MEDITATIE
Si
HIPNOZA
Meditaţia Meditaţia este un fenomen mental biofizic care descrie o stare de atenţie asupra unui gând, asupra conştientului, subconştientului sau incoştientului. De obicei implică atenţia spre gândirea însăşi, dar fără a te lăsa dus de gânduri. Meditaţia naturală
Meditaţia naturală nu are de a face cu nici un obiect, gând sau stare, ci se rezumă la simpla observare a tot ceea ce există interior si exterior, se referă la cunoaştere, cu alte cuvinte este forma de a simţi natural viata. Această meditaţie este prezentă la toate tipologiile de oameni, ea incepe prin observarea simplă a respiraţiei. Respiri deci exişti, iar dacă poţi să fii conştient de acest fenomen exişti tot timpul vieţii tale si astfel se scapă încet de prostie, pr ostie, ignoranţă, aroganţă, agresivitate, dispreţ( şi alte lucruri care te fac să suferi) şi nu rămâne decât pace, armonie, iubire, inţelegere, acceptarea realităţii care este uneori dură şi astfel mergi inainte echilibrat, fără a te mai atinge factorii stresanţi. Cu alte cuvinte stresul distructiv îl transformi în bunătate raţională. Aceasta este meditaţia în adevă adevărat ratul ul sens sens al cuvân cuvântu tulu lui, i, legă legătu tura ra ta cu Adev Adevăru ărul, l, cu Natu Natura ra (pent (pentru ru că sunt suntem em parte parte componentă a acesteia, fie că vrem sau nu, există un circuit alimentar, al aerului, al căldurii, al apei, fiind în permanentă în legătură cu mediul ambiant), nu uita de Cel care ţi-a dat Viaţă, pentru că eşti format după chipul şi asemănarea Sa. Pentru cei care vor să meargă în profunzimile conştientului, subconştientului şi inconştientului, trebuie să ajungă să stăpânească bine observarea respiraţiei, pentru că astfel biofizic, biochimic şi mental curăţă mizeriile pe care le-a acumulat de-a lungul trecerii timpului, şi totodată defecţiunile preluate de la generaţiile trecute. Aceste documentări au fost preluate din discuţiile cu mai multi oameni care au meditat şi studiat meditaţia şi formele ei şi care au întâmpinat greutăţi pe acest drum al cunoaşterii, şi care au ajuns la concluzia că meditaţia naturală este forma cea mai bună pentru toate tipologiile de oameni, pentru toţi cei care vor să se cunoască pe sine înşişi, şi vor să se îmbunătăţească în virtuţi. Greutăţile întâmpinate au fost datorate în mare parte de adaosurile aduse formelor de meditaţie-obiecte, cuvinte, gânduri, imagini Accepţia orientală
Practica meditatiei Zen
Meditaţia este adesea formal considerată ca fiind o componentă a religiilor estice, despre care există dovezi că ar fi fost practicată timp de peste 5.000 de ani. În accepţia orientală a termenului, în special în filosofia Zen, ca ramură a Taoismului, termenul de meditaţie desemnează o stare a
mentalului în care acesta este golit de absolut orice conţinut, aşa numita minte liniştită sau tăcută. Această stare a minţii presupune echilibrarea conştientă a planului conştient al minţii, creând, astfel condiţia condiţia necesară accesării subconştientulu subconştientuluii şi înţelegerii înţelegerii adânci, profunde profunde a rădăcinilor rădăcinilor gândurilor cu care operează mintea conştientă. Acest demers este fundamental atunci câd cineva işi pune problema cunoaşterii de sine. Accepţia occidentală
Pozitii traditionale yoga Meditaţia a devenit, de asemenea, un simbol principal în cultura Occidentului. Ea cuprinde oricare din marea varietate a practicilor spirituale care subliniază activitatea mentală. Meditaţia poate fi folosită doar pentru cunoaşterea sinelui sau pentru echilibrarea minţii asupra oricărui subiect, dar este adesea folosită pentru cunoaşterea divinităţii (sau a unui aspect privitor la divinitate). Multe persoane practică meditaţia în scopul găsirii liniştii sufleteşti, pe când alţii practică anumite exerciţii yoga (asane, hata-yoga) care au în comun exerciţiile de sport pentru încheieturi, muşchi-tendoane şi astfel astfel toate ajută la sporirea sporirea şi menţinerea menţinerea sănătaţii sănătaţii fizice şi mentale. mentale. Legătura Legătura dintre minte şi corp, corp şi minte este evidentă. Mintea sprijină corpul şi corpul ajută mintea astfel ajungându-se la "O minte sănătoasă într-un corp sănătos". Meditaţia este unul dintre elementele vitale ale practicilor oculte şi esoterice, îndeosebi în studiul Cabbalei. Am auzit spunându-se că rugăciunea este conversaţia cu Divinitatea şi meditaţia este ascultarea răspunsurilor. Am mai auzit că răspunsurile