Serafim Rose - Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului

Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului Serafim Rose

Parintele

Serafim Rose(1934 - 1982)

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.











INTRODUCERE De

pr .Damaschin

In luna mai a anului 1981, cu doar un an inaintea trecerii sale la cele vesnice, parintele Serafim Rose a fost invitat sa tina o conferinta la Universitatea Santa Cruz din California. Auditoriul sau era format din studentii facultatii de religie comparata, intitulata: Religiile lumii in Statele Unite. Orasul Santa Cruz fusese central cautarilor spiritual la scara nationala, care ajunsese la o culme a activitatii sale la sfarsitul anilor 1960 si inceputul anilor 1970, iar urme ale acestei miscari continuasera si in anii 1980. Tinerii care veneau sa asculte conferinta parintelui Serafim, umblau, prin urmare, pe o vasta diversitate de cai spirituale. La mare trecere erau pe vremea aceea in Santa Cruz diversi guru, care promiteau iluminarea discipolilor lor sau uimeau lumea cu miracolele lor: Rajmesh, Muktananda, Sri Chinmoy si multi altii care ajunsesera la o notorietate de circumstanta. Multi studenti ai universitatii, studiind disciplinele spirituale predate de acesti guru, cautau o experienta religioasa directa prin intermediul substantelor halucinogene. Altii insa, nemultumiti de saracia spirituala a culturii occidentale, cautau aflarea realitatii supreme in budismul de sorginte tibetana, in religia Zen, sau in formele anglicizate ale samanismului indiano-american. In fine, mai ramaneau cei ce doreau sa caute adevarul in mostenirea lor spirituala de sorginte crestina. Crestininsmul occidental, insa se daspartise de multa vreme de plinatatea traditiilor sale strabune, si in felul acesta si de constiinta principiilor metafizice, spirituale pe care era fondat acesta. Cei care incercau sa promoveze crestinismul occidental, se simteau oarecum intr-o stare de inferioritate fata de toate traditiile religioase popularizate ale rasaritului, acolo unde propovaduitorii lor isi cunosteau foarte bine menirea, stapanind la perfectie toate aceste cunostinte religioase. Parintele Serafim venea in fata acestei varietati de curente spirituale cu ceva diferit de afirmat, ceva de care cei mai multi dintre auditorii sai nu mai auzisera niciodata pana atunci. El reprezenta crestinismul, traditia care inca(aproape inconstient), avea o influenta deosebita asupra intregii culture occidentale, si totusi crestinismul sau nu era asemenea crestinismului superficial, anemic de tip american pe care atatia adepti il parasisera pentru a cauta adevarul in alta parte. In cuvantul sau el facea referiri la plinatatea descoperirii adevarului lui Hristos, lasat noua drept mostenire de catre sfintii si de Dumnezeu luminatii Parinti ai Bisericii rasaritului de-a lungul ultimelor douazeci de secole. Crestinismul, dupa cum stia prea bine parintele Serafim dobandise un nume rau in occident; si totusi cati oameni sinceri, care il cunoscusera in adevarata s alumina, nu ezitasera oare nici o clipa sa-l imbratiseze?











aceasta convertire ar fi putut sa nu aiba loc niciodata, daca el nu ar fi descoperit Biserica ortodoxa a rasaritului, care era aproape necunoscuta in societatea occidentala. El a inteles de indata ca aceasta Biserica era cu adevarat Biserica istorica fondata de Hristos si ucenicii sai, Sfintii Apostoli, fiindca numai ea singura pastrase continuitatea si puritatea invataturilor crestine stravechi. Totusi, mai presus de orice nu a fost marturia istorica cea care l-au facut sa imbratiseze credinta ortodoxa, fiindca si alte religii ar putea revendica atasamentul fata de originile istorice; mai degraba, se poate spune ca doar Sfanta Ortodoxie i-a satisfacut setea fata de adevar: ea l-a adus intr-o legatura vie cu harul lui Dumnezeu, i-a oferit o profunda disciplina in care el putea creste si progresa duhovniceste, si in acelasi timp ii confereau principiile metafizice cu ajutorul carora mintea sa patrunzatoare putea percepe universul ca pe un intreg plin de armonie. Parintele Serafim si-a inchinat mai apoi intreaga viata cercetarii adevarului, iar atunci cand l-a aflat s-a pus cu totul in sluba sa. Dimpreuna cu un alt crestin ortodox de un gand cu el, el a format o comunitate frateasca misionara, o librarie si o revista (Cuvant Ortodox) la San Francisco. Peste alti cativa ani, dorind sa paraseasca toata zarva acestei lumi si sa-L caute pe Dumnezeu in linistea si pacea pustiei, comunitatea s-a mutat in muntii din nordul Californiei, unde acesta si-a continuat activitatea misionara prin intermediul cuvantului tiparit. El si-a petrecut urmatorii 13 ani, tot ceea ce i-a mai ramas din scurta sa viata, in pustie ca monah; si tocmai aceasta perioada de timp el a intrat intr-un proces pro ces de transfigurare duhovniceasca duhovnic easca aproape nemaiintalnita nemaii ntalnita in zilele noastre. Aceasta transformare transformar e launtrica s-a tesut in fiinta sa spirituala spirituala prin adancimea ciclului de rugaciuni si slujbe ale Bisericii si prin studiul necontenit al Sfintilor Parinti. Prin studierea atenta a textelor patristice cu scopul de a le pune in practica pentru cresterea sa spirituala, el a putut sa gandeasca, sa simta si sa capete puterea credintei, asa cum numai Parintii de odinioara le avusesera, pana cand in cele din urma el a ajuns ca unul dintre ei: un Sfant Parinte al vremurilor noastre, unul dintre rarii transmitatori ai neschimbatoarei intelepciuni crestine catre lumea contemporana. Aceasta era statura duhovniceasca a omului care se afla dinaintea grupului de studenti ai Universitatii Santa Cruz. Cu ochii sai patrunzatori, cu barba sa lunga si cu mantia sa neagra, infatisarea sa era la fel de izbitoare cu cea a gurusilor la care se imbulzeau tinerii. Dar intentia sa nu era aceea de a-i impresiona prin infatisarea sa exterioara: el stia ca, pentru a ajunge la plinatatea adevarului, adevarul ui, ceva mult mai profund trebuia sa se petreaca inlauntrul inimii fiecaruia dintre ei. ei. Parintele Serafim era perfect constient de insensibilitatea duhovniceasca a omului modern, si mai stia ca oamenii aveau adesea nevoie de unele fenomene supranaturale, unele senzoriale dar si de natura spirituala pentru a trezi reactia lor. Tocmai de aceea atat demulti tineri ii urmau pe sfinti sau alte grupuri religioase pe baza miracolelor pe care ei le promiteau, precum si datorita faptului ca medicamentele halucinogene, practicile oculte si asa numitele experiente harismatice devenisera atat de la moda.











