omul de zapada.pdf

Lia Bugnar

2/32

Pagina anterioară anterioară

Redactor : Corina Ungureanu [email protected] Răzvan Penescu [email protected]

Pagina urmă următoare

Editor format. Acrobat Reader & coperta : Anca Şerban [email protected] Ilustraţii : © 2003 Felicia Sanda Bugnar şi Green Hours Text : © 2003 Felicia Sanda Bugnar Toate drepturile rezervate autorului. © 2003 Editura LiterNet pentru versiunea. Acrobat Reader Este permisă difuzarea liber ă a acestei c ărţi în acest format, în condi ţiile în care nu i se aduce nici o modificare şi nu se realizează profit în urma acestei difuzări. Orice modificare sau comercializare a acestei versiuni f ără acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet.

Lia BUGNAR Omul de zăpadă

Editura LiterNet http://editura.liternet.ro [email protected]

Editura LiterNet 2003

Lia Bugnar

2/32

Pagina anterioară anterioară

Redactor : Corina Ungureanu [email protected] Răzvan Penescu [email protected]

Pagina urmă următoare

Editor format. Acrobat Reader & coperta : Anca Şerban [email protected] Ilustraţii : © 2003 Felicia Sanda Bugnar şi Green Hours Text : © 2003 Felicia Sanda Bugnar Toate drepturile rezervate autorului. © 2003 Editura LiterNet pentru versiunea. Acrobat Reader Este permisă difuzarea liber ă a acestei c ărţi în acest format, în condi ţiile în care nu i se aduce nici o modificare şi nu se realizează profit în urma acestei difuzări. Orice modificare sau comercializare a acestei versiuni f ără acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet.


Editura LiterNet http://editura.liternet.ro [email protected]


de Felicia Sanda Bugnar 3/32

la Teatrul Luni de la Green Hours, 2003 Pagina anterioară anterioară

Regia : Alexandru Dabija Pagina urmă următoare

Scenografia şi costumele : Dragoş Buhagiar Cu : Dorina Chiriac şi Daniel Popa

Lia BUGNAR

Motto: "

."

Omul de zăpadă

Personaje: Bărbatul Femeia Editura LiterNet 2003

de Lia Bugnar E mai greu să scrii despre tine însăţi decât să scrii o piesă de teatru sau un scenariu de film. Variantele de a o face sînt atât de variate c ă nu ştii pe care să o alegi. Să scriu chiar exact ce e în capul meu la 34 de ani, s ă scriu mai degrabă cum aş fi vrut să fiu la 34 de ani (în fond visele unui om sînt importante ... adic ă poţi să î ţi faci o părere despre el ascultându-le ... cel pu ţin eu una a ş putea) ? Sau să scriu o chestie care să nu spună mare lucru dar s ă fie plină de farmec şi haz ? E complicat, vă zic ...

4/32

Pagina anterioară

Pagina următoare

Aş putea folosi fraze pe care le-am zis deja despre mine şi care sînt verificate cum s-ar zice. Exemplu: "Scriu prea bine ca s ă distribui o actriţă ca Lia Bugnar în piesele mele şi sînt o actriţă prea bună ca s ă joc în piese de Lia Bugnar". Acuma, punând-o pe hârtie nici nu mi se mai pare cine ştie ce frază (deşi – culmea! – e adev ărată) ... Hai să încerc altfel. Metodic şi cinstit. Ce sunt: 1) o fată din Bucureşti, blondă, cu picioare lungi (fals! Sunt o femeie de 34 de ani care se crede puştoaică); 2) o actriţă care joacă în teatre bucureştene (roluri de blondă cu picioare lungi, în care dicţia contează mai puţin decât mersul de pildă); 3) o persoană care scrie texte haioase de teatru şi film. Astea au fost detaliile neimportante despre mine. Acum urmeaz ă cele importante: - sunt cea mai fericită persoană pe care o cunosc - am un bărbat superb (scenograf)



