Managementul Public

Management public

Conf.univ.dr.Armenia Conf.univ.dr.Armen ia ANDRONICEANU Cuprinsul căr ţii: PARTEA INTAI

CAPITOLUL 1 FUNDAMENTELE MANAGEMENTULUI PUBLIC 1.1. Necesitatea cunoasterii managementului public 1.2. Definirea managementului public si principalele caracteristici 1.2.1. Caracteristici ale managementului managementului public 1.2.2. Evolutia managementului public pe plan mondial si in Romania 1.3. Abordari majore ale managementului public 1.3.1. Abordarea politica 1.3.2. Abordarea legala 1.3.3. Abordarea manageriala 1.4. Principiile managementului public 1.5. Functiile managementului public 1.6. Interdependentele managementului managementului public cu alte domenii ale stiintei 1.7. Caracteristici ale domeniului managementului public 1.7.1. Interesul public 1.7.2. Serviciul public 1.7.3. Puterea publica PARTEA A DOUA

CAPITOLUL 2 PARTICULARITATI ALE SUBSISTEMULUI ORGANIZATORIC AL MANAGEMENTULUI PUBLIC 2.1. Notiunea de organizare 2.2. Abordari fundamentale ale gandirii formaliste cu privire la organizarea institutiilor publice din administratie 2.1.2. Abordarea lui Max Weber 2.2.2. Abordarea lui Frederick Taylor 2.2.3. Abordarea lui Henry Fayol 2.3. Notiunea de structura administrativa 2.4. Tipuri de structuri in administratia de stat 2.4.1. Structura ierarhic – functionala 2.4.2. Structura teritoriala 2.5. Alte componente ale structurii organizatorice a sistemului administrativ CAPITOLUL 3 PARTICULARITATI ALE SUBSISTEMULUI INFORMATIONAL AL MANAGEMENTULUI PUBLIC 3.1. Conceptul de sistem informational 3.2. Tipologia componentelor 3.3. Functiile sistemului informational 3.4. Principiile sistemului informational 3.5. Tendinte ale sistemului informational CAPITOLUL 4 PARTICULARITATI ALE SISTEMULUI DECIZIONAL ALE MANAGEMENTULUI PUBLIC

4.1. Fundamentarea deciziilor administrative 4.2. Tipuri de decizii administrative 4.3. Participantii la decizia administrativa 4.4. Procesul de fundamentare a deciziilor administrative 4.5. Abordari majore privind procesul de fundamentare a deciziilor administrative 4.5.1. Abordarea manageriala a procesului decizional 4.5.2. Modelul rational-comprehensiv de fundamentare a deciziilor administrative 4.5.3. Abordarea politica a procesului decizional 4.5.4. Abordarea legala a procesului decizional CAPITOLUL 5 METODE SI TEHNICI UTILIZATE IN MANAGEMENTUL PUBLIC 5.1. Notiunea de metoda 5.2. Tipologia metodelor utilizate in managementul public 5.2.1. Metodele de executare 5.2.1.1. Metoda constrangerii 5.2.1.2. Metoda convingerii 5.2.1.3. Metoda cointeresarii 5.2.2. Metodele de organizare si functionare 5.2.2.1. Metoda organizarii rationale a activitatilor administrative 5.2.2.2. Metoda sedintei 5.2.2.3. Metoda conducerii eficiente 5.2.2.4. Metoda valorificarii experientei in munca 5.2.2.5. Metoda structurarii corespunzatoare a programului functionarilor publici 5.2.3. Metodele de cercetare CAPITOLUL 6 PARTICULARITATI ALE MANAGEMENTULUI PUBLIC IN DOMENIUL RESURSELOR UMANE 6.1. Functionarul public, concept, tipologie 6.2. Pregatirea profesionala a functionarilor publici 6.2.1. Pregatirea medie 6.2.2. Pregatirea universitara 6.2.3. Pregatirea posuniversitara 6.3. Recrutarea functionarilor publici 6.4. Selectia functionarilor publici 6.4.1. Convorbirea cu candidatii recrutati-interviul 6.4.2. Cercetarea referintelor si calificativelor candidatilor 6.4.3. Satisfacerea unor criterii formale de catre candidati 6.5. Consideratii privind tehnicile de selectie 6.6. Numirea functionarilor publici 6.7. Motivarea functionarilor publici 6.8. Evaluarea activitatii functionarilor publici 6.9. Modalitati de incetare din functie a functionarilor publici CAPITOLUL 7 ANALIZA COMPARATIVA IN DOMENIUL MANAGEMENTULUI PUBLIC INTRE ROMANIA SI TARILE UNIUNII EUROPENE 7.1. Caracteristici generale 7.2. Structura colectivitatilor locale si regionale 7.3. Mutatii semnificative in managementul public pe plan mondial si in Romania 7.4. Reforma in administratia din Romania

4.1. Fundamentarea deciziilor administrative 4.2. Tipuri de decizii administrative 4.3. Participantii la decizia administrativa 4.4. Procesul de fundamentare a deciziilor administrative 4.5. Abordari majore privind procesul de fundamentare a deciziilor administrative 4.5.1. Abordarea manageriala a procesului decizional 4.5.2. Modelul rational-comprehensiv de fundamentare a deciziilor administrative 4.5.3. Abordarea politica a procesului decizional 4.5.4. Abordarea legala a procesului decizional CAPITOLUL 5 METODE SI TEHNICI UTILIZATE IN MANAGEMENTUL PUBLIC 5.1. Notiunea de metoda 5.2. Tipologia metodelor utilizate in managementul public 5.2.1. Metodele de executare 5.2.1.1. Metoda constrangerii 5.2.1.2. Metoda convingerii 5.2.1.3. Metoda cointeresarii 5.2.2. Metodele de organizare si functionare 5.2.2.1. Metoda organizarii rationale a activitatilor administrative 5.2.2.2. Metoda sedintei 5.2.2.3. Metoda conducerii eficiente 5.2.2.4. Metoda valorificarii experientei in munca 5.2.2.5. Metoda structurarii corespunzatoare a programului functionarilor publici 5.2.3. Metodele de cercetare CAPITOLUL 6 PARTICULARITATI ALE MANAGEMENTULUI PUBLIC IN DOMENIUL RESURSELOR UMANE 6.1. Functionarul public, concept, tipologie 6.2. Pregatirea profesionala a functionarilor publici 6.2.1. Pregatirea medie 6.2.2. Pregatirea universitara 6.2.3. Pregatirea posuniversitara 6.3. Recrutarea functionarilor publici 6.4. Selectia functionarilor publici 6.4.1. Convorbirea cu candidatii recrutati-interviul 6.4.2. Cercetarea referintelor si calificativelor candidatilor 6.4.3. Satisfacerea unor criterii formale de catre candidati 6.5. Consideratii privind tehnicile de selectie 6.6. Numirea functionarilor publici 6.7. Motivarea functionarilor publici 6.8. Evaluarea activitatii functionarilor publici 6.9. Modalitati de incetare din functie a functionarilor publici CAPITOLUL 7 ANALIZA COMPARATIVA IN DOMENIUL MANAGEMENTULUI PUBLIC INTRE ROMANIA SI TARILE UNIUNII EUROPENE 7.1. Caracteristici generale 7.2. Structura colectivitatilor locale si regionale 7.3. Mutatii semnificative in managementul public pe plan mondial si in Romania 7.4. Reforma in administratia din Romania

PARTEA A TREIA

CAPITOLUL 8 PARTICULARITATI ALE MANAGEMENTULUI PUBLIC ÎN SISTEMUL ADMINISTRATIV DIN AUSTRIA 8.1. Statul 8.2. Structura autoritatii 8.2.1. Autoritatea juridica 8.2.2. Autoritatea legislativa 8.2.3. Autoritatea executiva CAPITOLUL 9 PARTICULARITATI ALE MANAGEMENTULUI PUBLIC ÎN SISTEMUL ADMINISTRATIV DIN CANADA 9.1. Particularitati ale contextului canadian 9.1.1. Federalismul si globalizarea 9.1.2. Populatia aborigena si minoritatile 9.1.3. Posibilitatea separarii Quebec-ului de Canada 9.2. Structura autoritatii în administratia canadiana 9.2.1. Autoritatea juridica 9.2.2. Autoritatea legislativa 9.2.3. Autoritatea executiva 9.3. Procesul de luare a deciziilor administrative la nivelurile federal, provincial si local 9.4. Transferul de know-how în domeniul managementului managementului public din Canada în Romania CAPITOLUL 10 PARTICULARITATI ALE MANAGEMENTULUI PUBLIC ÎN SISTEMUL ADMINISTRATIV DIN GERMANIA 10.1. Statul 10.2. Structura autoritatii 10.2.1. Autoritatea juridica 10.2.2. Autoritatea legislativa 10.2.3. Autoritatea executiva CAPITOLUL 11 PARTICULARITATI ALE MANAGEMENTULUI PUBLIC ÎN SISTEMUL ADMINISTRATIV DIN FRANTA 11.1. Statul 11.2. Structura autoritatii 11.2.1. Autoritatea juridica 11.2.2. Autoritatea legislativa 11.2.3. Autoritatea executiva CAPITOLUL 12 PARTICULARITATI ALE MANAGEMENTULUI PUBLIC ÎN SISTEMUL ADMINISTRATIV DIN JAPONIA 12.1. Statul 12.2. Structura autoritatii 12.1.2. Autoritatea juridica 12.2.2. Autoritatea legislativa 12.2.3. Autoritatea executiva CAPITOLUL 13 PARTICULARITATI ALE MANAGEMENTULUI PUBLIC ÎN SISTEMUL ADMINISTRATIV DIN SUEDIA 13.1. Statul 13.2. Reprezentarea autoritatii 13.2.1. Autoritatea juridica

13.2.2. Autoritatea legislativa 13.2.3. Autoritatea executiva CAPITOLUL 14 PARTICULARITATI ALE MANAGEMENTULUI PUBLIC ÎN SISTEMUL ADMINISTRATIV DIN REGATUL UNIT AL MARII BRITANII 14.1. Statul 14.2. Reprezentarea autoritatii 14.2.1. Autoritatea juridica 14.2.2. Autoritatea legislativa 14.2.3. Autoritatea executiva CAPITOLUL 15 PARTICULARITATI ALE MANAGEMENTULUI PUBLIC ÎN SISTEMUL ADMINISTRATIV DIN STATELE UNITE ALE AMERICII 15.1. Statul 15.2. Reprezentarea autoritatii 15.2.1. Autoritatea juridica 15.2.2. Autoritatea legislativa 15.2.3. Autoritatea executiva BIBLIOGRAFIE Cuprinsul studiilor de caz: Studii de caz Teme de cercetare Cuprinsul testelor: Teste

PARTEA INTAI

CAPITOLUL 1: FUNDAMENTELE MANAGEMENTULUI PUBLIC

MOD DE LUCRU CUPRINS

1.1. Necesitatea cunoasterii managementului public 1.2. Definirea managementului public si principalele caracteristici 1.2.1.Caracteristici ale managementului public 1.2.2.Evolutia managementului public pe plan mondial si in Romania 1.3. Abordari majore ale managementului public 1.3.1.Abordarea politica 1.3.2.Abordarea legala 1.3.3.Abordarea manageriala 1.4. Principiile managementului public 1.5. Functiile managementului public 1.6. Interdependentele managementului public cu alte domenii ale stiintei 1.7. Caracteristici ale domeniului managementului public 1.7.1.Interesul public 1.7.2.Serviciul public 1.7.3.Puterea publica REZUMAT CUVINTE CHEIE BIBLIOGRAFIE SUPLIMANTARA INTREBARI RECAPITULATIVE

CONCEPTE

Managementul public si caracteristicile sale Evolutia managementului public pe plan mondial si i n Romania Abordari majore ale managementului public Principiile managementului public Functiile managementului public Interdependente cu alte domenii Caracteristici ale domeniului managementului public

MOD DE LUCRU

(1) Manual, notite

(2) Rezumat si cuvinte -cheie

1. Parcurgeti, cu atentie, continutul capitolului, al anexelor si al informatiilor suplimentare primite la curs sau prin notele de curs.

2. Localizati, in text, conceptele din rezumat si cuvintele cheie. 3. Parcurgeti bibliografia suplimentara.

(3) Consultare bibliografie suplimentara

4. Raspundeti la intrebarile recapitulative sub forma unor expuneri verbale, dar si in scris

(4) Intrebari (5) Teste de autoevaluare (6) Studii de caz , exercitii (7) Seminar Caiet de seminar

5. Realizati testele de autoevaluare, fara a apela la raspunsuri. Evaluati raspunsurile si reluati documentarea pe baza manualului si a bibliografiei suplimentare. 6. Rezolvati studiile de caz si exercitiile, consemnandu-le in caietul de lucrari pentru seminar. 7. Completati caietul de seminar cu exercitiile rezolvate in cadrul seminarului, cu referatul intocmit de dumneavoastra si cu concluziile din dezbateri sau din referate intocmite de ceilalti colegi de grupa.

Capitolul 1 FUNDAMENTELE MANAGEMENTULUI PUBLIC

0DQDJHPHQWXOSXEOLFVHGH]YROW FDGRPHQLXGLVWLQFWDOúWLLQ HLSRUQLQGGHODHOHPHQWHOHVDOH IXQGDPHQWDOHÌQFRQWLQXDUHVXQWSUH]HQWDWHFkWHYDFRQFHSWHWHRULLSULQFLSLLGHED] FDUHIDFLOLWHD]  FXQRDúWHUHD vQ HOHJHUHD úL XWLOL]DUHD FRUHVSXQ] WRDUH D DERUG ULORU LQVWUXPHQWHORU PHWRGHORU úL tehnicilor dHPDQDJHPHQWSXEOLFFXFDUHRSHUHD] IXQF LRQDULLGLQLQVWLWX LLOHSXEOLFH 1HFHVLWDWHDFXQRDúWHULLPDQDJHPHQWXOXLSXEOLF

7UDQ]L LDVSUHHFRQRPLDGHSLD GHWHUPLQ SURIXQGHPXWD LLvQWRDWHGRPHQLLOHYLH LLVRFLDOH HYLGHQWúLvQVHFWRUXOSXEOLF3ULQFRQ LQXWXOV XPDQDJHPHQWXOSXEOLFUHSUH]LQW VXSRUWXOWHRUHWLFúL SUDFWLFQHFHVDULPSOHPHQW ULLVFKLPE ULORUvQLQVWLWX LLOHSXEOLFH Procesul de restructurare a sectorului public, in general, si a sistemului administrativ, in special, necesita inalt profesionalism, respectiv functionari publici cu o pregatire corespunzatoare de specialitate si in domeniul managementului public. Se contureaza din ce in ce mai mult tendinta de profesionalizare a functionarilor publici permanenti. Evident, aceasta mutatie semnificativa determina o foarte buna cunoastere a continutului managementului public. Figura nr. 1. Continutul managementului public MANAGEMENTUL PUBLIC

studiaz

IRUPHD] SHUIHF LRQHD]

HVWHLQIOXHQ DWGH úLLQIOXHQ HD] 

3URFHVHúLUHOD LLGHPDQDJHPHQW 3ULQFLSLLúLOHJLW L 2UJDQL]DUHDúLIXQF LRQDUHDLQVWLWX LLORU Valorile economice, politice, sociale, culturale

XUP UHúWH Interesul public

1.2'HILQLUHDPDQDJHPHQWXOXLSXEOLFúLSULQFLSDOHOHFDUDFWHULVWLFL 0DQDJHPHQWXO SXEOLF UHSUH]LQW  DQVDPEOXO SURFHVHORU úL UHOD LLORU GH PDQDJHPHQW ELQH determinate, existente între componente ale sistemului administrativ, prin care, în regim de putere publLF  VH DGXF OD vQGHSOLQLUH OHJLOH úLVDX VH SODQLILF  RUJDQL]HD]  FRRUGRQHD]  JHVWLRQHD] úL FRQWUROHD] DFWLYLW LOHLPSOLFDWHvQUHDOL]DUHDVHUYLFLLORUFDUHVDWLVIDFLQWHUHVXOSXEOLF.