Daca esti un om cinstit, nu vei cauta nimic altceva decat plinatatea adevarului (asa precum procedase insusi parintele Serafim), si nu te vei opri la o stare in care este prezenta doar o parte a adevarului, avand doar un simtamant insulator de satisfactie. Este adevarat faptul ca parintele Serafim fusese martor la numeroase miracole de-a lungul vietii sale. Unul dintre duhovnicii sai, arhiepiscopul Ioan Maximovici, fusese facator de minuni in acelasi chip in care fusesera cei dintai apostoli. Parintele Seraphim obisnuia sa le vorbeasca studentilor de unele dintre aceste minuni, dar facea acest lucru numai pentru a-i face pe acestia sa ajunga la consideratii mai profunde. Tinta sa de capatenie, desigur, era acea de a-i trezi pe oameni la ceea ce acestia doreau cu adevarat: Hristosul cel viu. El recunostea faptul ca, cu toata opacitatea spirituala a omului occidental modern, procesul fundamental al convertirii sale nu era cu nimic diferit de ceea ce se petrecuse in vremurile de odinioara. Convertirea are loc atunci cand ceva din inima, o coarda anume este atinsa, atunci cand inima incepe sa arda atunci cand ea se afla in legatura cu adevarul revelat de Dumnezeu. Inainte de a se putea petrece acest lucru, persoana umana trebuie adesea sa simta absenta acestui adevar, si sa experieze in fapt suferinta, drept consecinta a lispei sale. Oamenii din aceasta tulbure lume occidental au arareori acest simtamant de supliciu spiritual reprimat in constiinta lor, atat de preocupati fiind ei de mangaierile si stimuli fizici ai lumii acesteia. Pe de alta parte in tarile in care oamenii duc lipsa libertatii si a confortului cotidian, foamea spirituala a omului devine mai vie si mai acuta. Prin urmare, parintele Serafim a inteles ca oamenii din lumea libera au de invatat o lectie importanta de la cei aflati dincolo de Cortina de Fier cu privire la trezirea credintei religioase. Dar ar putea cei dintai, care vietuiesc in ceea ce s-ar putea numi paradisul nebunilor, sa traduca adevarata si esentiala experienta a celorlalti intr-o forma pe care ei sa poata macar sa inceapa sa o inteleaga? Parintele Serafim nadajduia acest lucru, fiindca el stia ca, fara o cunoastere a Golgotei si a Crucii, nu poti ajunge niciodata la o adevarata cunoastere a lui Hristos, Dumnezeul nostru Cel intrupat. Una dintre intentiile parintelui Serafim atunci cand le vorbea studentilor a fost aceea de a le arata ca viata duhovniceasca nu era doar ceva de care sa te bucuri, ci era mai degraba un fel de camp de lupta pe care sufletul se curateste prin suferinta. Pentru multi dintre studenti acesta era un nou concept; caci cine dintre personalitatile religioase ale zilei, dorind sa-si castige cat mai multi adepti, i-ar fi chemat pe oameni la un mod de existenta de neincetata lupta si suferinta? Totusi, aceasta a fost calea pe care Insusi Hristos a urmat-o si i-a indemnat si pe oameni s-o faca. Iar parinteleSerafim, vorbind despre aceasta cale stramta in timpul conferintei sale, i-a determinat pe unii dintre cei ce-l ascultau sa-si ia crucea si sa-I urmeze lui Hristos. Din pacate, judecand dupa intrebarile ce i s-au pus dupa conferinta, majoritatea studentilor











El a fos fos bombardat de de intre intrebari le le ate ate de ceea ceea ce cred ea el c priv privire ire la f elurite lurite credinte dinte crestin estine e despr espre e loc locul unde unde credea el ca se alfa Duhul Sfant si unde unde nu se afla, des despr pre e cel cele un million si una de de dif erente nte dintre dintre Ortodoxie Ortodoxie si romano-c romano-catoli atoliccism, etc , de de parc parca cei cei care are ii pune puneau intre intrebarile barile ar fi ince incerrcat sa cataloghe ataloghe e ceea ceea ce spune punea el, dec decat at sa se lase lase impres impresionati ionati si impuls impulsionati de de spuse puse sale ale Ceea eea ce est este inte inter esant esant est este faptul ca, chiar atunc atunci cand a fos fost obligat sa ras raspunda la aces acestte intre intrebari, el a continuat sa ros rosteasca sca adev adevarul arul in duhul dragos dragostei, as asa cum o fac facuse in tot timpul conf erinte rintei si sa atraga mintile mintile si inimile inimile oame oamenilor catre atre o cale ale mai duhov duhovnice nicea asca sca de de inte inteleger e a luc lucrurilor.











