Coeficientul de elasticitate a cererii în raport de preţ, în principiu, este negativ deoarece atunci când preţul se măreşte, cererea scade, iar raportul dintre două semne diferite dă semnul negativ. Coeficientul de elasticitate se calculează prin următoarele formule:
E
= − C1 cp
− C0
C
:
P −P P 1
0
0
0
=−
∆C ∆P :
C P 0
0
în care: Ecp = coeficientul de elasticitate a cererii funcţie de preţ; C1 = cererea din perioada curentă; C0 = cererea din perioada anterioară; P1 = preţul din perioada curentă; P0 = preţul din perioada anterioară; ΔC = variaţia (modificarea) cererii pentru un produs; ΔP = variaţia (modificarea) preţului acelui produs. Ecp se mai poate determina şi prin relaţia:
E
cp
=−
%∆C % ∆P
în care: %ΔC = variaţia în procente a cererii; %ΔP = variaţia în procente a preţului. Tipuri de cerere : În funcţie de elasticitatea cererii faţă de preţ: - a) cerere inelastică, atunci când variaţia cererii este mai mică decât variaţia preţului:
∆C
C
<
0
∆P
P
0
iar Ecp < 1
b) cerere perfect inelastică, total insensibilă la variantele de preţ, atunci când:
∆C
C
=0
0
şi, deci, Ecp = 0
c) cerere elastică, atunci când variaţia cererii este mai accentuată decât variaţia preţului:
∆C
C
0
>
∆P
P
0
când, deci, Ecp > 1
d) cerere perfect elastică, atunci când, la un nivel al preţului dat, cererea creşte continuu (Ecp→∞):
∆P
P
=0
0
e) cerere cu elasticitate unitară, când variaţia cererii este egală cu variaţia preţului:
∆C
C
=
0
∆P
P
0
când Ecp = 1
Elasticitatea ofertei în raport cu preţul reprezinta reacţia ofertei la modificările de preţuri. Ea se masoara prin coeficientul de elasticitate a ofertei (Eop sau EQ/P) , calculat prin raportarea modificarii cantitatilor oferite (ΔQ) la modificarea pretului de vânzare (ΔP) :
E op =
Q −Q P − P : Q P 1
0
0
0
a)
E
b)
op
=
1
0
=
∆Q ∆P :
Q P 0
0
sau
%∆Q %∆P
Tipuri de oferta : a) oferta elastica (variatia ofertei este mai mare decât variatia pretului);
∆Q
Q
>
0
∆P
P
0
deci
Eop > 1
b) oferta cu elasticitate unitara (variatia ofertei este egala cu variatia pretului);
∆Q
Q
=
0
∆P
P
0
deci
Eop = 1
c) oferta perfect elastica (la un nivel dat al pretului, cantitatea oferita creste continuu);
∆P
P
=0
0
iar
Eop ® ¥
d) oferta inelastica (modificarea ofertei este mai mica decât modificarea pretului);
∆Q
Q
0
<
∆P
P
0
deci
Eop < 1
e) oferta perfect inelastica (la orice variatie a pretului, oferta nu se modifica).
∆Q
Q
=0
0
deci
Eop = 0
Dreapta de buget sau dreapta de isocost indică limita resurselor disponibile, care pot fi folosite Linia (dreapta) bugetului, deoarece descrie combinaţiile liniare ale cantităţilor şi preţurilor celor două bunuri conform relaţiei: B = xpx + ypy, unde
x şi y sunt cantităţile din cele două bunuri, px şi py sunt preţurile acestora.