'LQGHILQL LHGHVSULQGHPXUP WRDUHOH caracteristici: - managementXOSXEOLFUHXQHúWHXQ DQVDPEOXGHSURFHVHúLUHOD LLGH management, care apar între componentele sistemului administrativ; -SURFHVHOHGHVI úXUDWHvQVHFWRUXOSXEOLFVXQWDWkW procese de management,FkWúLGHH[HFX LH; 1.2.1. Caracteristici ale managementului public

Multidimensionalitatea managementului public atrage, în mod evident, o serie de

FDUDFWHULVWLFL FDUH FRQWULEXLH OD R EXQ vQ HOHJHUH D FRQ LQXWXOXL DFHVWXLD YH]L ILJXUD QU  Caracteristici ale managementului public). Figura nr. 2. Caracteristici ale managementului public Caracteristici ale managementului public

CARACTER INTEGRATOR

CARACTER COMPLEX

CARACTER POLITIC

CARACTER DE DIVERSITATE

CARACTER DE SIN7(=

1.2.2. (YROX LDPDQDJHPHQWXOXLSXEOLFSHSODQPRQGLDOúLvQ5RPkQLD

0DQDJHPHQWXO SXEOLF FD úWLLQ  V-D FRQVWLWXLW vQ GHFXUVXO WLPSXOXL GDWRULW SUHRFXS ULORU FRQWLQXHDOHVSHFLDOLúWLORUSHQWUXSHUIHF LRQDUHDDFWLYLW LLvQGRPHQLXODGPLQLVWUD LHLSXEOLFH ÌQFHSXWXULOH úWLLQ HL DGPLQLVWUD LHLVHDIO  XQGHYDvQ VHFROXO DO;9,,-lea. Germenii viitoarei úWLLQ HDPDQDJHPHQWXOXLSXEOLFDXDS UXWvQ*HUPDQLDúL$XVWULD ULvQFDUHDXIRVWRUJDQL]DWH cursuri GH úWLLQ H FDPHUDOH UHVSHFWLY GH DGPLQLVWUDUHD ILQDQ HORU SXEOLFH 8OWHULRU FHUFHW ULOH DX FXSULQV vQWUHDJDDGPLQLVWUD LHGHVWDW 'DWRULW  DFWLYLW LL FDPHUDOLúWLORU vQ VHFROXO DO ;,;-lea, în Austro-Ungaria a fost creat un aparat administrativ ELQH RUJDQL]DW 'LQWUHFDPHUDOLúWL V-au remarcat Lorenz von Stein, profesor la XQLYHUVLW LOH GLQ .LHY úL 9LHQD úL -1845-1885 – L. Gumplovitz, profesor la Universitatea din Granz-1838-1909. 'XS 'XQVLUH  vQWU-R VRFLHWDWH GHPRFUDWLF 

FHW HQLL DX GUHSWXO V  SDUWLFLSH OD SODQLILFDUHD LPSOHPHQWDUHD HYDOXDUHD úL UHIRUPD VHUYLFLLORU SXEOLFH 3ULQ XUPDUH DFHúWLD SRW IL LPSOLFD LGLUHFWvQSURFHVHOHGHPDQDJHPHQWúLGHH[HFX LHGLQVHFWRUXOSXEOLF 'HúLvQ5RPkQLDFRQFHSWXOGHPDQDJHPHQWSXEOLFDIRVWLQWURGXVGXS GHYLQHGLQFHvQ FH PDL HYLGHQW  QHFHVLWDWHD GH]YROW ULL FHUFHW ULORU SHQWUXGHPRQVWUDUHD IDSWXOXL F  managementul

, respectiv DGPLQLVWUD LH SXEOLF HVWH XQ GRPHQLX GLVWLQFW FDUH VH GHOLPLWHD] FODU GH DOWH GRPHQLL SXEOLF GUHSWDGPinistrativ.

$ERUG ULDOHPDQDJHPHQWXOXLSXEOLF

([LVW WUHLDERUG ULFXSULYLUHODPDQDJHPHQWXOSXEOLFFXQRVFXWHúLvQOLWHUDWXUDDPHULFDQ GH specialitate.

3UREOHPDWLFD PDQDJHPHQWXOXL SXEOLF HVWH DERUGDW  GLQ WUHL SHUVSHFWLYH SROLWLF  OHJDO  PDQDJHULDO 3ULQXUPDUHDXUH]XOWDWWUHLDERUG ULPDMRUH $ERUGDUHDSROLWLF  $ERUGDUHDOHJDO  $ERUGDUHDPDQDJHULDO  $ERUGDUHDSROLWLF

$IRVWH[SOLFDW úLVXV LQXW GH:DOODFH6D\UHFDUHFRQVLGHUDF PDQDJHPHQWXOSXEOLFHVWHvQ ultLPXO UkQG RSUREOHP GHWHRULHSROLWLF 3UREOHPDIXQGDPHQWDO vQWU -RGHPRFUD LHDILUPDHOHVWH responsabilitatea pentru un control total.

$ERUGDUHD SROLWLF D PDQDJHPHQWXOXL SXEOLFSXQH DFFHQW SH YDORUL FD reprezentativitate, sensibilitate, receptivitate. 6H FRQVLGHU F DFHVWHD VXQW HVHQ LDOH SHQWUX PHQ LQHUHD GHPRFUD LHL FRQVWLWX LRQDOHúLSRWILLQWHJUDWHvQPDQDJHPHQWXOSXEOLF Structura managementului public devine una politizata de diferite grupuri care cauta permanent reprezentare. Se intampla frecvent ca unele organizatii sa creasca in timp, in principal ca un raspuns la cererea politica de a satisface interesele de reprezentare. Dar, asa cum afirma Seidman, aceste dispute vor continua intrucat organizatiile administrative sunt frecvent abordate ca fiind dominate de probleme politice, accentuand astfel rolul valorilor politice in domeniul managementului public.

$ERUGDUHDOHJDO

$FHDVW DERUGDUHDIRVWXQHRULPLQLPL]DW FDLPSRUWDQ vQVSHFLDOGHUHSUH]HQWDQ LLDERUG ULL PDQDJHULDOHÌQ68$vQV HVWHGHILQLW FDXQDGLQWUHFHOHPDLLPSRUWDQWHSHQWUXvQ HOHJHUHDúLGHILQLUHD managementului public. Abordarea legala a managementului public reuneste trei valori. Prima se refera la procedura folosita pentru a desfasura procesele administrative. Aceasta trebuie sa fie precis definita deoarece a fost recunoscuta mult timp ca valoare care nu poate fi limitata la un singur set de cerinte sau standarde. A doua valoare se refera la drepturile individuale reale ale fiecarui functionar public. Acestea sunt mentionate intr-o Carta a drepturilor si in alte amendamente. A treia valoare se refera la aspectele juridice care influenteaza rezultatele conflictelor aparute intre persoanele private si stat. Acestea definesc puterea de dispunere pe care o au curtile de a milita impotriva nedreptatilor, a abaterilor de la prevederile legii si a acorda protectie legala pentru toti cetatenii care au fost afectati de aplicarea unor decizii administrative. 1.3.3. Abordarea manageriala

Intelegerea celei de a treia abordari, abordarea manageriala, este conditionata de cunoasterea teoriei managementului stiintific si a abordarii birocratice care vor fi prezentate in continuare (vezi figura nr.3. Abordari majore ale managementului aplicabile in managementul public).

)XQF LLOHPDQDJHPHQWXOXLSXEOLF Cunoasterea si exercitarea de catre functionarii publici a functiilor managementului public constituie un element element esential pentru eficienta institutiilor administrative. In In opinia noastra (vezi figura nr.5. Functiile managementului public) functiile managementului public sunt: previziune, organizare-coordonare, motivare, administrare, control-evaluare. Figura nr. 5.)XQF LLOHPDQDJHPHQWXOXLSXEOLF

PREVIZIUNE

MOTIVAREA ORGANIZARECOORDONARE CONTROL EVALUARE

ADMINISTRARE

)81& )81& ,,/( ,,/( MANAGEMENTULU PUBLIC

)XQF LDGHSUHYL]LXQHFRQVW vQ ansamblul SURFHVHORU SURFHVHORUGH GHPXQF PXQF SULQLQWHUPHGLXOF SULQLQWHUPHGLXOF URUD VH GHWH GHWHUP UPLQ LQ SULQF SULQFLSD LSDOH OHOH OH RELH RELHFW FWLY LYH H DOH DOH LQVW LQVWLWX LWX LLORU LLORU SXEO SXEOLF LFH H vQ JHQH JHQHUD UDO O PLMOR PLMORDF DFHO HOH H úL UHVX UHVXUV UVHO HOH H UHUHDOL] ULLORU ULLORU . necesaUHUHDOL]  )XQF )XQF LD GH RUJD RUJDQL QL]DU ]DUHH-coordonare presupune un DQVDP DQVDPEO EOX X GH SURF SURFHV HVH H GH PXQF PXQF SULQ SULQ LQWH LQWHUP UPHHGLXO GLXO F URUD URUD VH DVLJ DVLJXU XU FDGUXO GUXO LQVW LQVWLW LWX X LRQ LRQDO QHF QHFHVDU VDU UHDOL] DOL] ULL ULL UD LRQD LRQDOH OH úL HILF ILFLHQ LHQWH D obiectivelor previzionate în domeniul managementului publiFSULQDORFDUHDUD LRQDO DUHVXUVHORU  )XQF )XQF LD LD GH PRWL PRWLYD YDUH UH UHXQ UHXQHú HúWH WH DQVD DQVDPE PEOX OXO O SURF SURFHV HVHO HORU RU GH PX PXQF QF  SULQ SULQ FDUH FDUH VH GHWH GHWHUPL UPLQQ 

SHUVRQ SHUVRQDOX DOXOO LQVWLWX LQVWLWX LHL SXEOLF SXEOLFH H V FRQWULE FRQWULEXLHOD XLHOD LGHQWL LGHQWLILF ILFDUH DUHD D úLVDWLVIDFH úLVDWLVIDFHUHD UHD LQWHUHVX LQWHUHVXOXLSXEOLF OXLSXEOLF SHED]D OX ULLvQFRQVLGHUDUHDIDFWRULORUFDUHvOPRWLYHD] SHQWUXUHDOL]DUHDRELHFWLYHORU RQVW  vQWU vQWU-un DQVD  )XQF )XQF LD GH DGPLQ DGPLQLV LVWU WUDU DUHH FRQV DQVDPE PEOX OX GH SURF SURFHV HVH H GH PXQF PXQF SULQ SULQ FDUH FDUH VH DVLJ DVLJXU XU R JHVW JHVWLR LRQD QDUH UH ULJX ULJXUR URDV DV D WXWX WXWXUR URU U UHVX UHVXUV UVHHORU ORU H[LV H[LVWH WHQW QWHH úL DWUD DWUDVH VH vQ YHGH YHGHUH UHD D UHDO UHDOL] L] ULL ULL obiectivelor sistemului administrativ, respectiv satisfacerea intereselor publice generale.  )XQF )XQF LD GH FRQWUR FRQWUROO-evaluareUHSUH]LQW XQ DQVDPE DQVDPEOX OXGHSURFH GHSURFHVH VH GH PXQF PXQF SULQ SULQ FDUHVH FDUHVH FRPSDU FRPSDU UH]XOWDWHOHFXRELH UH]XOWDWHOHFXRELHFWLYH FWLYHOHLQL OHLQL LDOHVHYHULILF LDOHVHYHULILF FRQIRUPLWDWHD FRQIRUPLWDWHDDF DF LXQLORULQVWLWX LXQLORULQVWLWX LLORUSXEOLFHF LLORUSXEOLFHFX X UHJOHPHQW UHJOHPHQW ULOH MXULGLFH MXULGLFHvQYLJRDUHúL vQYLJRDUHúL FXPLVLXQHDDQJDMD LORUV LGHD L GHD VDWLVIDFHLQWHUHVX VDWLVIDFHLQWHUHVXO OJHQH JHQHUDOFX UDOFX

UHVSHFWDU UHVSHFWDUHDGUHSW HDGUHSWXULORU XULORUúL úLOLEHU OLEHUWW LORUIXQGDPHQWDO LORUIXQGDPHQWDOHDOHSHUVRD HDOHSHUVRDQHORU QHORUúL úLvQILQDOVHGHWHU vQILQDOVHGHWHUPLQ PLQ DEDWHULOH DEDWHULOH GHODVLWXD LLOHQRUPDOHvQYHGHUHDHOLPLQ LLOHQRUPDOHvQYHGHUHDHOLPLQ ULLORU Functionalitatea managementului public este determinata de modul in care functionarii publici permanenti si/sau alesi in functii publice inteleg sa exercite cu inalt profesionalism cele 5 functii prezentate. Eficacitatea managerilor publici este conditionata de abilitatile lor mangeriale manifestate in procesele de management cu ocazia exercitarii acestor functii.

1.6. ,QWHUGHSHQGHQ HOHPDQDJHPHQWXOXLSXEOLFFXDOWH GRPHQLLDOHúWLLQ HL

SXEOLF Multidimensionalitatea managementuluL SXEOLF

UH]XOW UH]XOW  GLQ QXPHUR QXPHURDVH DVHOH OH FRQH[L FRQH[LXQL XQL FX DOWH DOWH domenii distincte. În continuare sunt abordate doar câteva dintre acestea. Figura nr.6. Interdependentele managementului public cu alte domenii ale stiintei

Management general Marketing social

Informatica administrativa

Alte domenii

Stiinte politice

MANAGEMENT PUBLIC

Drept international

Ergonomie

Sociologie Demografie Psihologie

Stiinte economice

CAPITOLUL 1: REZUMAT

I. Definitia managementului public: Managementul public este o disciplina specializata care are ca obiect cunoasterea proceselor si relatiilor de management din administratia publica in toata complexitatea lor in vederea formularii de principii si legitati pentru perfectionarea permanenta a organizarii si functionarii structurilor administrative, in functie de valorile puterii politice, de necesitatile economico-sociale, de gradul de inzestrare tehnica, de nivelul general, de cultura si civilizatie, cu scopul realizarii unor servicii publice eficiente, corespunzatoare nevoii sociale generale si satisfacerii interesului public. Caracteristicile managementului public sunt: caracter integrator, caracter politic, caracter de diversitate, caracter complex, caracter de sinteza. II. Abordari ale managementului public 1. Abordarea politica sustinuta de Wallace Sayre si Norton Long care pun accentul pe valori ca: reprezentativitate, sensibilitate, receptivitate Conform acestei abordari structura managementului public devine una politizata de diferite grupuri care cauta permanent reprezentare. 2.Abordarea legala sustinuta de Marschall Dimock si Kenneth Davis. Marschall Dimock scria ca, pentru administratorul publi, legea este ceva pozitiv si concret care precizeaza autoritatea acestuia. Kenneth Davis argumenteaza ca organizatiile publice sunt cel mai bine definite in termenii legii. 3. Abordarea manageriala premisele abordarii manageriale se afla in sec. al IX-lea cand realitatea a demonstrat ca dominatia politicului a condus la dezvoltarea la toate nivelurile a coruptiei, ineficientei si a permis formarea unei clase de politicieni incapabili, in fond sa conduca natiunea. In concluzie, rolul politicului trebuie diminuat pentru ca produce ineficienta. III. Principiile managementului public: principiul conducerii autonome, principiul conducerii unitare, principiul flexibilitatii, principiul restructurarii, principiul perfectionarii continue, principiul legalitatii. IV. Functiile managementului public: functia de previziune, functia de organizarecoordonare, functia de motivare, functia de administrare, functia de control-evaluare. V. Caracteristici ale domeniului managementului public: interesul public, puterea publica, autoritatea publica, serviciul public.

CUVINTE CHEIE



Autoritate publica



Interes public



Putere publica



Sreviciu public



Stabiliment public



Stabiliment de utilitate publica



Institutie publica

BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARA

 

Armenia Androniceanu- Management Public, Ed. Economica, Bucuresti, 1999. Alexandru I.-Structuri Mecanisme si Institutii Administrative, Ed. Sylvi, Bucuresti, 1996



Taylor F.-The principles of Scientific Management, New York 1917



Waldo D.-What is Public Administration, New York, 1978



Laufer R-Management Public, Dalloz, Reading, 1980



Garson D.-Public Administration, Concepts, Readings, Random House, New York, 1991



Farnham D. New Public Managers in Europe, ICSA, Publishing Cambridge, 1996



Herbert S.-Administrative Behavior, 3rd, Free Press, New York, 1976

INTREBARI RECAPITULATIVE

1. Care sunt factorii care influenteaza continutul managementului public? 2. Enumerati caracteristicile managementului public 3. Ce interdependente exista intre managementul public si marketing? 4. Ce este interesul public? 5. Reprezentantii abordarii manageriale au contestat abordarea legala? Motivati raspunsul.

Capitolul 2 PARTICULARITATI ALE SUBSISTEMULUI ORGANIZATORIC AL MANAGEMENTULUI PUBLIC

,QVWLWX LLOHGLQDGPLQLVWUD LDSXEOLF VHFRQVWLWXLHFDVXEVLVWHPDOVLVWHPXOXLVRFLDOJOREDOúLDX FD VFRS VHUYLUHD PHPEULORU VRFLHW LL 3HQWUX D VHUYL VRFLHWDWHD HVWH QHFHVDU RUJDQL]DUHD ILHF UHL FRPSRQHQWH D VLVWHPXOXL ÌQ FRQWLQXDUH SUH]HQW P QR LXQLOH GH ED]  UHIHULWRDUH OD DFHDVW  SUREOHPDWLF  2.1.1R LXQHDGHRUJDQL]DUH

7HUPHQXO³DRUJDQL]D´SURYLQHGLQOLPEDIUDQFH] RUJDQLVHUúLvQVHDPQ DDF LRQDPHWRGLF SHQWUXDVLJXUDUHDGHVI úXU ULLHILFLHQWHDXQRUDFWLYLW L Figura nr. 8. CriterLLúLIRUPHGHRUJDQL]DUH

Organizarea compartimentelor

2UJDQL]DUHDLQVWLWX LHL NIVELUL Organizarea domeniului Organizarea sistemului Criterii de organizare

Organizarea structurii OBIECTUL Organizarea proceselor

Organizarea in managementul public reprezinta un ansamblu de procese prin care potrivit cadrului legislativ se delimiteaza elementele componente ale sistemului administrativ in ansamblu si ale fiecarei institutii publice in parte, se precizeaza atributiile, sarcinile si competentele care revin componentelor acestuia, precum si relatiile care se stabilesc intre ele in cadrul si in afara sistemului in vederea satisfacerii eficiente a interesului public.