escoperirea lui umnezeu i n i nima

omului

1 Caut area De ce studiaza omul re religia? Exis Exista multe multe motive motive intamplatoare intamplatoare, dar in fapt nu exis xista dec decat at un singur motiv motiv adev adevarat arat dac daca omul est este cu adev adevarat arat serio serioss intrintr-un cuvant, e vorba de de a veni veni in contac ontact cu realitate alitatea, de de a afla o re realitate alitate mai profunda dec decat at re realitate alitatea cotidiana care are se schimba schimba atat de de iute iute, se degrade gradeaza, nu las lasa nimic nimic in spate patele ei si nu of era vreo f eric ricire ire durabila sufle ufletului ome omenesc. esc. Orice Orice religie ligie since incera ra ince incear arcca sa stabile tabileasca sca un contac ontact cu ace acea asta re realitate alitate. As As dori sa spun as astazi catev ateva a cuvinte inte despr espre e f elul in care are crestini estinissmul ortodox ince incear arcca sa fac faca acest cest luc lucru, sa-l puna pe pe omul credinc dincios ios in legatura cu re realitate alitatea spirituala. Cautare Cautarea re realitatii est este o sarc arcina peric riculoas uloasa. Voi ati auzit is istoris tori siri des despr pre e f elul in care are tine tinerii din vremurile murile noas noastre tre de cautare autare s-au s-au ars ars ince incerrcand sa desc descop ope ere realitate alitatea, si fie fie ca au murit de de tine tineri, fie fie ca duc duc o exis xistenta searbada searbada la un pote potential foarte foarte scazut scazut inte intelectual ec tual si sufle ufletesc. esc. Eu ins insumi imi amintesc amintesc de un prie prieten de de pe vremea propriilor me mele cautari de de acum 25 de de ani, cand Aldous Aldous Huxley Huxley toc tocmai descop escope erise rise pres presupu upussa valoare aloare spirituala a LS LSD-ului si ii fac facuse pe multi sa-l urme urmeze. Aces Acestt tanar, un tipic tipic cautator re religios ligios care are se pare pare ca ar fi luat parte parte la un as astf el de de curs urs, mimi-a spus pus Indif erent de de ceea ceea ce ai spune pune cu priv privire ire la pe peric ricolul drogurilor, tre trebuie buie sa fii de de accord ccord cu faptul ca orice orice est este mai bun dec decat at viata ame americ ricana cotidiana, care are est este moarta din punc punct de de ved ved ere spiritual. Am dezaprobat aces acestt luc lucru, intruc intrucat chiar atunc atunci ince incep peam sa intrev intrevad ad faptul ca viata duhov duhovnice nicea asca sca se intinde intinde in doua direc directii: tii: il poate poate conduce onduce pe om de deasupra vietii cotidie otidiene plina de de coruptie oruptie, dar il si poate poate cobori pe pe om, aduc aducanduandu-i atat moarte moart ea spirituala, cat si pe pe cea cea fizic fizica. El a me mers pe propria sa cale ale si inainte inainte de a fi implinit vars arsta de de 30 de ani era o epav pa va de de om imbatranit, cu minte mintea ruinata, dupa ce abandonase abandona se orice orice cautare autare a re realitatii. Exe Exemple mple asemanatoar semanatoare e ar pute putea fi desc descop ope erite rite la cei cei ce cauta f elurite lurite forme forme de expe xperie riente nte













Literatura noastra ortodoxa din ultimii 2000 de ani are doar cateva exemple de acest fel. Aici voi cita doar unul, din viata Sfantului

ikita din pesterile Kievului, care a trait cu aproape 1000 de ani

in urma in Rusia: Plin de ravna, parintele

ikita l-a rugat pe staretul sau sa-i dea binecuvantarea spre a vietui

pustniceste. Staretul, (care atunci era Sfantul

ikon) i-a interzis acest lucru spunandu-i: << Fiul meu!

u-ti este de folos, tie, care esti atat de tanar, sa stai inactiv. E mai bine sa vietuiesti impreuna cu fratii. Slujindu-i nu-ti vei pierde rasplata. Tu insuti stii cum parintele Isaaac a fost inselat de demoni in pustie. Acesta ar fi pierit daca harul special al lui Dumnezeu, cu rugaciunile sfintilor nostri parinti Antonie si Teodosie , nu l-ar fi izbavit>>.<>, raspunse parintele

ikita, <
inselat de ceva asemanator, ci vreau sa ma impotrivesc inselaciunilor diavolesti si sa-L rog pe Dumnezeu sa-mi dea darul facerii de minuni, ca parintele Isaac Sihastrul, care si acum savarseste nenumarate minuni>>. <>, spuse staretul din nou, <>. ikita, manat de o nespusa ravna pentru viata pustniceasca, nu a avut nici cea mai mica dorinta de a asculta ceea ce ii spuse staretul. Si astfel isi duse la indeplinire planul pe care-l avea in minte. Incepu o viata de desavarsita insingurare si continua se se roage fara a mai iesi din chilie. Dupa o vreme, pe cand se ruga, auzi un glas rugandu-se impreuna cu el si simti o nemaipomenita mireasma. Inselat de toate acestea, el isi spuse:<>. ichita incepu sa se roage cu si mai multa ravna, spunand: <> Atunci s-a auzit un glas care ii spuse: << u ma voi arata tie, caci fiind prea tanar, inaltandute, sa nu cumva sa-ti fie tie spre cadere>>. Pustnicul raspunse cu lacrimi in ochi: <










