I.. I..Сaracteristici generale ale psihicului Cuvântul psihic are origine greacă și localizează sufletul uman sau mintea sa ca totalitate intelectivă și afectivă.Psihicul definește personalitatea te personalitatea ca unitate comportamentală comportamentală dotată cu percepț ie, ie, intelectivitate și afectivitate.Caracteristica fundamentală a psihicului este con știenț a, a, cel mai complex operant și greu de în ț eles eles funcț ie. ie. Conștienț a este proprietatea subiectului de a se identifica identifica modal pe sine ca entitate distinctă de ambient și a identifica toate identificările de sine. Prin conștienț ă omul se poate reprezenta si modela dinamic, intelectiv si afectiv, adica isi poate construi descrieri descrieri lingvistice de stare. Constienta asigura asigura cuplajul permanent permanent al omului cu realitatea, dar tot ea permite p ermite desprinderea subiectului de realitate si interactiunea transformanta a realitatii. o trasatura importanta a individualitatii constiente este intentionalitatea, definita ca autonomie comportamentala a subiectului, ca posibilitate a acestuia de a selecta, declansa, intretine si finaliza actiuni in orice ambient prin propriile resurse informationale si energetice. Constienta este atat cauza cat si suportul continuu al psihicului, ea multiplica indefinit subiectul prin propria reconstituire reconstituire de sine, realizand interactia individului cu sine, cu realitatea, realitatea, cu semenii sai.Psihicul genereaza personalitatea, aceasta fiind un ansamblu de caracteristici informaț ionale ionale auto explicitante si auto controlante intentional, unitar conectate, orientate permanent catre definirea de stari scop scop proprii fiecarui subiect.Psihicul subiect.Psihicul si insusirile lui a fost fost investigat cu milenii in urma si este cercetat cu diferite mijloace si strategii si in prezent, dar încă neînț eles eles functional pe deplin. Puține sînt noțiunele în difinirea cărora să se manifeste atîtea dispute,divergen țe și confruntări ca în definirea no țiunii de psihic.Preocupări în această direc ție pot fi consemnate din cele mai vechi timpurițde cînd omul a dobîndit con ștință de sine și adevenit subiect epistemic și interogativ începînd să în țăleagă atît ce se petrece în jurul său său cît și ce se întîmplă în sine însuși.În concepțiile filozofice elaborate de Democrit,Heraclit și Epicur psihicul este interpretat ca substanță activă a corpului,care îl pune pe acesta în mi șcare și-l i-l ghidează ghidează în lume Psihicul apare,exzistă apare,ex zistă și se manifestă ca o modalitate informa țională specifică legată de un mecanizm specializat în recep ționarea și procesarea semnalelor despre stările mediului extern și intern al organizmului.,sistemului organizmului.,sistemului nervos. Psihicul ne apare ca un continum pe care se delimitează și se individualizează individualizeaz ă un număr număr imens de gradații și trepte evolutive .Psihicul uman reprezintă reprezi ntă segmentul superior al acestui continuu.Sub el el se închide universul psihicului animal.Raportul dintre aceste două segmente a constituit un obiect de aprinse dispute in psihologie:o primă tendin ță absolutează într -atît -atît deosebirile dintre psihicul uman și cel animal,încît se consideră două rela ții distincte și
neraportabile; cea de a doua tendin ță absolutizează asemănările ,deosebirile fiind declarate pur cantitative,neesențiale.În plan metodologic,prima tendin ță excludea orice transfer de date sau explicații de la psihicul animal la cel uman sau uman la cel animal.Cea de a doua permite un astfel de transfer in ambele sensuri;în comportamentul uman se invocă fără rezerve voința,intenția iubirea sau ura;iarin comportamentul uman se invocă la fel de direct și categoric instinctul,raționalul impulsivitatea,inconștientul.Apariția psihicului uman se leagă de desprinderea din seria animală a unei noi ramuri evolutive,ramura lui homo sapiens
și
de
constituirea unui nou mod de existen ță,cel sociocultural.Principalele elemente care asigură permisele indinspensabile ale realizării psihizmului uman sunt ceerul și poziția bipedă. Prima caracteristică difinitorie psihicului uman o constituie pregnatul său dinamism evolutiv.o a doua caracteristică ,difinitorieo constituie extraordinara lui complexitate,psihicul uman reprezintă cel maicomplex sistem dintre toate sistemele reale cunoscute nouăpînă acum. II.Stadiile de dezvoltare a psihicului
Sistemul psihic uman este un ansamblu de funcii și procese psihice senzoriale cognitive și reglatorii ce se află în interacțiune și activează simultan.Pentru a diviza functile psihice
în elementare
și
superioare
e
necesar
să
studiem
stadiile
de
dezvoltare
a
psihicului.A.N.Liontiev a
schițat o schemă a formării psihicului distingînd 4 mari
faze:a)stadiul
senzorial
psihicului
elementar;b)stadiul
psihicului
receptiv;stadiul
intelectului;stadiul psihicului con știent.Dezavantajul acestei clasificări este acela de a include prima etapă imensa
majoritatea speciilor,fiindcă stadiul perceptiv începe abia o
dată cu păsările și mamiferele.