Relaţia (1) se numeşte restricţie bugetară, întrucât arată limitele băneşti ale abordării situaţiei de consum:
B = x∗
p
x
p
+ y∗
y
(1)
Ecuaţia dreptei bugetului (2) se obţine prin separarea lui y din restricţia bugetară (1):
y = − Px x +
P
y
B
P
y
(2)
Utilitatea marginală (Um) reprezintă sporul de utilitate totală furnizat de consumul unei unităţi suplimentare dintrun bun. Relaţiile de calcul ale utilităţii marginale sunt următoarele: Umx = DU / Dx
pentru cazul discret ;
Umx = dU / dx = U’x pentru cazul continuu
Umy = DU / Dy
pentru cazul discret ;
Umy = dU / dy = U’y pentru cazul continuu
Rata marginală de substituţie (RMSy/x) a produsului y cu x = cantitatea din produsul x care este necesară pentru a înlocui o unitate din produsul y, astfel încât utilitatea totală să fie constantă:
RMS
y/x
=
U'x U' y
(caz continuu) ;
RMS
y/x
=−
∆y Umx =− ∆x Umy
(caz discret)
Diferenţiala funcţiei de utilitate se calculeaza prin relatia: dU = U’xdx + U’ydy Raportul dintre producţie (Q) şi factorul muncă (L) sau dintre muncă şi producţie măsoară productivitatea medie a muncii (WL): WL = Q/L; WL = L/Q Productivitatea marginală a muncii (WmL) reprezintă suplimentul de producţie (ΔQ) obţinut ca urmare a utilizării unei cantităţi suplimentare de muncă (ΔL), în condiţiile în care ceilalţi factori sunt presupuşi constanţi. Ea se exprimă prin relaţia: WmL= ΔQ/ ΔL
Randamentul capitalului exprimă eficienţa cu care este utilizat factorul capital si reprezinta legătura dintre capital şi rezultatele producţiei. Dacă se raportează capitalul utilizat (K) la volumul producţiei obţinute într-o perioadă dată (Q), se determină coeficientul mediu al capitalului (k): k = K/Q Dacă se raportează creşterea capitalului (ΔK) la creşterea producţiei (ΔQ) într-un interval de timp se determină coeficientul marginal al capitalului: km= ΔK/ΔQ Dacă se raportează producţia obţinută la capitalul utilizat se determină productivitatea medie a capitalului: WK = Q/K Se poate deduce că WK = 1/K, deci inversul coeficientului mediu al capitalului. Dacă se raportează sporul de producţie la creşterea capitalului se determină productivitatea marginală a capitalului: WmK = ΔQ/ΔK Se poate deduce că WK =1/Km, deci inversul coeficientului marginal al capitalului Costul total (CT) reprezintă suma costurilor fix şi variabil. Astfel, CT = CF + CV. Costul total mai poate fi determinat: ca produsîntre costul total mediu (CTM) şi producţie (Q): CT = CTM.Q sau ca produs între producţie (Q) şi costul marginal (Cmg) când acesta din urmă este egal cu costul total mediu: CT = Q. Cmg când Cmg = CTM.
CMF = 1. Costul mediu fix (CMF) reprezintă costul fix pe unitatea de produs:
CF Q
Când cantitatea de produse se măreşte, costul mediu fix descreşte şi, invers, când volumul producţiei scade, costul mediu fix creşte. 2. Costul mediu variabil (CMV) sau costul variabil pe unitatea de produs; el se determină prin relaţia:
CMV =
CV Q
3. Costul mediu total (CMT) exprimă costul global total pe unitatea de produs şi se determină prin relaţiile:
CMV =
CV Q
sau
CMT = CMF + CMV
C. Costul marginal (Cmg) exprimă sporul de cost total (ΔCT) necesar pentru obţinerea unei unităţi suplimentare de producţie. Costul marginal măsoară variaţia costului total pentru o variaţie infinit de
Cmg = mică a cantităţii de produse:
∆CT ∆Q
Cmg = sau
∆CV ∆Q
Populatia activa ocupata × 100 Populatia totala Populatia ocupata Gradul (rata ) de ocupare = × 100 Populatia disponibila activa Rata de activitate la nivelul populatiei unei tari =
. Salariul real exprimă cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cumpărată cu salariul nominal, la un nivel dat al preţurilor, într-o anumită perioadă. Mărimea salariului real se calculează ca raport între salariul nominal şi nivelul preţurilor (în procente):
SR =
SN P
unde
SR – salariul real; SN – salariul nominal;
P – nivelul preturilor (in %)
În dinamica:
ISR =
ISR =
SR SR
1
× 100
0
unde
SR1= salariul real în perioada curenta; SR0= salariul real în perioada anterioara.
ISN × 100 IP
unde
ISN= indicele salariului nominal; IP= indicele preturilor
Pr ofit × 100 capital propriu + capital imprumutat profit Rata financiara = × 100 capital propriu profit Rata rentabilitatii = × 100 cos t profit Rata comerciala = × 100 cifra de afaceri Rata economica =
• Masa şi rata dobânzii (anuale) reprezintă mărimea absolută a dobânzii anuale plătită la suma totală împrumutată; mărimea ei relativă, numită rata dobânzii anuale, este raportul procentual între masa dobânzii şi capitalul împrumutat:
d=
D × 100 C ;
D= rezulta ca
d ⋅C 100
Masa dobânzii compuse sau mărimea sa absolută se calculează astfel: Dc = Sn - C, unde: Sn = C (1+d)n în care: Sn = Suma obţinută de proprietarul capitalului, acumulată după n ani
d = rata dobânzii anuale n = numărul de ani C = capitalul împrumutat Rata reala poate fi: pozitiva, negativa, nula, în functie de evolutia ratei inflatiei
Cursul obligatiunii = Cursul actiunii =
venit (dobanda ) '
d (rata dobanzii)
divident
d
'
R= Câstigul procentual obtinut din vânzarea titlurilor la bursa: în care: V = dividendul ori dobânda încasată P1 = preţul de vânzare al titlului pe piaţa secundară P0 = preţul de cumpărare al titlului
V + P1 − P0
P
0