ruga pentru el. Apoi, incepu sa le vorbeasca mult din Scripturi celor ce veneau la el si sa prooroceasca ca pustnicul palestinian. palestinian. Faima sa se raspandi printre oamenii din lume si ajunse pana la curtea marelui principe mostenitor. De fapt, el nu proorocea, ci le spunea celor care veneau la dansul unde fusesera ascunse anumite lucruri furate sau ce se intampla undeva, la mare departare, capatand aceste informatii de la diavolul care-l supraveghea. Astfel, el ii vorbi marelui principe Iziaslav de uciderea principelui Gleb din ovgorod si-l povatui sa-si trimita fiul sa ia in stapanire principatul si sa ocarmuiasca in locul sau. Acest lucru a fost suficient ca mirenii sa-l socoteasca pe pustnic drept prooroc. Este notabil faptul ca mirenii si chiar monahii care nu au discernamant duhovnicesc sunt aproape intotdeauna atrasi de escroci, impostori, ipocriti si de catre cei aflati in stare de inselare diavoleasca, luandu-i pe unii ca acestia drept sfinti si adevarati slujitori ai lui Dumnezeu. imeni nu se putea compara cu suferi

ikita in cunoasterea Vechiului Testament, dar nu putea

oul Testament, niciodata nu dadea exemple din Sfintele Evanghelii sau din epistolele

apostolice si nu ingaduia nici unuia dintre oaspetii sai sa-i pomeneasca ceva din

oul Testament. Din

pricina acestei ciudatenii strecurate in invataturile sale, parintii de la manastirea Pesterilor din Kiev si-au dat seama ca era inselat de diavol. Pe vremea aceea erau multi monahi cu viata sfanta si inzestrati cu daruri duhovnicesti si cu mult har in manastire. Acestia l-au alungat pe diavolul care-l insela pe ikita cu rugaciunile lor. ikita nu l-a mai vazut. Parintii l-au scos pe ikita din insingurarea ce si-o impusese si-l rugara sa le spuna ceva din Vechiul Testament. Dar el sustinea cu juramant ca nu citise niciodata acele carti pe care mai inainte le stia pe dinafara. S-a dovedit ca uitase chiar si sa citeasca, atat de mare fusese influenta inselarii diavolesti, si doar cu mare greutate a invatat din nou sa citeasca. Cu rugaciunile parintilor cu viata sfanta, si-a revenit in fire, si-a recunoscut si marturisit pacatul, l-a deplans cu lacrimi amare si a ajuns la o inalta treapta de sfintenie, primind darul facerii de minuni printr-o smerita viata dusa printre frati. Mai apoi, Sfantul ikita a fost hirotonit episcop de ovgorod.











minuni de de vindec indecar are e Nici unul dintre dintre acest ceste luc lucruri, nu est este remarc marcabil in sine ine, oric oricare are din aces acesttea poate poate fi imitate imitate de fals falsie fac facatori de de minuni. Cum stim noi ca el se afla in le legatura de deplina cu adev adevarul? arul? 2 Descoperirea Dac Daca arunc arunci o priv privire ire intrintr-un manual de de teologie ologie ortodoxa, vei vei ved vedea ca adev adevarul arul nu poate poate fi aflat de de catre atre forte fortele nea jutorat jutorate e ale ale omului. Poti citi Scripturil Scripturile e sau oric oricare are alta carte arte sfanta si sa nu inte intelegi mac macar ce spun aces acesttea. Exis Exista o pilda de de acest cest f el in Fapte aptele Apos Apostolilor, in is i storis tori sire irea Apos Apostolilor Filip si a eunuc unucului etiopian: Si un inge inger al Domnului a grait catre atre Filip, zic zicand: Ridic Ridica-te si me mergi spre pre miazazi, pe pe cale alea care are coboara de de la Ierus rusalim la Gaza, ace acea asta est este pus pustie tie. Si, ridic ridicandu-se andu-se,, a me mers. Si iata un barbat d in Etiopia, fame famen, mare mare dre dregator al Candac Candachie hiei, re regina Etiopie Etiopiei, care are era pest este toata vistie tieria ei si care are veni venise se la Ierus rusalim ca sa se inc inchine hine, se intorce intorcea a acasa, si, sezand sezand in carul sau, cite itea pe pe prooroc proorocul Is Isaia. Iar Duhul ii-a zis zis lui Filip: ApropieApropie-tte si te te alipes alipestte de carul aces acesta. ta. Si ale alergand, Filip ll-a auzit citind pe pe prooroc proorocul Is Isaia si ii-a zis zis: Inte Intelegi oare oare, ce cites itesti? ti? Iar el ii-a zis zis: Cum as as pute putea sa inte intel eg, dac daca nu ma va calauzi cinev ineva? a? Si a rugat pe pe Filip sa se urce urce si sa sada cu el. Iar loc locul din Scriptura Scriptura pe pe care are cite itea era aces acesta: ta: <










cateodata pe om sa ajunga la credinta, nu reprezinta motivul corect de a accepta crestinismul. Tot in Faptele Apostolilor aflam istorisirea lui Simon magul, care a vrut sa plateasca bani pentru a intra in cadrul Bisericii si adobandi darurile Sfantului Duh, fiindca ele erau foarte impresionante si miraculoase. El se indeletnicea cu vrajitoria cea atat de profitabila, intr-o vreme cand cu cat puteai savarsi mai multe fapte suprafiresti cu atat mai multi bani si faima dobandeai, si cand astfel de lucruri erau mult mai numeroase in cadrul crestinismului, decat in paganism. Asa cum stim din Faptele Apostolilor, cererea lui Simon a fost respinsa de catre Sfantul Apostol Petru, iar Simon a ajuns la un sfarsit rau, lasandu-ne cuvantul simonie care reprezinta conceptul de a incerca sa cumperi harul lui Dumnezeu. Prin contrast, atunci cand Filip i-a vorbit eunucului etiopian, ceva s-a schimbat in inima eunucului. Se spune in Faptele Apostolilor ca el a ajuns sa creada, cu alte cuvinte, inima sa s-a imnuiat prin adevarul care i-a fost grait. Cuvintele Scripturii sunt foarte puternice, si atunci cand li se da interpretarea corecta, ceva din fiinta umana se deschide daca inima sa e pregatita. De aceea, eunucul, l-a primit pe Hristos din toata inima sa; el a devenit un alt om. Acest lucru nu s-a intamplat din pricina miracolelor, ci datorita a ceea ce a adus Hristos cel intrupat pe pamant. Acelasi lucru poate fi observant in alt loc din