2.2. $ERUG UL IXQGDPHQWDOH DOH JkQGLULL IRUPDOLVWH FX SULYLUH OD RUJDQL]DUHDLQVWLWX LLORUSXEOLFHGLQDGPLQLVWUD LH

([LVW  WUHLDERUG ULIXQGDPHQWDOHDOHJkQGLULLIRUPDOLVWHFXSULYLUHODRUJDQL]DUHDLQVWLWX LLORU SXEOLFHGLQDGPLQLVWUD LH

autoritati ale statului, cele legislative sau judecatoresti, trebuie subliniat faptul ca acestea se bazeaza pe principiul separatiei puterilor, ceea ce exclude subordonarea. Relatiile interne intre institutii administrative reprezentative ale autoritatii: 1. Relatiile autoritatilor puterii legislative Reprezinta raporturile cu Parlamentul, in ansamblul sau, si/sau fie cu fiecare dintre cele doua camere, Senatul si Camera Deputatilor, luate separat. Aceste relatii dau expresia dreptului de control parlamentar asupra executivului si se materializeaza in atributiile constitutionale ale Parlamentului in legatura cu organizarea si functionarea autoritatilor executive. Totodata, Presedintele are anumite prerogative vizavi de Parlament, printre care dreptul ca in anumite conditii sa il dizolve. 2. Relatiile autoritatilor puterii judecatoresti sunt relatii de colaborare si au in vedere, pe de o parte, obligatiile executivului de a asigura conditiile functionarii justitiei, iar, pe de alta parte, au dreptul de a participa la constituirea autoritatilor puterii judecatoresti. 3. Relatiile autoritatilor puterii executive prin care se stabilesc si aplica prevederile proprii si ale celorlalte autoritati. In cadrul sistemului administrativ exista o serie de particularitati care se regasesc in urmatoarele categorii de relatii administrative, exemple: relatiile de autoritate stabilite in cadrul legislativ, relatiile functionale, relatiile de colaborare, relatiile de reprezentare-intre titularul de posturi si/sau functii de conducere care intra in legatura cu alte persoane din afara sau din interiorul propriului sistem administrativ, dar si din strainatate. Relatiile externe se stabilesc intre diferite componente ale structurii sistemului administrativ si alte categorii de organizatii publice sau private si/sau persoane fizice. Acestea pot fi: - relatii cu autoritatile autonome; - relatiile cu organizatiile neguvernamentale; - relatiile cu agentii economici; - relatiile cu persoanele fizice. In cadrul subsistemului organizatoric al managementului public exista relatiile organizatorice reprezentate de ansamblul legaturilor dintre componentele structurii lor organizatorice. Acestea reflecta complexitatea raporturilor care se stabilesc intre componentele primare posturi/functii publice de conducere si executie si autoritati, institutii, compartimente ale structurii lor organizatorice. Relatiile organizatorice din institutiile publice se pot divide in functie de continutul lor in: 1. Relatii de autoritate instituite prin intermediul unor acte normative, exercitarea lor fiind deci obligatorie. In aceasta categorie se includ urmatoarele trei tipuri: - Relatii ierarhice - Relatii functionale; - Relatiile de stat major. 2. Relatii de cooperare 3. Relatii de control 4. Relatii de reprezentare Relatiile nu sunt uniforme si cunosc diferentieri avand particularitati in functie de componentele intre care se stabilesc. Componentele prezentate mai sus pot fi influentate considerabil atat ca numar, cat si ca structura de catre noii functionari publici intrati in sistem. Ei au misiunea de a pune in aplicare programele administrative, economice si politice ale partidelor care i-au propulsat sau i-au numit in postul sau functia publica respectiva. Prin urmare, influenta politicului este considerabila daca se are in vedere faptul ca posturile si functiile cheie din sistemul administrativ sunt supuse unui proces continuu de schimbare, generat de mutatiile in viata politica a unei tari. Din pacate, astfel de situatii sunt

frecvente in tarile in curs de dezvoltare si slab dezvoltate si au consecinte negative asupra functionalitatii sistemului administrativ, economic si social.

ÌQ FRQVHFLQ  GHYLQH GLQ FH vQ FH PDL HYLGHQW  LQWURGXFHUHD XQRU FULWHULL QRL SHQWUX SURPRYDUHDúLQXPLUHDIXQF LRQDULORUSXEOLFLvQIXQF LLSRVWXULSXEOLFHvQIXQF LHGHFRPSHWHQ DORU SURIHVLRQDO úL PDQDJHULDO  'RPLQDUHD XQXL VLVWHP GH PDQDJHPHQW GH ODWXUD SROLWLF  RULHQWDW  QHFRUHVSXQ] WRUDUHGHVLJXUFRQVHFLQ HGLQWUHFHOHPDLQHSO FXWHSHWHUPHQOXQJLDUSHWHUPHQVFXUW vQVHDPQ VDWLVIDFHUHDXQRULQWHUHVHP UXQWHGHJUXSVRFLDOVDXILHFKLDUúLGRDUGHSDUWLGSROLWLF

CAPITOLUL 2 REZUMAT

I. Definitie: Organizarea in managementul public reprezinta un ansamblu de procese prin care se delimiteaza elementele componente ale sistemului, se precizeaza sarcinile si competentele care revin componentelor acestuia, precum si relatiile care se stabilesc intre ele in cadrul si in afara sistemului. II. Abordari fundamentale ale gandirii formaliste cu privire la organizarea institutiilor publice din administratie. Exista trei abordari: 1)Abordarea lui Max Weber – Weber considera ca, procesele administrative evolueaza in progresie geometrica spre rationalismul tehnologic; ceea ce inseamna ca pe masura evolutiei, ideile castiga in coerenta si devin sistematice; sustine ca birocratia este un element major in aceasta evolutie complexa. 2)Abordarea lui Frederich Taylor – Taylor si-a derulat cercetarile intr-o perioada in care ineficienta, imoralitatea politica si exploatarea resurselor naturale ale Americii descriau o faza premergatoare problemei mai largi a eficientei nationale. 3)Abordarea lui Henry Fayol – Aplicabilitatea ideilor lui Fayol in managementul public se bazeaza pe 5 elemente: planificare-previziune, organizare, comunicare, coordonare si control. III. Structura administratiei publice – reprezinta configuratia interna si relatiile care se stabilesc intre componentele sistemului in procesul de realizare a obiectivelor sistemului administrativ. Poate fi abordata sub doua forme: functional si teritorial. Un sistem administrativ se poate organiza sub forma urmatoarelor tipuri de structuri: structura ierarhic-functionala, structura teritoriala, structura de tip mixt. Alte componente ale structurii organizatorice a sistemului administrativ: nivelul ierarhic, ponderea ierarhica, compartimentul, postul, functia publica. Relatiile administrative si relatiile organizatorice: Relatiile interne intre institutii administrative reprezentative ale autoritatii: 1. Relatiile autoritatilor puterii legislative; 2. Relatiile autoritatilor puterii judecatoresti; 3. Relatiile autoritatii executive prin care se stabilesc si aplica prevederile proprii si ale celorlalte autoritati. Relatiile externe, care pot fi: 1. Relatii de autoritate – ierarhice, functionale, de stat major; 2. Relatii de cooperare; 3. Relatii de control; 4. Relatii de reprezentare.

CUVINTE CHEIE

Structura administrativa Nivel ierarhic Pondere ierarhica Compartiment Post Fuctie Relatii administrative Relatii organizatorice Autoritate Cooperare Control Reprezentare


Management public- Armenia Androniceanu, ed. Economica, Bucuresti,1999. Burland A, Laufer R-Public Management, Dalloz, London, 1990. Braybrooke D.- A Strategy of Decision, Free Press, New York, 1980. Breton R- Multiculturalism and Canadian Nation-Buiding in Politics of Gender, Ethnicity and Language in Canada, sous la dir de Alan Cairns et Cynthia Williams, Toronto University Press, nr.34, 1986. Brock J.- Managing People in Public Agencies, Brown Press, Boston, 1984 Decretul nr.115/1938 Legea nr.1/1970 Legea nr.30/1990 Constitutia Romaniei/1991 Legea nr.10/1991 Legea nr.40/1991 Legea nr.69/1991 Legea nr.70/1991 H.G.nr.281/1992 Ordonanta nr.69/1994 Legea nr.83/1995

ÎNTREB RI RECAPITULATIVE

1. Ce se intelege prin organizarea managementului public? 2. Care sunt criteriile de organizare ale managementului public? 3. Care sunt reprezentantii gandirii formaliste cu privire la organizarea institutiilor publice din administratie? 4. Ce reprezinta structura administrativa? 5. Cate tipuri de structuri exista in administratia de stat? 6. Ce tipuri de relatii interne cunoasteti? 7. De cate feluri pot fi relatiile de autoritate?

CAPITOLUL 3 PARTICULARITATI ALE SISTEMULUI INFORMATIONAL AL MANAGEMENTLUI PUBLIC


3.1.Conceptul de sistem informational 3.2.Tipologia componentelor 3.3.Functiile sistemului informational 3.4.Principiile sistemului informational 3.5.Tendinte ale sistemului informational REZUMAT CUVINTE CHEIE BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARA INTREBARI RECAPITULATIVE

CONCEPTE

Sistem informational Tipologia informatiilor in managementul public Functiile sistemului informational Principiile sistemului informational Tendinte

MOD DE LUCRU

(1) Manual, notite



(4) Intrebari (5) Teste de autoevaluare (6) Studii de caz , exercitii (7) Seminar

Caiet de seminar





Capitolul 3 PARTICULARITATI ALE SISTEMULUI,1)250$ ,21$/ AL MANAGEMENTULUI PUBLIC

6LVWHPXO LQIRUPD LRQDO vQ DGPLQLVWUD LD SXEOLF  DUH R VHULH GH SDUWLFXODULW L FDUH VXQW determinate de specificul domeniului studiat.

3&RQFHSWXOGHVLVWHPLQIRUPD LRQDO

'DWHOHLQIRUPD LLOHPLMORDFHOHGHWUDWDUHDLQIRUPD LLORUFDGHDOWIHOúLFLUFXLWHOHúLIOX[XULOH LQIRUPD LRQDOH VXQW LQIOXHQ DWH GH UHOD LLOH FDUH H[LVW  vQWUH LQVWLWX LLOH FRPSRQHQWH DOH VLVtemului DGPLQLVWUD LHLSXEOLFHGDUVLLQFDGUXODFHVWRUD ([HUFLWDUHDDXWRULW LLOHJLVODWLYHMXULGLFHúL H[HFXWLYHGH F WUH institutiile abilitate determina H[LVWHQ D XQRU FLUFXLWH LQIRUPD LRQDOH FDUH SHUPLW YHKLFXODUHD DQXPLWRU FDWHJRULL GH LQIRUPD LL , generale si/sau clasificate. 6LVWHPXO LQIRUPD LRQDO FXSULQGH DQVDPEOXO GH GDWH LQIRUPD LL FRQ LQXWH vQ GRFXPHQWH FLUFXLWH LQIRUPD LRQDOH IOX[XUL LQIRUPD LRQDOH úL PLMORDFH GH WUDWDUH D LQIRUPD LLORU LPSOLFDWH vQ procesul de fundamentare a deciziilor administrative elaborate in institutii care fac parte din sistemul DGPLQLVWUD LHLSXEOLFHúLFDUHFRQWULEXLHSULQFRQ LQXWXOORUODVDWLVIDFHUHDQHFHVLW LORUJHQHUDOHDOH SRSXOD LHL(vezi figura nr. 106LVWHPXOLQIRUPD LRQDOGLQLQVWLWX LLOHSXEOLFH )LHFDUH FRPSRQHQW  D VLVWHPXOXL DGPLQLVWUD LHL SXEOLFH HVWH DWkW XQ HPL WRU FkW úL XQ beneficiar GHLQIRUPD LLFDUHGHVHUYHúWHVLVWHPXOvQDQVDPEOXOOXL Figura nr. 10.6LVWHPXOLQIRUPD LRQDOGLQLQVWLWX LLOHSXEOLFH

DATE

INFORMA-

FLUXURI INFORMA-

,21$/(

CIRCUITE INFORMA-

,21$/(

,, COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMATIONAL

PROCEDURILE INFORMA,2NALE

MIJLOACE DE TRATARE A ,1)250$ ,,LOR

3.2. Tipologia componentelor

([LVW RFODVLILFDUHDLQIRUPD LLORU (vezi figura nr. 11. TipologiaLQIRUPD LLORUFDUHFLUFXO vQ VIHUDDGPLQLVWUD LHLSXEOLFHOXkQGX-se în considerare mai multe criterii: 1. Modul de exprimare: - Orale, - Scrise, - Audiovizuale.

2. Gradul de prelucrare: - Primare, - Intermediare, - Finale.

'LUHF LDYHKLFXO ULL - Descendente, - Ascendente,

- Orizontale.

'HVWLQD LH - Interne, - Externe.

5. Obligativitatea pentru beneficiar: - Imperative, - Nonimperative.

6. Natura proceselor reflectate: - Financiare, - Comerciale, - Culturale,

- Turistice, - Sportive.

0RGXOGHHYLGHQ DLQIRUPD LLORU - (YLGHQ FXUHQW , - Statistice.

Figura nr. 11.7LSRORJLDLQIRUPD LLORUvQPDQDJHPHQWXOSXEOLF

ORALE MODUL DE EXPRIMARE

SCRISE AUDIOVIZUALE PRIMARE

GRADUL DE PRELUCRARE

INTERMEDIARE FINALE DESCENDENTE

CRITERIUL

TIPUL

',5(& ,$ 9(+,&8/ 5,,

ASCENDENTE ORIZONTALE

'(67,1$ ,(

INTERNE EXTERNE

OBLIGATIVITATEA PENTRU BENEFICIAR

IMPERATIVE NONIMPERATIVE FINANCIARE COMERCIALE

NATURA PROCESELOR REFLECTATE

CULTURALE TURISTICE SPORTIVE ALTELE

MODUL DE

(9,'(1

'((9,'(1 &85(17 STATISTICE

8WLOL]DUHDLQIRUPD LHLvQSURFHVXOGHHODERUDUHDDFWHORUQRUPDWLYHúLWUDQVPLWHUHDDFHVWRUDGLQ XUP F WUHDXWRULW LOHDGPLQLVWUDWLYHORFDOHVSUHH[HFX LHLPSOLF XQ FLUFXLWúLVDXIOX[LQIRUPD LRQDO (vezi figura nr. 12&DUDFWHULVWLFLDOHIOX[XOXLLQIRUPD LRQDO Figura nr. 12.&DUDFWHULVWLFLDOHIOX[XOXLúLFLUFXLWXOXLLQIRUPD LRQDO

Fiabilitate Vite]

GHGHSODVDUH

Cost

*UDGGHvQF UFDUH

Lungime

&,5&8,78/,1)250$ ,21$/

'H IDSW FLUFXLWXO LQIRUPD LRQDO GHVHPQHD] WUDLHFWXO SH FDUH vO SDUFXUJH LQIRUPD LD GH la HPL WRU SkQ

OD EHQHILFLDUXO GH LQIRUPD LH (vezi figura nr. 13. Tipologia circuitelor fluxurilor

LQIRUPD LRQDOH Figura nr. 13. Tipologia circuitelor/fluxurilor iQIRUPD LRQDOH

ORIZONTALE VERTICALE

OBLICE

',5(& ,$ VEHICU-

/ 5,,

OCAZIONALE PERIODICE

)5(&9(1 $ PRODUCERII

CAPITOLUL 3 REZUMAT

I.Definitie: Sistemul informational cuprinde ansamblul de date, informatii continute in documente, circuite informationale, fluxuri informationale si mijloace de tratare a informatiilor, implicate in procesul de fundamentare a deciziilor elaborate de organele care fac parte din sistemul administratiei publice si care contribuie, prin continutul lor, la satisfacerea necesitatilor generale ale populatiei. Circuitul informational reprezinta traiectul pe care il parcurge informatia de la emitator pana la beneficiarul de informatii. Fluxul informational reprezinta cantitatea de informatie vehiculata intre emitator si beneficiarul de informatie. Caracteristicile fluxului informational sunt: -lungime -viteza de deplasare -fiabilitate -cost Proceduri informationale reprezinta un ansamblu de elemente prin care se stabilesc modalitatile de culegere, inregistrare, transmitere si prelucrare a unei categorii de informatii cu precizarea operatiilor de efectuat si succesiunea lor, a suportilor si mijloacelor de tratare a informatiilor. II. Functiile sistemului informational Sistemul informational indeplineste trei functii: 1)Functia decizionala-consta in faptul ca sistemul informational trebuie sa asigure elementele informationale necesare fundamentarii actelor administrative la nivelul Parlamentului, Guvernului si tuturor categoriilor de decizii administrative. 2)Functia operationala este cea prin care sistemul informational asigura operationaliarea actelor administrative: legi, decrete, hotarari, decizii administrative etc 3)Functia de documentare a sistemului informational asigura informatiile necesare personalului angajat in sistemul public pentru a fundamenta sistemul de obiective si decizii. III. Principiile sistemului informational: Principiul conceperii si restructurarii sistemului informational potrivit cerintelor managementului unei institutii publice Principiul corelarii stranse a sistemului informational cu organizarea structurala si cu sistemul decizional din institutiile publice care compun sistemul administrativ si nu numai. Principiul unitatii metodologice a tratarii informatiilor Principiul flexibilitatii Principiul concentrarii asupra informatiilor esentiale Principiul asigurarii unui timp corespunzator de reactie a componentelor sistemului administratiei publice

CUVINTE CHEIE

Circuit informational Flux informational Emitator Beneficiar Mijloace de tratare a informatiilor Functia decizionala Functia operationala Functia de documentare


Management Public- Armenia Androniceanu, Ed. Economica, Bucuresti, 1999. Burack E.- Organizational Analysis, The Dryden Press, Hinsdale, 1985 Burkhead J. – Governmental Budgeting, John Willy & Sons, New York, 1987 Cameron D.- Canadian Studies in the Nineties, Association for Canadian Studies, Montreal, 1996 Churchill S.- Nouvelles Perspectives Canadiennes, Studes Cannadiennes, Ottawa, 1998 Crane D- The Public Manager Contemporary Challenge and Responsabilities, Georgia State University Press, Chicago, 1991 Douglas F. – Origins, Canadian History to Confederation, Harwest House, Toronto, 1988. Flynn N.-Maniging Public Services, Martin’s Press, New York, 1990 Fremont L.- Public Budgeting, Longman, New York, 1983


1. Ce este circuitul informational? Dar fluxul informational? 2. Ce sunt procedurile informationale? 3. Care sunt mijloacele de tratare a informatiilor in administratia publica? 4. Ce functii indeplineste sistemul informational? 5. Care sunt criteriile de clasificare a documentelor? 6. In ce consta principiul unitatii metodologice a tratarii informatiilor? 7. Care sunt tendintele sistemului informational?

