Continuarea bestsellerului JOCU L COROANEI COROANEI
L E )DAAl^kp D G E
E VE L YN
S KYE
E V E L Y N
S K Y E
DESTINUL COROANEI
DGE DGE
E VE L YN
S KYE
SERI SERIA A JO JO CU L COROANEI
DESTINUL COROANEI Traducere din limba limb a engleză şi note de O felia felia Al-Gareeb
C o r
in t
B O O K S -
2017
—
Redactar Re dactare: e: Mirella Mirella Acsente Acsente Tehnoredactare Tehn oredactare com puterizată: Miha M ihael elaa Ciufu Ciufu Ilustraţie copertă: Jacket art and design © 2017 by Joel Tippie
Evelyn Skye, THE CROWN’S FATE Copyright © 2017 by Evelyn Skye AII rights reserved.
Toate Toate drepturile drepturile asupra asup ra ediţiei în în limba român ro mânăă aparţin GRUPULUI EDITORIAL CORINT. CORINT. LEDA este marcă înregistrată. înregistrată.
Descrierea CIP C IP a B ibliotecii ibliotecii Naţionale a Rom âniei SKYE, SKYE , EVELYN EVELYN Jocul coroanei / Evelyn Skye ; trad.: Ofelia Al-Gareeb. Bucureşti: Corint Books, 2016 3 voi. Voi. Voi. 2 .: D estinu l coroanei. coroa nei. - 2017 2017.. -
Mamei şi tatei... Pentru momentul acela când bunica era neliniştită că nu voi putea să fac nimic cu o diplomă în Literatura şi istoria rusă, iar voi i-aţi spus: „Nu-ţi „N u-ţi fac fa c e griji, Evely Evelyn n se va descurca.” Şi pentru toate momentele când m-aţi iubit şi aţi cre zut în mine, înainte şi după aceea.
Tocul Coroanei este unul străvechi, mai străvechi decât I însuşi ţaratul. D ar nu este singurul singurul joc. Mai există şi jocurile iubirii, jucate de băieţi şi fete. Jocurile decepţiei, jucate de escroci şi pungaşi. Jocurile războiului, jucate de generali şi regi. Apoi, mai există jocurile care le combină pe toate trei, iu* cate cate num n umai ai de. de. cei care nu n u au nimic nim ic de pierdut. Dar dacă jucătorul nu are nimic de pierdut, atunci nu mai rămâne rămân e nimic nim ic de făcut.. făcut.... Decât să s ă câştige. câştige.
CAPITOLUL CAPITOLUL U NU
V
ika Andreieva era un potop de bule minuscule, răs pândite în amurgul iernatic. Preţ de câteva clipe, se
laşa prada mcantaru stârnite de magie, evadam prin evanescentizare. Sunt ceru cerul. l. Sunt Sun t vântu vântul. l. Sunt S unt libertatea dezlănţuită. Totuşi, Totuşi, de îndată ce Vika se rematerial rem aterializă iză în în stepa kazahă, kazah ă, re alitate alitateaa înlocui bucu b ucuria ria de a fi totul şi, şi, cu toate acestea, aproape aproap e nimic. Se afla acolo pentru a munci, pentru a îndeplini o însăr cinare cinare oficială în calitate calitate de Mag M ag Imperial Im perial.. Oftă. Cu numai o jumătate de ceas în urmă, îşi făcuse apariţia la grajdurile regale, unde Marea Prinţesă Iuliana Romanova îşi ţesăla calul. Sau, mai curând, un băiat de la grajduri îi ţesăla calul, periindu-i coama castanie, în vreme ce Iuliana îi arăta fiecare nodulet. >
Băiatul nu nu o văzu pe p e Vika apărând apărân d în cel cel mai îndepărtat un un gher al grajdului, insa privim priv im agere agere a Iulianei Iulianei nu-i scapa scap a nimic. — Pleacă, porunci Marea Prinţesă, gonindu-1 pe băiatul de la grajd. Acesta sări şi dispă d ispăru ru în mare grabă, grab ă, bine antrenat antrenat în a nu se codi cod i împotriva îm potriva dorinţelor Iulia Iulianei nei..
