Funcţiile frunzei
Frunza este organul aerian al plantei, aflat pe tulpină. Ea are rol important în desfăşurare rareaa func funcţii ţiilor lor de fotosinteză, fotosinteză, respiraţie şi transpiraţie transpiraţie. Frunza are următoarele părţi componente: limb, peţiol şi teacă. Limbul este partea cea mai lată a funzei, străbătută de o reţea de vase care formează formează nervurile. Limbul se leagă de tulpină, la cele mai multe plante, prin peţiol codiţă! şi teacă partea lăţită a peţiolului!. "neori peţiolul poate lipsi. #n acest caz, limbul se leagă de tuplină prin teacă, înfăşur$nd o parte a tulpinii e%. la gr$u, porumb!. #n alte cazuri, pot lipsi şi teaca şi peţionlul, iar limbul se leagă direct de tulpină frunzele de mazăre, de opaiţă, de floarea-cucului etc.!. &rivit la microscop, limbul frunzei este format din două foiţe protectoare epiderma cu celule pline de superioară şi epiderma inferioară!, între care se găseşte miezul frunzei cu cloroplaste. &e faţa şi, mai ales, pe dosul frunzei se găsesc stomatele. ' stomată este formată din două celule de forma boabelor de fasole, aşezate faţă în faţă, astfel că între ele răm$ne un orificiu prin care se face schimbul de gaze între frunze şi exterior .
Limbul frunzei se orientează în aşa fel înc$t să primească o cantitate de lumină c$t mai mare. Frunzele au forme, mărimi şi nervuri diferite în funcţie de tipul de plantă şi de condiţiile de mediu. Ele se prind în mod diferit de tulpină.
Lumina este foarte importantă pentru plante, iar frunza este organul adaptat pentru captarea luminii. Frunza, prin structura ei, este un (laborator viu) în care lumina soarelui este captată în grăuncioarele de clorofilă din celulele ei, pentru a fi utilzată în prepararea *ranei substanţele organice! prin procesul de fotosinteză. procesul de transformar transformaree a apei cu sărurile minerale minerale şi a dio%idului Fotosinteza este procesul de carb carbon on în subst substan anţe ţe orga organic nicee sub sub acţiu acţiune neaa lumi luminii nii sola solare re,, capta captată tă în clor cloropl oplas aste te,,
eliber$ndu-se o%igen. +c*imbul de gaze pătrunderea dio%idului de carbon în frunză şi eliminarea o%igenului din frunze în atmosferă! are loc prin stomate. 5cestea se înc*id şi se desc*id în funcţie de nevoile plantelor şi de condiţiile de mediu. &ereţii celulelor care formează stomate sunt mai groşi la interior şi mai subţiri la e%terior. 8rosimea pereţilor stomatelor poate fi observată la microscop. &rin transpiraţie, în plantă se produce o forţă de sucţiune care aută la absorbţia unor noi cantităţi de apă cu săruri minerale din sol. ntensitatea fotosintezei depinde de: cantitatea de apă şi săruri minerale din sol, lumină, temperatură etc. Apa şi sărurile minerale sunt necesare ca materie primă în procesul de fotosinteză. &rocesul de fotosinteză se intensifică odată cu creşterea cantităţii de apă c$nd apa este în e%ces, fotosinteza se opreşte. +ărurile minerale din sol provin din descompunerea resturilor vegetale şi animale şi din azotul atmosferic care aunge în sol prin apele de ploaie şi zăpezi. Fotosinteza începe la lumină slabă şi creşte ca intensitate odată cu creşterea intensităţii luminii. /acă lumina este foarte intensă, fotosinteza începe să scadă. Fotosinteza începe la o temperatură de 0 0 1, creşte în intensitate p$nă c$nd temperatura atinge 20-2301, după care încetineşte treptat şi la 43-3201, se opreşte. &lantele cu frunze verzi şi iarna conifere, gr$u! desfăşoară procesul de fotosinteză şi la temperaturi sub 0 01. &rimele substanţe organice care se formează în urma fotosintezei sunt glucoza şi amidonul. /in acestea rezultă maoritatea substanţelor e%istente în plantă: za*aruri, uleiuri, proteine, substanţe de creştere, substanţe aromate, răşini etc. 5ceste substanţe împreună cu apa sevă elaborată! circulă, prin vasele liberiene, spre celelalte organe ale plantei, unde se consumă sau sunt depozitate. &lantele, ca toate