Flora Kidd Pasi Pe Nisip

COLECŢIA ROMANTIC

Flora Kidd

editura alcris

CAPITOLUL I — Miranda Miranda Benson Benson,, doamna doamna Phipps Phipps vâ roagâ roagâ să veniţi imediat în biroul sau ! o anunţa una din noile angajate. — Dumnez Dumnezeule, eule, ce-a ce-aii mai mai făcut făcut ? se nelinişt neliniştii Wen endy dy Shaw, o colegă colegă de biro birou. u. — Ştii, Phipp Phippss ne cheamă la ea atunci când om făcut o boacănă, dar una ca lumea, adăugă  June Taylor lor, tach tachin inâând-o. -o. Presu resup pun că nu este ca ca  zul tău, Miranda, nu-î aşa ? Obişnuită cu glumele prietenelor sale, cu care lucra de patru patru ani la Transmarine Holding Com Com pany, zâmbi îngăduitor. Se mulţumea să fie o mica rotiţă în angrenajul acestui uriaş conglomerat in in-ternaţional care, datorită doamnei Phipps şi nu numai, se întinsese în toată toată lumea, lumea, sediul centr central al fiind la Londra. Deci, pentru a doua oară era chemata !a doamna Phipps. Atunci când când a chemat-o chemat-o pentru pentru prima prima dată, dată, a fost săsă-ii spună că trebuie trebuie s-o s-o înlo înlocu cuia iasc scăă pe se se cretara lui Douglas Ingram, pe domnişoara Colley, care se îmbolnăvise. Culmea ghinionului, acesta ne

0

FLORA FLO RA KIDD Iiv •<

« WM■ WM■' I ' IH W O K M M ' W »*» i <»■«■« i »»*tf Mi M iw n w ^ i 'm 'm n w i n * ^ —

—

t l X W H W » » ! » — t w w — Hi

gocia tocmai în momentul acela un contract foarte important cu nişte parteneri străini. Ştia precis că se achitase cu brio de toate sar cini cinile le cece-ii reveniseră până atunci atunci ; calmă, calmă, scoase din maşina de scris foaia de hârtie pe care tocmai o introdusese. introdusese. După După cece-şi şi aranja puţin păru ăru'l, în în  tinse o mână să-şi ia geanta, după care se îndrepta spre biroul doamnei Phipps. — M-ati -ati chem chemat, at, doamnă doamnă ? Brenda Brenda Phipps se afla afla la biroul ei isria isriaşş, pe care putea ateriza şi un avion. Pentru Miranda, ea reprezenta modul de reuşită în viaţă al unei femei. Avea Avea o coafură coafură ultimul ultimul răcne răcnett si o rochie de vis,1 vis,1 neagră, neagră, cu guler colant. colant. Era nevoită să se ocupe atat de treburile firmei, cât şi de familie. Miranda spera ca într-o bună zi să aibă şi ea un soţ ca George Phipps, doi copii şi un post important. Da, desigur, mai avea şi O'lte vise, dar pe acestea le păstra numai pentru ea ; erau mult prea greu de îndepli îndeplinit nit.. Oricum, Oricum, o făce făceau au să visez visezee la viitor în mod plăcut şi nu făceau rău nimănui. Gândindose la himerele sale, simţi cum se în roşeşte Ia faţă şi ochii ei cenuşii căpătară o expre sie visătoare. visătoare. Brenda Brenda Phipps îşi îşi ridică ochii şi pe faţa ei, de obicei severă, apăru un zâmbet blând. Aces Acestt zâmbet zâmbet părea părea să spună : ,,Cs ,,Cs fericire fericire este pentru Miranda să fie atât de tânără şi, fără în doială, doială, atât de de îndrăgosti îndrăgostită tă I" - Bună, Miran Miranda da.. Vreau Vreau să vorbesc vorbesc cu tine ceva mai special, la loc. Tânăra Tânăra se se aşeză şi şi luă o ţinută ţinută rigidă, rigidă, corectă, corectă, dreaptă dreaptă,, aşa cu cum m o învăţase învăţase mătuşa mătuşa Clara Clara.. Cu toate *

*

t

$

PAŞI PE NISIP wmmmm \

mmmmmrnmmMmmmmmm

câ avea avea douăzeci de ani, părea părea o şcolăriţă şcolăriţă per fecta. — Ge-ai Ge-ai spune spune daca daca ţi-aş ţi-aş'' propune propune o croazieră croazieră  în  în Caraibe Caraibe ? rosti doamn amna Phipp ipps, sublin liniin iind fieca fiecare re cuvânt Carai Caraibe be i? insuieis de la tropice, tropice, între între Ame rica rica de Nord şi şi Americ Americaa de Sud ! Doamne, Doamne, un ţinut ţinut de vis, fascinant, cu o plaja care avea un nisip ca de mâtase, alb strălucitor, cu soarels acela fier binte, cocotierii... Era un loc în care toate visele se puteau realiza ! — Da, bine bine,, dar de de ce ? întreba ea revenin revenind d la rea litota. — Doug Doug Ingram Ingram are ne nevo voie ie de o secretara. secretara. — S-a S-a întâmplat ceva cu Colley ? Nu vrea s-o mai ia cu ei ? — Este Este încă în concediu medical. medical. Domnul Domnul In gram mi-a cerut colaborarea ta fiindcă ai fost acolo  încă  încă de la înce încep put utu urile rile neg ego ocie cierilo rilorr şi tete-ai des des curcat excelent. îţi aminteşti, era vorba de cumpă rarea unui domeniu în Insulele Windwar. — Sigur Sigur că că-mi aduc aduc amints. amints. Domnul Domnul Ingram a cons consta tata tatt în ultimul ultimul momen omentt că lipsea lipsea acor acordul dul uunuia dintre proprietari şi a promis că-l va găsi şi-i va obţine acest acord. Miranda vorbea pe un ton convingător şi asta  îi  îi plăcu lăcu Bren Brende dei. i. — Da, faptul faptul căcă-ţi ţi amint aminteş eşti ti toate toate aceste aceste amă a mă nunte este ceva extraordinar. Asta înseamnă dife renţa dintre o secretar secretarăă cu adev adevăr ărat at bună şi una superficială. Şi poate că din cauza asta apelează Dough (ngram din nou la serviciile tale. Accepţi ?, — Da,. Da,... Cred Cred că da. . i

Brusc, Miranda simţi că leşină. Nu se mai simţea deloc stăpână pe sine. îşi aminti de Joe şi figura ei se schimbă. - Şi cât cât tim timp va dura dura aceast aceastăă călătorie călătorie ? în trebă ea, timidă. - O lună, două. Poate chiar mai mult. Cred că asta nu nurţi creează probleme probleme prea prea mari mari ? întrebă întrebă B rend a. . - Vedeţi, nu ştiu cum să vă spun... în sfârşit...' ar fi posibil ca în iunie să mă mărit Brenda se uită la mâinile Mirandsi, dar nu văzu nici un fe! de ine!. - Dar nici măcar nu eşti logodită, murmură ea. - încă nu este nimic oficial. Numai că... Sub privirea pătrunzătoare a doamnei Phipps, tâ năra nu avu curajul să continue. - Da, îmi dau seama, continuă Brenda. Fetiţo,  în loc locul tău tău, aş vrea vrea o discu iscuţi ţiee serioasă serioasă cu el ; dacă te iubeşte iubeşte cu adev adevăr ărat at,, nu nu te va opri •să acce accepţ pţii postul ăsta. Propunerea pe care ţi-o fac înseamnă o avansare, şi încă una foarte importantă. Spsrcă*ţi dai seama. - Oh, sigur că da, doamna. Şi vă sunt extrem de recunoscătoare recunoscătoare că mm-aţi aîes aîes tocmai pe pe mînep dar... - Numai tu decizi, ori.:, ori... Poţi oricând să-ţi reîntâlneşti colegsle dactilografe şi să-ţi trăieşti via ţa banală banală de de femeie măritată, măritată, visând visând Ia un mic bungalov în afara oraşului. Ah, trebuie să-ţi spun un lucru important : compania noastră nu angajea ză femei măritate decât cu o jumătate de normă: Ei bine, îţi dai ssama că cele care ştiu să profite

de ocazie şi sâ dea dovadă de eficacitate vor avea toate şansele sâ devină cineva. Miranda o privi fix pe Brenda, încercând sâ nu se gândeascâ îa Joe, ~ Accept ! instantaneu, avu impresia că fuase decizia cea mai importanta din viaţa ei. - Bravo Bravo ! o apro aprobă bă şefa ei cu u>n surâs bin bine e voitor şi călduros. Acum îţi voi spune despre ce este vorba. Doug Ingram este acum Ia New York la o  întâ  întâln lnir iree cu pers persoa oana na despre spre care ţi-am vorbit. it. L-a invitat într-o croazieră în Caraibe cu iahtul Iui si invitaţii vor avea ocazia, în acest fel, să vadă cum poate fi Transmarine de folos ţărilor subdezvoltate. Anga Angajâ jând nduu-te te pe tine, domnul domnul Ingram pare să fi făcut cea mai fericită alegere : vei fi o gazdă per fectă. - O gazdă gazdă !? exclamă exclamă tânăra tânăra.. Asta înseamnă înseamnă că doamna Ingram nu va fi prezentă ? - Sigur că Zelda va fi şi ea, dar îi trebuie şi ei un ajutor. Pe iaht sunt destul de mulţi invitoti. Sunt Su nt convinsă convinsă că te vei descurca de minune inune.. Ai avut avut parte de o educaţie educaţie excelentă. . - Mătu Mătuşa şa Clar Clara. a... .. mu*rmu rmură fata fata.. - Da, despre asta este vorba, vorba, îi răspunse Brenda, zâmbindu-i afectuos. Aflase Aflase despre despre Clara Clara Benson Benson,, care care fuses fusesee pro ro feso fesoar arăă de literatură literatură şi care care-ş -şii dedicas dedicasee viaţa în  într  întreg egim imee celor celor două două .ne .nepoate ale ei atun atunci ci când când părinţii lor muriseră în acel accident stupid, în Eu ropa. ~ Ei bine, bine, iahtul este acum acum Ia San San Juan Juan.. Ştii, în insula Puerto Rico. Doug Ingram doreşte să ajungi

cât mai repede, Avem o cursa charter care pleacă poimâine spre Caraibe. Crezi c-o să fii gata până atunci ? Mirand Mirandaa avu avu senza senzaţia ţia câ gândur gândurile ile ei o iau razna. Din salariul său destul de mic nu reuşise să-şi cumpere prea multe rochii, aşa încât garderoba ei era destui de sărăcuţă. Nu avea nici măcar o.sin gură rochie de vară, o rochie de seară, ce să mai vorbim de un costum de baie. Brenda îi ghici gândurile gândurile imediat, imediat, după aerul aerul ei încurcat şi-i spuse cu un surâs părintesc : - Nici o grijă, voi da dispoziţie să iei un avans din salariu dacă ai nevoie să faci ceva cumpără turi. Oricum, te sfătuiesc să fis ceva din bumbac, este mult mai comod atunci când este cald. Du-te  în  într-un supermarket ; acolo acolo vei găsi ăsi tot ce doreşti. Dacă nu, aşteaptă până ajungi la Saint Thomas, în Insulel Insulelee Virgine Virgine ; Zelda Zelda Ingram spune că magazi magazi nele de acolo sunt excepţionale. - Probl Problema ema este că... că... nu am prea prea mult timp timp,' abia reuşi să rostească Miranda. - Bine, Bine, nu-i nici nici o problemă, pleci aca acasă să la prânz şi şi mâine mâine nu mai vii... vii... Ştii Ştii,, nu este este cazul să le spui colegelor tale despre călătoria asta. Oricum vor afla afla vestea mai repede decâ decâtt este necesar,’ necesar,’ adăugă Brenda.  îi  îi înti întin nse un plic. - Este din partea domnului Ingram. Aici sunt toate toate informaţiile informaţiile de care care ai nevoie. Hm, Hm, treb trebui© ui© să-ţi mărturisesc ceva, familia Gallant mi se pare puţin cam ciudată. L-ai văzut pe Thomas Gallan! când a venit la no noi ? atunci când

PAŞI PA ŞI PE NISIP

11 ......................................................

“ . . » * “ *■

—

—

—

K W -------------- • — - --- --- --- --- -- --- --- --- -- --- --- -- --- --- --- -- --- --- -- --- --- --- -- --- --- -- --- --- --- -- --- --- -- --- --- --- -- -— -—

ţ — r n - T ii M T M

m

u n r - v - n -

,

- Da, Da, l-am l-am vâzut, răspun răspunse se pe un un ton neutru neutru Miranda. Atunci, în biroul biroul şefei, şefei, apre aprecia ciase se cu cuneplăcere neplăcere privirile pe care care acesta le îndrepta spre spre ea. Avea  în jur de cinc cinciz izec ecii de ani, ani, dar dar arăta mai în vârstă rstă şi păre păreaa atras de linia coapselo coapselorr şi şoldurilor ei. - S-ar părea părea că sunt sunt nişte nişte vânători vânători de fuste, fuste, o avertiză Brenda, Dar Da r am convingerea convingerea că că te vei descurca. - Cel puţin puţin aşa sper sper.. - Totu Totuşi, şi, îţi dau un sfat : ch chia iarr dacă dacă numele lor este englez, chiar dacă au accent britanic, oa menii menii aceşt aceştia ia nu eu comportamentul no nostru stru,, din cauz cauzăă că au trăit trăitprea mult timp timp pe insule... Ei, am căzut căzut de acord ? îţi îţi fac fac rezervarea rezervarea la avion ? - Da, Da, sigu sigur, r, răspunse Mira Mirand ndaa pa pa un to ton n ho tărât. Ajunsă acasă, spre seară, fata se hotărî să ci tească scrisoarea ps care i-o dăduse Brenda din partea lui Doug Ingram. Acesta Acesta indi indica ca traseul traseul pe carere-1 avea de urmat atunc atuncii *când va ajunge ajunge pe aeroportul San Juan Ju an şî-l î-l cerea re a *să-i aducă aducă înregistrările înregistrările convorbirilor lui cu Thomas Gallant şi copiile corespondenţei pe care o avuses avusesee în ultimele luni. luni. Este un vuîpoi bătrân, spunea e! în scrisoare.  îm  îmS cere cere acu acum un preţ preţ mai mare decât decât fu fuse sese se con veni venitt pentru pentru terenul sau. Pretinde câ proprietarul celeilalte părţi a domeniului trebuie să-şi dea şi el acordul. în cele din urma, am reuşit să dau de urma vărului iui, Roger Gallant, tipul despre care este

-

,—

.

1  1.1

 

r

.. .

.

- jţ

vorba, aşa încât î-am invitat  în  în aceasta croazieră. Sper săl conyingem sâ nu se opună vânzării, poate chiar să ne cedeze partea sa din proprietate. Pare foarte egoist şi, după cum se vorbeşte, nu-! prea interesează partea lui din insule. Cred că vom putea obţine uşor această parte. Ştiu că este com pozitor de muzică de revistă, destul de cunoscut în meseria fui, şi are câteva succese notabile  în  în bran şă. Poate că ai auzit şi tu de el. Dacă nu, să k?d totul să-i placi. Se spune că este foarte sensibil la farmecul feminin. Oricum, este esenţial să-i placi. Miranda împături foaia de hârtis şi o bagă la  joc  joc în plic lic. Trăi Trăiaa de ani de zile împ împreu reună cu mătu tuşşa Clara, care-i ţinuse Ioc de mamă încă din fragedă copilărie ; tatăl său, un tânăr plin de talent, după câte câte spunea ea, ea, făcus făcusee o aleger alegeree nepotrivită nepotrivită,, căcăsătorindu-se sătorindu-se cu o femeie femeie care-i era inferi inferioar oarăă din toate punctele de vedere. Cu toate astea, mama Mirandei era o femeie  înz  înzestra strată tă cu multă ltă căldur căldurăă su sufl flet etea easc scăă şi "foarte generoa generoasă, să, care care pur şi simplu simplu îşi îşi adora adora soţu soţul. Dar Oarei i se părea prea emotivă, prea demonstrativă şi nis-i aprecia deloc efuziunile. Şi asta, pentru că niciodată Kathrine nu s-a sfiit să-şi sărut* soţul în public. Clar Clara, a, puţin puţin cam mărginită cum era, era, reuşise reuşise săsă-şi ţinn în frâu frâu nepoate nepoatele. le. Cu Mira Mirand ndaa izbutise izbutise cel mai bine, aceasta nelăsând niciodată să i se citea citeasc scăă sentim sentimen entele tele.. "  în  în schimb imb, cu Doroth thyy, sora mai mică ică, n-avusese acelaşi succes. încă din copilărie se arătase mai

recalcitranta ş: cu o fantezie bogată. Hm, Dotie ar fi trebuit să-l cunoască pe acest Roger Galla-nt, ss gândi Miranda... Când se trezi din aândurile e^i, îsi dădu seama câ deja ajunsese acasă. Deschise uşa şi holul de la intrare o întâmpină cu bine cunoscutul miros de ceară proaspătă. — Tu eşti, eşti, Miran Miranda da ? se se auzi auzi vocea mătu mătuşii şii Clar Claraa dinspre bucătărie. -- îmi îmi pare rău cc-am întârziat, întârziat, dar dar a trabuit sâ sâ fac câteva câteva cumpărături, imaginează-ţi, trebuie să plec într într-o -o croazieră în Cara Ca raib ibe. e. — Ce ma mai înseamnă înseamnă şi şi asta asta ?  în  în prag pragul ul uşii apăruse apăruse Dctie, Dctie, care to toccmai adu adu  cea cea tacâmurile. tacâmurile. De departe părea mai mai mare mare decâ de câtt sora sa. Puţin mai dolofană şi ceva mai bruneta. Cu toate astea, plăcea plăce a foarte mu mult băieţilor. O r i cum cu m, era o fată drăguţă. drăguţă. — Da, nu este o glumă ! Plec Plec din Londra Londra vineri spre San Juan. Voi fi secretara lui Doug Ingram pentru o lună sau două. — Si Jae Ja e !? excl exclam amăă Dotie. tie. .  înainta  îna inta ca Miranda să-i răspu răspund ndă, ă, mătu ătuşa Clara apăr ap ăru u în viteză viteză în sufragerie, aproa aproape pe ciufulit ciufulităă şi, lucru ciudat, prea zâmbitoare... — Ştiam bine că asta asta se va întâmpla întâmpla odată şi odată, iubito. Şî-mi pare bine c-ai avut bunul-sirnţ şi n-ai n-ai lăsa lă satt pe pe nimeni să te împiedice împiedice să faci faci ceea ceea ce crezi crezi tu de cuviinţ cuviinţă. ă. Apropo Apropo de Joe ! Ce drept ar avea el să stea în calea carierei tale ? — Are to toate ate dreptu drepturile rile,, dacă d acă vrea să se însoare însoare cu Mirrie, i-o întoarse Dotie, în timp ce ochii e\ albaştri aruncau fulgere. U

 J

#

9

9

I ' M , OH/\ ♦* *

- •• • • •

KIDD ■w o m

- Da, dar exista un dar. Mi se para ca de mai bine de doi ani vorbeşte de căsătoria osta. Şi nu-î mai spune spune suro surorii rii tale ta le Mierie ierie,, este atât atât de ridicol. ridicol. Mira Mirand ndaa este un un nume nume atât atât de frumos. frumos. - Dacă Joe încă n-a luat hotărârea de a se căsători, este din cauză câ munceşte fără încetare, pentru a pune cq£ mai bine la punct afacerile îna inte de a-şi lua r e s p o n s a b i l i t a t e a unei familii, spuse Miranda, pe un ton conciliant. - Bine, nu mai este nimic de spus, chiar nimic: Lasă; fetiţo, totul o sâ fie bine.. Băieţi ca el vei găsi cu sutele. Gata cu vorba, să trecem Ia masa... Oricum, Oricum, cina cina dură dură destu estull de mult... ult... Trebui Trebuiaa discutată întreaga croaziera în Caraibe ! Miranda tocmai  în c e p u s e să-şi facă facă baga ba gaje jele le atunci când Joe o sună şi-i ceru să se întâlnească  în  în oraş raş. De doi ani îi tele telefo fon na cu o regula regularit ritate ate de cronometru, în fiecare miercuri şi sâmbătă. Chestia asta asta dusese, în cele din urm urmăă, la idee ideeaa că urma ss-o cear cearăă în căsătorie. căsătorie. Asa credeau atât ea, cât câ t si prietenii lor. Când Miranda coborî în salon, Joe sosise deja şi între timp Dotie îi spusese noutatea. - Nu crezi că te-ai cam grăb grăbit it ? o întreb întrebăă el. . Joe ave avea două douăze zeci ci şi şi opt de ani. ani. Era un tip ma siv, puternic şi părul cârlionţat încadra o faţa plă cută, luminoasa. Miranda, care-! găsea foarte seducă tor, to r, nu nu reuşise reuşise să remarce remarce tendinţa spre spre îngr îngrâş âşar are. e. Tâ nărul nărul intrase de curân curând d în firma de de construcţii construcţii a tată tatălu luii său, său, în ide ideesa de a deveni deveni unu unull dint dintre re con con ducă du căto tori rii'i' principali. Plin Plin de ambiţie, se gândea gândea cum să mărească volumul de afaceri. t

*

I

ts a

— Da, se poate, poate, recun recunosc oscu u ea. ea . Dar Dar acum acum este este vorba de o avansare. După ce-o privi în tac 2 re câteva minute, îi spu se : • .— Da, sig sigur... r... Probabil Probabil câ tete-au aprec apreciat iat foarte foarte mult daca ac a ţi-au ţi-au încredin încredinţat ţat o asemene asemeneaa misiune misiune.. Ar fi fost o prostie sâ refuzi aşa ceva ! Mira Mirand ndaa se simţi imţi dezamăgita. Deci Deci asta nu schimb schimbaa nimic imic.. Putea Putea sâ lipseascâ şase şase — opt săp tămâni, lui nu-i pasa deloc. — Poate câ voi voi fi plecata doua doua luni, luni, spus spusee ea  înce  încet, t, — Da, mi-a i-a spus spus Dotie. Dotie. Sigur, Sigur, este puţin puţin cam mult şi trebuie sâ recunosc că-mi vei lipsi : oricum, având în vedere faptul câ în acest timp am foarte mult de lucru, lucru, ne-a ne-am m fi vâzut de prea puţine puţine ori. Ei, atunci când vei reveni... Se întrerupse brusc şi fata simţi cum inima îl bate mai tare. — Da... ce se va întâmpla întâmpla atunci când mâ mâ vo voii reîntoarce ? — Ei bine, atunci vom şti mai bine care care sunt sunt sentimente!® noastră, unul pentru celalalt. Este ca un fel de încer încerca care re.. Vom Vom vedea vedea daca daca vo vom m putea trai unul fărâ celălalt. Ştii, eu am prea puţina ex perienţă în aces acestt domen domeniu iu Ş Vom Vom mai mai vorb vorbii atunci atunci când te vei întoarce. Pentru prima dată Joe părea puţin jenat. După care adăugă : — Cred că înţelegi ce ce vrea vreau u să spu spun ? — Da, sig sigu ur, înţeleg înţeleg per perfe fect ct.. Dar vocea ei era slabă, stinsă. Şi cu toate astea,' el nu-i remarca dezamăgirea. Răspunsul ei îi liniştea.

FLORA KIDD c.yr\: %*0

x ttf iiw iii iii *»i *»i

— Şi Io Io c c   ora pleci vineri ? întreba el. Poate că am timp să te duc la aeroport. Da, era tocmai genul clo acţiune de care era capabil : s-o conducă Io aeroport în noua so .ma şina ! Mira Mirand ndaa suspină suspină adqnc, după după core, core, zâm zâm bind, ii acceptă oferta. Tot restul serii Joe îi po vesti despre cum vo dezvolta el firma. Ultimele ore Minanda şi le petrecu făcând cumpărături şi nici măcar nu-şi dădu seama cum a trecut timpul. * :k t

~k -

In ajunul plecării, Dotie o însoţi şi o ajută să-şi aleagă rochia de varo. Amândouă erou încă sub emoţia evenimentului, dor sfaturile lui Dotie i-du fost de un more ajutor surorii sale.  în  în timp imp ce lua luau prân rânzul, Miranda Miranda îşi aminti inti de Roger Gollant şi cântecele sale. O întrebă despre asta* ta* pe Dotie, Dotie, car care căzu imediat imediat în exto extozz. Da, Da, se pare că tipul ero formidabil. — Oh, dacă dacă-i -i cu cun n o s c? repe repetă tă eo. eo. Mirr Mirrie ie,, ăst ăstaa a scris cele moi formidabila cântece ! Nu se poate să nu fi auzit despre Stors In the Sea.  Este deja un şlagăr şlagăr şi toată toată lumea îl fredonează. Chia Chiarr mă tuşa Cloro îl consideră grozav I Do, sigur, cu edu caţia caţia ta demodată, demodată, clasic clasică, ă, nu asculţi asculţi niciodată niciodată aşa ceva. ceva. Oricum, cântec cântecul ul ăsta a fost fost scris scris si compus compus pentru pentru un un film film o cârui cârui acţi acţiun unee se se desf desfă ă şoară în Caraibe. Dar pentru ce mă întrebi toate astea ? Nu-mi spune că-î vei întâlni în timpul călă toriei tale !

Dotie cam ridicase vocea şi cei din jurul lor se  Înto  Întors rseeseră seră spre ele, le, adm admirân irându du-le figur figurile ile stră strălu lu citoare. — CalmeazăCalmează-te, te, Dotie î Se uită lumea lumea la tine tine.. Ce-o să spună mătuşa Clara ? — Puţin îmf pasă pasă ! Şi tu, tu, tu cu cum m poţi poţi fifi atât atât de nepăsătoare ? Este o vedetă pe care o vei întâlni  în curân rând. — Dacă Dacă seamănă seamănă cu vărul vărul lui, lui, Thom Thomas as,, chiar chiar că nici nu mă gândesc să-l văd. Oricum, presu pun că are aproape cincizeci ele ani... Şi mai mult ca sigur este un tip gras... — Nici să nu te gândeşti gândeşti la asta. Est Estee ch chia iarr foarte tânăr, avea abia abia douăzeci douăzeci de ani atunci când s-a făcut cunoscut şi asta în urmă cu aproa pe şase ani. Dacă l-ai fi ascultat pe Kit Williams cântându-î cântecele, cred că ai fi înnebunit. Mira Mirand ndaa îşi îşi privi rivi sora, sora, amuzată de agitaţ agitaţia ia ei.' — Şi cine cine este este acest acest Kit Kit Williams Williams ? — Mirrie, chiar că mă mă îngr îngrijor ijorez ezi. i. Pe ce lum lume trăieşti ? o întrebă adolescenta, imitând perfect to nul mătuşii sals. Mă întrebi cine'este Kit Williams ? Cum ad adică ? Tu nu citeşti citeşti ziar ziarel elee ? Ba chi-a i-ar de cu curând o apăru apărutt la televiziune. Pur şi simplu simplu,, este este cel cel mai mai bun bun cânt cântăr ăreţ eţ din insulă, un nou Harry Harry Belafonte Belafonte.. E de milioane ! — Bine, şi c:e c:e-are de-a de-a face face cu dom domnu null Gal G alla lant nt,, in afara afara faptului căcă-i interpretea interpretează ză cântece cântecele le ? în trebă Miranda, urmând instrucţiunile din scrisoa rea lui Doug Ingram. — Roger G alla ll ant şi şi el el su sunt nt cei mai buni buni prie prie teni, Sunt născuţi născuţi pe aceea aceeaşi şi insulă şi cântecul cântecul 9

Î8 i fo i w iiim myr U — —

FLORA KIDD rnnrnn------------------- — i— — — — — — i»fn fn« »■

— TT rnfM r-Trrr rrrr "inn

— — — —.................1 — — -;t -«* * .»

«n g«m fB O

despre care ţi-am vorbit le-a aaus succesul. Cred co trebuie sâ ştii asta, Mirrie, dacă nu vrei să dai greş în misiunea ta. Hm, cu câtă uşurinţă poţi trata tu lucrurile astea ! Oricum, când ne vom întoarce a** cum acasă, o săsă-i dăm un telefo telefon n lui Sue. Sue. Are un disc cu Kit Willi William amss şi va trebui să-l asculţi, asculţi, de ocord ? Pu<ţin mai târziu, în cursul după-arniezii, Miran da se afla în camera lui Sue Green, cea mai bună prietenă a Iui Dotie, ascultând vocea gravă a antilezuiui care interpreta Star in the Sea   acompa niat la chitară. Căzută pe gânduri, tânăra se lăsă legă legăna nată tă de de muz uzică. ică. Cuvintel Cuvintelee erau erau triste şi po~ vesteau despre o dragoste pierdută. Me Melo lodi diaa era interesantă, profundă, cu armonii neaşteptate. Era sigură ca cel ce-o compusese îşi cunoştea mese ria. Totul era original. •Miranda privi pe spatele copertei discului. Kit Will il l iam iams cânta cânta într într-un cab cabar aret et mic din San Sa n Juan Juan,, atunci când se întâlnise cu Roger Gallant. „Poemul acesta mi-o fost dat de o puştoaică, povestea Kit Kit Will Willia iams ms.. I l-a l-am arăta ră tatt lui Roger Roger şi, acasă Ia el, printre sticlele golite, dis-de-dimineaţă, a început să compună muzica. zica. în acee ac eeaş aşii seară seară interpretam cântecul în cabaretul în care mă pro duceam zilnic. zilnic. Syd Newto Newton, n, binecunoscutul regi regi zor, venit în Son Juan pentru „vânătoare", s-a în tâmpla tâmplatt să-l asculte. După După spectacol, spectacol, a venit să mă întâlnească. A vrut să cunoască şi compozito rul... Ei bine, aşa aşa am fost lans lansaţ aţi,i, Roge Rogerr şi cu» mine. Ne-a angajat să-i compunem muzica pentru filmul Dilema în Caraibe..."

Scurtul text nu avu darul s-o informeze prea mult pe Miranda despre viitorul ei interlocutor, dar cunos cunoscu cu o lume noua, lumea spre care se în-, drepta. L

|r i

--

• v

»

•

k

k ~k

~k

A doua zi dimineaţa, conform promisiunii, Joe a condus-o la aeroport, l-a oferit un buchet uriaş de flori, care care mai mai mult mult o încur încurca, ca, şi o tot atât atât de uriaşă cutie de ciocolată. înduioşată de atâta ge nerozitate, Miranda lăsă să-i scape câteva lacrimi atunc atuncii când când el o sărută sărută pe obraz obraz pentru pentru a doua oară si când îi ceru să-i scrie cât mai des. Oricum, sra mulţumită că pleca, fie şi numai pentru faptul câ nu-i va mai auzi debitându-şi platitudinile amo roase roase ! Totuşi, Totuşi, în sinea sinea ei simţea 6  vogă nemulţu mire, rejretând câ la această despărţire n-o strân sele moi tare in braţe, şi n-o rugase, acum, îna inte de plecare, să se căsătorească cu el.  în tot cazul, aceste aceste mici reg regret rete i-au disp dispăr ăru ut repede, prinsă de emoţiile îmbarcării. Era evident cu cea cea mai mai mare parte a pasa pasage geri rilor lor mergea în Caraibe. Locul Locul Mira Mirand ndei ei,, . const constat atăă ea, ea, se afla afla între o femeie blondă da vârstă medie, fardată puternic, şi un bărbat brunet, cam de aceeaşi vârstă. Vecina sa era foarte quralivă, si nu întârzie să intre în vorbă. — Nu mai su suportam să rămân acas acasă, ă, îi mărtu risi ea, mai ales în această perioadă a anului. Ni mic nu-mi face face plăc plăcer eree mai mai mare decâ decâtt să plec; t

w*

'

I

Se pars că zborul o să fie destul de lung ! Aproape nouă ore. Cel Cel mai bine bine este să facem cunoştinţă cunoştinţă cât câ t mai curâ curând nd.. Şi tu mergi mergi pentru tru» o croazi croazier erăă ?  în  în mai puţin de a oră de zbor, Miranda Miranda fu fuse sesse nevoită să-şi povestească întreaga viaţă doamnei Mowat, care-i povestise, !a rândul ei, despre toate' croazierele anterioare. Era foarte vioaie, cultivată şi mai ales îndrăznsaţă, aşa cum sunt de obicei văduvele din Anglia. - Ştii, este prim primaa mea croazieră în Carai Caraibe, be, mărturisi ea. O să trebuiască să întâlnesc mulţi oameni oameni pe care care nunu-i cunosc. cunosc. în primul primul rând, va trebui s-o văd pe fiica unei prietene, care a ple cat cu so soţu ţull ei cu o barc barcăă cu cu pânze şi şi eu trebuie trebuie s-o controlez. Oricum, s-a instalat acum în Grena da.. da.... A, uite, uite, încep începee să să se însenineze. Se vede şi mcre mcreaa ! Uită-t Uită-tee si tu tu.. Miranda se apropie de hubîcu şi fu surprinsă să vadă, la câteva mii de metri în jos, albastrul Ocoanului Atlantic... şi o bărcuţă cu pânze. Putea să fie chiar şi un iaht. Peste câteva minute, stewardesa veni cu ape ritivele şi atunci atunci vecinul ei din dreapt dreaptaa îşi îşi făcu făcu simţită prezenţa. îi spuse spuse că se numeşte numeşte Harry Harry Walton, om ds afaceri din Londra, şi că este pri ma .lui .lui croazieră. croazieră. - Simţeam că nu mai mai pot pot suporta suporta anotimpul ăsta ploios, mărturisi el. Aşa c-am pus-o pe secre tara mea să-mi aranjeze un voiaj. Şi iată cum mi l-a organizat : avion până la San Juan, după care urmează două săptămâni de plimbări prin insule. Călătoria o fac împreună cu Lilly, soţia mea. Stă chiar pe locul din faţa dumitale. Ideea că voi simţi I

razsie oalele ale soarelui direct pe, piele mă bucu ră de pe acum. Ce vrei să bai ? Alege orice, eşti invitata mea... Cum Cum,, suc de portocale portocale ? Cred că glumeşti ! Cel mai potrivit ar fi un rom, şi asta ime diat ! Cu toată agit agitaţ aţia ia din jurul ei, Miran Miranda da nici măcar n-a simţit cum trece timpul. După ce şi-au băut aperitivele, stewardesa fe-a adus prânzul, Iar tânăra nici măcar nu~şi mai amintea ce mâncase.' Puţin mai târziu, târziu, doamna Mowat, Mowat, veci vecina na sa? sa? adormi cu un sforăit uşor. Domnul Walton îi urmă exemplul foarte curând. Răsfoind o revistă, Miran da sc întreba cine o va aştspta pe aeroportul din San Juan. După ce au băut ceaiul, comandantul şi-a fă cut din nou simţită prezenţa prin intermediul mi crofonului, aducându-le Ia cunoştinţă diverse diverse in formaţii formaţii : Ia San Juan Ju an era acum ora ora patr patru, u, era furtună şi tempertura era de 39 grade Celsius. Miranda simţea cum agitaţia acestei călătorii o cuprinde din ce în ce mai mult. Era pentru prima dată când părăsea Anglia. Decolase deja de câ teva ors, dar călă călăto tori riii încă încă ■vorbeau în engleză. Cam peste o jumăta jumătate te de oră se vo vorr afla afla la Porto Rico şi de acolo nu va mai auzi decât limba spa niolă. Vecinii ei se treziseră între timp şi ritmul con versaţiei deveni tot mai vioi. Doamna Mowat şi ve cinul ei îşi găseau din ce în ce mai miilte cunoştin ţe comu comune ne,, Lilly Walto al ton n încerca să încropeas încropească că o conversaţie conversaţie cu Miran Miranda da.. Oricum, domnea domnea o. atmo sferă vesslă vesslă,, ca şi şi când când avionul intrase în zo zona na vacantei.

intre timp timp, doamna Walto alton n se cufund ass în fotoliu şi Miranda privea prin hublou. Vedea ma rea cu crestele valurilor înspumate şi în depărtare o insuiă. Avionul începu să piardă din altitudine. Albastr Albastrul ul marii marii începu să botă spre spre verde. verde. Acum Acum Miranda putea să vadă iarăşi galbenul nisipului de pe plajă. Frunzele aproape urioşe ole palmie rilor ss legănau în briza mării şi se detaşau net pe fundo'lul cerului luminos. Pe faleză, faleză, uriaşele uriaşele clădiri albe contrastau cu căsuţele căsuţele cu acoperişul plat şi cu caba cabane nele le de lem lemn. [To [Toate acestea, acestea, pe fondul fondul colinelo colinelorr acoperi acoperite te de pădure păd ureaa tropicală tropicală din Puerto Puerto Rico... Rico... După După care, totul deveni neclar. neclar. Peste oraş oraş se revărsa un adevărat potop. Avionul ateriză,* încetinindu-si• turatia * motoa-i reîor în faţa aerogării, unde se opri. Pasagerii în cepură să-şi strângă bagajele pe care le luaseră cu si în avion. Când Când ieş ieşii din avion, Miran Miranda da fu cuprinsă de o senzaţie ciudată pe care i-o dădeau umezeala aerului şi un miros Io fel de ciudat, cel al ocea nului. Toată lumea vorbea vorbea numai numai spanio spaniola. la. Toţi erau îmbrăcaţi în veşminte multicolore şi în depăr tare se auzeau cântece specifice arhipelagului. Dar în avion nu erau nu numa maii portoricani. Se găseau mulţi americani, turişti vsniţi să-şi petrea că vacar.ţo de iarnă în acest paradis exotic. Majo ritatea femeilor erau de vârstă medie, coafate ele gant, cu pantaloni albi şi cu bluze în culori ţipă toare. Miranda văzu cum îi apare prima valiză ; Hor ry Walton i-o luă; *

I

PAŞI •

«

w

i i m

23

PE NISIP a

i m

i

m

m

m

m

m

u

m

i

iM

W

W

W

K M

W

O w f t n in i «u n —

»

»

—

m >

.

m

w

w

f j

»..*••« *=

h

i

.

i » i«~

-»

. .> -..

» . . .. .. n —

t M >w >w ^

~ Uite-o, spuse acest acestaa pe un ton vesel. Se pore ca am sosit. Nu ne mai rămâne decât să luăm minibusu minibusull ca să ajungem Ia vapor. Crezi Crezi că te vei vei descurca singură ? — Da, sigur sigur,, vă mulţum ulţumes escc pen pentru tru amabilitat amabilitate. e. Spre Spre surpriz surprizaa sa, sa, Marry Marry Mo Mowa watt o sărută pe obraz. — Micuţo, ai grijă grijă de tine, îţi îţi spun spun drept, drept, mi-a i-a făcut o mare plăcere această călătorie împreună.1 Şi nu nu uita, uita, dacă dacă treci treci prin prin Grena renada da,, caut-o caut-o pe Laura Bolton. Sunt sigură că va fi extrem de bucu roasă să te cunoască. Atunci când au părăsit-o, Mirandei îi dădură lacrimile. Da, de-acum era singură, cel puţin pâ nă-! va întâlni pe domnul Ingram. îşi înghiţi lacri mile spunându-şi că este un lucru prostesc să fii atât atât de sentimental. Şi oricum, oricum, mătuşa Clar la ra nu i-ar fi aprobat acest comportament. La urma urmei,  îi  îi cu cuno noşt ştea ea pe Mary Mary şi Harry Harry doar doar de câteva câteva ore, nu avea nici un rost să se înduioşeze atât de mult. Da, dar în locul acesta necunoscut, departe de ai săi, ei simbolizau simbolizau ultima ultima legătur legăturăă cu Europa.  îi  îi sosi şi ce-a de-a e-a doua doua vali valiză ză şi fu su surp rpri rin nsă de greutatea acesteia. Mulţimea Mulţimea călătorilor deja se răspândise. Se îndreptă spre ghişeul ur.de era convinsă convinsă că domn domnul ul Ingram îi lăsase lăsase un mesaj. Deja simţea cum căldura din jurul ei devine apă-» sătoare şi în gând îi apăru o cupă mare cu o bă utură răcoritoare. Tânărul de la ghişeul de informaţii informaţii vorbea destul destul de fluent fluent engleza. Da, într-adevăr, într-adevăr, avea avea din part partea ea domnului Ingram un mesaj. mesaj. Hm, Hm, da, nu avuses avusesee posibil posibilit itate ateaa să trimită pe cinev cinevaa s-o înîn-

24 .