10
EVELYN SKYE
Când băiatul se făcu nevăzut, Iuliana se întoarse spre Vika şi îi spuse: — Baroneasă Andreieva, ar fi de preferat să intri într-o încapere capere - sau in grajd - cum se cuvi cuvine, ne, după du pă ce ce primeşti prim eşti perm pe rmi i siunea şi după ce gărzile te anunţă. La fel ca toată lumea. Vika u arunca Iulianei o privire piezişa. — Scuzele mele, Alteţa Voastră Imperială. Doar că, ştiţi, eu nu simt „ca toată lumea”, răspunse Vika, încrucişându-şi braţele la piept. Iuliana pufni. — Mă aflu aici întrucât mesagerul vostru a spus că doriţi să m ă vedeţi vedeţi,, adăug adă ugăă Vika şi făcu o reverenţă reverenţă cu ceva mai mult m ult decât o idee de sarcasm. C ând ân d se îndreptă, de tivul tivul rochiei îi atârna un fir de fân. fân. Vika îl observă, dar îl lăsă acolo. Ea crescuse în pădure; i se părea aproape bizar să nu vadă vad ă fărâme de noroi şi frunze agăţate agăţate de ea. ea. Iuliana Iuliana arcui o sprânceană sprâncea nă la vederea fânului. fânului. — Vreau să faci ceva. N u tu Ce mai fac fa c i? sau îţi mulţumesc că ai venit. Nu că Vika ar fi fost surprinsă. — Ce? — Manierele, s'il s'il vous vous p laît*, la ît*, zise Iuliana. Vika lăsă capul în jos jo s şi îşi îngădui să dea amplu am plu din cap. cap. — Fireşte, Fireşte, Alteţa Alteţa Voastră Im perială. Cu C u ce v ă pot fi de folos? folos? Iuliana îşi dădu dăd u ochii o chii peste peste cap. cap. — Fratel Fratelee meu m eu şi cu mine m ine vrem să te duci în stepa kazahă. — Poftim? Poftim? făcu fă cu Vika, ridicân ridicându du-şi -şi brusc capul. capul. — După ce că eşti impertinentă, pe deasupra mai eşti şi surdă? Am spus că vrem să te duci în stepa kazahă. Ultima * „Va „Va rog” rog”, în lb. franceză. franceză.
11
DESTINUL COROANEI
dată când Paşa P aşa a fost fo st acolo, acolo, circulau zvonuri despre o altă a ltă rebe rebe liune. Trebuie să aflăm dacă planurile lor au mai evoluat, însă m ijloacel ijloacelee noastre no astre tradiţionale tradiţionale de a strânge inform aţii prin in termediul iscoadelor sunt lente. în orice caz, tu p tu poţi oţi să te eva eva-nescentize nescentizezi zi şi sa te întorci întorci dm stepa in aceeaşi acee aşi zi. zi. Niciod N iciodată ată nu am avut avut informaţii informa ţii atât de proaspete. D ar Vika de-abia o mai ma i asculta. asculta. Nu N u se putea duce. Acolo îşi avea obârşia obâ rşia Nikolai, Nikolai, celăla celălalt lt M ag al Rusiei, Rusiei, iar acum el m urise fiindcă pierduse Jocul Coroanei... Cum Cum aş putea sa s a merg prin stepă, stepă, ca şi când ar f i doar do ar un alt loc? loc? Inima Inim a Vikăi începu să bată b ată în ritm ritm de mazurcă, mazu rcă, dureros de conştientă că fiecare mişcare solitară fără Nikolai drept parte nerul ei nu era dreaptă. Scutură din cap. cap. — Nu vreau vreau să s ă mă m ă duc. Nu m ă puteţi trim trim ite acolo. acolo. Iuliana Iuliana se apropiase ap ropiase de Vika, Vika, îm îm prăştiind cu picioarele picioarele fânul din cale. — Ba pot, po t, şi o voi fa fa'ce. Eşti E şti Magu M agull Imperial. Impe rial. Fă-ţi treaba! Aşa că acesta era motivul pentru care Vika se afla acum în stepă. stepă. îşi mai m ai îngădui încă un moment, nu doar do ar pentru a-şi re veni după evanescentizare - mereu îi trebuiau câteva secunde să se reorienteze -, ci şi pentru a-şi aduna puterile, astfel încât să poată face faţă acestui loc care îi amintea prea mult ce - pe cine - pierduse pierduse cu numai doua saptamam saptam am in urma. Trase adânc aer în piept. Asta face parte din treaba mea. •