CAPITOLUL 4 : PARTICULARITATI ALE SISTEMULUI DECIZIONAL AL MANAGEMENTULUI PUBLIC


4.1. Fundamentarea deciziilor administrative 4.2. Tipuri de decizii administrative 4.3. Participantii la decizia administrativa 4.4. Procesul de fundamentare a deciziilor administrative 4.5. Abordari majore privind procesul de fundamentare a deciziilor administrative 4.5.1. Abordarea manageriala a procesului decizional 4.5.2. Modelul rational-comprehensiv de fundamentare a deciziilor administrative 4.5.3. Abordarea politica a procesului decizional 4.5.4. Abordarea legala a procesului decizional REZUMAT CUVINTE CHEIE BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARA INTREBARI RECAPITULATIVE

CONCEPTE

Decizii administrative Tipologia deciziilor Procesul de fundamentare a deciziilor Abordari ale procesului decizional Participantii la decizia administrativa

MOD DE LUCRU

(1) Manual, notite






(4) Intrebari

(5) Teste de autoevaluare (6) Studii de caz , exercitii (7) Seminar

Caiet de seminar


Capitolul 4 PARTICULARITATI ALE SISTEMULUI DECIZIONAL AL MANAGEMENTULUI PUBLIC

Adaptarea institutiilor publice la sistemul de nevoi se realizeaza prin intermediul activitatii managerilor publici si este rezultatul fundamentarii aplicarii deciziilor administrative.

4.1. Fundamentarea deciziilor administrative Orice activitate umana, presupune in mod prealabil fundamentarea, in luarea unei decizii. Fiecare actiune serveste la realizarea unui scop bine determinat. Pentru atingerea scopului exista mai multe modalitati de actiune, care descriu diferite variante decizionale. In managementul public, deciziile administrative sunt adoptate atat de catre reprezentanti numiti si/sau alesi din institutiile administratiei de stat, cat si de catre functionari publici de conducere si/sau executie din institutiile publice. Decizia administrativa poate fi definita ca un proces complex de alegere a unei variante decizionale din mai multe posibile, in vederea realizarii unui obiectiv al administratiei publice si/sau institutiilor publice care influenteaza activitatea a cel putin unei alte persoane fizice sau juridice din sistem, a sistemului administrativ in ansamblul lui sau a societatii, in general. Decizia administrativa poate fi definita si ca o manifestare de vointa a conducerii unei institutii a administratiei de stat, constand intr-o optiune, in vederea realizarii unui scop. Particularitati ale deciziei administrative : - Este determinata de obiectivele managementului public si de cadrul n ormativ ; - Este rezultatul colaborarii intre functionari publici de conducere si executie reprezentanti alesi si/sau numiti din institutiile publice si cetateni ; - Implica un volum mare de munca ; - Presupune derularea unui proces decizional care cuprinde mai multe etape ; - Este avizata de una sau mai multe persoane fizice si/sau juridice ; - Este rezultatul colaborarii mai multor persoane (titulari de posturi/functii publice de conducere/executie, reprezentanti numiti si/sau alesi si cetateni) ; - Implica responsabilitatea uneia si/sau mai multor persoane titulare ale unor posturi/functii publice in administratie ; a reprezentantilor alesi si/sau numiti si a cetatenilor. Orice decizie administrativa trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte : 1. Sa fie fundamentata stiintific In procesul decizional din cadrul institutiei publice, pentru a asigura integrarea eficienta a activitatilor, este necesara luarea in considerare a intereselor cetatenilor si influenta celorlalte categorii de factori, pe baza studierii modalitatilor concret-istorice de manifestare in perioada actuala si in viitor. 2. Sa fie fundamentata din punct de vedere legislativ O decizie administrativa este determinata si determina cadrul legislativ. 3. Sa aiba caracter realist Aceasta presupune rezolvarea unor situatii prin fundamentarea unei decizii administrative care implica in prealabil o evaluare cat mai completa a situatiei de fapt, respectiv a contextului national si/sau a particularitatilor inregistrate in unitatea administrativ-teritoriala unde urmeaza a fi aplicata. In acest sens, se recomanda luarea in considerare a problemelor specifice zonei si prin urmare a intereselor sociale generale locale.

4. Sa intervina in timp util Pentru fiecare decizie administrativa exista o anumita perioada determinata in care decizia trebuie fundamentata si aplicata pentru a putea fi satisfacute anumite interese sociale, generale si/sau specifice. Pentru ca deciziile sa poata fi adoptate in perioada optima de timp, este necesara o previzionare a schimbarilor sociale, a mutatiilor care pot interveni in timp in sistemul nevoilor sociale dar si in mediul international. 5. Sa fie integrata in ansamblul deciziilor administrative adoptate anterior Presupune luarea in considerare de catre decidenti a continutului deciziilor deja adoptate pentru a nu interveni suprapuneri sau, dimpotriva, contradictii. 6. Sa fie oportuna Pentru ca o decizie administrativa sa contribuie pe deplin la realizarea scopului pentru care a fost emisa este necesar ca managerul public si/sau reprezentantul ales/numit sa cunoasca situatia, respectiv conjunctura care a declansat procesul decizional si perioada propice pentru fundamentarea si executarea acesteia. Aceasta conditie de baza a oportunitatii deciziei administrative ridica o problema de cea mai mare insemnatate, anume, cine este cel mai competent sa sesizeze momentul potrivit pentru adoptarea deciziei administrative. In ceea ce priveste competenta pentru adoptarea unei decizii administrative, dupa parerea noastra, este recomandabil ca problemele diferitelor colectivitati sa fie rezolvate de catre organele administratiei locale prin adoptarea deciziilor administrative corespunzatoare, iar cadrul general, format din acte normative generale si specifice, sa fie fundamentat la nivelul administratiei centrale, in urma consultarilor directe cu reprezentantii de la ni vel local. 7. Sa fie finalizata Implica trecerea imediata la executarea deciziei administrative si urmarirea aplicarii acesteia.

4.2. Tipuri de decizii administrative Exista o tipologie a deciziilor, determinata de specificul acestui domeniu distinct pe care il reprezinta managementul public din administratie. 1. Dupa situatia concreta la care se refera : a) Decizii normative, care se fundamenteaza in situatiile cu caracter de generalitate si se regasesc in continutul diferitelor acte normative, integrate in cadrul general al managementului public ; de obicei aceste decizii sunt rezultatul efortului comun al mai multor functionari publici si reprezentanti alesi si apar sub forma actelor normative ; b) Decizii specifice, care se fundamenteaza in situatii concrete particulare de catre functionari publici si/sau reprezentanti care au competente decizionale si responsabilitati in acest sens. 2. Dupa nivelul ierarhic pe care se afla decidentul : a) Decizii de nivel superior, b) Decizii de nivel mediu, c) Decizii de nivel inferior,

Figura nr. 15. Tipologia deciziilor administrative

6,78$ ,$&21&5(7 /$ &$5(6(5()(5

DECIZII NORMATIVE DECIZII SPECIFICE DECIZII PE TERMEN NELIMITAT

ORIZONTUL DE TIMP

DECIZII PE TERMEN LUNG DECIZII PE TERMEN MEDIU DECIZII CURENTE

)5(&9(1 $$'237 5,,

DECIZII PERIODICE DECIZII ALEATOARE DECIZII UNICE

CRITERIUL TIPUL DEC. ADMINISTRATIVE

AMPLOAREA SFEREI DECIZIONALE A DECIDENTULUI

180 58/ PERSOANELOR PARTICIPANTE LA FUNDAMENTARE

DECIZII INTEGRATE DECIZII AVIZATE DECIZII INDIVIDUALE DECIZII DE GRUP DECIZII GENERALE DECIZII NOMINALE

&21 ,1878/8,

DECIZII DETERMINATE DE CEREREA DE SERVICII

DECIZII DETERMINATE DE

6&+,0% 5,Ì16758&785 &203(7(1 (,

DECIZII EXECUTORII

DECIDENTULUI

DECIZII DE ADMINISTRARE DECIZII DE NIVEL SUPERIOR

NIVELUL IERARHIC

DECIZII DE NIVEL MEDIU DECIZII DE NIVEL INFERIOR

3. Dupa orizontul de timp la care se refera : a) Decizii administrative pe termen nelimitat si in aceasta categorie sunt incluse deciziile fundamentate la nivel de parlament si guvern care imbraca forma legilor, hotararilor de guvern, ordonantelor de urgenta etc. b) Decizii pe termen lung, fundamentate la nivel administratiei centrale si locale. c) Decizii pe termen mediu, fundamentate la nivel de guvern, dar si la nivelul administratiei locale. d) Decizii curente, fundamentate la toate nivelurile sistemului administrativ si care vizeaza orizonturi scurte de timp. e) Decizii administrative pe termen scurt. 4. Dupa frecventa adoptarii : a) Decizii periodice, b) Decizii aleatorii, c) Decizii unice, Aceste decizii se fundamenteaza atat la nivel central, cat si la cel local al administratiei. 5. Dupa amploarea sferei decizionale a decidentului : a) Decizii integrale, b) Decizii avizate. 6. Dupa numarul persoanelor participante la procesul de fundamentare : a) Decizii de grup b) Decizii individuale 7. Din punct de vedere al continutului si al modificarilor pe care le aduc in ordinea juridica se disting : a) Decizii generale, b) Decizii nominale, c) Decizii determinate de cererea de servicii publice, d) Decizii determinate de schimbarile in structura unei institutii publice. 8. Din punct de vedere al competentei decidentului : a) Decizii executorii, b) Decizii de administrare

4.3. Participantii la decizia administrativa Figura nr. 16.3DUWLFLSDQ LLODSURFHVXOGHFL]LRQDOvQDGPLQLVWUD

LH

DE DECIZIE

'(&,'(1 , )81& ,21$5, 3$57,&,3$1 ,/$

PUBLICI

EXECUTAREA DECIZIILOR

3$57,&,3$1 ,/$ PREG 7,5($ DECIZIILOR Abordarea procesului decizional in sistemul administrativ, asa cum am aratat mai sus, presupune luarea in considerare a particularitatilor derivate din specificul domeniului de activitate al institutiilor publice.

Prin urmare, este posibila delimitarea a 2 categorii de participanti la fundamentarea si adoptarea deciziilor administrative, in functie de : 1. Modul de implicare ; 2. Nivelul administrativ-pozitia in structura organizatorica. 1. Dupa modul de implicare in procesul decizional sunt : a. Functionari publici implicati direct (functionari publici cu functii publice de conducere si executie) ; b. Functionari publici implicati indirect (functionari publici de executie); c. Cetatenii consultati si/sau specialisti implicati di rect si/sau indirect. De la inceput trebuie facuta distinctia intre functionarii publici care decid si cei care sunt doar consultati atunci cand se adopta o decizie administrativa. Chiar daca nu au participat in mod direct la adoptarea deciziei administrative, persoanele consultate nu sunt exceptate de la raspundere, prin urmare nu sunt exonerate de responsabilitate in ceea ce priveste decizia administrativa respectiva. Raspunderea revine tuturor persoanelor care, intr-un fel sau altul, au luat parte la adoptarea unei decizii administrative. Evident, gradul de raspundere este diferit, de la caz la caz, in functie de contributia fiecarei persoane la forma finala avizata ulterior. 2. In functie de nivelul administrativ pe care se situeaza in structura, functionarii publici din sistemul administrativ implicati in fundamentarea deciziilor administrative pot fi grupati in doua catergorii : - Functionari publici din administratia centrala si reprezentanti alesi/numiti ; - Functionari publici din administratia locala si reprezentanti alesi/numiti. Este evidenta, astfel, marea raspundere care revine persoanelor fara drept de decizie situate pe nivelurile inferioare, adica acelora care analizeaza in mod concret problemele aparute si propun solutii pentru rezolvarea lor. Dintre acestea, ulterior se contureaza variantele decizionale. In mod similar, persoanele cu drept de decizie, si detinatoare ale unor functii publice la nivelul mediu al administratiei, cat si cele fara drept de decizie trebuie sa aiba, de asemenea, cunostinte corespunzatoare de specialitate si o buna pregatire profesionala, o temeinica si exacta imagine asupra realitatilor sociale, a necesitatilor ce urmeaza a fi satisfacute, precum si a posibilitatilor materiale de satisfacere a acestora. Totodata, se recomanda a avea mult realism si un dezvoltat spirit de discernamant, obiectivitate si corectitudine in alegerea modalitatilor de rezolvare a problemelor cu care sunt confruntate organele administratiei de stat si/sau societatea romaneasca. Se poate afirma ca intr-o mare masura performantele obtinute in administratie depind de competenta manageriala si profesionala din aparatul administrativ, dar si de calitatea pregatirii tuturor functionarilor publici antrenati in procesul decizional pentru documentare, analiza, elaborarea variantelor decizionale si/sau pentru fundamentarea deciziilor administrative Cetatenii pot participa la adoptarea deciziilor administrative, atat prin prezenta lor in organele de conducere colective ale administratiei de stat, cat si prin sugestiile si propunerile pe care le inainteaza organelor administratiei de stat in vederea adoptarii unor decizii pentru imbunatatirea celor in curs de adoptare sau executate deja. Participarea cetatenilor la adoptarea deciziilor administrative, fie in mod individual, fie intrun cadru institutionalizat, organizat, constituie o dovada reala a dezvoltarii continue a unui stat democratic, orientat spre cunoasterea si rezolvarea problemelor de stat si sociale, politice si economice ale societatii.

4.4. Procesul de fundamentare a deciziilor administrative Procesul de fundamentare a deciziei administrative este diferentiat in functie de tipul deciziilor in care sunt implicate mai multe persoane. De exemplu pentru fundamentarea deciziilor normative, pe termen nelimitat, mediu, lung, periodice, de grup, generale, determinate de cererea de servicii etc procesul decizional cuprinde mai multe etape. Figura nr. 17. Etapele procesului decizional în managementul public

INITIEREA DECIZIEI 1

DEFINIREA OBIECTIVULUI DECIZIONAL

ù,$0,-/2$&(/25'(5($/,=$5( 2

DOCUMENTAREA 3

6(/(&7$5($ù,$1$/,=$ ,1)250$ ,,/25

4

&21785$5($ù,$1$/,=$ 5 ETAPELE PROCESULUI DECIZIONAL

ALTERNATIVELOR DECIZIONALE 6

7

8

ADOPTAREA DECIZIEI

850 5,5($$3/,& 5,,ù, 5(63(&7 5,,'(&,=,(, FORMULAREA CONCLUZIILOR

5(=8/7$7('83 $3/,&$5($ DECIZIEI 1. Initierea deciziei administrative Aceasta etapa consta in crearea unui cadru care sa determine formularea unei decizii. Cadrul este constituit din initiativele decizionale. 2. Definirea obiectivului decizional si a mijloacelor de realizare a acestuia Mai intai este necesar sa se stabileasca in mod precis, nevoia sociala care trebuie satisfacuta, modalitatile si mijloacele necesare pentru satisfacerea acesteia. Prin urmare, este evidenta determinarea obiectivului de infaptuit, a scopului, a modalitatilor si mijloacelor corespunzatoare. Pe parcursul procesului se va avea in vedere gradul de prioritate, adica urgenta satisfacerii unei anumite nevoi sociale. 3. Documentarea in vederea formularii deciziei administrative Adoptarea unei decizii administrative presupune un proces complex de culegere a unui volum mare de informatii realiste. Cu cat acest proces este mai riguros si mai detaliat cu atat va creste si calitatea deciziei.