- râd zilnic - fac sport (aproape) zilnic - nu-mi place să trezesc oamenii cu telefonul - am o gr ădină superbă şi vara fac plaj ă în ea - am un căţel deştept şi semi-om - am o mamă care râde - scriu foarte uşor, e suficient să inventez prima propozi ţie, restul vine singur - îmi place să conduc maşina - alimentul meu preferat e pâinea - n-am televizor şi nici nu prea ies a şa că am aflat de r ăzboi după ce s-a terminat - nu-mi place să citesc teatru - îmi place să citesc în schimb - îi cred pe oameni - n-am computer şi nici nu ştiu să folosesc aşa ceva - soţul meu zice că o să ne luăm computer - eu aş prefera întâi s ă-mi repare maşina (o broscuţă galbenă) - scriu de mână - dacă ne-am lua computer tot de mân ă aş scrie - aş vrea să am un copil de şi cred că e groaznic s ă-l hrăneşti zilnic.

5/32

Pagina anterioară

Pagina următoare


Am un pic mai mult decât merit, dar m ă rog la Dumnezeu să treacă cu vederea chestia asta. *****


Un b ăr bat, îmbr ăc at îngrijit dar relativ modest, merge pe strad ă încercând s ă fie calm. Când inspir ă face un zgomot puternic, e evident c ă miroase ceva ce îi d ă o stare de panic ă. Se întoarce brusc când într-o parte când în alta încercând s ă vad ă dac ă e cumva urm ăr it. Pân ă la urm ă nu se mai âni ş i începe s ă fug ă, c ăţă rându-se pe o platform ă aflat ă pe strad ă (o construc ţi e poate st ăp neterminat ă, eventual). Dup ă mi şc ăr ile penibile cu care duce la bun sfîr şi t aceast ă opera ţi e ne d ăm seama de dou ă lucruri: în nici un caz nu e genul sportiv (1), e înnebunit de fric ă (2). Odat ă ajuns sus se uit ă cu aten ţi e în jur s ă vad ă dac ă platforma e cât de cât o alegere bun ă, dup ă care mai miroase multidirec ţi onal un timp. Se a ş eaz ă în fund cu genunchii la gur ă.

6/32

Pagina anterioară

Pagina următoare

Şi dumneavoastră vă pute ?

B ăr batul se sperie foarte tare, treaba lui cum face asta, ş i odat ă cu el descoperim ş i noi c ă pe platform ă se afl ă deja o femeie întins ă pe jos, cu o batist ă la nas.

Iertaţi-mă că v-am speriat, n-am vrut.


Nu m-aţi speriat. Pute. Aşa-i că pute ? Editura LiterNet

Îngrozitor. Nu înţeleg cum nu

2003

Credeam că am înnebunit eu. Ceilalţi sunt atît de liniştiţi. E clar că lor nu le pute. 7/32

Da! Da! Asta m-a înnebunit şi pe mine. (adulmec ă prin aer ) Ciudat că aici nu se simte. Putoarea aia … Aici nu se simte … Femeia î şi ia cu precau ţi e batista de la nas, frem ăt ând u ş or din n ăr i .

Pagina anterioară

Pagina următoare

Aşa e. Aici parcă nu pute … Nu! Aici e bine! Doamne! Ce bine e aici! Da! E binişor. Stăm aici până trece. Stăm, stăm … Trebuie s ă treacă până la urmă … (pauz ă) N-are cum s ă nu treacă … (pauz ă) . Dumneavoastră a ce vă puţea ? Adică mă gândesc … încerc s ă-mi dau seama … ce fel de miros era ăla ? Nu era miros, era putoare. Aşa e. Ăla nu era miros. Era o putoare formată din mai multe mirosuri.


Exact. Din mai multe mirosuri (tac amândoi ). Mici. Puţea a mici ?


:

Şi un miros mare. 8/32

Tac. Pagina anterioară

Ştiu că sună … sună nu ştiu cum … dar … dar unde v ă puţea mirosul mare ? Pagina următoare

Asta vroiam eu să vă întreb dar nu ştiam cum … Aşa-i că … Da. Aşa e. Îmi puţea în urechi. Mirosul cel mare, iar cele mici în genunchi şi în palme. Exact. (pauz ă) Nu suntem nebuni. Dac ă păţeam asta singur era clar c ă sunt nebun, dar din moment ce şi … dumneavoastră … Nu ştiu … Ca să nu fii nebun trebuie minim doi … Normal că ar fi fost bine să fi fost mai mul ţi dar … Nici aşa nu e r ău … Nu! E foarte bine! Adică … nu e bine … Da' e bine c ă ai cu cine împărţi …

Lia BUGNAR

… Putoarea asta … E prea mult pentru un singur om. (pauz ă) Am senzaţia că trage aici. S-ar putea să răciţi. Daţi-mi voie (Se ridic ă în genunchi, î şi scoate parpalacul ş i-l a şt erne în a ş a fel ca s ă încap ă amândoi pe el, întin ş i pe burt ă)

Omul de zăpadă

Şi ce aţi rezolvat ? Acum o s ă tremuraţi dumneavoastră.


