamiferele au fecunda ţie internă). Organele reproduc ătoare sunt reprezentate la masculi de testicule, care produc spermatozoizi (celule reproduc ătoare bărbăteşti) iar la femele, de ovare, care produc ovulele (celule reproduc ătoare femeieşti). În plus, organele reproduc ătoare secretă hormonii sexuali care asigur ă condiţiile propice reproducerii. Mucoasa uterin ă a majorităţii mamiferelor contribuie la formarea placentei, organul prin care se realizeaz ă schimbul de substanţe dintre mamă şi embrionul în dezvoltare ( mamifere placentare). La mamiferele marsupiale, placenta este slab dezvoltat ă, puii se nasc incomplet dezvolta ţi şi continuă dezvoltarea în marsupiul matern. Mamiferele nasc direct pui ( vivipare), cu excep ţia mamiferelor inferioare care depun ouă (ovipare).


Animale

Testul de autoevaluare nr. 2 I. Notează componentele sistemelor digestiv şi respirator tub digestiv digestiv - cavitatea cavitatea bucală 1. Sistemul digestiv …………….. - glande salivare căi respiratorii 2. Sistemul respirator organe respiratorii ……………… II. Alegeţi r ăspunsurile corecte: 1. Schimbul de gaze gaze se face la nivelul: a) căilor respiratorii b) alveolelor pulmonare c) bronhiilor d) pleurei …………………………… 2. a) b) c) d)

Inima mamiferelor este alcătuită din: 2 atrii şi 1 ventricul 2 atrii şi 2 ventricule arter ă aortă patru camere ……………………………..

III. Asociază noţiunile:

a) 1. globulele roşii b) 2. globulele albe c) 3. trombocitele d) e) Răspunsuri şi comentarii se afl ă la pagina 82.


asigur ă imunitatea intervin în coagularea sângelui transportă gazele respiratorii conţin hemoglobină produc anticorpi

65

Animale

3.6. Regnul animal- NEVERTEBRATE Regnul animal

Totalitatea speciilor de animale de pe glob formeaz ă regnul animal. Regnul animal este, la rândul s ău împăr ţit în două mari grupe: nevertebratele (animale lipsite de coloan ă vertebrală) şi vertebratele (animale care au coloan ă vertebrală). Animalele nevertebrate reprezintă un grup foarte numeros (peste un milion de specii) care cuprinde animale care difer ă foarte mult între ele, precum spongierii, meduzele, coralii, viermii, moluştele sau insectele. insectele. Datorită diversităţii lor, este dificil să se identifice tr ăsături comune, pentru toate aceste animale. Nevertebratele sunt r ăspândite în toate mediile de via ţă, atât pe pământ, cât şi în apele dulci sau s ărate. Formele cele mai variate se întâlnesc în mediul marin.

Principalele grupe de nevertebrate 3.6.1 Spongierii (bureţii de apă)

Spongieri (bureţi de apă)

Spongierii sau bure ţii de apă sunt nevertebrate inferioare cu o organizare simpl ă, care tr ăiesc în ape dulci sau marine. Tr ăiesc fixaţi pe suporturi stâncoase, fiind animale sedentare. Duc o viaţă solitar ă sau pot forma colonii. Pe suprafaţa corpului se observ ă numeroşi pori. Un curent de apă str ăbate în permanen ţă porii spongierului, ducând în interiorul animalului resturi de animale sau de plante cu care se hr ăneşte şi oxigenul necesar respira ţiei. Scheletul spongierilor este de natur ă ( bureţ i calcaroşi ) sau minerală fiind format din carbonat de calciu (bure bioxid de siliciu (bure (bureţ i silicoşi ) sau de natur ă organică format din baie pe care îl vedem în magazine este spongină (buretele de baie scheletul unui spongier de acest tip).

Fig. 3.1 Burete marin

3.6.2 Celenterate

Meduzele şi coralii

66

Din aceast ă grupă fac parte, meduzele şi coralii. Meduzele sunt animale marine care plutesc duse de valurile mării. Unele meduze sunt mici, altele ajung la un diametru de un metru. Au formă de umbrelă deschisă, cu tentacule pe margini. Meduzele se deplaseaz ă prin contrac ţii ale corpului. Tentaculele prezintă mii de celule urzicătoare cu care meduzele î şi paralizează prada. Veninul unor specii de meduze poate ucide un om în mai puţin de câteva minute.


Animale

Coralii tr ăiesc în mări şi oceane, izola ţi sau în colonii. Prezintă un schelet calcaros ce sus ţine partea vie a animalului. Datorită formei, culorii şi imobilităţii lor, ei au fost mult ă vreme consideraţi plante. Scheletele lor formeaz ă, în timp, recifele de corali. Aceste recife pot ajunge la sute de kilometrii lungime şi reprezintă un mediu de via ţă pentru numeroase specii de animale. O colonie de corali este format ă din milioane de indivizi. Ei se întâlnesc în special în apele calde ale Oceanului Pacific şi ale Oceanului Indian la adâncimi ce nu dep ăşesc niciodat ă 50 de metri. Cel mai mare recif de corali este “Marea barier ă de corali” situat la nord- est de Australia. Fig. 3.2 Meduza

3.6.3 Viermi

Viermi

În această grupă sunt incluse animale cu corp moale, de formă alungită, f ăr ă schelet. Cele trei tipuri importante de viermi sunt: viermii plaţi, viermii cilindrici şi viermii inelaţi. Organele de înmulţire sunt foarte bine dezvoltate şi aceste animale depun un foarte mare num ăr de ouă. Viermii laţi au corpul aplatizat sub forma unei frunze (viermi marini) sau a unei panglici (tenia). Tenia este un vierme lat parazit în corpul unui animal sau al omului. Viermii cilindrici se numesc astfel datorit ă formei cilindrice a corpului. Din aceast ă grupă, fac parte o serie de viermi parazi ţi: limbricul, oxiurul şi trichina (consumul c ărnii infestate cu acest vierme poate fi periculos pentru om). Viermii inelaţi se caracterizeaz ă printr- un corp cilindric alcătuit din mai multe inele identice (corp inelat). Acest grup cuprinde numeroşi viermi marini care tr ăiesc îngropaţi în mâl sau nisip. Din acest grup de viermi inela ţi fac parte râma şi lipitoarea. Râma se hr ăneşte cu substan ţe organice din sol, pe care le înghite când î şi sapă galeriile în p ământ. Reţine substan ţele folositoare iar pământul este eliminat prin orificiul anal, contribuind astfel la afânarea solului.

Fig. 3.3 Râma

Lipitoarea este un vierme inelat care tr ăieşte în lacuri, b ălţi şi mlaştini. Este un parazit temporar care se hr ăneşte cu sângele animalelor din ap ă. Ea are o ventuz ă bucală prevăzută cu trei piese cornoase care îi servesc la fixat şi la tăiat tegumentul animalelor acvatice, de unde aspir ă sângele. Lipitoarea secret ă o substanţă anticoagulantă, numită hirudină.


67

Animale

Aplicaţii practice

Experimentul 1.1 Evidenţierea rolului râmelor în afânarea solului Materiale necesare: un borcan mare de sticl ă, pământ, frunze uscate, nisip, hârtie neagr ă, apă. Cum procedezi?

umple borcanul de sticlă, cu straturi alternative de pământ, nisip şi deasupra, un nou strat de p ământ; - stropeşte, cu puţină apă, pentru a umezi tot con ţinutul vasului ; sapă pământul dintr- o gr ădină (de preferat după ploaie) şi vei descoperii râmele; alege 2- 3 râme pentru a le instala în borcanul borcanul de sticlă pregătit; - înveleşte vasul de jur împrejur cu hârtie neagr ă astfel încât, s ă nu pătrundă lumina; - stropeşte zilnic pământul, cu puţină apă şi hr ăneşte râmele cu zarzavaturi tocate (morcov, salat ă, etc.); - observ ă ce s- a întâmplat în borcan, după o săptămână Notează observaţiile tale în spaţiul rezervat. Numai dup ă ce ai notat propriile observa ţii citeşte mai departe. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………. -

Observaţ ii ii

Râmele au săpat numeroase galerii în p ământ. Cele 3 straturi au fost amestecate (râmele sunt considerate “pluguri biologice” ce contribuie la afânarea solului).

3.6.4. Moluşte

Melcii

Moluştele sunt animale cu corpul moale alc ătuit din trei păr ţi: capul, masa visceral ă (cuprinde organele interne) şi piciorul folosit pentru deplasare. Molu ştele sunt nevertebrate adaptate la mediul acvatic şi terestru. Din aceast ă grupă fac parte: melcii (gasteropodele), scoicile (lamelibranhiatele) şi cefalopodele (sepia, caracatiţa).

Melcii Există în jur de 100000 de specii de melci. Unii tr ăiesc pe pământ (melcul de livad ă, limaxul), alţii în apa mărilor. Corpul este acoperit de o cochilie calcaroas ă, adesea r ăsucită în spirală. Limaxul nu are decât un rest de cochilie ascuns ă sub tegument. La nivelul capului se afl ă 2 perechi de tentacule. În vârful tentaculelor lungi, se află ochii. Melcii se deplaseaz ă cu ajutorul piciorului foarte dezvoltat, musculos, în form ă de talpă lăţită. Melcii acvatici respir ă prin branhii, iar speciile terestre respir ă prin plămâni.

Fig. 3.4 Melc

68


Animale

Scoicile

Cefalopodele

3.6.5 Artropode

Din grupul lamelibranhiatelor fac parte scoicile, stridiile şi midiile. midiile. Sunt animale exclusiv acvatice, cu branhii în form ă de lame. Cochilia lor este format ă din 2 valve, de unde şi celălalt nume al lorbivalve. Cele două valve sunt legate între ele printr- o articula ţie, prevăzută cu muşchi speciali astfel încât valvele pot fi perfect închise sau se pot deschide, pentru a l ăsa să treacă, o parte din corp. Aceste animale se deosebesc de celelalte molu şte deoarece sunt lipsite de cap. Piciorul musculos se înfige în mâl, fixând animalul, pe fundul apei. Exist ă şi scoici care se deplaseaz ă prin salturi succesive produse de închiderea brusc ă a valvelor. La cefalopode (calmar, (calmar, sepie, caracati ţă ţă) piciorul se divide în două păr ţi: una anterioar ă ce înconjoar ă capul şi se prelunge şte cu multe braţe (tentacule) prev ăzute cu ventuze, cealalt ă posterioar ă ce are formă de tub (pâlnie) şi serveşte la propulsarea animalului. Unele cefalopode au o cochilie atrofiat ă, situată în grosimea tegumentului (osul de sepie). La caracati ţă, cochilia lipse şte. Singurul cefalopod posesor de cochilie este Nautilus. Caracatiţele au opt tentacule de aceea şi lungime. Calmarii şi sepiile au zece: opt scurte şi două foarte lungi. Ventuzele de pe tentacule sunt folosite pentru prinderea pr ăzii. Sunt animale active, de prad ă. Cefalopodele au o mare sensibilitate tactil ă şi vizuală reuşind să distingă unele forme, prin pipăit şi văz. Creierul lor este mai dezvoltat decât cel al altor nevertebrate şi, spre deosebire de alte molu şte se deplaseaz ă relativ repede : ele produc un jet puternic de apă printr- un orificiu aflat în partea anterioar ă a corpului, care le propulseaz ă în sens invers. În caz de pericol, ele elimină un nor de cerneal ă. Speciile care tr ăiesc la adâncime mare, au posibilitatea de a emite lumin ă cu ajutorul unor organe luminoase speciale, fixate pe tentacule, folosite ca mijloc de apărare. O armă de apărare eficientă a cefalopodelor este homocromia, adică posibilitatea lor de a lua culoarea mediului în care tr ăiesc. Un fenomen specific pentru cefalopode este faptul c ă se înmulţesc o singur ă dată, când ajung la maturitate, în jurul vârstei de 2- 4 ani. Din grupa artropodelor fac parte: păianjenii (arahnide), arahnide), racii (crustacee), crustacee), miriapodele şi insectele. Corpul lor este acoperit de un ). Pentru a putea cre şte artropodele schelet extern (exoschelet ). trebuie să se deprindă din el şi să- şi formeze un alt înveli ş mai mare, fenomen ce poart ă denumirea de năpârlire. Picioarele lor sunt articulate, iar corpul este împ ăr ţit în segmente. Fiecare segment poart ă câte o pereche de apendice (antene, picioare sau picioare sau mandibule), mandibule), articulate şi mobile.


69

Animale

Păianjenii

Scorpionii

Miriapodele

Crustacee

Insectele

70

păianjeni, scorpioni, acarieni ) au corpul alcătuit Arahnidele ( p din două păr ţi: cefalotorace şi abdomen. La nivelul cefalotoracelui se află ochii (4 perechi), 2 f ălci t ăioase, ioase, 2 chelicere chelicere (apendice în formă de cleşte) şi 4 perechi de picioare cu gheare. gheare . La nivelul abdomenului se află orificiile prin care se elimină o substanţă cleioasă care, în contact cu aerul se întăreşte formând firul de mătase, din care păianjenii î şi ţes pânza. Plasele păianjenilor sunt folosite ca ad ăposturi, pungi pentru ouă sau capcane pentru prinderea insectelor. Femelele depun ou ă pe care le acoper ă cu un cocon de mătase. Din aceste ou ă apar păianjeni mici, identici cu adulţii. Acarienii sunt arahnide minuscule, majoritatea parazite la plante, animale şi om (c (c ă puşele, sarcoptul râiei ). ). Alţi acarieni tr ăiesc în pământ sau în praful din cas ă. Scorpionii se recunosc dup ă abdomenul segmentat. Ultimul segment se termină cu un ac, care este în leg ătur ă cu o pereche de glande ce secret ă venin. Înţepătura unor scorpioni din zona tropical ă este mortală. Sunt animale active noaptea, ziua se ascund în locuri r ăcoroase. Dup ă împerechere, femelele î şi devorează masculul, la numeroase specii de scorpioni. Miriapodele sunt artropode care au un num ăr mare de picioare. În general, ele tr ăiesc în pământ şi în locuri umede (exemplu: urechelni ţa).

Crustaceele au corpul acoperit cu o crustă alcătuită din chitină şi calcar. În cursul vie ţii, crustaceele năpârlesc de mai multe ori. Majoritatea crustaceelor tr ăiesc în apele m ărilor (crabi (crabi , languste) languste) sau în apă dulce (raci (raci ) şi respir ă prin branhii. Exist ă şi specii terestre care respir ă prin organe asem ănătoare unor pl ămâni. Crustaceele inferioare ( dafniile sau “puricii de ap ă” ) folosesc antenele ca ni şte vâsle pentru înot în apa b ălţilor sau iazurilor. Corpul lor are o carapace transparent ă. Crustaceele superioare (crabi, raci, creveţ i,i, homari ) au corpul alcătuit din 2 păr ţi: o parte anterioar ă numită cefalotorace şi o parte posterioar ă, abdomenul. Prezintă 5 perechi de picioare articulate, cu care înoat ă sau merg. La unele specii (rac, (rac, crab, homar ), ), prima pereche de picioare prezintă cleşti. Crustaceele prezint ă două perechi de antene care servesc la perceperea vibra ţiilor şi la menţinerea echilibrului. Insectele constituie grupul cel mai numeros de animale (peste 1.000.000 de specii). Ele sunt adaptate la cele mai diverse condi ţii de mediu. Sunt singurele nevertebrate capabile s ă zboare. Ca toate artropodele, au picioare articulate şi corpul acoperit cu un înveli ş mai mult sau mai pu ţin rigid, alcătuit din chitină.


Animale

Corpul insectelor este alc ătuit din 3 păr ţi: cap, torace şi abdomen. abdomen. Capul prevăzut cu doi ochi compuşi (alcătuiţi din mii de ochi simpli), două antene şi un aparat bucal, de forme variate, în funcţie de modul de hr ănire. Toracele insectelor este format din trei segmente şi prezintă trei perechi de picioare articulate şi două perechi de aripi. Abdomenul prezintă orificii mici, numite stigme, prin care aerul intr ă într- un sistem de tuburi, cu rol în respira ţie, numite trahee.

Fig. 3.5 Albina

Clasificarea insectelor se realizeaz ă după trei criterii: - forma şi dimensiunea aripilor; metamorfoza (dezvoltarea larvei în animal adult); tipul aparatului bucal; a. Libelule pliază în - au aripi transparente, egale ca lungime, care nu se pliaz lungul corpului; - prezintă doi ochi compu şi de dimensiuni mari; - sunt r ăpitoare, prind prada din zbor; - dezvoltarea se realizeaz ă prin metamorfoz ă incompletă (oularvă- adult); - larvele se aseam ănă cu adul ţii, f ăr ă să aibă aripi; b. Lăcuste, greieri - au aripi care se pliază în evantai (în repaus); - se deplaseaz ă în salturi; - emit sunete, prin frecarea unor păr ţi ale corpului; c. Albine, viespi, furnici - au dou ă perechi de aripi sub ţiri, transparente, str ăbătute de nervuri; - tr ăiesc în grupuri mari (insecte sociale); - aparatul bucal este adaptat pentru supt şi lins; - dezvoltarea se realizeaz ă prin metamorfoză completă (oularvă- nimf ă- adult).

d. Muşte, ţânţari - au o singur ă pereche de aripi pentru zbor, cealalt ă pereche este redusă şi serveşte la menţinerea echilibrului în timpul zborului (balansiere); - picioarele se termină cu perni ţe moi care ader ă pe suprafeţe netede sau lucioase; - aparatul bucal este adaptat pentru supt (musc ă) sau înţepat şi supt (ţânţari); - dezvoltarea se realizeaz ă prin metamorfoză completă. (coleoptere)) e. Gândaci (coleoptere - au dou ă perechi de aripi: prima pereche de aripi sunt tari, chitinoase (elitre (elitre), ), a doua pereche sunt aripi membranoase; - aparatul bucal este adaptat pentru tăiat şi mestecat; - dezvoltarea se realizeaz ă prin metamorfoză completă.


71

Animale

f.

lepidoptere) Fluturi ( lepidoptere) - au două perechi de aripi mari, acoperite cu solzi microscopici, adesea colora ţi; - aparatul bucal în form ă de tromp ă le permite s ă aspire lichide, în special nectarul florilor; - dezvoltarea se realizeaz ă prin metamorfoză completă (oularvă- omidă- nimf ă- adult); - există fluturi diurni (activi în timpul zilei) şi nocturni (activi în timpul nopţii).

3.6.6 Echinoderme Sunt animale care tr ăiesc în mediul marin. Din acest grup fac parte stelele de mare, mare, aricii de mare şi crinii de mare. mare. Au un schelet intern şi o simetrie radial ă (corpul este format din cinci p ăr ţi identice, dispuse în jurul unui ax central, ca spi ţele unei roţi).