.

FLORA FLO RA KiDD ..

.................  

-.. I.^..

.................

ii

............... ................ ............... ............... ................ ................ ................ ................ ................ ..............— ......—

..

...i

ii. n i l » ii.

tâmpîne, n-aveo decât sâ ia un taxi ca sâ ajungă ’de de ia aerop aeropor ortt la iahtul iahtul Sea Quest. Ascunzându-şi nemulţumirea, uşor neliniştită la gândul gândul că va trebui trebui să-i vorbească vorbească unui unui şofer şofer care care poate i-ar interpreta greşit spusele, fata îi zâmbi graţios tânărului de la ghişeu şi făcu un pas îna poi... Brusc, îşi dădu seama că a călcat pe cineva pe picior. — Dumneze Dumnezeule, ule, îmi pare rău, rău, se bâlbâi bâlbâi ea, privind privind în în su sus, spre el. el. Sp Sper câ nu v-am v-am rănit. rănit.  în  în spatele tele oche ochela lari rilo lorr de soare, mari şi închişi la culoare, se putea ghîcî o figură bărbătească tână ră. Pe buzele lui apăru un surâs puţin enigmatic. — Am impresia impresia că sunte sunteţi ţi destul destul de de depar departe te de locul dumneavoastră natal, îi spuse el într-o en gleză perfectă. Mira Miranda nda îi privi rivi ochelarii ochelarii şi, pentru pentru o clipă clipă,, speră speră că el şi-i i-i va scoate. — Vii de la Londra, Londra, nu-i asa ? Atunci îi remarcă o uşoară ezitare în  în pron ronun ţie, ceva în genul antilezilor. — Da, vin vin din Anglia, Anglia, răspu răspuns nse e ea. Puţin Puţin mirată de famili familiari aritat tatea ea cu care fusese fusese abor aborda dată tă,, se întoarse întoarse şi se aple aplecă că să-şî ia vali va li zele. — Cred că ar fi fi mai bine sqr le iau eu, îi pro puse individul. Şi, înainte ca ea ea să poată protesta, protesta, o apuc apucă ă pe cea mai grea. — Vreau Vreau să fac rost rost de un hamal, murmură urmură ea.’ — Toţi sunt sunt ocupaţi. ocupaţi. Unde Unde vrei vrei să merg ergi ? — In port. rt. '

t

PAŞI PE NISIP I II I I H I II I I I IHW I V l I ' W

25 l ......... 

............

.......

.....

’

"■ ■■»■ “ « ’ ■■ ...............   "■

— Formidab Formidabil, il, tocma tocmaii acolo mâ duceam şi eu; Putem merge împreun împreunăă ? Şi, în timp ce ea ezita câteva secunde, el l\ adresă un surâs liniştitor. Acel zâmbet î se păru Mirand Mirandei ei cald cald 'şi 'şi încu încuraj rajato atorr şi, râspunz râspunzând ându-i u-i tot cu un zâmb zâmbet et vesel, vesel, apuca apuc a ceal ce alal altă tă valiză după care care se luă după ei. Hm, accentul Iui Iui tără tă răg găna ăn at nu»-! împiedica să aibă un mers destul de rapid f  — Bagajele Bagaje le meîe eîe su sunt nt atât atâ t de de grele grele din din cauza benzilor magnetice, spuse ea ca să se scuze. — Be Benz nzii magnetice magnetice ? repetă bărbatul întorc întorcân ându -se spre spre ea. — Da, pentru pentru patronul meu ; ei mimi-aa ceru cerutt sâ le aduc. — Şi! trebuie să Ie duci în port ? — Da, plecăm plecăm într într-o croazieră în Arhipelagu Arhipelagull Grenada. — Chi Chiar aş aşa ?  îş  îşi îndr îndrep eptă tă spre ea o privire ire vess vessîă îă.. — Soţia lui lui ce crede despre despre aventura aventura asta ? — Va fi şi şi ea acolo, răspuns răspunsee ea. Nu este este vor ba decât decât despre despre o călătorie de afaceri. afaceri. Când îi surâse simţi cum roşeşte. Uşile automate s-au deschis, iar ei s-au trezit afară. Imediat se apropie un taxi. Străinul făcu un semn discret şi-i vorbi şoferului în spaniolă. Acesta ieşi în grabă din maşină, o ocoli şi puse valizele  în  în port portba baga gaj. j. Tipul desch schise ise portie rtiera ra şi-i spuse ti ti nerei : — Gata, Gat a, putem plec plecaa ! — Sunteţi foarte amabil, amabil, domnule... domnule... spus spusee accasta ezitând. I

n

j n

w

m

i Bi Bi

i ^ r iw f M i V r

m r r iT i T i

i w

n

- i t i t t i — ^—

1• t t i f l # »

— Nu este ccizul sâ te temi. Mi se pare nor

mal sâ împârţim taxîul având în vedere câ amân doi mergem ergem în acel acelaş aşii Ioc. Ioc. Atunci când când sunt sunt la Londra, am observat câ englezii mâ copleşesc cu Amabilitatea lor. El, te-ai liniştit acum ? Se liniştise ori nu, dar ceda. Şoferul porni ime diat şi o luă pe un un drum drum mai deg degrabâ rabâ îngust, cu palmieri palmieri plantaţi pe fiec fiecar aree parte1. Ploa loaia deja deja se oprise şi apâru un soare orbitor. Miranda deschise poişeta ca sâ-şi scoată oche larii de soare. Scrisoarea domnului Ingram, agă ţata ţata de ochelari ochelari,, căzu şi necunoscutul i-o i-o ridică. ridică. — Miranda Miranda Benson Benson,, «ş « şa te num numeşti eşti ? o întreba întreba el, Tânăra dădu din c-ap afirmativ. Poate câ acum se va prezenta şi el; — Miranda, Miranda, repetă repetă el. el. Ce num nume ciudat pen entru tru o tânără englezoaică. Eşti cumva eroina romane lor Iui Hilaire Belîck, sau din Furtuna  iui Shakes peare, minunata minunata Miranda Miranda ? Tânăra îl privi mirată. Individul îşî ridică ochii spre ea şi pe faţa îi apâru o expresie copilăroasă, oare te dezarma complet. — Mâ priveşti priveşti de parcă ai vrea sâ sâ spu spui că su sun nt un hand handic icap apat at mintal. mintal. Şi ci* toate acest acestea ea,, n-am spus nimic ieşit din comun. Mai ales că am impresia că nu eşti deloc o romantică. Dimpotrivă, cred că eşti de un realism exagerat, adăugă el. Descumpă Descumpănit nităă de discursul discursul lui, lui, Mira Mirand ndaa îşi puse ochelarii. Acum putea să-şi observe discret veci vecin ni:.!. La început început crezuse crezuse că ar a r fi fi cam de vârsta cl, dar acum îşi dădea seama că se cam apropie do trcizcci de ani.

mmmm*-

Degaj Degajaa un aer aer dist distin ins, s, o eleg elegan anţa ţa perfecta, chiar îmbrăcat în blugi. Părul lui scotsa în eviden ţă o faţă luminoasă, plină de personalitate. Acum dorea dorea cu atât mai mai mult mult să ştie cu cine cine ave av ea de-a de-a face. Este mai uşor să-ţi faci o părere despre ci neva căruia îi poţi vedea ochii. Oare din cauza asta îşi ascundea privirile în spatele ochelarilor aproape negri ? — Acum eşti eşti mulţum mulţumită ită ? o întrebă întrebă el brusc.’ brusc.’ Tânăra tresări. — Mulţu ulţumi mită tă de c e ? îl.privi îl.pr ivi fi fix, sperâ sperând nd că va obţine un răspuns concludent la întrebarea asta’.’ — De min mine. e. De câte câteva va minute inute mă prive priveşt ştii în în truna şi mă judeci. Exact cum ar fi făcut şi cea laltă Mirandă atunci când Ferdinand a   naufragiat pe insula ci. Hai, nu te nelinişti, nu rişti nimic. Nu am intenţia să te răpesc, vreau doar să dovedesc faptul că şi insularii pot fi ospitalieri. — Aici locu locuie ieşt ştii ? întreb întrebăă ea. — Nu chiar. chiar. Nici aici şi nici nici altund altundeva. eva. Vreau să spun că n-am o adresă permanentă. Dar m-am născ născut ut şi am cre cresc scut ut pe una din#. insule. insule. Hm, asta explică accentul lui, S2  gândi Miran da, căre căreia ia îi reveniră în minte inte câts câtsva va amintiri vagi din geografia locală. într-adevăr, multe dintre insjlele Arhipelagului Windward fuseseră sub pro tectorat britanic, şi acum mai erau câteva care fă ceau parte din Commonwealth. Maşina o luase acum pe un drum de ţară, fără limită de viteză. Printre palmieri se putsau vedea, ici şi colo, cabane de lemn. Nu erau numai pal mieri, erau erau şi şi foarte foarte mu mulţi bana banani nier erii şi şi mai ales ales nişte nişte tu tufiş fişur urii încărc încărcate ate cu ciorchini de flori flori care care

emanau un miros ameţitor. Pe tot acest parcurs, din maş maşini ini care care deja dej a îşi îşi făcuseră făcuseră veacul, vea cul, o mulţi mulţi me de portoricani vindeau tot felul de lucruri. Miranda îl întrebă despre ce este vorba. — Sunt Sunt aşa-n aşa-num umiţ iţii ii revendones,  negustori. Vând . aproap aproapee orice : portocale decojite, crabi, crabi, gheaţă, gheaţă, hamacuri, coşuri, nuci de cocos. Brusc, taxiul taxiul îşi îşi schimbă direcţ direcţia ia,, luând-o pe un buleva bulevard rd destui destui de mare, mare, plin plin de cam camioan ioanee şi autoturisme. — l-a l-am cerut să să ne ducă prm toate cartiere cartierele le pitoreşti pitoreşti şi mai ales ales frumoase. frumoase. Nu este cel mai scurt drum, dar cel puţin, în felul acesta, poţi să-ţi taci taci o idee despre despre aces acestt oraş. oraş. Din păcate păcate,, s-a cam schimbat în ultima vreme. Au apărut locuinţe noii cam peste to no tot. t. Prin anii anii patruzeci, patruzeci, guvernator guvernatorul ul de de atunci atunci a hotărât hotărât că trebuie făcut ceva pen pentr tru u a atrage cât mai mulţi turişti în insule. A avut loc o campanie publicitară uriaşă şi au fost construite hoteluri to tott atâ at ât de uriaşe. Turiş Turiştii tii au început început să vină vină în valuri ps ps aici. Se construia construia din ce în ce mai mult, dar se pare că mai târziu s-au ivit unele probleme, deoarece acum, în cea mai măre parte hotelurile sunt închise. — Poate că tocma tocmaii acesta este moti motivu vull pentr pentru u care Transmarine n-a investit încă aici, spuse Mi randa, admirând casele cas ele cu arhitectură spaniolă prin faţa cărora treceau, — Transmar Transmarine ine ? reluă reluă cel de lângă ea, ea, dând dovadă de ceva interes. Am văzut asta pe plicul de adineauri. Şi ce-are de-a face o tânără atât de încântătoa încântătoare re cu bandiţii ăştia ? Iritată de atac, Miranda îi răspunse pe un ton rece rece : •

PAŞI PAŞ I PE NISIP i>

■■i■ i <

29 n i ■ «ww ia w in— w— t

- .................

.........

-■

■■« « »> »

m a u mm — mamtmmmmmmmmmmmmmmmr mamtmmmmmmmmmmmmmmmrn*-  n*- 

— Lucre Lucrezz pentru pentru ei, sunt sunt secretar secretarăă !a o firmă firmă din Londra, dar secret secretara ara domnului Ingram s-a  îmbo  îmboln lnăv ăvit it şi n-a mai putut să-l înso însoţe ţeas ască că,, aşa  încât  încât mi s-a propus mie să-l îns însoţesc, pentru a ne gocia cumpărarea unei proprietăţi foarte mari pe insula Fortuga. Poate c-ai auzit de ea. — Da, cred c-am c-am auzit de ea, spuse spuse el pe un ton vesel.  în  în acea clip clipă, ă, faia îşi dădu seam eama că el, fiin fiind d din partea locului, era imposibil să n-o cunoască, asa că nu era nimic de mirare.' — Şi acest domn omn Ing Ingram ram,, despre despre care ai vor vor bit, trebuia să te aştepte în port ? întrebă el pe un ton voii; nepăsător. — Da, se ocupă de de toate toate achiziţiile achiziţiile dn Occi ci dent. Este foarte priceput şi a făcut afaceri gro zave, zave, mărturisi Mira Mirand ndaa care care,, pentru pentru a-şi -şi da im im portanţă, era pe cale cale să să dezvăluie bârfele care circulau pe seama lor. Ştii, i-a invitat pe proprietarii domeniului Fortuga la o croazieră în arhipelag ca să le arate o parte din hotelurile şi vilele compa niei Transmarine. — Doamne, Doamne, şi de ce ar face face aşa ? întrebă el. el. Discuţia i se părea fluentă şi interesul pe care-l manifesta el o împingea spre confidenţe. — Du.pă .pă cât se se pare, ii lipseşte acordul unuia dintre dintre copropriet coproprietari ari şi vânzar vânzarea ea nu se poate face face fără acordul acestuia. Domnul Ingram i-a reunit pe toţi pentru a ajunge ia o înţelegere, discutând in tr-un cadru relaxant. Patronul meu pretinde că acest cest individ individ nu este tocmai tocmai comod ; este egoist, egoist, nu se intere interesea sează ză de prop propri riet etat atea ea sa sa şi, cu to toate ate că jumătate din teren îi aparţine, trece pe acolo P

foarte rar. Poate chiar va încerca sâ obstrucţicneze negocierile, ceea ceea ce ar fi o ruşin ruşine. e. Ducerea Ducerea la c a  păt a acestui proiect ar permite, la urma urmei, cre area area de noi noi locuri locuri de muncă pentru pentru cei de. de. aici aici şi a un unui ui Ioc de vaca vacanţ nţăă extraordi extraordinar nar pentru pentru turişti. turişti. — Te-ai întâln întâlnit it vreodată vreodată cu vreun membru al familiei familiei respective respective ? — Da, m-am întâlni întâlnitt cu cel care care doreşte doreşte săsă-şi vândă partea. A venit !a Londra în iarna asta. Se pare că este este foarte dornic dornic să vadă afac afacere ereaa în cheiată. — Da, cred că da ! spuse spuse el pe un ton en enig ig matic. Miranda fu surprinsă de inflexiunile din vocea lui şi se întoarse spre el. Dar acesta privea pe fe reastră cu un un aer aer aparen aparentt nepăsăto nepăsător, r, părând că nu mai acordă nici un interes subiectului. Treceau acum prin faţa unor reşedinţe absolut superbe, cu nişte grădini fantastice.  în  în zare se vedea vedea marea rea care care sclip sclipea ea în mii de culori in bătaia soarelui. Taxiul o luă Ia dreapta pe o arteră destul de mare. Aici se aflau clădiri imense din beton, con struite struite în stil til spaniol, cu arca arcade de uriaşe uriaşe şi balco balcoan anaa din fier forjat. Brusc, Ia stânga, tână tânăra ra remarcă nişte construcţii din piatră, patinate de timp şi de> soare, turnuri şi ziduri. — Ce este este asta ? între întrebă bă ea curioasă. curioasă. — Este Este Fort Fort Geronimo, răspu răspunse nse el. el. E vorba vorba despre unul dintre forturile construite de spanioli ca să se apere de invadatorii francezi şi englezi. După Du pă criteriile nord-a nord-america ne, San San Juan Juan este este un oraş antic, A fost construit acum o sută cincizeci

c :r

1\1  l O

JL . r 1 M i » r - « * i: i: 6 i K < < K u w . a a f  

de ani, ani, după cs au sosit sosit conchista conchistadori dorii,i, îl spuse ei. Dupâ care care adăug adăugă, ă, pe un to ton n nepăsător nepăsător : Şl care care va fifi rolu rolull tău tău în în croazieră croazieră ? — Voi înregistra convorbirile convorbirile şi şi o voi ajut ajutaa pe doamna Ingram să primească invitaţii.', — Poate Poate că ţi se va cere să să-! seduci seduci pe pe pro pro prietarul prietarul recalcitr recalcitrant ant ?  întreb  întrebare areaa nu era lip lipsită ită de su sub bînţe înţele less şi fata fata nu aprecie deloc acest lucru. — Nu cred cred că asta este este chiar chiar specialitate specialitateaa mea» răspunse ea pe un ton grav. Şi, pe de alta parte, •as fi surprins surprinsăă ca domnul domnul Ingra Ingram m să rec recur urgă gă la asemenea procedee. — A, da ? o întrebă întrebă el el ironic ironic.. Ce încânt încântăto ătoare are naivitate ! — Oricâ Oricând nd aş da prioritate prioritate intereselor intereselor firmei firmei Transmarine faţă de orice altă companie care vrea să cumpere, adăugă sa. — Ai stat vreodată vreodată intrintr-un unui ui din hotelurile lor lor ? — Nu, Nu, nici niciod odat ată. ă. — In cazul cazul ăsta, nu cred că poţi poţi avea o părere competentă în această privinţă, nu-i aşa ? Ba moi mult, îmi îmi înc nchi hipu puii că ni niciod ciodat atăă nu nu ţi-i--ai pus pus nici cea mai mică întrebare în ceea ce priveşte senti mentele băştinaşilor despre problemele astea. Poate că ei nu vor ca o organizaţie străină să se implanteze aici. — Bine, dar ori oricu cum m, ei vor vor câştiga \ Vor avea mai multe locuri de muncă şi totul va fi amenajat modern, insistă Miranda. — Da, dar dar nu nu se se întâmplă întâmplă întotdeauna întotdeauna aşa cum cum trebuie. Sunt totuşi anumite' probleme... Da, acum am ajuns în oraşul vechi. Aici poţi vedea adevâra»

tele frumuseţi ale împrejurimilor. Au fost destul de mulţi oameni interesaţi în conservarea lor. Acum taxiul o luă pe nişte străduţe mărginite de case uriaşe, construite construite în stil til spaniol, cu bal coane de fier forjat. Cu cât se apropiau de mare, casele deveneau din ce în ce mai frumoase. Şi dintr-o dată se aflară pe o stradă destul de largă, în apropierea mării. Apa sclipea în razele strălucitoare ale soarelui, se vedeau vapoarele ale căror pavilioane fluturau în bătaia brizei. Şoferul Şoferul înce încetin tinii şi şi se întoars întoarsee spr spree ei ca să-i  înt  întreb rebe unde să-i las lase. Abia Abia atu tun nci Miranda Miranda îşi dădu ădu seama că că haba habarr n-av n-aveea unde trebuia trebuia să ajun ajungă gă,, şi spuse numele iahtului. Maşina se opri în faţa unui  îm  îmobi! destul de impozant. — Cred că pe pe aici aici se se află, zise tânărul. Şo Şoferul mi-a spus că a mai adus pe cineva în dimineaţa asta.  îi  îi vorbise ise pe un ton dist distaant şi Miranda Miranda simţi, cu regret, că toată amabilitatea pe care i-o arătase până atunci se evaporase ca prin farmec. Ieşi din maşină şi se simţi sufocată de căldura de afară afară.. Mu avea avea decâ decâtt o singură dorinţă : să plonjeze în apa albastră a mării. Tovarăşul ei de călătorie plăti cursa şi un ha mal îi luă baga bagaje jele le.. Se părea părea că tipul voia s-o  înso  însoţe ţeas ască că în cont contin inua uare re.. O lua luară de-a lun lungul cheiului. cheiului. Printre Printre mulţimea ulţimea iahturilor, iahturilor, Mirand Mirandaa avu avu ocazia să-i recunoască pe acela pe care urmau să călătorească doamna Mowat şi familia Walton timp do două săptămâni. Se simţea uşor obosită. I se părea că ziua fu* sese cam lungă şi începuse deja să resimtă dcca-

iajui de fus orar. însoţitorul ei nu pârea câ suferă prea mult din cauza căldurii şi conversa vesel cu şoferul şoferul taxiului. Ea simţea câ trebuie trebuie sâsâ-i fie re cunoscătoare pentru prezenţa lui acoîo. Se apropiarâ ds iahtul pe care se putea citi, la provă, înscris cu litere aurii, Sea Quest  — Southa mpio n. — Ei, Ei, am am ajuns şi şi aici, aici, îi spu spuse tovarăşul tovarăşul ei de drum arătăndu-i dana. Miranda avu câteva clipe de ezitare înainte de a se se îndrepta îndrepta spre spre iaht. O va părăs părăsii chia chiarr aici aici ? — Te însoţesc, îi şopt şoptii el. Se întoar întoarse se cu faţa faţa spre el el şişi-ii adresă adresă o pri pri vire plină de recunoştinţă, de care care el nu nu-şi dădu seama, pentru că şi ea purta ochelari de soare.  înain  înaintar tarăă spre pasa pasare relă lă,, el urmând-o în sala sala de aşteptare. După ce şi-a scos ochelarii de soare, i-a fost greu să se obişnuiască cu întunericul din interior, aşa aşa încâ încâtt nn-a văz văzut-o t-o imediat pe pe tână tânăra ra care care se afla acolo. Dar o voce a avertizat-o că mai există şi altcineva. — Roger ! Ce cauţi aici ? se au auzi. — Presupun Presupun că acelaşi acelaşi lucru ca şi tine tine, se auzi auzi vocea familiară, al cărei ton politicos ascundea cu greu răce răceal alaa voită. Am venit să discutăm discutăm despre viitorul domeniului nostru. Miranda se întoarse imediat. Individul îşi scoase ochelarii şi-i văzu ochii verzi, care aruncau o pri vire rece ca de gheaţă.

Ei, ocum ai oc-azia, ia, Mira iranda, să vezi vezi per per soana dificilă, dificilă, ace ac eea care nu vrea să vândă. vândă. Eu sunt acel Roger Gallant şi ea este verişcar-a mea,  Juanita Gallant de Dia/ Delg Delgad ado o Nita ita, ţî-o pre zint pe Miranda Benson, sccretuia domnului Ingram,

PAŞI PE NISIP i n n i r w î - M ' t N 'i'i t tv t v n N H i n w ^ i ii i i in in ^

CAPITOLUL II Intr-o Intro tăcere tăcere absolută, încercând încercând să să-şi stăp stăpâ â nească nească furia, care care ar fi făcut făcut-o -o să-şi piardă piardă auto auto controlul, Miranda încerca să fie cât mai calmă- Se simţea dezamăgită în ultimul grad de acest tânăr, care o întâmpinase la aeroport ca din întâmplare si o condus condusese ese pân pânăă fa iaht iaht numai şi numai numai co să râdă râdă ds ea. ea. în mo mod deli delibe bera ratt nu nu se prezentas prezentasee şişi-o făcuse să vorbească despre Transmarine. — Ce mai faci, Ro Roger ? Mă bucur că te-ai în în tors, în cele cele din urm urmă. ă. Doamna Doamna Ingram dorea să vadă plaja inquillo. Ei bine, dorinţa i-a fost satis făcută de soţul ei. Chior mî-a cerut să te întâmpin şi să-ţi arat ra t care care cabină cabină îţi îţi este este repartizată. O ri cum, este un rnare noroc să veniţi amândoi în ace laşi timp şi în acel acelaş aşii loc I  în  în ciuda ciuda tutu turo rorr ace acesto stor nume exotic tice şi a „sti lului" ei spaniol, Juanita vorbea o sng'leză impe cabi cabilă lă,, poate cu un uş uşor or accent accent antilez antilez.. Vorbea mult şi foarte repede, ca şi cum i-ar fi fost teamă că va fi întreruptă. Părea să aibă cam douăzeci şl trei de ani. Ave-a părul de un negru antracit, care-l punea în evidenţă tenul luminos. Era îmbrăcată într-o rochie de plajă, care-i lăsa umeriî goî. -

M

1

•

I

FLORA KIDD >■

...........

■

. * ■i l « W w # ^ ^ >

»

»-t

», i i

 i

iii

Mira Mirand ndaa trebui sâ fac facă un efort efort deosebit deosebit sa-î sirâdă şi să-i mulţumeascâ. — Ah, Ah, nu-i nim nimic, ic, spus spusee tână tânăra ra,, a devenit aproape o tradiţie sâ ne întâlnim cu toţii, continua ea, aruncând o privire semnificativa spre Roger. — Cu toţii toţii ? întreba întreba aces acesta ta pe un to ton n sec. sec. Mamie amie a venit venit şi ea ? — Vezi, am uitat uitat de Marnîe, spus spusee Juan Juanita ita cu  Jumă  Jumăta tate te de gfas, şi surâs râsul îi disp ispăru de pe faţă faţă.. — Asta se se întâmpl întâmplăă ori ori de câte câte ori... şi e! se opri după ce privi spre Miranda. Işi dădu seama că se afiă cam în aceeaşi stare de spirit ca a ei, adică furios. Orbirea ei nu este un impediment ca să ne  înt  întâlni lnim cu toţii: Tom nici măca măcarr nu i-a spus că ar vrea să vândă. Nici mie, de altfei ! — Şi atunci cum cum at at aflat ?... ?... îi întrebă întrebă Juanita Juanita.. El îi răspunse, răspunse, întorcându-şi întorcându-şi privirile spre spre Mi randa : — Pur Pur şi sim simplu plu, venind venind aici, domnişoa domnişoara ra Be Ben n son mi-a spus spus tot totul ul...-. Miranda simţi cum i se taie picioarele. Simţea urgent nevoia nevoia să se spriji sprijine ne de perete. Cu preţul unui efort supraomenesc, reuşi să-şi ascundă sen timentele. Chiar înainte de a-şi prelua funcţia, reu şise să strice totul în ce-l privea pe Roger Gallant. — Bins, şi dacă nu ştia ştiaii despr despree croaziera croaziera asta, cum cu m se face face că acum te afli afli aic aicii ? Cine tete-a in vitat ? îl întrebă Juanita pe un ton vădit tulburat. — Kit Kit Will iam iams mi l-a l-a prezentat pe Ingram Ia o recepţie Ia New York. Acesta mi-a spus că proiec tează o croazieră în insule. Avea intenţia să facă o esca scală în Fort Fortuga uga şt şt mi-a i-a propus să vin cu el;

Cum nu nu aveam aveam nimic mai mai bun de făcut, făcut, am a c  ceptat. ceptat. Haba ab ar n-av n-avea eam m că tipul lucrează pent pentru ru Transmarine şi nici nu sram la curent cu proiectul lui de cumpărare. Oricum, e de la sine înţeles că aş fi refu refuza zat. t. De când când au început început negocierile ? Cred că tu trebuie să ştii cel mai bine, Nita. — Tot Tot ce ştiu ştiu este că tata s-a s-a dus dus la Londra toamna toamna trecută, să se întâl întâlnea nească scă în prim primu ul rând cu oame oamenii nii companiei. Mai Mai înaint înaintee contactase contactase şi olti oameni de afaceri, dar Transmarine a lansat cea mai bună ofertă. După care, Ingram probabil a afla aflatt că cele două două dom domen enii, ii, al tatălui tău şi şi a! meu eu,, nu pot fi vândute vândute dec decâât împreună. împreună. — Da, încep să înţeleg, mur murm mură ură Roger. Roger. Abil din partea lui, să mă incite să vin în insule. Şi de ce vrea Tom să-şi vândă partea sa ? — Pres Presup upun un că are ne neca cazu zuri ri financiare, îi răs răs punse Juanita pe un ton puţin stânjenit. Nu-i purta pică, Roger, doar îl cunoşti. — Hm, da, da, îl cunosc chiar chiar foarte bine, bine, îiîi re plică tânărul cu amărăciune în glas'. Ramon a ve nit împreună cu tins ? — A, da. Figura fetei deveni luminoasă. — ...Ştii, ...Ştii, se pare că vom vom avea avea un copil în iunie. iunie.'' Pe faţa .vărului ei apăru un zâmbet fericit. — Du Dumn mnezeu ezeule, le, ce bine ine-mi pare. Dar Dar acum acum cred că trebuie să urm urmez ezii indicaţii indicaţiile le domnului domnului Ingram. Vrei s-o conduci pe Miranda la cabina care i-a fcst repartizată ? Cred că este nevoie să cauţi pe ci neva care să-i aducă, bagajele. Apropo, unde este barul ? . . . t

*

» ••K»

ţi"»» I

- Pe punte. 1-ahtu! este o minune de confort şi lux. - Hm, do, vad câ poţi sâ oi o încredere de săvârşita m Transmarine, concluziona e! pe un ton ironic, în timp ce o privea glacial pe Miranda. După care ieşi din cabină, lăsând-o pe tânăra cu un sentiment ciudat, amestecat, de uşurare, dar şi cu o urmă de regret. regret. — Sunt sigu sigură ră că sunt sunteţ eţii moartă oartă ds oboseală... Cunosc câie cev>a despre zborurile astea transatlan tice, toate studiile mi le-am făcut în Anglia. Şi numi o şcoală la modă, în vestul ţării, între ba nd-o pe Mira Mirand ndaa dacă dacă a auzit auzit de ea. Tânăra Tânăra îl răspunse că da, auzise de ea, dar nu specifică fap tul că înir-o astfel de şcoală îşi făcuse educaţia. — Urm Urmaţiaţi-m mă, continuă continuă Juanita Juanita,, care părea obiş obiş nuită să dea ordine. Cabina dumneavoastră se află chiar alături de a noastră ; o să-î cer fratelui meu să vă aduc aducăă imediat valizele. valizele. Vă sfătuiesc să fa ceţi o baie baie bună şi să vă odihniţi puţin, puţin, fiind fiindcă că după ce vor veni şi ceilalţi de la Inquiilo, vom cina şi apoi vom încheia seara intr-un bar de noapte, unde veţi avea ocazia să vedeţi câteva dansuri fla menco destul de intere interesant sante. e. Ramon, soţul soţul meu eu,, este este portorican. Se ocupă de distileriile distileriile domeniului de câţiva ani buni. Sunt foarte apreciate pentru cali tatea romului pe care-l produc. Sper că şi Roger ni se va alătura. El a compus, de altfel, şi muzica de Sa Stors in the  Sea. Ştiaţi că are acest hobby ?  în  în cele din urmă, Juanita sa opri din vo vorb rbăr ăria ia ei. Poate Poate că-şi că-şi pierduse pierduse suflul. suflul.

— Da, domnu domnull Ingram mimi-o o vo vorbit rbit despre despre asta, răspunse Miranda, pe un ton puţin cam tăios.  Juanita se înto întoar arse se şi o privi mira irata. ta. — Am eu eu impresia impresia sau sau păreţi păreţi contraria contrariată tă ? De altfel, nici nu pot să v-o iau în nume de rău. Ro ger nu este, de obicei, prea amabil. Mi s-a părut chiar furios. Ciudat, de obicei reuşeşte să-şi ascun dă sentimentele. Nu este ca rnine, care cu greu reuşesc să ascund •ceea •ceea ce simt. imt. Şi Juan Ju anit itaa scoase un chicot chicot mic înainte înainte de a continua : — Sper Sper ca Roger să rămână to totu tuşi. şi. Tatăl meu 0 încercat de mai multe ori să-i vorbească despre acest proiect, dar el n-a răspuns niciodată la scri sori. Urăşte tot ce-i aminteşte despre afaceri. Nu-I interesează decâ decâtt muzic muzica. a. Deseori este este absent absent cu desăvârşire, distrat, ceea ce-i enervează pe cei din  juru  jurull lui. lui... .. Hai, Hai, veniţi iţi pe aici. aici. Miranda o urmă pe pasarela destul de îngustă. Dar simţi brusc un fel de nelinişte pentru viitorul său. — N-aş -aş vrea deloc să plece, răspunse răspunse ea. A fost fost greş greşea eala la mea. mea. Fără Fără să vreau, vreau, i-a i-am spus spus motivul otivul pentru pentru care care a fost fost invitat în croaziera asta. Dacă ac ă va părăsi iahtul înainte de sosirea domnului Ingram, voi avea avea necazuri serioase... serioase... LL-am întâln întâlnit it pe vărul dumnea dumneavo voas astr trăă la aeropo aeroport rt şi mi-a i-a propus să mergem mergem împre împreună ună în taxi. Am tot disc discut utat at,, şi în cursul discuţi discuţiililor or i-a i-am spus spus că merg merg în croa croazi zier eraa asta. asta. Nu ştiam cin cine este. Cum Cum aş fi .putut ghici ?  Juanita se opri în faţa faţa unei uşi şi-şi privi intrigată interlocutoarea. *

1

— Aţi fi putut putut sâ-l recunoaşteţi. în presă, foto foto grafiile lui cipar destul de des'. Bine, presupun că ţinuta lui, lui, blugi, blugi, ochcla ochclari ri de soare, v-a făcu făcutt să nu-i daţi nici o importanţă. — Drept să să spun, spun, nu i-a i-am văzut niciod niciodată ată foto foto grafia şi n-am ştiut nimic despre el până ieri, zise Miranda, puţin exasperată. — Chia Chiarr asa asa ?  în  în ochii Juanite Juaniteii se vede vedeaa acum o sclip lipire ve selă. — Asta o să-i fac facă o mare plă plăcer ceree ! Ţine enorm de mult la viaţa lut particulară şi urăşte toate bâr fele fele ziariştilor ziariştilor.. După părerea părerea mea mea,, ăsta ar fi un motiv pentru care să nu vină în seara asta. Cu toate aceste acestea, a, Luis Luis Be Beniz, niz, proprietarul, îl adoră. adoră... .. Dar Dar dacă va pleca înainte de venirea lui Ingram, spu neaţi că veţi veţi avea avea nepaz nepazuri: uri: Ce s-ar putea putea în în  tâmpla ? — Pur şi simplu simplu îmi îmi vo voi pierde slujba. Şi pre supun supun că asta va urma urma cu adev adevăr ărat at.. — Hai, nu fiţi fiţi chiar chiar atât atât de de- îngrijorată, îngrijorată, îi spu se cu căldură în glas Juanita. Asta nu se va întâm pla. O să intervin şi eu dacă va fi nevoie. Uite, aceasta este cabina în care veţi locui. Ramon şi cu mine suntem suntem alăt alătur uri.i. E drăgu drăguţă ţă,, nu nu-i aşa ? Are chiar şi un radio. — Senoro...  începu Miranda, neştiind cum să i se adreseze tinerei. — Te rog rog, i-o i-o tăie tăie ea, izbucnind izbucnind în râs râs.. Sp Spu ne-m ne -mii Nita Nita.. Şen Şenora mi mi se pare pare prea pretenţios pretenţios pentru vârsta noastră, nu nu crezi crezi ? Chiar iar dacă dacă am moştenit partea partea portor portoric icană ană a mamei, amei, am fost >

educată în Anglia şi-i semăn mult mai mult tatălui meu, Thomas Gallant. — Poţi să fii fii sigu sigură ră de asta, doamna doamna Gal Galla lan nt ar putea fi cu greu asemuită cu tine, i-o întoarse Mira Mirand nda, a, amintin amintindudu-şi şi de blondul străluci strălucitor tor pe care-l arborase Dawn Gallant atunci când venise Ia Londra. — Dawn este este mama ama mea vitregă. Are Are cu şase ani mai mult decât mine. Tata a întâlnit-o Ia Miami;  în  într-un cabaret în care cânt cânta. a. Atun Atunci ci când când l-a văzut pe Roger, Roger, ea s-a îndrăg îndrăgost ostit it imediat imediat de el.‘ el.‘ Oh, dar cred c-am vorbit deja prea mult şi tu eşti prea obosită ca să poţi urmări arborele genealo gic al familiei Gall Ga llan ant. t. Hai, mă ducsă-mi găsesc găsesc frat fratel elee şi să-t să-tii aduc aduc valizele. Numele Iu Iuii este CarCarios, dar - după dorinţa Iui —, toţi îi spunem Chuck. Şi-a făcut studiile^ în Statele Unite. Ieşi din cabină şi Mirandei i se păru brusc mai rece şi mai goală în lipsa fetei, atât de veselă şi de tonifiantă. Scoase un suspin şi se cuibări pe canapea. îşi aruncă pantofii din picioare şi se simţi mai bine. După După care care se privi rivi în oglindă, constatând constatând că nimic, cel puţin aparent, nu-i arăta oboseala şi în grijorarea. Faţa ei dădea impresia de prospeţime, părul era aranjat cum trebuie. Numai obrajii, puţin cam roşii, puteau să-i trădeze agitaţia. Se gândea acum Ia Juanita şi se bucura că este atât de tânără şi de simpatică.* Asta, într-un anu mit fel, o mai liniştea. Nici acum nu-şi dădea ădea seama cum cum ' îşi permi permi sese să-i vorbească unui necunoscut despre Trans/

/

•*

emueuMacrw

marine. De ce criticase un om pe care nici măcar nu-i cunoştea ? Şi, culmea, acesta era tocmai in terlocutorul ei ! Ştia că o secretară trebuie să fie cât rnai discretă. Dar Roge Rogerr G allant lla nt dădu dăduse se dovadă dovadă de atâta atâta că'dură, de prietenie... „Asta nu este o scuză prea bună", ar spune mătuşa Clara. „Nu trebuie să vorbeşti cu străinii." Ei bine, bine, ea nu nu-i respec respecta tase se sfaturil sfaturilee şi acum acum era era pedepsită. Gândindu-se la tot ce se întâmplase, nu reuşea să-i găsească găsească vină lu lui Roger Roger G a lla n t Dom Domnu null In In gram o cam înşelase, o făcuse să participe Ia acsa cs astă croazieră croazieră întrîntr-u un scop scop precis : negocierea negocierea cumpărării domeniului şi ea, care tocmai î se lă udase cu integritatea sa... reuşise din plin să de vină. ridicolă în faţa Iui Roger Gallant. La uşă se auziră câteva bătăi uşoare. Miranda se ridică şi deschise. în prag era un tânăr înalt, voinic, care părea să să aibă vârsta vârsta ei, ei, îmbrăcat îmbrăcat în în tr-un tr-un tricou tricou şi bermude. bermude. Păru Părull negru, puţin cam lung, era uş uşor or cârl cârlio ionţ nţat at şi ochii erau de un un al bastru deschis. Aşeză, valizele si jos, după care, cu un zâmbet, zâmbet, îi întins întinsee mâna : - Sunt Chuck Gallant, se recomandă el. Bine ai venit Ia bord.! Nita m-a rugat să-ţi aduc baga  jele  jele.. Mira Mirand ndaa strânse mâna întinsă întinsă şi-i i-i zâm zâmbi şi ea.1 — îţi mulţumesc mulţumesc.. Vrei să fii arnabil şi şi să le pu! pu! acolo ? rără nici o urmă de efort,, tânărul Ie duse până lâng lângăă du! jp şi se întoarse întoarse spre ea.