4. Selectarea si analiza informatiilor culese Dupa ce s-a incheiat procesul de culegere a informatiilor urmeaza doua activitati la fel de importante : selectarea doar a informatiilorstrict corelate cu obiectivul decizional si analiza acestora. 5. Conturarea si analiza alternativelor decizionale Esentiala in aceasta etapa este conturarea unor solutii, variante clare bine fundamentate pentru problema analizata. Aceste alternative trebuie sa fi e orientate asupra obiectivelor la realizarea carora participa. De asemenea, se precizeaza resursele umane, materiale, financiare, informationale atrase in aplicarea fiecarei alternative decizionale, daca decizia implica e lemente de cost. 6. Adoptarea deciziei Cunoscut fiind obiectivul decizional, in continuare se trece la alegerea variantei care corespunde cel mai bine acestuia. Procesul este deosebit de complex si presupune transmiterea propunerilor formulate-alternativelor decizionale-in timp util decidentilor pentru ca acestia sa le poata analiza si sa formuleze, fie alte variante, fie puncte de vedere pentru completarea materialelor rezultate in urma sedintelor de dezbatere atunci cand acestea sunt discutate. Pentru ca decizia sa aiba eficienta dorita, este necesar ca la adoptarea ei sa se ia in considerare un numar cat mai mare de variabile implicate in situatia-problema care trebuie rezolvata. 7. Urmarirea aplicarii si respectarii deciziei administrative Aceasta se face de catre persoane specializate sau de reprezentantii institutiilor publice, care exercita functia de control in cadrul sistemului administratiei de stat la nivel central si local. Ele urmaresc in mod expres modul in care se deruleaza procesele de aplicare a continutului deciziei adoptate. 8. Formularea concluziilor rezultate dupa aplicarea deciziei administrative In procesul executarii deciziilor administrative, este posibil sa se constate ca o decizie nu reuseste sa ofere cea mai buna rezolvare a nevoilor sociale sau obiectivelor institutiilor care au initiat-o. Astfel, organul administratiei de stat poate modifica sau chiar anula decizia printr-o alta decizie care sa corespunda noilor conditii. Situatiile de acest fel atrag insa costuri suplimentare, pe care societatea le suporta foarte greu. Procesul de fundamentare a deciziilor administrative este deosebit de complex si de durata, necesitand o permanenta legatura cu realitatea sociala, cu obiectivele economice, sociale si politice ale societatii in perioade distincte de timp.

4.5. Abordari administrative

privind

procesul

de

fundamentare

a

deciziilor

In literatura americana de specialitate exista o serie de lucrari in care se afirma ca procesul de fundamentare a deciziilor administrative este complex, in primul rand pentru faptul ca ia in considerare trei perspective : manageriale, politica si legala.

4.5.1. Abordarea manageriala a procesului decizional

Abordarea manageriala a procesului decizional din administratia publica accentueaza necesitatea permanentei rationalizari a acestuia si ofera posibilitatea managerilor publici de a fundamenta decizii rationale luand in considerare aspectele de eficienta si eficacitate (vezi figura nr.18. Abordarea manageriala a procesului decizional).

Figura nr. 18. Abordarea mDQDJHULDO

DSURFHVXOXLGHFL]LRQDO

CARACTERISTICI

• • •

Accentuarea necHVLW

LLSHUPDQHQWHLUD LRQDOL] UL &RQVLGHUDUHDXQRUDVSHFWHGHHILFLHQ úLHILFDFLWDWH 3URLHFWDUHDXQXLVLVWHPFRHUHQWGHFRUHOD LLvQWUH HOHPHQWHFDUHV RIHUHDGPLQLVWUDWRULORUSXEOLFL

•

posibilitatea alegerii alternativei decizionale optime; ReducereaQXP UXOXLGHDOWHUQDWLYHGHFL]LRQDOH

•

*UDGXOULGLFDWGHLQIRUPDUHDIXQF LRQDULORUSXEOLFL

• •

•

Luarea în considerare a ierarhiei; Gradul ridicat de formalizare în procesul de fundamentare a deciziilor;

$WUDJHUHDvQSURFHVXOGHFL]LRQDODXQRUIXQF LRQDUL publLFLFXDQXPLWHFDOLW LFXQRúWLQ HDSWLWXGLQLúL deprinderi de management;

•

6WLPXODUHDIRUP ULLXQHLFXOWXULDRUJDQL]D LHL publice;

•

$XWRULWDWHDPDQDJHULDO LQIOXHQ HD] KRW UkWRU derularea procesului decizional.

Prin urmare, abordarea prezentata accentueaza rolul managementului, al structurii de conducere in procesul de fundamentare a deciziilor administrative.

4.5.2. Modelul rational-comprehensiv de fundamentare a deciziilor administrative

In stransa legatura cu cele prezentate mai sus despre abordarea manageriala, in literatura de specialitate americana a fost conceput un model de fundamentare a rationalitati maxime intr-o institutie publica (vezi figura nr.19. Modelul rational-comprehensiv al procesului decizional).

Figura nr. 19.0RGHOXOUD LRQDO-comprehensiv al procesului decizional

CARACTERISTICI

•

• •

• • •

Derularea procesului decizional în trei etape distincte: ⇒ Determinarea obiectivelor; ⇒ Formularea alternativelor decizionale; ⇒ Alegerea celei mai bune alternative;

$FFHQWXOSXVSHPD[LPL]DUHDHILFLHQ HLúLHILFDFLW LL (ODERUDUHDXQXLSURJUDPFXFDUDFWHUSUDFWLFvQIXQF LHGHWUHL cULWHULLHILFLHQ HILFDFLWDWHúLUD LRQDOLWDWH 6SHFLDOL]DUHDDFFHQWXDW DIXQF LRQDULORUSXEOLFLLPSOLFD L Luarea în considerare a costului total;

3UHFL]DUHDFODU DRELHFWLYHORUGHFL]LRQDOHFDUHWUHEXLHV ILH FRQFLVHúLQHFRQWUDGLFWRULLHWF

Acest model este cunoscut sub denumirea de modelul rational-comprehensiv. Principalele caracteristici ale modelului rational – comprehensiv sunt urmatoarele : - Este cuprinzator ; - Ofera posibilitatea identificarii modalitatilor potentiale de realizare a obiectivelor ; - Determina functionarul public sa gandeasca asupra unei situatii problema si sa foloseasca experienta sa ; - Faciliteaza procesul de identificare a variantei decizionale optime. Dincolo de aceste avantaje, modelul rational-comprehensiv prezinta si o serie de limite. -Nu este intotdeauna compatibil cu politica guvernamentala de fundamentare a deciziilor administrative, deoarece obiectivele politicii guvernamentale nu sunt suficient de clare ; - Presupune consum de timp mare pentru identificarea celor mai potrivite modalitati de realizare a obiectivelor tinand seama de criteriile : eficienta, rationalitate si eficacitate ; - Atrage costuri ridicate ; - Presupune specializarea functionarilor publici, care devine in cele din urma o obligatie pentru personalul institutiilor publice. 4.5.3. Abordarea politica a procesului decizional

Exista o serie de critici la adresa abordarii precedente, ceea ce a condus la conturarea unui alt model, care influenteaza procesul fundamentarii deciziilor administrative. Astfel a fost conceput modelul cresterii sau modelul dezvoltarii aplicabil cu succes in institutiile in care dintre decidenti fac parte si politicieni. Modelul cresterii sau dezvoltarii ia in considerare influenta politicului asupra procesului decizional din institutiile administratiei de stat, motiv pentru care in literatura de specialitate este cunoscut ca abordarea politica (vezi figura nr.20. Abordarea politica a procesului decizional).

Figura nr. 20.$ERUGDUHDSROLWLF


CARACTERISTICI

•

Luarea în considerare a sistemului de obiective ale politicii

•

)RUPDUHDXQHLFRDOL LLSROLWLFH

•

Derularea în trei etape distincte: ⇒ ⇒

5HGHILQLUHDRELHFWLYHORUúLPRGDOLW LOHGHUHDOL]DUH 2E LQHUHDFRQVHQVXOXL

•

Fundamentarea unei decizii acceptabile Constituirea unor pachete de probleme Luarea în considerare a elementelor de cost

•

ÌQFXUDMDUHDIXQGDPHQW ULLXQRUSURJUDPHFXUROVLPEROLF

⇒

•

4.5.4. Abordarea legala a procesului decizional

Abordarea legala a procesului de fundamentare a deciziilor administrative presupune o procedura distincta de adjudecare. Adjudecarea este o forma de decizie constand in elaborarea unor reguli si proceduri formalizate pentru a identifica : Factorii situationali, interesele partidelor din opozitie si corelarea intereselor politice cu legislatia, pentru a servi interesul public. Exista doua tipuri de adjudecare : 1. Prospectiva

-implica activitati din cadrul companiilor de transport, radio, televiziune si propune modificari in serviciile oferite de acestea. 2. Retrospectiva

-apare in situatiile de erori produse la nivelul organizatiilor administrative. Aceasta se manifesta atunci cand au loc abateri de la regulile si legile care guverneaza activitatea organizatiilor administrative. Forma sub care apare, de regula, acest tip de adjudecare este plangerea sau reclamatia impotriva unui individ, a unei companii sau a unui partid. Abordarea legala privind fundamentarea deciziilor administrative presupune luarea in considerare a interesului public pe termen lung si urmareste crearea unui pachet de legi care sa permita cunoasterea si satisfacerea interesului public.

Figura nr. 21. $ERUGDUHDOHJDO


CARACTERISTICI

•

Implicarea unei proceduri speciale de adjudecare

•

([LVWHQ DDGRX WLSXULGHDGMXGHFDUHSURVSHFWLY úi UHWURVSHFWLY ,GHQWLILFDUHDIDFWRULORUVLWXD LRQDOL

•

Luarea în considerare a intereselor partidelor din

•

RSR]L LH &RUHODUHDLQWHUHVHORUSROLWLFHFXOHJLVOD LD 2ULHQWDUHDF WUHVDWLVIDFHUHDLQWHUHVXOXLSROLWLF

•

• • • •

Considerarea interesului public pe termen lung Orientarea pentru crearea unor pachete de legi

$GDSWDUHDSHUPDQHQW DFRQ LQXWXOXLSDFKHWHORUGHOHJL la nevoile sociale generale în schimbare

Abordarile prezentate completeaza imaginea procesului de fundamentare a deciziilor administrative. Fiecare abordare poate fi aplicata partial in anumite conditii obiective si in anumite tipuri de institutii publice.


I.Definitiile deciziei administrative Decizia administrativa este un proces complex de alegere a unei variante decizionale di n mai multe posibile, in vederea unui obiectiv al administratiei publice si care influenteaza activitatea a cel putin unei alte persoane din sistem, a sistemului administrativ in ansamblul lui sau a societatii, in general. II.Particularitatile deciziei administrative a) este rezultatul colaborarii intre diferite persoane din compartimentele structurii administrative b) presupune derularea unui proces in mai multe etape c) este rezultatul activitatii mai multor persoane d) este avizata de una sau mai multe persoane e) volum mare de munca III.Cerintele deciziei administrative Decizia administrativa trebuie : sa fie fundamentata stiintific, sa aiba caracter realist, sa intervina in timp util, sa fie integrata in ansamblul deciziilor administrative, sa fie oportuna. IV.Tipologia deciziilor administrative *Dupa situatia concreta la care se refera : decizii normative, decizii individuale ; *In functie de orizontul de timp : decizii pe termen nelimitat, decizii pe termen lung, decizii pe termen mediu, decizii pe termen surt, decizii curente ; *Dupa frecventa adoptarii : decizii periodice, decizii aleatoare ; *Dupa amploarea sferei decizionale a decidentului : decizii integrate, decizii avizate ; *Dupa numarul persoanelor participante la fundamentare : decizii individuale, decizii de grup ; *In functie de continut : decizii determinate de cererea de servicii, decizii determinate de schimbari in structura, decizii generale, decizii specifice ; *Dupa gragul competentei decidentului : decizii executorii, decizii de administrare ; *Dupa nivelul ierarhic : decizii de nivel superior, de nivel mediu, de nivel inferior ; V.Participantii al decizia administrativa sunt : participanti la executarea deciziilor, functionari publici de decizie, reprezentanti ai cetatenilor, participanti la pregatirea deciziilor. VI.Procesul de fundamentare a deciziilor administrative Este un proces complex ce presupune derularea a opt etape : 1) Initierea deciziei 2) Definirea obiectivului decizional si a mijloacelor de realizare 3) Documentarea 4) Selectarea si analiza informatiilor 5) Conturarea si analiza alternativelor decizionale 6) Adoptarea deciziei 7) Urmarirea aplicarii si respectarii deciziei 8) Formularea concluziilor rezultate dupa aplicarea deciziei VII.Abordari privind procesul de fundamentare a deciziilor administrative Exista intr-o serie de lucrari din literatura americana trei perspective ale procesului de fundamentare a deciziilor administrative : abordarea manageriala, politica, legala.

CUVINTE CHEIE

•

Decizie administrativa

•

Participant la decizia administrativa

•

Alternativa decizionala

•

Obiectiv decizional

•

Abordare manageriala a procesului decizional

•

Abordare politica a procesului decizonal

•

Organizatie nestatala


•

Management Public, Armenia Androniceanu, Ed. Economica, Bucuresti, 1999.

•

Gauthrop L.- Public Sector Management, System and Ethics, Bloomington, University of Indiana Press, 1984

•

Gilles P.- New Patterns of Governance, Kenneth Press, Ottawa,1994

•

Goodnow F.- The Principles of the Administrative Law of United States, New York, G.P.Putnam’s Sons, 1995

•

Gulick L.- Papers on the Science of administration, Institute of Public Administration, New York, 1987

•

Iorgovan A.- Drept Administrativ, Tratat Elementar, vol 3, Bucuresti, 1993

•

Irving P.- Decision Making : A Psychological Analysis of Conflict, Choice and Commitment, Free Press, New York, 1987

•

Johnonson A.- What is Public Management ? An Autobiographical View, Broadview Press, Toronto, 1993

•

Knowles R.- Effective Management in Local Government, ICSA, Publishing Cambridge, 1988

•

Lang P.- The Basis of Management on Public Organizations, Peter Laag, Publishing, New York, 1994


1. Ce se intelege prin decizie administrativa ? 2. Care sunt factorii care influenteaza eficienta si valoarea deciziei administrative ? 3. Caror cerinte trebuie sa raspunda orice decizie administrativa ? 4. Cum pot fi clasificate deciziile dupa criteriul amplorii sferei decizionale a decidentului ? 5. Care sunt participantii la decizia administrativa ? 6. Care sunt etapele procesului de fundamentare a deciziilor administrative ? 7. Cate abordari exista in legatura cu procesul de fundamentare a deciziilor administrative ?

&$3,72/8/3DUWLFXODULW LDOHPDQDJHPHQWXOXLSXEOLFLQVLVWHPXO administrativ din Canada

MOD DE LUCRU CUPRINS: 9.1. Particularitati ale contextului canadian 9.1.1.Federalismul si globalizarea 9.1.2.Populatia aborigena si minoritatile 9.1.3.Posibilitatea separarii Quebec-ului de Canada 9.2. Structura autoritatii in administratia canadiana 9.2.1.Autoritatea juridica 9.2.2.Autoritatea legislativa 9.2.3.autoritatea executiva 9.3. Procesul de luare a deciziilor administrative la nivelurile federal, provincial si local 9.4. Transferul de know- how in domeniul managementului public din Canada in Romania

REZUMAT CUVINTE – CHEIE BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARA

CONCEPTE: Influenta politicului in dezvoltarea Canadei Liberalismul de piata Expansionismul defensiv Liberalism compensatoriu Federalism si globalizare Populatia aborigena si minoritatile Separarea Quebec-ului de Canada Flexibilitatea procesului decizional Dualitate politica

MOD DE LUCRU

(1) Manual, notite (2) Rezumat si cuvinte -cheie



2.

3.

Localizati, in text, conceptele din rezumat si cuvintele cheie. Parcurgeti bibliografia suplimentara.

4.

Raspundeti la intrebarile recapitulative sub forma unor expuneri verbale, dar si in scris

5.

Realizati testele de autoevaluare, fara a apela la raspunsuri. Evaluati raspunsurile si reluati documentarea pe baza manualului si a bibliografiei suplimentare.

(4) Intrebari

(5) Teste de autoevaluare (6) Studii de caz , exercitii

(7) Seminar

Caiet de seminar

6. Rezolvati studiile de caz si exercitiile, consemnandu-le in caietul de lucrari pentru seminar. 7. Completati caietul de seminar cu exercitiile rezolvate in cadrul seminarului, cu referatul intocmit de dumneavoastra si cu concluziile din dezbateri sau din referate intocmite de ceilalti colegi de grupa.