celelalte vieţuitoare de pe &ăm$nt, au nevoie de o%igen. Ele utilizează o%igenul pentru arderea substanţelor organice şi producerea energiei necesare creşterii, formării fructelor, vindecării rănilor etc. ' parte de energie se eliberează sub formă de căldură. &rocesul de captare a o%igenului din aer necesar întreţinerii vieţii plantelor şi de eliminare a dio%idului de carbon se numeşte respiraţie. &lantele respiră prin toate organele, dar mai ales prin frunze, procesul av$nd loc at$t ziua c$t şi noaptea. #ntre fotosinteză şi respiraţie e%istă o str$nsă legătură, ele fiind procese inverse. &rin fotosinteză, energia solară şi dio%idul de carbon sunt utilizate pentru obţinerea substanţelor organice, planta elimin$nd o%igen. &rin respiraţie, planta elimină dio%id de carbon iar substanţele organice şi o%igenul sunt utilizate pentru obţinerea energiei. #n respiraţie, ca şi în fotosinteză, schimbul de gaze are loc prin stomate şi este influneţat de condiţiile de mediu lumină, temperatură, umiditate, cantitate de o%igen şi de dio%id de carbon etc.!. #n fotosinteză, planta utilizează numai o mică parte din energia solară captată. 6estul se transformă în căldură. 5cest fapt determină ridicarea temperaturii frunzelor, din care cauză planta pierde apă sub formă de vapori. Transpiraţia este procesul de eliminare a apei din corpul plantelor, sub formă de vapori. 7ranspiraţia are loc la nivelul frunzelor tot prin stomate, care se înc*id şi se desc*id în raport cu factorii de mediu şi cu unele nevoi interne ale plantei. 7ranspiraţia plantelor are un rol important pentru viaţa de pe &ăm$nt, fiind o verigă importantă a circulaţiei apei în natură.
"neori frunza îşi sc*imbă funcţiile prezentate mai sus cu altele, fapt care atrage după sine şi sc*im barea formei şi a structurii ei. Frunzele transformate în spini la drăcilă!, în c$rcei la mazăre!,în urne de prins insecte la unele plante carnivore !, în organe florale etc. sunt frunze metamorfozate.
/upă durata de viaţă se deosebesc: frunze caduce, frunze care nu trăiesc dec$t o singură perioadă de vegetaţie ele apar primăvara şi cad toamna e%. frunzele de fag, carpen, mesteacăn etc.! frunze marcescente, care nu cad toamna şi care, deşi se usucă, răm$n pe ramuri şi peste iarnă e%. frunzele de stear! şi frunze persistente, frunze care nu cad la sf$rşitul perioadei de vegetaţie, ci răm$n vii mai mulţi ani e%. frunzele de conifere!. La plante se disting diferite tipuri de nutriţie. &lantele verzi, care îşi produc singure substanţele organice cu care se *rănesc se numesc plante autotrofe. Plantele heterotrofe, fiind lipsite de clorofilă, nu au posibilitatea de a realiza fotosinteza şi îţi procură substanţele organice, gata preparate, din mediul în care trăiesc. /in această categorie de plante fac parte plantele parazite, semiparazite şi simbionte. Plantele parazite nu au clorofilă, trăiesc parazit pe alte plante, se caracterizează prin lipsa funzelor verzi şi prezenţa unor formaţiuni speciale pentru *rănire rădăcini sugătoare*austroi!. &lantele parazite au un număr mare de flori, fructe şi seminţe. /e e%emplu: muma pădurii parazită pe rădăcinile arborilor din păduri!, torţelul parazit pe tulpinile de lucernă, trifoi, viţă de vie!. Plantele semiparazite, deşi au clorofilă şi realizează fotosinteza, iau o parte din substanţele organice necesare, din alte plante. /e e%emplu, v$scul preia substanţe *rănitoare din tulpina arborelui gazdă! Plantele simbionte sunt un e%emplu interesant de convieţuire, între o plantă autotrofă şi un organism *eterotrof. ' astfel de simbioză e%istă între plantele leguminoase trifoi! şi bacteriile fi%atoare de azot, care trăiesc pe rădăcinile acestor plante. 9acteriile pun la dispoziţia plantei leguminoase, azotul necesar procesului de fotosinteză, iar plantele leguminoase furnizează bacteriilor, substanţe organice rezultate din fotosinteză. 1onvieţuirea în avantaul ambelor organisme, poartă denumirea de simbioză.