PAŞI PA ŞI PE NISIP C W Pg— W

W

W

—

—

—

—

B M P—

— 1

—

43 —

M —

I W

B

i —

»* r « * — r —

—

—

—

p l l B i P WW W I I W * — i

- Sper Sper câ vei vei cina cina cu noi în seara seara asta. îmi îmi place sâ constat câ eşt eştii atât atât de tână tânăra ra şinecăsă torită ; asta mai schimbă atmosfera. începusem să cred că am făcut o uriaşă greşeală venind în această croazieră, Dar voi, Roger şi cu tine, sunteţi ia bord, şi asta mă linişteşte. Prezenţa vărului meu este totdeauna reconfortantă, chiar dacă-i creează probleme probleme tată tatălu luii meu». Ştii, Ştii, este este puţin puţin ciudat, ciudat, dar tipul este este extraordinar... extraordinar... Ştii să înoţi înoţi ? - Da, îi răspunse Miranda. - Grozav. O să facem o baie pe cinste. Aici  îa bord avem şi o iolă iolă.. Bine Bine,, atun atunci ci pe cu curâ rând nd,, spuse el făcându-i un semn cu mâna. Când Când uşa uşa de închise în urma urma lui, lui, Mira Mirand ndaa deschise una din valize şi-şi scoase trusa de toa letă şi cămaşa cămaşa de noapte. Nu Nu avea avea decât decât o sin sin gură dorinţă s să facă facă un duş duş şi şi să să doarmă câteva câteva ore bune. Şi a dormit profund, visând că înoată într-o apă ca de smarald. Avea impresia că este un peşte, un peşte pierdut într-un atol de corali... Auzea pronunţându«inunţându«i-se se nume numele le : Mirand Miranda, a, Miran Miranda, da,’’ Mi Mi randa. Vocea Vocea se auzea continuu. Deschise ochii şi văzu văzu o siluetă aple apleca cată tă spre spre ea. Părul Părul cărunt cărunt era era coaf co afat at cu o deosebită eleganţă şi cerceii cerceii erau erau ds diamante. Figura, uşor bronzată, începu să zâm bească atunci când văzu că fata se trezeşte. Era Ze lda Ing Ingra ram. m. - Hai, Miranda, e timpul să te scoli. Vom cina  în  în cu curâ rând nd şi Doug va vrea vrea să te aibă pe lâng lângăă el; el;

Tânăra făcu un rfort să se dezmeticească, cli pind des, des,orbită orbită pe moment oment de lumina lumina veiozei. Privi Privi spre spre hu hublo blouri, uri, dar acestea acestea erau erau acoperi acoperite te cu perdele ; probabil că se făcu făcuse se deja deja noapte. noapte. - Cât Cât e ceasul ? întrebă ea. - Şapte şi jumătate. Sper că somnul ţi-a prins bine. Ai avut o idee minunată. Ai cumva o toaletă de seară ? - Da, am o fustălu fustălung ngăă şi o bluză de mătase. mătase. Cât Cât se poate de bine. Pregăteşte-te Pregăteşte-te repede repede şi du-t du-tee în biroul domnului domnului Doug, cu cu case casete tele le şi corespondenţa; Vrea să te pună ia curent cu ceea ce trebuie să faci. Oricum, Oricum, seara va fi grozavă. grozavă. Imaginează-ţt, flamenco, cu toate că nu suntem în Spania ! După ce doamna Ingram ieşi din cabină, Miran da se se îmbrăcă, îmbrăcă, îşi piep pieptă tănă nă părui părui bogat bogat şi se machie ch ie uşo uşor. r. După care, care, luând to tott materialul care care i se ceruse, se îndrep îndreptă tă spre biroul patronul patronului ui ei; ei; Aşa cum se aşteptase, cabina era mare şi fru mos mobilată. - Mă bucur să te văd, Mira Mirand nda, a, spuse spuse el pe un ton rece. îmi pare rău că n-am reuşit să vă în tâmpin la sosire, pe tine şi pe Roger Gallant. Cre deam că el va sosi cu avionul următor, de la New York. Aş fi vrut să-l. întâmpin şi să-i explic chiar eu prezenţ prezenţaa la bord a invit invitaţi aţilo lorr noştri, noştri, şi mai ales,' motiv tivul acestei croaziere. croaziere. Oricum, după cele cele c â  teva teva cuvinte cuvinte pe care care le-am le-am schimbat schimbat cu el, am  înţ  înţeles les că ai făcut-o tu.  în  între cei cei doi se aşte aştern rnu u o tăce tăcere re grea. rea. Priv riviril irilee ochilor cenuşii ai iui Doug Ingram o străpungeau;

r+Kf*

Miranda îşi umezi uşor buzele şi-i răspunse pe un ton spăsit spăsit : - Da, şi n-a fost prea mulţumit. - Hm Hm, asta asta ce! puţin puţin ! Dar oricum, oricum, a înghiţ înghiţit it ceva mai mai uş uşo or pilula administrată administrată de tine decâ decâtt dacă i-o i-o dădeam dădeam eu. Păre Păreaa destul destul de binevoitor binevoitor acu>m cât câteva eva clipe când când f-a f-am înt ntâl âlni nitt ia bar. Şi extrem de satisfăcut că a revăzut-o pe Dawn Gal lant. Deci, pe momen oment, t, totul totul este în regulă. regulă. Dar Dar  îm  îmi permit să-ţi dau un sfat pentru viitor, Miranda Miranda,,  încear  încearcă că să fii mai prud rudentă. tă. Trebuie să ai grijă grijă ce vorbeşti în prezenţa acestor oameni. Trebuie să dai dovadă de o extremă diplomaţie. - Da, Da, sigur, sigur, domnule. îmi îmi pare pare atât atât de rău...' rău...' Cuvintele tinerei se întrerupseră în urma sem nului făcut cu mâna de patronul său, care zâm bea întelegător; - Nu, de acea aceasstă dată dată nu nu este cazul cazul să te scuzi. N-aveai cum să ştii cine.este. Dar poate că există o cale să tragem foloase din această întâm plare şi să reparăm puţin greşeala ta. - Bine, dar cum cum ? întrebă ea stingherită. stingherită. - După câte am observat, nu-i eşti chiar in diferentă luî luî Roger Roger G a lla n t Aş Aş vrea, vrea, dacă dacă şi tu vrei, vrei, să te foloseşti de asta asta şi şi să-l convi convingi ngi sa-ş sa-şii vând vândăă partea. partea. Să ştii ştii că nu nu este un individ uşor uşor abordabil ; mi-am dat seama de asta încă de când l-am întâlnit prima dată la New York. Dar nu este chîar imposibil ca o femeie să-l influenţeze, i-am adunat aici fiindcă ştiam că toţi doresc ca această Insulă, Fortuga, să figureze pe hartă ca o insulă turistică şi, bineînţeles, să aducă aducă şi şi bani. Bine, t-

presupun că -aceste condiţii îl vor trezi la realitate şi va accepta oferta. Mira Mirand ndaa îi răspunse, în ciud ciudaa nemulţum nemulţumirii irii care o încerc încerc-a -a : - Foarte bine, domnule. Dar aş vrea să cunosc mai multe amănunte despre ace-astă proprietate. Fără îndoială că~mi va fi de folos în această misi une să ştiu ce şi cât posedă fiecare. - Da, cred că ai dreptate. Asta te va ajute pe viitor să nu mai faci qreseli. Cu to tott zâmbe zâmbetul tul Iui Iui amabil, aluzia aluzia era clar clară. ă. Miranda simţi cum roşeşte puternic. - Potrivi Potrivitt lui Thom-as Gallant, insula insula este este un colţ romantic. La începuturi a aparţinut unei familii spaniol spaniole, e, Fortuga. Fortuga. întrîntr-o o bună zi a venit venit aici aici un pirat, Richard Gallant, şi a fost sedus nu numai de frumuseţea frumuseţea peisajului, peisajului, dar dar şi de frumuse frumuseţea ţea fiicei fiicei spaniolului. A pus stăpânire pe insulă şi a elimi nat toţi duşmanii, s-a căsătorit cu tânăra stăpână şi a rsbotezat locurile. Piratul a avut doi fii, cărora ie-a lăsat moştenire insula, împărţită în două părţi, cu specificarea specificarea ca nici un unul ul,, nici nici celă ce lăla lalt lt să nu poată vinde partea sa fără acordul celuilalt. Cred că-ţi imaginezi urmarea... Thomas şi Roger Gallant sunt moştenitorii insulei. Conacul lui Roger se află  în  într-un Io Iocc excelen lent, care ar fi idea ideall pentru un hotel. tel. - Bine, dar cred că este încă locuit, interveni Miranda. - A, da ? Cum ai aflat asta ? o întrebă el, aruncându-i o privire admirativă. - Se pare pare că Roger Roger ii-

t

PAŞI PE NISIP ItUuMKt» i• ...... ......... ...

— Bravo, Bravo, Miranda Miranda,, văd văd că nu ţiţi-a scăpat ni mic ! Asta poate să ne fie de folos. încearcă să afli mai multe despre această Mamie, te rog. Acum să mergem. Nu trebuie să-i lăsăm să ne aştepte prea mult. Cântăreşte tot ce ţi-am spus şi încearcă să acţi acţion onez ezii cât mai bine bine în folosul folosul nostru>. — Foarte bine, bine, domnule domnule ; vo voii face face to tott ceea ceea ce po pot. — Da, te cred, micuţo icuţo.. De asta su sunt nt convins convins şi şi tocmai de asta te-am cerut pe tine. (

- £• £•

★

a

.

. :

IA

Cerul era era ca o catif catifea ea albastră punctată punctată de stelele stelele care ca re păreau păreau diamante, Te simţeai simţeai cuprins cuprins de un aer cald şi parfumat. Luminile rampei se reflec tau în vadurile oceanului. Miranda simţea că trăieşte o noapte de vis. 1 se părea că sufletul îi pluteşte pe deasupra vechiu lui oraş San Juan, unde trebuia să meargă la cină. Locul Locul oles oles de Doug Doug Ingram era era elega elegant nt şi con co n fortabil. Totu tull era tipicspaniol tipicspaniol : pereţii zugrăviţi  în  în cu culo lori ri sumbre, tava tavanu null jos ; peste tot se pute puteau au vedeta fel de fel de feronerii, care dădeau impresia autenticu autenticului. lui. Patronul, îmbrăcat îmbrăcat to tott într într-u -un n costum costum elegant şi sobru, îi primi chiar el şi-i conduse la masă. Locurile erou destul destul de bine alese. alese. Uşurat Uşurată, ă, Mira Mirand ndaa constată constată că se află la aceeaş aceeaşii masă masă cu  Juanita, Ramon şi Chuk. Toat Toatăă fami famili liaa In Ing gram ram se •afla la o masă în apropierea lor. i

Dawn Gallant era de-a dreptul tulburătoare, intr-o toaletă de un gri argintiu, de o frumuseţe aproape eterică, parcă luminând localul. Roger o însoţea, dar dar nu mai mai păre păreaa acei aceiaş aşii pe care-l care-l întâlnis întâlnise. e. Nu mai semăna deloc deloc cu tânăr tânărul ul  în  în blug lugi pe care care Miranda Miranda îl văzuse la aero aeropo port rt şi în avion. Era de o extremă eleganţă în costumul său din şantung cafeniu, cămaşa albă de mătase şi cu cravată bordo. Pentru Miranda, acum părea total inabordabil şi se întreba cum va reuşi să-şi în deplinească deplinească „ sarcina" sarcina".. Cum ar fi putu pututt să-i atra tr a  gă atenţia unui bărbat ca Roger Gallant, care, nu mai prin simpla Iui prezenţă, făcea ca toate pri virile să se aţintea aţintească scă asupra lui lui ? Rcmon, soţul Juanitei, era un tip foarte simpa tic, cu un zâmbet cuceritor. îi plăceau aceste ieşiri foarte mult şi-i mărturisi Mirandeî că vrea să se bucure de această seară. Puerto Puerto Rico esle capita capitala la gastron gastronom omiei iei din Caraibe, îi spuse el tinerei. Pe vremuri era o ade vărată tradiţie. Corăbiile trebuiau să aducă toate' mirodeniile ce se puteau găsi în imperiul spania!, chiar ia r şi plante, arbuşti şi pomi. Aşa Aşa se face face că acum pute putem m avea avea portoca portocale le din Span Spania ia,, banan bananee din Africa, ananas din insule şi trestie de zahăr ain India. O sfă sfătu tuii pe Miran Miranda da să alea aleagă gă hom homar, care era servit cu un sos delicios. Desertul a fost o cre mă preparată din din gălbenuşuri gălbenuşuri de ouă şi şi lichior, ceva ceva 'special. Vinul Vinul era era spu spumos, ceea ceea ce făcea făcea ca şi conver conversaţ saţia ia să fie pe măsura Iui. Iui. Pe tot parcursul cinei, din spatele unui para van pictat pictat cu cu.. motive otive spaniole spaniole ss-a făcu fă cutt auzită auzită a chitară care interpreta când melodii lente,, muzică i

veche spaniolă, spaniolă, când când ritm ritmur urii trepida trepidante nte latin latinoo-aamerîcane. După ce se sfârşi cina, ieşiră din local şi, printr-uci labirint de străduţe, au ajuns la un club de noapte. De afară, acesta părea ca oricare bar pe care tânăra îf văzuse până acum. Dar în spatele unei perdele de de cati catife feaa roşie roşie se mai afla afla un un alt alt salon, luminat numai de lumânările de pe mese.  în  în mijlo jlocul Iui, într-un spot luminos, un dans dansat ator or de flamenco îsi arăta măiestria. Câteva clipe Miranda îl privi intens ps dansa tor. Se simţea parcă hipnotizată şi nu-şi putea lua privirea de la spectacolul ce se desfăşura în faţa ochilor ei. După care s-a uitat la Roger întrebându-se ce simte el acum. Aici compusese el primul său cântec. Acesta se afia ia o altă masă, sprijinit de spă tarul scaunului şi privind-o, spre marea ei surpriză, tocmai pe ea, cu o privire intensă, pătrunzătoare, Tânăra simţi cum roşeşte şi pulsul i se accelerează. Acum to totu tull în jurul ei căpăt ăp ătas asee alte dimensiuni, dimensiuni, altă altă intensitate : aroma ţigăr ţigărilor ilor se combina combina plă lă cut cu parfumul femeilor, feţele strălucitoare subli niate de ţesăturile diafane, colorate şi parcă mân gâietoare, cerinţele care parcă se puteau citi pe chipul tuturor, toate acestea o fascinau... Privirea ei nu pute-a să se desprindă de pe buzele Iui, care-i surâdeau. Deodată, ceva rupse farmecul clipei. De Roger se apropie un băiat. Miranda simţea cum inima-i bate cu putere şi preferă să-şi îndrepte atenţia csupra dansatorului. $

Dumnezeule, ce i se întâmplase ? De ce-i bătea inima inima nebuneşte şişi-ii ardea ardeau u obrajii obrajii ? Numai pen tru câ un un bărbat, bărbat, total străin d e ‘ea, ea, o privise cu atât atâtaa profunz profunzim imee ? Poate că este datorită atmosferei, se gândi ea, chitara, lumânările şi toate celelalte cu care ea nu era obişnuită. Se gândea cu nostalgie ia căsuţa ei din Lon dra, la viaţa simplă pe care o ducea împreună cu* mătuşa Clara. Simţi un nod în gât şi întinse mâna spre paharul din faţa ei. Da, lichidul era bun, puţin dulce şi răcoritor, şi dintr-o dată se simţi mai bine. Dansul se termină brusc şi izbucni un ropot de aplauz aplauze. e. Miran Miranda da mai mai sorb sorbii puţin puţin din băutură băutură şi privi pe furiş ia masa vecină. Simţi un şoc puternic, scaunul iui Roger era goi, ca şi cei ai lui Dawn. Nici chiar Thomas Gallant nu remarcase nimic până în ciipa în care părăsise barul. — Oho Oho ! Se pare că tata este furio furioss ! Ascul taţi puţin, murnrftsrâ Chuck. Şi, într-adsvăr, se putea auzi vocea puternică a lui Thomas care-l apostrofa furios pe Roger. — Cred că ar fi fi mai bine să să plecăm, plecăm, spuse spuse  Juanita, grăb grăbin ind d puţin ţin paşii şi cond conduc ucân ând du-o u-o pe Miranda. Mă deranjează totdeauna când începe să strige aşa. Dar Roger este de-a dreptul insuporta bil. Ştie, totuşi, că Dawn este gata să-i urmeze şi o face face numai numai ca să să-i enerveze pe tata. tata. Cred că ne consideri nişte oameni foarte ciudaţi, Miranda. Ori cum, ţin să te asigur că nu suntem chiar toţi atât de zăpăciţi. Chuck, Mamie şi cu mine suntem nor mali. Ceilalţi doi sunt mai ciudaţi. Acţionează mal

degrabă ca nişte piraţi, dorind mereu să-i fure pe ceilalţi. t Coborau străduţele în pantă şi paşii ior răsunau puternic în noapte, — Să fure ? Tocmai se apropiase Ramon şi el îi înconjură tali taliaa cu braţul braţul ca s-o facă acă să meargă mai încet. — Cine pe cine a fu fura ratt ? — Vorbeam Vorbeam de tatăl lui lui Roge Roger. r.SSe poartă exact exact ca fiii piratului care a cucerit Fortuga. — Şi ce-au ce-au mai furat acum ? intervn intervnii Chuck. Chuck. Acesta tocmai apăruse lângă Miranda şi, spre marea ei surpriză, o cuprinse de talie cu un braţ posesiv. — De data data asta asta pe pe Dawn Dawn,, răsp răspun unse se juanit juanitaa pe un ton maliţios. Data trecută a fost Josephine, nu-i aşa aşa ? — Te ro rog iartă-mă, iartă-mă, sunt sunt puţin puţin confuz confuz,, i-o i-o tăie tăie Ramon. La urma urmei, cine este Josephine ? — A lucrat în casa tate tatei, i, la Fortu Fortuga ga.. Mamie Mamie spunea... Brusc, Juanita se opri. — Da, spun spunee mai depar departe, te, interve interveni ni Chuck Chuck.. Ce spunea ? — A, nu, nimic. imic. Ceva fără impo importan rtanţă. ţă. Poate chiar s-a înşelat... După Du pă car care schimbă schimbă tonul şi zise zise : — Miranda, Miranda, uite uite cape capela la lui Cristo ristos. s. Nu-i aşa că este minunată ? După ce trecură pe sub portal, ajunseră într-o altă străduţă care ducsa spre port. Miranda  îl  îl în» trebă pe Chuck,  în timp ce se gândea ce-ar spune  Joe dacă lar vedea împreună i

- Cine este este Mamie Mamie ? - Sora lui Roger. Dacâ pe parcursul croazie rei vom trece şi pe !a Fortuga, o sâ ai ocazia s-o  întâ  întâln lneeşti. ti. Locuieş ieşte în casa noastră tră, dar dar duce o viaţă retrasă. Ştii, ests oarbă, sfârşi Chuck. in cele din urmă au ajuns în port, la cheiul unde se afla Sea Quest. Un vel ier destul destul de mare tocm tocmai ai ridica ancora, purtândoşi pasagerii spre o excursie  în  în ins insule. le. - Plecăm mâine, spuse spuse Chuck în timp ce o con on ducea pe Miranda pe pasarelă spre puntea navei. L-am auzit auzit ps Doug Doug Ingram spun spunân ând d că speră să fie fie la Sai Saint Thom Thomas la prânz prânz.. Nu-şi -şi dădea dădea seama seama de ce, ce, dar Miran Miranda da avu avu impresia că familia Delgados şi el ar fi dorit să-şi petreacă toată noaptea noaptea pe punte aşteptând aşteptând răsă răsă ritul soarelui. Brusc, se simţi epuizată. Nu mai avea decât decât o singură singură dorin dorinţă, ţă, să se culce. culce. Chuck încercă s-o tragă tragă spre el, dar dar fata ata se scuză şi-i i-i spuse noapte bună. bună. O însoţi însoţi până la uşa uşa cabi cabine neii şi-i i-i spuss pe un ton blând : - Miranda Miranda,, încă încă eşti obosită. Cred că o să ai nevoie de o zi sau două ca să-ţi revii după deca laj d   orar. Şi în clipa în care spunea asta, se auzi o voce puternică. Era Thomas Gallant. Se părea că venea direct din cabina sa, unde tocmai îşi întâlnise soţia. - Cum aş fi putut şti şti unde te afli afli ? Abia Abia mi-am i-am  înt  întors puţin ţin capu capull şi-ai disp ispărut. rut. Crede redeam am că n-o să te mai întorci întorci toată toată noapte^. Bine, sunt sunt de acord, m-am înşelat! Trânti uşa furios şi voc=a-i deveni ceva mai calmă. Chuck părsa puţin stingherit

Să ştii tii că nu totdeauna este aşa, Adevărul este că nu se se poate poate stăpâni atunci când e vorba vorba de Dawn. Este mult mai tânără ca ei şi foarte fru moasă. Atunci când vrea, Roger poate fi foarte se ducător. Sper că nu vei ceda farmecelor lui ! Noapte bună, Mira Mirand nda. a. Cu puţin puţin no noroc roc,, sper ca mâine mâine să putem putem face face o partidă partidă de înot. înot. * *

*

Miranda dormi fără vise şi se trezi din cauza zgomotului motoarelor, întrebându-se unde se află.  în  în câtev câtevaa clip clipee îşi reamint inti zile ilele prec recedente, te, dar dar oarecum confuz. Se sculă rapid din pat, dar ime diat îşi pierdu echilibrul din cauza tangajului n-avei. Prin hubiou putea vedea oceanul vălurit uşor de briză briză şi aurit aurit de razele razele soarelui. Deasupr Deasupraa apei, apei, ceru! era de un albastru profund, nepătat de nici un nor. Se spălă şi se îmbrăcă rapid. Nu voia să piardă nici o clipă clipă din aceast aceastăă frumoasă frumoasă aventură, era deja deja ora şapte şi domnul Ingram nu avea nevoie de ea  în dimin iminea eaţa ţa asta. ta. Era hotărâ tărâtă tă să profite ite de aces acestt răgaz şi şi decise decise că cel mai mai bine era să urce urce pe puntea puntea de comand comandăă şi de acol acolo o să poată privi orizontul în toate direcţiile. Ieşind Ieşind din din cabi cabină nă pe punte, punte, sim simţi ţi miros mirosul ul pu tern terniic al micului icului dejun, dejun, dar nu nu văzu văzu pe nimeni nimeni în  jur.  jur. în timp ce tra traversa rsa puntea tea, vântu tull îi ridic idicăă poa poa lele rochiei. Abia atunci se gândi că cel mai bine ar fi fost dacă se îmbrăca în pantaloni şi bluză. Ji-

nându-şi cu mâinile rochia, începu sâ urce scările spre puntea superioară. In depărtare văzu insulele, dor luminozitatea era deja destul de puternică, în cât cât trebui trebui să mijească mijească ochii, regretând că nu-şi luase ochelarii de soare.  în  în aceeaşi aceeaşi clip clipă, ă, vântu tull puter ternic îi rid ridică ică din nou rochia dezvelindu-i picioarele frumoase. — Se pare că în în dimineaţa dimineaţa asta asta ai ceva pro pro bleme, se auzi o voce în care se distingea o nota ironică. Când se întoarse, îl văzu pe Roger sprijinit de bastingaj. Aşa cum de fapt se aşteptase, era de o eleganţ eleganţăă absolut personală. personală. în parte Ion Ionii albi şi că că maşă bleu, bleu, pe care care nici măcar nn-o înche încheia iase se,, tot ansamblul era de efect, iar culoarea părului, în lu mina dimineţii, căpăta reflexe arămii. Ochii şi-i as cundea în spatele unor ochelari de soare aproape negri. — Nu credeam că vântul vântul o să bată atât de pu pu ternic. — Şi nici că soarele o să fie atât ds strălucitor..’; strălucitor..’; Ar fi trebuit să porţi o pălărie de soare, Miranda. — Nu... n-am ştiut ştiut asta, se bâlbâi bâlbâi fata, fata, roşind roşind.. Nu> mi-arn ad adus aşa ce ceva. ~ Nu-i nimic, îţi cumpăr eu una la Saint Tho mas, replică el, surâzându-i vesel. Ar fi păcat pen tru tenul tău, soarele este foarte puternic în zona zona asta. asta. Ei bine, m-ai iertat pentru pentru chesti chestiaa de ieri ? — Da, sigur câ da, îi răspuns răspunsee Miran Miranda, da, zâmbindu-i şi ea. Părea atât de sincer în clipa aceea, încât sim ţea că nu-i poate purta pica. Deja uitase ce-i spu sese domnul domnul Ingram şi oe oe-i recoma recomand ndas asee Chuc Chuck; k;

Acum era ea însăşi. — Iţi mulţumesc mulţumesc pentru pentru modul odul în care care i-a i-ai ex ex plicat plicat domnului domnului Ingram situaţia pr prin in care care am tre cut. Aşa Aşa se face ace câ nu mi-am i-am pierdut pierdut postul, adaugă ©' — Mi-ar fi displ displăc ăcut ut enorm enorm sâ ştiu ştiu c-a c-aşş fi cauza acestui incident, — Ştii, sunt puţ uţin in derutată, derutată, nu ştiam ştiam ce proiect are patronul meu eu,, spuse ea cu timidit timiditate ate în glas. Roger întoarse capul s-o privească mai bine şi-i zâmbi fermecător. — îţi îţi mulţu mulţum mesc, esc, Miranda. Miranda. Din spusele tale, tre tre buie să înţeleg că eşti străină de toate aceste ma nevre car care să mâ atra atragă gă la bord bord ? — Dor nici nici n-am ştiu ştiutt de aşa ceva ! Şi cuvi cuvint ntel elee le pronunţă pe un to ton n atât dedemn,1 dedemn,1  încât  încât el nu se putu abţin ţine să zâmbească scă din nou, — Atunci Atunci când am aflat aflat adevăratul adevăratul mo motiv, tiv, am am fost foarte indignată, îmi dau seama că nu cunosc mai nimic din metodele folosite de oamenii de afa ceri, ceri, Cred că mai am multe de învăţat învăţat în aces acestt domeniu. — Bine, Bine, în căzui căzui asta lasă-mă lasă-mă săsă-ţi dau un sfat. Scopul scuză mijloacele. Şi felul în care companiile  în  în genul ceie ceieii în care care luc lucrezi tra tratea tează afac afacer erile ile,, poate poate fi consi consider derat at un fel fel de răzb războ oi. Asta este ifup ifupt-a t-a pent pentru put putere ! Făcu o pauză de câteva clipe, după care con tinuă : — Este puţ puţin in asemănător cu ce se întâmplă întâmplă în dragost dragoste, e, nu crezi crezi ? Lupţi Lupţi săsă-I câştigi câştigi ps cel iubit. iubit.

- Poate, îi răspunse Miranda, clar nu sunt de aceeaşi părere. Cred câ asta nu trebuie sâ fie un râzboi. - în orice caz, atunci când se întâmpla în fa milia Gallant, cam asta este, murmurâ el.  în aceeaşi aceeaşi clip clipa, a, ea îşi aminti inti d§ sear searaa tre trecuta, ta, când când el dispăruse dispăruse împreuna cu Dqwn. - După părerea mea, tu n-ai fost îndrăgostită niciodată, spuse el, spre marea ei stupefacţie. - Ei bine, te înşeli, la întoarcerea în Anglia mă voi căsători, îi replică ea. - Cu un tânăr ânăr ps care-l cunoşti de ani de zile, ile, care care seamănă seamănă cu cu, tine şi carecare-ţi ţi va v a da siguranţa siguranţa până până la sfârşitul vieţii vieţii,, i-o i-o tăie tăie el £e £e un un ton sec. Poţi să-i transmiţi complimentele mele pentru faptul c-a avut înţelepciunea să aleagă o femeie ca tine. intre timp, Roger se îndepărtase de balustradă, privind marea. Miranda, conştientă m se refugi refugiază ază în amintiri amintiri.. - Totdeaun Totdeaunaa este este marea area aşa d^ albastră albastră ? în trebă ea, încercând să reînnoade firul conversaţiei. - Aproap Aproapee totdeau totdeauna, na, răspunse el fără fără să să-i dea prea rnari speranţe de discuţie.  într  întree ei au inte interv rveenit câte câteva va minut inutee de tăce tăcere re.. tăcere subliniată de zgomotul motoarelor şi ai va lurilor mării. Vasul se apropia de o insulă şi deja se puteau distinge dealurile acoperite de o vege taţie bogată. - Nu» cumva cumva este Saint aint Thomas Thomas ? întrebă întrebă ea,1 V

'

Roger Roger făcu făcu un efort efort vizibil vizibil oci sâ pară pară cât cât mai mai amabi amabill atunci când când se întoarse spre spre ea şi-i i-i răs punse : - Da, se pare c-am c-am ajuns. ajuns. Ai luat luat micul micul dejun dejun ? - Nu, nu încă. - Bine, vino cu mine şi vom mânca împreună,  în timpul ăsta ăsta îţi voi povesti isto istorria ins insulei, lei, tot ce-a  înse  însem mnat nat pirate irateria ria englez leză. Şi tu... Făcu o pauză de câteva momente, după -care reluă reluă puţin puţin maliţios aliţios : - Şi tu îmi vei povesti despre proiectele firmei Transmarine pentru insula Fortuga. Acest mic dejun urma să rămână mult timp gra vat vat în amintirea amintirea Mirandei, atât de de plăcut fusese fusese timpul petrecut împreună. S-au aşez aşezat at la o măsuţă, la umbră, umbră, şi un steward tânăr, Billy, îe-a adus cafelele. De alKe alKell, n-au discut discutat at nici despre piraţi, piraţi, nici nici despre Transmarine. Transmarine. Au discut discutat at numai numai despre ei doi. Ea Ea i-a i-a povestit povestit despre viaţ viaţaa ei împreuna împreuna cu . mătuşa Clara, i-a vorbit despre Dotie, şi foarte pu ţin despre Joe. în sch schim imb b, a aflat aflat că bunica lui, lui, Fiona Mac-Gregor, părăsise cu mult timp în urmâ Scoţia Scoţia natală natală ca să să predea predea mu muzica zica tinerilor de fa  milie bună din Trinidad. Acolo a întâlnit un anume Ruppert Gallant de Fortuga şi s-a căsătorit cu el. Ea a fost prima care şi-a dat seama de talentul mu zical al nepotului ei şi i-a făcut cadou m   pian la care şi-a compus toate melodiile. Sea Quest  fu amarat la chei printre alte nave de croazieră şi Roger, însoţit de tânăra, coborî la mal. Uluită, fata se trezi pe o alee minunată, care •despărţea două clădiri şi care ducea spre mai multe

magazine micuţe. Aleea era mărginită de copaci în floriţi car caree îmbăl îmbălsăma sămau u cu* mirosul lor aerul pur. ur. Ca în orice port, activitatea comercială era deo sebit de intensă intensă şi se gâse gâseau au mărfuri venite venite din toate colţurile lumii. Arhitectura arăta vechimea locu rilor. de o bogăţie somptuoasă. Era un amalgam de stiluri : danez, danez, francez şi spaniol spaniol.. Dar Dar in noile car ar  tiere rezidenţiale arhitectura erei preponderent ame ricană, modernă. Fiindcă dorea să-şi ţină promisiunea făcuta Mirandei randei,, Roger o luă luă cu cu* el intr-unui intr-unui din cel cele mai mari magazine. A ales cu propria mână o pălărie şi i-a oferit-o. Ea insistă s-o plătească, dar Roger o refuză cu fermitate. Apoi o conduse într-o cafe nea, nea, unde au băut o bsre bsre de |a |a gh gheaţ eaţă, ă, la umbra umbra palmierilor. Plimbarea a continuat, privind împreună vitrinele şi, între timp, Miranda şi-a cumpărat un costum de baie baie şi o rochie de vară, decol decoltat tată. ă. în cele cele din ’ urm urmă, au ajuns în strada strada princi principală pală,, plină plină de de tu tu rişti rişti în căut căutar aree de suveniruri suveniruri pe care să Ie ducă acasă'. La colţul colţul străzii străzii tânăr ânăraa se opri opri să admire admire mai multe cochilii exotice, de o frumuseţe fără seamăn, pe care care le vindea o indigenă indigenă blondă blondă,, cu tenul tenul bron zat. Aceasta îi spuse Mirandei că ea şi fratele ei le pescuîau pescuîau şi, după ce Ie consumau consumau conţinutul, conţinutul, le spălau şi le vindeau. Roger cumpără o cochilie şj i-0 oferi Mirandei. Aceas ceasta ta roş roşi încur încurcat cată, ă, neştiind Ce să mai mai spună, ş! ş! murmură timid :

- Nu oi nici un motiv motiv so-m so-mîî foci foci cadour cadourii, iaiasă-mă să-mă pe mine sâ-m sâ-mi piâl-es iâl-escc pălări ăria şi fant fantez eziia asta. - Cred câ câ de dat data asta eu ar trebui sâ mâ mâ sir sirn nt  jignit  jignit ! De ce n-aş putea tea sâ-ţl ofsr ofsr ceva ceva ? Nu pre re tind nimic în schimb. Poate câ ţi-ai dot seama de asta, nu-i aşa ?... ?... Discuţia se purta în plină stradă, în plin soare şi, cu toate astea, Mi Mirand randaa avu avu senzaţia senzaţia câ se afla afla  încă  încă în barul rul de no noaapte din San Juan şi-şi reaminti inti zâmbetul zâmbetul lui de atunci atunci.. Ei nu mai surâdea, surâdea, dar dar spera să să-i poată poată poată vedea vedea ochii ascunşi acum de ochelarii ochelarii de soare. - Nu este chiar amabil ce-ai spus acum, rosti ea cu o vo voce ce ezitantă. - Da, cred că ai dreptate'. Am uitat câ tinerele engl en glez ezoa oaic icee nu* obişnuie obişnuiesc sc să primească primească ceva de la cineva. Câteva clipe păru puţin descumpănit, muşcându-şi buza de jos, după care-i surâse tandru': - lartă-mâ, dar te rog, Miranda, acceptă aceste daruri. daruri. Mi s-a părut extre extrem m de încân încântăt tător or felul în core core priveai priveai aces aceste te cochili cochiliii şi mo modul dul în car care tete-oi manifestat când le-ai văzut. Am petrecut o dimineaţă extraordi extraordinar nar de plăcută plăcută cu tine. Am văzut văzut oraşul cu ochii tai şi mi s-a părut fantastic, plin de far mec şi de frumuseţe. îi întinse cochilia care, în lu mina dimineţii, iriza sclipirea soarelui. Miranda îşi dădu seama că de-acum înainte nu-1 va mai putea privi fără să-şi aducă aminte de aceste momente. - Mulţumesc, Mulţumesc, murmura urmura ea roşind roşind uş uşo or. Eş Eşti ch chio iorr prea sensibil.

FLORA KIDD r.

c.

»i«—

 

...... .

- Nu, sâ nu crezi asta. Am un caracter destul de urâcios şi cred câ este timpu! sâ ns întoarcem la vapor. S-a organizat o vizita Ia unu! din hote lurile construite de Transmarine, pe cealaltă coastă a insulei. Hm, Hm, se pare că că vo vom m avea avea ocazia să admirăm din plin calit cal itat atea ea construcţiei, arhitectura arhitectura de basm asm şi uluitoarele servicii care se prestează acolo, in acel hotei atât de lăudat şi care face porte din lanţul hotelier atât de vestit în întreaga lume. Sarcasmul pe care-1 simţi în vocea lui aproape că o răni. Lovea în tot ce credea ea. Dacă el ura atât de mult toate aceste corporaţii, de ce moi ve nise în această croazieră ? Se simţea prea puţin si gură pe eo pentru a-şi da răspunsul. Se afla acolo,' pe vapor, vapor, dar pentru tru- ce motiv ? Poat Poatee pentru pentru că soţia vărului vărului său se se afl afla şi sa acolo acolo ? Sau Sau poate poate din alte alte motive ? Când Când au ajuns la iaht, acesta era tocmai tocmai pe punctul punctul de de a ridica anco ancora ra.. Roger şi Miran Miranda da au urcat pasarela şi, de pe punte, s-au îndreptat sp'e bar, bar, unde i-au i-au întâln întâlnit it pe Chuck şi şi Dawn, Dawn, care care tocmai îşi beau- sucurile. - Unde ai fost plecată până acum ? o întrebă Chuck cu un aer acuzator,r aruncându-î unchiului t său o privire furioasă. - Dacă te-aî fi sculat mai devreme, poate c-ai fi avut tu norocul s-o conducî, îi replică Roger, cu un aer puţin batjocoritor. Sa aşeză aşeză alături de cei do doi. - Miranda Miranda,, ce vrei vrei să bei ? o întrebă Roger; Roger;  înd  îndrep reptând tânduu-se se spre bar. - Ştiu eu, un suc de fructe, sunt moartă de sete, îî răspunse aceasta.