oul Testament, atunci cand doi dintre ucenicii

lui Hristos mergeau pe drumul catre Emaus(Luca, cap.24 cap. 24). ). Hristos Insusi, chiar in ziua invierii Sale, li s-a alaturat si a inceput sa mearga alaturi de ei, intrebandu-I de ce oare erau atat de tulburati. La randul lor, acestia au inceput sa-L intrebe daca nu cumva El era singurul care nu stia ceea ce se intamplase in Ierusalim. Ei spusera ca era vorba de un mare prooroc care fusese omorat si Care apoi inviase din morti, dar ei nu stiau ce sa creada. Hristos a inceput apoi sa le deschida inimile si sa le explice ceea ce scria in Vechiul Testament in legatura cu ceea ce avea sa i se intample lui Mesia. In tot acest timp ucenicii nu L-au cunoscut, fiindca El nu venise la ei cu semne si minuni spre a-i uimi. Mai apoi, cand au ajuns la Emaus, Hristos S-a facut ca merge mai departe, iar El s-ar fi despartit de ei fara sa fi recunoscut daca acestia nu L-ar fi rugat, din simpla dragoste fata de un strain aflat la stramtoare, sa-si petreaca noaptea impreuna cu ei. In cele din urma, cand El S-a asezat la masa impreuna cu ei si a frant painea asa cum o facuse si la Cina cea de Taina, ochii lor s-au deschis, ei au vazut ca era Insusi Hristos, iar atunci El a disparut chiar dinaintea ochilor lor. Ei au inceput sa-si puna intrebari si si-au amintit, ca tot timpul











Acela celassi luc lucru se intampla si as astazi, chiar dac daca oame oamenii au deve devenit nit mult mai inse insen nsibili si mai opac opaci din punc punct de de ved vedere duhov duhovnicesc nicesc,, mult mai putin simpli si nu ras raspund as asa de de usor la adev ad evar. ar. In cazul arhie arhiepisc piscopului opului Ioan, cei cei care are au a jun junss la credinta prin inte interme rmediul sau, au fos fost misc miscati ati nu mai pres presu us de orice orice de minunile minunile sale ale, ci prin ceva ceva anume anume care are le-a e-a misc miscat at inimile inimile datorita pre prezente ntei sale ale duhov duhovnices nicesti. ti. Voi of eri un exemplu din viata sa, o intamplare intamplare care are a av avut loc loc in Sanhai, ac acolo unde unde el a fos fost episc piscop, op, in timpul celui celui dede-al al doile doilea razboi mondial. Ace Acea asta intamplare intamplare ne-a fos fost poves povestita tita de de catre atre o prie prietena apropiata de de-a noas noastra care are a murit ac acum cativ ativa ani, o prof esoara esoara de de canto pe pe nume nume Ana. Dupa spuse puselle, pos postul arhie arhiepisc piscopului opului Ioan era atat de d e aspru inc incat maxilarul sau inf erior is isi pie pierde rdea pute puterea in timpul pe perioade rioadelor de de pos post si el vorbe orbea ne nedeslu eslussit. Ea ii dade dadea lec lectii tii de de spre pre a-si -si exersa maxilarul si spre pre a-l face face sa vorbe orbeasca sca mai limpe limpede. El obis obisnuia sa vina la lec lectii tii la inte interval regulate gulate, si dupa ce termina fiec fiecar are e lecti ectie e avea vea obice obiceiul iul de de a-i las lasa o banc bancnota de de 20 de dolari. In timpul razboiului, ace acea asta f emeie a fos fost ranita si era pe pe moarte moarte intrintr-un spital france francezz din Sanhai. Era noapte noaptea tarziu, afara era o furtuna grozav grozava si nu era cu putinta sa circ irculi prin oras oras. Dar in inima sa ea ave avea a o singura idee idee.. Dupa ce medic dicii ii spusese pusesera ra ca nu mai ave avea a nic nici o sans ansa, singura sa nadej nadejd de o ave avea a in arhie arhiepisc piscopul opul Ioan, care are spera sa poata veni, veni, s-o s-o impartase impartasea asca sca si cumv umva sa o a jut jute e. Ea ii ruga pe pe oame oameni sa-i trans transmita un mes mesa a j din parte partea ei, dar toti ii ras ra spunsese punsesera ra ca totul era cu ne neputinta. Te Telefoane foanel e nu func functionau din pric pricina furtunii, iar spitalul (intruc (intrucat era pe pe vremea razboiului) era inc inchis his pe timp de de noapte noapte. Asa inc incat tot ce mai pute putea face face era sa strige trige: A jutor! jutor! Arhie Arhiepisc piscop ope e Ioan, vino! D igur, oam nii