Stadiul psihicului senzorial elementar se caracteriează prin aceea că animalul reactionează în raport cu o proprietate din
mediul ambient,,însușire caracteristică
unui obiect sau fenomen importante pentru el.În stadiul senzorial psihicul activează prin funcții elementare senzoriale de cunoa ștere.Datorită specializării functionale relativ
înguste
,ficare
analizator
nu
poate
să
reflecte
realitatea
decît
fragmentar,unilateral.Orice o biect concret posedă o multitudine de aspecte,însu șiri și
relații care nu pot fi surprinse toate de un singur analizator.Diversitatea
analizatorului a fost impusă în cursul evolu ției de necesitatea cupri nderei unei game
mai întinse de însu șiri pentru o mai bună adaptare la influen țile externe și interne.
Stadiul psihicului perceptiv .După A.N.Leonov,se află în acest stadiu speciile care sesizează caracteristicile obiectelor în integritatea lor și nu doar aspecte senzoriale izolate.Aceasta se traduce în posibilitatea de a distinge un obiect vizat de condi țiile în care se poate ajunge la el.Este o discriminare între obiect și condițiile ambiante .De exemplu,dacă într-un acvarium punem între un pe ște și hrană un paravan de sticlă ,acesta poate învăța să-l ocolească.Dacă după aceea scoatem paravanul, peștele
nu
observă schimbarea și continuă să efectueze un drum de ocol.Un mamifer pus într -o
situație similară sesizează deosebirea și recurge la calea directă către aliment.O a doua caractiristică o constituie predominarea actelor
învățate
la aceste
specii,instinctele avînd un rol mai pu țin important.De aceea,activitatea lor e mult mai plastică,mai adaptată,ținînd
cont de condi țiile,situațiile concrete în care ea se
desfășoară.
, Stadiul intelectului,al gîndirii senzio- motorii îl găsim la maimuțele antropoide.El se caracterizează prin puținătatea încercărilor de a rezolva o problemă și
apariția
soluției dintr-o dată,pe neașteptate.Faptul a fost eviden țiat prin experimentele cu cimpanzei realizate de W.Kohler într-unul din ele,maimu ței i se oferă o banană dar în afara cu știiși la o distanță la care ea nu o poate ajunge în cușcă se află însă și un băț.Cimpanzeul nu face multe încercări,renun ță,se învîrte prin cu șcă;deodată observă bățul,îl
înșfăcă,trage banana către el și o consumă. Se observă și un al
doilea aspect:caracterul bifazic al ac țiunii.Maimuța apucă un bă ț său î și clădește un postamen din lăzi și abia în al aldoilea moment î și poate însuși fructul.
Stadiul psihicului con țștient e treapta superioară a evoluției specifică numai omului.În
legătură
cu
deosebirile
dintre
om
și
animal
există
și
o
ciontroversă.Unii,printrecare și H.Pieron,susțin că diferențele sunt de ordin pur cantitativ Alții printre care A.N.Leontiev,subliniază existwnța și a unor calitative;după H.Pieron cea mai categorică deosebire este aceea refe ritoare la volumul creerului.Înce privește senzațiile animalele sunt chiar superioare omului:vulturul are o acuitate vizuală mai bună. III Nivelurile sistemice ale activitii psihicului.