(a şe zându-se pe parpalac ) Mulţumesc. 9/32

Soţia mea mereu spune c ă parcă aş fi o sobă. Ştiţi, ea e friguroasă rău de tot. S-o auziţi cum îi clănţăne dinţii câteodată.

Pagina anterioară

Are circulaţia proastă.

Pagina următoare

Da. (brusc ) Aoleu! M-aşteaptă! Am uitat complet! (panicat ă) Şi ce faceţi, plecaţi ?



Trebuie. Altfel o să se enerveze îngrozitor. Şi nu-i trece cu una cu dou ă … N-am încotro …

10/32

Îmi pare rău.

Pagina anterioară

Şi mie dar … trebuie s ă … Doamne! Uitasem de-a binelea!

Pagina următoare

Şi dacă mai pute ?

Sincer eu cred că … a trecut. N-are cum s ă … Oricum e aiurea … Toat ă lumea e bine merci, numai nou ă ne pute. Aşa e. Şi eu ar trebui să ajung undeva. Sigur am întârziat. Aveţi ceas ? Nu. Am f ăcut duş cu el şi nu era … Antiacvatic. Eu n-am curaj să plec acum. Mai stau un pic. Şi dup-aia … sper c ă … Oricum, la revedere! (ridicîndu-se ) Trebuie să plec. Vă rog să mă înţelegeţi … dacă se supără … dup-aia … Ştiu că n-ar trebui să vă las aşa … dar … Nu vă faceţi probleme! În fond când am venit aici eram singur ă şi uite că n-am păţit nimic … Duceţi-vă … să nu se enerveze!



N-aveţi nici o grijă! Sunt bine. La revedere! 11/32

Atunci … (întinde mâna, îi întinde ş i ea mâna ) Pagina anterioară

La revedere! Da' plecaţi odată! (râzând) Pagina următoare

Da. Asta fac. (o prive şt e ) r stânjenit ă) O să se enerveze. Vă faceţi griji degeaba pentru mine … (u şo

Parpalacul. (femeia sare ca ars ă) Vai! Ce căscată sunt! Am uitat … (îi intinde parpalacul ). Iertaţi-mă. Dumneavoastra iertaţi-mă c ă v ă las singură şi în frig. Da' se enerveaz ă şi … dac-aş mai veni şi f ără parpalac … … Ştiu. Ce ştiţi ?


Aşa … în general … La revedere! La revedere! (O prive şt e o clip ă dup ă care începe s ă coboare, la fel de neatletic cum a f ăc ut ş i ac ţi unea antonim ă. În clipa în care ajunge cu picioarele jos, având înc ă


ş i cu mi şc ă r i haotice încearc ă s ă revin ă pe platform ă. Din cauza agita ţi ei e complet

ineficient. Femeia îi sare în ajutor, apucându-l cumva din zona spate, picioare, ş i-l trage sus).

12/32

Pagina anterioară

B ăr batul ş i femeia stau amândoi pe burt ă, gâfâind. Pagina următoare

Duhneşte de mi-a spart timpanele. Asta nu-i bine. Genunchii, palmele ? Mii de ace. N-aţi văzut că nici nu mai reuşeam să urc înapoi ? Şi ce o să faceţi ? Cu soţia dumneavoastră vreau să zic …

Habar n-am … Cred că o fi ajuns deja. De obicei întârzie dar … Dac ă m-aş ridica în picioare de-a binelea ar fi posibil s ă o văd … În capătul străzii trebuia să ne întâlnim … Atunci trebuie să se vadă de aici … Aţi putea să o strigaţi …


Da. Aşa mă gândeam şi eu … (pauz ă) Mă întreb … cum o fi sus … în picioare … Aerul, zic … Oare pute ? Vreţi să încerc eu ?