Se aşeză repede repede pe un un scaun, scaun, bucurându-s bucurându-see d<5> aerul condiţionat, care reuşea să-i dea buna dts** poziţie dinainte. — Cred c-ar c-ar trebui trebui să încerci amestecul amestecul asta, sta,'' este un cocteil de rom, suc de ananas şi lichior cfe banane. — Tocm Tocmai ai tu tu, soţia soţia un unui ui Gall Ga llan ant, t, recom recomanz anzii chest chestia ia ast astaa ? Nu ştii ştii că singurul mod în care care se bea romul este doar cu puţină apă, aşa cum se bea şi whisky-ul hisky-ul ? Unde este To Tom ? Nu şi-a reveni revenitt din beţia de ieri ? Acum părea total schimbat, vocea tui căpătând nişte nişte inflexiuni mult mai cald calde. e. Mira Mi ran nda îl privea uimită şi se întreba ce se întâmplase cu e). — Ieri Ieri seară seară era nebun de furie ! suspină Dawn.’ Dawn. ’ Credeam că nu voi mai putea pleca împreună cu voi. — Ai început început să regre regreţi ţi deja deja ? o întrebă Roger, Roger, fără să piardă din priviri shaker-ul în care se pre găteau băuturile. — Nu, Nu, numai numai ca su sunt nt mirată irată ce !-a apucat îm îm potriva potriva ta. ta. Nu spune nicioda niciodată tă nimic atunci atunci când când ies cu cineva. — Ei bine, bine, unde unde aţi fost fost ? continuă Chuck. Chuck. — Asta nu te prive priveşte, şte, micuţule, micuţule, murm murmură ură Dawrt Dawrt pe un ton provocator, suflându-i suflându-i fumul dire direct ct în faţă. — Ne-am e-am plimba plimbatt prin San Juan Ju an ca să scăpăm scăpăm de scenariu scenariull pe care ca re nînî-îî pregătise pregătise Luis Luis Benitez. Nu ţineam ţineam să mă mă deconspi deconspirr încă, încă, îi replică replică Roger pe un to ton n acru. Uite, Uite, Mira Mirand nda, a, suc de portocale portocale cu gheaţă. O să-ţi taie setea. îi dădu paharul şi, Ia

gestul acest acestui uia, a, ea îi zâmbi zâmbi uşor, uşor, mulţumindu ulţumindu-i, -i, dupâ care el se întoarse la bar şi se aşez-a alături de Dawn, — Roge Roger, r, cred că trebuie să avem avem o discuţie discuţie,,  într  întree patru tru ochi, începu* Dawn Dawn.. — Nu înainte înainte de de prâ prânz, îi răspunse răspunse acesta le nevos. Şi mai ales dacă este vorba despre vânza rea terenului. — Şi de ce naiba naiba refu refuzzi să vinz vinzi ? se lamenta ea. ea. — Pen entr tru u că Marnie locuie locuieşte şte acolo, acolo, chiar dacă focul îmi aparţine. — Bine, Bine, dar ar putea putea locui locui şi şi altundeva, insis insistă tă Dawn, fără să ţină ţină cont că el nu dorea aceas această tă discuţie. Poate locui oriunde, nu văd care este dife renţa. Miranda era uluită de duritatea cu care rostise cuvintele Dawn şi-şi îndreptă privirile spre Roger pentru a~i observa reacţia. Dar, în afară de o uşoară  încr  încrun unta tare re,, figur figuraa îi răm rămase imp impasib sibilă. ilă. — Tocm Tocmai ai asta e chestia chestia de bază, bază, îi răspunse el pe un ton rece. Marnie cunoaşte locurile astea şi s-a ataşat de ele. Toţi oamenii din insulă o cu nosc şi o iubesc. Atunci când eşti orb, principalul lucru este să fii înconjurat de afecţiune, dacă nu, te închizi în tine însuţi şi eşti un om mort. Voce Voceaa lui lui Roger coborî cu un un sem semiton atunci când adăugă : — Şi aş aş avea avea şi asta pe conştiinţă, aşa cu cum m îi am orbirea. — Bine, dar Tom are nevoie de de bani, şti ştiii foarte bine că proprietăţile astea două nu se pot vinde separat! strigă furioasă Dawn,

— Puţin Puţin îrn îrni pasa el. înainte înainte ele ele a începe începe aceste negocieri negocieri,, ds ce nu ne-a înt ntre reba batt şi şi pe noi noi ? !-a !-a pasat pasat cum cumva’ va’ de nevoia nevoia indigenilor ? Niciodat Niciodatăă îfi existenţa existenţa lui meschin meschinăă nu i~a i~a pas pasat de cei din din jur. Io Io-; tu! pentru ei se raporta numai !a persoana sa. Acum vocea fui Roger nu era numai rece, era tăioasa de parcă tăia în carne vie. Era vizibil câ nu-şi putea suferi vărul. — Probabil Probabil că este este convin convinss că ăştia ăştia vo vor să să facă acelaşi lucru* ca în toate insulele şi sâ se dezvolte cu orice preţ. Măcar au avut idsea să se consulte cu Aubrey Vince Vincent nt şi Sam Willi Wil liam amss ? Cel puţin puţin aveau şi ei un cuvânt de spus. — Asta nu nu poate poate decât să le aducă aducă benef beneficii, icii, când când te gândeşti că că nu fac decât decât să să vegeteze vegeteze pe plantaţia ior de trestie de zahâr şi printre bananieri'. Cu toţii sunteţi !a fel pe insula asta. Nişte visători incorigibili, fără nici o grija pentru viitor. De când n-ai n-ai mai mai făcu făcutt nimic nimic pentru insulă insulă ? — Da, ai drep dreptate tate,, până acum acum am am făcut destu destuii de puţin. Dar fii sigura că nu voi lăsa Transmarine să punâ piciorul acolo ! îi răspunse el calm. — Faci Faci asta asta numai numai ca să-i faci necazuri necazuri !ui !ui Tom,  îi  îi repl replic icăă ea pe un ton arţă arţăgo gos. s. Puţin ţin îţi pasă de bani. bani. Ai trăit trăit din compoziţii compoziţiile le tale tale muzicale. uzicale. Kit Williams s-a descurcat şi el destul de bine şi pre supun supun că la fel şi şi fami famillia sa. în ce-1 priveşte pe Aubrey Vincent, Vincent, toată toată lumea lumea ştie că o curtează pe Marn Marnie ie numai numai pen pentru tru faptul câ lucrează pen pen tru ea. — Da, într-a într-ade devă văr, r, e un un mare mare păcat faptu faptull că Tom n-a ştiut să aleagă femeile de care ar fi avut nevoie, susură susură el maliţ maliţios, ios, în tim timp ce din ochi îi

ţâşneau fulgere- Da, cred câ trebuia sâ vând casa Iui Marnie pentru ca tu sâ-ţi cumperi o haina de vizo vizon, nu-i aşa, aşa, drag dragaa Dawn Dawn ?  în  în n%.aj puţin ele o secunda, Dawn s-a ridicat din fotoliu şi, cu* un gest brutal, ia aruncat băutura din pahar în foţâ. Dar Roger anticipase acest dez nodământ şi a evitat perfect şi cea mai mîcâ pică tură. — Tş urăs urăsc, c, Roger Gall Gallan ant, t, mă auzi, auzi, te urăsc urăsc ! strigă e^j din adânc adâncul ul sufletului, - SigUr câ te aud şi probabil că nu sunt sin gurul. Probabil că toţi cei de pe iaht s-au delectat cu strigatele tale, scumpo ! Şi totuşi, te-am preve nit nit că <3oream să evit evit acea aceast stăă discuţi discuţie. e. De ce nu  încerc  încercii $ă te gândeşti şti la altceva altceva în tim timpul aces aceste teii croa croazie ziere» re» ? Poate aş aşa te vei mai calma calma.. Aruncă o privire spre Miranda şi adăugă : ~ Arn impresia că oi şocat-o pe Miranda, pre supun c
- Nu, Nu, trebuie trebuie sâ sâ repet ultimul ultimul an pentru pentru câ tata a avut ceva dificultăţi financiare şi n-am putut plăti taxele pe ultimele semestre, murmură Chuck. Nu, nu trebu trebuie ie să priveş priveşti ti lucruri lucrurile le în modul odul ăsta, am muncit din greu, acum absentez doar pentru a par ticipa la această croazieră ; mă priveşte în mod di rect, sunt moştenitorul proprietăţii. Crezi că putem proceda proceda altfel ? - Nu prea cred că ştiu*. La urma urmei, tu eşti specialistul. - Dacă Da că s-a s-ar putea vinde una din proprietăţi proprietăţi fără ca cealaltă să fie, într-un fel sau altul, respon» sabilă, sabilă, prejudici prejudiciată, ată, cred că ar fi ideal, spuse spuse Chuck* plin de speranţă, - Hm, da, numai că vezi tu, uiţi un amănunt : Ingram este interesat de toată proprietatea. A aflat că imobilul imobilul Iui Tom este construi construitt pe pe un teren in stabil. - Tu ai spus-o, t-o întoarse Chuck pe un ton acuzator. - Sigur, niciodată nu i-am ascuns asta. Se în toarse spre Miranda şi adăugă batjocoritor: - Vezi, Vezi, Miran Miranda, da, mai a? multe de învăţat, învăţat, lu cruri interesante de altfel, de Ia noul tău patron ! Tânăra abia reuşi să se stăpânească, rănită ds acuzaţia nedreaptă. - Ch Chiar iar crezi crezi că-i că-i vo voii poves povesti ti to totu tull ? protestă protestă ea cu o privire plină plină de reproş reproşuri. uri.  îng  înghiţi iţi şi ulti ultim mele pică icătu turi ri din pahar. har. Acu cum m pă rea o fetiţă cu obrajii îmbujoraţi, puţin speriată.

Pe faţa lui nu se mai afla duritatea dinainte şi, după o scurta scurta privire privire pe pe care care o schimbară, schimbară, con co n tinuă : — Nu, nu ccred red asta, asta, dar cece-i vei vei spune atunci când te va întreba despre ce-am vorbi't noi doi toatâ dimineaţa ? Trebuie să găseşti un răspuns rezonabil; nu crezi ? Hm, din acest ace st punct de vedere, avea drep drep tate. Era destul de greu să-l facă să creadă pe dom null Ingram că toată nu toată dimineaţa dimineaţa n-au discutat discutat de cât cât despre despre mătuşa ătuşa Clara Clara şi şi cânt cântec ecel elee pe care le cânta Roger în timpul copilăriei sale împreună cu guvernanta, ajungând astfel să-şi descopere talen tul pentru muzică şi în special pe acela de com pozitor. Nu, era lim limpe pede, de, nu nu trebuia să să vorbea vorbească scă ni mic despre această dimineaţă petrecută cu Roger. Va păstra păstra acest secret secret numai numai şi numai numai pentru ea. Farmecul timpu timpului lui petrecut în apropi apropierea erea acestui bărbat atât de seducător, la umbra cocotierilor, îi va rămâne pentru totdeauna în amintire. Oricum, se  între  întreba ba mereu dacă totu! este rea real. Totuşi, după masa de prânz i-a mărturisit pa tronului tronului său ceea ceea ce aflase desp despre re Marni Marniee şi şi de de  spre motivele care-l făceau pe Roger să nm-şi vândă partea sa de proprietate. Ingram Ing ram se uită la ea cu subînţe subînţeles les şişi-ii spu^ spu^ee : — Da, înţeleg. înţeleg. Ei Ei bine, bine, cred că vo vom reu reuşi să rezolvăm uşor uşor problema. îţi mulţumesc, ulţumesc, Mir Miranda anda,, toate informaţiile astea sunt deosebit de importante. Vorbel Vorbelee lui lui o făcu făcură ră să tresară. Privindu Privindu-I -I cu mai multă atenţie, observă în privirea lui o răceală,

pârea detaşat tis orice sentiment uman. Nimic nu pârea că-! va influenţa, singurul lui ţe! era sâ mai finalizeze finalizeze o afac afacer eree în plus. lus. Dupâ-amî Dupâ-amîazâ azâ o sâ te rog rog sâ vii cu noi ia hotel, ho tel, la conferinţă. conferinţă. Va trebui trebui sâ stenografiezi stenografiezi în treaga discuţie. Mâine vom pleca din Saint Thomas pentru croaziera din insule. Am hotărât sâ facem un fel de cabot cabotaj aj timp timp de o săptă săptămâna mâna,, şi trebuie trebuie sâ le câştigăm încrederea. Te rog să fii drăguţă cu Roger, dar dar nu nu-S trece cu veder vederea ea nici pe Chuck. Are avântul şi nerăbdarea tinereţii. Are nevoie de bani să-şi conti continue nue studiile studiile şi ar fi în stare săsă-l facă facă pe tatăl său sâ vândă altcuiva dacă vom întârzia prea mult. Cred că am găsit un mijloc s-o introdu cem pe doamna Gallant în treburile noastre, ştii,’ acum câţiva ani a avut o legătură cu Roger. E în interesul nostru ca această legătură să fie reînnodatâ.

CAPITOLUL II! Soarele caid de vara strâbâtea ceaţa uşoara şi făcea sq sclipească alămurile de pe Sea Quest care era ancorată ancorată în în portul rtul Gren Grenad ada, a, răscumpărat răscumpărat cu greu de Transmarine, Transmarine, care care era era hotărât hotărât săsă-l rea me najeze
avusese aceiaşi pâr negru şi ochii albaştri ca ai lui Chuck, clar viaţa sa aventuroasa făcuse ca asemă nare nareaa sâ se mai atenueze. atenueze. La fiecare vizită din timpul croazierei îşi arătase admiraţia faţă de ceea ce ss făcea şi proceda la fei acum, pe micuţa insulă- Era vizibil că dorea cm orice preţ ca vărul său să-i împărtăşească entuzias mul şi, din când în când, îl apuca de braţ ca să-i atragă atenţia asupra unui detaliu sau altuia. Ro ger afişa, afişa, în schim schimb, b, u>n aer total detaşat, detaşat, situaţie care uneori devenea aprope agasantă.  în ce-i prive iveşte pe Chuc Chuck k şi Ramon, era evi evi dent că ar fi preferat să se afle în altă parts. — Nu avem avem decât decât un singur fel să ne ne răcorim răcorim după corvoada acestei vizite, spuse Chuck încetinind mersul, pentru a fi ajuns din urmă de Miranda. Nu sa poate altfel, trebuie trebuie să facem o baie. Se Se pare cc numai englezii sunt dotaţi cu capacitatea de a putea lucra pe o asemenea căldură sufocantă. La tinii, ca de exemplu Ramon şi cu mine, am fi ales o siestă pe cinste. După părerea ta, Roger a fost interesat de ceva ? — E greu greu de de sp spus. — A fost fost cam cam enigmatic, nu-i aşa aşa ? Mă întreb unde poate fi acum. L-am rugat să se întâlnească cu noi ia ora asta dar, ca de obicsi, o să aibă pre gătită o scuză, Nu mai înţeleg nimic. Peisajele sub marine su sunt nt foarte foarte frumoase frumoase în insulel insulelee aste asteaa şi,' sunt su nt sigu sigur, se se poate petrece o vacanţ vacanţăă fanta fantasti stică că aici. Trebu Trebuie ie neapărat neapărat să se facă facă ceva, ceva, având in vedere şi peisajul mirific pe care-! vezi I Ce crezi,  în cât tim timp ta poţi schimb imba, să fac facem o baie baie ?

imediat, imediat, răspunse răspunse Miranda, Miranda, şi cobori cobori în c a  bina. Dupâ te -arunca o privire în jurul ei, începu sâ  îmbr  îmbrac acee cost costu umul de baie. aie. Deja Deja se bron ronzase puţin ţin şi pielea î; căpâtase reflexe aurii. îşi puse pe cap pălăria albă pe care i-o dăruise Roger, îmbrăca o vestă d^ buret -albă şi, după ce-şi luă sacoşa de piajă, ieşi din cabină. La bord nu se simţea nici o mişcare, de parca toată lum<§0 dormea. Probabil că Juanita şi Ramon  îş  îşi făceau făceau sies iesta, ta, doam doamna na In Ing gram ram se odihn odihnea ea şi ea, fără fără îndo îndoia ia |ă( în timp timp ce so soţu ţull ei se se afla afla în birou birou proiectând a!te planuri. Oare e! se odihnea vreo dată dată ? se întrebă ea. Presupunea că este încânt încântat at de felul în Care se desfăşurau lucrurile. Din CQuza timidităţii sale excesive, îi era foarte greu să Sg apropie de Roger, dar cu toate astea, se stab stabiilise lise între între ei un fel de amiciţ amiciţie ie.. De rr rrvaj multe multe zile, dis-d^-dimineaţă, el venea pe punte când ea e~a deja în şezlong !a plaja, şi obişnuia sâ privească cum iahtul acostează la pontonul insulelor pe care le vizitau. vizitau. Cu aceste oca ocazii, zii, Roger devenea devenea ace' ace'aş aşii tovarăş fermecător, amuzan, chiar prietenos, acelaşi pe care-1 cunoscuse cunoscuse la San San Juan Juan.. O dat dataa sau sau de două două ori, ori, amintindu amintindu-şi -şi de instrucţiunile domn domnului ului In In gram, gram, înce în cerc rcas asee sâ-i dem demon onstre streze ze că ar fi foarte avantajat de un transplant al firmei Transmarire într-una din insulele arhipelagului. Dar ca un făcut, el uita sq3u ignora de fiecare dată remarcile ei si evita evita cu abilitat abilitatee subiec subiectul. tul. Aşa că ea renunţase preferând să să-l ascu ascult ltee în loc săi sal mai Qonvingă, preferând vorbeasc6t profitând de frumuseţea peisajelor. w

I

a

De altfel, erau singurele clipe pe care ie petre cuseră împreuna fără sâ fie deranjaţi de cineva. Ds cele mai mai multe multe ori ori nu se vede vedeau au în cursul dupădupă•amiezii, dar se revedeau în fiecare searâ.  în  în cursul zilei, Mirand Mirandaa îşi petr petrec ecea ea o mare parte rte din tim timp cu Chuck. Cu el îno nota tase se prima dat data
- A, nu, murmură Miranda.  ÎŞ  ÎŞi înto întoaarss rss rep repede ede privir iviril ilee voind ind s-o ia ta fugă» dar şireţi cum j Se taie picioarele. ~ Acum, ştim despre ce este vorba în după-amictza asta, spuse Chuck încetişor. Hm, şi mă în trebam de ce tata este atât de neliniştit ! ~ Hai să facem baie în alta parte, suspină tâ năra. — In nici un un caz, caz, dimpotrivă, dimpotrivă, să să-i deranjăm deranjăm cât mai mult, zâmbi răutăcios Chuck. w Fâră să se uite în urma lui, dacă fata îl urmeaza sau nu, nu, cobo coborî rî i’n trombă trombă mica dună dună şi strigă strigă ironic : V-am văzut f Dacă nu vreţi să vă acopăr cu nisip, cir fi bine să vă aruncaţi în mare. R°ger îşi ridică ochii. îl văzu pe Chuck alergând spre e t# împroşcându-i împroşcându-i cu nisip. Printr-un Printr-un salt brus brusc, c, ss ridîcă în picioare şi alergă spre ocean plonjând in- apo limped limpede, e, apărâ apărând nd după câts câtsva va clip clipee ;a suprafcită. i

Abandonată de partenerul ei, Dawn încercă sa se fer&aScă de nisipul pe care-l arunca Chuck, protestâncj ; ~ Uf, eşti un un nesuferi nesuferitt ! Mă simţeam atât de bine şî vîi tu să strici totul ! Sunt sigur că el nu te deranja. îi aruncă el arătând spre Roger. Dawn îşi aruncă părul pe spate şi-şi privi fiuî vitreg. *~ Se pare că asta te nelinişteşte ? întrebă ea, pe un un ton puţin puţin batjocoritof. batjocoritof. Voiai Voiai săsă-ţi vez vezi tată tatăll \

Micuţule, 3 timpul sa te maturizezi, pe lumea asta nu mai si&n si&nt poveşti poveşti cu zâne. zâne. Scoase un strigat scurt atunci când Chuck arun că spre ea un pumn ele nisip. - Te sfătuiesc să fii prudentă cu Roger, îi spu se el pe un ton ameninţător, altfel rişti să provoci o cear ceartă tă pe cinste cinste între tata tata şi el şi şi asta este chestia pe care dorim s-o evităm cu toţii. Nu mai face jocii ăsta, dacă nu, o să fac să-ţi pară rău de toate învârtelile tale. Asta numai dacă ţi-ai în chipuit că manevrele ţi-au trecut neobservate \ - Ştiu să îmblân îmblânzes zescc doi doi Gallan la nt deodată, îi răspunse tânăra. Poate chiar şi trei, cred eu, adă ugă ea pe un ton provocator. Privirile ei mângâiară umerii tânărului şi se oprîră asupra medalionului de argint care-i atârna  îa gât. - Roger nu este pentru tine, i-o tăie el, privind spre mare. - Poate că asta asta mă distrează distrează,, replică Dawn. Dawn. După ce privi spre Miranda, continuă : - Ooo, dar eşti atât de albă. Se pare că încă nu te-ai te-ai obişnuit obişnuit cu soarele. soarele. Sfatul Sfatul meu meu este este ca astăzi să nu stai prea mult îa soare dacă nu vrei să capeţi o insolaţie. Nimic nu este mai respingă tor decât o faţă şi o piele care se cojesc. Brusc, ea se ridică în picioar picioaree şi aler alergă gă spre spre mare. O văzu cum plonjează şi cum înoată în spa tele iui Roger, aproape cu aceeaşi viteză. Miranda se întoarse spre Chuck. Privirea lui era fixată spre cei doi înotători, cu un zâmbet amar în colţul colţul gurii. îşi închise închise ochii şi maxilarele maxilarele i se crispară. Văzându-I, pe fată o trecură fiorii.

Acesta se întoarse din nou cu privirile spre ea şi-i surâse. Redevenise Chuck, tânărul fermecător şi nepăsător, nepăsător, căru căruia ia îi plăc plăcea ea înotul, înotul, sur surfu ful,l, şi să lenevească !a soare. — Se pare pare că Dawn este furioasă pen entru tru c-am c-am deranjat-o. Hm, mi se pare că cm dreptate. Oric m , astă astăzzi trebuie trebuie să ai grijă cu soarele. soarele. Hai, aaşază-te şi tu, trebuie să te ung cu crema asta. Mă  într  întreeb, totuşi, de când când durea ureazză idil idilaa lor. Refuzând să admită situaţia, Miranda îşi punea totuşi aceeaşi întrebare, Mâna lui Chuck o masa blând, dar oarecum oarecum absent, absent, când când Roger ieşi ieşi din apă. Cu apa şiroindu-i pe trup, îi privea pe cei doi tineri. Apoi priv privii spre echipamentul echipamentul de plonjare plonjare şi-l i-l  într  întreb ebăă pe Chu huk k : — Şi astea astea unde unde lele-ai găs găsit it ? — Pe iaht. iaht. Mai Ma i exist existăă but utel eliiii şi şi chiar chiar o barca cu vele. Putem pleca şi mâine, dacă vrei. — Poate, Poate, cine ştie ? Ei bine bine,, cine cine ia măştil măştilee şi şi tuburile de oxigen ? — Miranda şi şi cu min minee. — Ştii Ştii să să îno înoţi, ţi, Miranda Miranda ? Tonul lui îşi pierduse din indiferenţă. — Nu ch chia iarr atât atât de bine. ine. Oricum, n-am dat prea mare atenţie acestei preocupări. — O lungime lungime sau sau două de bazin bazin ? insistă insistă el. el.  îşi aminti de Londra, de L-a această întrebare  îş piscina în care obişnuia să înoate la ora prânzului împreună cu o colegă de birou. Fundul bazinului era placat cu faianţa bleuturcoaz pentru a imî« ta marea, Ici pe pereţi erau pictaţi pictaţi palmieri. palmieri. Ş l

acum se se afla la mii de kilometri, kilometri, în lagu laguna na asta asta idilica, pe o insulă tropicală, magnifică, — Cred c-a c-aş putea putea face face ch chia iarr şi patru patru su sute te de metri, spuse ea. - Ai înotat sub apă ? — N-aş -aş putea putea spun spunee asta. — Hm, în caz cazul ul ăsta cred că trebuie să te an trenezi cu mască şi şi cu tubul de oxigen. oxigen. Laguna este mai adâncă în acea zonă. Chuck, vezi dacă mai găseşti măşti. măşti. Eu mă duc cu Mira Mirand ndaa ca s-o fa fa miliarizez cu ele. Chuck inspiră adânc şi spuse : - Nu cre crezi zi că exageri puţin ? Pe moment, i se păru că seamănă cu» tatăl seu. - Eu  mă duc după măşti şi tu  vei avea grijă de Miranda Miranda.. Se S e pare că în după-am după-amiaza iaza asta ai uitat că trebuie să te ocupi de cineva aşa cum ai făcut-o, de altfel, întreaga săptămână. Şi privi spre Dawn, care tocmai ieşea din apă. Cu pletele blonde şiroind de apă, cu talia subţire şi sânii minunaţi minunaţi,, părea părea o sirenă sirenă car care ieşea ieşea din mare pentru a-i duce pe bărbaţi la pierzanie. Când i se adresă lui Chuck, pe buzele Iui Ro ger apăru un surâs uşor : - Nu cumva eşti gelos ? îl întrebă cu blândeţe. Chuck îi arătă pumnul şî Roger făcu u*n salt înapoi. — Bine, bine, bine, spun spunee-m mi unde sunt sunt toate ches chestiile tiile alea pentru scufundare şi o şterg imediat. Cred că o putem face în patru. Chuck Chuck se calm calmăă imediat imediat şi, şi, după ce~i indic indicăă vă vă rului său direcţia, direcţia, acest acestaa dispăru dispăru rapid printr rintree stânci.

— it Or*

— Nu poţi să-i spui spui nimic nimic fare ca el el să aibă aibă răspunsul potrivit. Chuck mai era încă puţin enervat, dar pronunţa aceste cuvinte cu un pic ele admiraţie în voce. — Nu mai mai era mult mult până până săsă-mi ies din sărite. — Da, am observa observat, t, interveni interveni Dawn, în timp timp ce se apropi apropiaa de ei. Unde nde s-a dus ? t -- Destui de departe ca să nu te mai vadă, i-o  înto  întoar arse se Chuc Chuck k cu puţin puţinăă răut răutat atee în vo vocce. Haide, Miranda Miranda,, să mergem ergem la ceiă ce iăîa îaît ît capă ca pătt a! plajei. Apa lagunei era limpede şi destul de adâncă. Un loc ideal pentru scufundări, mai ales şi pen tru că era la adăposti;.! curenţilor şi vânturilor din larg. larg. Miran Miranda da şi Chuck înotară înotară câteva câteva minute şi, când Chuck îşi formă o părere despre posibilită ţile fetei, o iniţie în folosir folosirea ea măştii, măştii, a tubului tubului de oxige ox igen n şi a labelor. Până ân ă la urmă urmă ajuns ajunser erăă în mijlocii! lagunei. Sub apă, tânăra reuşi să vadă mii de peşti şori şori multicolori, ulticolori, corali corali şi şi o vege vegeta taţi ţiee acva acvati tică că pe care n-o mai întâlnise până atunci. Când Cân d se întoarser întoarserăă pe plaj plajă, ă, o văzură pe Dawn întinsă pe nisip şi fumând nervoasă. — Roger nu ss-a întors întors încă încă.. Ce î-aî î-aî spus spus ? îl  într  întreb ebăă pe Chuc Chuck. k. — l-a l-am spu spus unde unde poate poate găsi echipamentul echipamentul de scufundare şi s-a dus să-l -aducă. Dorea ca voi să ne însoţiţi în această aventură submarină, spuse e! pe un ton liniştit. Poate că nu îe-a găsit. — Nu cre cred d că doar asta, asta, atacă atac ă Dawn, Dawn, prec precis is că i-a i-ai spus spus ceva ceva nepl neplăc ăcut ut şi din cauza cauza asta asta nu s-a mai întors. Greşeşti dacă te asemeni cu mama ta, se pare că ai mania cslor din familia Gallant;

mereu preocupat de ceea ce n-ar trebui să te in tereseze. tereseze. Exact ca Marnie Marnie.. .... Şi uite uite ce i s-a întâm întâm plat. - Hai, nui te nelinişti, îi răspunse Chuck pe un ton calm, deşi figura lui trăda mânia de care era stăpânit, nu vei rămâne prea mult timp singură. Uite Uite că mai apar ap aree un alt alt adm admirator. irator.  în  în to ton nul lui se simţe imţeaa un fel de avertis rtism ment şi cele două femei se întoarseră să privească plaja,  îl  îl văzură pe Doug In Ing gram ram cum se apro aprop pie. ie. Era Era în şort şi Miranda fu bucuroasă de această apariţie neaşteptată, deoa deoare rece ce tensiunea tensiunea dintre dintre Chuck şi mama ama lui vitreg vitregăă începea ncepea s-o alarmeze. Oricum, Oricum, observă cu satisfacţie că pielea patronului si era tot atât atât de albă albă ca şi a ei. Se vede vede treaba treaba că şi şi e' trebuia să facă nişte şedinţe de plajă. în mâini ţinea ţinea două perechi de măşti ăşti şi labele labele necesare. necesare. L-am L-am înt ntâl âlni nitt pe Roger, zise el, şi mi-a i-a spus spus unde un de vă pot găsi'. O privi pe Dawn cu un zâmbet vase!. - Aici este este un ioc ioc magnific, agnific, dar după cele cele spuse de Thomas, laguna din Fortuga este încă şi mai grozavă. grozavă. Cum e fundul apei apei ? Conştiincioasă, Miranda îi descrise tot ce vă zuse, remarcând totuşi că el nu prea dădea aten ţie spuselor ei. O privea pe Dawn pe furiş. Aceasta  îş  îşi dădu dădu sea seama că este este subiec iectu tull aten atenţie ţieii lui şi-şi temperă agresivitatea, aşezându-se pe prosopul în tins pe nisip şi sprijinindu-se în cot, o poziţie care ştia că-i pune în valoare silueta. - Cred că acum sunt pregătit să explorăm adâncuriîe, spuse Ingram după ce ascultă raportul

prezentat c!e Mira Miranda nda.. Mâ însoţiţi însoţiţi,, doamnâ doamnâ Ga!-, !-, ferit Dawn îl privi langu languros ros şi-i i-i răspuns răspunsee : - Aş fi atât de încântată... Se lăsă ajuta ajutată tă să-şi pună echipamentul de scufundare, în timp timp ce Mira Mirand ndaa o privea zâmbind zâmbind Ironic, gândindu-se că ea era mult mai expertă în ceea ce priveşte sporturile nautice. * Chuck îi privi plecând plecând,, puţin puţin enervat, după care care adună adună măştile ăştile şi labele labele de cauciuc. cauci uc. - Hai Hai să facem facem şi noi noi o plajă, plajă, pe ziua de azi, azi, mormăi el îmbufnat. Traversară plaja plaja alene, pe un nisip alb şi fin, iar fata se se simţi imţi foart foartee destinsă. Locu Locull era era parcă parcă desprins din paradis, cu toţi aceşti cocotieri şi apa albastră. - Mă întreb ce-are de gând patronul tău, spu se ei brusc. - Da, e ciudat, murmură Miranda cu un aer liniştit, ca şi când remarca nici n-o privea. Nu do rea să se gând gândea easc scăă Ia faptul că Doug Ingram urma urma să se sprijine sprijine pe ajutorul lui Dawn ca să facă presiuni asupra lui Roger. De aceas ace astă tă dată, coborând de pe stânci, stânci, so opriră să adune scoici. Miranda avea deja o colec ţie ţie remarcabilă în cabi cabina na sa. sa. Avusese ocazia să facă rost de o carte şi acum reuşea să identifice destul de multe din ele. Se oprea fascinată în faţa formelor delicate şi culorilor lor variate.

In cele cele din din urm urma, au gâsit gâsit un !oc !oc destu destull de pl p lă cut la umbra palmierilor şi s-au aşezat la o mică discuţie. Petrecuse multe astfel de după-amiezi plă cute împreună cu el, dar nu se comparau cu far mecul şi magia magia momentelor omentelor petrecute petrecute cu Roger. Chuck avea un singur ţel în viaţă : reuşita proprie. Astăzi, stăzi, Miran Miranda da era hotărâtă hotărâtă să conducă conducă ea discuţia ; abilă, îl făcu să-i povestească despre Ro ger şi Marnie. - Ştii, sunt cam diferiţi de noi, vreau să spun de Nita şi de mine. Au crescut şi au fost educaţi  în Angl Anglia ia şi uneori par par mai englez lezi decâ decâtt englez lezii din punct de vedere al disciplinei şi al moralităţii. II văd cum se comportă acum cu Dawn. Asta m-a descumpănit grozav. Să fie oare de vină sângele latin ? - Sau poată că au stat prea mult ia soare, i-o  înto  întoar arse se tânăr tânăra, a, gând gândin ind du-se u-se în sin sinea ei că ar fi bine să' treacă şi ea la umbră. Făcuse deja destulă plajă pentru o singură zi. - Ce vrei să spui ? o întrebă întrebă Chuck, aprop apropiiindu-se de ea. Aproape că o atingea, privind-o fix. - înainte de a pleca am fost avertizată că voi  întâ  întâln lnii oameni care vor vorbi lim limba eng ngle lezză şi sa vor comporta englezeşte, dar că nu trebuie să mă aştept să se comporte ca nişte adevăraţi gentle men eni,i, englezi, englezi, deoare deoarece ce au stat prea mult mult la soare. soare. Acum înţeleg mai bine ceea ce voiau să-mi spună. - Da, şl eu cunosc efectul soarelui soarelui asupra asupra comportamentului comportamentului.. Chesti Chestiaa asta asta tete-a făcut făcut să fii mal dsschisă, Miranda Miranda ?

Vocea i se mai îmblânziss şi-n ochii lui apăru o sclipire tandră. Gura lui era tot atât de sen zuală ca şi a tată tatălu luii său. Mira Miran nda nunu-şi dore doreaa s-o sărute. închise închise ochii şi încer încercă că să se gând gândea easc scăă ia  Joe, dor o altă ima imagin gine îiîi apăru apăru în mint inte, ima imagin gine care o obseda, aceea a lui Roger. Dacă acesta va vrea s-o sărute, ştia că nu se va opune deloc. Fata Fata îşi îşi deschi deschise se ochii ochii repede repede pentru pentru a goni gândurile ce-o asaltau, gândindu-se că acestea se datorau soarelui şi frumuseţilor exotice din jur, - Se pare că eşti foarte pudică, continuă el: Când i-ai văzut pe Dawn şi Roger îmbrăţişaţi, ai fost şocată şocată,, nu-i aşa ? - Da, ai dreptate, dreptate, nu mm-am obişnui obişnuitt să să văd oamenii comportându-se atât de liber în public, mai ales când unul dintre ei este căsătorit, răspun se ea, întrebându-se în sinea ei cum ar putea evita sărutul tânărului de alături, fără să-l jignească. Nu avea destulă sxperienţă în acest domeniu, pentru a ieşi cu bine din situaţia în care se afla. - Ştii, plaja era pustie, nimeni nu-i putea sur prinde. De fapt, fapt, era ceva ceva foarte romantic. romantic. Pur şi simplu se sărutau. Doar atât. Şi atunci, atunci, când când el începu începu s-o sărute, fata fata nu  înd  îndrăz răzni să se mişt işte sau să-l refuze. Nici Nici nu ştia tia ce să mai facă. Deschise ochii mari privind pal mierii care se înălţau maisstuoşi pe fundalul ceru lui azuriu. îşi dădea seama că dacă ar fi închis ochii, ar fi fost mult mai periculos pentru ea. Dar brusc îşi recăpătă simţul umorului şi izbuc ni în râs. Chuck se dădu un pas înapoi şi o privi furios.

- Dumnezeule, Dumnezeule, acum ce-ai mai găsi găsitt de râs râs ?  într  întreb ebăă el. - Râd din cauza ta, răspunse fata, uitând că-şi propusese o conduită diplomatic diplomatică, ă, revenind la felul ei de-a e-a fi. Roger Roger avea avea dreptate dreptate atunci, la amiază, când când a afir afirma maii că eşti gelos pe el. Era atât atât de siqur pa sine, sine, încât, probabil, te-ai te-ai hotă hotărâ râtt să să faci faci şi şi tu tu !a fel. Şi cum eu mă aflam în preajmă... îmi pare rău, Chuck, dar chestia asta nu mă interesează deloc, chiar dacă acest decor este foarte potrivit pentru un scait de cinema. Chuck o privi îndelung şi fata citi în ochii luî că est,, profund rănit. - Nu, cred c~am greşit. Nu eşti pudică, eşti un ade ad evărat ăr at sloi sloi de gh ghec ecţă ţă.. Perm Permite-m ite-mii să-ţi spun ceva ceva : în ce te priveşte, priveşte, n-ai n-ai stat destul timp la soare ! Se hotărî hotărî să nu-i răsp răspund undăă şi se ridi ridică că luându-şi sacoşa de plajă. - Mă întorc pe iaht, spuse tânăra. M-am bron zat' destul pe ziua de azi. azi. De altfel altfel,, am şi şi cât câteva eva scrisori de trimis. Cred că logodnicul meu a înceout deja să se îngrijoreze, pentru câ până acum nu  î î-am tri trimis decât decât două două sau tre trei vederi. ri. ~ Ah, Ah, aşa aşada darr ai un logo logodnic dnic ? întrebă e!. Avea aerul unui copil bosumflat. - Şi nici măcar n-ai crezut de cuviinţă să mâ anunţi înaint înaintee ? Da, probabil probabil că este este ceva foarte personal, personal, presupun. presupun. Şi Şi eşti şi îndrăgostit îndrăgost ităă de el, nu-i aşa ? - Da, murm murmură ură ea. Trebuie Trebuie sâ ne căsătorim căsătorim imediat după ce mă întorc în Anglia.

Era sigura câ pusese capăt discuţiei. înţeleg, înţeleg, îmi îmi pare rău c-am c-am profitat de situa situa ţie, dar dacă mi-ai fi spus de la început..'. * ~i‘

'k 

Nici măcar n-ar fi crezut că i-ar fi atât de greu să-i scrie iui Joe. Logodnicul ei i se părea extrem de  îndep  îndepărt ărtat at acum. încerc încercăă să şi-l ima imagine ineze pe plajă, gata să se scalde cu ea, să meargă împre ună pe nisip şi să se sărute la umbra cocotierilor. Nu, era imposibil.  în  în ciuda ciuda tu tutu turror eforturilo ilor, nu reuşea să simt imtă nimic pentru el. Nu-i găsea locul şi, comparându-l cu oricare alt membru al familiei Gallant, i se pă rea fad şi fără nici un fel de personalitate. Rupse în bucăţi foaia de hârtie, hotărându-se să-i scrie când va fi mai calmă.  în  în sear searaa aceea, aceea, cina cina a fost preg pregăt ătită ită şi servită ită pe plajă. Echipajul era liber şi familia Ingram fă cuse cuse un grăta grătarr apetisant, de de parcă toată viaţa viaţa lor s-ar fi ocupat cu aşa ceva. Miranda Miranda îi ajută, ajută, ser servin vind d salata. salata. Când Roger Roger se apropie de ea, fata ezită să-l privească. Hotă râse să nu acorde nici un fel de atenţie farmecu lui acestui seducător de profesie. Se părea că nu voia deloc săsă-şi piardă aceast aceastăă reputaţie deja deja câştigată, se gândi ea. Nu mai semăna acum de loc cu bărbatul pe care-1 cunoscuse pe aeroportul din San Jua Ju an şi probabil probabil că niciodată niciodată nu vo vorr deveni adevăraţi prieteni. Oricum, şi-a dat s^ama

câ nu mai avşau nimic sâ-şi spunâ şi imediat ce au fost fost serviţi, serviţi, el se depă depărt rtaa de foc, se retrase, poate pentru a i se alătura Iui Dawn ?  Jua  Juanifc ifca era şi ea acolo. lo. Ramon o tach tachin inaa şi din nou Miranda începu să se gândească Ia Joe. Se întreba dacă ei ar avea vreo şansă să fie tot atât de fericiţi fericiţi după căsătorie. căsătorie. s Şirul gânduril gândurilor or i-a i-a fost fost întrerupt întrerupt de Doug Doug In In gram, gram, care care-i -i şopti I-a urec ureche he ; “* îţi aminteşti când ţl-am spus că Dawn ne-ar putea fi utilă în tratative tratativele le cu Roger ? Miranda încuviinţă şi-şi puse salată în farfurie. - Ei Ei bine, bine, am am avut avut astăzi o discuţie cu ea. Chuck a surprins-o în această după-amiază înîr-o situaţie compromiţătoare. Nu-şi doreşte să afle so ţul ei. Ar fi foarte rău pentru noi, aşa încât m-am gândit să te ocupi tu de el. Adoră compania fete lor tinere. Zeld Zeldaa ss-a străduit, străduit, dar cei din din famili familiaa Gallant au o slăbiciune pentru fetsle tinere. - Da, înţeleg, răspunse ea. 1 se făcu gre greaţă când. auzi ceea ceea ce i se pr propu nea. Se gândea că poate, în acelaşi timp, Dawn  îş  îşi va folos losi to tott farm farmeecul pentru tru a-i ade ademeni şi a-l convinge pe Roger. Nu avu nici nici o dific dificul ultat tatee să între în vorbă cu Thomas. Dawn dispăruse la răcoare, mai departe de grătar, iar el era foarte mulţu mulţum mit că-ş că-şii găsise găsise ur. interlocutor interlocutor căru căruiia să-i povesteas povestească că despre pic nicurile pe care Ie dăduse atât de des Ia Fortuga, pe plajă. - Ce insulă minunată, spuse el surâzând, e un adevărat paradis. Este adevărat că mi se rupe ini-

mo Io gândul că voi vinde partea mea de proprie

tate, dar trebuie să credem în progres. Nu poţi trăi tot timpul în trecut ; de fapt, asta am făcut tot timpul aici, la noi. Se pare că trăim exact ca plantatorii de pe vremuri. - Ca piraţii piraţii de altădată, altădată, poate poate ? El izbucni în râs la glumă ei. - Da, este un sâmbure de adevăr aici, cu toţii cred că avem în noi puţin sânge de pirat. Cred că l-ai fi admirat pe vărul meu Ruppert, tatăl lui Ro ger. Era într-ad într-adevăr evăr un un om remarcabi remarcabill şi şi ţi-ar fi putu/t povesti multe aventuri de acest gen. De alt fel începuse începuse deja deja să scrie un istoric istoric al Insulei Fortuga. Dar ce i s-a întâmplat întâmplat ? - O adevărată tragedie. Thomas oftă adânc. - Ştii, îi plăcea foarte mult sa navigheze. Avea un velier. velier. Traversa Traversa Mare Mareaa Carai Caraibi bilor lor să ajung ajungăă în Atlant Atlantic ic.. Şi, într-o într-o zi, veiieru! lui lui s-a scu scufu fund ndat at Pentru Pentru mine a fost o lovitură lovitură foarte foarte grea. grea. în timp ce se întorcea întorcea la Trinidad împreună cu cusoţia soţia lui, Mary, şi cu băiatul mai mare, Francis, au intrat  în  într-o fu furrtu tun nă destu tull de put uteernic rnicăă şi s-au îneca înecatt cu toţii. A fost groaznic. N~am înţeles niciodată până acum de ce n-a reuşit să evite furtuna, dar asta !i s-a întâmplat şi celor mai buni navigatori. - Şi când a fost fost asta ? - Hm, să vedem, dacă Roger avea pe atunci cincisprezece ani, înseamnă că s-a întâmplat acurm vreo şaisprezece ani. Ruppert m-a numit pe mine executorul lui testamentar până la majoratul copi ilor lui.