vin sub forma propriei noastre intuiţii, care se spune că este Divinitatea care ne vorbeşte. Prin practicile meditative putem câştiga o mare varietate de beneficii, de la găsirea răspunsurilor, la reducerea stresului, la dobândirea înţelesurilor esenţiale, sau întărirea interiorului nostru. Există mai multe varietăţi de meditaţie. Unele sunt sub forma unor călătorii imaginare, altele se concentrează pe relaxarea fizică a corpului, iar altele cer ca mintea să ne fie goală. Poţi ajunge la o stare meditativă dacă faci o activitate prelungită prin care capeţi un anumit ritm, aşa cum ar fi să baţi la tobe, să alergi pe distanţe lungi sau să înoţi. Ritmul induce un efect hipnotic şi stimulează mintea într-o stare distinctă a conştiinţei, sau într-o forrmă a transei. Acest nivel al conştiinţei se numeşte „stare alfa” şi este cea în care cineva trebuie să fie pentru a face magie, anumite manifestări, vrăji, şi alte practici oculte. Se pare că cel mai bun mod de a avea rezultate maxime este alegerea unei metode şi practicarea ei pentru mai mult timp.
Hipnoza
definea hipnoza ca o "comunicare cu sau o concentrare exclusivă asupra propriei fiinţe, asupra propriilor gânduri, amintiri, valori şi credinţe despre viaţă" şi caracteriza transa ca fiind "un proces inconştient de învăţare", acea stare care ar permite depăşirea mecanismelor de apărare conştiente şi accesul la resurse inconştiente. În stare conştientă, percepem foarte mulţi stimuli şi diferite senzaţii pe care psihicul le procesează şi le prelucrează simultan. În transă atenţia noastră este concentrată în special asupra unui singur singur aspect, aspect, în tim timpp ce toate toate celela celelalte lte elemen elemente te ale mediul mediului ui înconj înconjurăt urător or devin devin mai puţin puţin importante şi sunt ignorate. Inductia hipnozei, se produce o stare ce se aseamana somnului si care inhiba o arie a scoartei cerebrale. cerebrale. Constiinta Constiinta trece pe un alt nivel, in acelasi timp reusind sa controleze controleze atentia, perceptia perceptia si tonusul tonusul muscular muscular.. Subiectul Subiectul hipnotizat primeste primeste sugestii sugestii pe care le poate executa sub comanda sau mai tarziu, dupa trezirea din transa hipnotica. Dupa revenire, subiectul nu isi mai aminteste nimic. Hipnoza este un fenomen bazat pe stiinta, nu intra in incidenta parapsihologiei. Anumite anestezii in medicina, ce nu pot fi realizate prin metodele obisnuite folosesc hipnoza. Si medicina psihosomatica foloseste ca metoda psihoterapeutica hipnoza. Psihiatria utilizeaza hipnoza in tratarea nevrozelor nevr ozelor anxioase, a fobiilor si a obsesiilor. obsesiilor. anumiti practicieni practicieni folosesc folosesc metoda pentru tratarea si ingrijirea ingrijirea celor mai diverse In medicina , anumiti tulburari: afectiuni cutanate, afectiuni de stomac, enurezisul, etc. In activitatea medicala, hipnoza se mai foloseste in cazuri de isterie, de conversie, nevroze anxioase. In unele tari, hipnoza este folosita in stomatologie si la nastere fara dureri. S. Freud a folosit hipnoza hipnoza in tratar tratarea ea nevrozel nevrozelor or.. Somnul Somnul hipnot hipnotic ic este este foarte foarte diferi diferitt de cel natural natural.. Percept Perceptiil iilee senzoriale nu sunt diminuate, atentia este concentrata, pot fi prezente unele actiuni, iar inregistrarea ritmurilor electrice ale creierului este asemanatoare cu aceea din timpul starii de veghe. S. Freud afirma ca este vorba de o paralizie a vointei. Sub hipnoza, se produc stari somatice, ca suprimare a durerii. Sunt autori care afirma ca mai hipnotizabile sunt persoanele care au o imaginatie mai vie, cu spirit de aventura, spirit creativ literar si artistic sau credinta religioasa. Subiectii care manifesta aptitudini pentru sport si pentru activitati stiintifice pot fi ostile hipnozei. In plus, hipnoza poate fi provocata si la animale. Pentru Pavlov , hipnoza constituie o faza intermediara intre starea de veghe si cea de somn complet. Hipnoza, prin definitie, este o stare modificata de constiinta, tranzitorie si artificiala, provocata prin sugestie de catre o alta persoana. Fenomene ca letargia, anestezia, paralizia, rigiditatea musculara si mobilizarile vasomotorii, pot fi provocate in starea hipnotica, intretinute sau suprimate, independent de libera vointa a subiectului. Milton Erickson
Freud a aratat cel dintai ca hipnoza permite manifestari ale activitatii inconstientului.