Testul de autoevaluare nr. 3 1. Completează schema: SPONGIERI - exemple: NEVERTEBRATE

…………… - exemple: VIERMI - …………….. - exemple: - cilindrici - exemple: - …………. - exemple: ………….. - ………………- exemple: - ………………… - exemple: scoici - cefalopode – exemple: ARTROPODE - ………………..- exemple: miriapode – exemple: crustacee – exemple: insecte – exemple: ECHINODERME

2. Completeaz ă tabelul, încadrând animalele urm ătoare, în grupa sistematică din care fac parte: melcul de livad ă, albina, buretele de ap ă, racul, meduza, ţânţarul, scoica, lipitoarea, coralul alb, libelula, crevetele, steaua de mare, c ăr ăbuşul, scorpionul, caracati ţa, tenia.

72


Animale

Grupa Mediul de sistematică viaţă Melcul de livad ă moluşte terestru Specia

Caractere generale Corp acoperit de cochilie, prezintă picior musculos, cu rol în deplasare

3. Completează în tabel, caracterele generale ale animalelor nevertebrate. Caractere generale Spongieri Celenterate Viermi Moluşte Artropode Echinoderme Răspunsuri şi comentarii se afl ă la pagina 83. Proiectul pentru Înv ăţământul Rural

73

Animale

3.7. Regnul animal- vertebrate Sunt animalele cele mai evoluate, care populeaz ă toate mediile de viaţă (terestru, aerian, acvatic şi subteran). Numele lor este dat de existen ţa unui schelet intern, a c ărui parte principală este coloana vertebrală. Corpul este alc ătuit, la majoritatea din: cap, trunchi şi membre, adaptate la diferite moduri de locomo ţie. Clasificarea vertebratelor Vertebratele sunt împăr ţite în 5 clase: - Peşti - Amfibieni - Reptile - Păsări - Mamifere

3.7.1 Peşti

Peşti

Peştii sunt animale acvatice care respir ă cu ajutorul branhiilor şi au corpul acoperit, la majoritatea speciilor, cu solzi. Se deplaseaz ă prin înot, cu ajutorul înotătoarelor . Au un organ special- vezica înotătoare (pungă plină cu aer) care îi ajută să urce şi să coboare în ap ă. Rechinii nu au aceast ă vezică înotătoare. Peştii sunt de mai multe feluri: a. Peşti cartilaginoşi- au schelet cartilaginos pe toat ă durata vieţii: rechinul, pisica de mare, vulpea de mare, mare, etc. b. Peşti cartilaginoşi osoşi- au schelet cartilaginos, cu por ţiuni osificate şi corpul acoperit de pl ăci osoase: (morunul, nisetrul, păstruga). struga). c. Peşti osoşi- au schelet osos: ştiuca, bibanul, şal ăul, crapul, păstr ăvul. Majoritatea speciilor sunt ovipare, adică puii se formeaz ă în ou. Femela elimină ovulele în ap ă (icrele), icrele), apoi masculul r ăspânde şte deasupra lor spermatozoizi (lap ( lapţ ii ii ))- fecundaţie externă. La rechini, fecundaţia este internă, iar dezvoltarea embrionului, se face în interiorul corpului (specii vivipare). vivipare). Unele specii mor după ce dau na ştere puilor (anghile). Sunt animale cu temperatura corpului variabil ă (poikiloterme).

Fig. 3.6 Şalău

74


Animale

Aplicaţii practice

Realizarea unui acvariu Materiale necesare: un vas din sticl ă, apă, nisip, pietriş, plante acvatice, pe şti. Cum procedezi?

spală bine vasul de sticl ă; aşează pe fundul s ău un strat gros ( cca. 4 cm), alc ătuit din nisip şi pietriş bine spălate; în acest strat de pietriş şi de nisip plantează câteva plante, pe care le po ţi culege de la marginea râurilor sau a b ălţilor; umple vasul cu apă, f ăr ă a împr ăş ăştia nisipul; dup ă umplere, lasă apa, circa 48 de ore şi numai după aceea poţi introduce în acvariu pe ştişorii; hr ăneşte peştişorii cu purici de balt ă, uscaţi pe care îi poţi achiziţiona de la magazinele specializate. Dacă ai destulă r ăbdare, vei putea face observa ţii deosebit de valoroase asupra peştilor (morfologie externă, adaptări la mediu, comportament, etc.) -

Sfaturi practice - evit ă să dai peştilor prea mult ă hrană şi înl ătur ă resturile de mâncare cu o mic ă plasă; - la fiecare dou ă zile, schimb ă par ţ ţial ial apa din vasul de sticl ă, f ăr ă a scoate peştii din vas.

3.7.2 Amfibieni

Amfibieni

Amfibienii sunt animale adaptate atât la mediul acvatic cât şi la cel terestru. Corpul este împăr ţit în: cap, trunchi şi membre (sunt animale tetrapode- au patru membre). Unii amfibieni au coad ă (salamandra şi tritonul ), ), alţii nu au coad ă (broasca adult ă, brot ăcelul ). ). În zona tropicală tr ăiesc şi amfibieni f ăr ă picioare. La majoritatea amfibienilor, fecunda ţia este extern ă şi dezvoltarea se realizeaz ă prin metamorfoză. Femela depune ou ă în apă din care ies larvele numite mormoloci care au corpul lung, f ăr ă picioare şi o coadă lungă, turtită lateral, înconjurat ă de o înot ătoare membranoas ă. Mormolocii au respiraţie branhială (branhii externe şi branhii interne).


75

Animale

Apoi, acestea dispar şi se formează plămânii. Asemănarea mormolocilor cu pe ştii demonstreaz ă înrudirea cu acest grup. Respiraţia amibienilor este pulmonar ă. Rol în respiraţie are şi pielea bogat vascularizat ă şi umedă. La “broaştele- ucigaşe” care tr ăiesc în America de Sud pielea secretă toxine foarte puternice. Amfibienii sunt animale cu temperatura corpului variabilă (poikiloterme). Fig. 3.7 Broasca

3.7.3 Reptile

Reptile

Reptilele sunt primele vertebrate complet adaptate la mediul terestru. Au apărut acum 300 de milioane de ani. Multe dintre ele au dispărut (dinozaurii). O serie de caracteristici fac din reptile un grup de animale bine adaptate la mediul terestru: - au plămâni care le permit s ă respire; - au pielea uscat ă, îngroşată, acoperită de solzi corno şi (în perioada de cre ştere, pielea este înlocuit ă prin fenomenul de năpârlire); - temperatura corpului este variabilă; - majoritatea se deplaseaz ă prin târâre, de unde şi numele de târâtoare; - au patru membre scurte dispuse lateral şi terminate cu degete cu gheare; este internă, înmulţirea se face f ăr ă - fecunda ţia metamorfoză; - reptilele sunt ovipare (depun ou ă), puţine specii sunt vivipare (nasc pui). Clasificarea reptilelor a. Şopârlele au corpul alungit, coada lungă şi ascuţită care se poate rupe cu uşurinţă, se deplaseaz ă cu multă agilitate; ); - exemple: ( şopârla cenuşie, guşterul, iguana, cameleonul ); b. Şerpii au corpul cilindric, lipsit de membre; pielea se schimbă o singur ă dată în timpul vieţii, ochii nu au pleoape, au posibilitatea de a înghi ţi pr ăzi întregi datorită unui os (osul pătrat) care se articulează mobil cu craniul; - exemple: şarpele de casă (neveninos), vipera (veninoasă), pitonul, ), pitonul, şarpele cu clopoţ ei, ei, şarpele boa. boa. c. Broaştele ţestoase au corpul acoperit de o carapace alc ătuită din solzi cornoşi (rol de protecţie); are un cioc cornos, lipsit de dinţi; - există ţestoase de ap ă dulce, ţestoase marine şi ţestoase de uscat;

76


Animale

d. Crocodilii reptile adaptate secundar la mediul acvatic; au corpul alungit, acoperit de solzi şi o coadă puternică folosită atât drept cârmă cât şi ca vâslă; degetele membrelor membrelor posterioare sunt unite printr- o membrană interdigitală, urechile şi nările se închid la intrarea în apă; dinţii sunt înfipţi în alveole dentare; - exemple: crocodilul de Nil, aligatorul . Fig. 3.8 Crocodil

3.7.4 Păsări Sunt vertebrate superioare adaptate la zbor , având corpul aerodinamic. Membrele anterioare sunt transformate în aripi iar membrele posterioare sunt adaptate la diferite moduri de locomo ţie (mers, înot ). ). Corpul este acoperit cu pene, fulgi şi puf care protejeaz ă animalul de frig şi îl ajută să zboare. Culoarea penelor difer ă în funcţie de vârstă, sex chiar dac ă ne referim la animale de aceea şi specie. Scheletul păsărilor este alcătuit din oase pline cu aer (pneumatice). Pentru a pune aripile în mi şcare, muşchii pectorali sunt bine dezvolta ţi şi fixaţi pe o prelungire a sternului numit ă carenă. Păsările nu au din ţi ci un cioc de natur ă cornoasă, foarte dur, a cărui formă difer ă în funcţie de hrana folosit ă (lung şi drept la păsările insectivore, curbat la p ăsările r ăpitoare, etc.). Respiraţia este exclusiv pulmonar ă. Cei doi plămâni sunt în legătur ă cu numero şi saci aerieni de la care pornesc ramifica ţii ce ajung la oase. Sacii aerieni au rol de a regla respira ţia în timpul zborului şi de a micşora greutatea corpului. Păsările sunt animale homeoterme (au temperatura corpului constantă). Înmulţirea păsărilor se realizează prin ouă pe care le clocesc în cuiburi, construite special. La majoritatea speciilor, puii sunt îngriji ţi de părinţi. În perioada de reproducere, multe păsări execută dansuri nupţiale înainte de împerechere.

Clasificarea păsărilor Păsările sunt împăr ţite în două mari grupe: 1. acarenate (lipseşte carena) 2. carenate (carena este prezentă)

Fig. 3.9 Struţ

1. Acarenatele sunt reprezentate de struţi. Struţul este o pasăre alergătoare cu picioare înalte, puternice şi musculoase care îi servesc la alergat. Aripile sunt scurte iar corpul greoi, are oase pline cu măduvă.


77

Animale

2. Carenatele sunt reprezentate de numeroase grupe de păsări: privighetoarea; - păsărelele: rândunica, ciocârlia, vrabia, privighetoarea; scurmătoare: g ăina, cocoşul de munte, - păsările prepeli ţ ţa; a ; - păsările picioroange: barza, bâtlanul, cocorul ; - păsările r ăpitoare de zi ( uliul- g ăinilor, şorecarul ) şi (bufni ţ ţa, a , cucuveaua); cucuveaua); păsările r ăpitoare de noapte (bufni - păsări agăţătoare: cioc ănitoarea; - păsări înotătoare: gâsca, raţ a.

3.7.5 Mamifere Sunt cele mai evoluate vertebrate. Al ături de păsări, mamiferele sunt singurele animale capabile s ă- şi regleze temperatura internă (homeoterme) ceea ce le permite s ă tr ăiască în toate zonele geografice şi în toate mediile de via ţă: terestru, acvatic, aerian şi subteran. Mamiferele au pielea acoperit ă de peri care formeaz ă blana. La unele animale, ace şti peri s- au transformat în ţepi (la arici). Mamiferele î şi datorează numele faptului c ă femelele au mamele şi î şi hr ănesc puii cu lapte. În funcţie de modul de dezvoltare al puilor, mamiferele se împart în 3 grupe: 1. Monoterme 2. Marsupiale 3. Placentare 1. Monotremele sunt cele mai primitive mamifere. De la str ămoşii lor reptilieni, aceste animale şi-au păstrat particularitatea de a depune ou ă. Puii sunt hr ăniţi cu lapte secretat de glandele mamare. Monotremele tr ăiesc numai în Australia şi Noua Guinee şi sunt reprezentate de ornitorinc şi echidn ă. Ornitorincul este un animal semiacvatic, cu un cioc l ăţit, f ăr ă dinţi, ca de raţă şi degetele unite printr- o membran ă înotătoare. Echidnele se aseam ănă cu nişte arici, având corpul acoperit cu p ăr şi ţepi.

Monotremele

Fig. 3.8 Echidna

2. Marsupialele Din această grupă fac parte cangurul , ursuleţ ul ul Koala, Koala, o posumul , veveri ţ ţa marsupial ă, lupul marsupial, etc . Caracteristic pentru ele este faptul c ă la naştere, puiul este incomplet dezvoltat. El î şi continuă dezvoltarea în marsupiu, unde se găsesc glandele mamare.

Marsupialele

Foarte numeroase acum 100 de milioane de ani, marsupialele sunt reprezentate de circa 250 de specii, majoritatea fiind întâlnite în Australia. Fig. 3.9 Cangur

78


Animale

3. Placentarele Caracteristic pentru placentare este prezen ţa placentei prin Placentarele care embrionul este aprovizionat cu substan ţe nutritive şi oxigen. Puii se nasc complet dezvolta ţi şi după naştere sunt hr ăniţi cu laptele secretat de glandele mamare. Dinţii sunt diferenţiaţi şi specializaţi pentru un anumit regim alimentar şi reprezintă un criteriu esen ţial pentru identificarea principalelor categorii de placentare: - insectivorele: au talie mic ă, bot alungit, numero şi dinţi ascuţiţi, conici cu care perforeaz ă învelişul chitinos al insectelor (ariciul, cârti ţ ţ a, a, chi ţ ţ canul canul ); ); ): sunt singurele mamifere capabile s ă - chiropterele (liliecii ): zboare, au oasele sub ţiri, uşoare, carenă la nivelul sternului; prezintă un pliu tegumentar (membran ă) care uneşte membrele anterioare laturile corpului, membrele posterioare şi coada; primul deget al membrului anterior se termin ă cu o ghear ă care îi permite animalului să se agaţe; sunt animale nocturne (active în timpul nopţii); emit ultrasunete şi le captează cu urechile prev ăzute cu pavilioane; majoritatea speciilor sunt insectivore; exist ă lilieci “vampiri” care se hr ănesc cu sângele altor mamifere. (furnicarul ) sau cu - edentatele: sunt mamifere lipsite de din ţi (furnicarul dinţi slab dezvolta ţi pe care nu- i folosesc (lene ( leneşul ). ). Prind prada cu limba lungă, acoperită de o substan ţă lipicioasă. - rozătoarele: cele mai numeroase mamifere (cca. 2000 de specii) adaptate la toate mediile de via ţă, au dentiţie de tip rozător (incisivi lungi, cu cre ştere continuă, caninii lipsesc, molarii au creste transversale) de smal ţ. Multe din rozătoare au “buzunare bucale” folosite pentru stocarea hranei. Roz ătoare: veveri ţ ţa, a, hârciogul, popând ăul, şobolani, şoareci, etc. - carnivorele: majoritatea sunt animale de prad ă cu dinţi adaptaţi la modul de hr ănire (canini ascuţiţi pentru a ucide şi sfâşia, carnasiere puternice); unele vâneaz ă solitar, altele vâneaz ă în haite; simţurile sunt bine dezvoltate şi mişcările agile. Carnivore: lupul, vulpea, pantera, leul, ursul brun. - pinipedele: carnivore acvatice, cu membrele transformate în palete înotătoare; corpul este fusiform, acoperit cu peri sub ţiri şi aspri. Reprezentan ţi: foca, morsa. morsa. - cetaceele: mamifere exclusiv acvatice, cu corpul acoperit de piele sub care se afl ă un strat de gr ăsime foarte gros; membrele anterioare transformate în lopeţi iar cele posterioare lipsesc; coada cu 2 lobi orizontali formează o înotătoare; nu au din ţi au însă lame cornoase numite fanoane. Reprezentanţi: balena, delfinul, caşalotul. ii ): ): mamifere erbivore de talie mare - proboscidienii (elefanţ ii cu degetele învelite în copite; pielea este groas ă, lipsită de păr; au trompă cu multiple func ţii şi incisivi cu cre ştere continuă- fildeşii. erbivorele: mamifere cu copite perechi (mistre ( mistreţ , hipopotam, cerb, vac ă, c ămila, oaie, giraf ă ) sau ) sau neperechi (cal, ( cal, zebra, rinocer ). ). Unele erbivore au stomac simplu (hipopotam ( hipopotam,, mistreţ ), ), altele (vaca, (vaca, oaia) oaia) au stomacul împ ăr ţit în patru camere (burduf, (burduf, ciur, foios, cheag ). ). -


79

Animale

primatele: mamiferele cele mai evoluate; ochii sunt a şezaţi frontal; degetele sunt terminate cu unghii, au o singur ă pereche de mamele; dentiţia este de tip omnivor; sunt plantigrade (merg sprijinind pe sol întreaga mân ă sau întregul picior) pot apuca obiecte, deoarece degetul mare al mâinii este opozabil celorlalte degete; creierul lor este mai dezvoltat decât al celorlalte mamifere. Reprezentanţi: maimuţe cu coadă (cercopitecul ) şi maimuţe f ăr ă (gorila, cimpanzeul, urangutanul ). ). coadă (gorila, -

Testul de autoevaluare nr. 4 1. Completează în tabel, caracteristicile generale ale animalelor vertebrate (mediul de viaţă, adaptări, respiraţie, înmulţire, etc.). Caractere generale Peşti

Amfibieni

Reptile

Păsări

Mamifere

Răspunsuri şi comentarii se afl ă la pagina 84.

80


Animale

Sinteza unităţii de învăţare nr. 3 I. Funcţiile organismului animal: - sensibilitatea – asigurat ă de sistemul nervos şi organele de simţ 1. Funcţiile de relaţie: - mişcarea – realizat ă de sistemul osos şi sistemul muscular 2. Funcţia de nutriţie: - digestia – sistem digestiv - tub digestiv: cavitatea bucal ă, faringe, esofag, stomac, intestin subţire, intestin gros salivare, ficat, pancreas - glande anexe: glande salivare, - respiraţia – sistem respirator – c ăi respiratorii: fose nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii - organe respiratorii: pl ămânii - circulaţia – sistem circulator - inim ă sânge: artere, vene, capilare capilare - vase de sânge: - excreţia – sistem excretor - organe excretorii: rinichi - căi urinare: uretere, vezic ă urinar ă, uretr ă 3. Funcţia de reproducere – sistem reproduc ător

II.