Thomas suspina din nou. - Asta nu mi-a adus decât necazuri. Roger era preocupat numai de muzică. Nici mâcar nu se putsa pune problema să se ocupe de trestia de za hăr ori de oricare altă activitate. - Si Marnie ? întreb întrebăă Miranda. - Pe vremea aceea nu mai era un copii. Era  în  în sta stare sâ-şî poarte sing ingură de grijă rijă.. Studia Studia chi mia şi ar fi putut putut să să-i ia ia locul locul lui Rupper Ruppertt 1a 1a disti distile le rie. Dar, în urma unui accident, şi-a pierdut vede rea. Atunci toate speranţele ei s-au năruit Este o fată fată deosebit de inteligentă. inteligentă. în fine, a trebuit trebuit sâ vând distileria primului ofertant. Nu se mai putea face face nimic nimic fără Rupp Rupper ertt Era un un om de afaceri afaceri ex ex trem de abil şi se pare că fiul \u)l  Francis, îi calcă pe urme. Thomas tăcu preţ de câteva clipe şi urma pe un ton parcă scuzându-se i - Ştii, eu n-am -am decâ decâtt u un n singur singur talent talent : sa dau mereu peste femeia care nu poate să se adapteze la felul meu de viaţă* Suspină şi privi în jurul său, căutând-o evident pe Dawn. Miranda schimbă subiectul discuţie?, trecând-o pe un teren neutru. Se simţi liniştită atunci când când apăru Zeld Zeldaa chemând chemându-i u-i să se întoarcă întoarcă îa bord, ca să bea un ultim pahar şi poate, dacă este dispus, să facă o partidă de pocher. Vasul urma să ridice ancora a doua zi şi să-şi continue croa ziera. Mulţumită că pentru câteva clipe este singura, fata fata făcu o mică plimbare plimbare pe plajă plajă.. Era un loc $

foarte foarte liniştit şi de o frumuseţe frumuseţe ireal ireala. a. Poate Poate câ niciodată nu va mal ajunge într-un asemenea loc de basm. Luna îşi arunca razele argintii, luminând feeric nisipul plajei. Cocotierii lâsau pe pământ umbre care păreau fantastice şi marea emitaa un mur mur continuu. Şi stelele, reflectate de ocean... Se gândi îa Stors in the Sea, la cântecul acela care amintea de o dragoste pierdută şi a cărui rever beraţie o simţea în murmurul mării. Miranda se în treba treba ce eveniment eveniment l-a l-a marcat atât atât de mult pe Roger, făcându-l să-şi ascundă adevăratul carac ter prin aerul Iui uşuratic. Compu Compune neaa melo melod dii* atât de frumoase, frumoase, cu ian ian aer nostalgic. O umbră umbră alun alunec ecaa pe nisip, nisip, în spatele spatele ei. Mi randa randa se opri. opri. Umbra se opri opri în acelaş acelaşii timp timp cu ea. începu iar să meargă, dar umbra o urmărea, proiectându-şi pe nisip imaginea deformată. Fără să scape umbra din ochi, Miranda se opri brusc şi se întoarse întoarse : - Cine eşti şi de ce mâ urmăreşi ? întrebă ea. Luna lumina silueta masculină, îmbrăcată  în  în pantaloni albi şi o cămaşă superbă. - Voiam doar să mă asigur că nu te vei înde părta prea mult. Rişti să intri în mlaştini, răspunse Roger şi se apropie de ea. - Există Există mlaştin mlaştinii pe aici aici ? întrebă Miran Miranda da uş uşor or neliniştită. - Da, iar tu te îndreptai îndreptai direct direct spre ele, ele, re re plică al. Este imprudent să te plimbi noaptea prin locuri necunoscute, mai ales pe aceste insule, care sunt pline de capcane.

- Puteai sâ-mi spui de ia început acest lucru,  în  în loc loc să mă urmăreşti în tăce tăcere re,, aşa aşa cum ai făc făcut, replică ea regăsindu-şi calmul. Roger înce începu pu să râdă şi spuse spuse : - Adevărat, dar nu ştiam dacă doreşti compa nie. Simţi nevoia să fii singur câteodată, ca să te odihneşti şi să te gândeşti. Am impresia că traiul la bordul vasului împreună cu toate aceste perso naje, este este foarte apăsător, ca să nu> spun spun şocan ca nt Această ultimă frază conţinea o întrebare. Repe tă întrebarea : - Te Te-a şocat acea aceast stăă după după-a -arniaz rniază, ă, Miranda Miranda ? Tulburată că el înţelesese nevoia ei de singură tate, Miranda răspunse cu o anumită rigiditate, pen tru a se apăra şi pentru a nu se lăsa influenţată de atitudinea lui. - Este adevărat. - Ţi-ai i-ai dorit dorit să nu nu mă mă mai mai vez vezi ni niciod ciodat ată, ă, nu-i aşa ? Peste cinci minute, ştia ce-ar fi gândit, dar acum Roger Roger era era lân lângă gă ea, iar ea nu putea să să-i reziste reziste farmecului. - Poate datorită atmosferei de pe această plajă pustie... încercă sa o scuză. Chuck pretinde că nu există loc mai mai frum frumos ca acest acesta, a, sub soare soarelle tro picelor. - Vorbea din punctul lui de vedere, murmură Roger. Vocea lui conţinea o uşoară urmă de amuza ment: - După-amiază ai avut ocazia să fii mândră de tine însăţi. ~ Ne-ai văzut văzut î exclamă ea.

La acest gând simţi cum roşeşte, fn mod sigur o credea o ipocrita. - Dorea pur şi şi simplu simplu să fac facăă şi et ca tine. Se simţea simţea jigni jignita ta şi ridicolă. - Acel sârut n-a avut nici o semnificaţie. - Atunci de ce sărutările mele cu Dawn aveau un sens sens ? replic replicăă el dur. dur. - Eu... eu eu... ... nu ştiu, tiu, admise admise ea. Păre Păreau au dife dife rite. Şi apoi, ea este căsătorită cu vărul tău. - Iar tu eşti doar logodită.., cel puţin aşa pre tinzi, aruncă el. Asta, trebuie să recunosc, este o mare diferenţă. Dawn s-a căsătorit cu Tom pentru banii pe care acesta îi deţinea. Dar acum este rui nat şi resimte vârsta, afirmă el. Ea este tânără, fru moasă, plină de viaţă şi-şi doreşte pe cineva mat tânăr. - Ca Ca tine, tine, de exem exemplu, îl acuză ea. - Exact. Cel puţin aşa justific eu interesul pe care-l are pentru mine şi dorinţa dorinţa ei de a-m a-mii ţine companie cât timp stau îa soare. Tonul lui era sec, fără nici o îndoială, iar Mi randa înţelese că trebuie să fie rezervată. O cre dea oare pe Dawn ? - Ar putea să aibă şi alte motivaţii, adăugă el. Să înţeleg că-i dezaprobi comportarea ? - Nu, absolut deloc, deloc, răspunse ea. - Presupun că ea nu corespunde viziunii tale Idealiste în ceea ce priveşte mariajul. Poţi fi dezamă gită. gită. Aici Aici atracţ atracţia ia fizică fizică ia locul locul sentimentelo sentimentelor. r. Ai avut propria ta experienţă cu Chuck. - Te înşeli, negă ea energic. Nu mă mă simt simt atrasa atrasa de Chuck. Nu-l doresc şi nici sărutările lui nu-mi plac. în concepţia mea, o persoană este atrasă de

cita doar daca îi sunt împărtăşite sentimentele. Alt fel nu văd cum o persoana s-ar lâsa antrenata în tr-o pasiune fizică. - In princip principiu iu ai drepta dreptate, te, fără îndoială, îndoială, dar sunt şi excepţii. excepţii. Nu este totul totul atât de simplu simplu,, răs punse el. De ce nu vrei să fii fii îmbrăţ îmbrăţiş işată ată ? Te temi temi că vei încălca regulile scumpei tale mătuşi Clara, sau îţi este teamă că-ţi vei descoperi feminitatea şi dorinţele dorinţele ? Nu mai eşti o fetiţă, fetiţă, Miran Miranda. da. A venit timpul să-ţi dai seama de acest lucru.  îi  îi ghicis icisee conflic flictu tull inte interrior ior şi nu găsi nimic imic de răspuns. răspuns. Remarcându-i zăpă zăpăce ceal ala, a, el începu sâ râdă : - Logodnicul Logodnicul tău nu nu te va lăsa nicio niciodaă daă să pleci. Te va ţine legată, nu vsi deveni deveni niciodat niciodatăă ceea ce-ţi doreşti. Amintirile te vor obseda. Se opri opri un momen oment, t, apoi adău adăugă : — Şi cu ce se ocup ocupăă acest bărbat bărbat tânăr şi şi ne vinov vinovat at în vi viaţa aţa de zi cu zi ? - Munceşte pe şantier. - Sper Sper câ nu construieşte hoteluri, spuse spuse el. — Nu, constr construieş uieşte te case unicat. unicat. Nu ţhau plă plă cut hotelurile din Saint Thomas şi din Tortola, nu-i aşa aşa ? întrebă întrebă ea, ea, pentru pentru a schimba subiectul dis dis cuţiei. - Oh, ch chia iarr se se vede acest acest lucru lucru ? întrebe el surprins. — Da, păreai păreai că te plictiseş plictiseşti ti de moarte arte.. în plus, ai fost foarte amabil cu domnul Ingram. — Intenţionat am fos fost, cunosc acest acest gen gen de oa oa  meni. — Poate Poate că celelalt celel altee hote hotelu luri ri îţi îţi vo vor plăcea, plăcea, sq cventură ură ea, ea, poateoate-ţi ţi vor vor plăce plăceaa şi şi dezbaterile pe , cvent

plan profesional şi explicaţiile oferite de patronul lor. Miranda îi fâcu o descriere entuziastă a locu lui, dar dar el o întrerupse întrerupse rapid. rapid. - Toate complimentel complimentelee mele mele,, Mirand Miranda, a, nu pot decât să-ţi laud fidelitatea. Când este vorba despre patronul sau logodnicul tău, eşti perfectă ! Mă faci să mă- gânde gândesc sc la un plia pliant nt publici publicitar tar.. Sunt Sunt conster conster nat, dar-îţi dar-îţi pierzi pierzi vremea. Nimic Nimic nu mă va face săsă-mi schimb părerea. Nu m-am decis să vând, — Dar ce-o să facă văru vărull tău tău ? - S-a băgat singur în această situaţie, va tre bui să iasă tot singur. Nu-i dau nimic, spuse el cu 0 voce dură. dură. A încercat încercat deja să ne ne păcăl păcăleas ească că să le vindem distileria. Eu eram prea tânăr, iar Marnie era în Anglia. Anglia. De data asta îţi îţi risipeş risipeşti ti degeab degeabaa energici i In dota ce vei vedea vedea locuinţa locuinţa noastră, vei vei  înţe  înţele lege ge refuzul meu şi o să realiz lizezi că Marnie nu poate trăi în alta parte. — De cât cât timp timp est estee oarbă oarbă ? întrebă întrebă ea, ea, atinsă de sinceritatea din vocea Iui. - De De Io ze zece ce ani. ani. - Nu se poate poate face face nimic nimic ? - Nu, nimic. - C e s-a întâ întâm mplat lat ? — A fo fost un accident accid ent Miranda înffelese, din răspunsurile scurte pe care 1 le dădea, aversiunea aversiunea lui lui pen pentru tru acest acest interogato riu. riu. Murmură imediat imediat : — Scu Scuză-mă -mă. — Nu face face nimic, nimic, răspunse răspunse el el pe un unton mai blând. Aş dori s-o vezi pe Marnie.Ii Marnie.Ii semeni mult.

Ea este tot atât de sinceră şi o susţinătoare a vaioriior morale. După După un moment oment de tăcere, tăcere, adău adăugă gă pe un ton poznaş : — Am mai mai văzut văzut ceva în după-amiaza asta, ceva ceva ce n-ar fi trebuit să văd. Patronul tău nu e câtuşi dc puţin puţin şiret. şiret. Ar fi intere interesant sant de ştiut ce şi-au şi-au spus spus ei şi Dawn. Aveau Aveau aerul că poartă poartă o discuţie discuţie aprinsă, aprinsă, în timp timp ce făcea făceau u plaja. Miranda înţepeni. Nu ştia ce atitudine să adopte. Trebuia să-i mărturisească acum !ui Roger că ea cunoşt cunoştea ea motivaţiile otivaţiile lui lui ? Neştiind ce să spună, tăcu, — Ştii ce-au ce-au discutat, discutat, nu-i aşa aşa ? întrebă întrebă el. îmi îmi spui şi mie ? Vocea Vocea lui lui era blândă, iar Mirand Mirandaa îl simţea simţea foarte aproape de ea. — Cred că n-am acest drep drept, t, răspunse răspunse ea pe tonul ce! mai mai rece posibil posibil.. — Dar care este părerea părerea ta ? Asta Asta contea contează ză,, nu ? O pală de vânt mângâie mângâie faţa Mirandei, parcă avertizând-o de un pericol iminent. Folosea această conversaţie, pe care o începuse el, pentru a face apel ia sentimentele ei şi s-o facă să-i divulge se crete profesionale. Simţea cum o cuprinde furia. O văzuse, fără îndoială, că se îndepărtează pe plajă, o urmărise în speranţa că va obţine aceste informaţii şi, ca s-o înduioşeze, îi vorbise despre sora iui. încă o dată îşi dorea să nu-1 mai revadă, să fie depart departee de acest corp corp su supe perb rb,, de acea aceast stăă gură bine conturată. Roger se apropie de ea. — îmi îmi spui, Miranda ?

Furiei îi urma teama de a nu-şi putea stăpâni reacţiile reacţiile faţa faţa de acest acest bărbat. bărbat. Deodată, Deodată, se simţi imţi mai puternică. — Şi dacă da că nu-ţi vo voi spun spune, e, ce vei face ? în în trebă ea. Râsul lui izbucni în noapte, un râs plăcut. — N-aş N-aş putea fa face mare mare luc lucru». Nu pot pot sub sub nici nici o formă să recurg la forţă ! Poate dacă te-aş scu tura ?  îş  îşi puss mâinile inile pe umerii ei şi o scutu tură ră uşor. — Simt că-mi vine rău. Poate c-ar trebui să fac ceva ce nu-ţi place, de exemplu să te îmbrăţişez ? Atmosfera pare perfectă. N-avu timp să facă nici o mişcare, când mâi nile nile Iu Iuii îi alunecară alunecară de pe pe um umeri eri pe g â t în acest acest fel îiîi îmob îmobiliză iliză capul. capul. Mira Mirand ndaa se decise decise să să-î pri pri veas vească că în och ochi,i, la fel fel cum făcuse făcuse şi şi cu Chuck. Nu se îndoia de efectul efectul pe care care l-a l-ar fi avut asupra asupra ei sărutul lui lui Roger. Roger. în ciud ciudaa dorinţei sale, sale, î s-au s-au în în  chis ochii, corpul şi-a pierdut rigiditatea, devenind maleabil şr suplu. O cuprinse o senzaţie delicioasă, care-o îndemnă să-i înapoieze sărutul. Răpăitul ploii pe frunzele imense aîe cocotisrilor ajunse Ia urechile Mirandei, când aceasta atinse . extazul provocat provocat de contact contactul ul cu buzele lui Roger. Nu-şi mai dorea să fie m altă parte, ci aici, pe această plajă, pe această insulă de la tropice, în bra ţele acestui bărbat. Vântul se înteţi şi ploaia îi uda puţin. Deodată, dându-şi seama de reacţia corpului sî Ia sărutul Iui, i se smulse din braţe» Auzi un zgo mot surd, surd, şi şi spre marea ei stupefac stupefacţi ţie, e, îşi dădu seama că-i pălmu'se.

- N-ai acest drept ! striga ea pe un ton ascu ţit. De ce ataci o femeie fâră apărare ? - O femeie fără apărare ? replică el surâzând, Te-am Te-am avert avertizat izat : nu există există 'nici un drept drept în dra goste, go ste, nici nici o regulă regulă de joc. Ingram rn rn-a păcăl păcălit pen pen tru a mă face să particip la această croazieră’. Iar acum acum trebui trebuiee să pierdem pierdem o no noap aptte ca să-m să-mii spui ce-au pus la cale el şi Dawn ? Ea înce încercă rcă să se elibereze, elibereze, dar Roger nn-o lăsă. - Lasă-mă Lasă-mă să plec ! ţipă ţipă ea zbătându-se. zbătându-se. Dar nu reuşi să scape. - Credeam Credeam că c ă nu vei vei folosi forţa ! izbucn izbucnii ea. Nu mai era tânăra fată liniştită de mai devreme, ci o femeie înfuri înfuriată, ată, care care se lupta. lupta. - Tu eşti cea care a început. Doar nu crezi că te vo voii iăsa în pace, pace, pentru pentru că eşti eşti femeie ? Egal Egalii tatea este unul din principiile mele... care se aplică oricum ! Miranda îşi dădu seama că nu-i va da drumul şi înc ncet etăă să se mai mai lu> lu>pte. Poa Poate că că va reuşi reuşi să-l să-l ia prin surprindere. Dar el îi strângea încheietura mâinii fără milă. - Foarte Foarte vicleană vicleană figura, Miran Mi randa, da, dar dar nu nu-i ceva nou. Ştii foarte bine că nu m-am născut ieri.  înce  începu pu să râd râdă, şi cu un gest brusc, o puse pe umăr şi porni prin ploaie. Cu mâna liberă ea îl lo vea în spate, spate, dar părea părea că că nimic nimic nu nu-i poate opri. Ajunseră Ajunseră îa o caba ca ban nă mică şi şi el deschise deschise uş uşaa dând-o de perete. - Iar acum îmi îmi vei spune spune to tot, t, sau îţi vei pe trece noaptea aici, spuse Roger cu o voce amenin ţătoare,, puţin ironică.

- Nu mă poţi închide aici, spuse ea epuizată de această luptă. - Ba da, pot. Voi reveni mâine după-amiază. Este un pat într-un colţ. Nu există iucri&ri luxoase, există doar lucruri simple şi practice. Te vei simţi foarte bine.  încu  încuie ie uşa şi o tra trase după upă el pe Mirand Miranda. a. Ea  înce  încerc rcăă să-i opun unăă reziste isten nţă, ţă, dar dar nu avea for forţa necesară. - Aşază-te, îi ordonă ef, fără să-i dea drumul la mână. Miranda îşi dădu seama că nu are nici o şansă. N-o va lăsa să plece fără să obţină obţină informaţiile dorite. - Te-ascu Te-ascult, lt, spuse spuse el cu o voce calmă. calmă. Ea rămase rămase tăcută. tăcută. încă se ma mai gând sa ia cee ceeaa ce se petrecuse pe plajă şi îa senzaţiile încercate'. - Mira Mirand nda, a, murmură urmură Roger, Roger, o să te sărut din nou no u dac dacă nu spui spui nimic. nimic. Respiraţia lui o atingea, iar degetele începură sâsâ-i mângâie pielea pielea delicată. delicată. Trebuia Trebuia să se ţină ţină tare, altfel, i-ar putea smulge toate secretele. Nu-i mai putea rezista. - Eşti diavolul în persoană I ţipă ea. - Nu, Nu, încerc încerc doar să prote protejez jez o fiinţă fiinţă dragă dragă ţi să mă feresc de o escrocherie pusă la caîe de piraţi ai secolului douăzeci, replică el.Spune-mi, el.Spune-mi, Miranda, sunt sigur că mă înţelegi. - Ce vor gândi toţi dacă nu ne întoarcem  îa  îa bord bord ? întrebă ea ca să câştige câştige timp timp. - Nu-mi fac fac griji. griji. Spune-m Spune-mi, Mira Miran nda, da, îţi îţi pro pro mit că după aceea te voi conduce îa iaht.

Se înclina înclina spre spre ea şi, expîorândun gâtul, se apropie de gura ei. Deodată ea se dădu bătută, ccceptându-i sărutările mult dorite. Dar se gândi Ia Marnie, pentru ea se bătea el. începu să-i dez vălui văluiee secretu secretull cu o voce scăzută scăzută : - Domnul Ingram Ingram speră s-o facă acă pe Dawn să-ş să-şii folosească influenţa asupra ta ca să te facă sâ ac cepţi negocierile şi să-i vinzi partea ta din proprie tate. Nu m-a pus îa curent cu toate detaliile, este tot ce ştiu. Imediat el se depărtă de ea şi o eliberă. - Deci aveam dreptate. Răceala din vocea iui îi provocă frisoane. Era rănit de faptul faptul că Dawn îl trădase trădase ? - Patronul tău recurge la toate mijloacele ca să încheie o afacere. Presupun că ţi-a cerut şi ţie să recurgi la farmecul tău ca să mă faci să ac cept. - Da, murm murmură ură ea. ea. N-am vrut vrut,, nu mă prea pricep să seduc un bărbat. - Te-ai descurcat foarte bine. Ce ţi-a sugerat ? - Să-ţi câştig încrederea, să aflu de ce nu-i vinzi instalaţrle, să fac orice... în afară ds... - în afară de ? întrebă el cu o voce încordata. - De a depăşi limitele bunei-cuviinţe, spuse ea cu o voce stinsă, imediat acoperită de râsul lui. ~ Cât Cât de amabil amabil este ! Ţi-a Ţi-a spus spus de de ce v-a folosit, pe tine şi pe Dawn ? - Nu răspunse. îşi aminti sfaturile patronului ei. Dar Roger insistă : . - Deci ? - Tu eşti, după cum spune el, foarts sensibil la farmecul feminin.

- L-a: crezut ? - Am venit aici ca ca sâ lucrez lucrez pentru el. N-am auzit niciodată vorbindu-se despre tine, Avea drep tate ? - Nu sunt insensibil la femei, dar nu voi face niciodată o concesie importantă doar ca să câştig favorurile uneia. înţelegi ? - Da, dar sunt sunt dezolată, dezolată, nu înţeleg înţeleg cu cum m a so cotit doamna Gallant că poate face presiuni asu pra ta. - Abia mi-ai spus, răspunse el pa un ton rece, voi şti cum să-l tratez pe Ingram. Vocea lui dură o făcu pe Miranda să tremure’. Simţindu Simţindu-i -i panica, panica, Roger se aple aplecă că spre spre ea. - îţi mulţumesc că m-ai ajutat, spuse el pe un ton blând, sunt dezolat că te-am speriat, dar tre buia să ştiu. O sărută uşor pe buze şi se îndreptă spre uşă. - Plouă ceva mai încet, vrei să fugim până Ia iaht ? - Da, nu pot să mai stau deloc aici aici, în  ,în com com pania pania ta, zise ise ea cu o voce voce gâtuită. gâtuită. - Nici eu eu,, răspunsa el. el. Se simţea o uşoară emoţie în vocealu vocealui.i. O luă de mână şi o conduse conduse până până Ia chei. Sea Quest era încă încă luminat. luminat. Doamna DoamnaIngram stătea stătea în pragul salonului. salonului. Era într într-o rochie de casă casă şi părea părea foarte iritată. Privirile-i trecur trecurăă de Ia unul  îa altu ltul, cerce ercetâ tând nduu-ii amăn amănun unţit ţit.. - Mă întrebam unde unde eşt eşti, i, Mirand Miranda. a. A trecut mai mult de o oră şi ştii că mâine dimineaţă de vreme plecăm. Doug doraşte să te vadă când te veî 

trezi, trebuie să-ţi dai seama de conduita ta stranie din această seară. Unde-ai găsit-o, Roger ? - Am găsit-o chiar în apropierea unei mlaştini. Apoi ne-am udăpostit de ploaie. Du-te şi fă repede un duş fierbinte. O să-ţi aduc un grog ca să dormi mai uşor, îi spuse el pe tonul cel mai natura! po sibil. - Nu, mulţumesc, se bălbâi ea. Apoi fugi în grabă grabă şi şi ss închise închise în cabi cabina na ei, zăvorând zăvorând uşa, cc şi când când ar ar fi dorit să lase toate toate grijile afară şi să uite incidentul de pe plajă.

CAPiTOLUL IV A doua zi ds dimineaţă, după furtună, cerul era degajat, aerul proaspăt. Marea era azurie, icico'lo apărând apărând crestele argintii argintii ale valurilor ce stră luceau în bătaia soarelui. Un peşte zburător făcu un salt scurt prin aer înainte de a reintra în apa cristalină. Miranda se trezi devreme, aşa cum era obişnuită, şi privi cum dispare la orizont plaja insulei mărgi nite de de cocotieri, cocotieri, unde unde cunoscuse cunoscuse atât atâtea ea emoţii emoţii tul burătoare. Trebuia să se ducă în biroul !ui Doug Ingram şi imediat ce apăru apăru Roge Roger, r, distins distins şi elegant, e a se refugie !a extremitat extremitatea ea punţii punţii pentru pentru a nu fi nevo ită să să-i vorbeas vorbească. că. Trebui Trebuiaa să se calmeze. îi luă ceva timp să poată adopta o atitudine degajată cu el. Păşi în salonul mare, aşteptând un moment, apoi intră în biroul patronului ei. Fu surprinsă să-l găsească calm 'şi impasibil. Acesta nu pierdu nici o clipă şi o întrebă dacă reu şise să-I convingă pe Roger. - Nu, răspunse ea, n-cm reuşit.

- Ce păcat, am spera c-ai să poţi, Plecase în căutarea ta... In tot acest timp pe care I-aţi petre cut împreună... - Am dat greş... Am făcut tot posibilul, bâi gui ea. Apoi deoda deodată tă izbuc izbucni ni : - Nu pot face ceea ce-mi cereţi. îmi est2 im posibil. Nu-mi stă în fire. - Greu Greu de convins, convins, nu-i aşa ? - Nu mai vreau să am de-a face ei, spuse ea, susţină,ndu-i privirea. - Nu mă pot pot decl declar araa încânt încântat, at, în sfârşit, sfârşit, ne rămâne o singură femeie cu experienţă care să se ocupe ocupe de asta. asta. Am nişte scrisori să-ţi să-ţi dictez. dictez. în câteva zile vom fi în Antigua, şi sper că vom găsi un curier acolo.  înssn  înssnina inată tă la gând gândul ul de a reveni la munca ei, Miranda se puse pe treabă. Se simţea uşurată că nu mai trebuia să-şi folosească farmecul pentru a-f convinge pe Roger şi că putea să-I evite, sentimen tele ei fiind atât de confuze. Zilele următoare trecură fără nici un incident, Chuck deveni deveni suficient de discret, discret, iar Roger, Roger, în loc să părăssască iahtul aşa cum credea Miranda,  îş  îşi concentra toată atenţia asupra soţiei vărului sau. Păreau Încântaţi de a fi împreună şi singura con solare solare pentru pentru tânăr ânăraa fată fată era că nu va trebui trebui să facă facă nici un efort ca săsă-î evite. Dar când au ajuns în Antigua, într-o dimineaţă, Roger şi Dawn au dispărut. Toţi păreau să nu fi observat şi porniră să viziteze oraşul. La căderea nopţii s-au decis să meargă la un spectacol de Iu-

mină şi sunet, privind istoria insulei, ce se desfă şura în vechiui port. Thomas începu sâ manifeste semne de nelinişte. Nu voia să plece de la bord,  îi  îi aşte aştept ptaa pe întâ întârz rzia iaţi ţi.. La ora cinei, Thomas, din ce în ce mai nervos,  înce  începu pu să i se plân plângă gă lui lui In Ing gram ram de abse absenţ nţaa soţie ţiei lui. Cum Ingram plănuia să părăsească Antigua şi să ajungă în Martinica a doua zi dimineaţă, începu să se enerveze. In sfârşit, cei doi au revenit, fiind într-o dispo ziţie foarte veselă, veselă, intr-unu intr-unuii din micile taxiuri taxiuri din zonă. Vizitaseră un vechi prieten a! lui Roger, un pianist de jazz foarte cunoscut Evident, petrecuseră o seară excelentă într-unul din magnificile hote luri din oraş. Thomas îl săgetă din priviri pe vărul lui, înain te de a-şi lua nevasta de braţ şi a o conduce spre cabina lor. A doua zj de dimineaţă* Miranda se trezi sufi cient de devreme pentru a vedea insula Martinica apărând într-un halou de ceaţă. Deodată simţi o pre zenţă în stâng stângaa ei ei şi se feri instinctiv, instinctiv, crezând că este Roger. Dar era un membru al echipajului, care se ducea spre sala maşinilor. De fapt reuşise foarte bine să-I evite şi el, ia rândul îui, nu făcuse nici o tentativă s-o întâlnească dimineaţa sau să-i vorbească în cursul zilei. Pă rea prea ocupat cu Dawn. Miranda nu-şi putea explica de ce era tenta tă să-! evite. Pretindea că nu-I place, dar în sinea ei ştia că nu este adevărat Suspină şi aruncă o privire circulară pe punte, dar prea prea târziu. Roger Roger se ridic ridicăă şi se apro aprop pie- do

ea liniştit. liniştit. Pentru Pentru prima prima dată dată nu nu purta ochel ochelari ari şî ochii lui verzi străluciră în timp ce o privea. Se sprijini sprijini de balustradă, balustradă, iar braţul lui îl atin ti n se pe aî fetei. îi adres adresăă o privire sarc sarcas asti tică că ri-t i-t spuse : — Vei fug' din no nou de mina ina aşa cu cum m ai făcut făcu t de fiecare dată când am încercaţ să mă apropii de tine tine ? Nu intenţionam săsă-ţi cer cer alte alte inform informaţii, — Nu-mi este este teamă de asta, asta, replică ea. Vreau re au doar să profit de aceastădimi aceastădimineaţ neaţă. ă. Totu tull era per fect până să vii tu. — Ştii să fii fii agresivă, spus spusee ei surâzân surâzând. d. Dar trebuie trebuie să fii mult mai agresivă agresivă decât decât acum. Am  învăţa  învăţatt înt într-o şcoală dură dură.. Voia ca el să nu mai fie acolo. Nu avea drep tul să strice amintirile ei plăcute prin remarci iro nice, cu unicul scop de a o răni. — Te detes etest, t, i-o aruncă aru ncă ea. Spuse aceste cuvinte fără să-şi dea seama, iar cuvintele au rămas suspendate între ei. — Nu eşt eştii deloc originală. originală. Mi-ai Mi-ai mai spu spus asta o dată.  în  în acelaşi tim timp, în gând gând îi rev reven enii o amint amintire ire : a scenă scenă între el şi Dawn, Dawn, înca încare re tânăra tânăra femeie femeie îi aruncase în faţă un cocteil. Miranda se purta acum  în acelaşi fel. fel. — Trebuie Trebuie să admit că ai spusspus-o o cu mai multa multa intensitate, zise el uşor. Tonul lui flegmatic o agasa. îl pierduse aare deja ? Pe plajă folosise aceeaşi politeţe indiferentă.

- Vorbesc serios, te urase pentru câ... pentru câ... Miranda înţelese câ prin atitudinea sa îi furni za noi arme împotriva ei, aşa încât se opri şi-l privi. - Pentru câ te-am sărutat, spusa el calm, pen tru că te-am trezit din visul tău de dragoste ca să te arunc în viaţa de zi cu zi. Este mult mai prudent să o cunoşti înainte să te căsătoreşti ; şi-ţi spun eu, logodnicul tău este foarte prost inspirat. Speră să se căsătorească cu tine aşa cum eşti acum, in conştientă conştientă şi încă încă inocentă ? - Nu sun suntt ch chia iarr atât at ât de inocentă cu cum m crez crezii tu, replică ea furioasă. El o privi indulgent. îşi opri privirea asupra pă rului ei strălucitor şi asupra gurii senzuale. - în fine, dacă ai fi fost logodnica mea, te-aş fi învăţat nişte lecţii elementare. Se întoarse întoarse şi-ş i-şi ţinu respiraţi respiraţia. a. Voia Voia săsă-şi ascundă de el expresia feţei. - Sunt Sunt prea indiscret ? Am me mers prea depa depar r te ? Ai cunoscut şi alţi bărbaţi bărbaţi în afara afara lui lui Jo J oe ? Miranda nu se mişcă, tăcerea ei fiind elocven tă. tă. - Atunci, ds ce dracu' te măriţi cu el ? o în trebă Roger cu o violenţă neaşteptată. - Da, ai mers prea departe. Viaţ Viaţaa mea mea mă priveşte numai pe mine. Abîa te cunosc. - Noi doi ne cunoaştem de ani, Miranda, spu se eS uşor. Ea îl privi, uimită de tonul lui. - în câteva câteva săptămâni mă vo voii întoarce întoarce !a Londra. Nu ne ne vor mai rămâne decâ decâtt amintirile.

— Care Care sâ te ţină trează trează noaptea, murm urmură ură ei. Vin foarte des !a Londra, îmi petrec mai mult timp la Londra decât în Fortuga. Sunt mult mai multe» locuri romantice acolo decât în Caraibe. Poate ne vom revedea.  îl  îl privi ivi, spe sperân rând să-i citeasc citeascăă pe ch chip ip o expli li caţie a comportamentului lui. — Nu, nn-ar fi bine. Nu vreau să te revăd revăd,, Nu vreau să mai am vreodată de-a face cu tine. — Din cauza lui lui Ing Ingram ram... ... sau sau din cauza lui lui Dawn ? Dacă Dacă ai şti... ti... — Nu vreau vreau să ştiu ştiu nimic, nimic, i-o i-o tăie tăie ea. Miranda vru să plece, însă el o reţinu. — Nu mai mai fugi, Mirand Miranda. a. îţi îţi prom promit că n-o să mai râd de tine, Se priviră şi ea schiţă un zâmbet. — Uite, spus spusee el desenând cu degetul degetul o insu insu lă, asta este Saint Pierre. Şi se lansă într-o prelegere istorică asupra lo cului cului respectiv. respectiv. Păr Părea s-o intereseze intereseze pe Mira Mirand nda, a, care îi privi profilul şi începu să se gândească la el. Să Să fifi fo fost oare marcat de dispari dispariţi ţiaa timpu timpurie rie a părinţi părinţilor lor lui lui ? De brusca orbire a surorii surorii sale sale ? I se vorbise, de asemenea, despre o anume Jose phine. phine. Cine era şi ce făcuse ? Acesta Acesta să fie oare motivul tivul pentru pentru care câteod câteodat atăă se compo comportă rtă ciuda ci udatt ? — Erupţia Erupţia vulcanului a modifica odificatt comportare comportareaa locuitorilor insulei şi a familiilor lor. Şi-au dat sea ma de prec precar arit itat atea ea şi fragi fragililita tate teaa existenţei lor. lor. Acesta este motivu'l pentru care locuitorii insulei Mar tinica cunosc foarte bine sensul expresiei „bucu ria de a trăi" şi preceptul lor este „dragostea, în», totdeauna dragostea".

Si arunca o privire amuzata, iar ea-şi dădu sea ma câ nu-şi va ţine promisiunea. Roger continua sâ râdă de ea. — Cum Cum ţie îţi îţi este frica de de dragoste, dragoste, cred câ nu-ţi va plăcea insula Martinica. Mira Miran nda îşi îşi ridică ridică privirea şi se uită drept în ochii lui, — Nu-i u-i adev adevăra ărat, t, nu-mi este frică frică de drag dragoste,’ oste,’ replică ea. — Ba da, da, îţi este frică frică de to tott ce te face face să-ţi depăşeşti normele şi să-ţi încâlci principiile, de tot ce te poate obliga să trăieşti no norm rmal al şi care care să te facă să te conduci după sentimentale tale. Mira Mirand ndaa trase trase din nou nou aer aer în piept şi se se depărtă de el. Roger o ajunse din urmă şi-i spuse : — Dacă Dacă ai fi om de afaceri, te-aş te-aş înţelege, dar nu este cazul. Eşti dulce şi drăguţă, cu pasiuni re ţinute ţinute ca o eroi eroină nă desprins desprinsăă dintr-un dintr-un roman. roman. — Este inutiî săsă-mi spui spui asta, Roger. Roger. Te rog rog, opreşte-te. opreşte-te. Vreau Vreau să să mă căsăt căsătore oresc sc cu Joa, Joa, ştii tii foarte bine. — Asta este este,, te ascunzi ascunzi în spatele sentimen sentimente te lor, linişteşte-te. îţi doresc doar să nu regreţi ce vei face. De data dat a asta asta o părăsi şi se se duse duse de ceal cealal altă tă parte a punţii. Ea dispăru în partea opusă, alăturându-se lui Ramon şi Juanitei pentru mied dejun. Puţin mai târziu, iahtul ajunse la F°rt de hance. Bărbaţi Bărbaţiii păreau a avea planuri prestab prestabilite, ilite, iar femeile s-auhotă s-auhotărât rât să plece plece în grup să cumpere parfumuri şi uleiuri aromate,pe aromate,pentru ntru care care insula era vestită.

Traversân Traversând d oraşul, oraşul, Mira Mirand ndaa observa observa mirata că poliţiştii purtau uniformă franceză. Juanita o lămuri că, de fapt, insula era protectorat francez. Coborî mai departe, pe strada principală, admi rând vitrinele, vitrinele, obiectele obiectele luxoase luxoase din metropolă metropolă şi obiectele artizanale, apoi ajunse Ia o piaţă. Aco lo, lo, femei femei cu pielea pielea închisă închisă la culoare, culoare, cu părul părul strâns în turbane, ofereau turiştilor fructe nemai pomenite, în culori vii. Piaţ Piaţaa se înti întinde ndeaa până la un anumit ponton ponton,, unde erau amarate amarate bărcile bărcile de pescu pescuit. it. Pescarii şi familii familiile le lor vindeau vindeau peşte peşte proaspăt pescuit din Marea Caraibilor. Epuizată, se îndreptă spre o micuţă cafenea-din Place de la Savane,  unde trebuia să se întâlnească cu ceilalţi. Atenţia i se concentră la o masă vecină. Băr batul era elegant, francez fără îndoială, şi-i înso ţeau ţeau două femei - una de culoare, culoare, cu ochi ochi căpru căprui,i, minunaţi, cu părul ondulat. însă privirile i se aţin tiră asupra celeilalte. Era înaltă şi subţire, foarte şic în pantalonii săi crem. Profilul era de o rară delicateţe, tenul mat făcând să-i iasă în evidenţă părul blond. — Seamănă Seamănă cu Josephine, murmu rmură Juanita. Juanita. De fapt, ar fi putut fi ea. Nu-i aşa, Dawn ? — Povestea mă mă interesează interesează atât atât de puţin puţin,, cum cum Qş putea putea şti ? repli replică că Dawn, fără fără să-ş să-şii ascu ascundă ndă buna buna dispoz dispoziţie. iţie. în orice caz, părul seamănă seamănă cu al ei, spuse ea agitându-şi propriul păr argintiu, bogat. — Vorb Vorbiţi iţi desp despre re Josephine de Beauharnais ?  într  întreb ebăă doam oamna In Ing gram ram, cu o cert certăă ino inocen cenţă. ţă.