Nu fiţi copil. Sunteţi slăbit acum. Ar fi prea riscant. Încerc eu … 13/32

Nici să nu vă gândiţi! Pagina anterioară

Pân ă s ă termine de zis, femeia a ţ âş nit în sus. St ă câteva secunde în picioare scrutând strada apoi î ş i pune mâinile la urechi. Se las ă în jos într-o mi şc are aproape de le şi n.

Pagina următoare

(se ridic ă într-o rân ă ş i o prive şt e speriat ) : Doamn ă! Domnişoară! Vorbiţi! Spuneţi ceva! Vă rog! (î şi fream ăt ă mâinile ne şt iind dac ă s ă o ating ă sau nu ) Vă rog! Reveniţi-vă! Îi pune mîna pe frunte, apoi pe obraji. Nici o reac ţi e din partea ei. Se apropie cu urechea de gura ei ş i ascult ă cu aten ţi e dac ă respir ă. Doamne! Doamnă, treziţi-vă … Îi face masaj la urechi, mâini ş i genunchi într-o disperare frenetic ă. Pân ă la urm ă ea se mi şc ă u ş or ş i deschide ochii. Ea e pe spate ş i el cumva deasupra ei.


ându-se brusc ş i a ş ezându-se ş i el pe spate ) M-aţi speriat rău de tot. (retr ăg

Îmi pare rău. Mi s-au înmuiat genunchii. Editura LiterNet

E vina mea.

2003

Am veşti bune. Nu cred c ă a venit încă … Era doar o femeie cu un c ăţel sau o pisică, n-am putut să-mi dau seama.

14/32

Într-o haină lungă de blană ?

Pagina anterioară

Da. Dar î şi plimba căţelul sau, mă rog, pisica. Nu p ărea să aibă întâln …

Pagina următoare

Ea e. Ea şi căţelul. Aveţi un căţel ? Şi eu aş …



N-avem. Adică avem da' n-o s ă mai avem. 15/32

(grav ) E bolnav ? Pagina anterioară

Nu! E … sănătos, numai că … Părea nervoasă ? Pagina următoare

Nu mi-am dat seama. V-am zis, p ărea că-şi plimbă căţelul. Era nervoasă. Când se plimb ă de colo-colo e nervoasă … O să creadă că am f ăcut-o dinadins ca să nu-l rătăcim pe Câine. Cum adică ? Pe căţel îl cheamă "Câine”. Edith mi-a interzis s ă-l ţin şi atunci m-am gândit că dacă tot nu va fi al meu n-are rost s ă-i încarc memoria cu un nume pe care dup ă aia ar fi trebuit să-l uite. L-aş fi bulversat. Şi-atunci îi spunem "Câine" că ăsta e un cuvânt pe care e bine s ă-l ştie. Sigur ca da. E la fel de important cum e pentru noi cuvântul "om". Îl aveţi de mult ?


Îl am de ceva timp … Nu pot să vă zic exact c ă, v-am spus am f ăcut duş cu ceasul şi nu era … Antiacvatic …


De ieri ? 16/32

De aseară, mai precis. Băieţii … colegii de serviciu vreau să spun, mi l-au f ăcut cadou. Ieri a fost ziua mea!

Pagina anterioară

La mulţi ani!

Pagina următoare

Da. Mulţumesc. Ştiau că îmi doresc un câine dintotdeauna. Ştiu totul despre câini. Din păcate soţia mea nu suport ă … Zice ca şi aşa nu avem spaţiu. Are şi dreptate într-un fel. Băieţii ştiau că îmi doresc un Saint-Bernard … Ştiţi cât de frumos e un Saint-Bernard ? Nu e ăla cu butoiaş la gât ? Da! Exact! Şi cu ochi de sfânt. Şi ăsta ce rasă e ?

Cine ?


Căţelul. Câine. A! Câine! Câine e Ciuuaua. E foarte mic. Cât o veveriţă. Totuşi nu e suficient de mic … Ştiţi, soţia mea nu suport ă nici cel mai mic căţel. (râzând ) Cred că şi dacă ar fi cât un breloc tot l-ar goni. De fapt nu suportă ideea.