Nivelul a)
conștient reprezintă forma supremă de organizare psihică prin care se
realizează integrarea subiectiv- activă a tuturor fenomenelor psihice și care face posibilă
raportarea continuă individului la mediu.Nivelul con știent se realizeazăprintr- o reflectare cu știință,adică o reflectare în care individuldispune de informa ții pe care le poate utiliza,discifra interpreta.La acest nivel psihicul îndepline ște un grup de func ții superioare:
Functia
informational-cognitivă
a
conștiinței
prin
vehicularea
imag-
inilor,ideilor,impresiilor. a)De prelucrare primară a informațiilor:senzații,percepții,reprezentări. b)De prelucrare secundară:gîndirea,memoria,imaginația.
.Funcția adoptiv-proiectiva e prin stabilirea și îndeplinirea scopului.
.Functia reglatoare prin planificarea activității:comunicare,limbaj,atenție,voință.
.Funcția creativă prin a crea cea ce e necesar,prin schimbarea relațiilor reflectate, prin adaptarea la necesitățile proprii.
Funcția stimulator-energizantă a)motivația b)afectivitatea
Functiaintegratoare-de formare a personalității
Functia integratoare reprezintă sfera proceselor psihice propriu-zisela adaugă totalitatea funcțiilor
care se
legate de starea de vigilen ță în raport cu propria per-
soană și cu realitatea extra corporală.
b) Nivelul subconștient se situiază sub nivelul conștinței,este sediul acțiunilor automatizate și
a unor stocuri de cunoaștere acumulate dar care au scăpat controlului
conștient.Subconștientul are propriile lui mecanizme cu ajutorul cărora prelucrează și restructurează.La acest nivel participă:memoria potentială,ansamblul deprindeilor
și
operațiilor de care dispune subectul, montajeleperceptive sau intelectuale steriotipizate, care cîndva au fost con știente,dar care în prezent se desfă șoară în afara controlului conștient.Totodată subconștientul este sediul expresiilor emo ționale de tip neuro vegetativ:paloarea,înroșirea feței,tremuratul vocii etc.
C) Nivelul inconștient se află la polul opus nivelului con știent în zonele de profuzime aleS.P.U.inconștientul se concentrează asupra propriei fiin țe pe care o exprimă direct în ceea ce are ca porniri instinctuale:pulsiuni,stări afective,gînduri ascunse,fantasme etc. Funcțile incoștientului:
1) Energizare și dinamizare a întregii vie ți psihice a individului . 2)Facilitează creația 3)Asigură unitatea eului După modelul localizator functiile psihicului sunt împăr țite: -Precis și stabil localizate -Relativ și variabil localizate Ele includ în sine funcțiile senzoriale și motorii.În accepțiunea sa actuală,principiul relaționării impune următoarele idei esen țiale: a)Psihicul este o func ție a creerului. b) Creerul produce psihic nu în structura sa celulară internă,ci numai dacă este pus în relație de comunicare cu surse de informa ție din afara sa,respective din mediul intern extern c).Leziuni sau dereglări în functionarea creerului provoacă inevitabil tulburări în sfera comportamentală. d) Nivelul dezvoltării psihice e condiționat de nivelul de organizare structural-funcțională a creerului. IV.Funcțiile psihice primare și secundare Funcțiile și procesele psihice, de și se realizeazăși se susțin de procesele neurofiziologice,calitativ sunt ireductibile la acestea.În ansamblu există trei categorii de func ții:
Funcții pur neurologice:motorii,senzoriale,de echilibru,decoordonare.
Funcții instrumental-simbolice:limaj,orientare,spațială,schemacorporală.
Funcțiiintegratoare:atenția,orientarea,memoria,dispozițiaafectivă,comportamentul.