Principalele grupe de animale

Nevertebrate: spongieri, celenterate, viermi, moluşte, artropode, echinoderme Vertebrate: peşti, amfibieni, reptile, păsări, mamifere

3.8. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. 1 I. II.

a, b, e

Funcţiile organismului

III. 1. 2. 3. 4.

de relaţ ie ie - sensibilitatea - mişcarea de nutri ţ ţie i e - digestia - respiraţia - circulaţia - excreţia de reproducere

a, c, e a, d a, c, e c, d


81

Animale

Atenţie ! • •


Testul de autoevaluare nr. 2 I. tub digestiv digestiv - cavitate cavitate bucal bucală - faringe - esofag - stomac - intestin subţire - intestin gros 1. Sistemul digestiv glande anexe - glande salivare - ficat - pancreas căi respiratorii - fose nazale - faringe - laringe - trahee - bronhii 2. Sistemul respirator II. 1. b 2. b, d

organe respiratorii - pl ămânii

III. 1. c, d 2. a, e 3. b

Atenţie ! •

•

82



Animale

Testul de autoevaluare nr. 3 1. SPONGIERI - exemple: bureţi de apă NEVERTEBRATE

CELENTERATE CELENTERATE – exemple: meduze, corali VIERMI - plaţi - exemple: tenia exemple: oxiur, limbric - cilindrici - exemple: - inelaţi - exemple: râma, lipitoarea MOLUŞTE – gasteropode - exemple: melci - lamelibrahiate - exemple: scoici exemple: sepia, caracatiţa - cefalopode – exemple: ARTROPODE - arahnide- exemple: exemple: păienjeni, scorpioni exemple: urechelniţa - miriapode – exemple: exemple: raci, crabi, homari, creve creveţi - crustacee – exemple: - insecte – exemple: albina, libelula, c ăr ăbuşul, furnica ECHINODERME

2. Grupa sistematică Melcul de Moluştelivadă gasteropode Albina ArtropodeArtropodeinsecte Specia

Mediul de viaţă terestru aerian

Burete de apă

Spongieri

acvatic (ape dulci şi marine

Racul

Artropodecrustacee

acvatic/ terestru

Meduza

Celenterate

acvatic

Ţânţar

Artropodeinsecte

aerian

Scoica

Moluştelamelibranhiate

acvatic

Lipitoare a

Viermiinelat

Coralul alb

Celenterate

vierme acvatic (lacuri, bălţi, mlaştini)


acvatic (mări, oceane)

Caractere generale corp acoperit de cochilie; - prezintă un picior musculos cu rol în deplasare. - animale sociale, cu 2 perechi de aripi cu nervuri; - aparat bucal adaptat pentru supt şi lins; - dezvoltare prin metamorfoz ă completă. - animale sedentare, solitare şi coloniale; natur ă minerală (de natur ă calcaroasă - schelet de natur sau silicioasă) sau de natur ă organică. - corp acoperit cu o crust ă alcătuită din cefalotorace şi abdomen; - năpârlesc; - respiraţie branhial ă. - formă de umbrel ă deschisă cu tentacule pe margini; - se deplasează prin contrac ţii ale corpului; - au celule urzicătoare. - animale cu o pereche de aripi pentru zbor şi o pereche de balansiere pentru echilibru; aparat bucal adaptat pentru în ţepat şi supt; - dezvoltare prin metamorfoz ă completă. - corp acoperit de o cochilie alcătuită din 2 valve; lipsite de cap; - sunt lipsite - au branhii în formă de lamele. - animal parazit temporar pe corpul animalelor acvatice; - se hr ăneşte cu sângele animalelor parazitate; - secretă o substanţă anticoagulant ă. solitare sau coloniale; - animale solitare - prezintă schelet calcaros - formeaz ă recifele de corali -

83

Animale Libelula

Artropodeinsecte

aerian

Crevete

Artropodecrustacee

acvatic

corp alcătuit din: cap, torace, abdomen - prezintă ochi compu şi; - respiraţie traheal ă; - dezvoltare prin metamorfoz ă incompletă. - corp acoperit cu o crust ă; - corp alcătuit din cefalotorace şi abdomen; - respiraţie branhial ă. -

Atenţie !

•

•


Testul de autoevaluare nr. 4 Caractere generale -

Peşti

-

-

Amfibieni

-

Reptile

-

-

-

Păsări

-

-

Mamifere

-

84

animale acvatice; forma corpului este hidrodinamic ă; corp acoperit cu solzi sau plăci osoase; respiraţie branhial ă; temperatura temperatura corpului este variabilă (poikiloterme); la majoritatea speciilor, fecundaţia este externă. tr ăiesc în apă şi pe uscat; corp acoperit cu piele umed ă, subţire, puternic vascularizată; respiraţie pulmonar ă şi cutanată (larvele respir ă prin branhii externe); temperatura temperatura corpului este variabilă; dezvoltare prin metamorfoz ă. animale care tr ăiesc în mediul terestru ( şerpi, şopârle) şi mediul acvatic (ţestoase marine, crocodili); corp acoperit cu solzi cornoşi; respiraţie pulmonar ă; temperatura temperatura corpului este variabilă; înmulţire prin ou ă. animale adaptate la zbor; corp acoperit de pene, fulgi, puf; respiraţie pulmonar ă; oase pneumatice; temperatura corpului este constant ă (homeoterme); înmulţirea prin ou ă, pe care le clocesc. animale adaptate la diferite medii (terestru, acvatic, aerian); aerian); corp acoperit cu păr; dinţi adaptaţi la modul de hr ănire; respiraţie pulmonar ă; temperatura corpului este constant ă; nasc pui pe care îi hr ănesc cu lapte produs de glandele mamare (monotremele se înmul ţesc prin ouă, marsupialele nasc pui incomplet dezvoltaţi, placentarele au un organ special numit placent ă.


Animale

3.9 Lucrarea de verificare 3 1. Completaţi schema cu noţiunile corespunzătoare:

Funcţiile organismului

(1 punct)

de ………………… - sensibilitatea - …………………… de …………………. - ……………. - ……………... - ……………. - ………….. de ……………………

2. O persoană, după ce a suferit de otită a urechii drepte, în urma căreia s- a perforat timpanul, nu mai recepţionează semnalele sonore cu urechea respectivă. Explicaţi de ce? (1 punct) 3. Prezentaţi circulaţia sângelui în organism pornind de la interpretarea următoarelor scheme: (2 puncte) a)

ventriculul stâng artera aortă ( O2)

organe

vene cave (CO2)

atriul drept

schimb de gaze b) ventricul drept

artera pulmonar ă (CO2)

plămâni

vene pulmonare atriul stâng ( O2)

schimb de gaze


85

Animale

4. Completaţi tabelul, încadrând următoarele animale în grupa sistematică din care face parte: broasca de lac, delfinul, crabul, scorpionul, furnica, caracati ţa, vipera, balena, crapul, cangurul, pinguinul, liliacul. (3 puncte) Specia

Animal vertebrat/

Grupa sistematic ă

Mediul de viaţă

nevertebrat Broasca de vertebrat lac

amfibieni

Acvatic şi terestru

5. Scrieţi cel puţin 10 informaţii de tipul “Ştiaţi că?” referitoare la animale (ca sursă de documentare folose şte materialele indicate în bibliografie bibliografie sau alte surse). surse). 2 puncte Se acordă un punct din oficiu. Lucrarea de verificare 3 este relevant ă pentru aprecierea nivelului de preg ătire după parcurgerea unit ăţii de învăţare nr. 3 (Animale). Lucrarea va fi transmis ă tutorelui pe suport de hârtie, va fi analizat ă, punctată şi va fi returnată.

Criterii de evaluare şi notare Punctajul acordat: 1.completarea corectă a schemei 1 punct punct 2.alcătuirea urechii 0, 5 puncte identificarea rolului timpanului 0, 5 puncte - explicaţii referitoare la recep ţionarea şi transmiterea undelor sonore 1 punct 3.marea circulaţie 1 punct mica circulaţie 1 punct 4. 3 puncte (0, 25 puncte pentru fiecare animal încadrat corespunzător) 5. 2 puncte (0,20 × 10) Se acordă un punct din oficiu. Lucr ările de verificare au o pondere de 50% din nota final ă.

86


Animale

Bibliografie selectivă 1. Ariniş Ioana, colaboratorii- Biologie, manual pentru clasa a IX-a, Editura All, Bucureşti, 2000 2. Ariniş Ioana, Cristescu D.- Biologia animal ă şi vegetală, ghid metodologic, Editura Paralela 45, Piteşti, 2006, p. 10- 29, p. 96- 110 3. Vodă Claudiu- Cercet ător la …. zece ani, Editura Aramis, Bucureşti, 2001 4. Gheţe M., Grosu M., Activit ăţi practice de biologie pentru gimnaziu, Editura Didactică şi Pedagogic ă, R.A., Bucureşti, 2002, p. 32- 45 5. Opriş Tudor- Aceste uimitoare plante şi animale, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1988 6. Întrebări şi r ăspunsuri- Ştiinţa în viaţa cotidiană, Enciclopedia Rao, Grupul Editorial Rao, 2005 7. Întrebări şi r ăspunsuri- Natur ă şi animale, Enciclopedia Rao, Grupul Editorial Rao, 2005 8. Enciclopedia pentru tineri LarousseLarousse- Plante Plante şi animale, Editura Rao, 1996, p. 32- 99 9. Ţibea Florica- Atlas şcolar de biologie- Anatomia omului, Editura Didactic ă şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2004 10. Ţibea Florica- Atlas şcolar de biologie (Regnul Protista, Regnul Animal), Editura Didactică şi Pedagogic ă, R. A., Bucureşti, 2004 11. *** Arborele lumii 12. *** MEC- Programul Naţional “Educaţia pentru sănătate în şcoala româneasc ă”, Ghid pentru cadre didactice (suport informativ), 2004, p. 63- 89


87

Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în înv ăţământul primar şi preşcolar

Unitatea de înv ăţare Nr. 4 DIDACTICA ŞTIINŢELOR ŞI A CUNOAŞTERII MEDIULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR ŞI PREŞCOLAR Cuprins 4.1. Obiectivele unit ăţii de învăţare 4 ..................... ................................ ...................... ...................... ...................... ....................... ................89 ....89 4.2. Metodica pred ării cunoaşterii mediului/ ştiinţelor naturii naturii ...................... ................................. ...................... .............89 ..89 4.3. Particularităţi psihologice ale copiilor de vârst ă şcolar ă ...................... .................................. ....................... ............89 .89 4.4. Prezentarea general ă a disciplinelor Cunoaşterea mediului (clasa I şi clasa a II- a) ...................... ....................... ...................... ................92 .....92 )118.......... şi Ştiinţ e ale naturii (clasa a III- a şi a IV-a )118 4.5. Proiectarea activit ăţii didactice................... didactice............................... ....................... ....................... ....................... ....................... ...................93 .......93 4.5.1 Programa şcolar ă ................................................................................................93 4.5.2 Planificarea calendaristic ă ...................................................................................99 4.5.3 Proiectarea unit ăţilor de învăţare........... are ...................... ...................... ...................... ...................... ...................... ................103 .....103 4.5.4 Proiectarea lec ţiilor de Cunoaşterea mediului/ Ştiinţ e ale naturii .......................108 naturii .......................108 4.6. Cunoaşterea mediului în înv ăţământul preşcolar colar ..................... ................................ ...................... ......................116 ...........116 4.6.1 Importanţa activităţilor de cunoaştere a mediului în înv ăţământul preşcolar......116 4.6.2 Particularităţi psihologice ale pre şcolarului colarului ..................... ................................ ...................... ...................... .............116 ..116 4.6.3 Obiective şi conţinuturi ale activităţilor de cunoa şterea mediului în învăţământul preşcolar colar ....................... .................................. ...................... ...................... ....................... ....................... ...............117 ....117 4.6.4 Proiectarea activit ăţilor de cunoaşterea mediului...............................................121 4.7 Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare..................................................130 4.8 Lucrarea Lucrarea de verificare verificare 4 ..................... ................................ ...................... ....................... ....................... ...................... ...................... ................130 .....130 Bibliografie selectiv ă ........................................................................................................131

88



4.1. Obiectivele unităţii de învăţare 4 Pe parcursul şi la sfâr şitul unităţii de învăţare, studentul va fi capabil: să definească metodica predării cunoaşterii mediului/ ştiinţelor naturii; • să descopere noile abord ări din domeniul pred ării ştiinţelor naturii; • să identifice principalele particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă • preşcolar ă şi şcolar ă; să elaboreze planific ări calendaristice; • să proiecteze unit ăţi de învăţare şi activităţi/ lecţii. •

4.2. Metodica cunoaşterii mediului/ ştiinţelor naturii- abordări teoretice-

Metodica

Etimologic, termenul de metodă, provenit din grecescul methodos (“odos”- cale, drum şi “metha”- către, spre) înseamnă “drum spre…”, “cale de urmat” în vederea afl ării adevărului. În învăţământ, metoda reprezint ă o cale pe care cadrul didactic o urmează pentru a- i face pe elevi să ajungă la realizarea obiectivelor propuse. Metoda este o cale de ac ţiune comună profesor- elev prin care se realizeaz ă eficient instrucţia şi educaţia. Metodica este o “disciplin ă ştiinţifică, component ă a sistemului ştiinţelor pedagogice, care au ca obiect studierea organizării procesului de înv ăţământ- ca proces instructiveducativ i onar de pedagogie, la un anumit obiect din planul de înv ăţământ” (Dic ţ ţionar Editura Didactic ă şi pedagogic ă, Bucureşti, pag. 270).

În această categorie a metodicilor se încadreaz ă şi metodica pred ării cunoaşterii mediului/ ştiinţ elor elor naturii. La disciplina metodic ă, studenţii care vor deveni cadre didactice în învăţământul preşcolar şi primar obţin informaţii cu privire la organizarea procesului de predare- înv ăţare- evaluare la disciplina cunoaşterea mediului/ ştiinţ e ale naturii . Metodica pred ării “Cunoaşterii mediului/ Ştiinţ elor elor naturii” trebuie să r ăspundă ca orice metodic ă, la următoarele întrebări: 1) Care sunt obiectivele disciplinei? (în ce scop se învaţă?); 2) Care este conţinutul disciplinei? (ce urmează s ă înveţe elevii); 3) Cum se desf ăş ăşoar ă procesul de predare- învăţareevaluare?

4.3. Particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă şcolar ă Elevul de vârstă şcolar ă mică se caracterizeaz ă printr- o deosebită receptivitate faţă de realitatea înconjur ătoare, dar percepţia sa este globală, uneori superficial ă. Gândirea este predominant concret ă dar este vorba de un concret mai puţin imediat, mai deta şat de percepţia directă.


89


Există posibilitatea asimil ării unor cuno ştinţe care dep ăşesc sfera manipulării practice sau a contactului nemijlocit cu obiectele şi fenomenele realit ăţii. În acest mod, din intuitivă gândirea devine operaţională. Gândirea copilului se organizeaz ă în jurul câtorva no ţiuni fundamentale de timp, de spa ţiu, de număr, de cauz ă, de mişcare, etc. Complexitatea dezvolt ării psihice a elevilor din ciclul primar confer ă şcolii un rol special. Şcoala contribuie atât la formarea şi educarea inteligen ţei, cât şi a caracterului. Întregul proces de învăţământ trebuie să ţină seama de caracteristicile fizice, psihice şi sociale. Perioada şcolar ă mică se caracterizeaz ă printr- o permanent ă solicitare a gândirii, a cunoa şterii sistematice a realit ăţii. Piaget considera că la 6- 7 ani are loc trecerea de la gândirea intuitiv ă, de la intuiţia articulată, la organizarea unor structuri mentale concrete care opereaz ă cu lungi serieri şi clasificări. Caracteristice pentru această perioadă sunt modificările evidente ale poten ţialului de activitate intelectual ă şi formarea a numeroase categorii de no ţiuni. Acum se poate vorbi despre stadiul opera ţiilor concrete caracterizat prin apariţia grupărilor operaţionale care permit conceptualizări şi coordonări de concepte (Popescu- Neveanu, Paul şi colaboratoriiPsihologie, manual pentru clasa a X- a şcoli normale şi licee, Bucureşti, Editura Didactic ă şi Pedagogic ă, R. A., 1997, pag. 52- 53).

Tot în perioada şcolar ă mică are loc o cre ştere simţitoare a caracterului explicit al în ţelegerii. Curiozitatea se diversifică, se dezvoltă imaginaţia reproductivă, cât şi cea creatoare. Micul şcolar se obişnuieşte treptat cu efortul de a- şi organiza atenţia voluntar ă ca expresie a cerin ţei de a respecta şi îndeplini un program impus de activitate. Atenţia se modific ă din punct de vedere calitativ, este mai stabilă, mai flexibilă şi distributivă. În această perioadă şcolar ă se diferenţiază stilurile cognitive, adică modul în care elevii r ăspund variet ăţii sarcinilor şi problemelor intelectuale. Copiii impulsivi au un ritm de conceptualizare rapid şi tendinţa de a da primul r ăspuns care le vine- n minte. Copiii reflexivi au nevoie de o perioad ă de gândire, fiind preocupa ţi de calitatea r ăspunsului şi nu de rapiditatea cu care este oferit acesta. Copiii cu stil cognitiv analitic pleac ă în conceptualizare de la detalii, iar cei cu stil tematic iau în considerare întregul. Cunoaşterea de către profesor a particularit ăţilor psihice ale copiilor reprezint ă un punct de plecare pentru organizarea unui proces instructiveducativ de calitate. Între aceste caracteristici învăţarea prin acţiune constituie elementul principal. Adev ărata învăţare având loc în condi ţiile activităţii proprii de gândire.

90



Spre deosebire de înv ăţământul tradiţional centrat pe materia de învăţat, învăţământul modern, centrat pe elev prezintă o serie de avantaje: învăţarea este individualizat ă în funcţie de interesele şi • nevoile celui care înva ţă; învăţarea este înlesnit ă prin identificarea unor pretexte• problemă motivante pentru elevi; • explorarea experimental ă stă la baza procesului de învăţare; • reconsiderarea rolului cadrului didactic (înlesne şte demersul didactic al elevului, orienteaz ă şi facilitează accesul elevilor la informaţii); încurajarea ini ţiativei elevilor, responsabilizarea şi • motivarea elevilor pentru eficientizarea procesului de comunicare; realizarea de proiecte proiecte individuale sau de grup grup cu cu rolul de a • dezvolta elevilor “deprinderi de proiect”.

Testul de autoevaluare nr. 1 1. Definiţi metodica. 2. Enumeraţi cel puţin patru particularit ăţi psihologice ale copilului de vârst ă şcolar ă. Răspunsul va fi redactat în spa ţiul de mai jos.