— Nu, Nu, vorbeş vorbeşte te de cea a lu lui Roge Roger, r, arunca Dawn în timp ce-şi scotea o ţigară. — Dar to totu tuşi şi,, cine era e ra ? insist insistăă prima rima. — Nu ştiu ştiu exact. Francezii ar numi-o i-o, fără în doială doială,, ,,une ,,une liaison danger dangereus euse" e" *, nu-i aşa, Nita Nita ? Ştii Ştii asta mai mai bine ca min mine, e, din legătu legătura ra ta cu Tom. — Fii atentă ce spu spui, o prev preven enii Juanit Juanitaa încet. încet. — Dar de de ce ? Cei din familia familia Gall Ga llan antt n-au avut niciodată reputaţia unor sfinţi. Ieri am petre cut o ssară minunată cu Roger. De asemenea, am revenit pe scenă. Să-i vedeţi pe spectatorii spectatorii care care mă vo vorr urmări urmări cântâ cântând nd,, cum vo vorr acl aclama. ama. Danny Danny crede chiar că ar trebui să revin pe scenă. Un surâs îi lumină chipul în timp ce-şi aprindea ţigara, — Este Este foarte frum frumos să ta afli în faţa publi cului. — Pleac Pleacă, ă, spuse spuse Juanit Juanita, a, privin rivind d sp spre masa asa ve cină cină.. lată-l lată-l pe Roger Roger I Imaginează-ţi că o va ve dea dea Roger şi şi va crede că este este Josephine Josephine I — Reacţi Reacţiaa lui lui pro prom mite să fie interesantă, zise ise Dawn, fixând cu privirea intrarea în cafe cafene nea. a. In plus, ştim că Josephine este moartă. — Nimeni nn-a mai văz văzut ut-o -o,, A dispărut, dispărut, spuse  Juanita. Tânăra femeie îi zâmbi lui Roger, care-i făcu loc să treacă, l-a spus ceva, iar el îi răspunse. O privi depărtându-ss cu acel mers graţios, care pă rea a-i caracter caracteriza iza pe locuitorii locuitorii insulei Marti Martini nica. ca. — Eşti mulţum ulţumită ? spus spusee Dawn sarcastică. sarcastică. ! * O

legăt eg ătur ură ă

peri peric uloas uloasă, ă, (n. (n. trad.)

- Nu chior, chior, admis© admis© Nita Nita.. Roger Roger ştie fcfc-arte rte bine sâ se ascun ascundă. dă. Ah, iată-i iată-i şi şi pe pe ceilal ceilalţi ţi ! Pu Pu tem, în sfârşit, să plecăm. Au prânzit prânzit întrîntr-u un restaurant restaurant încânt încântăto ător. r. Apoi s-a s-au decis asupra asupra programului programului din acea ce a zi. Mi randa ajunse într-o maşină alături de Chuck, Juanita şi doamna Ingram. Ingram. Spera Spera că Dawn îl va în în  soţi pe soţul ei şi că nu va mai pleca împreună cu Roger. Au vizitat Pagerie, casa natală a Josephinei de Beauharnais, care n-o impresionă prea mult pe Mi randa. După aceea s-au dus în sudul insulei, unde tân tânăra ăra a văzut văzut plaj plajaa de o frumuseţe frumuseţe de neuitat. Flora şi vegetaţia erau magnifice, iar satele încân tătoare. După-amiaza a fost minunată. Apoi s-au reîntors la iaht ca să-şi ia costume le de baie şi haine pentru o soară prevăzută s-o petreacă într-un hote! superb. Domnul Ingram era singur la bord şi3 dorind dorind să se se alătu alăture re celorlalţ celorlalţii în plimbarea lor pe insulă, se opri deodată. ■ — Aş dori dori săsă-ţi spun spun cât câtev eva, a, cuvinte, Mira Mirand nda, a,  înainte  înainte să plec leci, spuse el pe un ton sever. - Desigur, domnule Ingram, răspunse ea ama bilă. bilă. Nu există nici un curie curierr aici aici ? - Nu, poate vom găsi în Grenada. Vom fi acolo cu certitudine poimâine. Avem acum să defi nitivăm nitivăm acea aceasstă afacere afacere.. Exis Există tă o altă altă insulă de vânzare în această zonă şi ar fi bine s-o cumpă răm noi înaints ca cei de la Cosmopolitan Holding să devină interesaţi. Cei de la birou mi-au i-au dat dat instrucţiuni să las afacerea cu proprietatea familiei Gallant. Dar a

cest eşec mă agasează... Am făcut din asta o chesti une personală. Trebuie să existe o posibilitate să-l facem să ne acce accepte pte propunerea ! - Mă tem că nu, răspunse tânăra. Vedeţi, pen tru el, sora lui reprezintă totul. Ingram lovi cu pumnul în birou şi ochii îi stră luciră. — Sora Sora lui lui ! lată lată soluţ soluţia, ia, exclamă el. Trebuie Trebuie să vo vorb rbim im cu ea cât mai mai curând posibil. posibil. Mergem  în Fortu rtuga ! Poate Poate că ea va reuşi să-1 conv convin ing gă. După Du pă spusele Iui Iui Thom Thomas, as, este foarte foarte fină şi şi are un bunbun-sim simţţ teribil, teribil, mai ales ales în privinţ privinţaa banilor banilor.. Ceea ce n-aş putea spune despre fratele ei. Bravo,  îţ  îţi mulţu lţumesc pentru tru ide ides. — N-am -am sp spus decât decât că... că... - Mi-ai Mi-ai amintit amintit de dom domnişoara nişoara Gall Gallan ant, t, este suficient. Acum fii atentă... Şi nu uita, Chuck pare  înd  îndrăgo răgost stit it de tin tine, fii amabilă amabilă cu el. Ajunseră la hotei şi-l întâlniseră pe Thomas în apropierea piscinei, în compania canadienilor. Nu părea a tî plictisit, însă părea că băuse prea mult punci. El le poves povesti ti că ajun ajunse sese se la hotel hotel împreună împreună cu Roger şi Dawn, dar acsştia din urmă dispăruseră  împ  împreun reunăă, nu ştia exac exactt unde. Canadienii Canadienii erau» destul de simpatici, iar Thomas o întrebă pe Zelda de ce nu se aşază lângă el. Avertizată de soţul ei să fie amabilă, doamna Ingram Ing ram îiîi zâm zâmbi şi se aşeză lâng lângăă el, el, în timp ce Chuck, juanita şi Ramon s-au dus la piscină.

- Trebuie sâ facem facem ceva ceva cu Roger, Roger, spuse Chuck, aclresându-se Juanitel. - Ştiu, răspunse ea, se comportă comportă foarte urât. urât. -- Am impresia că pregăteşte ceva ce n-o să-i placă tatei, - Am acela ce laşi şi present presentiment. iment. Dawn mi-a i-a spus spus •azi-dimirveaţă că va reveni pe scenă, în faţa publi cului. Vorbea de o eventuală eventuală reîntoarcere I - Cântă mai bine acum decât în trecut şi, cu relaţia ei cu Roger... Dacă s-a hotărât, nu cred că o mai putem putem opri. opri. Poat Poatee că în acel acelaş aşii timp este interesat interesatăă şi de Roger ? - Nici nu se pune problema. Tot ce mă preo cupă este această negociere cu Transmarine. Tata s-a s-a înf înfun unda datt până-n până-n gât, iar eu îl urmez rmez ! - Oh, Oh, Chuck Chuck ! Cum ai putut să faci asta asta ? îl pot întreba pe Roman, dacă vrei. - L-am întrebat, răspunse tânărul tânărul cu un anume cinism. Nu pot să-i cer mai mult... şi nici tata. Avem nevoie de o metodă de constrângere. - Vrei să te joci ae-a piratul ? întrebă Nita. Nu poţi să faci nimic înainte de-a ajunge la Fortuga. Dacă Marnie acceptă, nu văd de ce el ar refuza. - Bună idee. Dacă o vom convinge că ne face un mare serviciu, atunci am câştigat partida. Dato rită dragostei lui pentru ea, Roger va face orice. Se simte simte responsabi responsabill pentru pentru ea Ştii de ce ? - Nu. Dar ea este singura care ştie adevărul despre Josephine, murmură Juanita. [i-am spus că am văzut în această dimineaţă. în cafenea, o feme ie care-i care-i semăna semăna teribil teribil de mult Joseph Joseph inei ?  îş  îşi coborî vo voce ceaa şi cont contin inuă uă să vo vorb rbea easc scăă ci* fratele ei. ei. Cine era această Josephine ? Ce legă

tura tura a avut avut ea cu Roger Roger ? Dupâ Juani Juanita, ta, Marnie Marnie era singura care trebuia sâ ştie. Miranda suspina şi-şi puse capul pe mâna. îşi dorea sâ nu fi surprins surprins acea aceast staa conversaţi conversaţie. e. Aşa Aşa dar, în timp ce Juanita şi fratele ei sperau s-o aibâ pe Marnie de partea lor, Roger complota cu Dawn, cu scopul de a-1 Iovi pe Thomas.  îş  îşi dore doreaa să aibă pe cineva cineva în care să aibă în credere. De ce nu era ea oare oare mai mai tare ? De ce nu-i dădeau pace sentimentele ? Ar face mai bine să se căsătorească cu Joe. Cel puţin ar fi în sigu ranţă Cl!> s l. Simţi deod deodat atăă lacrimi în .ochi .ochi şi începu începu să se gândească la Dartford, la mătuşa Clara, Ia Dotie şi Ia Joe. Insă a fost întreruptă de Chuck, care-i strigă : — Vino, Mi Miranda. O ul ultimă baie înainte să ne schimbăm. Vom petrece cea mai minunată seară din viaţa noastră. Soarel Soarele, e, o minge de foc, foc, apunea apunea în ocean, ocean, şi Chuck, ia gândul că l-ar putea convinge pe Roger, se pregăti să petreacă toată noaptea. Miranda ple că împreună cu el, apoi o urmă pe Juanita în ca merele reţinute de Doamna Ingram ; Zelda era îm brăcată într-o rochie lungă, de seară. Cum coafura Juanitei nu era tocmai potrivită cu ţinuta, ţinuta, acea aceast staa îş îşi strânse părul părul întrîntr-u un coc din care se desprindeau câteva bucle. Când Miran Miranda da se se priv rivi în oglindă, oglindă, aproa aproape pe că nu recunoscu silueta elegantă a tinerei care se re-; flecta în ea.

Au revenit imediat !a bar pentru pentru a-i a-i întâl întâlni ni pe ceila ceilalţ lţii în faţa faţa un unui ui cocteil de fructe. Roger Roger era printre ei, arătând splendid într-un smoching negru pus în valoare de o superba cămaşa albă. Le priv privii coborând coborând şi-i i-i adre adresă să Juan iţei iţei o mică grimasă, privirea !ui părând s-o ocolească pe Mi randa. Imediat după aceea, privirea îi reveni ia ea, oa şi cum abia atunci o observase. Nu Nu-i adre adresă să nici un semn sau cuvânt şi se întoarse spre doamna Ingram, cu»care părea a fi în plină conversaţie. Dawn nu veni la cină şi, cum Thomas îl întrebă pe Roger, pe un ton agresiv, dacă a văzut-o, acesta  îi  îi răsp răspu unse că nu ştie tie unde este este şi că n-a văzut-o de pe la mijlocul după-amiezii. Constatân Constatând d furia furia cres crescâ cândă ndă a lui lui Tho Thornas rnas,, doamna Ingram îl luă de braţ şi-l conduse în sala de mese. Masa a fost un deliciu : friptură de pui cu sos, homar homar înăbuşit, înăbuşit, viţe! viţe! cu smântână, smântână, şampani şampaniee rece proaspăt turnată în pahare şi foarte acidulată. După aceea, s-au dus spre ringul de dans, în conj conjur urat at de o mulţim ulţime de măsuţe mici. Timp Timp de câteva minute au privit dansul folcloric executat cu graţi graţiee în ritmu ritmul ch chit itare arelor lor şi al tobelor. tobelor. Apoi rit mul muz muzicii icii se schimbă şi şi câte câteva va cupluri cupluri înce începu pură ră să danseze. Doamna Ingra Ingram m se apl aplecă în spate, pentru a schimba câteva cuvinte cu vecinul ei. Mi randa îl zări acum pe Roger şi se întrebă de cât timp era acolo. Tânăra, părăsită de Chuck în favoarea unei ca na die nce drăguţe, drăguţe, îşi îşi bău cocteilul cocteilul cu înghiţitur înghiţiturii mici. Dansă calypso cu Ramon şi apoi se întoarse

sâ se aşeze, gândindu-se ia stelele aurii care stră luceau pe cerul întunecat Venind spre scaun, în timp ce ritmul muzicii de venea şi mai lent, o mâna îi atinse umărul şi, după fiorul pe care-! simţi, îşi dădu seama cine o atin sese. — îmi îmi aco acorzi rzi acest dans, dans, Mirand Mirandaa ? întrebă Ro Ro ger încet.  îi  îi era team teamăă să dans nsez ezee cu el pe acest ritm len lent, dar se gândi că ar fi nepoliticos să-l refuze. încli nă capul capul în sem semn că acce accept ptăă şi se ridică. Fără Fără să-i să-i pri priveas vească, că, puse mâna pe pe umărul fu fui,i, în timp ce eî o cuprinse cu braţul de talie. Miran Miranda da cre crezu zu că va sta dreapt dreaptăă şi şi tăcută tăcută cu braţele braţele lui, lui, un un pic retrasă, dar dar foarte natural se trezi lipită de el, cu capul pe umărul lui. Dansa aşa cum se obişnuise, corpurile lor fiind în perfec tă armonie. — Ce-o Ce-oii făcut azi ? o întrebă el foarte foarte amabil. amabil. — Am vizita vizitatt casa cas a Josephine!, Josephine!, răspunse răspunse ea fără să se gândească. Mira Mirand ndaa simţi imţi cum degetele degetele lui se încor încordar darăă pe braţul ei. Ridi Ridicâ când nd ochii spre el, observă su sur r prinsă expresia neîncrezătoare de pe chipul ' fuî.  înţe  înţele lese se despre ce este ste vorba şi com completă letă răsp răspun un sul de mai înainte : — Vorb Vorbesc esc desp despre re Josephine de de Beauharnais. Figura Figura lui lui se destinse, făcâ făcând nd loc unu unuii aer ae r amuzat. — A fost fost o femeie femeie şireată, care care l-a l-a condus condus pe Napoleon aşa cum a vrut ea... Bine că n-a impor tat arme din Europa, spuse el mândru.

Dar Dar Miran Miranda da a avut timp timp sâ constate reacţia reacţia iui ia simpia evocare a numelui Josephinei. Roger se destinse de tot. — Asta Asta e to tott ce-oi făcut ? — Nu, am mai mai făcut tu turu rull insulei. insulei. înţeleg câ a fost fost supranum supranumita ita „ insula florilor". florilor". — Nu este este sing singur urul ul nume nume pe pe care car e îiîi are. are. Fran Fran cezii au numit-o altfel. Psntru ei, este „insufla stafiilor", este instala unde ne reîntoarcem toţi dupâ moarte. — Ai venit venit pentr pentru u prima prima data aici ? întreba întreba tâ tâ  năra. — Este a doua doua oar oara. a. Acum Acum Miran Miranda da era gata sâ sâ vorbescâ. vorbescâ. Voia Voia sâ ştie mai mult despre aceasta necunoscută misteri oasa. — Femeile Femeile sun suntt altfe altfell aici. Mersul ersul lor este su perb. — Ai remarcat ? Femeile din din aceast aceastaa insulă insulă s-a s-au obişnuit să meargâ astfel, astfel, purtând purtând pe cap ca p cărţi cărţile le copiilor lor. — în aceast aceastăă dimineaţă dimineaţă am am văzu văzutt o femeie foarte frumoasă ia cafenea, insistă Miranda. Avea pârul blond şi tenul mat. Nita a spus că seamănă cu un unaa din femeile pe cara cara Ie cunoaşte cunoaşte ea, cu una din prietenele tale, de fapt. — Este Este prea prea guralivă. Totdeauna Totdeauna a avut acest defect, spuse el cu răceală în glas, în timp ce mâna f se încorda pe umărul Mirandei. Este o caracte ristică obişnuit obişnuităă a femeilor. femeilor. Nu Nu fi la fel fel ca ea, ea, Miranda. îmi placi aşa cum eşti, calmă şi rezervată. Şi eu am vâzut-o. Nu seamănă deloc cu Josephine.

Muzica se opri. Se auziră nişte botâi de tam bur. Un bârbat într-mn smoching negru anunţa câ  în această această sear searaa adus adusese ese pe cineva cineva foar foarte te cele celebr bru, u, o cântăreaţă. Spera ca toţi s-o aprecieze. Nu anun ţă numele numele vedetei, iar iar muzica muzica începu, melodia apar par ţinând cântecului Stars in the Sea. Roger o prinse pe Miranda de mână şi o tra se după el, traversând ringul de dans spre un loc  întu  întun neco ecos, în apropierea apropierea grăd grădini inilor lor hotelu telulu lui. i. Toţi îş] fixaseră atenţia spre scenă. Un proiec tor lumina o siluetă înaltă, cu forme atrăgătoare, pe care era mulată o rochie argintie, aproape la fel de strălucitoare ca părul ei blond platinat. Ea  încep  începu u să cânte cu o vo voce ce caldă, plăc plăcut ută, ă, cânte cântecu cull de succes al lui Roger.  Juanita şi Chuc Chuck k nu se înşela înşelaser serăă ima imaginâ inându-şi că Dawn şi Roger au pus ceva la cale, ceva care l-ar enerva pe Thomas, gândi Miranda, uitându-se în direcţia lor pentru a le surprinde expresia feţei. Dar Roger se ridică şi o trase după el în josul scărilor, în grădina de unde răzbateau mii de parfumuri de flori. El îşi urmă instinctul, mergând cu paşi repezi, mâna iui strângând-o ferm pe cea a fetei. Ea nu avea altă posibilitate decât să-I urmeze, părul şi rochia rochia ei fluturând fluturând în băt bătaia aia brizei rizei de seară. Era atât de minunat să fugi aşa în noapte, şî imediat se lăsă cuprinsă de umorul însoţitorului ei. Se simţea veselă, cu inima uşoară şi, ciudat, nu fu deloc surprinsă când ajunseră pe plaja cu nisip alb» Roger se opri deodată şi !uând~o de mâini, o în toarse spre ei.  începu să.-i cânte un frag fragm men entt din com compoziţi ziţiaa

sa. Apoi se opri şi o trase mai mult spre sine< Ghicindu-i intenţia, Miranda încercă sâ se de*a  înapo  înapoii şi-l într întreb ebaa : - De ce-a ce-am m venit aici ? - Ca sâ scap de mânia Iui Thomas atunci când  îş  îşi va vedea vedea soţia ţia pe scen scena, a, răsp răspu uns nsee e! pe un to ton n superficial. - Laşul Laşulee ! îlîl acuz acuzaa {ea, iar iar 'zâm 'zâmbetul betul iui se) se) largi. - Nu, este din pura politeţe. Vreau sa evit o ceartâ în prezenţa soţilor Ingram. - Dar Dar ai încurajat-o încurajat-o pe Dawn ca sâ sâ-î en ener er vezi, nu-i aşa ? - Am fac ut-o t-o pentru câ ea m-a rugat. rugat. Cu ce drept aş fi putut putut s-o refu refuzz, atât tâta timp cât sta în puterea mea sâ-i îndeplinesc dorinţa ? - Te-a e-a rugat sâsâ-ţi foloseşti infl influenţ uenţaa ca s-o s-o ajuţi sâ cânte în această seara aici, aşa cum a fâcut-o şi ieri în Antigua ! exclamă Miranda. - Are o voce frumoasă, nu crezi ? Ar fi păcat să-şi irosească talentul. A ajuns în cscest stadiu  în decu ecursul rsul aces acesto torr ultimi imi tre trei ani. Ar putea tea să in tre în cursă acum... şi sâ câştige, îi explică el calm. - Dar vărul tău o sâ fie furios, pentru că asta  însea  înseamn mnăă că ea îi va pără părăsi si pentru tru meseria ria ei, protestă tânăra. Roger nu-i răspunse, o ţinea de mână în con tinuare tinuare şi asculta asculta melodia. elodia. Mirand Mirandaa începu să facă acelaşi lucru. - îmi place cântecul tău, murmură ea timidă. - Mulţumesc, Mulţumesc, îi răspunse el politi politico cos, s, cu un aer absent.

— Ar trebui sâ fii flatat de succesul ei, încer ca ea din nou. — Nu chiar. chiar. Nu este gervu rvul de muz uzică ică pe care-mi care-mi plac placee să— să—f compun. compun. Am scris scris ace acest st cântec ca să-i fac fac plăce plăcere re unui foar foarte te bun bun prieten prieten : Kit Williams. — Ştiu. — Citeşti Citeşti ziareîe ziareîe de de scanda! scanda! ? întrebă întrebă e! e! iro iro nic. — De puţin timp timp, replică ea. Ce-ai vrea să compui ? — Ceva Ceva mai bu*n idecât idecât muzică muzică pentru fiime,' fiime,' spuse el, din nou serios. Lucrez în acest moment pentru coregraful John Manfield. Face o adaptare a piesei de teatru Furtuna  de Shakespeare. Acesta este motivul pentru care ştiu totul despre Miranda. — Este Este şi piesa de teatru teatru favorită a mătuşii ătuşii Ciara. O ştie pe dinafară, spuse tânăra izbucnind  în  în râs. — Deci Deci de ia ia această Miranda ţi ţi se se trage trage nu mele, nu de ia ceaIaltă. — Cred că da, da, recun recunos oscu cu ea. Muzica se opri şi auziră aplauzele. — A reuşit, reuşit, murmură murmură ei cu cu o notă de sati satisf sfac ac ţie în glas. Pe Miranda o cuprinse o urmă de gelozie. în cercă să-şi eiibereze mâini;!e, dar el n-o îăsă. — încă încă nu< ţi-a ţi-am făcut făcut curte, încă încă nu te-am te-am sărutat, murmură el, trăgând-o moi aproape. — Nici nu intră în discuţie, discuţie, răspunse răspunse ea, ea, opu opu nă ndundu-ii rezisten rezistenţă. ţă. — Atunci care dintre dintre noi este laş laş ?.

- Ai promis sâ nu mai râzi de mine, începu ea, simţind cum bâtăiîe inimii i se accelerează. - Era Era altceva... altceva... şi şi dimineaţa. dimineaţa. Acum Acum este este sea sea ra, suntem suntem pe o plaj plajăă cu nisip fin, fin, într-un loc de un romantism absolut. Nu* mai suport să stau lân gă tine fără fără să simt simt dul dulceaţ ceaţaa buzelo buzelorr tale. tale. Imediat după aceea, era în braţele lui. Toate ho tărârile ei se stinseră şi se pregăti să fie sărutată. El îi cuprinse buzele într-o sărutare plină de dorin ţă, iar ea îi răspunse cu ardoare, puţin timidă. - Uite Uite că-i că-i mai bine, înveţi repede ; în afară de asta, suntem pe insula iubirii, de ce n-am pro fita fita de acest acest moment oment ? O sărută din no nou u, iar Mira Mirand ndaa nu se opuse. După După aceea aceea se plimbară pe pe malul mării mării argintii, argintii, mână în mână, în linişte, cuprinşi'de magia faptu lui de a fi împreună, de murmurul apei şi de stră lucirea stelelor. Cât Cât timp timp au mers ? Mira Miran nda nu nu mai simţea nimic. nimic. Avea Avea impresia că pluteşte. pluteşte. Ar fi putut putut să meargă toată noaptea, ţrnându-l de mână pe Ro ger.  în  în sfârşit, s-au oprit. El îi spuse că tre trebuie să se înt ntoa oarc rcăă la hotel, hotel, iar farm farmeculecul- se risipi. Ea se gândi din nou la Dawn, apoi Ia femeia din cafenej, •aceea care-i semăna teribil unei alte femei, numită  Jose  Joseph phin ine. e. - Cine Cine era Josephine Josephine ? întrebă ea. ea. - Chia Chiarr vrei vrei să ştii tii ? îi replică el. - Te deranjează ? - Nu>, dacă nu vei folosi ast asta împotri împotriva va mea. - N-aş -aş face face niciodată aşa ceva, jură ea . c i seriozitate.

O prinse de umeri, stând astfel amândoi faţa  în  în faţa faţa,, - Te cred, tu eşti şti Miran Miranda da care careface facetot totce p mite, ite, o tach tachin inaa el. Te gândeşti ia tot cefaci cefaci ?  înainte  înainte ca ea sâ-i poată răsp răspu unde nde, o con condus usee spre lumina de la hotel. *“ Jose Joseph phin inee a fost menajera menajera lui Thom Thomas as pen pen tru puţină puţină vreme. vreme. Era o băştina băştinaşă şă splendidă splendidă din Martinica, aşa ca femeia de azi-dimineaţă din ca fenea. - Ce i s-a întâmplat întâmplat ? - A reuşit să scape. - De ce ? Roger nu-i răspunse. Am ajuns la ringul de dans. El îi dădu drumul la mână. Simţind că o va aban dona aici aici,, îi prinse prinse de braţ. braţ. - De ce, Roger ? repetă repetă ea. - Nu... Nu... Nu pot săsă-ţi spun, spun, murm murmură ură el. Apoi se aplecă spre ea şi o îmhrăţişă cu forţă. Noapte bună, Miran Miranda da,, spuse spuse el cu o voce moale. Aici drumurile noastre se despart. Dispăru în noapte, iar ea rămase singură.

CAPITOLUL V Fidelă obişnuinţelor sale, Miranda stătea lân gă baiustradă baiustradă şi privea cu cum m rocile de diamant diamant dispar la orizont. Părăsea irLSula Martinica şi iăsa  în  în urmă to tott ce se petre trecuse. El îi spu spusese că aici aici li se despart drumurile. In seara trecută, Roger a vrut s-o facă să înţeleagă că lucrurile s-au schim bat. bat. S-a terminat cu plimbările plimbările su sub b clar cl ar de Jună de-a lungul malului argintiu al oceanului, s-a ter minat cu întâlnirile de dimineaţă, la răsăritul zori lor, lor, pe puntea puntea pustie. pustie. A fost fost un un vis de care care să-ş să-şii poată aminti cu plăcere, dar care niciodată n-ar fi cunoscut un sfârşit fericit. Miranda era singură în faţa micului dejun, în salonul mare. Singur Biliy, unul dintre servitori, foarte fericit la gândul că vor ajunge la Gren Grenada ada,, ora oraşu şu!! său natal, îi ţinu o prelegere în toată regula. - O să vedeţi, îi spuse spuse el. Este o insulă su perbă. Se simte parfumul mirodeniilor pe toată in sula, este de neuitat — Se găsesc nu num mai mirod iroden eniiii ? întreb întrebăă Miran Mir an da, spunându-şi că va petrece clipe frumoase dacă toţi indigenii sunt la fel de fermecători ca Bîlîy.

— Nu, mai sucit şi banane banane,, mango, ango, ananas, copii copii şi jucători jucători excelenţi excelenţi de cricket, spuse spuse ei m timp ce pregătea un suc de fructe. Deod Deodat ată, ă, auziră auziră un zg zgo omot, amând amândoi oi întorîntorcându-se. — Bună dimineaţa, doamnă doamnă Dawn. Ce doriţi riţi în această această dimineaţă ? Avem vem su succ proasp proaspăt ăt de a n a  nas, banane cu frişcă şi cereale. — Nui, numai numai cafea, cafea, te te rog rog. Foarte tare şi fier binte. Atât, spuse ea, adresându-i un surâs încân tător lui Billy. Se aşeză în faţa Mirandei, studiind-o pe îndelete. — Nimeni Nimeni cu cu care care să să-ţi împă împărtăşe rtăşeşti şti gândurile azi azi ? întrebă ea insolentă. Miranda îi susţinu privirea şi se hotărî să nu-i răspundă Ia întrebare. — Ai cântat minuna inunatt ie ieri. — Ai schimbat schimbat cu succ succes es subiec subiectul, tul, felicitările felicitările mele. Cât timp ai stat ieri pe plajă în compania Iui Roger ? Dac Dacă ţi-ar ţi-ar fi plăc plăcu u! atât atât de mult cu cum m cânt cânt,, ai fi rămas rămas în sală ca să mă asculţi asculţi.. Dar ai găsit o ocazie să stai singură cu Roger timp de o oră. în ori orice caz, caz, nu-'I vei putea putea reţine, reţine, este este ca argintul viu, ştii asta. Nici o femeie n-a reuşit. — Nici chiar chiar tu ? întrebă întrebă ea, ea, sim simţin ţind d fiori fiori pe şira spinării când privirea Iui Dawn o străpunse. — Aş fi putu utut, t, întrîntr-o o anumită anumită perioadă perioadă,, dar dar ercm tânără şi romantică. Roger nu este interesat de relaţiile pe termen lung cu femeile. Iar eu voiam ceva stabil, sigur. Thomas a fost gata să-mi o fere asta. Sunt sigură că am făcut ceea ce trebuia. — Nu caut compania compania nimă imănui, a nici unul bărbat, cu atât mai mult pe cea a lui Roger. Nu-mJ

place acest gen de bărbaţi. în plus o să mă căsă toresc când voi ajunge înapoi în Anglia. Ochii lui Dawn se măriră de su-rpriză. - Ce interesant interesant ! Roger ştie ştie ? - Desigur, - Acum văd de ce s-a s-a lăsat lăsat sedus sedus de tine. bşti diferită de restul femeilor pe care le întâlneşte el de obicei. Trebuie că-i place discreţia ta, a fost fără îndoială intrigat de acest lucru. Voia să afle ce se ascunde ascunde în spatele acestei discreţii. discreţii. Parte Parteaa proastă a fost, evident, să descopere absenţa miste rulu rului.i. O mică mică secretară secretară drăguţă care visează ia Dar toate aceste decepţii î! fac un amant intere sant, chiar dacă este crud. ~ îţi îţi este este amant ? Miranda nu se putuse stăpâni să nu pună această întrebare. Se simţea pierdută. - Nu încă, dar va fi când mă voi despărţi de Thomas. Billy veni, aducând cafeaua. Miranda profită c'e acest acest moment oment si se ridică, ridică, nedorind să conti continue nue discuţia. Se scuză şi dispăru. Din fericire, fericire, a fost fost foarte ocupată ocupată tot tot restu restull zilei. zilei. Trebuia să predea corespo coresponden ndenţa ţa domnului domnului Ingram curierului. Domnul Ingram părea încordat Era oare dezamăgit de această croazieră care nu-şi atinsese scopul scopul ? începea ncepea săsă-şi piardă piardă diplomaţi diplomaţiaa ? Când îşi termină treaba era trecut de patru*, iar ea îşi dorea să vadă insula de care tocmai trecu seră. - Asta e to tott ? întrebă ea.

Acea Aceast staa intervenţi intervenţiee !-ci adus adus la realit realitate ate pe domnul Ingram, care se gândea adânc. - Poftim Poftim ?/,. Da. De fapt, fapt, nu. AşazâAşazâ-te, te, Mir Miran da. Ea se aşeză pe braţul scaunului, sperând câ n-o va reţi reţine prea prea mult. - Ai fost acolo în momentul scenei care a avut loc între Thomas şi soţia lui la hotel, -aseară ? - Nu, m-am dus să mă plimb. - Ah, da. La fel şi Roger. A fost foarte înţe lept din partea lui să se retragă într-un moment atât de dificil. Tho horn rnas as a fost fost foarte contrariat. contrariat. Doamna a prom romis să părăse părăseasc ascăă scena imediat după ce se vor căsători. - Dar are o voce frumoasă, murmură Miranda. - Poate, dar această mică demonstraţie a fost foarte jenantă. Thomas m-a acuzat că am favorizat  întâl  întâlni niri rile le dintr intree Dawn awn şi Roger. A fost ter teribil ibil.. Miranda încercă să nu zâmbească. După tot ce se întâmplase, întâmplase, el el încercase încercase să să aplanez aplanezee lucrurile, lucrurile, chiar dacă acum acest lucru se întorcea împotriva lui, - Dawn a fost foarte răutăcioasă. N-are nici o autoritate asupra iui Roger. Eu nu mai am decât o grijă, să ajung la Fortuga şi s-o văd pe această domnişoară Gallant. Thomas a început să ns ame ninţe că-şi va vinde partea unei alte firme. Sper că Chuck Chuck nu s-a plictisit plictisit prea tare, altfel altfel ne-ar ne-ar lipsi lipsi şi mai mult, spuse el aruncându-î o privire. Iar tu nu ne ne-a -aii fost de prea mare ajutor ajutor în acea aceast stăă pri vinţă. Eşti încă victima propriilor taîe emoţii.

Miranda avu sentimentul, în momentul când pa raşi cabina lui Doug Ingram, câ perioada fericita se terminase, Thom Thomas încă încă nu nu ieşise din cab cabina, in a, Chuck nm pleca din bar, iar Juanita şi Ramon s-au scuzat, vrând sâ ajungă cât mai curând posibil în San Juan. Numai Dawn şi Roger erau insensibili la această atmosferă încordată. Stăteau pe punte, profitând de soare, vorbeau vorbeau cu voce scăzută scăzută şi şi nu nu se sfiau să râdă. Este lipsită lipsită de complexe, complexe, spt^s t^se doamna doamna In In gram. traversa noaptea tropical tropicalăă şi Mi Mi Sea Quest traversa randa, sprijinită de balustradă, privea marea în care se oglindeau stelele. Auzi deodată voci în spatele ei. Le recunoscu pe cele ale lui Roger şi Dawn şi se feri, abandonând feeria nopţii. Se întreba do ce se simte simte atâ at ât de rănită. rănită. Ajunsă în cabina ei, se hotărî să se culce. Mâine vor ancora şi cu siguranţă va primi o scrisoare de la Joe şi una de ia mătuşa mătuşa Clar Cl ara. a. îşi îşi dorea dorea ss-o vadă vadă pe prie Vena doamnei Mowat, Laura Laura Bolton, cu care care v-a vorbi despr despree Angl Angliia şi totul va va fi simplu, uşor, uşor, departe de toate intrigile din zilele trecute şi de acea acea durere durere ciudată ciudată care care-o -o încerca încerca la gândul de a-l părăsi pe Roger. Legăn Legănat atăă de va lud, lud, adorm adormi.i. Imediat ce deschise deschise ochii, iahtul se opri şî, prin hublou, a puftut observa mici căsuţe cu acoperişuri roşii.  îmbr  îmbrăc ăcăă o bluz luză şi o pere perech chee de pant pantal alon onii scurţi şi urcă pe punte ca să vadă oraşul Saint George, situat la poalele colinei, în mijlocul vegetaţiei tro picale picale.. Pe apă, pă, bărcuţe bărcuţe mici conduse de tineri tineri cu»

pielea bruna, veneau în întâmpinarea iahturilor prea mari pentru a intra în port. După ce s-a s-a schimba schimbat, t, a observat că soar soarel elee era ia zenit. Purta rochia cumpărată din Saint Tho mas şi pălăria aibă pe care i-o oferise Roger. Mi randa coborî de p3 vapor şi se găsi printre o mul ţime de băştinaşi care aşteptau străinii, în speranţa de a le putea oferi servici serviciililee îor. îor. Mira Mirand ndaa zâmbi zâmbi şi şi se se întrebă întrebă pe care ca re dintre aceşti tineri să-l aleagă, şi-i adresă un surâs, Plecă  împ  împreu reună cu unu! din ei. Se numea Elvin lvin şi părsa părsa mai tânăr şi mai sărac decât ceilalţi. S-au îndreptat spre magazinul doamnei Bolton, care vindea obiecte importante din Anglia, coliere pe care ie făcea chiar ea, şi obiecte artizanale lo cale. cale. Laura era o tânără tânără încântătoare, cam cam de treizeci de ani, fericită să întâlnească o compatrioată. S-au instalat instalat în bucătă bucătări riee şi, pălăvr pălăvrăgi ăgind nd timp timp de mai multe ore, s-au studiat reciproc. Miranda află cum cu m familia Bolton traversase Ocea Oceanu null Atlantic Atlantic cu trei ani în urmă urmă şi cum au trăi răit de când când sosiseră pe această insdă. Laura asculta foarte atentă povestea croazierei la care luase parte Miranda. - Cred că ai făcut o călătorie formidabilă, co men entă tă Laura. Nu-mi vine să cred că fraţii Gal Ga llant s-au hotărât să vândă insula. - li cunoşti cunoşti ?  î  - Nu. Nu. persona!, dar am auzit vorbinduvorbindu-se se de ei. Aici toţi îi cunosc pe Kit Williams, toţi suntem mândri mândri de succesul succesul iui şi şi când vorbeşti vorbeşti de el, el, nu poţi să nu ts gândeşti la autorul cânte cântecel celor or care care l-au făcut celebru : Roger Gallant în plus, Keith,’

un locuitor al aces aceste teii insule, atra atrage ge tot timp timpul tu tu riştii prin acele părţi. Spun că Fortuga este unul dîn ultimele locuri din lume încă intacte. Micul său port este o minunăţie. îl cunoaşte pe Aubrey Vin cent, care se ocupă de proprietate pentru Marnie Gallant. Marnie este, ss pare, renumită pentru fe lul lul în care care a amenaj amenajat at locul. locul. - Dar Dar cum este este posibil posibil ? Este oarbă, oarbă, cum ? - Are simţul terenului. A pus să fie plantaţi tot felul felul de pom pomi fructif fructiferi eri şi acum acum vinde vinde mai multe fructe decât decât trestie de zahăr zahăr.. Ea vine cu ideile, ideile, iar Aubrey Aubrey i le pune în pract practic ică. ă. După După Kefth Kefth,, ei for mează o echipă formidabilă. S-ar fi căsătorit, dar Aubrey nu s-a hotărât să-i ceară mâna. - De ce ? - Nu ştiu. Poate vei putea afla tu. Dacă ai să poţi, spune-mi şi mie. - Keith s-a întâlnit cu vreunul din cei doi fraţi Gallant ? - Nu l-a văzut niciodată pe Thomas. N-a ve nit pe insulă, partea partea iui iui din din proprie proprietat tatee fiind în bună stare. Cât despre Roger, l-a întâlnit o singură dală,  în  într-o vizită făcu făcută tă surorii lui. Era amabil în apa ap a rentă, t 1 dar cu o anumită rezervă. Ca şi* cum ar fi dorit să-.şi ascundă adevărata personalitate. Miranda încuviinţă şi trecură la un alt subiect de discuţie. Terminar Terminarăă micu micull dejun dejun şi tânăr ânăraa se ridică. Elvin o aştepta la uşă şi după puţin timp ajunseră la hotel. S-a dus la recepţie, unde a aflat unde era doamna Ingram. O găsi pe marginea pis cinei cinei,, sub umbrele, umbrele, cu un grup de american americanii cu care Thomas, ca de obicei, făcu cunoştinţă.