(oftând ) Înţeleg. Totuşi uite că-l plimbă. 17/32

Nu-l plimbă. Am sunat pe la to ţi cunoscuţii s ă-i g ăsesc un stăpân da' … m ă rog … Trebuia să mă întâlnesc cu soţia mea şi cu Câine şi la un moment dat să-l rătăcim pe Câine şi să … să … săracu' Câine. (îi tremur ă vocea )

Pagina anterioară

Pagina următoare

(ş i ei îi tremur ă vocea ) Nu fiţi trist. Sunt sigură că o să-şi găsească un stăpân.

Credeţi ? Nu-i aşa uşor. Eu n-am reuşit să-i găsesc. Să-şi găsească el singur ? Pe cont propriu ?



De ce nu ? Să zicem că trece pe lâng ă o mămică tânără, cu suflet bun şi cu casa spaţioasă care şi-a scos copilul la plimbare. Copilul, când o să vadă un câine atât de mic, drăguţ şi vesel … E vesel ?

18/32

Pagina anterioară

E destul de vesel, săracu'. Pagina următoare

Asta-i bine. Copilul o să spună : "Mama, ia uite ce "Câine" mic, parc ă e o veveriţă!". Şi "Câine”, datorită faptului ca i-a ţi dat un nume atât de inspirat, va crede c ă e strigat. Şi o să se ducă la copil dând zglobiu din codiţă. Mama, mamele în general la început nu vor căţei, va spune : "Puiul meu am mai discutat subiectul "Câine”. Am stabilit că vei primi cadou un câine abia când vei fi mai m ăricel.” Şi ştiţi care-i şpilul ? Care ? De câte ori mama vă pronunţa cuvântul "Câine”, Câine va crede că e chemat şi se va gudura, cine ştie, poate va face şi două, trei tumbe dacă are o zi bun ă. Credeţi-mă, nici o mămică din lumea asta n-ar rezista la un asemenea spectacol. O s ă-şi spună : "În fond mai bine s ă-l luam pe c ăţelul ăsta cât o veveriţă, decât să-mi ceară un Saint-Bernard cu butoi când va fi mai mare".


S-ar putea să aveţi dreptate. Nu m-am gândit deloc cînd i-am pus numele c ă o să fie un fel de arm ă sentimentală … Editura LiterNet

Vedeţi ? Cele mai ingenioase mişcări ale noastre sunt cele la care nu ne gândim

2003

Vai! Iertaţi-mă! Am şi uitat. (î şi scoate parpalacul ş i-l întinde în a ş a fel încît s ă stea amândoi pe burt ă, întin ş i pe el ). Mă simt mai bine acum când ştiu că … oricum … Câine are cât de cât şanse să …

19/32

Pagina anterioară

Şanse mari! Acum nu mai depinde decât de el! Dar, v ă spun, dac ă Câine e cât de cât în formă, e exclus s ă nu se descurce!

Pagina următoare

Da! Aşa e! Edith cred c ă e deja un pachet de nervi. P ărea nervoasă ? Nu prea. Părea că-l plimbă pe Câine. (amuzat) Cred că e furibundă. Ei, nici chiar. Nu vrea să o vadă lumea cu un câine. S ă nu creadă cineva că e al ei. Că ea ar putea avea un câine. V-am spus, nu suport ă ideea. Din principiu. Edith are foarte multe principii. (pauz ă) Să încerc să o strig ? Nu v-aş sf ătui, dar faceţi cum credeţi. Oricum, dacă faceţi asta, puneţi-vă mâinile la urechi. Pute asurzitor. Şi-n felul ăsta vă apăraţi şi palmele.


Aşa o să fac. Mă duc. Editura LiterNet

Trage adânc aer în piept de parc ă s-ar preg ăt i pentru o scufundare, î şi pune palmele pe urechi ş i se

2003

Domnule … Domnule, vă e rău ? 20/32

Î ş i fream ăt ă mâinile ne ş tiind dac ă s ă- l ating ă sau nu. Îi pune mâna pe frunte apoi pe obraji … Nici o reac ţi e. Ascult ă respira ţi a, începe s ă- i maseze într-o disperare febril ă urechile, palmele ş i genunchii. B ăr batul se mi ş că ş i deschide ochii. Ea e oarecum deasupra lui. Se retrage brusc ş i se a şe aza ş i ea pe spate.