91


4.4 Prezentarea generală a disciplinelor. Cunoaşterea mediului (clasa I şi a II-a) şi Ş tiin tiinţ e ale naturii (clasa a III-a şi a IV-a)

Disciplina “Cunoaşterea mediului” realizează o punte de legătur ă între elementele de cunoa ştere a mediului acumulate de copii în gr ădiniţe şi disciplina “ Ştiinţ e ale naturii” studiat studiată în clasele a III-a şi a IV-a. Se asigur ă, în acest fel, o continuitate a obiectivelor Cunoaşterea ciclului de achizi ţii fundamentale (grupa mare, cls. I şi cls. a II a), ce mediului vizează: • stimularea copilului în vederea perceperii şi cunoaşterii mediului apropiat; • stimularea potenţialului creativ al copilului, a intui ţiei şi a imaginaţiei acestuia. Cunoaşterea mediului î î şi propune să înlesneasc ă în ţelegerea naturii prin participarea activ ă şi conştientă a elevului la descoperirea şi redescoperirea fenomenelor şi proceselor naturale. Punctul de plecare îl reprezint ă experienţa de viaţă a elevilor, nevoile lor reale de cunoaştere. Obiectivele acestei discipline nu vizeaz ă însuşirea de cunoştinţe, ci dezvoltarea capacit ăţilor de observare, explorare şi înţelegere a realit ăţii din mediul înconjur ător. Procesul de cunoa ştere a mediului înconjur ător se desf ăş ăşoar ă în strânsă relaţie cu particularităţile psiho- fizice ale şcolarului mic. Procesul de familiarizare cu mediul înconjur ător începe din etapa preşcolar ă în care copilul acumuleaz ă un bagaj eterogen de cuno ştinţe despre lumea care îl înconjoar ă. În cazul şcolarului mic (6- 7 ani) prima treaptă a cunoaşterii o constituie intuirea, adică observarea plantelor, a animalelor, a obiectelor şi fenomenelor concrete. Un alt obiectiv major al disciplinei “Cunoaşterea mediului” îl reprezintă educaţia pentru sănătate a copiilor, pentru respectarea unor reguli de igien ă individuală şi colectivă (igiena corporală, igiena locuinţei, igiena clasei, etc.). Conform notei de prezentare a programei, disciplina de Ştiinţe ale învăţământ “ Ştiinţ e ale naturii” vizează “observarea şi perceperea naturii lumii în întregul său, cu componentele, procesele şi fenomenele caracteristice, ca şi învăţarea prin înţelegere şi aplicare”. Demersul didactic se deplaseaz ă de la “Ce se înva ţă?” la “De ce se învaţă?”. Această deplasare asigur ă creşterea caracterului formativ al învăţării şi are rolul de a stimula interesul pentru cunoa ştere al copilului. Noile programe eviden ţiază necesitatea preg ătirii elevului nu ca pe un “om de ştiinţă” ci ca pe un “cet ăţean care s ă utilizeze demersul ştiinţific în vederea înţelegerii şi participării active la viaţa socială”. Prin predarea “ Ştiinţ elor elor naturii” nu nu se urmăreşte o acumulare de fapte şi de informaţii ştiinţifice ci raportarea copilului la mediul în care tr ăieşte.

92



4.5. Proiectarea activităţii didactice

Etapele proiectării

Proiectarea didactic ă este o activitate de anticipare a etapelor şi a acţiunilor concrete de realizare a obiectivelor. A proiecta, înseamnă a elabora un plan de ac ţiune pentru organizarea şi desf ăş ăşurarea unei activităţi didactice.

Proiectarea didactică presupune: 1. Studierea programelor şcolare; 2. Elaborarea planificărilor calendaristice anuale şi semestriale; 3. Proiectarea unităţilor de învăţare; 4. Proiectarea lecţiilor. 4.5.1 Programa şcolar ă

Programe şcolare

Programa şcolar ă este un document care cuprinde obiectivele ( ţintele de atins prin activitatea didactic ă), conţinuturile şi activităţile de învăţare. Lectura programei se realizeaz ă pe orizontal ă, pornind de la obiectivele cadru şi obiectivele de referin ţă la conţinuturile şi activităţile de învăţare. Programa şcolar ă trebuie parcursă de toate cadrele didactice, dar poate fi adaptat ă, personalizat ă de către fiecare cadru didactic în funcţie de: cerinţ ele ele şi condi ţ ţiile i ile fiec ărei clase, de oferta material ă a şcolii, de preg ătirea profesional ă a cadrului didactic, etc. Personalizarea demersului didactic se realizează prin identificare a unit ăţilor de învăţare care grupeaz ă conţinuturile în mod eficient pentru realizarea obiectivelor. Obiectivele cadru, obiective cu un grad ridicat de generalitate şi complexitate se refer ă la formarea unor capacit ăţi şi atitudini specifice disciplinei de-a lungul mai multor ani de studiu. Din obiectivele cadru deriv ă obiectivele de referin ţă ce specifică rezultatele aşteptate ale învăţării şi urmăresc progresia în achiziţia de competenţe şi cunoştinţe de la un an de studiu la altul. Pentru realizarea obiectivelor propuse pot fi organizate diferite tipuri de activit ăţi de învăţare. Programa ofer ă cel puţin un exemplu de astfel de activit ăţi, pentru fiecare obiectiv de referinţă în parte. Exemplele de activit ăţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concret ă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate contextelor variate de înv ăţare. Programa este astfel conceput ă încât să nu îngr ădească gândirea independentă a cadrului didactic precum şi libertatea acestuia de a alege şi de a organiza activit ăţile de învăţare cele mai adecvate pentru atingerea obiectivelor propuse.


93


Clasa I- Cunoaşterea mediului

Obiectivele cadru ale disciplinei Cunoaşterea mediului : 1. Dezvoltarea capacit ăţilor de observare, explorare şi înţelegere a realit ăţii din mediul înconjur ător; 2. Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici, pentru a descrie fenomene observate în mediul înconjur ător; 3. Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjur ător prin stimularea interesului fa ţă de păstrarea unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a acestuia; Exemple de obiective de referin ţă specifice fiec ărui obiectiv cadru: 1.1 să descrie caracteristici ale mediului social şi cultural; 1.2 să enumere caracteristici specifice ale unor vie ţuitoare din mediul apropiat; 1.3 să observe şi să denumeasc ă fenomene din mediul înconjur ător. 2.1 să utilizeze un limbaj specific ştiinţelor naturii în descrierea unor vie ţuitoare, fenomene din mediul înconjur ător; 2.2 să formuleze întrebări în legătur ă cu fenomenele observate; 2.3 să utilizeze simboluri şi informaţii referitoare la fenomene observate în mediul înconjur ător; 3.1 să manifeste interes pentru cunoa şterea mediului înconjur ător ; 3.2 să conştientizeze influen ţa activităţii copilului asupra mediului apropiat; 3.3 să motiveze protec ţia mediului înconjur ător pe baza informaţiilor primite; 3.4 să participe la ac ţiuni de îngrijire şi protejare a mediului; 3.5 să precizeze câteva reguli de igien ă a corpului şi a alimentaţiei pe baza informa ţiilor primite; 3.6 să întocmească oral un program zilnic de activitate a şcolarului. Pentru fiecare obiectiv de referin ţă, programa cuprinde mai multe exemple de activit ăţi de învăţare. Conţ inuturile inuturile înv ăţă ăţării- clasa I •

•

94

Elemente ale mediului social şi cultural: Obiective sociale din cartier, localitate; Obiective culturale din cartier, localitate. Plante şi animale: Observarea unor plante/ plante/ unor animale din mediul apropiat al copilului şi/ sau de la col ţul viu al clasei; - Recunoa şterea păr ţilor componente ale unei plante (ale corpului unui animal); Proiectul pentru Înv ăţământul Rural

Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în înv ăţământul primar şi preşcolar •

•

•

Fenomene ale naturii: Fenomene ale naturii: ploaie, ninsoare, vânt, fulger, tunet- recunoaşterea în natur ă sau cu ajutorul unor materiale didactice; Anotimpurile: denumire, caracteristici, lunile anotimpurilor. Educaţie pentru sănătate: Igiena corpului; Igiena alimentaţiei; Programul zilnic al şcolarului. Mediul înconjur ător şi protejarea lui: Acţiuni ale copiilor care d ăunează plantelor şi animalelor; - Contribuţia copiilor la protejarea mediului.

Clasa a II- a - Cunoa şterea mediului

Obiectivele cadru ale disciplinei Cunoaşterea mediului: 1. Dezvoltarea capacităţilor de observare, explorare şi înţelegere a realit ăţii din mediul înconjur ător; 2. Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici pentru a descrie fenomene observate în mediul înconjur ător; 3. Formarea unei atitudini pozitive pozitive faţă de mediul înconjur ător prin stimularea interesului faţă de păstrarea unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a acestuia; Exemple de obiective de referin ţă specifice fiec ărui obiectiv cadru: 1.1 să descrie caracteristici ale mediului natural; 1.2 să identifice asem ănări şi deosebiri între vieţuitoare din mediul apropiat; * să identifice asemănări şi deosebiri între vie ţuitoarele din diferite zone geografice; 1.3 să observe şi să denumească efectele unor fenomene din natur ă asupra vieţuitoarelor 2.1 să utilizeze un limbaj specific ştiinţelor naturii în descrierea unor vie ţuitoare, fenomene din mediul înconjur ător; 2.2 să formuleze întreb ări în legătur ă cu fenomenele observate; 2.3 să utilizeze simboluri şi informaţii referitoare la fenomene observate în mediul înconjur ător; 3.1 să manifeste interes pentru cunoa şterea mediului înconjur ător; 3.2 să conştientizeze influen ţa activităţii copilului asupra mediului înconjur ător; 3.3 să motiveze protec ţia mediului înconjur ător pe baza informaţiilor primite; 3.4 să participe la acţiuni de îngrijire şi de protejare a mediului; 3.5 să enumere şi să descrie câteva ac ţiuni proprii pentru păstrarea igienei locuin ţei şi a clasei. Proiectul pentru Înv ăţământul Rural 95


Pentru fiecare obiectiv de referinţă, programa prezint ă mai multe sugestii de activit ăţi de învăţare. Conţ inuturile inuturile înv ăţă ăţării- clasa a II-a •

•

•

•

•

Elemente ale mediului natural: Forme de relief: munţi, câmpii Plante şi animale: - Asemănări şi deosebiri între plante şi animale; - *Asemănări şi deosebiri între unele plante şi animale din alte zone geografice; - Influenţa factorilor de mediu asupra plantelor şi a animalelor. Efectele unor fenomene ale naturii asupra vieţuitoarelor : - Modificări în viaţa plantelor şi a animalelor determinate de succesiunea anotimpurilor; - Activităţi ale omului specifice fiec ărui anotimp, în mediul rural sau urban. Educaţie pentru sănătate: Igiena locuinţei; Igiena clasei; Mediul înconjur ător şi protejarea lui: Acţiuni ale copiilor care d ăunează mediului natural; Protejarea mediului de către copii. -

Clasa a III-a – Ş tiin tiinţ e ale naturii

Obiectivele cadru ale disciplinei Ştiinţ e ale naturii : 1. Înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii. 2. Formarea şi dezvoltarea capacit ăţilor şi abilităţilor de experimentare şi explorare/ investigare a realit ăţii, folosind instrumente şi procedee specifice. 3. Dezvoltarea interesului şi a responsabilit ăţii pentru menţinerea unui mediu natural echilibrat, propice vie ţii. Exemple de obiective de referin ţă specifice fiec ărui obiectiv cadru: 1.1 să indice asem ănări şi deosebiri dintre corpuri pe baza unor observaţii proprii; 1.2 să ordoneze obiecte, organisme, fenomene şi evenimente pe baza unor criterii date; 1.3 să comunice în forme diverse observa ţii şi comparaţii asupra corpurilor studiate şi asupra experimentelor realizate; 1.4 *să descrie proceduri simple, de natur ă ştiinţifică, utilizate în experimente. 2.1 să înregistreze în form ă grafică observaţii ale unor fenomene şi procese din mediul înconjur ător; 2.2 să măsoare cu instrumente conven ţionale şi neconven ţionale, comparând rezultatele cu propriile estimări; 96



2.3 să deruleze experimente simple pe baza unui plan de lucru; 2.4 să aplice observa ţia ca demers al cunoa şterii de tip ştiinţific; 2.5 *să respecte regulile de comunicare şi comportament negociate, în desf ăş ăşurarea activităţilor de grup; 2.6 *să confecţioneze jucării/ produse, imitând obiecte din mediul înconjur ător 3.1 să conştientizeze efecte ale activit ăţii omului asupra mediului înconjur ător; Pentru fiecare obiectiv de referin ţă, programa prezint ă sugestii de activit ăţi de învăţare. Conţ inuturile inuturile înv ăţă ăţării- clasa a III-a

Caracteristici şi proprietăţi ale corpurilor 1. Formă, culoare, dimensiune (lungimea ca rezultat al măsur ării în unităţi standard; volumul (capacitatea) ca rezultat al măsur ării/ compar ării în unităţi nestandard); 2. Stări de agregare (solid/ (solid/ lichid/ gaz ))- identificare în func ţie de formă, volum; 3. *Dizolvarea şi condiţii de creştere a vitezei de dizolvare; 4. *Amestecuri şi separarea amestecurilor prin filtrare, decantare; 5. Corpuri cu viaţă şi f ăr ă viaţă: plante şi animale, materiale naturale şi prelucrate. Utilizări. 6. Rolul structurilor de bază ale organismelor vii • rolul componentelor observabile la plante: r ădăcină, tulpină, frunză, floare, fruct, sămânţă.; • rolul componentelor observabile şi a unor organe interne la animale şi la om: cap, trunchi, membre, organe de simţ, stomac, plămâni, rinichi, schelet; 7. Principalele grupe de animale (mamifere, p ăsări, peşti, reptile, insecte)- caracteristici generale; 8. Modalităţi de menţinere a stării de sănătate: dietă, igienă personală, exerciţiul fizic, etc. 9. *Reacţia la stimuli şi organele de sim ţ.

Transformări ale corpurilor şi materialelor 1. Soarele- surs ă de schimbări periodice în mediul înconjur ător: lumină- întuneric, zi- noapte, anotimpurile). 2. Transformări de stări de agregare (topire, solidificare, vaporizare, condensare). Circuitul apei în natur ă. 3. Surse de energie (vântul, soarele, căderile de apă, arderea combustibililor, hrana). Utiliz ări.


97


Omul şi mediul 1. Apa, aerul, aerul, solul. solul. Surse de ap apă- tipuri, localizare, utilizări. 2. Consecinţe ale variaţiei factorilor de mediu (lumin ă, apă, aer, sol, surse de c ăldur ă) asupra organismelor vii; vieţuitoare dispărute şi pe cale de dispari ţie. 3. Protejarea mediului. Deşeurile şi *reciclarea lor. Clasa a IV-a- Ş tiin tiinţ e ale naturii

Obiective cadru ale disciplinei Ştiinţ e ale naturii: 1. Înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii; 2. Formarea şi dezvoltarea capacit ăţilor şi abilităţilor de experimentare şi explorare/ investigare a realit ăţii, folosind instrumente şi procedee specifice; 3. Dezvoltarea interesului şi a responsabilit ăţii pentru menţinerea unei mediu natural echilibrat, propice vie ţii. Exemple de obiective de referin ţă specifice fiec ărui obiectiv cadru: 1.1 să identifice relaţii între păr ţile componente ale unui sistem studiat; 1.2 să descrie rela ţii între sisteme din mediul înconjur ător; 1.3 să comunice în maniere diverse observa ţii privind rela ţiile dintre păr ţile componente ale unui sistem şi/ sau dintre sistemele studiate; 1.4 *să formuleze ipoteze pe baza utiliz ării unor procedee de natur ă ştiinţifică. 2.1 să interpreteze succesiunea unor fenomene şi procese din natur ă; 2.2 să pună în evidenţă regularităţi ale fenomenelor pe baza măsur ătorilor efectuate, prezentând adecvat rezultatele; 2.3 să realizeze experimente simple pe baza unor ipoteze date; 2.4 să aplice procedee de natur ă ştiinţifică în activitatea proprie; 2.5 *să reprezinte prin modele aspecte familiare din mediul înconjur ător. 3.1 să conştientizeze efecte ale mediului înconjur ător asupra propriului organism; 3.2 *să aprecieze importan ţa protejării propriului corp faţă de factorii dăunători de mediu.

98



Conţ inuturile inuturile înv ăţă ăţării- clasa a IV-a •

•

•

Caracteristici şi proprietăţi ale corpurilor - Echilibru şi cântărire (masa ca rezultat al cânt ăririi în unităţi standard): cântarul cu arc, balan ţ a; Volumul (capacitatea ca rezultat al măsur ării în unităţi standard: litrul, multipli şi submultipli); *Densitatea ca rezultat al compar ării maselor unor corpuri confecţionate din materiale diferite, dar de volume identice. *Plutirea corpurilor. Comportamente de adaptare la plante şi animale: reacţii de apărare şi adaptare la lumină; *umiditate, *vânt, *frig; - Proprietăţi ale metalelor şi utilizări ale acestora. Magneţi. Circuite electrice simple. Surse de lumină. Comportamentul luminii- producerea curcubeului, culorile, umbra, vizibilitatea corpurilor. Planetele sistemului solar. Transformări ale corpurilor şi materialelor - *Încălzire şi r ăcire; căldura absorbit ă şi căldura cedat ă For ţe care determină mişcarea corpurilor (gravita ţia, for ţe de împingere şi tragere). Mişcare şi repaus Ciclul vieţii: naştere, creştere şi dezvoltare, înmul ţire, moarte. Cicluri de viaţă ale organismelor (plante, fluturi, broaşte, oameni). - Transformări ale materialelor în alte materiale cu proprietăţi diferite: ruginirea, putrezirea, alterarea, arderea, coacerea. Omul şi mediul Medii de viaţă: gr ădina, pădurea, balta, *delta, *peştera, *mările calde, *oceanul. Rela ţii de hr ănire Resurse naturale: apă, soluri, roci, minerale, lemn, combustibili, hrană. Protejarea lor.

4.5.2 Planificarea calendaristică Realizarea planific ării calendaristice (anual ă şi semestrială) este o opera ţie de anticipare a activit ăţii didactice care presupune o viziune clar ă, de ansamblu a obiectului de studiu, cunoa şterea obiectivelor cadru şi de referinţă, specifice disciplinei, cunoa şterea conţinuturilor. Elaborarea planific ării calendaristice presupune: Planificarea 1. realizarea asocierii dintre obiectivele de referin ţă şi calendaristică conţinuturi; anuală şi 2. identificarea unit ăţilor de învăţare şi ordonarea lor în concordanţă cu logica intern ă a disciplinei; semestrială 3. stabilirea tipurilor de activităţi: predare- învăţare, recapitulare şi sistematizare, evaluare; 4. precizarea ritmului de parcurgere a materiei (timpul alocat alocat fiecărei unităţi de învăţare). Proiectul pentru Înv ăţământul Rural

99


Planificarea calendaristic ă se poate întocmi, pornind de la iei şi Cercet ării, CNCurmătoarele rubricaţii (Ministerul Educaţ iei

Ghid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţ e ale naturii la clasele a III- a/ a IV-a, pag. 7).

Instituţ ia ia de înv ăţă ăţământ …………… Disciplina ……………………. Anul şcolar ……………….. Profesor ……………….. Clasa ……………… Nr. ore pe să pt./ Tip de curriculum ………………… Planificare calendaristic ă Unitatea de

Obiective de

ăţ are înv ăţ are

referinţă

Conţ inuturi inuturi

Nr. ore

Să pt ămâna

Observaţ iiii

Unităţile de învăţare- se indică prin titluri stabilite de către profesor. Obiectivele de referinţă- se trec numerele obiectivelor de referin ţă din programa şcolar ă (1.1, 1.2, 2.2, etc.). Numărul de ore alocate fiecărei unităţi de învăţare se stabileşte de către profesor dar, în general, nu trebuie s ă depăşească 7- 8 ore.

Atenţ ie! ie! Prezentul curs nu- şi propune să ofere modele de planific ări calendaristice. Planific ările calendaristice propuse au rolul de a te familiariza cu tehnica elabor ări acestor planific ări.