- îmi pare bine să te revăd, murmură Zeida. A fost o zi teribilă. Aş dori să te am prin preajmă. Am nevoie ds tine. Roger şi Dawn au dispărut din nou, no u, iar Doug Doug a avut o întâln întâlnire ire cu cineva care care dorea să vândă companiei Transmarine o insulă în Caraib Caraibe. e. Cât Cât desp despre re Juan Ju anit itaa şi şi Ram Ramon on,, s-a s-au în tors în San Sa n Juan Juan.. Ea nu se simţea prea bine, iar iar ei a preferat preferat s-o ştie lâng lângăă el. - Unde este Chuck ? întrebă Miranda. - Este Este pe plajă plajă.. înce încear arcă că să-! găseşti. găseşti. Mi-e teamă că ne va părăsi şi el şi că vom rămân 3  sin guri cu acest acest teribil Thom Thomas. as. Plaja era superba. Se întindea la nesfârşit, măr ginită ginită de apa oceanului oceanului,, de un un verde limpede. îl găsi pe Chuck aşezat aşezat la umbra umbra unui cocotier, în în  conjurat de indigeni care încercau să-i vândă tri couri, pălări pălării,i, coşuri cu cu mirodenii, fructe şi nuci de cocos. Miranda sfârşi prin a cumpăra o nucă de cocos pentru câteva centime. Indigenul îi tăie fructul cu o maceta şi i~l întinse să bea laptele din el. Apoi le mai mai tăie ăie şi alte nu nuci ci de cocos, iar iar Chuck şi ea s-au delectat cu laptele lor. Aceste cumpărături au fost foarte amuzante/ cei cei doi tineri petrecân petrecând d momente omente plăcute. plăcute. - Sper să am succes îa Washington cu această cămaşă pastelată şi această splendidă pălărie ! spuse el râzând. Şi tu, ce vei face la Londra cu o rochie de plaj plajăă din din bumbac ? - O s-o iau cu mine şi şi de fieca iecare re dat datăă o să mă gândesc gândesc îa tine când când vei vei fi la Washing Washington ton,, în această această cămaşă, răspuns răspunsee ea.

- Adevărat ? Părea încântat de răspunsul ei şi o cuprinse cu braţul de talie. - Foarte drăguţ din partea partea ta, ta, Miran Mi randa. da. Eşti fermecătoare. Prea încântătoare pentru a avea de-a face cu piraţi ds teapa noastră. Mă bucur c-ai ve nit pe plajă. Eram puţin melancolic, aveam nevoie de un pic de distracţie, Dacă aş fi avut bani, aş fi luat un bilet de avion pentru Statele Unite şi aş fi plecat imediat N-am reuşit nimic cu Roger. Mă în treb de ce nu renunţă Ingram. Ar fi bine să tra tăm cu oricine oricine nu este interesat interesat de păstr păstrarea area inte-' grităţii proprietăţii. Miranda nu-i răspunse la întrebare. îi antrena pe Chuck să facă baie cu ea în ocean. Au înota înotatt o vrem vreme, după care care li s-a s-au alăt alătur urat at celorl celorlal alţi ţi la hotel. hotel. S-au S-au întors întors to toţi ţi îa vapor, Doug Ingram dorind cu tot dinadinsul să ajungă mai re pede la Fortuga, Au fost în imposibilitate de a pleca imediat pen tru că Roger Roger şi şi Dawn Dawn nu erau erau fa bord. bord. Thom Thomas şi Ingram începuseră să dea semne.de nerăbdare, când Chuck îl văzu pe Roger în depărtare. Dar Dawn nu sra cu el, îl însoţea o tânără cu pielea brună. - Roger ! urlă Thom Thomas. as. Acesta le adresă un semn cu mâna, dar nu pă rea să se grăbească. - Ce naiba naiba a făcwt cu Dawn ? Ingram, Ingram, du-te u-te s-o cauţi, altfel ne-ar putea ţine aici toată noaptea. Ingram îl ascultă ascultă şi reveni în compa compani niaa lui Roger. - Unde Unde este este Dawn Dawn ? întrebă Thom Thomas as furio furios. s. - N-am nici cea mai vagă idee, replică Roger,

Când am văzut-o ultima oara, mi-a spus câ se va  întoa  întoarc rcee negreş reşit Ia bord. Te-ai uîta uîtatt în cabina ta ? Furios că nu se gândise îa asta, iritat de deta şarea şarea lui Roger, Roger, Tho Thom mas plec plecăă spre spre puntea infe rioară. Roger se întoarse şi se aşeză între Ingram şi Miranda. - Aş dori să ajung la Fortuga cât mai curând posibil, spuse Ingram. — Cu cât cât mai devre devrem me, cu atât atât mai bine bine,, în ceea ce mă priveşte, răspunse Roger cu răceală. De ce nu dai ordin să plecăm acum ? Am Am putea ajun ajunge ge puţ uţin in după apusu apusull soare soarelu luii Aces Acesttea fiind fiind spusa, spusa, ss-a retras, iar iar Ingram Ingram s-a dus dus în sala sala maşinil maşinilor or ca să dea dea instrucţi instrucţiunile unile ne ne cesare.  în  în acelaşi acelaşi timp, Miranda Miranda cob coborî în cabina cabina ei să facă dus, ridică ancora. * 1 iar iahtul îsi » Fortuga. Va putea, în sfârşit, s-o vadă pe Mar nie Gallant şi să vadă şi proprietatea. Dacă Mar nie era atât de afciiă cum se spunea şi ştia atât de bine să se ocupe de amenajarea insulei, de ce s-ar hotărî s-o vândă ? Miranda se încruntă şi se îmbrăcă cu o rochie uşoară de de bumbac. bumbac. Era tentat tentatăă să-i să-i dezvăluie dezvăluie Iui Roger presiunile ce s-a s-au făcut făcut asupra asupra su suro rorii rii lui; dar nu făcea asta din două motive. Pe de o parte,'  î î-ar fi fost prea rea vizib izibil ilee sen sentim timentele tele pe care Ie avea penru el, iar pe de alta, o ignorase total de când plecaseră din Martinica. „Deci aici aici drum drumurile no noas astre tre se despart" îiîi spusese el şi ss-a ţinut ţinut de de cuvânt. cuvânt. Nu-I u-I mai interesa interesa această această fată timidă, timidă, aşa încât încât a pără părăsitsit-o. o.

Mirandei se încru încrunt ntăă din din nou. nou. Do ce ero atât atât de necăjită ? O luase doar de mână, n-avea nici o obligaţi obligaţie. e. Se aşeză aşeză pe pat şi-ş i-şi luă oapu! oapu! între mâini. Eră invadat invadatăă de o mulţime ulţime de gânduri, îi era greu sâ se controleze. controleze. îşi dorea dorea grozav să-i simtă buzele, să fie în braţele Iuti, să se plimbe cu el sub cerul înstelat, să-i îmbrăţişeze din nou şi să-l sărut sărutee din nou. Câtev Câtevaa bătăi bătăi în uşă uşă au readu readus-o s-o la realitate. realitate. - Miranda, Miranda, eşti şti aici aici ? Eu su sun nt, Zelda. Pot să intru ? Zelda pârea foarte -agitată şi nu observă emo ţiile ţiile de de pe chipul fetei. fetei. - Dawn Ga Gallant a plecat. In sfârş sfârşit, it, nu nu moi este în cabi cabina na ei. - Unde a plecat plecat ? - N-a spus. A lăsat un bileţel. Ne-a anunţat că nu va mai veni la Fortuga cu noi. Thomas este turbat de furie. Spune că Doug n-ar fi trebuit să plece aşa, fără să se asigure că ea este ia bord. Are absolută dreptate ! Miranda simţi că i se înmoaie picioarele. - Roger a spus că trebuie să fie în cabima ei şi că am face ace mai bine să plecăm imediat dac da că vrem vrem să ajungem la Fortuga Fortuga înai înaint ntee de căd căder erea ea nopţii. Atunci Thomas s-a întors spre Roger şi l-a acuzat că a ştiut mereu unde se află Dawn, con tinuă Zelda. - Şi ce i-a i-a răspuns răspuns ? - N-a încercat să nege. A zâmbit aşa, în felul lui, şi a spus spus că n-o să vorbeas vorbească că decât decât în anu mite condiţii, atunci când vom ajunge ia Fortuga,

Miranda îşi Gdus© aminte că el şi Dawn vor beau ceva de un aranjament aranjament.. Sosise Sosise oare timpu timpull trat tratat ativ ivel elor or?? Trata Tratative tive a căror miz mizăă era era e a ? Şi-a i-a dat seamai că Roger se comportă în acelaşi fel ca şi frat fratel elee său : ca un pirat. Cum îşi îşi putuse dori mângâierile lui acum câteva minute ? se întrebă ea. - Ce s-a întâmpl întâmplat at după -acee ceea ?' într întrebă ebă ea. - S-au certat. A fost oribil. Thomas si-a ieşit * i din fire, iar Chucl< a intervenit ca să le sugereze sâ se retragă fiecare în cabina lui. Sper să rămână acoio acoio până când când vo vom m ajung ajungee la Fortuga. Fortuga. Facem des astfel de expediţii, dar e prima oară când se  întâ  întâm mplă plă aşa aşa ceva eva. Doamna Ingram suspină şi Miranda, compăti mitoare, încer încercă că pentru pentru ea un sentiment de sim patie. - N-ai N-ai să spui spui nimic nimic la birou, birou, nunu-i aşa, aşa, Mi randa randa ? Dac Dacă Doug nu-şi va atinge atinge scopul, va fs o lovitură dură pentru el, iar orgoliul lui va Gvea de su sufe ferit. rit. Şi-a pus toate speranţel speranţelee în Marn Marnie ie Gallant, dar dacă îi seamănă fratelui ei, ar fi mai  înţe  înţele lept pt să ne hotărâ tărâm m acum. * ★

-k

Aşa cum prevăzuse Roger, Sea Quest  intră în portul insulei Fortuga la căderea nopţii. Insula era formată din coline coline joase joase acoperit acoperitee de vegetaţi© vegetaţi© densă, care car e încad încadrau rau un un oraş oraş format format din căsuţe căsuţe mici de lemn, vopsite în alb, înconjurând portul. Roger veni în acel acel momen omentt în cabi cabină nă,, îl pre zentă zentă pe bărbat bărbatul ul în costum costum alb alb care-l însoţea însoţea şi

declara câ el şi verii Iui îşi vor petrece noaptea pe insulă. A doua zi de dimineaţă va veni cineva şi-i i-i va căut căuta. a. Le mulţum mulţumii politi politicos cos soţilor soţilor Ingram pentru ospitalitate şi-i însoţi pe Chuck şi Thomas; care srau puţin uluiţi. Nu-i acordă nici un fel de atenţie Mirandei. Ea se schimbă pentru pentru că veni venise se doamna doamna Ingram Ingram şi le spuse câ o maşină îi aşieaptă să-i conducă până la Marnie Marnie Gall Gallan ant, t, un unde de vo vorr lua mied dejun dejun.. Se  îmbr  îmbrăc ăcăă rap rapid cu costu tum mul de baie aie pe sub rochie, ie,  în caz că s-ar fi dus să facă o baie baie după după micu icul dejun. Maşina era condusă de un bărbat foarte tânăr, vărul lui Kit Williams, căruia îi făcu plăcere să le arat aratee pe dru drum m toate obiectivel obiectivelee insulei insulei : aero aeropo por r tul, construit în întregime de băştinaşi, câmpul cu legume, vechea distilerie unde, în secolul al XVil-lea, familia Gallant începuse să fabrice rom, pomii fruc tiferi plantaţi cu câţiva ani în urmă, la iniţiativa Id Marnie. Se apropiau de casă pe un drum drept, care deodată se lărgi într-o curte cu, două fântâni arte ziene înconjurate de hibiscuşi. Cas Casa era impresionantă impresionantă : construită construită în stilul stilul colonialiştilor englezi, sra graţioasă şi bine propor ţională, într-o concepţie clasică. O scară cu trep te albe ducea la intrare, unde aşteptau trei per soane. Una din dintr tree ele era era Marnie Gallant. Gall ant. Semăna puţin cu fratele ei, ochii ei fiind ascunşi în spatele unei perechi perechi de ochelari de soare. soare. Purta pant panta a loni loni albi, tricou roşu roşu şi părea mai tânăr ânărăă decât decât el el

Roger °ra exact în spatele ei, elegant ca în totdeauna, totdeauna, întrîntr-o o ţinută ţinută uşoară. Lâng Lângăă el era un bărbat înalt, ochii fui cenuşii contrastând cu părut casta castani niu u ; avea avea o statură statură de uriaş. uriaş. Ei Ei o fixa pe Miranda. Roger îl prezentă. Era Aubrey Vincent, ad ministr inistratorul atorul propriet proprietăţi ăţii.i. Ea nu-i mai văzu nici pe Chuck, nici pe Thomas. MiranrJ • înainta înainta un pas ca să-i strângă mâna lui lui Marnie Marnie,, dar dar aceast aceastaa îi prinse prinse mâinile între aie sale cu un surâs sincer şi călduros. - Tu eşti Miranda, perfecta şi pura Miranda a iui Shakespe Shakespeare are ? întrebă întrebă ea cu o voce voce blândă, în care se simţea un uşor accent antiiez. Sper că nu te deranjează dacă-ţi ating faţa ? Este singurul mod  în cars cars pot să simt oamen enii ii.. Sunt Sunt sigu igură că mă cercetezi, cercetezi, n-am nici nici eleg elegan anţţa şi nici graţ graţia ia lui lui Ro Ro ger, semăn mai mult mult cu mama mama prin talia şi şi părul părul meu blond. blond. Roger, Roger, după cum cred cred că ţi-ai ţi-ai dat seama, seamănă mai mult cu un pirat, chiar dacă e! pretinde pretinde contrari contrariul. ul. Dar Dar pe pe mine nu mă păc păcă leşte. Marnie pufni în râs, iar Miranda râse împre ună cu ea. Şi-a dat seama că Roger îi condusese discret pe Aubrey şi Ingram în interiorul casei, pen tru a le lăsa singure câteva minute. Degetele Degetele lungi lungi şi su subţiri bţiri ale ale fu fuii Marni Marniee în în  cepură cepură ă-i pipăie pipăie faţa. faţa. - Ai părul părul bogat şi moale, pom pomeţii eţii înalţi înalţi şi fermi dar gura ta trădează o sensibilitate incredi bilă. Ai fost fost rănită rănită de de curând, curând, nu-i aşa aşa ? Sper per că nu s-a întâmplat nimic cu nici unul dintre cunoscut»; Miranda, alarmată de perspicacitatea fui Mar-" nie, avu o uşoară mişcare mişcare de recul. Se gândi gândi fa

scr'sc-orea primita prin intermed.ul doamnei Ingram, ic. puţin timp după debarcarea de pe Sea Quesfl: Era trîm trîmisâ de mătuşa Clara ara şi fat fata n-avusese n-avusese .tim .tim pul necesar s-o parcurgă în totalitate. Informaţiile pe cars le conţinea erau atât de tulburătoare, în cât încă nu-şi revenise. Dar Dar cu cum m putea sim simţi ţi aceast aceastăă femeie femeie astfel astfel de lucruri, cum putea şti că ea primise veşti proaste ? - îmi îmi pare rău, rău, Mira Miranda nda,, şop şopti Marnie Marnie.. Nu-i nevoie să-mi răspunzi acum. Mai târziu. Când ne vom cunoaşte mai bine, Roger mi-a promis că o să avem su sufi fici cient ent timp, timp, aşa că o săsă-mi po poţi spune ce te te-a răn rănit Ce cu culo loar aree au ochii ochii tăi ? Nu pot ghici culorile, lată ceva ce nu pot face. - Ochii mei sunt cenuşii, la fel ca la majori tatea tatea eng englezilor, lezilor, iar părul părul este este castani castaniu. u. în reali tate nu sunt cu nimic ieşită din comun, răspunse Miranda. - Acum pot pot să te văd... văd... şi şi nu eşti deloc deloc co co mună. Eşti deosebită. Eşti tandră şi caldă. în orce caz, o femeis care-i poate calma pe fratele meu, nu poate fi deloc comună. Dar ar trebui să fiu o gaz dă bună. la-mă de braţ şi urmează-mă. Vreau să-ţi arăt casa. Suntem aşteptate să luăm micul dejun, Masa fu servită sub forma de bufet rece, com pus din diverse salate, carne şi homar. Tonul con versaţiei versaţiei era lejer, iar Marni Marniee îşi îşi primi rimi oaspeţii cu cea mai mare curtoazie. Miranda zâmbi gândinclu-se că ar fi amuzant să înceapă acelaşi gen de conver conversa saţi ţiee ca cel dintre Thom Thomas as şi Roger, Roger, din timpul croazierei.

Miranda îl observă, în aceiaşi timp, pe Aubrey Vincent. Ataşamentul tui pentru Marnie era evi dent. dent. Ii îndep îndeplilinea nea toate toate dorinţe dorinţele le şi expresia din ochii lui limpezi îi trăda tandreţea pentru ea. Cât desprs Marnie, avea un mod de a-J tachi na care nu lăsa nici o urmă de îndoială asupra sentimentelor ce Ie avea pentru el. Se iubeau, cu siguran siguranţă, ţă, işi totuşi totuşi ceva ceva îiîi separa. separa. Era Era oare din cauza defectului lui lui Marnie Marnie ?  îl  îl privi apoi pe Roge Rogerr şi simţi c-o tre trec fior iorii. ii. O privea cu o notă de amuzament în ochi. îi ghicise, fără îndoială, gândurile. La sfârşitul mesei, esei, soţii soţii Ingram fură conduşi conduşi prin casă de Marnie şi Aubrey. Miranda era acum si..gură cu Roger, Neştiind prea bine ce să spună, porni sâ-i urmeze pe ceilalţi, însă el îi bară dru mul. ' — Avem vem de discutat afaceri to tott res restu tull după-amiezii. iezii. De ce nu profiţi rofiţi de aceste aceste mom momente ente ca sâ vezi grădina ? îmi pare rău, dar nu văd pe nimeni care să te însoţească, Chuck nu-i aici... — Unde Unde sunt sunt el şi şi tată tatăilil lui lui ? întrebă întrebă ea cu ino ino cenţa. — N-are N-are nici ici o impo importan rtanţă, ţă, uităită-i, îi răspunse răspunse el cu duritate. — Poate Poate că dom domnul In Ing gram ram o să aibă aibă ne nevo voie ie de mine, o să vrea să iau notiţe în timpul timpul disc discu u ţiilor. Dar ea simţi că Roger vrea s-o ţină departe de ceea ce avea sâ urmeze. — Ştiu Ştiu,, îi place place să să te aibă lângă lângă el în acest gen de întâlniri, dar de data asta eu sunt cel care

dâ ordine, ordine, iar el n-ar n-ar dori dori nici un un martor martor la ceea ce se va spune. Relaxează-te, Miranda. Tânâra râmase singura, puţin puţin dezorientata de indiferenţa Iui. O femeie mica de statura, cu pielea pielea bruna, apăru şi începu sâ servească masa. O fata foarte tânăra o ajuta. îi surâse Mirandei şi i se prezenta cu numele de Roşie WiWiams, sora lui Kit. Fusese infirmiera la Londra, dar la rugămintea lui Roger,1 venise în Fortuga ca să-i fie însoţitoare şi, eventual; infirmieră lui Marnie. Pentru Pentru o vreme vreme au vorbit despre Londra, Londra, apoi apoi Miranda o întrebă cum poate ajunge jos pe pla;ă. Aceasta îi arătă şi o sfătui să fie prudentă, să nu se îndepărteze prea mult de ţărm când va înota.' Miranda coborî pe cărarea care ducea la plajă, se aşez aşezăă sub sub un cocotie cocotier, r, îşi dădu jos jos bluza şi fusta şi într-o clipă era gata să sarq în apa cris talină. talină. Dar înainte înai nte de asta a vru vrutt să recitească scrisoarea de la mătuşa Clara. Mătuşa Mătuşa ei trebui trebuiee să fi fost fost foarte tulbur tulburată ată în momentu omentull în care-i scrisese, pentru pentru că înce începu puse se fără introducere introducere : „ L a puţ uţin in timp timp după plecare plecareaa ta, Dotie a în  în ceput să se comporte foarte ciudat. Pleca în fie care seară şi se întorcea din ce în ce mai târziu. Apoi, Apoi, întrîntr-o o vineri vineri seara, nu s-a întors, întors, în ciuda tuturor tuturor avertisment avertismentelor elor mele. Sâmbă âmbătă tă nn-am mai primit nici o veste de la ea, am început să mă în grijorez, aşa c-am dat câteva telefoane din care am aflat că a plecat din Brighton împreună cu Joe. S-au S-au căsătorit căsăt orit în aceeaşi aceeaşi d'mineaţă, ,.

Nu ştiu ce să-ţi spun, draga mea, în afară de faptul faptul că-mi că-mi par paree rău. l-am l-am spus spus lui lui Dotie că va trebui să se explice cu tine când te vei întoarce, dar da r ea nu se s'mte s'mte a'sloc vinovată. Pretinde Pretinde că i-a iubit pe Joe de mult mult timp, timp, dar că ei nu i-a i-a făcut deloc curte, de fricc să nu te rănească. intr-un fel, sunt bucuroasă de această căsă torie torie pentru pentru că sunt conv convin insă să că ' n-oi fi fost fer'cită cu el." Miranda lăsă să-i cadă scrisoarea din mână şi privi fix orizontul.  Joe se căsă căsăto toris risee cu sora ei şi n-o va mai aştep aştep ta la aeroport ca să-i spună cât de mult i-a lipsit. Aces Acestt frumos frumos vis romanti romanticc a fost pentru pentru Dotie, Dotie, nu nu pentru ea ! Ciudat, Miranda nu-şi invidia sora. Fusese stu pidă, s-a lăsat lăsat orbită orbită de iluzia iluzia că Joe Jo e o iubeşte atât de mult încât s-o conducă într-o zi îa altar. A plecat Ia mii de kilometri distanţă şi a con tinuat să să creadă cre adă acest lucr lucru u ! însă, însă, înainte înainte de a pleca, el îi spusese că această despărţire va fi un test pentru iubirea îor. A fost fost mult mai înţelept înţelept ca ea. ea. Ezitările Ezitările lui, lui, vizitele lui lui de rutină, rutină, sărutările sărutările Iui timide... timide... N-a iubit-o niciodată. A fost prea naivă. Iubirea la care ea a visat, visat, n-a existat decâ decâtt în imagin imaginaţ aţia ia ei. Acum era liberă... Liberă să iubească pe cine vrea. Dar nu se va putea ataşa niciodată de Roger, deoarece pentru el iubirea era un joc. Nu voia să se mai înşele încă o dată. Miranda se ridică şî merse pe nisipul fin până la apa limpede. îşi ridică braţele deasupra capului

şi plonja plonja în valul valul care care ajuns ajunsee ia ea. Seridică Seridică şi se aruncă clin nou în următorul.  îno  înota pe spate, te, privin ivind d în depăr epărta tare re,, desf desfăt ătat atăă de blândeţea apei, legănată în ritmul valurilor. Acum înţe  înţele lege geaa de ce Roge Rogerr nu vrea rea să-şi vândă proprietatea. Doug Ingram dăduse greş astăzi, ceea ce în semna că Sea Quest  va pleca mâine cu echipajul; cu soţii Ingram şi cu ea spre o altă destinaţie. Va trebui să părăsească acest loc pe care tocmai îl descoperise şi să-l părăsească pe Roger, pe care i se păre păreaa ca—1cu cun noaş oaşte dint dintot otde deau auna na..  îş  îşi dădu sea seama că apa apa a deven evenit it mai rece, iar iar curentul începuse s-o tragă în larg. Depăşise pie trele care delimitau bazinul şi se simţi în pericol.'  în  începu- să îno înoate en ener ergi gicc ca să se înto întoar arcă că la ţăr ţărm,’ dar după zece minute şi-a dat seama de inutilita tea efortului ei. Nu avansa deloc şi se simţea ex tenuat tenuată. ă. Un val o lov lovi în faţă. Simţind că este acoperită de apă şi se îne neacă acă,, începu începu să înoate înoate cu disperare. disperare. în adâncu adâncull sufletului ei simţi simţi că nu mai avea puterea să scape. Se întoarse pe spate şi se odihni câteva minu te, dar curentul era puternic. Obosea din ce în ce mai mult picioarele i se înmuiau, inima şi plămânii erau gata să-i explodeze. Deoda Deodată tă văz văzu pe cineva cineva care ar e se apropia apropia de ea şi simţi două mâini care o prinseră şi o ridicară. O voce spuse : — N-o să te las las să să te îneci.. i... ac acum când când eşti la Fortuga... Miranda... eşti la Fortuga...

 înc  închise ise ochii şi-şi pier ierdu cu cun noştin ştinţa ţa.. Voia Voia sâ doarmă, doarmă, sâ nu nu m«ai simtă ace! ace! braţ de fier fier în ju ju rul ei. Se simţea bolnavă şi voia să se odihnească.  înt  într-un moment de luc lucidit iditaate, te, fu conş conştie tient ntăă că era pe plajă. Auzi voci în depărtare. Apoi fu în velită velită cu o pătură şi şi cinev cinevaa a ridică ridică de pe sol. sol. Deschis Deschisee ochii ochii şi văzu văzu un chip chip bronza bronzatt deasupr deasupraa ei. E! îi surâse şi ea-l recunoscu pe Aubrey Vincent. - Ce s-a întâmplat întâmplat ? întrebă ea ea cu o voce slăbită. - Ai înotat prea departe, iar curentul tete-a în în depărt depărtat at de ţărm. ţărm. Nu vorbi. vorbi. Eşti Eşti foarte foarte obosită. obosită. Vei fi imediat în pat. - Dar trebuie trebuie să mă întorc pe pe iaht 3 - Nu ccum, ccum, îi răspunse e!. Nu-ţi -ţi face griji, griji, Marnie va avea grijă de tine. A dus-o s-o în braţe până acas acasăă şi şi Miran Miranda da era uimită de forţa Iui. Auzi vocea lui Marnie, dulce şi linişti liniştitoare. toare. Au dus-o s-o într-o într-o caneră imensă şi o aşezară într-un pat enorm. Plafonul era pjictat, dor nu putea distinge desenul. Roşie Williams veni alături de ei, făcând ochi-1 ■nari. - Ei bine, ai făcut-o lată ! Nu m-ai ascultat. Aproape că te~ai înecat. Acum trebuie să te dezbrac, vei îmbrăca o cămaşă cămaşă de noaote a domnişoarei domnişoarei  j> » » Gallant şi o să dormi. Miranda se scuză cu o voce stinsă. - Nu-ţi u-ţi face ace griji, spuse Marn Marniie lucm lucmd d-o de mână. Re!axează-te şi las-o pe Roşie să se ocupe de tine. Este cea mai bună infirmieră din Caraibe.

Rosie era în acelaşi timp autoritară şi blânda, iar Miranda se simţea prea obosita ca sâ î se opună. A adormit imediat imediat ce Rosie a aşez aşezatat-o o în pat, dupâ ce hotărâse că desenele de pe tavan îi reprezentau pe Cupidon, Cupidon, ze zeu ul iubirii, iubirii, >

CAPSIOLUL VI Miranda se trezi pronunţând numele lui Roger,  înto  întoaarse rse cap capuî, desch eschis isee ochii şi o văz văzu pe Mcrnie aşezata pe pe un scaun scaun lângă ângă pat, pat, citind citind liniştita liniştita o carte în alfabetul Brai!le. Cu inima bătând bătând puternic, privi privi în jurul jurul ei. ei. îşi fixa atenţia asupra tavanului. Când îi văzu pe Cupidon înarmat cu arcu! lui, îi crescu spaima pro vocat vocatăă de coşmarul coşmarul pe care-l care-l avusese. avusese. Apoi pri pri virea i se mută pe fereastra deschisă şi privi cerul •alba lbastru, tru, ascul ascultâ tând nd aten atentă tă zg zgom omotul otul valur valurililor or pe nisipul fin. Remarcă un alt zgomot, moi aproape, în casă, sunetu sunetull unui unui pian la cars cars se cânta cânta.. Priv Privii figura femeii femeii aşezat aşezatăă lângă ângă patul patul ei ; trăsătur trăsăturililee feţei îi erau destinse, gura îi surâdea uşor. — Marnie, Marnie, spus spusee ea, constatân constatând d că vocea vocea îi revenise la normal. Tânăra îşi puse cartea pe masă. — Ah, iată că te-ai te-ai trezit trezit ! Trebuie Trebuie să să-ţi fie foame, spuse Marni Marnie. e. Ai dormit mult, nu-i nimic moi bun ca som somnu nul,l, ca să te refaci. Calmeaz Calmeazăă nervii, ştiu asta mai bine ca oricine.

— Ai dorm dormit it mult mult duoă accident accidentul ul în care ţi-ai ţi-ai pierdut vederea ? întreba Mirand Miranda. a. - Foarte mult. Am dormit mult timp înainte de a-mi da seama câ mi-am pierdut vederea. - Cum Cum s-a întâ întâmpla mplatt ? - Este o poveste mai compiicatâ, suspină Mar nie. Nu-mi place s-o spun, pentru că mă face să par stupidă şi naivă. Ştii, am studiat chimia, chimia, am chiar hiar şi un mic laborat laborator or aici. într-o într-o zi, zi, o persoa persoa nă pe car care arn supăra supărat-o t-o foarte tare tare a luat luat un recipi recipient ent cu acid acid sulfuric sulfuric şi mi î-a î-a arun arunca catt înfaţă. înfaţă. Miran Miranda da se încruntă, încruntă, şocată şocată de violenţa violenţa . cu care se purtase acea persoană. Cu siguranţă fa milia ilia Ga liant iant nu* este prea -blând -blândăă I — Dar e înspăim înspăimântă ântător, tor, spus spusee ea. — Da, şi şi foarte dureros. dureros. Dar, vez vezi tu tu,,era o femeie foarte simplă, nu ştia ce conţine recipien tul. Şi era foarte, foarte supărată pe mine. Dacă mă gândesc gândesc bine, a avut dreptate. — Dar de ce, ce, ce i-a i-ai făcut ? Marnie suspină şi-şi încrucişa mâinile pe ge nunchi. — N-a fost fost numai numai vina mea, mea, spus spusee ea. Aveam zece ze ce ani, ani, eram eram foarte naivă, teribil de de inocentă, severă, puţin rigidă. Nu* ezitam să-i criticpe criticpe cei lalţi, să critic tot cu ce nu eram de acord, - Şi cine, după părerea ta, s-a comportat gre şit t ? - O femeie numită Josephine. Vărul meu Tho mas a găsit-o într-un bar din Martinica. Soţia lui» Rita, Rita, l-a l-a părăsi părăsitt şi l~a l~a aband abandon onat at cu copiii. Avea Avea

nevoie de o guvernantă. Se gândea că Josephine ar fifi fost perfe perfect ctă. ă. Era îna î nalltă şi frumoasă. frumoasă. In Inu util* săsă-ţi spun că n-a fost numai guvernantă. Marnie se opri. Miiranda aştepta. în sfârşit, a aflat cine fusese această misterioasă Josephine. -- Dacă spun asta asta este pentru că am senti senti mentul că semeni mult cu acea fetiţă care eram eu odată. Am crescut cu principiile austere pe care mi Ie-a inoculat bunica. - La feil şi mătuşa mea Clara, murmură Mi randa. Marnie surâse. — îmi îmi dau seama seama că ştii despre ce vorbes vorbesc. c. Atunci vei înţelege mai- bine continuarea poveştii. Sâ nu crezi ca ceilalţi gândesc ca tine sau sau ca mă mă tuşa ta. Eu cred că sărutul unui bărbat înseamnă c-o iubeşte pe acea femeie şi că vrea să-i fie soţie: Aveam o viziune romantică asupra vieţii şi nu do ream să mi-o schimb. Era vară, Roger avea două zeci şi unu de ani. Revenise acasă de la universi tate, tate, în timpul timpul vacanţ vacanţei ei.. Pentru mine mine,, el a fost în în totdeauna colegul meu de joacă din copilărie, un copil inteligent, dotat pentru muzică, gata să facă  întotd  întotdea eauna una orice rice prostie. ie. Marn Marnie ie închise închise ochii ochii pen entru tru a-şi aminti mal bine. ™ Şi-a petrecut vaca vacanţ nţaa ca de obicei, înotând, înotând, făcâ fă cân nd schi nautic, vizitându-ş vizitându-şii prietenii. prietenii. întrîntr-o o zi am observa observatt că-şi că-şi pet petrec recea ea tot mai mult mult tim timp pe proprietatea Iui Thomas. Am fost surprinsă, pentru că Roger şi vărul Iui n-au fost niciodată prea apro piaţi, Aşadar, am început să-mi pun întrebări, Din

 întâ  întâm mplare lare,, am desc descop oper erit it ca se vede vedeaa cu Jose Jose phine. înotau şi se plimbau plimbau împreuna împreuna pe plaj plaja. a. Apoi Apoi când când i-am i-am revăzut, erau «amân «amândo doii unul în brabraţe'e celuilalt şi se sărutau. Miranda îşi aminti o întâmplare core cu greu ar fi putut fi uitată, -aceea în oare-i surprinsese pe Dawn şi pe Roger îmbrăţişaţi pe plajă. — Am fost fost şocată, continuă continuă Marnie Marnie.. Am crezu crezutt că Josephine îi corupsese pe fratele meu pe oare eu îl credea credeam m la fel de pur pur şi inocent inocent ca şi mine. mine. Am făcut o mare greş greşeal ealăă atunci. în loc loc că vorbesc cu Roger, Roger, am chemat-o chemat-o pe pe Jose Joseph phiine să vorbesc cu. ea. A venit puţin mai târziu. Eram în laborator. — Şi ce i-a i-ai spu spus ? — M-am -am purtat purtat ca fata fata un unu ui proprietar care-şi care-şi sfătuieşte slujnica să stea la locul ei. l-am spus sa-î lase pe frat?Ie meu în pace, ceea ce a făcut-o să râdă. Am fost surprinsă. Râsul ei fn-a deranjat.. Am ameninţat-o că-i voi povesti totul Iui Thomas şi că va fi obliga obligată tă să părăs părăsea easc scăă insula. ! s-a făcu făcutt frică şi s-a enervat. Mi-a aruncat în faţă ce-a gă sit la îndemână. M-am contorsionat de durere, iar ea plecat. N-am mai revăzut-o niciodată. — Avea Aveaii drep reptate tate ? — Nu, de deloc loc. Vocea Iui Marnie deveni foarte tăioasă. — Mai Mai târziu, târziu, mi-a i-am dat seama seama că fratele fratele meu nu era ch chia iarr atât atât de inocent cu cum m credeam şi şi că era capabil să-şi rezolve singur problemele. Să-l enerveze pe Thom Thomas deveni devenise se modul odul Iu Iuii favorit favorit să-şi petr petreac eacăă timpul. — îi plăcea plăcea -să se jcac jc acee de-a e-a pira piraţii ţii ?

- într-un fel, da. Mi-a destăinuit c-o găsea pe  Josep  Josephin hinee sed seduc ucăăto toaare, re, deose eoseb bită şi că a sărutat-o ca să afle mai multe. La vremea respectivă, mi s-a părut foarte greu greu să acce accept pt aces acestt lucru. lucru. Bine că acum acum îl înţeleg. înţeleg. M-am -am simţit simţit foarte rău după după ce mi-a spus, fiind încă sub stare de şoc. A fost răb dător cu mine, nu m-a părăsit deloc până nu m-am simţit mai bine. Apoi m-am dus să mă vadă diverşi specialişti din Statele Unite şi din Marea Britanie. Am căl călător ătoriit timp timp de aproa aproape pe trei trei ani şi am suportat două operaţii operaţii.. Du După pă ultim ultima mi-c i-cim dat dat seama că ne pierdem vremea. Am revenit aici, având ca scop dezvoltarea insulei Fortuga. Dar Ro ger n-a vrut să rămână aici. A plecat singur şi nu s-a mai întors niciodată la universitate. A compus acest cântec, care i-a adus celebritatea, şi şi-a în ceput cariera de compozitor. - S-a simţit întotdeauna vinovat de accidentul tă u. - fi-a fi-a spu spus el el asta asta ? întrebă Mar Marni niee surprinsă. surprinsă. - Nu chiar. chiar. Dar am auzit când când i-a i-a spu spus lui lui Chuck şi Juanitei că nu vinde acest loc pentru că ţie îţi place să trăieşti aici, că n-ai suporta să fii  în  în alt alt loc loc. Te are pe conştii ştiin nţă. ţă. - E adev adevăr ărat at,, n-aş vrea să fiu în alt loc. loc. Am investit multă pasiune în amenajarea acestei insu le. A devenit atât de importantă pentru mine, în cât am uitat că-i aparţine lui Roger. El a moştenit-o. t-o. Nu ştiam că se simte simte vinovat. vinovat. N-a mai ven eniit pe aici în ultimii ani şi am auzit multe lucruri despre el, pe care eu nu le-am apreciat. Pentru mine, el nu s-a schimbat. Poate Poate că este este doar puţin puţin mai neatent. Acum încearcă să compună, auzi pianul?