3URLHFWHOHGHOHJLWUHEXLHV WUHDF SULQDPEHOH&DPHUHúLV SULPHDVF VHPQ WXUDUHJDO  (respectiv cea a Guvernatorului General) înainte de a intra în vigoare. Senatul CanadeiDUHGRX proiectelor de legi,

IXQF LLLPSRUWDQWH3ULPDVHUHIHU OD H[DPLQDUHD FRQ LQXWXOXL

iar cea de a doua la LQL LHUHD GLVFX LLORU SXEOLFH úL GHUXODUHD FHUFHW ULL vQ

SUREOHPHGHLQWHUHVVRFLDOúLHFRQRPLF.

Senatul HVWHIRUPDWGLQVHQDWRULGDU5HJLQDSRDWHP ULDFHVWQXP UFXVDXSHUVRDQH

GDF DUHDYL]XO 3ULPXOXL0LQLVWUX6HQDWRULLVXQWQXPL LGH*XYHUQDWRUXO*HQHUDO FXDYL]XO3ULPXOXL Ministru. ÎQ&DQDGDH[LVW úLFkWHYD componente administrative asociate LPSOLFDWHGHUHJXO vQID]HOH de dezbatere a proiectelor de legi. Astfel, se constituie comitetele FDUH VWXGLD] ILHFDUH VHF LXQH D

SURLHFWHORUGHOHJLúLIRUPXOHD] UHFRPDQG ULvQDLQWHGHGH]EDWHUHDORUILQDO vQ&DPHUD&RPXQHORU ÎQ SUH]HQW H[LVW vQ &anada aproximativ 30 de comitete parlamentare. Rolul principal al

FRPLWHWHORUHVWHDFHODGHDUHGXFHWLPSXOGHGH]EDWHUHGLQSOHQvQWUXFkWvQDFHVWHJUXSXULVXQWLPSOLFD L WR LPHPEULL3DUODPHQWXOXL 9.2.3. Autoritatea executiv

ÎQ&DQDGDH[LVW trei niveluriODFDUHVHH[HUFLW DXWRULWDWHDH[HFXWLY  ¾

Nivelul superior-GHF WUH*XYHUQXO)HGHUDOFHQWUDO

¾

1LYHOXOPHGLXSURYLQFLDOGHF WUH*XYHUQXO3URYLQFLLORUFDQDGLHQH

¾

1LYHOXOLQIHULRUORFDOGHF WUHJXYHUQHOHORFDOH

Guvernul Federal al Canadei este format din: - ùeful Guvernului; - Biroul ùefului Guvernului; - Cabinetul Primului Ministru; - Biroul Consultativ; -'HSDUWDPHQWHOHGHFRQGXFHUHFHQWUDO  - Ministerele/Departamentele; -$OWHLQVWLWX LLSXEOLFH - Departamentele de Reprezentare la nive OFHQWUDODQLYHOXULORUSURYLQFLDOúLORFDO

3HQWUXDFXQRDúWHJUDGXOGHLPSOLFDUHDILHF UHLFRPSRQHQWHD*XYHUQXOXL)HGHUDOvQSURFHVXO decizional sunt prezentate în continuare câteva caracteristici importante referitoare la FRPSHWHQ HOHúL responsabilit LOH departamentelor executivului canadian.

)LJXUDQU6WUXFWXUDDXWRULW LLvQDGPLQLVWUD LDFDQDGLDQ

COROANA BRITANICA

GUVERNATORUL GENERAL

$XWRULWDWHDOHJLVODWLY

Senatul

Camera Comunelor

$XWRULWDWHDH[HFXWLY

$XWRULWDWHDMXULGLF &XUWHD6XSUHP D

Primul Ministru

Canadei Biroul Primului Ministru

&XUWHD6XSUHP D 7HULWRULXOXL
Cabinetul Consiliul

&XUWHD)HGHUDO D

&RQVXOWDWLYúL %LURXOGH5HOD LL

Canadei

Federal Provincial

Trezoneria

Ministerele/ Departamentele

ùeful Guvernului Primul Ministru canadian conduce Guvernul Federal. EOHVWHDúDFXPDPPHQ LRQDWPDLVXV

OLGHUXOSDUWLGXOXLSROLWLFFDUHGH LQHPDMRULWDWHDvQ&DPHUD&RPXQHORURUL DOXQHLFRDOL LLPDMRULWDUH 1 RPLQDOL]DUHD OXL HVWH FRQILUPDW RILFLDO GH *XYHUQDWRUXO *HQHUDO 3ULPXO 0LQLVWUX DUH DXWRULWDWH H[FHS LRQDO SHQWUXDDOHJHúLDPRGLILFDSURSULXO&DELQHWDOF UXLúHIHVWH Cabinetul Primului Ministru include toate ministerele Guvernului úL HVWH IRUPDW GLQ  PHPEUL FHO PDL PDUH QXP U GLQ LVWRULD &DQDGHL 0LQLVWHUHOH VXQW UHVSRQVDELOH vQ ID D &DPHUHL Comunelor SHQWUXSROLWLFDúLLQL LDWLYHOH*XYHUQXOXL$FHDVW UHVSRQVDELOLWDWHFROHFWLY HVWH XQXOGLQ SULQFLSLLOHGHED] DOHVLVWHPXOXLFDQDGLDQGHJXYHUQDUH.

0LQLúWULLVXQWvQJHQHUDODOHúLGLQWUHPHPEULL&DPHUHL&RPXQHORUFXWRDWHF XQHRUL3ULPXO Ministru aleJHGLQ6HQDWPLQLúWULL&DELQHWXOXL)LHFDUHPLQLVWUXGHRELFHLHVWHUHVSRQVDELOSHQWUXXQ GHSDUWDPHQWFXWRDWHF XQPLQLVWUXSRDWHGH LQHPDLPXOWGHXQSRUWRIROLXvQDFHODúLWLPS &DELQHWXO LDvQ GH]EDWHUH úLDSURE SULQFLSLLOH GHED] SHQWUX ILHFDUH SURSXQHUHOHJLVODWLY  'XS FHXQSURLHFWGHOHJHHVWHVFKL DW&DELQHWXO î OH[DPLQHD] vQGHWDOLXúLWUHEXLHV -l aprobe înainte FDDFHVWDV ILHWULPLV3DUODPHQWXOXL'HDVHPHQHD&DELQHWXOIXQGDPHQWHD] UHJXOLOHGHVXSOLPHQWDUH DOHJLVOD LHLDSUREDWHvQSUHDODELOGH3DUODPHQWúLDUHFRPSHWHQ DV OHLPSOHPHQWH]H

1. Strategia Fundamentarea unor strategii globale, clare, coerente, realiste, completeGHPDQDJHPHQWúL a unor strategii derivate SH GRPHQLLOH GLVWLQFWH FDUH V FXSULQG WRDWH QLYHOXULOH VLVWHPXOXL administrativ. În aplicarea strategiilor pot fi create centre strategiceSHQWUXIXQGDPHQWDUHDXUP ULUHDDQD liza

úLLPSOHPHQWDUHDVWUDWHJLLORUSDU LDOHGHVSULQVHGLQVWUDWHJLDJHQHUDO  2. Descentralizarea Descentralizarea sistemului administrativ

$FHDVWD vQVHDPQ  XQ WUDQVIHU GH VDUFLQL FRPSHWHQ H úL UHVSRQVDELOLW L vQ OHJ WXU  FX planificarea, managementul úLUHVXUVHOHXPDQHGHODQLYHOXOFHQWUDOF WUHQLYHOXULOHORFDOH 3. Privatizarea Privatizarea serviciilor publice

'HVLJXUDFHDVWDHVWHRFDUDFWHULVWLF PDLPXOWDJXYHUQHORUFDQDGLHQHGHODQLYHOSURYLQFLDOúL ORFDOGHRDUHFHUHSUH]HQWDQ LLORUFRQGXFV erviciile publice. Cele mai multe servicii publice în Canada VXQWSULYDWL]DWH'HFH"'DWRULW PXOWLSOHORUDYDQWDMHDWkWSHQWUXFHW HQLFkWúL SHQWUXDGPLQLVWUD LH Privatizarea serviciilor publice are efecte pozitive concretizate în: ¾ &UHúWHUHDFDOLW LL serviciilor; ¾ Reducerea cheltuielilor administrative; ¾ 0DMRUDUHDYHQLWXULORUJXYHUQHORUSURYLQFLDOúLORFDO ¾ 'LPLQXDUHDGHSHQGHQ HLDGPLQLVWUDWLYHúLGHFL]LRQDOH ¾ Rentabilizarea serviciilor publice etc. În România a început privatizarea unor servicii public HGDUSURFHVXOWUHEXLHV FRQWLQXHvQWU -un ritm mai rapid. 4. Parteneriatul Dezvoltarea de parteneriate între sectorul public úLSULYDWúLFUHDUHDXQHLVLQHUJLLvQWUHDFHVWHD

3DUWHQHULDWXODUHORFODGRX QLYHOXULvQ&DQDGD3HGHRSDUWH între guvernele provinciilorúL Guvernul FederalúLSHGHDOWDvQWUHSULPHOHúLguvernele locale. ÎQ5RPkQLDvQVSHFLDOODQLYHOXODGPLQLVWUD LHLORFDOHV -ar putea dezvolta cu succes astfel de parteneriate cu avantajeGHDPEHOHS U LCâteva dintre acestea sunt m HQ LRQDWHvQFRQWLQXDUH ¾ &UHúWHUHDFDOLW LLVHUYLFLLORUSXEOLFH ¾ ,QWHJUDUHDVHFWRUXOXLSULYDWvQSROLWLFDDGPLQLVWUDWLY  ¾ *HVWLRQDUHDHILFLHQW DSDWULPRQLXOXLSXEOLF ¾ Rentabilizarea serviciilor publice; ¾ &RQVHUYDUHDPDLEXQ DSDWULPRQLXOXLSXEOLFHWF 5. Restructurarea Restructurarea sistemului administrativ

Foarte multe VFKLPE ULVHvQUHJLVWUHD] úL vQDGPLQLVWUD LDFDQDGLDQ , în special la nivelurile SURYLQFLDOúLORFDO 'HVLJXUF WRDWHDFHVWHVFKLPE ULGHPRQVWUHD] IOH[LELOLWDWHDPDUHDDGPLQLVWUDW ivului canadian úLFDSDFLWDWHDOLGHULORUSROLWLFLGHDOXDGHFL]LLSHQWUXD FUHDXQVLVWHPRULHQWDWVSUHVDWLVIDFHUHDXQRU interese sociale locale.

CAPITOLUL 9 : REZUMAT

I. Statul Canada este o monarhie constitutionala cu o structura politica bazata pe un sistem federal. - puterea suverana in Canada este detinuta de Regina Elizabeth a II-a - sistemul politic de tip federal este format din:a) guvernul federal b)10 guverne ale provinciilor - fiecare guvern( federal, provincial, local) este condus de un priministru si un cabinet - Parlamentul este: a) bicameral la nivel federal b) unicameral la nivel provincial si local II. Structura autoritatii 1) Autoritatea juridica - in Canada exista doua sisteme de legi: -legea penala -legea civila - Guvernul federal si provincial sunt responsabile pentru administrarea Curtilor - Provinciile detin puterea exclusiva asupra administrarii justitiei in teritoriul care le apartine - Guvernul federal desemneaza si plateste judecatorii curtilor superioare din provincii - Cea mai inalta curte este Curtea Suprema a Canadei 2) Autoritatea legislativa - fundamentarea legilor ramane in competenta Guvernului - Corpul Legislativ este format din Parlamentul Canadei, in care au autoritate legislativa trei componente: a) regina b) Senatul Canadei c) Camera Comunelor - in Canada exista aproximativ 30 de comitete parlamentare care au rolul de a reduce timpul de dezbatere din plen 3) Autoritatea executiva - in Canada exista trei niveluri la care se exercita autoritatea executiva: a) nivel superior de catre Guvernul federal (central) b) nivel mediu(provincial) de catre Guvernul provinciilor canadiene c) nivel inferior(local) de catre guvernele locale

CUVINTE – CHEIE

Monarhie constitutionala Guvern federal Curtea Suprema a Canadei Camera Comunelor Comitete parlamentare Birou de consilieri Guvernator locotenent Municipalitate Centre strategice Leadership


$UPHQLD$QGURQLFHDQX0DQDJHPHQWSXEOLFLQWHUQD LRQDO(G(FRQRPLFD Bourn C., Public Sector Management, vol. 1, 2, Dartmonth, Brookfield, 1995. Burland A., Laufer R., Public Management, Dalloz, Londra, 1990. Braybrooke D., A Strategy of Decision, Free press, New York, 1980 Meyer P., Systemic Aspect of Public Administration, G.E.C. Gad Publishers, Copenhagen, 1973 Mosher F., American Public Administration: Past, Present and Future, Alabama University Press, 1984.

1LFROHVFX2úD0DQDJHPHQW(G(FRQRPLF %XFXUHúWL Oliver D., Public Administration: Cpncepts, readings, Printice Hall, Chicago, 1982. Garson D., Public Administration, Concepts, Readings, Random House, New York, 1991. Gawthrop L., Public Sector Management, Systems and Ethics, Bloomington, University of Indiana Press, 1984.


1) Ce fel de stat este Canada? 2) Cine detine puterea suverana in Canada? 3) De cine este condus Guvernul federal? Dar cel local? 4) Ce fel de Parlament exista la nivel federal? Dar la nivel provincial si local? 5) La ce niveluri se exercita autoritatea executiva in Canada? 6) Care este structura politica a fiecarei provincii din Canada? 7) Care sunt etapele procesului decizional la nivelul provinciilor si la nivel local? 8) Care este structura guvernelor provinciilor din Canada?

CAPITOLUL 5 : METODE SI TEHNICI UTILIZATE IN MANAGEMENTUL PUBLIC

MOD DE LUCRU CUPRINS 5.1. Notiunea de metoda 5.2. Tipologia metodelor utilizate in managementul public 5.2.1. Metodele de executare 5.2.1.1. Metoda constrangerii 5.2.1.2. Metoda convingerii 5.2.1.3. Metoda cointeresarii 5.2.2. Metodele de organizare si functionare 5.2.2.1. Metoda organizarii rationale a activitatilor administrative 5.2.2.2. Metoda sedintei 5.2.2.3. Metoda conducerii eficiente 5.2.2.4. Metoda valorificarii experientei in munca 5.2.2.5. Metoda structurarii corespunzatoare a programului functionarilor publici 5.2.3. Metodele de cercetare

REZUMAT CUVINTE CHEIE BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARA INTREBARI RECAPITULATIVE

CONCEPTE Notiunea de metoda Tipologia metodelor

MOD DE LUCRU

(1) Manual, notite






(4) Intrebari

(5) Teste de autoevaluare (6) Studii de caz , exercitii (7) Seminar

Caiet de seminar


Capitolul 5 METODE SI TEHNICI UTILIZATE IN MANAGEMENTUL PUBLIC Desfasurarea activitatii in institutiile publice presupune utilizarea unui ansamblu de metode si tehnici, care sa permita realizarea obiectivelor stabilite la toate nivelurile administratiei. In procesul de exercitare a functiilor managementului public, functionarii publici cu functii de conducere si reprezentantii alesi sau numiti se confrunta cu o larga varietate de nevoi sociale generale si/sau specifice pentru satisfacerea carora este necesara folosirea unor metode si tehnici de management public generale si specifice.

5.1. Notiunea de metoda Metoda administrativa reprezinta o modalitate sau un ansamblu de modalitati care faciliteaza realizarea unor obiective ale institutiilor din administratia publica. De asemenea, metoda administrativa reprezinta un instrument utilizat de functionarii publici, pentru a realiza sistemul de obiective al institutiei in care isi desfasoara activitatea. In managementul public se aplica o serie de metode si tehnici specifice alaturi de cele care se regasesc si in alte domenii ale stiintei. Metoda administrativa presupune un mod organizat de gandire si actiune in vederea obtinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime.