100



Şcoala general ă nr. 157

Disciplina Cunoaşterea mediului Institutor Maria Magdalena Boghianu Clasa I Nr. ore- 1or ă / să pt. Planificare calendaristic ă Unitatea de înv ăţ are ăţ are

Obiective de referinţă

Conţ inuturi inuturi

Elemente ale mediului social şi cultural: obiective sociale din cartier, obiective culturale din cartier, localitate; Observarea unor plante din mediul apropiat. Fenomene ale naturii: - fenomene ale naturii: ploaie, vânt, fulger, tunet- recunoa şterea în natur ă sau cu ajutorul unor materiale didactice.

Nr. ore

Să pt ămâna

2

17- 24 sept.

2

1- 8 oct.

3

15- 22, 2229 oct.

10

12- 19, 1926 noiembr. 3- 10,10- 17 dec. 14- 21, 2128 ian.

4

11- 18, 1825 febr. 4 martie

5

11- 18 martie 8- 15, 15- 22 aprilie

Observaţ iiii



Spre şcoală

1.1, 1.2, 1.3, 1.4 



Calendarul naturii

1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 2.1, 2.2, 2.3

Vreau să cresc sănătos!

1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 2.1, 2.2, 2.3, 3.3

Iarna, bucuria copiilor





1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 2.1, 2.2, 2.3



Anotimpurile: denumire, lunile anotimpurilor, anotimpurilor, succesiunea lor, caracteristici Recapitularea şi evaluarea final ă

Observarea unor plante de la col ţul viu al clasei; Recunoaşterea şi denumirea păr ţilor componente ale unei plante (r ădăcină, tulpină, frunze, flori, fruct). Observarea unor animale din mediul apropiat al copilului; Recunoaşterea şi denumirea păr ţilor componente ale unui animal (cap, trunchi, membre).



În lumea plantelor

Educaţie pentru sănătate: - igiena corpului

1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 2.1, 2.2, 2.3





În lumea animalelor domestice

1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 2.1, 2.2, 2.3

Soseşte primăvara!

1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 2.1, 2.2, 2.3

Animale sălbatice

1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 2.1, 2.2, 2.3



Fenomene ale naturii, modific ări în lumea vie şi activităţi ale oamenilor specifice fiecărui anotimp.

4

Recunoaşterea şi denumirea p ăr ţilor componente ale unui animal (cap, trunchi, membre). Recapitulare final ă şi evaluativă.

2








29 aprilie- 6 mai 6-13, 13- 20 mai 27 mai-3 iunie 3- 10 iunie 10- 17 iunie

101


Testul de autoevaluare nr. 2 1. Elaboraţi o planificare calendaristică anuală la disciplina Cunoaşterea mediului/ Ştiinţ e ale naturii. Răspunsul va fi redactat în spa ţiul de mai jos.

102



4.5.3 Proiectarea unităţilor de învăţare Unitatea de învăţare este o structur ă didactică deschisă şi flexibilă, având urm ătoarele caracteristici: • este coerentă în raport cu obiectivele de referin ţă; Unitatea de este unitar ă tematic; • învăţare se desf ăş ăşoar ă continuu pe o perioad ă de timp; • • subordoneaz ă lecţia, ca element opera ţional; se finalizează prin evaluarea sumativ ă* •

(Ministerul Educaţ iei iei şi Cercet ării, CNC- Ghid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţ e ale naturii la clasele a III- a/ a IV-a, pag. 7, 12).:

În ce scop voi face?

Identificarea obiectivelor

Cu ce voi face? Ce voi face?

Selectarea conţinuturilor

Analiza resurselor

Cum voi face?

Determinarea activităţilor de învăţare

Cât s-a realizat?

Stabilirea instrumente lor de

Organizarea demersului didactic corespunz ător fiecărei unităţi de învăţare trebuie s ă ţină cont de parcurgerea secvenţelor de: familiarizare; structurare; aplicare.

Etapa de familiarizare are ca scop acomodarea elevului cu noile conţinuturi prin intermediul unor situa ţii problemă date spre rezolvare sau experimentare. Rezolvarea acestor probleme presupune folosirea unor tehnici de lucru specifice ştiinţelor. Un astfel de demers didactic dezvolt ă la elev o atitudine reflexiv ă, exprimată printr- un efort propriu de observare, comparare, experimentare. În această etapă, cadrul didactic propune activit ăţi de învăţare variate care au rolul de a dirija învăţarea, pas cu pas. Sarcinile de lucru concepute gradat dau elevilor posibilitatea de a găsi soluţii prin efort propriu. Cadrul didactic se ab ţine să definească termeni, noţiuni, să explice noul concept pân ă când elevii nu au efectuat suficiente experimente. Rolul s ău este de a orienta demersul de c ăutare f ăr ă s ă ofere soluţii prestabilite pe care elevii s ă le memoreze. În aceast ă etapă, explorarea experimental ă stă la baza activit ăţii de învăţare. În etapa de structurare se esen ţializează şi se sistematizează observaţiile realizate de elevi. Rolul cadrului didactic este de a- i conduce pe elevi spre o structurare a no ţiunilor, a conceptelor cu care operează.


103


În etapa de aplicare se realizeaz ă consolidarea şi aprofundarea noilor concepte. Interven ţia cadrului didactic va fi centrată pe întărirea unor tehnici şi proceduri, pe aplicarea teoriei pentru rezolvarea unor situa ţii particulare. Aplicaţiile propuse favorizeaz ă individualizarea înv ăţării şi ofer ă cadrului didactic un feed- back eficient în ceea ce prive şte nivelul de formare a no ţiunilor şi competenţelor dobândite de elevi la iei şi Cercet ării, CNC- Ghid un anumit moment (Ministerul Educaţ iei metodologic de aplicare a programei de Ştiinţ e ale naturii la clasele a III- a/ a IV-a, pag. 24).

Proiectul unităţii de învăţare poate fi întocmit pornind de la următoarea rubricaţie:

Proiectul unităţii de învăţare Disciplina ………………………….. Clasa ……………. Unitatea de înv ăţ are …………………… ăţ are Nr. ore alocate ……………….. Conţ inuturi inuturi

Obiective de

ăţ i de Activit ăţ

(detalieri)

referinţă

ăţ are înv ăţ are

Resurse

Evaluare

Obs.

Conţinuturi- se detaliază conţinuturile din cadrul unit ăţii de învăţare. Obiective de referinţă- se trec obiectivele de referin ţă (ex. 1.1; 2.3; etc.). Activităţi de învăţare- se notează activităţile propuse de program ă sau alte activităţi de învăţare propuse de profesor. Resurse- se notează resursele materiale necesare (materiale didactice, mijloace de învăţământ), resursele procedurale (metode de predare/ înv ăţare, forme şi modalităţi de organizare a activit ăţii) şi resursele temporale (alocarea de timp). Evaluare- cuprinde men ţiuni cu privire la tipul instrumentelor de evaluare folosite (important este să fie evaluată, nu cantitatea de informa ţie stocată de elev ci, mai ales, ceea ce poate s ă facă, utilizând informaţia pe care o de ţine). Atenţ ie! ie!

Prezentul curs nu- şi propune să ofere modele de proiecte ale unit ăţ ilor de înv ăţ are ci să ofere studen ţ ilor ilor posibilitatea de a “înv ăţ a” ăţ ilor ăţ are ăţ a” tehnica proiect ării.

104



Proiectul unităţii de învăţare

Disciplina Ştiinţ e ale naturii Clasa a IV-a Institutor Maria Magdalena Boghianu Unitatea de înv ăţ are: Vieţ uitoarele ăţ are: uitoarele şi mediul lor de via ţă Nr. ore alocate 10 Conţ inuturi inuturi (detalieri)

Comportam ente de supravieţ uir uir e la plante şi animale

Procese care asigur ă supravieţ uir uir ea (sensibilitat e, respiraţ ie, ie, hr ănire, înmul ţ ţire) i re)

Obiective de referinţă

1.1, 1.2, 1.3, 2.1, 2.3

1.1, 1.2, 1.3, 2.2

Activit ăţ are ăţ i de înv ăţ ăţ are Recunoaşterea componentelor vii dintrun mediu natural/ amenajat; Enumerarea însuşirilor specifice componentelor vii din mediul înconjur ător; Descrierea păr ţ ţilor i lor componente a unei plante, a unui mamifer şi precizarea rolului acestora.

Resurse

Reactualizarea cunoştinţ elor elor privind caracteristicile lumii vii prin observaţ iiii în natur ă sau pe imagini, film didactic, albume, ilustraţ iiii cu plante şi animale în mediul lor de viaţă. Fi şe pentru caracterizarea corpurilor Fi şe cu desene pentru recunoaşterea păr ţ ţilor i lor componente ale unei plante/ ale unui animal 1 or ă. Determinarea Experimente experimental ă a demonstrative cu condi ţ ţiilor i ilor în care plante/ animale în supravieţ uiesc uiesc condi ţ ţiii i variabile de componentele lumii vii mediu (lumină, (plant ă / animal): temperatur ă, umiditate, Identificarea condi ţ ţiilor i ilor de vânt, hrană, etc.) mediu necesare favorabile şi supravieţ uirii; uirii; nefavorabile vieţ ii. ii. Observarea şi descrierea Teste, chestionare unor comportamente ale 1 or ă vieţ uitoarelor uitoarelor (plant ă, Experimente care animal) faţă de condi ţ ţiile i ile evidenţ iaz iaz ă schimbul de necesare supravieţ uirii: uirii: gaze, hr ănirea, reac ţ ţiile i ile lumină, temperatur ă, la factorii de mediu, umiditate, vânt, etc. creşterea şi Compararea condi ţ ţiilor i ilor dezvoltarea, înmul ţ ţirea; i rea; din medii favorabile/ Truse de laborator, nefavorabile dezvolt ării material biologic, fi şe de vieţ ii; ii; activitate, fi şe de Demonstrarea evaluare experimental ă şi 1 or ă observarea proceselor specifice vieţ uitoarelor: uitoarelor: schimbul de gaze, hr ănirea, reac ţ ţiii i la factorii de mediu, creşterea şi dezvoltarea, înmul ţ ţirea. i rea.


Evaluare

Obs .

Observarea sistematic ă Probă scrisă

Proba oral ă

Probe practice Observarea sistematic ă Experiment Autoevaluare Referat Probe orale şi scrise Experiment Observarea sistematic ă Probă practic ă

105


Reac ţ ţiii i de apărare şi adaptare la stimuli

1.3, 2.1, 2.2, 3.2

Observarea şi descrierea schimbărilor din natur ă pe parcursul anotimpurilor; Identificarea transformărilor ciclice ale vieţ uitoarelor uitoarelor pe parcursul celor patru anotimpuri.

Compararea modurilor de reac ţ ţie i e a vieţ uitoarelor uitoarelor la factori de mediu (temperatur ă, umiditatea, lumina), sunete, alte vieţ uitoare, uitoare, etc. Demonstrarea mi şc ării tuturor vieţ uitoarelor. uitoarelor.

Recunoaşterea reac ţ ţiilor i ilor de apărare/ adaptare a vieţ uitoarelor uitoarelor la factorii de mediu

106

Înregistrarea în fi şe de observaţ ii/ ii/ jurnal a transformărilor care se produc în natur ă pe parcursul anotimpurilor. Studiu de caz: pădurea (parcul, livada, etc.) dea lungul unui an : album, diapozitive, film didactic. Investigaţ iiii practice în mediul înconjur ătorexcursie didactic ă. Fi şe de activitate, fi şe de evaluare 1 or ă Experiment pentru demonstrarea reac ţ ţiilor i ilor vieţ uitoarelor uitoarelor la factorii de mediu ( temperatura, umiditatea, lumina), la sunete, etc. Fi şe de activitate, fi şe de evaluare, albume, atlase biologice 1 or ă Experimente pentru punerea în evidenţă a mi şc ării plantelor. Investigarea ăţ ilor modalit ăţ ilor de deplasare a animalelor. Construirea de acvarii/ terarii pentru investigarea comportamentelor de apărare/ adaptare ale vieţ uitoarelor; uitoarelor; Material biologic viu, diapozitive, truse de laborator, fi şe de lucru, fi şe de evaluare 1 or ă Investigarea unor reac ţ ţiii i de apărare/ adaptare a vieţ uitoarelor uitoarelor la factorii de mediu; Film didactic, atlas botanic, atlas zoologic, diapozitive, fi şe de observaţ ie ie 1 or ă

Probă scrisă Autoevaluarea

Investigaţ ie ie Probă practic ă

Experiment/ investigaţ ie ie

Experiment/ investigaţ ie ie Observare sistematic ă



Descrierea componentelor şi ăţ ilor particularit ăţ ilor unor medii de viaţă: gr ădina, pădurea, balta; Compararea caracteristicilor morfologice ale vieţ uitoarelor uitoarelor din acelaşi mediu de viaţă; Recunoaşterea şi descrierea unor caracteristici specifice vieţ uitoarelor uitoarelor dintrun mediu terestru/ acvatic.

Medii de viaţă: gr ădina, pădurea, balta

Observaţ iiii în natur ă sau pe planşe, albume, etc. a unor medii de viaţă: pădure, balt ă, gr ădină; Investigaţ iiii directe în natur ă şi/ sau imagini privind caracteristici observabile (macroscopice, morfologice) ale vieţ uitoarelor uitoarelor din pădure, balt ă, gr ădină; ăţ iiii Compararea diversit ăţ vieţ uitoarelor uitoarelor din pădure, balt ă, gr ădină (observate direct în natur ă sau în imagini din albume, filme, etc. Completarea de fi şe de observaţ ie ie privind caracteristici observabile (macroscopice, morfologice) ale vieţ uitoarelor uitoarelor din pădure, balt ă, gr ădină; Fi şe de observaţ ie, ie, atlase, planşe, colec ţ ţiii i de plante, animale 1

Probă oral ă Investigaţ iiii

Probă scrisă

or ă

1.1, 1.2, 1.3, 2.2, 2.3, 3.1

Identificarea caracteristicilor prin care se deosebesc un mediu natural (pădurea) şi un mediu amenajat prin intervenţ ia ia omului (gr ădina); Identificarea importanţ ei ei practice a plantelor cultivate şi spontane


Alc ătuirea de colec ţ ţiii i cu vieţ uitoare uitoare din pădure, balt ă, gr ădină: insectare, ierbare, naturaliz ări, etc. Exerci ţ ţiii i de identificare pe planşe, ierbare, albume, a unor vieţ uitoare uitoare din pădure, balt ă, gr ădină; Dezbaterea cu tema “Efectele unui d ăunător în medii naturale amenajate” în urma vizionării unui film didactic; Realizarea unor proiecte privind intervenţ ia ia unor factori perturbatori în mediul înconjur ător familiar; Observaţ iiii asupra unor plante cultivate în gr ădină utilizând material biologic natural, ierbarizat, planşe, albume; Conversaţ ie ie euristic ă privind utiliz ările unor plante/ animale din mediul natural şi mediul amenajat de om.

Probă practic ă Autoevaluare Proiect Probă oral ă

Observare sistematic ă

107

Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în înv ăţământul primar şi preşcolar Fi şe de observaţ ie, ie, atlase, planşe, colec ţ ţiii i de plante, animale 1 or ă

tiinţ e ale naturii 4.5.4 Proiectarea lecţiilor de Cunoaşterea mediului/ Ş tiin

Lecţia reprezintă componenta opera ţională a unităţii de învăţare. Proiectarea lecţiilor permite afirmarea creativităţii cadrului didactic. Proiectarea lecţiei se realizeaz ă prin parcurgerea următoarelor etape: 1. Identificarea obiectivelor de referinţă din programă şi corelarea lor cu activit ăţile de învăţare şi conţinuturile; 2. Selectarea şi structurarea logică a conţinutului presupune identificarea elementelor fundamentale, absolut necesare pentru în ţelegerea conţinuturilor. Predarea ştiinţelor are ca scop transmiterea unui mod de gândire ştiinţific prin implicarea elevilor în activităţi experimentale şi nu memorarea unor informaţii ştiinţifice. 3. Stabilirea obiectivelor operaţionale Operaţionalizarea obiectivelor presupune respectarea a trei condiţii: a) descrierea comportamentului (observabil, măsurabil) al elevului cu ajutorul verbelor de ac ţiune: “a identifica”, “a Proiectarea enumera”, “a completa”, “a recunoa şte”, “a distinge”, “a lecţiei aplica”, “a utiliza”, “a analiza”, “a argumenta”, “a valida”, etc. b) precizarea condi ţ ţ iilor iilor în care se va desf ăş ăşura acţiunea respectivă- prezentarea situa ţiei în care vor fi pu şi elevii pentru a proba asimilarea comportamentelor (ex. “având la dispoziţie”, “cu ajutorul”, “după prezentarea”) c) performanţ a- stabilirea criteriului folosit pentru evaluarea performanţei elevilor. 4. Alegerea tipului şi a variantei de lecţie- se realizează în funcţie de natura con ţinutului şi de caracteristicile obiectivelor propuse, de particularit ăţile de vârst ă ale elevilor şi de mijloacele de înv ăţământ existente. 5. Stabilirea strategiilor didactice presupune organizarea şi conducerea procesului de predare- înv ăţare- evaluare, pe baza îmbin ării eficiente a metodelor şi mijloacelor de învăţământ folosite pentru realizarea obiectivelor propuse, în raport cu un anumit conţinut. Caracterul experimental al disciplinelor Cunoaşterea mediului/ Ştiinţ e ale naturii necesit necesită folosirea unor metode centrate pe elev ca: experimentul, înv ăţarea prin descoperire, problematizarea, modelarea, etc. Mijloacele de înv ăţământ, în calitate de instrumente de acţiune sau purt ătoare de informaţie, intervin direct în procesul de instruire, sprijinind eforturile de înv ăţare ale elevilor. 108



Cele mai eficiente sunt mijloace de exersare şi formare a priceperilor şi deprinderilor cu care se efectueaz ă experienţe şi lucr ări practice pentru c ă stimulează gândirea şi imaginaţia.

6. Elaborarea proiectului de lecţie Proiectul de lec ţie trebuie să ofere o perspectiv ă de ansamblu asupra lecţiei, să fie simplu şi operaţional, să fie flexibil lăsând posibilitatea de interven ţie, de autoreglare pe parcursul lec ţiei. În practică, se utilizează diferite modele de proiecte de lec ţie. Proiect de lecţie Aria curricular ă: Matematică şi Ştiinţe Disciplina: Ştiinţ e ale naturii Clasa a IV-a Unitatea de învăţare: Caracteristici şi proprietăţi ale corpurilor Subiectul lecţiei: Separarea substan ţelor din amestecuri Tipul lecţiei: formarea de priceperi şi deprinderi Scopuri : utilizarea unor unor tehnici tehnici de separare a substan substanţelor din amestecuri (filtrare, • decantare, cristalizare); formarea deprinderilor de a realiza experienţe simple în scopul redescoperirii • unor metode de separare a substan ţelor din amestecuri; identificarea modalităţilor concrete de utilizare în via ţa cotidiană a metodelor • de separare a substan ţelor din amestecuri. Obiective de referinţă vizate: 2.3 să deruleze experimente simple pe baza unui plan de lucru; 1.3 să comunice, în forme diverse, observa ţii şi comparaţii asupra corpurilor studiate şi asupra experimentelor realizate Obiective operaţionale O1- să identifice cel pu ţin două stări de agregare ale corpurilor puse la dispozi ţie; O2- să separe substan ţele din amestecuri prin realizarea unor experimente simple; O3- să identifice cel pu ţin două metode de separare a substan ţelor din amestecuri, pe baza experien ţelor realizate; O4- să identifice situaţii practice de folosire a acestor metode de separare (cel pu ţin un exemplu pentru fiecare metod ă). Metode şi procedee: experimentul, conversa ţia, explicaţia, problematizarea, munca independent ă, jocul didactic, demonstraţia Mijloace de învăţământ: apă, nisip, pietriş, lapte, f ăină; • vase transparente, pâlnie, hârtie de filtru, baghetă, lingur ă, spirtier ă; • • fişe de lucru. Forme de organizare: frontal, în echipă, individual Material bibliografic: Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de Ştiinţ e ale naturii la la clasele a III-a, a IV-a, MEdC, CNC, Bucureşti, 2001 Elena Huţanu, Daniel Ovidiu Crocnan- Ştiinţe, clasa a IV-a, ghidul înv ăţătorului, EDP, Bucureşti, 2002 Proiectul pentru Înv ăţământul Rural

109

Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în înv ăţământul primar şi preşcolar Nr. crt. 1. 2.