- Da, murmură urmură Mirand Miranda. a. Marnie se ridică. - Am vorbit destul despre mine astăzi, spuse ea cu un surâs căldur călduros. os. Mă duc săsă-i spun spun lui Roşie Roşie să-ţi pregă pregăte teas ască că o gustare gustare şi lui Roger Roger câ te-ai sculat. Vrea să te vadă. Ar fi venit deja dacă nu i-a i-aş fi spus spus că o să te întreb îna înain intte dac da că vrei vrei săsă-l vez vezi. Poat Poatee să vi vină ? Mira Mirand ndaa zâm zâmbi uşo uşor, r, gândi gândi ndundu-se se că Marn Marnie ie avea mai multe principii decât ea. Apoi îişi aminti de părul castaniu de pe suprafaţa apsi, de bra ţul din jurul taliei ei şi de vocea care-î repeta câ nu trebuie să se înece. Trebuia să-i mulţumească pentru că o salvase. - M-aş bucur bucuraa să-l să-l văd, văd, trebui trebuiee să-i să-i mulţ mulţu u mesc. Marnie clătină din cap, părăsind camera. Mi randa se adânci în gânduri şi se gândi că Roger trebui trebuiee să sărute o femeie ca să ştie cu cum m e. O sărutase şi descoperise cât da tânără şi naivă este, şi nu I-a mai interesat. Suspină. Suspină. Înţe Înţeleg legea ea de ce Marni Marniee ii-a spu spus a~ ceasta poveste. Nu trebuia deloc să-t îa în serios pe Roger. Era pierdută pierdută în gândcr’-. Pentru a-i fi mai-ră coare, coare, şişi-a dat la o parte parte cearşaful cu care car e era  înv  învelită lită.. Fixa ixa tava tavanu null şi nu auzi când când se desch eschis isee uş uşa. Tresări când îi auzi vocea. - O dezordine delicioasă în ţinuta ta, spuse Roger. Miranda îşi reveni imediat şi se înveli Ia Ioc cu cearşaful, făcându-I făcându-I să râdă. râdă. Stăt Stătea ea Ia picioarele picioarele

patului, patului, cu pârul străl străluci ucitor tor şi ochii mai verz verzii ca inie inieii odat odată. — Nu te-am te-am auzit intrând, murmura urmura ea, roşin roşind d la gândul câ o văzuse pe jumătate goală. — Ştiu, erai prea prea ocupată să-l contem contempli pli pe Cupidon. Cred că-ll ştii pe dinafară. — Cine l-a l-a pictat ? întreb întrebăă ea. — Soţia Iu Iuii Richard Richard Gallan Gallant. t. A venit venit din Ma Martiinica, dar vizitase Versailles. Când s-a mutat aici, după după ce s-a s-au căsătorit căsătorit a decorat decorat casa casa în stilu stilull ei preferat, stilu stilull francez. francez. Aceast Aceastăă casă casă a rez rezista istatt cu bine trecerii timpului şi ravagiilor făcute de copiii Gallant, care ş-au născut şi au crescut aici. — Este Este o cameră extraordina extraordinară, ră, răsp răspun unse se ea timidă. Se apropie de ea şi se aşeză pe marginea pa tului. — Ti-a i-am adus geanta, geanta, spuse spuse el, era pe plajă. Se gândi la scrisoare. O fi îua îuat-o t-o vântul ?  îş  îşi trase trase cearşa cearşaful ful mai sus, pentru că brete breteau auaa de Ia cămaşa cămaşa ei de noapte noapte continua să alunece. — Ar sta sta ma mai bine dacă tete-ai culca culca pe spate, spate, spuse el gentil, arâtându-i că era conştient de pro blema ei. Mira Mirand ndaa se culcă, fără să lase cearşa cearşafu'l. fu'l. Apoî Apoî se rslaxă uşor şi-i c-jdu dreptate. — E mai bine, remarcă ei. Cum Cum te sim simţi ţi ? — Capul Capul mi se mai învârteşte puţ puţin, in, spuse spuse ea cu o voce scăzută. Era adevărat, dar nu ştia prea bine cărui fapt să-i atribuie acest lucrm. Era din cauza foamei, sau datorită faptului că stătea aproape ds el, nu ştia exact»

Era indecent sâ fie atât de atrâgâtor, gândi ea cu amărăciune. Purta o cămaşă ele bumbac, albastra, descheiata la gât, iar dezordinea ţinutei lui o fâcoa coa săsă-şi dor doreeasc ască să-i să-i pună pună mâna mâna pe piept, piept, sâ -i s’mtă bătăile inimii. Această dorinţă ascunsă o făcea şi mai timidă, cu toate că îşi luase un aer rece şi rezervat. - îţi mulţumesc că m-ai salvat, spuse ea. - Ce te face să crezi că am fost eu ? răspun se el rece. O deranja această întrebare şi privindu-l nu-şi putea da seama seama dac dacăă d o salvas salvasee sau nu nu. Nu-şi u-şi amintea amintea decât decât de acea acea voce care-i care-i spunea să să nu se înece. Dar Da r poate că că visase ? ! - Ml ss-a părut că te-am te-am auzit vorbind. Spu Spu neai... - Ai prea muiltâ imaginaţie, Miranda, o între rupse el britfal. N-am spus nimic. Eram prea ocu pat să te menţin la suprafaţa apei. Aubrey m-a a jutat  jutat să te pun în barc barcă. ă. De ce vo voia iaii să te înec înecîî ? Tonul întrebării o surprinse. O privea cu un aer sobru şi ochi reci, ca şi cum îi dezaproba purtarea.' - M-am vrut să mă înec, am înotat prea de parte, asta-i tot. - în ciuda ciuda avertismentelor avertismentelor lui Roşie Roşie ? Părea sceptic, iar ea se înfurie. - Nu mimi-aam dat dat seama că mă mă îndepăr îndepărtez tez şî după după aceea am simţit simţit cum mă trage trage curentul curentul în larg. Am încercat să mă opun, dar eram prea obo sită. Sincer, Roger, n-aveam nici un motiv să mâ  înec  înec.. în oric rice caz, n-am dorit rit nici nicio odată dată sâ fac aşa csva, decretă ea vehement. - Înţ Înţeleg, eleg, spuse el evitându-i evitându-i privir privirea, ea,

— îmi îmi pare râu râu că ţi-a ţi-am pricinuit pricinuit atâtea atâtea ne neca ca zuri, începu ea umila, vâ sunt foarte recunoscătoare, ţie şi fui Aubrey, imediat ce mâ voi putea ridic-a, mâ voi întoarce întoarce pe Se a Quest. Roger ridică privirea. — Impo Imposib sibil. il. A ridicat ancora azi-d azi-dim imne neaţâ aţâ.. — Oh ! Dar cece-o să să fac ? Când Când se vo vorr întoarce soţii Ingram ? De ce au plecat fără mine ? întrebă ea cu disperare în glas. Se simţea singură, abandonată, la mila acestui bărbat care-o tulbura atât de mult. — N-au N-au put utu ut să încheia încheia aici afacere afac ereaa şi şi au pornit spre o altă altă insulă, pentru o altă altă aface afacere re.. Trebuie să-şi justifice, fără îndoială, cheltuielile fă cute cu această croazieră. E normal, unui om care este obişnuit să câştige, nu-i place să piardă. — Cum Cum l-a l-ai descurajat descurajat ? întrebă întrebă tânăra. tânăra. — l-a l-am spus spus c-am c-am vândut vândut insula insula unu unuii alt cum părător. Miranda îi fixă buzele. Le găsea foarte -atrăgă toare. Voia să le urmărească linia cu degetul, pen tru ca apoi să le sărute.  îng  înghiţi iţi în sec. Ce se întâ întâm mpla pla cu ea ? Ce-i cu aceste aceste gânduri nebuneş nebuneşti ti ? se întrebă ea. încerc încercaa să se concentreze la ce-i spunea el. — Cui Cui i-a i-ai vând vândut ut ? — Lui Lui Aubrey şi lui lui Marnie. Marnie. Au Au format format o so cietate care are ca scop dezvoltarea insulei şi s-o facâ un Ioc turistic. — Cum l-ai l-ai convins pe Thom Thomas as să să-ţi vândă par par tea lui ? — Am folosit-o folosit-o pe Dawn Dawn ca miză iză, râspu râspunn-

se el serios. Do Dor intr-un intr-un colţ colţ oi oi gurii gurii lui văzu o cută mică, trădând un zâmbet ascuns. — Cum ? între întreba ba ea. ea. — l-a l-am 'iot bani c-a să ajun ajungă gă până până la New York şi de asemenea, numele şi adresa unui agent, cu o scrisoare scrisoare de recomandare. recomandare. N-a cerut cerut nimic nimic altceva. A plecat cu primul avion. Nu i-am dezvă luit lui Thomas unde se duce, pânâ n-a acceptat să-şi vândă proprietatea iui Marnie şi Aubrey. In orice caz caz, imediat imediat ce şişi-aa dat seama cât câ t trebuie să-m să-mii plăt plăteas ească, că, n-a ez ezitat itat deloc. A semnat acte actele le de vânzare în aceeaşi seară şi în dimineaţa urmă toare ei şi Chuck au plecat la New York. — PTratu ratuie ie ! îlîl acuză acu ză ea. Surprins, el îşi ridică sprâncenele. — Ai drep dreptate tate,, acceptă el, dar situaţiile dispe rate necesită soluţii extreme. N-aş fi putut sâ cum păr proprietatea lui Thomas de unu! singur. Singu rul lucru care era de făcut era să întârzii negocie rile rile cât mai mu it. it. ~ Nu înţeleg. — Ştiam Ştiam că Marn Marnie ie şi şi Aubrey Aubrey aveau în cap cap aacest proiect, dar am ignorat faptul că ei ar fi pu tut găsi atâţia bani. Deci nu puteam să vorbesc cu Thomas. Din fericire, i-a spus această poveste, cu indivizibilitatea insulei, iui Ingram. Patronui tău şi-a dat seama câ proprietatea mea era mai bună de cât cea a vărului meu. Şi o voia pe a mea, în pri mul rând. Thomas a spus atunci câ nu sq   pot vinde separat. — De ce te-a te-aii folosit folosit de Dawn Dawn ? — Ca să-i uşu uşure rezz treaba treaba lui lui Ingram. Ingram. Ştiam câ Thomas a   obligat-o să renunţe !a cariera artistica

şip imedi mediat at ce «a plec plecat at Ia Ne N e # York, am -avut în mână toate elemente elementele le să tratez tratez- cu Thom Thomas as.. Te deranjează că Ingram a pierdut această afacere ? - Nu chiar. Acum înţeleg înţeleg de ce vrei vrei să păstrez păstrezii această proprietate şl de ce trebuie dezvoltată de către locuitorii acestei insule. Mamie a făcu
Sora Sora mea mea e plina plina de principii, principii, este d intr intr-a alta alta opocâ, şi moralitatea ei este inflexibila. - Nu e cazul tău, îi replică ea. Roger şi cu Marnie trebuie sâ fi avut o discuţie, se gândi Mira Mirand nda. a. Nu voise sâ-! lase sâ sâ intre în aceasta cameră, fares îndoială. — Moralitatea Moralitatea mea aparţine acestui acestui timp timp, sun suntt realist. Marnie nu-şi face numai ei râu ; uitâ-te la Aubrey, Aubrey, ar fi trebuit să se căsăt căsător orea easc scăă de de mult; ult; dar ea crede că el n-ar trebui să se însoare cu o femeie femeie oarba. Au un un mare respect unui! faţă faţă de celălalt şi ar putea putea să~.şi .şi petr pe trea eacă că împreună împreună tot restu restull vieţii. Pentru mine, ine, asta asta este ipocrizie. Mă enervează amândoi ! - De ce Aubrey nia crede crede că-i că-i potrivit potrivit pentru pentru ea ? - Pentru câ este fiul unui marinar şi mama lui se trage, probabil, din sclavi. Aşa cum cred că ai observat, cel din familia Gallant nu sunt prea iubiţi aici. -- Mi-a vorbit despre despre Jose Joseph phin ine, e, spuse spuse ea, pen pen tru a-î scoate din culpă. Nu vrea să te facă respon sabil pentru ce s-a întâmplat. Ştie că era prea tâ nără şi prea severă atunci. — Totde Totdeau auna, na, acelaşi luc lucru. ru. Se simţi uşor iritată. - Ji-a povestit acea întâmplare ca să-ţi dea o lecţie de morală. Acum te rog să mâ scuzi, am vor bit prea mult, trebuie să mă întorc la muncă. — Te-am auzit auzit cântând cântând îa pian, pian, — încerc să găsesc o temă temă muzicală muzicală .pe .pentru balet. O temă pentru Miranda. Miranda îi aruncă o privire batjocoritoare.

- Pent Pentru ru ace ac eea a lui lui Shake Shakespe speare are ? întrebă întrebă ea cu răsuflarea tăiată. - Pen Pentru tru cine altcineva ? replică e!. e!. Stai pe uscat şi nu intra la apa. Spune-mi când o să vrei să te aventurezi pe ocean şi o să te însoţesc. Casa Casa era foarte plăcută şi Miran Miranda da avsa avs a to tott timpul să o descopere. îi plăcea cel mai mult ca mera ei, acele ele piese piese de mobilie mobilierr în stM francez, francez, biblioteca ale cărei rafturi erau pline de volume frumos legate şi unde Roger îşi petrecea cel mai mult timp compunând melodia pentru balet. Credea că Ingram va reveni aici în zece zile şi se hotărî să profite profite cât mai mult de acea aceast stăă şe şe dere dere pe insulă. îi scrise mătuşii ătuşii Clar Clara, a, pen pentru tru a-i a-i vorbi despre aventura ei, şl-i trimise şi o scrisoare pentru Dotie şi Joe, în care le ura toate cele bune.  îşi  îşi petre petrece ceaa dimin imineţ eţile ile în comp compania ania lui lui Aubr Aubrey ey sau a lui Marnie Marnie,, după-amiezil după-amiezilee fiindufiindu-ii consa consacr crat atee Iu Iuii Roger. Fidel promisiunii sale, înota împreună cu ea, iar aceste băi erau în acelaşi timp un deliciu şi o tortură. tortură. Câteod Câteodată ată era atât atât depli deplin n de umor, umor, se  juca şi râdea râdea împr împreu eună nă cu ea, stro tropind ind-o cu apă, apă, sărind în apă lângă ea şi a p ă r â n d mai departe. Alteori era era atât atât de absent, absent, încât încât nici nici nu nu mai ştia că este lângă lângă ea. Când ieşeau din apă, se se aşe aşe zau pe plajă, plajă, un unu! u! lângă lângă altul, altul, la soare, soare, atunci când Roger era lipsit de umor, vorbeau. La început a fost, într-adevăr, o probă. Să fie atât de aproape de el imaginându-şi că ar putea s-o atîingă atât de uş uşo or. Dar Dar el n-o atin atinse se şi ea uită de temerile temerile ei. Se bucura bucura de compania compania lui lui ştiind că în curând va pleca.

Intr-o zi, Aubrey o invita să vadă cealaltă casa. ha atât de deteriorată şi prost situată ! Marnie şi Aubrey aveau de gând s-o dărâme şi să constru iască bungaiovuri pentru turişti. — Aceste bungaiovuri vo vorr fi construite în strl rustic, ca să aibă un efect relaxant pentru turişti. Este foarte important pentru cei cărora nu !e pla ce turismul foarte organizat şi marile hoteluri care pot pot fi găsi găsite te oriunde, i se confe confesa sa Aubney Aubney în tim timp ce traversau o livadă, orgoliul şi bucuria lui Marnie. — înţeleg, înţeleg, spus spusee Miranda Miranda,, este este realmente realmente un paradis. Ce păcat că Marnie nu poate să-şi pri vească vească rezultatele rezultatele eforturilor eforturilor ! — Poate sim simţi ţi şi şi pipăi, pipăi, răspunse el placid. Miranda privi bărbatul de lângă ea, cu chipul bronzat, şi se întrebă dacă Marnie îi pipăise faţa cu dege degettele ele ei subţiri subţiri şi sensi sensibi bille, pentru pentru a-
Aubrey. Un bărb bărbat at iubitor iubitor şi perseverent ? II ai în fata ta. Sunt csi mai încăpăţânat din toată Fortuga. O să încerc !  în  în acea sear seară, ă, Aubr Aubrey ey răm rămase ia cină. cină. După După aceea, Roger s-a scuzat şî s-a aşezai ia pian, In terpretând Nocturnele  iui Chopin. Miranda s-a decis săsă-i lase singuri singuri pe Marn Marnie ie şî Aubrey. Coborî Coborî în grădină şi se depărta cât mai muit de casă şi de acea muzică romantică, aceasta trezindu-i cele mai ciudate dorinţe. A doua zi de dimineaţă, Marnie era foarte iri tată şi Miranda renunţă la baia în ocean împreuna cu Roger, pentru a~i ţine companie. - Aubrey este un bărbat puternic şi seducă tor, începu Miranda. Marnie întoarse capul, dar nu spuse nimic. - Ochi Ochiii lui lui sunt sunt cenuşii, foarte limp limpez ezi, i, dar poate că este tenul tenul iui iui care-i care-i face face atât de lumi noşi ? Marn Marnie ie continua să tacă, dar mâinile mâinile îi erau crispate. » - Este de o mare sensibilitate, sensibilitate, fără fără îndoia îndoială lă prea mare, are, căci poate îi împiedi împiedică că să fie fericit. - Ce vrei să spui ? întrebă Marnie, cu o voce  încor  încorda dată tă.. - Poate că-! împiedică să trăiască cu femeia pe core o iubeşte şi cu care doreşte să împartă to tul. - De ce n-ar putea face Aubrey acest lucru ? - Pentru că nu este potrivit potrivit pentru femeia femeia pe care o iubeşte. - Orice femeia ad trebui să se simtă flatată să fie iubită de un bărbat ca el, replică Marnie. O să vorbesc cu el în această seară.

Şi 51 invita pe Aubrey în acea acea seară seară Ia ea. ea. Ro Ro ger şi Miranda, o dată terminată masa, nu i-au mai  îns  însoţit ţit în grăd grădină ină... ... i-au lăsat lăsat sing inguri. ri.  în decursu rsul zile ilelor lor urmă rmăto toar aree a deven devenit it clar că relaţia dintre ei se schimbase. Marnie şi Aubrey îşi petreceau din ce în ce mai mult timp împreună şi căutau ocazii să fie singuri. Cât despre Mirand Miranda, a, nu putea şti părerea părerea lui lui Roger, Roger, pentru pentru că aces acesta ta îşi schimbase schimbase orarul orarul în ceea ce priveşte înotul.  în  în mod sigu igur, este este absorb sorbit it de muzica ica' Iui, gân dea ea. — Asişti ia un evenimen evenimentt excepţional, excepţional, i-a i-a spus spus Marnis într-o zi, îl vezi pe Roger la treabă. Trebuie săsă-şi termine termine baletul baletul înainte înainte de o anumită dată, dată, dar da r trebuie trebuie să recunosc că datorită ţie a rămas rămas aici. Da, a participat la acea croazieră ca să evite să fii concediată. Sper că-ţi place aici. — Bineînţeles, locul locul este magnific magnific şi şi sun sunte teţi ţi foar foar te amabili cu mine. Cred că domnul Ingram va re veni veni curând să mă ia. lată, au trecut deja deja două săptămâni de când au plecat — Dar n-o să mai mai vină să te te ia ! — Cum Cum ? Atunci Atunci trebuie trebuie să mă întorc întorc îa San San  Juan şi să iau iau vion ionul până până ia Lond Londra ra ! Miranda se simţi cuprinsă de panică. Marnie trebuie să fi înţeles greşit. — Ingram Ingram nu nu ţi-a ţi-a lăsat lăsat nici o scrisoare scrisoare ? întrebă interlocutoarea ei. — Nu, do do>ar un cec într-un plic. De un unde de ştii că n-o să se mai întoa întoarcă rcă ? — Mi-a spu spus Roge Roger. r. După După ce tu ai rămas rămas pa ţărm, s-a dus dus să vo vorbe rbeasc ascăă cu patronul tău. tău. L-a

informat despre stare-a sănătăţii tole, ceea ce î-a iritat iritat foarte foarte tare. tare. I-a I-a spus spus Iui Roger că o să te poţi întoarce Ia Londra cu proprii tăi boni şi că nu mai ore nevoie de serviciile ta'le. — Ah ! Dsci Dsci mm-o minţit ! spuse ea, fără fără să precizez precizezee despre cine cine era vorba. — Crezi rezi ? întrebă Marnie. Părea Părea foarte foarte clar. Nu mai eşti obligată să pleci acum. Este minunat să stai aici şi să-mi spui mărimea şi culoarea fructelor, cu loarea loarea ochilor ochilor lui lui Aubrey. Poţ Poţii sta sta cât câ t vrei vrei aici aici,, pentru totdeauna chiar... Miranda urcă în fugă în camera ei. Era furioasă de atitud atitudine ineaa lui Roger şi voia săsă-i spună spună că ştie, ştie, dar nu îndrăznea. Se schimbă şi, cu inima bătându-i puternic, coborî în salon. Era acolo, acolo, cu părul încă încă umed umed de la ultima ultima baie, bând rom alb. Roger, spuse ea. De ce mi-a i-ai spus spus că In gram va veni să mă ia ? — Nu ţi-a ţi-am spus spus lucrul ăsta, ăsta, îi răspunsa el, înîntorcându-se spre ea. M-ai întrebat dacă va reveni să te caute, caute, iar iar eu nu nu ţi-a ţi-am m răspuns. răspuns. Apoi ai tras concl concluzi uziaa că vor reveni, reveni, iar iar eu n-am -am vrut să te contrazic. — Dar Dar tu ştiai ştiai că mă înşel înşel şi şi voiai să mă mă faci să rămân aici. — E adevărat, adm admise ef. Regr Regreţi eţi ? Nu ţiţi-a plă plă cut şederea aici ? — Ba da, da, desig desigur, ur, dar nu despre despreasta-i asta-i vorba» N-aş N-aş mai fi rămas dacă dacă aşfi ştiut. Nuvre Nuvreau au să abuzez de ospitalitatea ta.

- Nu Nu-ţi -ţi face face griji. Locuitorii Locuitorii acestei ins insule ule au reputaţia unor oameni ospitalieri. Am fost încântaţi sâ le avem printre noi, Miranda. “ Care era era mesajul Sâsa Sâsatt de Ingram ? întreba ea. ea. — Chiar vrei sâ ştii ? — Desigur. N-ai N-ai dreptul dreptul sâ mi-l i-l ascunzi ! ex clama ea. - Ei bine, bine, o sâ ţiţi-II redau în amânunt amânunt.. Spu Spun nea câ, încu încursu rsull acestei acestei croaz croaziere, iere, ai dat dovadâ dovadâ de o remarcabilă inutilitate şi câ nu ţi-ai respectat obli gaţiile. - Oh I Dar Dar nu-i core corect ct ! l-a l-am bâtut bâtut la la maşină toate scrisorile, am luat notiţe... exclamă Miranda furioasă. — Cre-d că nu ss-a referit la la asta. asta. Şi în plus, plus, tre tre buia să dea vina pe cineva pentru eşecul suferit. Nu mai lucrezi pentru Transmarine, Miranda, ai fost concediată.  îi  îi privi fără fără să poată artic articula ula vreun cuvân vânt. ~ N-am -am avut curaj curajul ul să-ţi spun spun.. Ai suferit dsja dsja un şoc, şoc, cee ce ea ce mi mi ss-a părut sufic suficie ient nt pentru o zi, zise Roger amabil. Miranda încercă să-şi amintească. Ce voia să-i spună ? Deodată îşi aminti de scrisoarea primită de la mătuşa ei. — Cum ai aflat ? îl întrebă întrebă ea furioasă. furioasă. - Am găsit scrisoarea, răspunse răspunse el el calm. — Şi ai citititit-o, îlîl acuză acuză ea. - Da. Pe lângă faptul că ştia că fusese concediată, o aflat şi că a părăsit-o logodnicul ei.

- Nimic nu nu te opreşte, opreşte, nu-i aşa aş a ? Fierbe Fierbeaa de furfe fu rfe,, El El se se apropi apropiee de ea, cu braţele braţele întinse întinse,, cu surâsul pe buze. buze. - Vino, Miranda, dâ-mi mâna. Am făout asta ca sâ te protejez protejez.. Mâ ierţi ierţi ? Deoda Deodatâ tâ intra în panica panica,, fiin fiindcă dcă se afla afla în apropierea lui. - Nu te apropia, apropia, urla ea. îţi interz interzic ic ! - Ştii cât de mult îmi place ceea ce este in terzis, n-ar trebui sâ-mi interzici nimic. Nu trebuie *ă-i mai fii fidela lui Joe, aşadar sârutâ-mâ, Miran da. Ena tentată să-l ascuite, dar frica o ţinu pe loc. - îţi aminteşti de cabana de pe plajă, Miran da ? murmură el. îţi aminteşti de acea plajă bân tuită d® furtună ? Am mers pe malul mării în timp ce deasupra noastră scânteiau stelele, îţi amin teşti ? - Nu-mi mai amintesc, spuse ea încet. - Ba da, cum ai fi putut să uiţi ? o tachina el; - Am aceeaşi capacitate de a uita ca şi tine,  îî  îî aruncă ea. Nim Nimic n-o să-mi reîm reîmp pros rospătez teze me moria, > - A, da ? spuse el, îmbrăţişând-o dintr-o parte. Ea încercă să scape, dar el n-o lăsă. - Este inutil inutil să încerci. încerci. Nu vreau vreau să mă mai săruţi. N-are nici o semnificaţie semnificaţie pentru pentru mine. Pâstreazâ-te pentru altă femeie, pentru una care nu va fl doar eroina unei seri. Ei tăcu. închise ochii, cu o expresie de suferinţă; - O să te fac să plăte plăteşti şti pentr pentru u cuvintele cuvintele astea; astea; o ameninţă el după o clipă.

O aşeză pe canapea, dându-i Ia o parte viţele de păr, pentru ca s»o sărute cu moi rrnitâ Intensitate. Şi pasiunea îi duse într-o lume atemporala, Se deschi deschise se u< u<şa. O silu siluet etaa micuţa micuţa aluneca lnd~ lnd~ untru. - Roger, Roger, eşti eşti aici aici ? Da, te-aud te-aud respirând. Nn eşti singur ? Ei se ridiearâ, în timp timp ce Mir Miran andei dei î se focii focii deodată rece. - Sunt aici, Marnie, Miranda este cu mine. - Oh 1 Sunt bucuroa bucuroasa. sa. Mi-a fost fost teama să nu nu fi spus ceva ce nu trebuia. Este talul în regula, nu-l aşa, Roger ? - Da, îi răspunse el. Nu te îngrijora. N-ai fă cut niciodată nimic rău. - Da, îmi doresc să nu-i fi spus niciodată ni mic lui lui Jose Josephi phine ne.. Eram o tână tânără ră smintită. îmi îmi do resc sâ nu fi greşit, Nu făceaţi nimic râu împreună, nu-i aşa ? - Nui, Marnie. Dar cm plătit amândoi pentru -această greşeală. Josephine aparţine trecutului, acum. acum. N-ai N-ai vrea vrea s-o uiţi uiţi ? - Bins. Bins. Mira Miran nda spune c-o sâ plece. O s-o laşi să plece ? - N-am nici un drept s-o reţin. Sau ar trebui sâ mă comport ca un pirat şi s-o constrâng sâ ră ră mână ? O ironiza ironiza iarăşi iarăşi şi şi ea îi arun arunca ca o privire rec®. rec®. - Când vrei să pleci, Miranda ? întreba el po liitic tic os. - Mâine Mâine,, d-acă e posibil, răspunse răspunse ea. ea.

 îş  îşi dădea dădea seam seamaa de tot ce pierd ierdee dacă dacă pără ărăseşt seştee Fortuga. - De acord, replică el. Acum, dacă vrei să mâ scuz scuzi,i, aş aş dori sâ termin termin o buca bucattă din melodia melodia Io oare lucrez înainte de cină. - Desigur, murmură Miranda. Apoi, văzând surpriza şi dezamăgirea zugrăvite pe chipul lui Marni Marnie, e, îi propuse o plimbare plimbare prin gradina înainte de masă.

CAPITOLUL VII in aceasta seara de vineri, în luna martie, vân tul sufîa puternic şi Miranda se grăbea să se întoar că acasă acasă.. Nu pulea să nu se gânde gân deas ască că la un alt vânt care sufia pe întinsul unei plaje şi scutura frun zele palmierilor pe nisipul alb. Acea croazieră şi timpul petrecut de ea pe insulă, toate acestea i se păreau a fi un vis, un vis pe care nu-I va uita niciodată. Se întorsese la Londra de mai mult de-o lună, iar Roger nu încercase s-o reţină pe insulă. Marnie, în schimb, n-o lăsase să plece atât de uşor. Ochii îi erau plini de lacrimi atunci când o în trebase : — Ceva Ceva nn-a mers bine ine, nu-i aşa aşa ? Te-ai cert certat at cu Roger. Simt... un fel de respingere. Miranda încheiase discuţia, asigurându-şi gazda că s-a înşelat, şi se urcase în maşina care-o aş tepta. l-au trebuit două minute ca s-o sărute pe Marnie pe obraji. Cât despre Roger, acesta se abţinuse sâ fie prezent în momentul plecării iar ea i-a fost recu noscătoare pentru acest lucru. In timp ce se îndrepta spre casă, pe străzile fa miliare ale cartierului ei, înţelese de ce Marnie îl

vorbise despre respingere. Ea îi refuzase prietenia Iul Roger atunci când a vrut s-o sărute şi s-o ţină de mână. Ea se întorsese în Angl Anglia ia şi-ş i-şi reîuase viaţa, viaţa, dar pierduse totul. Doar mătuşa Clara mai era aici ca i-o asculte, l-a povestit aventura ei şi !a sfârşit, când a terminat de povestit, mătuşa ei spuse : - Semeni mult mai mult cu mama ta decât am crezut. Te-ai îndrăgostit de Roger, nu-i aşa ? Miranda negă energic, dar mătuşa ei o între rupse pentru a-i spune : — Este Este evide evident, nt, draga mea mea.. Când Când vei vei accepta accepta acest lucru, te vei simţi mai bine. Doar singură în camera ei, recunoscu. Nu era doar îndrăgostită de ef, îl iubea. îi respinsese pentru ca nu voia să fie cloar o amintire trecătoare în viaţa lui. A vrut să fie totul pentru ei : soţie, amantă, cea care care el să-ş să-şii împartă viaţa, viaţa, bucuriile bucuriile şi suferinţele. Şi-a găsit de iucru fără dificultate, şi chiar dacă patronul ei era mai puţin interesant, îi permitea to tuşi sâ cunoască aiţî oameni şi să uite puţin cele  întâ  întâm mplate late.. Ii vizită pe Dotie şi Joe. Au fost încântaţi să pri mească un cadou de nuntă din partea ei. Privindu-Π pe  cel care acum îi era cumnat, se întreba cum a putut crede că era îndrăgostită de el. Speranţele ei de a nu se mai gândi la Roger au dispărut cu timpul şi în fiecare noapte visele îi ră mâneau pe insulă şi pe plaja pe care ei se piimbau ţlnându-se de mână. Era un veritabil supliciu. Miranda deschise uşa şi întră în casă. Fu sur prinsă să audă pianul mătuşii Ciara. Melodia îi era familiară, exprima inocenţa, pe un fond de pasiune.

Pianul se opri şi o auzi pe mătuşe? ei vorbind. O va ro masculină îi răspunse. O voce cu un accent non* galant. Se descheie ia haină, o agăţă în cuier şi se pr!« vi în oglindă. Era trasă Ia Ia faţă şi ochii ochii îi erau încer* cariaţi. - Tu eşti, Miranda ? întrebă mătuşa Gara. Vo« cea venea din salon. Vino să ni te alături. Suntem iângâ foc. Moi ? Deci Deci nu eera ra singură ? Nu era era produsu produsull imaginaţiei ei ? Intră în salon. Mătuşa Clara ®ra aşezatâ în fotoliul ei preferat şi vorbea despre muz?* că cu un tânăr aşezat pe taburetul din faţa pianului. El se întoarse spre Miranda, privirea îi strălucea şi-i zârnbi. Se ridică, îi întinse mâna, iar ea i-o strânse în mâna ei îngheţată. Niciodată nu fusese atât de fe ricita să vadă pe cineva. Îşî dori sâ întindă braţe!» si sâ-l îmbrăţişeze, dar prezenţa mâtuşiî Clara o îm* piedica. - Ce faci faci aici ? îl întrebă întrebă ea, ea, - In această casă sau sau în Anglia ? - In această casă ! - Am venit sâ te văd. Am vrut, de asemenea, s-o întâlnesc si pe mătuşa ta. - Am avut o discuţie foarte interesantă despre FurtunQ   !uî Shakespeare. A compus muzica pentru balet. A venit aici pentru asta şi rămâne câteva luni. Unde stai, Roger ? Miranda nu mai asculta, era pierdută pe gân duri. Privirea lui Roger o întâlni pe a ei şi timp d® o secundă îi zâmbi. Dar era zâmbetul timid a! unuî  bărbat nu prea sigur pe sine. Nu ştia care va fi reacţia ei... Nu, trebuia să-şi imagineze.

— M-am -am gândit gândit să vâ invit invit pe amândouă amândouă in sea se a ra asta ia cina, spuse e! politicos. — Du-te -te, Miran Mir anda. da. Eu nu nu vâ pot pot însoţ însoţii în în acea aceast staa seara. Miranda îşi privi surprinsa mătuşa. — Du Du-te -te sâ te îmbraci cu cea rnai frumoasa frumoasa ro ro chie, draga mea, în timp ce eu îi voi spune lui Roger unde să vâ duceţi. Miranda îşi puse bluza de muselina şi fusta al bastra şi-şi aminti când o purtase ia Fortuga. 5-ar simţi rnai în siguranţa daca mâtuşa Gara i-ar în soţi ? Ridica Ridica din umer umeri. i. In siguranţ siguranţaa ? Renunţ Renunţase ase ia acest cuvânt în ziua când îl lăsase pe Roger Gallant sâ meargă în acelaşi taxi cu ea spre San Juan. Şi in plus, nu putea fi în siguranţa, îşi spuse ea, atâta timp cât el era în preajma ei... El închinase o maşină, iar Miranda nu remar case asta când venise acasâ. Se aşeză lângă el şi amândoi au rămas tăcuţi pentru câteva clipe. Au început să vorbească în acei aşi timp. timp. — Ce face Marnie Marnie ? într întreb ebăă Mirand Miranda. a. ~ E bine. bine. Mi-a Mi-a spus spus săsă-ţi mulţumesc pentru scri scri soare. Aubrey şi ea s-au logodit. Vrea să asişti 'a căsătorie, în iunie. Vei veni ? Deodată, se simţi foarte jenata. — Mi-ar Mi-ar face face plăcere plăcere,, dar dar nu nu po pot. Suntem foarte foarte departe de Fortuga şi biletul de avion costă o ave re. în plus, abia am fost angajată şi... — Aşază şază-t -te, e, Miranda, îi ordonă ordonă el. i C prinse de de o şu şuviţă viţă de păr p ăr şi şi o trase de ea: Miranda îşi dădu seama că vorbise ca şi cum ar fi fost isterică şi se calmă imediat.

L;l îiîi lâsâ lâsâ şuvi şuviţa ţa de pâr pâr şi şi o lua în în braţe braţe.. - Luna asta a fost dificiiâ pentru tine ? o în trebă el cu blândeţe. - Da, murm murmura ura ea. - Şi pentru mine. N-am încetat sâ regret ple carea ta. Ridica ochii sâ-i privească, dar nu putu distinge nimic în ochii lui. - De asta am am venit venit,, Miran Mi randa. da. Vino la câsâtori câsâtoriaa lui Marnie împreunâ cu mine. Vreau sâ spun, vrei sâ te măriţi cu mine ? Ea ridicâ mâna sâ-i atingâ faţa, ca sâ fie sigura câ nu visecizâ. El îi prinse mâna şi i-o sârutâ. - Deci, carecare-ţi ţi este este răspunsul răspunsul ? - îmi propui câsâtoria pentru câ te gândeşti câ este singurul mod de a avea câştig de cauza ? El nu-i râspunse, iar ea se grâbi sâ adauge : - lartâ-mâ, dar trebuie sâ ştiu. Este foarte impo"tant pentru mine. - Drept cine mâ ie!, Miranda ? De ce crezi câ nu m-am căsătorit pânâ acum ? N-am gâslt încâ fe meia cu care sâ doresc sâ-mi petrec restul vieţi?.' Daca nu te-aş iu
- Deci, n-ai mers pe urmele mele din întâm plare. s - Nu. Trebuie însă însă sâsâ-ţi spun câ am fost fost surprins sâ aflu câ vom participa la aceeaşi croaziera. Din acest motiv am acceptat, dar am descoperit câ erai pe punctul de a te casatori. Am luat atunci distanţa; gândind câ mâ voi putea mulţumi sâ-ţi fiu doar prie ten. - Un prieten prieten de dimineaţă. dimineaţă. - Exact. Risc mai puţin dimineaţa, cred câ ţi-aî dat seama. Şi apoi, a intervenit Dawn. Am devenit neîncrezător, voiam sâ ştiu intenţi intenţiililee lui Ingram. M-am îndrăgostit efectiv de tine când te-am sărutat şi din modul în care îmi răspundea] la sărutări, am  înţe  înţele less câ Joe nu ocup ocupaa nici ici un loc loc în viaţ viaţaa ta. ta. Nu-ţi sunt indiferent, nu-i aşa ? - Câtă Câtă sigur siguranţă anţă ! murmură urmură ea. O trase din nou de păr, ca s-o pedepsească. - M-am -am îndrăgostit îndrăgostit de o fată cu principii foarte foarte severe severe,, neîncrezăt neîncrezătoare oare şi şi bănuit bănuitoare oare în ceea ceea ce mâ mâ priveşte, din cauza ideilor preconcepute ele şefu lui ei 1 - N-am încetat să am încredere în tine de la  înce  încep put ut.. Am aprecia apreciatt timp impul când când ne petre etrece ceaam îm îm preună dimineţile. Apoî ai început să te întâlneşti cu Dawn tot mai des. Mi-era greu sâ nu-mi imagi nez tot ce-i ce-i mai rău. rău. - Ştiu, înţelesesem. Dar n-aveam de ales. Tre-, buic să-l împiedic pe Thomas să vândă şi acest lu cru mâ obliga să-mi petrec tot mai mult din timpu! meu cu ea. Am încercat să-ţi spun într-o dimineaţă, când am ajuns în Martinica. N-ai vrut sâ mâ asculţi; rar când ţi-am sugerat sâ ne întâlnim ia Londra, n-am reuşit decât să te fac şi mai bănuitoare. Apoi nvaî 

aialtat cu întrebări despre Josephine şi eu nu-ţi putncim răspunde. Presirnţeam care-ţi va fi reacţia. A voam impresia câ nu va avea decât un singur efect: sâ to arunce în braţele iui Joe. Atunci am preferat tâ rup orice relaţie cu tine. - Am crezut câ nu te mai interesează persoana moa. Că ai abandonat secretara care era pe punc tul de a se casatori cu logodnicul ei, cu care era gata sâ petreacă o viaţă monotonă. - Cine a spus asta, Miranda ? Nu trebuia să-l crezi. - Dawn. A spus spus că tu tu nu eşti şti capa capabi billă să ai re laţii durabile cu cineva. - Şi ai cre crezzut-o t-o, replică replică el el acuzator. Toate aces ces te femei nu mâ interesează. Nu eram sigur de tine, apoi am găsit scrisoarea pe plajă. Când era sâ te  înec  îneci, i, mi-am dat dat sea seama câ te iub iubesc. sc. M-am ho hotă tărâ râtt atunci să-mi fac timp sâ te recâştig. Ingram m-a ajutat foarte mult a6andonându-te acolo. Dar Mar nie ţi-a trezit din nou bănuielile. - De ce rn rn-ai lăsa lăsatt să plec ? - Trebuia să te reţin ? Îmi puneai dragostea Ia  încer  încerca care re.. Voiam iam să te las las să desc escoperi sing singur urăă sen sen timentele tale pentru mine. Miranda era surprinsă de aceste declaraţii. Fu sese atât de oarbă ! N-a ştiut să recunoască această pasiune care o făcuse sâ răspundă atât de firesc atenţiilor Iui. Nu remarcase cât se preocupa el de starea ei şi nici bunătatea Iui. - Ce trebuie să fac acum ca să merit sâ mâ ierţi ? Simţi că era gata să izbucnească în plâns. Fu-; sese atât de proastă sâ n-aibâ încredere în el l ;

~ Nu vreau să aud nici un cuvânt. în schimb, cred c-ai învăţat câteva iucruri în timpul şederii tale  în Caraibe. Caraibe. Să nu-mi spui că înv înveţi foar foarte te greu ! Ironia se simţi din nou în glasul Iui. Miranda se gândea că n-o sa aibă în fiecare zi ocazia să-i vadă adevăratele sentimente. Se apropie de e! şi-l săruta uşor. « — Haid Haidee ! O să regreţi regreţi dacă dacă n-ai ss-o faci ! O bucurie neaşteptată o cuceri şi se simţi re născând. — Arată-m Arată-mii cu cum m ! îl imită ea provocatoare. provocatoare.  încep  începu u îndată îndată s-o săru sărute te,, făcâ făcând nd-o -o priz rizonieră ieră în braţele lui. — Nu mi-a i-ai răspuns, răspuns, Mira Miran nda, da, îiîi murm murmură ură el Ia ureche. Mă însoţeşti la nunta lui Marnie ? — Te vo voii însoţi însoţi oriunde, oriunde, Roger. Te Te iubesc. Spre marea ei surpriză, el îi dădu drumul, porni motorul şi întoarse maşina în direcţia opusă. — Unde me merge rgem ? întrebă întrebă ea. ea. — Ai spus spus că vei merge merge oriunde, oriunde, nu-i aşa ? AAtunci vei merge cu mine, spuse el simplu. — Dar... ... cina cina ? O răpea, iar ea nu putea face nimic să-l oprească. — O să cinăm, iubito, iubito, întrîntr-u un loc fermecător şi şi confortabil. N-am de gând să-i fac curte femeii vi surilor mele pe o stradă, într-o maşină sau într-o mulţime de oameni. Vom petrece câteva ore împreu nă, vorbind ca doi îndrăgostiţi. Apoi, am am să te în în soţesc la nrsotjsa ia. Se opri un moment, apoi adăugă cu un aer ma liţios :

- Dacă mâ gândesc bine, n-am să te conduc  îna  înapoi poi la ea. ea. O să te ţin ţin cu mine ine toată toată no noap aptea tea.. Ea îl privi tandru şi izbucni în râs : - Te cunosc, nu eşti eşti decâ decâtt un un pirat !

r SFÂRŞI RŞIT -