Pagina anterioară

Pagina următoare

Ce spaimă am tras! N-am vrut să vă sperii. Îmi pare rău. Aţi apucat să o vedeţi ? Da. Tropăia de colo-colo.

Nervoasă, deci. Am spus "tropăia”.

Furibundă. Şi Câine ?


Făcea pipi. Înţeleg.


Ce ciudat! 21/32

Ce anume ? Pagina anterioară

Cu putoarea şi … cu Câine şi … (începe s ă plâng ă ) Pagina următoare

Nu, vă rog!

Iertaţi-mă! Nu mă pot opri. Dacă aţi vrea să vă uitaţi puţin încolo, cred că m-aş potoli. Să nu vă fie ruşine de mine! Vă înţeleg perfect. De când nu a ţi mai plâns ? Demult. De când mi-au murit peştii. Practic, de la 12 ani.

Vedeţi ? Asta e. Trebuie s ă plângem din când în când … altfel … Altfel ? Chiar vreţi să ştiţi ce cred eu ? Pentru c ă m-am gândit mult la asta. Eu plâng mereu şi … şi atunci m-am gândit … E instinctul de ap ărare în faţa îngheţului.


Ce îngheţ ? Editura LiterNet

Ne îngheaţă sufletul. Se întâmpl ă lucruri care ne îngheaţă sufletul. Şi atunci inima

2003

altă stare de agregare a lucrurilor care ne îngheaţă sufletul. Cînd plângi e bine … gheaţa se topeşte şi ai scăpat …

Dumneavoastră … aveţi a şa … un fel de c ăldură … Păreţi plânsă recent. Poate chiar în dimineaţa asta.

22/32

Pagina anterioară

Pagina următoare

Aşa e. Am plâns de diminea ţă.

Plângeţi în fiecare dimineaţă ? A! Nu! Plâng doar când îmi vine. Când am un motiv.



Tac amândoi. 23/32

De ce aţi plâns de dimineaţă ? Pagina anterioară

De frică. Pagina următoare

Frică ? De ce ? Azi trebuia să-mi pun silicoane. (O m ăs oar ă instinctiv dup ă care î şi d ă seama c ă ea a v ăz ut privirea lui ş i se uit ă repede în alt ă parte. Se uit ă în direc ţi a opus ă ei în timp ce-i spune ) Vă e frică de operaţie ? A! Nu! Sunt foarte curajoasă la doctor. Păi, parcă aţi spus că aţi plâns de frică … De frică de a nu pierde pe cineva.


Înţeleg. E vorba de un b ărbat. Iertaţi-mă c ă m-am băgat ca musca-n lapte. Crede ţi că mai pute ? Nu m ă supăr că aţi întrebat. Oricum am pierdut programarea. A şteptam de luni de zile. Acum nu-mi mai pas ă.


(î şi face curaj ş i o prive şt e în ochi ) Ce ciudat! Nu păreţi de loc genul care … care să … să-şi dorească o operaţie din asta …

24/32

Nici nu sunt. Dar n-o fac pentru mine. O fac … vreau să zic, aş fi f ăcut-o pentru el.

Pagina anterioară

Mă tem că … nu mi-e clar …

Pagina următoare

Nici mie. Cert e că aşa ar vrea el să fiu.



Şi dumneavoastră ? Ce vreţi ? 25/32

Îl iubesc. Pagina anterioară

Şi de ce aţi plâns atunci ? Pagina următoare

Pentru că mă gândeam că o să vin înapoi acasă cu doi sâni num ărul patru … Fiecare ? Da. Că o să vin cu ei acasă şi o să văd în clipa în care am s ă intru şi eu pe uşă, la un minut după impresionanţii mei înaintaşi, un bărbat care de fapt nu m ă iubeşte. Şi nici nu m-a iubit. Atunci de ce s-o fi f ăcut ? Ca să pot să ies din povestea asta. Şi să cari după tine toată viaţa doi sâni num ărul patru ? Atât de tare îl iubeşti ?