Dacă realizăm o ierarhizare de organizare a celor trei tipuri de func ții putem spune că funcțiile neurologice fundamentale sunt funcții primare,funcțiile instrumental-simbolice sunt funcții secundare ,iar funcțiile de integrare sunt funcții tertiare.Psihologii consideră că aceste funcții apar tr e ptat de la cele primare cătr e cele tertriare o dată cu dezvoltarea psihicului.Astfel funcțiile primare se întîlnesc la toate vertebratele.La mamifere apare reflexul de orientare a atenției,un anumit tip de memorie elementară.La acestea se adaugă și conduita instinctuală de construire a
cuibului,de creștere a puilor,de alimentare,de reproducere.La om prin dezvoltarea apar funcțiile: a) gnozice b) praxice c)limbajul Aceste funcții au valori funcționale predominante.Func țiile primare sunt funcții solide foarte bine organizate structural.Funcțiile secundare și cele tertiare apar mai tîrziu în evoluția SPU .Ele sunt mai complexe dar sunt mai puțin bine organizate.Prin experimente s-a demonstrat că primele care sunt afectate într-un proces patologic sunt funcțiile tertiare în special cele legate de conștiință.În cursul traumatismelor cerebrale datorită accidentelor sa constatat o dezintegrare a funcțiilor secundare și ulterior a celor primare.Acest fapt se explică prin aceea că funcțiile creerului derivă unele din altele prin diferențiere și specializare funcțională.. Principala funcție a sistemului nervos este cea de semnalizare,de simbolizare prin intermediul căreea se stabilesc legături de ordin semantic și pragmatic între evenimente,între sarcinile curente de reglare ale organizmului și propor rț ional a creerului și a pr opr ietăților diver șilor stimuli din mediul extern .Psihicul este expresia cea mai pură a acestei funcții.Esența lui rezidă înrelevarea con ținuturilor informaționale și semnificațiilor semnalelor procesate la nivelul creerului. Criteriul obiectiv esențial pe baza căruia putem delimita evolutiv apari ția informației de tip psihic este prezen ța funcției de semnalizare și a activității de explorare-investigatoare a mediului.Prin semnalizare înțelegem stabilirea de către organizm a unei legături cu sens și cu valoare adaptivă între stimulii primari.Elementele necesare supravețuirii nu sunt date de-a gata într-un .loc fix ,ci ele sunt dis persate în spațiu și animalele trebuie să le depiseze și să le identifice singur explorînd mereu mediul ambiant.Rezolvarea acestei sarcini ar fi imposibilă fără de func ția de semnalizare. V.Funcțiile sistemului nervos central SPU constituie modul de structurizare a proceselor nervoase.Principalele păr ți ale sistemului nervos central sunt:a)Măduva spinării-conținecentrii reflector ne condi ționate și este calea prin care trec fibrele sensitive ce duc la creer ca și acele motorii care coboară de la el ducînd la periferie comenzele sale. b)Mielencefalul cuprinde centrii vitali comandînd respirația,digestia,unelereflexe de apăr are,bătăile inimii accelerîndu-le.Bătăile inimii mai sunt comandate de proprii centri nervoși.
c)Metencefalul(creerul posterior saucreerulmic)-reglează echilibru lcorpului tonusului muscular influințînd și realizarea precisă a mișcărilor fine. b)Mezencefalul (creerulmijlociu) constă în reglarea tonusului muscular și reglarea mișcărilor asigură reflexele legate de auz șicele implicate în mișcările ochilor. e)Diencefalul (se compune din talmosșihipotalamus) constituie un centru intermediar,o ultimă stadie a sesibilității înainte de a se proiecta pe cortex.Reglează funcția organelor interne. În planșeul trunchiului cerebraleste o formative reticulară care are funcția de stimulare,de activare a cortexului,declanșînd trezirea și starea de vigilență. f)Telencefalul (emisferelecerebrale) asigură activitatea psihicului conștient. Cele două emisferi sunt separate printr-o fisură longitudinală ce le împarte înpatru lobi principali:lobul frontal,lobul occipetal,lobul temporal și lobul parietal.Suprafața creerului e de culoare cenu șie ce constă dintr un strat de neuroni numi ți și cortex. În ansamblu cortexul îndeplinește patru funcții: a)Funcția senzitivă b)Funcția motorie c)Funcția psihică d)Funcția vegetativeă 1.Funcția senzitivă-fibrele aferente de la organelle senzoriale după ce trec în thalamus se proiectează în diferite por țiuni ale cortexului.Cele optice în lobu loccipetal, auditive în lobul temporali ar cele din piele tactile, termice de durere în circumvoluțiunea central posterioară. 2.Funcția motorie-centrii care
comandă mișcările involuntare farmînd centrul
extrapiramida limplicînd cerebelul
ș
iganglionii bazali.Sistemul piramidal reglează
mișcările ce se află în zona circumvoluțiunii central anterioare. 3.Funcția psihică e asigurată de neuronii de asocia ție aflați în zonele de protectie.Aceste zone
permit
formare
a
reflexelor
condiționate:memoria,percepția,
gindirea,imaginația.Centrii motori ai vorbirii se află în lobul frontal,cei care asigură înțelegerea cuvintelor in temporal ,iar înțelegerea scrisului într-o zonă parietală inferioară. 4.Funcția vegitativăestereglată de centriiafla țiînblocul frontal care influințează sistemul simpatico și parasimpatic, direct și indirect activitatea organelor interne.