Obiective operaţionale

Secvenţele activităţii Moment organizatoric Verificarea cunoştinţelor anterioare

Conţinutul învăţării Pregătirea elevilor pentru lec ţie Pregătirea materialelor didactice A. Rebus 1 SUBSTANŢE 2 DIZOLVARE DIZOLVARE 3 NISIP NISIP 4 SA SARE 5 ZAH ĂR 6 DIZOLVA DIZOLVANT 7 PAR PARFUM 8 DIFUZIE DIFUZIE 1. Corpurile sunt alcătuite din …………. 2. Soluţiile se obţin în urma fenomenului de ……………… 3. Substanţă insolubilă …….. 4. Substanţă solubilă ……… 5. Altă substanţă solubilă …… 6. Dacă sarea şi zahărul s- au dizolvat în apă, spunem că apa este un ………… 7. Când deschid o sticluţă, mirosul plăcut de …….. se simte în întreaga camer ă. 8. Are astfel astfel loc fenomenul fenomenul de ….... B. Întrebări de verificare a cuno ştinţelor - Ce este dizolvarea? dizolvarea? - Ce înţelege ţi prin dizolvant?

Strategii didactice

Evaluarea

Joc didactic

Frontal ă

Conversaţia

3.

Captarea aten ţiei

Elevii realizează două amestecuri apă şi nisip; apă şi pietriş.

Experie nţe

4.

Anunţarea temei şi a obiectivelor operaţionale

Elevii descoper ă titlul noii lec ţii prin citirea cuvântului rezultat pe verticală. Se anunţă obiectivele operaţionale. Se scrie titlul lecţie pe tablă şi în caiete

Descop eri-re

110

Explica ţia


Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în înv ăţământul primar şi preşcolar Nr. crt. 5.

Obiective operaţionale O1

Secvenţele activităţii Dirijarea învăţării

O2 O3

O2 O3

Conţinutul învăţării

Strategii didactice

Evaluarea

Experimentul nr. 1 Se foloseşte amestecul de ap ă şi Problematiza nisip realizat în momentul de re captare a atenţiei. Se cere elevilor să agite amestecul cu bagheta. Se solicită elevilor să precizeze în ce stare de agregare se afl ă componentele amestecului. Se creează o situaţie problem ă: “Cum puteţi separa substan ţele din acest amestec cu materialele pe care le aveţi la dispoziţie?” Elevii realizează experienţe şi noteaz ă observaţiile în fişa de lucru şi prezintă diferite solu ţii. Se alege solu ţia corectă: se aşează în pâlnie hârtia de filtru şi se Descoperire r ăstoarn ă treptat amestecul într- un vas. Se observă c ă în filtru a r ămas nisipul, iar apa a curs în vas. Se comunică faptul că au realizat o operaţie de separare a unei Explicaţia substanţe solide printr- un filtrufiltrare. Problematiza re Elevii notează în caiete această Descoperire metodă de separare a substan ţelor din amestecuri. FiltrareaFiltrarea- operaţia de separare printr- un filtru a unei substan ţe solide de lichidul în care este amestecată.

O4


Elevii sunt solicitaţi să identifice situaţii practice în care este folosit ă această metodă (ex. strecurarea supei, separarea laptelui coagulat de zer, prepararea sucurilor din fructe proaspete, prepararea cafelei la filtru, etc.

111

Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în înv ăţământul primar şi preşcolar Nr. crt.


O2 O3

O2 O3

O4

O2 O3

112

Secvenţele activităţii


Strategii didactice

Experimentul nr. 2 Se foloseşte amestecul pietri ş cu apă realizat anterior. Elevii sunt solicitaţi să separe cele două substanţe după ce au agitat amestecul cu bagheta. Cum puteţi separa cele două substanţe (apa şi pietrişul) având la dispoziţie doar un pahar? Elevii identifică diferite soluţii de rezolvare a problemei. Se alege solu ţia corectă: se lasă amestecul în stare de repaus, pân ă când pietrişul se depune pe fundul paharului, se toarn ă apa în alt pahar. Se comunică elevilor faptul că au realizat o operaţie de decantaredecantare separarea unei substan ţe solide (care nu se dizolv ă) dintrun lichid. Elevii notează în caiet această metodă de separare a substan ţelor din amestecuri. DecantareaDecantarea - operaţia de separare dintrun lichid a unei substan ţe solide (care solide (care nu se dizolv ă în lichidul respectiv). Elevii sunt solicitaţi să identifice situaţii practice în care este folosit ă această metodă (ex. separarea aurului şi argintului din minereuri în aparate speciale, numite decantoare, decantoare, etc.) Experimentul nr. 3 Se realizează un amestec de apă cu sare (soluţie). “Cum puteţi separa sarea din ap ă?” Elevii propun diferite metode de separare. Se alege soluţia corectă: se încălzeşte amestecul într- o lingur ă de metal, cu ajutorul fl ăcării unei spirtiere, până când se evapor ă toată apa.

Evaluarea

Problematiza re Descoperire

Explicaţia

Problematiza re Descoperire

Problematiza re

Demonstraţia

Descoperire


Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în înv ăţământul primar şi preşcolar Nr. crt.


O4

Secvenţele activităţii


Elevii observă cristalele mici de sare care au r ămas în lingur ă. Se explică faptul că s-a realizat o operaţie de cristalizare. cristalizare. Elevii notează în caiete metoda de separare a substan ţelor din amestecuri. CristalizareaCristalizarea- operaţia de trecere a unei substan ţe din soluţie, din stare lichidă în stare solid ă (cristale). Elevii sunt solicitaţi să identifice situaţii practice în care este folosit ă această metodă (ex. fabricarea zahărului în instalaţii speciale, etc.). Se cere elevilor s ă identifice Obţinerea metodele prin care se poate separa performan ţei un amestec de nisip, sare şi apă. Se precizează soluţia corectă: separarea se realizeaz ă în 2 etape (în prima etap ă, prin decantare, se separ ă apa cu sare de nisipul care, se depune pe fundul vasului; în a doua etapă, prin cristalizare, se obţine sarea sub form ă de cristale în urma evapor evapor ării apei. Se citeşte lectura “Mineralele” din manual, Se prezintă şi alte metode de Intensificarea separare (magnetizarea, şi electrizarea). retenţiei asigurarea Se organizeaz ă un joc didactic transferului “Cine merge pe drumul cel bun către fântână?”pentru fixarea cunoştinţelor referitoare la metodele de separare a substan ţelor din amestecuri. Încheierea activităţii


Strategii didactice Explicaţia

Evaluarea

Problematizare

Conversa ţia Explicaţia

Joc didactic Instructaj verbal

Se apreciaz ă activitatea ăşurată (colectiv, individual). desf ăş individual). Se notează elevii. Tema pentru acas ă.

113


Proiect de lecţie

Şcoala general ă nr. 157 Clasa: I Învăţător: Maria Magdalena Bogheanu Disciplina: Cunoaşterea mediului Tema lecţiei: Rămas bun, toamnă! Tipul lecţiei: lecţie de consolidare Scopul: dezvoltarea capacităţii de a observa mediul înconjur ător dezvoltarea curiozităţii elevilor prin angajarea lor în ac ţiuni concrete de explorare Tema săptămânii „Animalele se pregătesc de iernat” Obiective operaţionale O1: Să recunoasc ă pe baza imaginilor prezentate, fenomene ale naturii caracteristice anotimpului toamna. Obiectivul se consider ă realizat dacă elevii recunosc principalele fenomene ale naturii. O2: Să utilizeze simboluri, desene referitoare la fenomenele observate pentru întocmirea calendarului naturii. Obiectivul se consider ă realizat dacă cel puţin 17 elevi rezolv ă corect toate cerinţele. O3: Să numească fenomene ale naturii. Obiectivul se consider ă realizat dac ă elevii numesc principalele fenomene ale naturii. O4: Să stabilească legături între lumea vie şi anotimpurile anului, pe baza explica ţiilor primite. Obiectivul se consider ă realizat dac ă toţi elevii identifică cel puţin o legătur ă între anotimpuri şi lumea vie. O5: Să manifeste o atitudine pozitivă faţă de mediul înconjur ător. Strategii didactice: - Metode şi procedee: observa ţia, conversaţia euristică, jocul didactic, jocul de mi şcare, jocul muzical. - Material didactic: calendarul naturii, semne semne convenţionale confecţionate de elevi, desene înf ăţ ăţişând anotimpurile, plicuri, cutia po ştaşului, frunze uscate, fructe, etc. - Organizarea activităţii: frontal, individual, pe grupe Bibliografie: 1. Manolescu Marin, Curriculum pentru învăţământul primar, Universitatea Bucure şti, Editura Credis, 2004 2. Ghidul programului de informare/formare informare/formare a institutorilor/înv institutorilor/învăţătorilor- Curriculum pentru clasele I-II

114


Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în înv ăţământul primar şi preşcolar Etape Moment organizatoric Captarea atenţiei


O1

Activităţi de învăţare

Observarea transformărilor din

natur ă Observa ţia zilnică

Descrierea zilei (se (se deschid

geamurile, elevii se deplaseaz ă în dreptul ferestrelor, observ ă starea vremii, poartă discuţii între ei, descriu în cuvinte proprii ce au observat) O2 Verificarea însuşirii conţinuturilor anterioare

Completarea calendarului cu cu

semnul convenţional corespunz ător zilei Identificarea semnului convenţ ional ional potrivit potrivit Aşezarea semnului conven ţional

O2

potrivit cu vremea de afar ă

Caracteristici ale anotimpului studiat

O1

Fiecare elev va primi un desen (realizat de un alt coleg) care s ă ăţişeze unul din anotimpurile înf ăţ anului. Dintre acestea, le vor selecta doar pe acelea care ăţişează anotimpul toamna, vor înf ăţ motiva alegerea, le vor introduce în plicuri şi le vor preda „po ştaşului” Dezlegarea unor ghicitori

O1

Selectarea unor obiecte şi a

O1 Transmiterea/ asimilarea noilor conţinuturi

Fixareaschimbări în viaţa plantelor

O3:

unor simboluri care fac referire la anotimpul toamna (frunze, fructe, flori, nori, stropi de ploaie, desene ăţişează activitatea care înf ăţ oamenilor, păsărele) Amenajarea clasei: „Colţul anotimpurilor” Identificarea acţiunii vântului asupra mediului înconjur ător Discutarea unor aspecte legate de: alte fenomene ale naturii (ploaie, ninsoare, ceaţă, curcubeu etc.) importan ţa acestor elemente în natur ă (vântul atrage norii, ploaia udă pământul, etc.)

O4: Legătura plante, animale, om şi anotimpul toamn ă Discutarea unor aspecte legate de:


Strategii şi resurse

Observa ţia, conversa ţia Activitate frontal frontală (2')

Conversa ţia Activitate frontal frontală (2') Calendarul naturii, semne conven ţionale confec ţionate de elevi Joc: „Soseşte poştaşul!” (4')

ăţişând Desene înf ăţ anotimpurile, plicuri, cutia poştaşului

Evaluare

Evaluare frontală I: observ I: observă şi descriu starea vremii la momentul respectiv Evaluare frontală I: identifică semnul convenţional corespunzător

Evaluare individual ă I: aleg I: aleg desenul potrivit

Joc: „Cine Joc: „Cine sunt” (6') Activitate pe perechi/grupe

Evaluare frontală Experien ţă (Cum I: dezleag I: dezleagă fac să se mişte o ghicitoarea frunză aşezată pe I: bancă f ăr ă să o Selectează ating?) obiecte şi Conversa ţia simboluri euristică, care fac problematizarea referire la Activitate anotimpul individuală (4') toamna Conversa ţia de Evaluare verificare (4') individual ă I: r ăspund Joc: „Formuleaz Joc: „Formuleaz ă o la întrebare întrebare” Evaluare Activitate frontal frontală frontală I: numesc I: numesc (10') fenomene ale naturii I: formuleaz ă întrebări şi r ăspunsuri

115

Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în înv ăţământul primar şi preşcolar Schimbări în viaţa copiilor (îmbr ăcăminte jocuri,) Schimbări în viaţa oamenilor (îmbr ăcăminte, anotimpul roadelor, prezentarea produsului „C ărticica fructelor şi a legumelor”, ocupa ţii specifice anotimpului) anotimpului) O5 Feed-back

Tema pentru acasă

Conversa ţia Activitate frontală (10')

Formularea şi exprimarea propriilor p ăreri Discutarea unor aspecte legate de: anotimpul care urmeaz ă; celelalte anotimpuri; anotimpuri; succesiunea lor.

I: exprim I: exprimă păreri personale

4.6 Cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar 4.6.1 Importanţa activităţilor de cunoaştere a mediului în învăţământul preşcolar O component ă importantă a educaţiei copiilor preşcolari, cu un impact deosebit în dezvoltarea lor intelectual ă, o reprezintă cunoaşterea mediului. Activităţile de cunoa ştere a mediului înconjur ător contribuie la formarea şi îmbogăţirea reprezentărilor despre natur ă şi societate iar contactul direct cu obiectele dezvolt ă şi perfecţionează sensibilitatea tuturor analizatorilor. În procesul cunoa şterii mediului înconjur ător se dezvoltă spiritul de observaţie care contribuie la creşterea calităţii percepţiei, a dezvolt ării capacităţilor copiilor de a sesiza însu şirile caracteristice, esen ţiale ale obiectelor şi fenomenelor. Participarea activ ă a copiilor în procesul de cunoa ştere asigur ă dezvoltarea gândirii. Contactul direct cu lumea înconjur ătoare reprezint ă sursa cea mai importantă a îmbogăţirii şi activizării vocabularului, a formării unei exprimări clare, corecte şi coerente.

4.6.2 Particularităţi psihologice ale preşcolarului Preşcolaritatea, stadiul care se întinde între 3 şi 6/ 7 ani se caracterizează printr- o dezvoltare fizic ă şi psihică accentuat ă. Vârsta preşcolar ă este perioada celei mai intense receptivit ăţi, perioada imagina ţiei, fanteziei şi a jocului. Prin joc, se îmbogăţeşte sfera vieţii psihice a copilului, curiozitatea, se contureaz ă interesele şi se extind relaţiile interpersonale care asigur ă socializarea. Preşcolarul de 4- 5 ani se adapteaz ă cu mare uşurinţă mediului gr ădiniţei. Maxima receptivitate faţă de tot ceea ce- l înconjoar ă îi dezvoltă percepţia care devine un proces orientat cu sarcini şi modalităţi proprii de realizare. În această perioadă, socializarea copilului se realizeaz ă întrun ritm accelerat şi se instalează unele tr ăsături de personalitate. 116



Curiozitatea vie şi permanent ă a copilului îl îndeamn ă spre cunoaştere şi investigare. Prin intermediul senza ţiilor, copilul primeşte informaţii despre însuşirile obiectelor şi fenomenelor din lumea înconjur ătoare. Copilul percepe culoarea, forma, m ărimea obiectului, greutatea lui. În această perioadă se dezvoltă sensibilitatea vizual ă, auditiv ă, tactil ă, chinestezic ă, gustativ ă şi olfactiv ă.

Gândirea preşcolarului fiind legat ă de prezenţa obiectelor, de imagine are un caracter intuitiv, concret. Generalizarea şi abstractizarea sunt înc ă slab dezvoltate. Strâns legat de evolu ţia gândirii este limbajul care, pe parcursul frecvent ării gr ădiniţei, se îmbogăţeşte cantitativ şi calitativ. Memoria preşcolarilor se caracterizeaz ă prin mai multe particularităţi. La aceast ă vârstă, copiii memoreaz ă cu uşurinţă şi rapiditate diferite imagini, povestiri, cântece, poezii dar durata de păstrare a informaţiilor este redusă. De aceea, în procesul recunoaşterii şi reproducerii, pre şcolarii pot confunda cu u şurinţă obiecte asemănătoare. O altă particularitate a memoriei este caracterul intuitiv, plastic, concret. Preşcolarii pot evoca cu u şurinţă imaginea obiectelor, jucăriilor frumoase, viu colorate, atractive. Randamentul memoriei creşte dacă volumul de cuno ştinţe nu este prea mare, dacă se face o memorare logică, dacă materialul trezeşte copiilor emoţii şi sentimente. În această perioadă, sub influen ţa gândirii şi limbajului începe procesul organiz ării atenţiei voluntare. Mijloacele care contribuie la dezvoltarea şi educarea aten ţiei preşcolarilor sunt: fixarea sarcinilor, precizarea obiectivelor, îndrumarea permanent ă şi exprimarea clar ă, caldă şi expresivă. Cunoaşterea acestor particularit ăţi ale preşcolarilor este ăşurarea unei activit ăţi de calitate. primul pas în desf ăş 4.6.3 Obiective şi conţinuturi ale activităţilor de Cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar Gr ădiniţa de copii, ca parte integrant ă a învăţământului preuniversitar, are scopul de a oferi copiilor de vârst ă preşcolar ă condiţiile necesare pentru o dezvoltare normal ă şi deplină. Nu atât însuşirea unui volum mare de cuno ştinţe îl face pe copil apt pentru şcoal ă, ci mai ales achizi ţionarea unor capacit ăţi şi abilităţi intelectuale care s ă- i înlesnească munca de înv ăţare. Programa pentru învăţământul preşcolar prezint ă obiectivele cadru, obiectivele de referinţă şi exemple de comportamente de care educatoare trebuie s ă ţină seama în desf ăş ăşurarea activităţilor de cunoaştere a mediului. Astfel, sunt stabilite trei obiective cadru, şi anume: capacităţii de cunoa ştere şi înţelegere a • Dezvoltarea mediului înconjur ător, precum şi stimularea curiozit ăţii pentru investigarea acestuia; unui limbaj adecvat în prezentarea unor • Utilizarea fenomene din natur ă şi din mediul înconjur ător; Proiectul pentru Înv ăţământul Rural