Da. Dacă mi-i f ăceam numărul patru, mi-ar fi devenit suficient de nesuferit ca s ă-l părăsesc. Cu 3 sau 2 mi-e c ă l-aş fi iertat. Şi în afară de asta trebuie să fie unică senzaţia să-i dai în cap cu doi sâni nr.4. Îi poate fi fatal. Editura LiterNet

Nu era mai simplu cu o tigaie ?

2003

Oricum, uite că n-a fost s ă fie. 26/32

Tac amândoi. Pagina anterioară

Până la urmă tot acolo am s ă ajung. Probabil că va face o asemenea mutr ă când am să intru pe uşă tot plată, încât am s ă-l părăsesc oricum.

Pagina următoare

Vreau să-i văd. Pe cine ? Pe Edith şi pe Câine ? Nu. Sânii dumneavoastră. Domnule! În caz că aţi uitat vă amintesc că soţia dumneavoastră se află nu mai departe de colţul străzii şi vă aşteaptă cu Câine ca să-l rătăciţi. Vreau să-i văd. Bine atunci.


Se ridic ă ş i, cu spatele la spectatori, cu fa ţa la B ăr bat, î şi ridic ă bluza. Aştia sunt. Editura LiterNet

Timp de un minut el se uit ă ş i niciunul nu scoate nici o vorb ă.

2003

Vă mulţumesc. 27/32

Femeia î şi las ă bluza jos. Se a ş eaz ă amândoi pe burt ă ş i tac. Pagina anterioară

Am un măr. Nu vreţi să-l mâncăm ? Pagina următoare

Poate că ar trebui să-l mâncaţi dumneavoastră pe tot. Nu se ştie cât mai dureaz ă situaţia asta şi … o să vă fie sete … Femeia a scos m ăr ul ş i l-a rupt deja în dou ă. Îi întinde jum ăt ate.



(o prive şt e câteva clipe ) Mulţumesc. 28/32

ânc ă m ăr amândoi în t ăc ere. M ăn Pagina anterioară

Mâncaţi şi sâmbureii ? Pagina următoare

Nu. Îi păstrez în buzunar pân ă uit de ei. Şi dup-aia îmi place s ă-i găsesc şi să-i mănânc. Şi mie îmi place s ă îmi uit lucruri bune prin buzunare ca să le găsesc.

Se ridic ă în genunchi ş i caut ă în buzunarul de la parpalac de pe partea lui . (trist) Păcat! Cred că l-am mâncat, de şi … parcă nu mai ţin minte … îmi da ţi voie numai o clipă … Se apleac ă peste ea ş i caut ă în buzunarul de la parpalac de pe partea ei . L-am găsit! Ştiam eu că nu l-am mâncat. Vre ţi ?


Ce e ? O jumătate de miez de nuc ă. Editura LiterNet 2003

Ce bun! Mulţumesc. (mu şc ă jum ăt ate ş i jum ăt ate îi întinde lui. B ăr batul îl ia. ânc ă amândoi în lini şt e) M ăn

29/32

Mă gândeam … Dac-am avea provizii …

Pagina anterioară

Da …

Pagina următoare



Când ar ploua ar fi mai complicat … 30/32

Mie îmi place cînd plouă … Şi în fond avem parpalacul … Pagina anterioară

Şi iarna ? Pagina următoare

E frumos iarna. Miroase a zăpadă. Da … iarna miroase cel mai frumos. Am putea face un omuleţ de zăpadă … Să fim trei … Am mânca mere şi nuci şi am mânca z ăpadă. (începe s ă cânte încet) A fost odat' O fată frumoasă Nu ştiu din ce clasă Nu ştiu din ce clasă …



Şi fata'vea O carte cu poze Albe, verzi şi roze Albe, verzi şi roze. Şi mai era Şi-un om de zăpadă Nu ştiu pe ce stradă Nu ştiu pe ce stradă.

31/32

Pagina anterioară

Pagina următoare

B ăr batul ş i femeia se ridic ă în picioare ş i încep s ă se legene îmbr ăţ iş a ţ i , într-un fel de dans.

Şi l-a chemat Pe om să-i arate Pozele din carte Pozele din carte.

Omul i-a spus "Dacă vrei tu fată Vino şi-mi arată Vino şi-mi arată."



omul de zapada.pdf

Recommend Documents