a biata













Persoana din patul alaturat spuse ca cineva fusese defapt acolo, dar totusi nimeni n-o crezu. Ea incepu sa se intrebe daca nu cumva avusese halucinatii. Dar in timp ce asistentele tocmai ii faceau patul in ziua aceea, ele aflara sub perna ei o bancnota de douazeci de dolari americani. Ei, spuse ea, aceasta este dovada ca el fusese acolo! Cum, oare, stiuse de toate acestea arhiepiscopul Ioan? Cum reusise sa ajunga la ea, cand se intrerupsesera orice fel de comunicatii interumane si nu putea primi nici un fel de mesaj de la ea? Se poate spune ca acest lucru i se descoperise, fiindca atat de multe lucruri i se descoperisera. Dar cum i se descoperise acest lucru? De ce tocmai lui si nu altcuiva? De ce oare adevarul li se descopera unora si nu altora? Exista cumva un receptor special pentru a primi descoperiri de la Dumnezeu? Da, intr-un anume sens, exista un astfel de senzor, desi, in mod obisnuit noi il inchidem si nu-l lasam deschis spre a putea functiona: revelatia dumnezeiasca este conferita unui receptor numit o inima plina de iubire. oi stim din Sfintele Scripturi ca Dumnezeu este iubire; crestinismul este religia iubirii. (Poti observa, desigur, neajunsurile, poti vedea oameni care se numesc pe sine crestini si nu sunt, si sa spui ca nu-i vorba de nici un fel de dragoste acolo, dar crestinismul este cu adevarat religia iubirii atunci cand reuseste si este practicat in mod corect). Domnul nostru Iisus Hristos Insusi spune ca Apostolii sai s-au remarcat mai presus de orice prin dragostea lor. Daca intrebi pe cineva care l-a cunoscut pe arhiepiscopul Ioan ce ii atragea pe oameni la dansul, si inca ii atrage pe oamenii care nu l-au cunoscut vreodata, raspunsul este pururea acelasi: el raspandea din abudenta in jurul sau iubirea; el se jertfea pe sine pentru ceilalti dintr-o dragoste absolute sincera si total dezinteresata fata de Dumnezeu si de aproapele. Iata cum i se revelau tot felul de lucruri care nu li se descopereau altora si pe care el nu le-ar fi putut descoperi niciodata prin











intamplare ) si mi-a spus ca invata limba rusa. El era un cautator in domeniul vietii religioase si fusese pe la tot felul de asa-numite grupuri crestine, nu aflase nimic altceva decat ipocrizie si inselaciune pretutindenea si era gata sa renunte complet la religie. Dar tot atunci auzi ca in Rusia oamenii patimeau pentru credinta lor. Acolo unde exista suferinta, se gandi el, probabil ca e vorba de ceva adevarat si nu poate exista atata inselaciune si minciuna pe cat avem noi in America. Si iata cum se face ca el studia limba rusa cu scopul de a se duce in Rusia si de a se intalni cu oameni care erau adevarati crestini. Si aceasta dorea s-o faca in calitate de preot ortodox; eram uimit de cele ce auzeam, caci el nu mai vazuse niciodata un pastor ortodox si nici nu luase parte la vreo vreo slujba ortodoxa. oi am avut o indelungata discutie despre religie si am vazut ca idea sa era destul de erinta ar putea putea produc roduce e ceva autentic, tentic, in timp timp ce ce viata noas noastra indelu indelungata temeinica: idea ca suf erinta da nas nastere usor usor la f alsu alsuri ri si ins inselac elaciuni.

In secolul al IV IV-lea, un mare teolog ortodox, Sfantul Grigorie de

azians (numit si Teologul)

a numit religia noastra patimitoarea Ortodoxie, si asa a fost ea de la inceputuri, de-a lungul intregii istorii si a Bisericii. Ucenicii Dumnezeului Celui rastignit au patimit persecutii si torturi. Aproape toti apostolii au murit ca martiri, Petru fiind rastignit cu capul in jos, iar Andrei fiind rastignit pe o cruce in forma de X. in timpul primelor trei secole de crestinism, credinciosii s-au refugiat in catacombe si au patimit cumplite suferinte. In acele catacombe se dasfasurau dumnezeiestile slujbe bisericesti intr-o atmosfera de permanenta asteptare a mortii, pe care noi astazi le celebram intr-o forma putin schimbata fata de acele vremuri. Dupa epoca acelor catacombe a urmat lupta pentru pastrarea puritatii credintei, atunci cand numerosi dascali au incercat sa inlocuiasca parerile lor personale cu dumnezeistile invataturi revelate de Domnul nostru Iisus Hristos.











Probabil, ca toata lume lumea a auzit de de Ale Alexandru Sol jenitan, jenitan, un mare mare ganditor si scriitor scriitor rus ru s care are a fos fost exilat din patria sa in anul 197 1975 5 fiindc fiindca a ros rostit adev adevarul arul des despr pre e Rus Rusia as asa cum il ved vedea el. Vars Varsta sa est este exac xact apraoe aprao ep aceea ceeasi cu cea cea a re regimului comunis omunist, asa ca nu poate poate fi ac acuzat ca are are prej prejud udec ecati ati ramase ramase inc inca din copilarie opilarie. El a dus dus o viata obis obisnuita in Uniune Uniunea Sovietic tica. Nascut scut la un an dupa revoluti evolutie e, el si -a pie pierdut tatal in primul razboi, as astudiat mate matematic matica spre pre a capata o slu jba jba prac practic tica, a slu jit jit patria ca soldat in armata ros ro sie in timpul celui celui de de al doile doilea razboi mondial si a a jun junss cu armata sovietic tica pana in Germania. In anul 1945 1945 a fos fost ares arestat tat pentru faptul ca a scri scriss catev ateva a luc lucruri nepotriv potrivite ite la adres adresa a mus mustac tacios iosului (e vorba de de Stalin) in catev ateva a scri scrissori partic particulare ulare si a primit opt ani de de











Iata de ce renasterea spirituala care are loc tocmai in Rusia este mult mai profunda decat asa numitele renasteri spirituale care au loc in lumea libera. Soljenitan insusi ne arata cum ajuns el la spatele meu meu inc incovoiat de anii de inch inchiisoare, oare, care care aproap roape ca s-a credinta: Mi-a f ost dat sa duc in spatele f rant rant sub povara povara sarc arcinii purtate purtate,, aceas easta exp experienta esentiala: f elu elul in care o f iinta iinta umana devine rea si f elu elul in care aceas easta devine buna. buna. Intoxic ntoxicat de succe succesele tineretii m-am simtit eu insu insumi mi inf inf ailib ailibil si eram prin urmare crud (El a fsot sergent in armata).  Plin de aroganta puterii puterii eram un uciga ucigass si si un asupritor. supritor. In cele mai rele moment ale melee ram convins onvins ca ca f aceam binele, inele, si si eram bine alimentat de argu argument solide. Si doar atu atunci cand zaceam pe rogojina putreda putreda din inch inchiisoare am simtit in mine cele dintai raz raze ale binelu inelui.