În ultima vreme, mijloacele de comunicaţie din Israel readuc în actualitate un subiect deja abordat în trecut, dar care pare a trezi mult interes în rândul publicului larg - utilizarea hipnozei ca mijloc de tratament în diferitele domenii medicale. Noul val a pornit de la o intervenţie chirurgicală (hernie ombilicală) care s-a efectuat la spitalul "Shiba-Tel Hashomer", fără anestezie generală, pacientul fiind operat în stare hipnotică, în colaborare cu Dr. Moris Kleinhauz, psihiatru de renume, promotorul hipnozei în Israel. Născut în Chile, din părinţi evrei de origine română şi poloneză, Moris Kleinhauz emigrează în 1952 în Israel şi se specializează în psihiatrie, devenind şef de secţie la Spitalul Beer Yaakov şi conducând, încă din anii '70, până nu demult, clinica de psihofiziologie orală, orală, în cadrul cadrul departam departament entulu uluii de ştiinţ ştiinţee comport comportame amenta ntale le al Facultă Facultăţii ţii de Sto Stomat matolo ologie gie a Universităţii Tel-Aviv. În decursul anilor a introdus în tainele hipnozei mii de medici şi psihologi, predân predândd numeroa numeroase se cursur cursurii de perfecţi perfecţionar onaree post-un post-unive iversi rsitar tară. ă. Fii Fiind nd unul unul dintre dintre discip discipoli oliii şi colaboratorii săi, deoarece reportajele din presă s-au axat mai mult pe senzaţional decât pe utilizările curente, voi încerca, în rândurile de mai jos să aduc puţină lumină asupra hipnozei, demitizând noţiunea, clarificând anumiţi termeni, unii dintre ei folosiţi în mod eronat, în speranţa că cititorii o vor redimensiona la ceea ce reprezintă în realitate - un mijloc de tratament auxiliar al medicinii tradiţionale, fără conotaţii mistice sau fenomene para-normale. Deşi denumirea (introdusă de medicul scoţian James Braid, în secolul XIX) provine de la Hypnos (somn), hipnoza nu implică lipsa de veghe, fiind o stare intermediară între somn şi trezire, iar definirea ei, de-a lungul anilor, a fost dificilă şi deseori confuză. Dacă o acceptăm ca pe o stare de conştiinţă (sau conştienţă) în care pot fi relevate şi manipulate fenomene potenţiale prin proceduri sugestive, aceste cuvinte nu explică nici pe departe complexitatea ei, necesită alte lămuriri, asupra factorilor care induc schimbări emoţionale, cognitive, comportamentale, fiziologice, care însoţesc procesul hipnotic. De altfel, fenomenele hipnotice apar în viaţa de zi cu zi, e suficient să ne gândim la automatismul reacţiilor unui şofer, sau la mobilizarea maselor, prin discursuri politice, sau la ceremoniile religioase. Pentru că hipnoza este, în primul rând, răspunsul ideatic, manifestarea somatică a gândirii. De exemplu, dacă ne închipuim că avem în gură suc de lămâie, vom simţi gustul acru (reacţie ideo-senzitivă), sau vom avea o hipersalivaţie (răspuns ideo-motor). Aşadar reacţionăm la stimuli, apoi la gânduri şi imagini, în mod involuntar şi imediat