•
1
•
1
V
W
A
V
A
•
A
V
Toată viaţa, n-am vrut nimic mai mult decât să fiu Mag Impe rial, rial, iar asta atrage atrage după sine sine mul multe. Pot să fa c asta. Dar asta. Dar era o victorie plăcută şi du reroasă reroa să în acelaşi timp. timp. Mai inspiră o dată adânc. înainte să plece din Sankt Petersburg, Vika îşi preschim base înfăţişarea pentru a se putea integra mai lesne printre
12
EVELYN SKYE
kazahi, schimbându-şi culoarea părului din roşcat în brunet, iar veşmintele, dintr-o rochie cu mâneci bufante într-o tunică cu guler şi o haină shapan grea, făcută din piele piele koilek, o rochie cu de oaie. La câţiva paşi de cotlonul întunecat în care se ascundea, în piaţa plină de corturi era forfotă. Acolo se găseau tarabe pline ochi cu alune şi recipiente cu mirodenii. Standuri în care se vindeau cizme căptuşite cu blană şi altele care se făleau cu bi juter ju teriile iile lor din d in argin ar gint, t, toate cu m odele od ele com co m plicate plica te şi încru înc rusta state te cu pietre pietre roşii, roşii, oranj şi albastre. albastre. Exista E xista o tarabă tarab ă care se specia spec ia lizase în tot soiul de fructe uscate, şi pretutindeni erau oameni care zâmbeau, cercetau cercetau mărfurile şi se tocmeau. Prin apropiere trecu o fată, ducând o tavă cu pâini rotunde, enorme. Probabil că abia fuseseră scoase din cuptor, căci căl dura lor, care mirosea a drojdie, umplea aerul. Aroma lor, care îi amintea de brutăria Ludmilei Fanina de acasă, o linişti pe Vika şi şi o scoase sco ase din starea de posom oreală. în plus, posomoreala nu i se potrivea Vikăi. Era mai mult starea sufletească a lui Nikolai decât a ei, ei, iar ea de fapt era in in capabilă să fie melancolică prea mult înainte să simtă că ceva dinlăuntrul ei nu-i dă pace şi o face să treacă m ai departe. departe. Sin Sin gura gu ra dată când se cufund ase în amărăciune, amărăciune, după dup ă moartea m oartea tatatalui, talui, ieşise ieşise din acea stare stare mai m ai agitata ca oricând oricân d şi aproape ap roape ca-i distrusese distruse se casa lui Nikolai ca reacţie, reacţie, doar do ar pentru a fi copleşită de regrete la jumătatea acţiunii. Vika nu avea să mai facă greşeala de a se lăsa iar în voia emoţilor prea mult timp. îşi strânse pumnii şi îşi ascunse vârtejul de senzaţii care u încon jura ju ra gând gâ ndur urile ile legate de Niko N ikolai, lai, oricâ or icâtt de greu gre u i-ar i-a r fi fo f o st să-ş să -şii reprime reprim e acele sentimente. sentimente. Fata de la brutărie puse tava jos la un stand aflat la câţiva metri depărtare şi începu să s ă descarce d escarce pâinile pe raft. raft. O mulţi m ulţime me