5.2. Tipologia metodelor utilizate in managementul public In functie de obiectivele urmarite, metodele aplicate in administratia de stat sunt grupate in 3 categorii in acceptiunea lui Dumitru Brezoianu (vezi figura nr.22. Principalele metode utilizate in managementul public): Figura nr. 22. Principalele metode utilizate în managementul public

METODE

ORGANIZA

EXECUTARE

z

CONSTRÂNGEREA

z

z

CONVINGEREA

ù7,,1 ù7,,1 ,),& ,),& z ù(',1 ù(',1 $

z

COINTERESAREA

z

ORGANIZAREA

CONDUCEREA

(),&,(17 z

VALORIFICAREA

(;3(5,(1 (,Ì1 081& z

STRUCTURAREA

CERCETARE

z

ANALIZA DIAGNOSTIC z

SIMULAREA

z

DIAGRAMA &$8= -EFECT z

ALTELE

1 – Metode de executare; 2 – Metode de organizare si functionare; 3 – Metode de cercetare. Consultarea mai multor materiale de specialitate ne indreptateste sa facem inca de la inceput o precizare referitoare la aceste metode. Desi in cele mai multe lucrari de specialitate din domeniu aceste metode sunt prezentate ca instrumente la indemana celor care isi desfasoara activitatea in sistemul administratiei publice, totusi, dupa parerea noastra, ele reprezinta in mare parte cateva modalitati practice, adesea activitati chiar determinate de anumite situatii aparute in realizarea obiectivelor administrative. 5.2.1. Metodele de executare

In acceptiunea noastra metodele din aceasta categorie sunt de fapt diverse forme de exercitare a functiei de motivare a managementului public, se face distinctie intre metodele aplicate in sistemul administratiei publice din diferite tipuri de state. In categoria metodelor de executare sunt cuprinse: - Metoda constrangerii; - Metoda convingerii; - Metoda cointeresarii. 5.2.1.1. Metoda constrangerii Se aplica in mod expres in statele totalitare, care au fost transformate in instrumente de dominare de catre o minoritate sociala privilegiata asupra majoritatii societatii, lipsita de drepturi si asuprita. In statele nedemocratice, metoda constrangerii este principala metoda de asigurare a executarii deciziilor administrative, a actelor organelor statului, in general. 5.2.1.2. Metoda convingerii In tarile democratice in care organele de stat apara si promoveaza interesele cetatenilor si actioneaza cu consecventa pentru cresterea bunastarii materiale si spirituale a membrilor societatii este folosita metoda convingerii. In statele in care se foloseste cu precadere metoda convingerii, deciziile administrative, actele organelor statului sunt respectate si executate de bunavoie de catre functionarii publici si de membrii societatii, constienti fiind ca prin aceasta actioneaza in propriul lor interes. Consecinta fireasca a unei astfel de situatii o constituie faptul ca, in statele democratice, principala si cea mai frecvent folosita metoda de executare a actelor organelor de stat este metoda convingerii. 5.2.1.3. Metoda cointeresarii Statul poate sa utilizeze si alte metode pentru a determina functionarii publici si cetatenii sasi indeplineasca obligatiile ce le revin, iar personalul implicat in sistemul administratiei sa fie eficace. Astfel, se pot acorda recompense materiale pentru realizari deosebite in propria activitate. Stimulentele folosite amplifica gradul de cointeresare a functionarilor publici, in special. Metoda cointeresarii presupune elaborarea unor sisteme de indicatori pentru sensibilizarea angajatilor institutiilor publice fata de realizarea intereselor publice generale.

5.2.2. Metodele de organizare si functionare

Din aceasta categorie fac parte cinci metode cunoscute in literatura de specialitate ca instrumente folosite in procesul de organizare a activitatii desfasurate in cadrul institutiilor administratiei publice. Prin metodele de organizare si functionare folosite in administratia de stat prezentam in continuare: -

Metoda organizarii rationale a activitatilor administrative; Metoda sedintei; Metoda conducerii eficiente; Metoda valorificarii experientei in munca; Metoda structurarii corespunzatoare a programului functionarilor publici.

Consideram oportuna o precizare referitoare la metodele din aceasta categorie. Cu exceptia metodei sedintei, care, dupa parerea noastra, constituie principala metoda folosita in sistemul administratiei publice de catre functionarii publici situati pe diferite niveluri ierarhice, toate celelalte descriu de fapt cateva proceduri si activitati prin care obiectivele administratiei publice pot fi realizate. 5.2.2.1. Metoda organizarii rationale a activitatilor administrative Aceasta metoda descrie, de fapt, modul in care activitatile administrative trebuie sa se desfasoare pentru a servi realizarii obiectivelor managementului public. Metoda presupune conceperea conceperea unui plan de activitate, care sa fie orientat, pe de o parte, catre realizarea obiectivelor sociale si pe de alta parte, sa detalieze, la nivelul institutiilor administrative, o serie de activitati menite sa sustina indeplinirea misiunii sociale a managementului public. Metoda organizarii rationale a activitatii administrative presupune conceperea unor planuri de activitate pe ansamblul sistemului administrativ si a unor planuri de detaliu pentru fiecare institutie publica. 5.2.2.2. Metoda sedintei Intrucat cea mai mare parte a deciziilor administrative sunt adoptate in cadrul grupului, respectiv prin consultarea managerilor publici in comisii si/sau plenuri, o deosebita importanta prezinta metoda sedintei. In esenta, utilizarea sedintei in institutiile publice consta in reunirea mai multor persoane din sistemul administrativ, pentru un interval de timp, in vederea solutionarii, in comun, a unor probleme cu caracter decizional, informational, de analiza si cercetare. Sedinta constituie modalitatea principala de transmitere a informatiilor si de culegere a feedback-ului de la un numar mare de componenti ai sistemului administratiei publice. Pot fi identificate cateva precizari referitoare la numarul de sedinte si tipul acestora in administratia publica. Dupa cum stim, parlamentul si guvernul isi desfasoara, in cea mai mare parte, activitatea in cadrul unor sedinte, care sunt de informare, de analiza sau decizionale. In consecinta, ori de cate ori este necesar, Primul Ministru, Presedintele Camerei Deputatilor si/sau Presedintele Senatului reunesc ministrii, respectiv parlamentarii, pentru o sedinta in plen. De asemenea, sunt frecvente situatiile in care activitatea Parlamentului se desfasoara pe Comisii si in cadrul acestora se organizeaza sedinte cu un numar restrans de parlamentari care fac parte din comisiile de resort.

Desigur, metoda sedintei se foloseste si la nivelul administratiei locale de catre functionarii publici si reprezentanti alesi si numiti in institutiile publice din administratia locala. Aceste sedinte au loc ori de cate ori functionarii functionarii publici si reprezentantii alesi sau numiti cu functii de conducere considera necesar. In institutiile publice, utilizarea metodei sedintei, are o serie de particularitati, determinate de specificul domeniului. Astfel, durata unei sedinte poate varia de la 15 minute la 2-4 ore, in functie de tipul sedintei si/sau de nivelul administrativ pe care se utilizeaza. Numarul participantilor la sedinta variaza, de asemenea, in functie de nivelul pe care se utilizeaza metoda si de tipul deciziilor administrative care urmeaza a fi adoptate. In utilizarea acestei metode se constata o serie de abateri de la regulile generale si universale cu influente atat asupra calitatii deciziilor administrative, a functionalitatii sistemului administrativ si a eficacitatii managementului public. 5.2.2.3. Metoda conducerii eficiente Metoda consta intr-un ansamblu de modalitati orientate spre desfasurarea unor activitati eficiente de catre managerii publici implicati in procesele de management si de executie din institutiile publice. Pentru aceasta, ei trebuie sa posede cunostinte in domeniul in care isi desfasoara efectiv activitatea, in domeniul administrativ juridic, calitati m orale, dar si calitati si cunostinte in domeniul economic, al managementului, sociologiei si psihologiei. Pentru o conducere eficienta este necesara o foarte buna cunoastere a realitatii sociale, a intereselor sociale care stau la baza stabilirii obiectivelor din cadrul sistemului administrativ. De asemenea, metoda conducerii eficiente presupune stabilirea unor raporturi de munca eficiente intre functionarii publici cu functii de conducere in sistem si ceilalti colaboratori si subordonati. 5.2.2.4. Metoda valorificarii experientei de m unca O influenta considerabila asupra calitatii proceselor de management si de executie din sistemul administrativ si asupra rezultatelor activitatii functionarilor publici are experienta in munca care provine din derularea intr-un timp indelungat a acelorasi operatii sau a unora foarte apropiate in ceea ce priveste particularitatile lor. Experienta imprima functionarului public o foarte buna abilitate, ceea ce conduce la realizarea rapida si eficienta a sarcinilor. Efectuarea permanenta a acelorasi operatii poate avea insa si efecte negative in momentul in care intervine rutina, comoditatea, lucrarile fiind executate in mod mecanic fara nici un fel de efort intelectual. Rutina poate atrage pasivitatea, elimina nu numai dorinta imbunatatirii muncii, introducerii de modalitati noi, superioare de indeplinire a sarcinilor, ci genereaza chiar o atitudine refractara fata de inovatii, tendinta de limita orice fel de schimbare in activitatea desfasurata. Prin folosirea metodei valorificarii experientei in munca, personalul din sistemul administratiei publice este incurajat sa-si valorifice potentialul profesional dobandit in timp, dar si capacitatea creativa pentru gasirea unor solutii eficiente la ineditele probleme sociale care apar in diferite perioade.

5.2.2.5. Metoda structurarii corespunzatoare a programului functionarilor publici Aceasta metoda constituie o importanta modalitate de sporire a eficacitatii muncii tuturor functionarilor publici. In structura programului de activitate al functionarilor publici cu functii de conducere apar o serie de particularitati, date de specificul activitatii de administratie, comparativ cu alte activitati. Aceasta metoda a aparut ca urmare a multiplelor situatii de prelungire exagerata a duratei zilei de munca, in special a functionarilor publici cu functii de conducere si de utilizarea necorespunzatoare a timpului de catre functionarii publici implicati atat in procesele de management, cat si de executie. Principalele cerinte care sa permita desfasurarea corespunzatoare a programului functionarilor publici sunt: - Confort; - Climat organizational deschis, stimulativ; - Dotare tehnica adecvata etc. Este cunoscut faptul ca orice activitate desfasurata fara intrerupere un interval mai mare de timp, in conditii de concentrare nervoasa, are drept consecinta o puternica stare de oboseala, ceea ce conduce in mod direct la scaderea capacitatii de m unca, deci a eficacitatii functionarului public. Programarea corespunzatoare a timpului de lucru al functionarilor publici presupune si stabilirea unui raport optim intre consumul efectiv de energie si perioada de odihna necesara. Pentru a se putea preintampina aparitia oboselii exagerate si premature a personalului din administratie este necesar, in primul rand, sa fie cunoscute cauzele care o provoaca, pentru ca, in functie de ele, sa se adopte masurile corespunzatoare de eliminare sau, daca nu este posibil, cel putin pentru diminuarea intensitatii acestora. Utilizarea metodei structurarii programului de lucru al functionarilor publici implica si cunoasterea influentei factorilor de solicitare fizica si nervoasa ai mediului ambiant care au un impact direct asupra calitatii si productivitatii muncii angajatilor din sistemul administrativ. Intre factorii de solicitare fizica amintim factorii de microclimat, temperatura, umiditatea, circulatia aerului, radiatiile, iluminatul si nu in ultimul rand, zgomotul. Crearea unei ambiante placute necesita imbinarea influentei acestor factori mai ales intre culoare si lumina, in sensul utilizarii unor combinatii de culori care, dincolo de gust, trebuie sa satisfaca si alte cerinte, sa se coreleze cu gradul de iluminare a incaperii etc. Acestora li se adauga unii factori psihosociali, cu influenta hotaratoare asupra stilului de management, a calitatii procesului de conducere din administratia publica. Desi in sistemul administrativ din Romania asemenea factori sunt putin luati in considerare in actiunile de rationalizare a activitatii functionarilor publici cu functii de conducere, totusi ele prezinta utilitate practica deoarece influenteaza in mod considerabil eficacitatea managementului.

5.2.3. Metodele de cercetare Asa cum am precizat la inceputul acestui capitol, in cadrul tipologiei metodelor utilizate in sistemul administratiei de stat am prezentat o a treia categorie, cea a metodelor de cercetare. Desi in literatura romana de specialitate, Alexandru Negoita mentioneaza doua metode, respectiv: metoda analitica si metoda critica. In opinia noastra, cele doua asa-zis metode reprezinta doua etape ale procesului complex de cercetare, care se deruleaza in sistemul administratiei publice. In consecinta, in opinia noastra, din a treia categorie face parte metoda analizei diagnostic. Aceasta presupune parcurgerea mai multor etape, dupa cum urmeaza: 1. Documentarea sau investigarea domeniului care urmeaza a fi abordat; 2. Identificarea simptomelor pozitive si negative; 3. Analiza cauzala detaliata a disfunctionalitatilor si aspectelor pozitive; 4. Formularea propunerilor de perfectionare.

Imbunatatirea, perfectionarea continua a organizarii si functionarii sistemului administrativ impune o continua observare si investigare a proceselor de management si de executie. Schimbarile rapide din cadrul societatii contemporane impun ca fiecare institutie din sistemul administratiei publice sa se adapteze noilor conditii pentru a servi in mod corespunzator cerintelor prezente si de viitor ale societatii. Simularea permite experimentarea unor idei, noi sisteme, metode, tehnici si proceduri noi, pentru a se identifica impactul social si gradul in care noul contribuie mai rapid si mai eficient la realizarea obiectivelor managementului public, respectiv la satisfacerea nevoilor sociale generale si specifice ale cetatenilor. Diagrama cauza-efect faciliteaza extinderea procesului de analiza a mediului intern al administratiei si fiecarei institutii publice dar si a celui extern, international care influenteaza semnificativ continutul proceselor de management si de executie din sectorul public in perioade diferite. Metodele administrative prezentate constituie cateva dintre cele mai potrivite mijloace care stau la dispozitia functionarilor publici cu functii de conducere, si nu numai, pentru a-si imbunatati propria activitate si pentru a participa eficient la satisfacerea interesului public al cetatenilor unei tari.


I. Definitii: Metoda administrativa reprezinta o modalitate sau un ansamblu de modalitati care faciliteaza realizarea unor obiective ale institutiilor din administratia publica. Metoda administrativa mai poate fi definita si ca un instrument utilizat de functionariipublici pentru a realiza sistemul de obiective al institutiei in care isi desfasoara activitatea. Metoda administrativa presupune un mod organizat de gandire si actiune in vederea obtinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime. II. Tipologia metodelor utilizate in managementul public In functie de obiectivele urmarite, metodele aplicabile in administratia de stat se pot grupa in trei categorii: 1) Metode de executare care sunt: a) constrangerea b) convingerea c) cointeresarea 2) Metode de organizare si functionare: a) organizarea stiintifica b) sedinta c) conducerea eficienta d) valorificarea experientei in munca e) structurarea eficienta a programului 3) Metode de cercetare, cum sunt: a) analiza diagnostic b) simularea c) diagrama cauza-efect d) altele

Toate aceste metode reprezinta cateva dintre cele mai potrivite mijloace care stau la dispozitia functionarilor publici cu functii de conducere, si nu numai, pentru a-si imbunatati propria activitate si pentru a participa eficient la satisfacerea interesului public al cetatenilor unei tari.

CUVINTE CHEIE



Metoda administrativa



Metode de executare



Metode de organizare si functionare



Metode de cercetare



Conducere eficienta



Eficacitatea muncii



Valorificarea experientei in munca



Diagnostic



Diagrama cauza-efect



Simulare




Management Public- Armenia Androniceanu, Ed. Economica, Bucuresti, 1999.



Lawton A.- Publishing Sector Management, Theory Critique and Practice, St. Martin Press,

New York, 1994 

Malcomson P.- The Canadian Regim, Broadview Press, Montreal, 1996.



Martinez M.- The Management of Change, ICSA Publishing, London, 1990.



Maurice D.- Readings in Public Administration, Chapman & Hall, London, 1986.



Mosher F.- American Public Administration: Past, Present and Future, Alabama University

Press, 1984. 

Nicolescu O. s.a.- Management, Economica, Bucuresti, 1997.



Oliver D.- Public Administration: Concepts, Readings, Printice Hall, Chicago, 1982.



Owen Hughes- Public Mangement & Administration, St. Martin Press, New York, 1994.



Painter I.- Management in The Public Sector, Chapman & Hall, Maxwell, 1989.



Pal L.- How Ottawa Spends 1998-1999, Oxford University Press, Ottawa, 1998.



Pollit, Ch.- Management Techniques for The Public Sector: Pulpit and practice International

Journal Press, Montreal, 1995. 

Ranson S.- Management for the Public Domain, St. Martin Press, New York, 1994.



Raw R.- The New Public Management, Special Edition of Public Administration, vol.69, nr.1

1993. 

Legea nr.189/1998



Legea nr.191/1998



H.G. nr.775/1998



Normele Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr.3242/26.10.1995.


1. Ce reprezinta metoda administrativa? Ce presupune aceasta? 2. Care sunt principalele metode utilizate in managementul public? 3. Cele trei metode de executare sunt? 4. Care sunt metodele de organizare si functionare? 5. Care sunt metodele de cercetare? 6. Metoda constrangerii se aplica exclusiv in statele totalitare? 7. Caror tari le este specifica metoda de convingere? 8. Care sunt etapele analizei diagnostic?