117


Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului înconjur ător, în vederea educ ării unei atitudini pozitive faţă de acesta. Pentru fiecare obiectiv de referin ţă, programa activit ăţilor instructiv- educative ofer ă şi exemple de comportamente ce trebuie formate la copiii de gr ădiniţă. Obiectiv de referinţă: să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjur ătoare (corpul uman, plante, animale, obiecte). Exemple de comportamente comportamente: - să descopere elemente componente ale mediului înconjur ător prin antrenarea organelor de sim ţ; - să enumere păr ţi componente ale corpului uman, ale plantelor, ale animalelor; - să identifice formele de relief; - să descrie caracteristici ale mediului natural şi social; - să analizeze/ compare reac ţii ale plantelor, animalelor şi omului în diferite situaţii, sub influenţa factorilor de mediu. Obiectiv de referinţă: să recunoasc ă anumite schimb ări şi transformări din mediul înconjur ător. Exemple de comportamente comportamente: - să recunoasc ă fenomene ale naturii în momentul producerii lor; - să cunoasc ă modul de producere a acestora şi efectele pe care le produc asupra mediului; - să identifice caracteristicile anotimpurilor; - să observe şi să enumere modific ări apărute în viaţa omului, plantelor, animalelor; să le descrie şi să le compare. Obiectiv de referinţă: să exploreze şi să descrie verbal/ grafic obiecte, fenomene, procese din mediul înconjur î nconjur ător. Exemple de comportamente comportamente: - să efectueze experien ţe simple (dizolvare, colorare, combinare, separare, ardere, fierbere, evaporare, solidificare, plutire, etc.) folosindu- se instrumente diferite; - să observe pe o perioad ă dată un proces (dezvoltarea unei plante, hr ănirea unui animal). Obiectiv de referinţă: să cunoasc ă elemente ale mediului social şi cultural. •

118



Exemple de comportamente comportamente: - să denumeasc ă, identifice elemente locale specifice (obiective socio- culturale, economice, religioase, istorice); Obiectiv de referinţă: să cunoască existenţa corpurilor cereşti, a vehiculelor cosmice. Exemple de comportamente comportamente: - să denumească/ descrie, sumar corpuri cereşti pe baza criteriilor perceptive, pe baza datelor oferite de diverse materiale din sfera audio- vizualului şi a căr ţilor. Obiectiv de referinţă: să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate. Exemple de comportamente comportamente: - să cunoască existenţa mai multor medii de viaţă şi factorii care le pot influenţa; - să exprime descoperirile şi ideile sale, utilizând un limbaj adecvat; - să comunice în cadrul grupului rezultatele investiga ţiilor; Obiectiv de referinţă: să manifeste disponibilitate în a participa la ac ţiuni de îngrijire şi protejare, aplicând cuno ştinţele dobândite. Exemple de comportamente comportamente: - să participe, alături de adul ţi, la acţiuni practice de îngrijire, ocrotire şi protejare a mediului; - să- şi asume responsabilit ăţi de îngrijire şi ocrotire a mediului; - să motiveze necesitatea protec ţiei mediului de c ătre om. Obiectiv de referinţă: să aplice norme de comportare specifice asigur ării sănătăţii şi protecţiei omului şi naturii. Exemple de comportamente comportamente: - să respecte reguli de igien ă individuală şi colectivă; - să utilizeze în acţiuni simple, unelte de cur ăţ ăţare a mediului ambiant; - să cunoască existenţa unor comportamente excesive care pot afecta s ănătatea; - să respecte regulile de convie ţuire socială; - să cunoască regulile de protec ţie a naturii şi să anticipeze pericolele înc ălcării lor; - să înţeleagă efectele secundare, negative, ale activit ăţii omului asupra mediului. Obiectivele de referin ţă care sunt urm ărite în activităţile de cunoaşterea mediului vizeaz ă obiective ale educa ţiei cognitive şi de limbaj, ale educa ţiei psiho- motrice şi fizice, ale educa ţiei estetice, ale educaţiei afective, ale educa ţiei pentru societate. De aceea, se acord ă o mare importan ţă stabilirii şi selecţiei conţinuturilor activităţilor de cunoa şterea mediului, ţinându- se seama de particularit ăţile de vârstă, de dezvoltarea psiho- fizic ă a copiilor preşcolari.


119


Conţinutul activităţilor de cunoaşterea mediului 1. Omul ăţişare (caracteristici, asem ănări, deosebiri); • Înf ăţ ăcăminte, încălţăminte; • Îmbr • Condiţiile de via ţă, de igien ă personal ă şi colectiv ă, protecţia vieţii şi sănătăţii; Activitatea omului în familie, la locul de muncă, în • societate; • Manifestări afective, pozitive fat ă de oameni; Comportamente civilizate, comportamente morale. • 2. Natura (plante, animale, animale, fenomene fenomene ale ale naturii) Înf ăţ ăţişare (caracteristici, asem ănări, deosebiri); • Elemente primare în natur ă: apa, aerul, focul, p ământul; • Clasificare; plante, plante, animale, animale, fenomene fenomene (după criterii • date, folosire, de exemplu: dup ă mediul geografic, anotimp, etc.); • Condiţii de dezvoltare a plantelor şi animalelor: îngrijire, folosire, foloase şi pagube, protec ţia mediului; Sentimente, comportamente pozitive individuale şi de • grup faţă de natur ă, de plante, de animale, de fenomene ale naturii. 3. Familia, gr ădiniţa şi şcoala • Denumire; • Adresa: topografia locului (recunoaşterea împrejurimilor); • Activităţi specifice copilului în familie, în gr ădiniţă, în şcoală, semnificaţia acestor activităţi; Sentimente, comportamente pozitive individuale şi relaţii • de grup în familie, în gr ădiniţă, în şcoală. 4. Localitatea natală şi ţara • Denumire; • Elemente locale specifice (de relief, aşezare geografică, obiective socio- culturale, economice, istorice, religioase, etnice); • Comportamente şi sentimente de apartenen ţă faţă de acestea. 5. Universul Pământul, planeta oamenilor; • Cosmosul, corpuri cereşti (soare, lună, stele); • • Sentimente şi comportamente pozitive de ocrotire a vie ţii pe pământ. 6. Drepturile copilului Dreptul de a fi protejat şi de a avea o familie; • Dreptul la o viaţă socială decentă, la îngrijire, educa ţie şi • instrucţie, la asistenţă medicală; Dreptul de a se forma în spiritul înţelegerii, toleranţei şi • păcii; copilului apar ţinând grupului minoritar sau • Dreptul populaţiei indigene la propria cultur ă, la practicarea propriei religii şi limbi; 120



Dreptul de a creşte în siguranţă, de a fi respectat pentru gândurile şi ideile sale. 7. Elemente de fizică şi chimie • Plutirea şi scufundarea unor obiecte; Transformarea culorii unor lichide în amestec cu diferite • substanţe (infuzie de ceai, limonadă, etc.); Dizolvarea unor substanţe în lichide (zah ăr, sare); • Transformarea alimentelor în procesul pregătirii hranei; • Determinarea greutăţii obiectelor prin cânt ărirea lor; • Intuirea, măsurarea dimensiunii, capacit ăţii/ volumului • unor obiecte, corpuri; • Atracţia unor obiecte (ex. magnetizarea metalelor); Mişcarea aerului în natur ă; • Perceperea timpului şi a succesiunii diferitelor ac ţiuni, • evenimente. •

4.6.4. Proiectarea activităţilor de cunoaşterea mediului Prin activităţile de cunoa şterea mediului bine planificate, copiii află date despre condi ţiile de mediu (mai ales din zona geografic ă a localităţii) şi despre influen ţa lor asupra vie ţii plantelor şi animalelor, identifică fenomenele naturii, sunt călăuziţi prin cosmos, realizeaz ă experienţe fizice, chimice pentru a avea revela ţia bucuriei de a descoperi prin efort propriu unele secrete ale naturii, li se formeaz ă şi li se dezvoltă o atitudine corect ă faţă de mediu. În proiectarea activit ăţilor se va ţine seama de nivelul grupei, de ecosistemele predominante în jurul localit ăţii şi de tipul acesteia. Indiferent de zona în care locuim, la câmpie, deal, munte sau la malul mării, peste tot, în oraşe sau sate, pot fi realizate observa ţii directe pentru a cunoa şte o lume extraordinar ă, populată de plante şi tot felul de vieţuitoare, pot fi studiate şi descoperi condi ţiile de viaţă de care au nevoie acestea pentru a tr ăi. Nu trebuie să mergem prea departe. Un întreg univers, înc ă necunoscut copiilor, se afl ă la doi paşi, în imediata noastr ă apropiere: în propria camer ă, în gr ădina casei, în jurul gr ădiniţei, pe stradă, în parc, în pădure. Programa activit ăţilor instructiv- educative din gr ădiniţa de copii stabileşte doar o singur ă activitate obligatorie de cunoa şterea mediului pe săptămână, la fiecare grup ă. Dacă temele mari planificate sunt cam acelea şi pentru toate grupele din gr ădiniţă, conţinuturile sunt stabilite diferenţiat pentru fiecare grupa de vârst ă. La grupa mică copiii sunt familiarizaţi doar cu fiinţe, lucruri, ocupaţii şi meserii apropiate de activitatea lor şi a adulţilor din familie şi gr ădiniţă. Prezentându- i- se cu prec ădere animale, plante, fenomene ale naturii, obiecte uzuale ale lumii materiale, copilul trebuie s ă- şi însuşească denumirea corect ă a acestora precum şi principalele acţiuni din activitatea îndeplinit ă de ei, de părinţi de şi personalul din gr ădiniţă.


121


Astfel, el învaţă să denumeasc ă corect legume ca: ridichea, salata, ceapa, usturoiul, ro şia, ardeiul, castravetele; fructe: mere, pere, cireşe, căpşuni; flori: ghiocelul, laleaua, margareta, crizantema, etc. Referitor la om, preşcolarul mic îl percepe ca înf ăţ ăţişare, cunoaşte activitatea p ărinţilor sau a celor apropia ţi lui. Dintre temele propuse pentru grupa mic ă menţionăm: Observări: Mărul, Crizantema, Strugurele, Ghiocelul, Laleaua, Ridichea, Salata, Pisica, C ăţelul, Ursul, Vulpea, Băiatul şi fetiţa, etc. Lecturi după imagini: “Jocul copiilor iarna”, “Spune ce face copilul”, Să ne îmbr ăcăm corect”, “La ce folose şte” (recunoaşterea mobilierului, a obiectelor de vesel ă). Lecturi ale educatoarei: “Coada veveri ţei” de E. Jianu, “Iarna în pădure” de E. Jianu, “M ănuşa”, “Povestea lui Mo ş Cr ăciun”, etc. Discuţii libere: “Ce ştim despre …”, “Să îngrijim plantele”, “Fructele şi vitaminele”, “Legumele şi sănătatea”, etc. Familiarizarea preşcolarului mic cu mediul cu ajutorul experienţei senzoriale, constituie un proces activ care implic ă o intensă activitate psihică a copilului. Treptat se perfec ţionează activitatea de percepere a realit ăţii şi formarea spiritului de observaţie. Contactul cu obiectele şi fenomenele înconjur ătoare creează ocazii favorabile pentru apari ţia dorinţei copiilor de a cunoaşte, stimulează curiozitatea şi interesul. La grupa mijlocie, cercul de cuno ştinţe dobândite la grupa anterioar ă, se lărgeşte atât prin introducerea unor am ănunte legate de activitatea p ărinţilor, acasă şi la serviciu, cât şi în legătur ă cu activitatea adul ţilor din gr ădiniţă şi din afara gr ădiniţei. La aceast ă grupă, copiii capătă cunoştinţe despre munca oamenilor din magazinele apropiate, de pe şantierul de construc ţie, despre unele aspecte ale muncii agricole (arat, sem ănat, secerat, plantat). Copiii încep s ă se familiarizeze cu unele obiecte şi unelte folosite de adul ţi în timpul muncii, cât şi cu unele mijloace de transport. Raportul cunoa ştere- înţelegere se modific ă treptat în favoarea celei din urm ă, copilul fiind capabil la sfâr şitul grupei mijlocii să precizeze, să exemplifice, să exprime şi să explice cu cuvinte proprii însu şirile obiectului sau ale fiin ţei observate, necesitatea folosirii unor instrumente sau a unor norme de comportare, să clasifice dup ă anumite criterii, etc. În percepţia copiilor intervin o serie de progrese vizibile care fac posibilă trecerea de la diferen ţierea însuşirilor contrastante la sesizarea unor deosebiri mai fine. Odată cu îmbogăţirea experienţei senzoriale se creeaz ă la preşcolari premisele dezvolt ării gândirii abstracte precum şi a diverselor operaţii ale acesteia. Din punct de vedere al con ţinutului activităţilor de cunoaşterea mediului înconjur ător, copiilor grupei mijlocii li se îmbogăţesc noţiunile despre fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii, ocupaţii şi meserii, mijloace de transport.

122



Cunoştinţele despre animale şi plante nu se limiteaz ă doar la recunoaşterea şi denumirea corect ă a acestora ci şi la sesizarea a 2- 3 caracteristici definitorii. Cunoştinţele despre animale se îmbog ăţesc cu noţiuni referitoare la înf ăţ ăţişare, păr ţi componente, la hrana specific ă, la adăpost sau locul unde cresc sau vie ţuiesc, la îngrijirea lor. Exemplu: Lectur ă după imagini: “Copiii îngrijesc plantele”, “La fermă”, “În pădure”, etc. Jocuri didactice: “Cine a venit?” (animale, păsări, hrana lor, modul de viaţă), “Să facem bucheţele de flori” (clasificarea florilor după culoare, dup ă anotimp), etc. Cunoştinţele despre anotimpuri se îmbog ăţesc prin cunoaşterea fenomenelor caracteristice fiec ărui anotimp, a activităţilor adulţilor şi copiilor în diferite anotimpuri, măsuri de adaptare la schimb ările din natur ă. Exemplu: Lecturi după imagini: “A sosit toamna” (iarna, primăvara, vara), “Munca oamenilor în gr ădină” (în livadă, pe ogor, etc.). Jocuri didactice: “Ştii când?” (clasific ări de activităţi după anotimp), “Ce se potrive şte?” (anotimpuri), etc. Povestiri: “Povestea castanelor”, “Ce mi-a povestit un greier mic” de M. Pop, etc. Ca o noutate pentru aceast ă grupă, s- au introdus no ţiuni referitoare la orientarea în timp (cunoa şterea şi înţelegerea succesiunii diferitelor momente ale zilei, diferen ţierea acestora; perceperea trecerii timpului şi precizarea reprezent ărilor de prezentazi, viitor- mâine, trecut- ieri; învăţarea denumirii zilelor s ăptămânii, în succesiunea lor). La grupa mare, se aprofundeaz ă şi cunoştinţele dobândite în grupele anterioare. Începând cu vârsta de 5 ani este deja consolidată coordonarea între mi şcările mâinii şi ale ochiului în procesul de explorare şi cunoaştere a obiectului cercetat. Analiza şi sinteza sunt mai profunde şi realizate la un nivel superior celui atins în perioada anterioar ă. Începând cu această vârstă, aplicarea în practică a cunoştinţelor dobândite, cap ătă un rol tot mai important. i mportant. Rezolvarea fişelor de muncă independent ă devine tot mai eficientă pentru evaluarea cuno ştinţelor copiilor. Se îmbogăţesc şi se sistematizeaz ă cunoştinţele copiilor referitoare la fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii, ocupa ţii şi meserii, mijloace de locomo ţie. Copiii încep să facă diferenţieri din ce în ce mai nuan ţate între obiecte şi însuşirile acestora, dobândesc capacitatea de a descrie fenomenele observate, de a relata, pot efectua singuri experien ţe simple (Apa şi transformările ei”, “Plutirea obiectelor”, “Germinaţia plantelor”, etc.). În procesul de formare a no ţiunilor despre om, îmbr ăcăminte, obiecte dintr- o locuin ţă, hrană, obiecte de toalet ă, copiii grupelor mari î şi formează deprinderi igienice corporale, alimentare, etc. conştientizează necesitatea de a respecta igiena personal ă în toate Proiectul pentru Înv ăţământul Rural

123


împrejur ările de viaţă şi cunosc efectele negative rezultate din încălcarea acestor norme. Exemple de activit ăţi desf ăş ăşurate la grupa mare şi conţinuturile specifice cunoa şterii mediului înconjur ător.

3. Animale - domestice: “Ferma de animale, “Animalele domestice şi puii lor”, “Animalele din curtea bunicului”; - sălbatice: “Animale sălbatice din ţara noastr ă”, “Gr ădina zoologică”, “Cine nu apar ţine grupului”, “Curiozit ăţi din lumea animalelor”. 2. Plante - necultivate: “Pădurea, prietena noastr ă”, “Plante medicinale”; - cultivate: “Pomii fructiferi”, “Legume de toamnă”, “Spicul de grâu”, “Încolţirea”, “Înmugurirea şi înflorirea”. 3. Omul - înf ăţ ăţişare: “Ce ştim despre corpul nostru?”, “Ce sim ţim, cum simţim?”, “De câte feluri sunt oamenii?”; - cunoştinţe şi deprinderi igienice: “Curat şi sănătos”, “Cu păpuşa la doctor”; - activităţi specifice: “Ce meserii cunoa ştem?”, “Din activitatea poliţistului” (doctorului, tâmplarului, etc.); - relaţia cu lumea înconjur ătoare: “Aspecte din via ţa de familie”, “Ziua celor dragi”, “Cu ce c ălătorim?”. Medii de viaţă: “O plimbare la p ădure”, “În împăr ăţ ăţia apelor”. Fenomene ale naturii: naturii: “Ce ne poveste şte vântul”, “Ploaia”, “Curcubeul”, “Bruma”, “Poleiul”. Anotimpurile: Anotimpurile: “Viaţa în cele patru anotimpuri”, “Când se întâmplă”, “Roata timpului”, “De ce se schimb ă vremea”. P ământul şi alte corpuri cereşti: “Planeta ti: “Planeta pe care locuim”, “O călătorie cosmică”, “Vehicule cosmice”, “Ocrotirea vieţii pe pământ”. Noţ iuni iuni de fizic ă şi chimie/ experimente: “Apă, aer, focelemente ale vieţii”, “Apa şi transformările ei”, “Plutirea şi scufundarea”, “Dizolvarea”, “Amestecarea şi separarea”, “Focul şi efectele lui”, “La buc ătărie”, “Micii chimişti”. Conţinutul activităţilor cuprinse în planificarea instructiveducativă, trebuie astfel conceput încât să nu fie o repetare monotonă a sarcinilor. A proceda în acest fel însemnă a îmbunătăţii elementele învăţate anterior, pe de o parte şi pe de altă parte, a completa progresiv tema, ducând la o în ţelegere mai largă şi la transferul învăţării.

Planificare anuală orientativă cuprinzând domeniile specifice de cunoa ştere (Elena Rafail ă şi colaboratorii- Metode orientative de lucru cu pre şcolarii, Editura All Pedagogic, Bucureşti, 1999).

124


Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în înv ăţământul primar şi preşcolar GRUPA

SEMEST RUL

I.

MIC Ă

II.