Aici inima sa incepe sa se inmoaie si sa devina sensibila, receptive si in acest fel are loc un soi de revelatie: Treptat mi s-a dezvaluit faptului ca linia de demarcatie dintre bine si rau trece nu prin state, nici intre clase, nici intre partidele politice, ci de-a dreptul prin fiecare inima omeneasca, si apoi prin toate inimile omenesti Si chiar inlauntrul inimilor coplesite de rau, se afla macar o samanta a binelui. Si chiar in inimile cele mai bune ramane un coltisor necuratit de rau. Cu cat este mai profunda aceasta observatie decat orice am putea spune noi, cei din occident, legat de propriile noastre experiente de viata. Ea este mai profunda fiindca se bazeaza pe suferinta, care reprezinta realitatea conditiei umane si inceputul adevaratei vieti duhovnicesti. Hristos Insusi a ajuns la o viata plina de suferinta si la Cruce; iar experienta din Rusia le da posibilitatea celor care indura sa vada acest lucru profund. Iata de ce renasterea crestina din Rusia este un lucru atat de profund.











De aceea, spune Iuri, am hotarat sa nu-mi scriu cele ce aveam de spus la conferinta, ci sa spun ceea ce-mi da Dumnezeu in suflet. Si atunci, in timp ce ne indepartam in viteza de Bridgeport, Connecticut, intr-un superb automobil de-a lungul unei minunate autostrazi aflate in mijlocul unei nature luxuriante, am inteles ca intreaga mea viata tulburatoare din punct de vedere spiritual din <> comunist, calea mea de la ateism si marxsim la credinta ortodoxa care v-ar putea interesa. Viata mea este interesanta doar in masura in care ea reprezinta o picatura in oceanul renasterii religioase rusesti. Iuri povesteste apoi despre viata sa: M-am nascut in sangerosul an 1937 in satul Klisev, la vreo 45 de kilometri departare de Moscova Tatal meu, fierar de profesie, a murit in razboi, si nu-mi amintesc nimic de el, iar mama, care a avut mai multe slujbe, era dupa cate stiu, indiferenta fata de religie. Bunica mea, insa, era intr-adevar credincioasa. (De fapt, in Rusia, vei afla aproape intotdeauna o bunica b unica sau o mama credincioasa credin cioasa si care adduce intrea ga familie lie la credinta). Dar ea nu avea nici un fel de autoritate in ochii mei fiindca ea era complet analfabeta. Desigur ca am fost botezat pe cand eram prunc, dar in anii de scoala mi-am scos crucea de la gat si pana la varsta de 25 de ani am fost ateu convins. Dupa absolvirea celor sapte ani de scoala (scoala primara), am avut sansa de a intra la Scoala Superioara de Arte si Industrii, unde am studiat cinci din sapte ani. Astfel, inafara, viata mea incepuse sa fie plina de succese cu timpul ar fi trebuit sa primesc diploma de artist si as fi putut munci oriunde as fi dorit.













catre o imparatie a libertatii si dreptatii, iar criminalii de la Moscova dintr-un motiv oarecare nu voiau sa traspuna aceasta ideologie in viata. In lagarul de concentrare aceasta idee a murit complet si pentru totdeauna in noi toti. Aici nu voi discuta filosofia sau problemele comunismului, ci vom nota doar faptul ca Iuri a fost redus la o stare de deznadejde. El a pierdut credinta in ceea ce crezuse candva prin educatie: faptul ca comunismul este o ideologie idealista care aduce fericire si pace. El a observat ca, in practica, comunismul nu era ceea ce ce se dorea a fi. Atunci a inceput sa se intample ceva in sufletul sau. As dori sa descopar putin procesul nasterii din nou spirituale, spune el, ca sa puteti vedea cat de limpede si de negresit se imtampla acest lucru cu poporus rus.

u numai eu si ci cei care erau

cu mine au trecut pe aceasta cale spirituala ce mergea de la ateism catre credinta in Dumnezeu. Aceasta este o manifestare tipica pentru lagarele de concentrare politice sovietice. Ce se intampla cu











Nici

un eveniment nu a avut loc in ziua aceea, nu mi-au venit nici un fel de sugestii din afara,

in singuratate, reflectam la singuratatea mea: <>. De data aceasta am inteles, de indata, ca a crede in Dumnezeu este un lucru izbavitor. Doream foarte mult sa cred in El; dar nu ma puteam amagi: nu aveam credinta. Si deodata a venit o clipa, cand oarecum pentru prima oara am inteles (ca si cum s-ar fi deschis o usa dintr-o camera intunecoasa spre strada insorita), iar in clipa urmatoare deja stiam ca Dumnezeu exista si ca Dumnezeu este Iisus Hristos Cel al Ortodoxiei, si nu vreun alt dumnezeu. Afirm ca acest moment este cea mai mare minune pentru ca aceasta cunoastere certa mi-a venit nu prin intermediul ratiunii(stiu acest lucru cu siguranta), ci pe o alta cale, iar eu nu sunt in stare sa explic acest moment in chip rational Si astfel, printr-o minune ca aceasta am inceput noua mea viata spirituala, care m-a ajutat sa indur alti 13 ani de viata in lagare de concentrare si in inchisori, o emigrare fortata si nadajduiesc, ca ma va ajuta sa indur toate greutatile legate de viata de imigrant.











