Subiectul: Condiția fizică a omului (cl. a X-a)
Definiție. Condiția fizică a omului reprezintă capacitatea organismului de a răspunde la cerințele mediului înconjurător. Capacitatea organismului depinde foarte mult de starea psihofiziologică a omului, în baza căreia omul realizează doverse funcții și activități: sociale, profersionale, familiale, etc. Dacă omul, sore exemplu, își îndeplinește funcțiile sale, la lucru și acasă, fără a obosi prea tare; înseamnă că el posedă o condiție fizică bună. Nivelul condiției fizice a oamenilor diferă. Pentru exemplificare să comparăm nivelul condiției fizice ale bărbatului și ale femeii, al bărbatului de 30 de ani și al bărbatului de 60 de ani, al polițistului și al medicului, a sportivului performant și a unei persoane care nu practică sportul etc. Analiza exemplelor menționate ne demonstrează că condiția fizică a omului depinde de anumiți factori (sexul, vîrsta, activitatea profesională etc.) și poate avea atît caracter general, cît și specific. Ce reprezintă condiția fizică generală și care sunt componentele ei? Condiția fizică generală reprezintă capacitatea omului de a face față solicitărilor cotidiene. De condiția fizică generală are nevoie majoritatea absolută a populației. Componentele ei de bază sunt următoarele: Rezistența cardiovasculară – constă în capacitatea sistemului circulator de a aproviziona mușchii cu oxigen. Este numită și capacitate fizică aerobă Reistența musculară – reprezintă capacitatea mușchilor de a se contracta repetat fără să obosească. Vigoarea – este capacitatea corpului de a funcționa perioade lungi fără ca oboseala să se instaleze. Este rezultatul rezistenței cardiovasculare și musculare. Puterea – este forța exercitată de mușchi în timpul contracției. Flexibilitatea sau suplețea constituie o măsură a moilității articulațiilor. Viteza – reprezintă capacitatea corpului sau a unor părți ale acestuia de a sed mișca cu rapiditate. Compoziția tisulară a corpului reflectă procentele de țesut adipos și fibros. Ce reprezintă condiția fizică specială și de care factori depinde ea? Spre exemplu: atletul sau polițistul trebuie să posede o condiție fizică generală excelentă, în plus aceștia vor poseda un nivel înalt de dezvoltare a calităților motrice speciale (forță–viteză, forță-rezistență, etc. În continuare vom caracterizasuccint factorii care influiențează condiția fizică a omului. 1. Vîrsta. Cel mai înalt nivel al condiției fizice este atins la vîrsta de 20 de ani. După acestă vîrstă condiția fizică scade. 2. Sexul. După vîrsta de 11 ani continuă să crească în înălțime și devin mai puternici decît fetele. Fetele au o flexibilitate mai mare. 3. Alimentația. Condiția fizică este dependentă de starea de sănătate, deci se impune o alimentație echilibrată, sănătoasă. Raportul celor trei componente de bază a alimentației alcătuiește: 55% de carbohidrați, 30% de grăsimi, 15% de proteine. 4. Exercițiul fizic. Este un factor foarte important, indiferent de vîrstă, exercițiul fizic consolidează și menține condiția fizică a omului. 5. Boala și extenuarea. Condiția fizică scade în perioada de boală sau oboseală. Revenirea în formă necesită odihnă.
6. Consumul de droguri. Alcoolul, tutunul și alte droguri conțin compuși chimici care afectează funcționarea organismului: a) reduce condiția fizică; b) afectează starea de sănătate. 7. Stresul. Scad condiția fizică, deoarece afectează sănătatea. Rețineți! Exercițiul fizic reduce nivelul de stres. 8. Mediul înconjurător. Poluarea aerului afectează plămînii. Condiția fizică poate fi examinată prin intermediul diverselor modalități, care determină starea fizică a omului. Spre exemplu, în practica educației fizice școlare condiția fizică a elevului este evaluată, utilizîndu-se anumite mpsuri antropometrice, probe funcționale și teste motrice. În urma testării complexe putem media asupra condiției fizice, dîndu-i o apreciere valorică, finalmente,putem lua decizii concrete de perfecționare a ei. După cum s-a menționat, condiția fizică poate fi îmbunătățită prin intermediul antrenamentului, adică practicării exercițiului fizic. Antrenamentul repreziontă un program de exrciții fizice acre permite atingerea nivelului dorit al condiției fizice. El se bazează pe patru principii de bază: 1. Principiul specificației. Fiecare exercițiu fizic are un efect aparte asupra unui mușchi concret. Aceasta însemnă că trebuie selectați mușchii urmează să fie antrenați. Apoi se selectează exercițiile adecvate. 2. Principiul suprasolicitării. Pentru a antrena un segment corporal sau corpul în întregime acesta trebuie supresolicitat, adică supus unui efort mai mare decît în mod obișnuit. În timp, corpul se adaptează la cerințele sporite prin ameliorarea condiției fizice. Cum se suprasolicită corpul? Prin creșterea FIT: Frecvența exercițiului (cît de des se efectuează). Intensitatea exercițiuluic(cît de mare este efortul depus). Timpul exersării (cît durează executarea exercițiului). 3. Principiul progresiei. Corpul nu se poate adapta imediat solicitărilor sporite. Adaptarea are loc în mod progresiv, gradat. Exercițiile prea grele, complicate, efectuate la începutul antrenamentului, conduc la rupturi musculare sau alte leziuni. Aceasta înseamnă că gradul de dificultate a exercițiului trebuie să crească treptat, pentru a evita lezarea mușchilor. Dacă se constant gradul de dificultate al exercițiului, condiția fizică va rămîne la același nivel. 4. Principiul reversibilității. Condiția fizică este reversibilă. Prin exersarea intensă a corpului, condiția fizică se îmbunătățește și invers: exersarea întreruptă, îndeosebi de durată lungă, conduce la pierderea condiției fizice. După o întrerupere a antrenamentului, cauzată de boală sau de vacanță, concediu, el trebuie reluat de la un nivel mai scăzut. Așadar, din cele relatate, concluzionăm următoarele: condiția fizică exprimztă în indici calitativi și cantitativi caracterizează în mare măsură starea de sănptate a omului; ea poate fi îmbunătățită prin practicarea sistematică a exercițiului fizic, sportului.