TEMA (săptămâna)

SUBTEMA

Evaluare iniţială Familie, gr ădiniţă Familie, gr ădiniţă Familie, gr ădiniţă Natura Natura Natura Omul Omul Natura Natura Natura Localitatea natal ă

Familia mea Încăperile gr ădiniţei Familiarizarea Familiarizar ea cu personalul gr ădiniţei Fructe de toamn ă Legume de toamn ă Flori ăţişarea omului Înf ăţ Obiecte de toalet ă şi uz personal Animale domestice (pisica) Animale sălbatice (ursul) Caracteristicile iernii (început de iarnă) Obiceiuri şi tradiţii de iarnă (Vine Moş Cr ăciun!) EVALUAREA SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. Familie, gr ădiniţă - De acasă la gr ădiniţă Natura - Legume, Legume, fructe, flori ăţişarea); Cum mă îngrijesc? 2. Omul - Cum ar ăt? (Înf ăţ 3. Natura - Animale domestice - Animale sălbatice- viaţa în timpul iernii Natura Fenomene specifice specific e Natura Jocurile copiilor iarna Natura Pădurea şi animalele în timpul iernii Omul Munca în familie (activitatea (activit atea omului) Familie, gr ădiniţă E ziua mamei Natura Flori de primăvar ă Natura Aspecte de primăvar ă Localitatea natal ă Oraşul nostru. Cartierul în care locuiesc Natura Munci de prim ăvar ă (pe câmp) Natura Munci de prim ăvar ă (în gr ădină) Localitatea natal ă Mijloace de locomo ţie şi transport (pe uscat) Localitatea natal ă Mijloace de locomo ţie şi transport (pe ap ă) Natura Aspecte de var ă (început de var ă) Natura Fructe de var ă (cireşe) Drepturile copilului Copilărie fericită (1 iunie) EVALUARE SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. Natura Flori pentru mama 2. Localitatea natal ă Cu ce putem călători? 3. Omul Oraşul nostru în acest anotimp Localitatea natal ă Munca oamenilor Natura


125

Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în înv ăţământul primar şi preşcolar GRUPA

SEMEST RUL I.

II. MARE

126

TEMA (săptămâna)

SUBTEMA

Evaluare iniţială Familie, gr ădiniţă Natura Natura Natura Natura Natura Natura Omul Omul Omul Natura Localitatea natal ă

Gr ădiniţă, casa noastr ă dragă Fructe de toamn ă Legume de toamn ă Flori de toamn ă Animale domestice Animale sălbatice Pădurea în acest anotimp ăţişarea omului Înf ăţ Alimentele şi sănătatea Îmbr ăcămintea şi încălţămintea Fenomene ale naturii Obiceiuri şi tradiţii de iarnă EVALUARE SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. Natura Legume, fructe, flori 2. Natura Cartea cu animale (sălbatice, domestice- mod de viaţă în anotimpul rece) 3. Omul Cine sunt? Cum mă îmbrac? (Despre s ănătatea omului) Omul Despre prieteni Omul Meseriile omului Omul Accidentele şi viaţa Familie, gr ădiniţă Comportarea şi activitatea în familie Omul E ziua mamei! Natura Flori de primăvar ă pentru mama (ghiocelul şi vioreaua) Localitatea natal ă, ţara Oraşul meu, primăvara Ţara mea Localitatea natal ă Universul Pământul (Obiceiuri de Pa şti) Localitatea natal ă, ţara Mijloace de locomoţie şi transport Familie, gr ădiniţă, şcoala Şcoala din apropierea gr ădiniţei Natura Flori Natura Legume specifice anotimpului Natura Fructe Drepturile copilului Viaţa copiilor din ţara noastr ă EVALUAREA SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. Familie, gr ădiniţă, Activitatea în familie şi societate (comportare, şcoală meserii, prevenirea accidentelor) 2. Localitatea natal ă, ţara Călătorie în jurul p ământului (despre ora ş, ţar ă, Universul Pământ, mijloace de transport) 3. Natura Când se întâmpl ă? (Anotimpuri- legume, fructe, flori)



Proiect de lecţie Grupa mare Disciplina: Cunoaşterea mediului Tema lecţiei: “Ghiocelul şi vioreaua” Tipul lecţiei: observare Obiective generale: însuşirea unor cuno ştinţe elementare despre plante de prim ăvar ă (ghiocel şi viorea)alcătuire externă, asemănări/ deosebiri, importanţă; • îmbogăţirea vocabularului cu o serie de cuvinte noi: bulb, tulpin ă subpământeană, tulpină aeriană; dezvoltarea acuităţii senzoriale (vizual ă, tactilă, olfactivă), a spiritului de observa ţie; • opera ţiilor gândirii (analiza, sinteza, compara ţia, abstractizarea, • dezvoltarea generalizarea), a aten ţiei voluntare; educarea dragostei faţă de natur ă, a dorinţei de a îngriji florile, de a le folosi pentru • înfrumuseţarea mediului ambiant. •

Obiective operaţionale Pe parcursul şi la sfâr şitul activităţii, copiii vor fi capabili să:

O1: Să recunoasc ă ghiocelul şi vioreaua, stabilind caracteristicile fiec ărei plante, pe baza materialului pus la dispozi ţie; O2: Să indice păr ţile componente ale celor dou ă plante comparativ pe baza materialului natural şi a planşelor; O3: Să explice rolul fiec ărei păr ţi componente, pe baza explica ţiilor educatoarei; O4: Să identifice asemănări şi deosebiri între ghiocel şi viorea în urma observ ării prin comparaţie a celor dou ă plante. Strategii didactice: -

Metode şi procedee: observa ţia, comparaţia, conversa ţia, demonstraţia, problematizarea, explica ţia. Mijloace de învăţământ: material distributiv, ghiocei şi viorele (plante întregi) pentru fiecare copil, material demonstrativ: plan şe, l ădiţe cu pământ, ghiocei, viorele, alte flori de primăvar ă, casetă muzicală.

Bibliografie: 1. Maria Comănescu, Doina Gheorghe- Cunoaşterea mediului - grupa preg ătitoare, ghidul educatoarei, Editura Didactic ă şi pedagogic ă, R.A., Bucureşti, 1998 2. Mica enciclopedie enciclopedie pentru prichindei, prichindei, Editura RAO.


127


Etape

Obiective operaţ ioionale

Activit ăţ are ăţ i de înv ăţ ăţ are

Moment organizatoric

Asigurarea condiţiilor optime pentru ăşurarea activităţii: aerisirea sălii desf ăş de grup ă, pregătirea materialelor necesare.

Captarea atenţiei şi crearea motivaţiei

Se realizează prin audierea unei casete audio de con ţine o “ceart ă” între flori de prim primăvar ă, referitoare la frumuseţea, parfumul şi culoarea acestora. Dintre acestea se remarc ă ghiocelul şi vioreaua. Se anunţă tema şi obiectivele activităţii pe înţelesul copiilor: observarea unor plante care înfloresc prim ăvara (ghiocelul şi vioreaua). Se va intui materialul, apoi se va trece la observarea p ăr ţilor componente ale celor două plante, prin compara ţie. 1. Rădăcina – cina – la ambele plante:

Anunţarea temei şi a obiectivelor

Dirijarea învăţării

O1

O2

O3

- firişoare subţiri, albicioase care cresc în pământ; - susţin planta şi absorb apa cu s ărurile minerale din p ământ. 4. Tulpina subpământeană În pământ plantele au o tulpin ă subpământean ă: - bulb asemănător cepei, alc ătuit din frunze care se acoper ă unele pe altele; - bulbul este numit “c ămara plantei”- în el se afl ă substanţe hr ănitoare. 3. Tulpina 3. Tulpina aerian ă - porneşte din bulb, este subţire şi de culoare verde la ambele plante; - prin prin tulpină, apa şi substanţele hr ănitoare sunt transportate c ătre frunze. 4. Frunzele - două frunze de culoare verde, lungi şi ascuţite la vârf; - frunza este “bucătăria plantei”- aici se pregăteşte hrana necesar ă plantei; - la ghiocel, în vârful tulpinii aeriene se află o frunză mică, cu vârful ascuţit, ce protejeaz ă floarea; - la viorea tulpina aerian ă este învelită până la jumătate de două frunze lungi, care se deschid; din interior apare o codiţă spre vârful căreia apar florile. Sinteza par ţ i al ă. Copiii vor recapitula ţial cele învăţate despre r ădăcină şi cele două tipuri de tulpin ă.

Strategii şi resurse

Evaluare

Metode: conversaţia, instructajul verbal.

Metode: conversaţia, audiţia. Mijloace: casetă audio, casetofon., material natural

Evaluare frontală

Metode: conversaţia, Mijloace: planşe, material natural, ghiocei şi viorele.

Metode: observarea, conversa ţia, problematizarea, demonstra ţia, explicaţia. Mijloace: material natural (ghiocei, viorele) şi planşe.


Evaluare frontală

Evaluare frontală

5. Floarea - ghiocelul are o singur ă floare, în vârful tulpinii, format ă din petale albe moi şi catifelate; - are forma de clopo ţel;

128


Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în înv ăţământul primar şi preşcolar - miros specific, de prim ăvar ă; - vioreaua are mai multe flori mici formate din petale de culoare albastr ă; - miros miros specific. Sinteza par ţ i al ă este realizat ă de către ţial copii cu ajutorul educatoarei, pe baza celor învăţate despre floare.

O4

6. Mediul de via ţă - cresc îndeosebi în pădure, dar şi în gr ădinile de flori; - înfloresc înfloresc primăvara devreme (plante de primăvar ă), iar pentru a cre şte au nevoie de lumin ă, căldur ă şi apă, substanţe hr ănitoare. 7. Înmul 7. Înmulţirea plantelor - se realizeaz r ealizeaz ă prin bulb. 8. Importanţa şi modul de îngrijire al celor dou ă plante. Sinteza final ă. Este realizată de copii pe baza materialului materialului ilustrativ. Are caracter caracter aplicativ: copiii copiii vor reconstitui cele dou ă plante din materialul primit, motivând alegerea diferitelor păr ţi, aşezarea şi succesiunea acestora. Aprecieri referitoare referitoare la modul de ăşurare a activit ăţii. desf ăş Copiii vor r ăsădi plantele cu r ădăcină în lădiţe şi le vor îngriji.

O2 Fixarea cunoştinţelor şi realizarea feed- backului

O4


Evaluare Frontală

Metode: observarea, conversa ţia, problematizarea, demonstra ţia, explicaţia. Mijloace: material natural (ghiocei, viorele) şi planşe. Metode: exerci ţiul, explicaţia, conversa ţia. Mijloace: piese tip puzzle. Evaluare Frontală

Evaluarea

Încheierea activităţii


Individuală

129


4. 7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. 1 1. Metodica este o disciplin ă ştiinţifică, componentă a sistemului ştiinţelor pedagogice, care are ca obiect studierea organiz ării procesului de învăţământ- ca proces instructiveducativ, la un anumit obiect din planul de înv ăţământ. 2. Vezi paginile corespunzătoare.

Testul de autoevaluare nr. 2 Cursul conţine exemple de planific ări anuale. Consult ă paginile corespunz ătoare.

4.8. Lucrarea de verificare 4 1. Proiectaţi o unitate de învăţare la disciplina Cunoaşterea mediului/ Ştiinţ e ale naturii (învăţământ primar) Sau Elaboraţi o planificare semestrial ă şi săptămânală (învăţământ preşcolar) 4p 1. Proiectaţi o activitate/ lec ţie de Cunoaşterea mediului/ Ştiinţ e ale naturii . 5p

Se acordă un punct din oficiu. Sugestii: - alegeţ i tema specific ă domeniului preferat (înv ăţă ăţământ preşcolar sau primar); - abordaţ i forma de proiect care v ă este accesibil ă; urmaţ i paşii necesari pentru proiectarea unei activit ăţ i/ lec ţ ţii. i i. ăţ i/

Criterii de evaluare şi notare 1. 4p 2. 5p - stabilirea corect ă a obiectivelor opera ţionale- 0,50p; - alegerea metodelor de predare şi a activităţilor de învăţare- 1p; - structura lecţiei- 2,50p; - abordări personale- 1p. Se acordă un punct din oficiu.

130



Bibliografie selectivă: 1. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Naţional pentru Curriculum- Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de Ştiinţ e ale naturii la cls. a III- a şi a IV-a, IV-a, Bucureşti, 2001, p.4- 31 2. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Centru Naţional de Formare a Personalului din învăţământul preuniversitar- Ghidul programului de informare/ formare a institutorilor/ învăţătorilor- curriculum pentru clasele I şi a II-a, Bucureşti, 2003, p. 68- 78 3. Gheorghe, Alexandru; Pavelea, Daniel, Tudor şi colaboratorii- Tehnologia didactic ă şi a tipurilor de lecţie în învăţământul preuniversitar, Editura “Gheorghe Alexandru”, Craiova, 2005, p. 14- 42 4. Maria, Comănescu, Androne, Constan ţa- Ştiinţe, clasa a II-a, Ghidul înv ăţătorului, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1996 5. Elena, Huţanu; Daniel, Ovidiu Crocnan- Ştiinţe, clasa a III-a, Manualul învăţătorului, Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., Bucureşti, 2001 6. Elena, Huţanu; Daniel, Ovidiu Crocnan- Ştiinţe, clasa a IV-a, Manualul înv ăţătorului, Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., Bucureşti, 2002 7. Elena, Rafailă şi colaboratorii- Modele orientative de lucru cu pre şcolarii, Editura All Pedagogic, Bucure şti, 1999, p. 3- 45.

Bibliografie generală: 1. Corega C., Haralamb Dorel, Talpalaru Seryl- Fizică, manual pentru clasa a VI- a, Editura Teora, 1998, pag. 22- 46 2. Corega C., Haralamb Dorel, Talpalaru Seryl- Fizică, manual pentru clasa a VIII- a, Editura Teora, 2000, pag. 20- 27, 47- 59 3. Turcitu Doina, Pop Viorica- Fizică manual pentru clasa a VIII a, Editura Radical, 2000, pag. 7- 47 4. Fătu Sanda, Stroe Felicia, Stroe Constantin- Chimie, manual pentru clasa a VII- a, Editura Corint, 1999, pag. 3- 25 5. Crocnan Daniel Ovidiu, Huţanu Elena- Manualul înv ăţătorului, clasa a III- a, Editura Didactică şi Pedagogic ă, R. A., Bucureşti, 2001, p. 5-14 6. Crocnan Daniel Ovidiu, Huţanu Elena- Manualul înv ăţătorului, clasa a IV- a, Editura Didactică şi Pedagogic ă, R. A., Bucureşti, 2002, p. 4- 10 7. Pacearcă Ştefan, Constantinescu Rodica, Popescu Maria- Luiza- Ştiinţe, clasa a IVa, Editura Cartea Universal ă, 2003 8. Bogheanu Maria Magdalena, Ilarion Niculina- Ştiinţe ale naturii clasa a IV- a experimente, evaluare, autoevaluare, Editura Humanitas Educaţional, 2002 9. Pârâială Viorica, Pârâială Dumitru, Filoti Carmen- Ştiinţe ale naturii, auxiliar pentru elevi, cadre didactice şi părinţi, Editura Euristică, Iaşi, 2002 10. Grinţescu I., Botanică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedic ă, Bucureşti, 1985, p. 32-69 11. Boldor O., Raianu O., Trifu M., Fiziologia plantelor- Lucr ări practice, Editura Didactică şi Pedagogic ă, Bucureşti, 1983, p. 25- 48 12. Todor V. şi colaboratorii, Metodica pred ării biologiei la clasele V- VIII, Editura Didactică şi Pedagogic ă, Bucureşti, 1982 13. Gheţe M., Grosu M., Activit ăţi practice de biologie pentru gimnaziu, Editura Didactică şi Pedagogic ă, R.A., Bucureşti, 2002, pag. 12- 32, p. 32- 45 Proiectul pentru Înv ăţământul Rural

131


14. Copil V. şi colaboratorii, Biologie, Manual pentru clasa a V-a, Editura Sigma, 1997, pag.28- 78 15. Enciclopedia pentru tineri Larousse- Plante şi animale, Editura Rao, 1996, pag. 829, p. 32- 99 16. Ţibea, Florica- Atlas şcolar de biologie (Regnul Plante), Editura Didactic ă şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2004 17. Opriş T., Bios (Cele mai pasionante probleme ale lumii vii), Editura Albatros 18. Ariniş Ioana, colaboratorii- Biologie, manual pentru clasa a IX-a, Editura All, Bucureşti, 2000 19. Ariniş Ioana, Cristescu D.- Biologia animal ă şi vegetală, ghid metodologic, Editura paralela 45; Piteşti, 2006, p. 10- 29, p. 96- 110 20. Vodă Claudiu- Cercet ător la …. zece ani, Editura Aramis, Bucureşti, 2001 21. Opriş Tudor- Aceste uimitoare plante şi animale, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1988 22. Întrebări şi r ăspunsuri- Ştiinţa în viaţa cotidiană, Enciclopedia Rao, Grupul Editorial Rao, 2005 23. Întrebări şi r ăspunsuri- Natur ă şi animale, Enciclopedia Rao, Grupul Editorial Rao, 2005 24. Ţibea, Florica- Atlas şcolar de biologie- Anatomia omului, Editura Didactic ă şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2004 25. Ţibea, Florica- Atlas şcolar de biologie (Regnul Protista, Regnul Animal), Editura Didactică şi Pedagogic ă, R. A., Bucureşti, 2004 26. *** Arborele lumii 27. *** MEC- Programul Naţional “Educaţia pentru sănătate în şcoala româneasc ă”, Ghid pentru cadre didactice (suport informativ), 2004, p. 63- 89 28. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Naţional pentru Curriculum- Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţe ale naturii la clasele a III- a şi a IVa, Bucureşti, 2001, p. 4- 31 29. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Centru Naţional de Formare a Personalului din învăţământul preuniversitar- Ghidul programului de informare/ formare a institutorilor/ învăţătorilor- curriculum pentru clasele I şi a II-a, Bucureşti, 2003, p. 68- 78 30. Gheorghe, Alexandru; Pavelea, Daniel, Tudor şi colaboratorii- Tehnologia didactic ă şi a tipurilor de lecţie în învăţământul preuniversitar, Editura “Gheorghe Alexandru”, Craiova, 2005, p. 14- 42 31. Maria, Comănescu, Androne, Constan ţa- Ştiinţe, clasa a II-a, Ghidul înv ăţătorului, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1996 32. Elena Huţanu, Daniel Ovidiu Crocnan- Ştiinţe, clasa a III-a, Manualul înv ăţătorului, Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., Bucureşti, 2001 33. Elena Huţanu, Daniel Ovidiu Crocnan- Ştiinţe, clasa a IV-a, Manualul înv ăţătorului, Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., Bucureşti, 2002 34. Elena Rafailă şi colaboratorii- Modele orientative de lucru cu pre şcolarii, Editura All Pedagogic, Bucure şti, 1999, p. 3- 45.

132


122090819 Cunoasterea Mediului Si Stiinte Ale Naturii Si Didactica Predarii Lor

Recommend Documents