Asadar, vedem ca in cazul lui Marcenko, inima nu i s-a inmuiat, ci i-a ramas impietrita. Desigur, inima este un lucru foarte complex, si poate ca intr-o buna zi el se va schimba. Marturia sa, insa, ne arata faptul ca noi nu putem pur si simplu trimite un om intr-un lagar de concentrare si sa spunem: Il vom face in felul acesta crestin. Unii ajung crestini, iar altii nu. Atunci cand convertirea are intr-adevar loc, procesul de revelare are loc intr-un mod foarte simplu, un om se afla la stramtoare, sufera si atunci intr-un fel oarecare cealalta lume i se deschide. Cu cat suferi mai tare si ai mai multe greutati si esti insetat dupa Dumnezeu, cu atat El mai repede va veni in ajutorul tau, Se descopera pe Sine si iti va arata felul in care sa iesi din necazuri. Iata de ce nu lucruri spectaculoase, precum sunt minunile ar trebui noi sa cautam si a dori sa le vedem. Stim din istorisirea cu privire la Sfantul Nikita, pe care am relatat-o mai inainte, ca aceasta este cea mai proasta cale de acces si duce intotdeauna la inselare. Calea de acees catre Dumnezeu cea mai buna se afla in inima care incearca sa se smereasca si stie doar ca sufera si ca exista cumva un adevar superior, care nu numai ca poate ajuta suferinta, ci chiar o poate aduce la o dimensiune dimensiune











doar cunoscand un mod anume prin care acestia vor incerca sa te pacaleasca, sa refuzi de indata inselarea.

I: Ati putea vorbi despre conceptia ortodoxa cu privire la Sfantul Duh si in legatura cu aceasta, despr e conceptia legata de tainele crestine crestin e neortodoxe, neortodox e, daca Sfantul Duh este prezent intrintrinsele? R: Duhul Sfant a fost trimis de Domnul nostrum Iisus Hristos in ziua Cincizecimii, in cea de-a cincizecea zi dupa Invierea Sa si in a zecea zi dupa ce El Insusi S-a inaltat la cer, pentru a ramane cu Biserica pana la sfarsitul vremurilor. Din punct de vedere istoric, a existat o singura Biserica fondata de El. Exista cazuri, in timpurile moderne, cand oamenii au cautat sa afle aceasta biserica din punct











Pana in ziua de azi, Duhul Sfant Isi face lucrarea in Biserica Ortodoxa. In majoritatea grupurilor protestante, occidentale, tot ceea ce ei poseda, arareori le putem numi macar Sfinte Taine, si, astfel, nu se poate cu adevarat cauta harul Duhului Sfant in ceva ce ei insisi nu socotesc drept Sfinte Taine. Desigur, romano-catolicii si alte cateva grupuri considera, intr-adevar, ca au Sfinte Taine. Dar eu afirm cu tarie ca adevaratele Sfinte Taine, in intelesul in care Hristos le-a instituit, se pot afla doar in Biserica Ortodoxa; iar aceia care, folosind numele de Sfanta Taina incearca s-o valorifice la maximum, aceasta este treaba Lui. Ar putea sa nu fie doar o problema psihologica; nu stiu, acest lucru e latitudinea lui Dumnezeu. Dar mijloacele pe care El le-a instituit in Biserica sunt folosite pana in ziua de azi in Biserica Ortodoxa. De fapt, puteti vedea din perspective istorica faptul ca noi facem aceleasi lucruri care erau facute si in biserica straveche. Fillip apostolul, spre exemplu, l-a dus pe eunuc in râu si l-a botezat in acelasi fel in care procedam si noi in chip neindoielnic: cele trei cufundari in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. De aceea Ortodoxia este cunoscuta a fi atat de demodata: noi pastram in chip deliberat toate obiceiurile si traditiile demodate, care ni s-au pastrat de la Hristos, de la Sfintii













si, sa spunem, biserica romano-catolica cu privire la feluritele doctrine si idei, ca cea despre Sfanta Treime sau daca preotii trebuie sa se casatoreasca sau nu, toate acele o mie si una de diferente. R: Exista numeroase diferente marunte. Exista insa o diferenta principala, cred eu; si as explica-o tocmai pe cea legata de Sfantul Duh. Biserica lui Hristos este cea care daruieste har











I: Pastreaza inca Biserica Ortodoxa postul si toate traditiile de odinioara cu privirile la Sfantul si Marele Post?











Dumnezeu, Care ii implinise odinioara dorinta sa tulburatoare, arzatoare de a afla Adevarul transcedent, acum il mangaia in vazute feluri. Incapabil de a mai vorbi, el doar isi atintise ochii catre cer, in timp ce siroaie de lacrimi I se scurgeau din ochi. A incercat odata sa-i spuna fratelui sau de nevointa, monahul Damaschin, care ii veghea ultimile clipe de suferinta, despre o descoperire dumnezeiasca ce I se daruise in ceasul de pe urma al marii incercari prin care trecea, dar trupul sau











****

Ce cauta omul in re religie ligie, si ce ar tre trebui sa caute aute in ea? Cum se dezvaluie aluie Dumne Dumn ezeu as asa

inc incat sa duc duca omul spre pre cunaos unaosterea Adev Ad evarului? arului? Cum a juta juta suf erinta la aparitia aces a cesttei reve revelatii latii ? Acest ceste intre intrebari, si multe multe alte altele, au fos fost disc discutat utate e de pr. Serafim Serafim Rose Rose,, calugar crestin estin ortodox din muntii Californie Californiei de de nord, in timpul une unei pre predic dici pe pe care are a tinut-o la Unive Univerrsitate itat ea Santa

Serafim Rose - Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului

Recommend Documents