Cu privire la funcțiile emisferelor cerebrale există o confruntare între două poziții:- antilocalizaționiștii -localizaționiștii Antilocalizaționiștii au susținut o asemenea poziție că funcțiile psihice nu se pot localiza ,învățarea nu depinde de zone precise,ci de ansamblul funcțiuniilor. Localizaționiștii susțin că fiecării amplitudini îi corespunde o por țiune precisă din cortex care se dezvoltă cînd aptitudinea e superioară.Efectuînd diverse experimente sa dovedit că se identifică zone precise de proiec ție numai în cadrul senzațiilor isolate și nu la funcții de sinteză. Astăzi este tendința de a descrie activitatea creerului nu pe zone strict delimitate ci ținîndu-se cont de integritatea excitațiilor pe niveluri.Astfel se disting trei bloguri: 1)Blogul reglării tonusului scoar ței cerebrale. E vorba de trezirea din somn,activizarea scoar ței,atenția ,vigilența și procesul invers-adormirea.În această activitate sunt implicate diencefalul și sistemul limbic,formația reticulate 2)Blogul cu funcția de a primi,stoca și prelucr a inf aormația din mediul extern șiintern.Aici contribuie cea mai mare parte a emisferilor mari-lobii centrali ,occipetali,temporali și parietali.Pe lîngă zonele de proiec ție senzorială găsim mari por țiuni cu funcții de integrare. 3)Blogul cu funcții de programare ,planificar e a activității.E constituit de lobii frontali care permit confruntarea efectului acțiunilor cu intențiile și proiectele inițiale,reglar ea eși controlul tuturor funcțiilor psihice.Leziunile lobilor frontali nu par a diminua capacitățile intelectuale,dar omul devine neajutorat. Psihicul uman poate fi emulat sau perturbat func ț ional în diferite feluri prin diferi ț i factori cooperanti sau agresan ț i, reali sau sociali. Științ ele psihologiei și pshihiatriei se ocupă de
procesele psihice, de mecanismele mentale
obscure care pot personaliza, afectiviza si socializa, dar uneori și depersonaliza, sau rupe echilibrul unitar perceptual, intelectiv si afectiv, al personalitatii. Psihologia cercetează func ț iile psihice, încearcă sa le explice provenienț a, mecanismele generative, acț iunile specifice și consecinț ele.
Psihiatria investighează diversitatea disfunc ț iilor psihicului, analizează acele perturbări comportamentale de diferite feluri care degradează în diferite propor ț ii și la diferite niveluri conștienț a de sine. Psihicul pare a avea și puteri nefirești, greu de explicat în perspectiva științ ei actuale, numite proprietati sau puteri paranormale.Există oameni care par a putea acț iona asupra realităț ii, asupra diferitelor forme și mișcări numai prin acț iune mentala, prin concentrare intelectiva, care pare a putea schimba pozitiile, miscarile sau insusirile obiectelor. Psihicul este fundamentul personalită ț ii, este încă marea necunoscută care ne creează ca indivizi distincț i, ne pune in contact unii cu altii si realizeaza socializarea, dar prin stari informationale încă neintelese procesual.
Planul 1.Caracteristici generale despre psihic 2.Stadiile de dezvoltare apsihicului 3.Nivelurile sistemice ale activității 4.Funcţii primare şi secundare 5.Plasarea funcțiilor psihi ce în sistemul nervos central
TEMA: «
ț i i psihice Func elementare și super ioar e la om»
UNIVERSITATEA DE STAT DE STUDII POLITICE ȘI ECONOMICE EUROPENE “CONSTANTIN STERE”
REFERAT Psihologia general ă I Sem.I
A îndeplinit: Student: Bejan Ecaterina Bejan Sergiu gr.11 A verificat: Titular de curs: Svetlana Rusnac, doctor în psihologie, conferen țiar universitar
Chișinău 2011