CAPITOLUL 6: PARTICULARITATI ALE MANAGEMENTULUI PUBLIC IN DOMENIUL RESURSELOR UMANE

MOD DE LUCRU CUPRINS 6.1. Functionarul public, concept, tipologie 6.2. Pregatirea profesionala a functionarilor publici 6.2.1. Pregatirea medie 6.2.2. Pregatirea universitara 6.2.3. Pregatirea posuniversitara 6.3. Recrutarea functionarilor publici 6.4. Selectia functionarilor publici 6.5. Consideratii privind tehnicile de selectie 6.6. Numirea functionarilor publici 6.7. Motivarea functionarilor publici 6.8. Evaluarea activitatii functionarilor publici 6.9. Modalitati de incetare din functie a functionarilor publici

REZUMAT CUVINTE CHEIE BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARA INTREBARI RECAPITULATIVE

CONCEPTE Functionarul public Pregatirea profesionala a functionarilor publici Procesul de recrutare Selectia functionarilor publici Numirea functionarilor publici Motivarea functionarilor publici Evaluarea activitatii functionarilor Modalitati de incetare din functie a functionarilor publici

MOD DE LUCRU

(1) Manual , notite 1. Parcurgeti, cu atentie, continutul capitolului, al anexelor si al informatiilor suplimentare primite la curs sau prin notele de curs. (2) Rezumat si cuvinte -cheie





Caiet de seminar


Capitolul 6

PARTICULARITATI ALE MANAGEMENTULUI PUBLIC IN DOMENIUL RESURSELOR UMANE

6.1. Functionarul public, concept, tipologie In general, in administratia de stat persoanele care detin functii publice poarta denumirea generica de functionari publici. Functionarul public este o persoana care, in conformitate cu dispozitiile actelor normative, este numita de autoritatea publica competenta sau aleasa potrivit normelor legii si investita in mod legal cu atributiile functiei sale, prestand in mod permanent o activitate, cu scopul de a asigura functionarea continua a unui serviciu public. Din punctul de vedere al competentei decizionale, stabilita de lege, functionarii publici pot fi grupati astfel (vezi figura nr. 23. Tipuri de functionari publici): - Functionari de decizie; - Functionari care participa la pregatirea deciziilor; - Functionari care participa la executarea deciziilor. Figura nr. 23.7LSXULGHIXQF

3DUWLFLSDQ LOD SUHJ WLUHD

LRQDULSXEOLFL

De decizie

3DUWLFLSDQ LOD executarea

)81& ,21$5,,

PUBLICI

Functionarii de decizie sunt aceia care detin functii publice de conducere in sistemul administratiei publice centrale de specialitate, in administratia publica locala sau in unele compartimente organizatorice ale acestora, cum ar fi: directiile generale, directiile, serviciile etc. La acestia se adauga reprezentantii alesi sau numiti care detin functii de conducere: ministrii, prefectul, primarul in localitati, precum si unii conducatori ai compartimentelor organizatorice ale administratiei publice centrale si locale care au anumite atributii, competente decizionale si responsabilitati. Functionarii care participa la pregatirea deciziilor sunt, de asemenea, stabiliti de lege si isi desfasoara activitatea in diferite compartimente organizatorice precum acelea de studii si documentare administrativa. O categorie distincta o formeaza reprezentantii alesi.

Functionarii care participa la executarea deciziilor administrative sunt titulari de posturi, functii publice de executie din institutiile publice. Principala sarcina a acestora este de a aplica si/sau de a urmari executarea deciziilor administrative, astfel incat interesul general si nevoile persoanelor fizice si juridice sa fie satisfacute.

6.2. Pregatirea profesionala a functionarilor publici Fara indoiala ca personalul care isi desfasoara activitatea in sistemul administratiei de stat trebuie sa aiba o anumita pregatire, deoarece eficienta serviciilor publice este determinata si de nivelul de pregatire a functionarilor publici implicati in desfasurarea proceselor de management si de executie. Este evidenta necesitatea efectuarii unor schimbari majore in statutul functionarului public. Astfel, functionarul public cu functie publica de conducere trebuie sa devina un manager public cu urmatoarele categorii de competente: -Competenta profesionala; -Competenta manageriala; -Competenta politica; -Competenta etica. Competenta este capacitatea unei persoane de a realiza, in mod corespunzator si cu eficienta maxima, sarcinile care ii revin. Competenta este cea care genereaza performanta, respectiv productivitatea si eficacitatea. De altfel, performanta unui manager public se reflecta in performanta institutiei publice pe care o conduce. De altfel, competenta profesionala se imbina in mod armonios cu competenta manageriala, respectiv capacitatea unui functionar de a conduce un grup de persoane, un domeniu distinct, o institutie publica sau un sistem format din mai multe institutii specializate. Pentru functionarii publici cu functii de conducere, care trebuie sa actioneze ca manageri publici, sunt necesare cateva calitati esentiale indiferent de profesia lor de baza, nivelul ierarhic pe care se situeaza, respectiv specificul activitatii. Specialistii englezi si americani considera ca definitorii pentru un manager public de succes sunt: - Tripla profesionalizare: economica-manageriala, juridica si psihosociologica; - Competenta manageriala; - Competenta politica. De altfel, punctul de pornire al acestei abordari asupra managementului public il reprezinta experienta britanica reflectata in trei lucrari importante apartinand lui Metcalfe si Richards (1990), Pollitt (1993), si Flynn (1997). Fara indoiala, se contureaza din ce in ce mai mult o noua abordare a problematicii functionarului public, in care performanta este criteriul cel mai important pentru aprecierea eficacitatii unui manager public. Devine evident faptul ca o cunoastere a obiectivelor de realizat si a mijloacelor folosite pentru realizare nu mai sunt suficiente. Prin urmare, sunt necesare abilitati, care inseamna indemanare, capacitatea de a conduce, talent, capacitatea de a comunica, capacitatea de inovare, capacitatea de rationament logic. Astfel, este necesara o pregatire medie, de baza, pe care trebuie sa o aiba orice functionar public, indiferent de postul si/sau functia publica pe care le ocupa. La acestea se adauga pregatirea de specialitate, intr-un domeniu distinct si nu numai pentru functionarii publici cu functii de conducere, iar corolarul este reprezentat de pregatirea in domeniile managementului si psihosociologiei. Este necesara o abordare detaliata a acestor aspecte, deoarece majoritatea specialistilor ignora elemente importante, indispensabile pentru profilul viitorilor functionari publici. Astfel, unii

specialisti considera pregatirea in domeniul dreptului ca fiind cel mai important aspect pentru profilul unui functionar public. Altii considera ca este suficienta o pregatire de baza intr-o institutie publica sau pe langa o institutie publica din sistemul administrativ. Dincolo de aceste abordari limitate se poate considera ca procesul de pregatire a functionarilor publici este complex si continuu. Complexitatea rezulta din succesiunea treptelor de invatamant pe care un functionar public trebuie sa le parcurga incepand cu scoala elementara si terminand cu acele cursuri postuniversitare, de specializare si perfectionare a pregatirii. Continuitatea este o alta latura importanta a procesului de pregatire si marcheaza de fapt preocuparea pentru perfectionarea continua a pregatirii functionarilor publici. De altfel, aceasta reprezinta o obligatie legala pentru toti functionarii publici. Raspunderea pentru organizarea perfectionarii pregatirii profesionale a functionarilor publici revine ministerelor de resort si celorlalte organe ale administratiei publice centrale si locale si institutiilor publice, in general. Se considera ca un sistem administrativ functioneaza bine daca este condus bine, prin urmare, cel mai important este nivelul performantelor obtinute. Acestea trebuie sa reprezinte fundamentul pentru determinarea veniturilor functionarilor publici, in general, si a celor cu functii publice de conducere, in special, renuntandu-se astfel la abordarile limitative care promoveaza recompensarea in functie de pregatire, vechime, experienta, fler, pozitia in ierarhie si/sau orientarea politica a unor functionari.

6.3. Recrutarea functionarilor publici Prin recrutarea functionarilor publici se intelege identificarea si atragerea personalului calificat pentru ocuparea posturilor si/sau functiilor publice vacante.

In acest sens, managementul public urmareste sa realizeze mai mult decat simpla ocupare a unor posturi/functii vacante. Recrutarea functionarilor permanenti constituie o activitate importanta a compartimentelor de personal, care contribuie la alcatuirea unui aparat administrativ pregatit profesional si eficient. Activitatea de recrutare a functionarilor publici cuprinde:

1. Analiza cerintelor postului vacant; 2. Intocmirea specificatiilor aferente activitatii in postul liber; 3. Cercetarea posibilitatilor privind locurile unde pot fi gasiti posibilii candidati; 4. Atragerea candidatilor pentru posturile care urmeaza a fi ocupate. Desfasurarea corespunzatoare a acestor activitati implica elaborarea unui program de recrutare a functionarilor publici cuprinzand 4 etape (vezi figura nr.24. Etapele procesului de recrutare a functionarilor publici):

Figura nr. 24.(WDSHOHSURFHVXOXLGHUHFUXWDUHDIXQF

$1$/,=$&(5,1 (/25 POSTULUI VACANT

E T A P E L E

LRQDULORUSXEOLFL

Ì172&0,5($63(&,),&$ ,,/25 $)(5(17($&7,9,7 ,,Ì1$&(/ POST

CERCETAREA POSIBILIT ,/2535,9,1' LOCURILE UNDE POT FI

* 6, ,326,%,/,, &$1','$ ,

R E C R U T R I I

$75$*(5($&$1','$ ,/25 PENTRU POSTURILE LIBERE

6.4. Selectia functionarilor publici Selectia consta intr-un ansamblu de procese de identificare si analiza a calitatilor si a pregatirii profesionale a candidatilor, in scopul numirii pe posturi si/sau functii publice a functionarilor publici.

Cateva metode si tehnici folosite pentru selectia functionarilor publici permanenti sunt prezentate in figura nr. 25.

Figura nr. 25.0HWRGHúLWHKQLFL

IRORVLWHSHQWUXVHOHF LDIXQF LRQDULORUSXEOLFLSHUPDQHQ L Convorbiri cu

FDQGLGD LL

&HUFHWDUHDUHIHULQ HORU úLFDOLILFDWLYHORU FDQGLGD LORU

Testele

METODE ù, TEHNCI

Probele de verificare a

FXQRúWLQ HORU

Satisfacerea unor criterii formale

GHFDQGLGD L

Uneori acestea sunt consacrate prin acte normative si devin obligatorii, alteori in lipsa unor norme juridice aceste metode se utilizeaza ca procedee cutumiare. 6.4.1. Convorbirea cu candidatii recrutati-interviul

Datele personale ale candidatului cuprinse in formularele pe care le-a completat in vederea inscrierii sale sunt analizate de conducatorul institutiei sau de reprezentantul sau, cu scopul de a se verifica daca persoana corespunde sau nu cerintelor postului/functiei publice vacante. Desi concluziile rezultate in urma interviului sunt subiective, totusi in unele tari democratice aceasta constituie o metoda importanta de selectie a personalului in sistemul administratiei publice si in celelalte organizatii din sectorul public. Printr-o astfel de comunicare se pot obtine precizari privind datele cuprinse in formularele completate de candidat. Scopul discutiei consta in identificarea elementelor caracteristice privind comportamentul solicitantului. Desfasurarea libera a discutiilor constituie una din metodele cele mai eficiente de selectie a candidatilor. Aplicand-o, se asigura de obicei stimularea candidatului de a relata despre experienta in domeniu, opiniile si obiectivele sale. 6.4.2. Cercetarea referintelor si calificativelor candidatilor

Investigarea referintelor poate fi edificatoare in ceea ce priveste selectia candidatilor. Din cercetarea referintelor, un evaluator cu experienta poate obtine informatii suplimentare despre activitatea candidatului, unele detalii ale comportamentului acestuia, domeniile in care a intampinat dificultati, relatiile cu colegii si superiorii sai si, in general, despre eficienta realizarilor sale.

Functia manageriala si cea de executie in managementul public se explica prin ansamblul sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor care revin persoanelor din sistemul administrativ (de obicei functionari publici de cariera) pentru a realiza obiectivele precis definite ale compartimentului si/sau institutiei publice. Titularii functiilor publice si manageriale, de regula, sunt functionari publici de cariera care, provin din randul profesionistilor, recrutati in special, din cadrul sistemului administrativ existent si/sau din afara acestuia. Exista si a treia categorie de functii publice cu caracter politic ocupate de reprezentanti alesi si/sau numiti. Numirea intr-o functie publica constituie o procedura de drept public infaptuita prin acte administrative. Astfel, functionarul public este investit cu un statut legal in care sunt prevazute atributiile, drepturile si obligatiile acestuia. Se poate afirma ca situatia juridica a functionarului public este statutara. Functionarii publici numiti prin procedura de drept public exercita puterea publica avand dreptul de a-si indeplini functia in cadrul competentei stabil ite de lege. O persoana este considerata ca a dobandit calitatea de functionar public o data cu actul de numire si trebuie sa se prezinte la post dupa comunicarea numirii. In caz contrar, se revoca numirea in conditiile legii. Daca legea stabileste obligatia depunerii juramantului de credinta, aceasta activitate reprezinta si o conditie esentiala pentru ca un functionar sa fie investit in mod legal, cu atributiile functiei. Investirea sau dobandirea atributiilor functiei este astfel conditionata prin lege de aceasta manifestare solemna de vointa, pe care o face functionarul depunand juramantul de credinta. Inainte de depunerea juramantului, functionarul nu este investit legal iar actele pe care le-ar efectua un asemenea functionar sunt nule si nu pot produce efecte juridice. Conform principiului general in materia functiei publice, numirea functionarului se face cu respectarea conditiilor si procedurii stabilite in actele normative. Prin urmare, numirea functionarilor publici este o activitate intrinseca procesului de management si de executie din administratie si marcheaza de fapt inceputul perioadei de execitare a sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor de catre fiecare persoana integrata in structura.

6.7. Motivarea functionarilor publici Una dintre cele mai controversate probleme ale managementului public este motivarea functionarilor publici. Adesea, multi functionari publici exprima nemultumirea lor pentru faptul ca reprezentantii sistemului administrativ din Romania iau in considerare mai putin priblema motivarii. Cercetarile efectuate in diferite institutii publice demonstreaza ca una din principalele cauze, pentru disfunctionalitatile sistemului administrativ din Romania, o reprezinta precaritatea politicilor de personal care nu stimuleaza functionarii publici sa se implice in realizarea obiectivelor generale si specifice. Astfel, ei sunt preocupati in primul rand de realizarea la un nivel uneori acceptabil a propriilor sarcini si nu inteleg sau nu sunt stimulati/constransi sa inteleaga rolul lor in cadrul sistemului administrativ. Devine evidenta necesitatea efectuarii unor schimbari in sistemul de motivare a functionarilor publici.Cateva sunt formele de motivare a functionarilor publici din sistemul administrativ din Romania: 1. Acordarea unui salariu mai mare; 2. Avansarea pe un post sau functie; 3. Promovarea pe baza criteriului competentei profesionale si manageriale si a indicatorilor de performanta. La avansarea unui functionar public trebuie a se tine seama, in mod cumulativ atat de eficienta activitatii lui, cat si de evaluarea facuta de sefii directi, privind posibilitatile acestuia de a

face fata exigentelor unei functii superioare. Desi aceste evaluari au un accentuat caracter subiectiv, fiind determinate in principal de relatia angajatului cu seful, totusi reprezinta un reper important de luat in considerare in acest proces. Promovarea unui sistem de indicatori de performanta reprezinta un pas recent in politica de personal a sistemului administrativ in Romania. Prin urmare, a fost definit un instrument care sa stimuleze implicarea functionarilor publici in realizarea scopurilor sistemului si sa permita identificarea obiectiva a efortului fiecaruia. Astfel, sistemul indicatorilor de performanta are un dublu rol: 1. Stimuleaza functionarii publici sa obtina cele mai bune rezultate; 2. Permite o evaluare a contributiei fiecaruia la rezultatul final.

6.8. Evaluarea activitatii functionarilor publici Aspectele privind promovarea, precum si cele referitoare la aprecierea anuala a functionarilor, deoarece produc uneori efecte juridice asupra situatiei acestora sunt reglementate obiectiv in Statutul functionarilor publici. De regula, pentru evaluarea activitatii functionarilor publici presupune luarea in considerare a urmatoarelor aspecte: 1. Precizarea evaluatorilor care vor analiza activitatea functionarilor publici; 2. Determinarea limitelor intre care trebuie facuta cunoscuta activitatea de evaluare; 3. Precizarea modului in care se va derula activitatea de control si cea de evaluare; 4. Identificarea eficientei activitatii de evaluare a contributiei functionarilor publici la obiectivul final.

6.9. Modalitati de incetare din functie a functionarilor publici In functie de cauzele care determina incetarea din functie a functionarilor publici pot fi delimitate, potrivit legii, mai multe modalitati. Modalitati de incetare din functie a functionarilor publici: 1. Demisia; 2. Inaptitudinea fizica; 3. Incompetenta profesionala; 4. Revocarea disciplinara. Figura nr. 26.0RGDOLW LGHvQFHWDUHGLQIXQF LHDIXQF LRQDULORUSXEOLFL

MODALITATEA

Îndeplinirea limitei GHYkUVW

$&&,'(17$/

DEMISIA

INAPTITUDINEA ),=,& ,1&203(7(1 352)(6,21$/ REVOCAREA ',6&,3/,1$5 ALTELE

1) Demisia Un functionar public are dreptul sa demisioneze. Aceasta este o situatie statutara care nu ii permite incetarea din functie doar prin manifestarea acordului propriu de vointa. 2) Inaptitudinea fizica Este posibil ca in urma unui accident sau boli functionarul sa devina inapt pentru a indeplini functia. 3) Incompetenta profesionala Incetarea din functie poate interveni daca functionarul nu corespunde din punct de vedere profesional pentru a realiza sarcinile de serviciu, masura care nu trebuie confundata cu revocarea disciplinara sau inaptitudinea fizica. 4) Revocarea disciplinara Aceasta forma de incetare din functie a functionarului public pentru o ratiune personala, subiectiva este frecventa si consta in comiterea de catre functionarul public a unei abateri grave. Stabilitatea unui sistem si eficacitatea managementului acestuia sunt in mod direct influentate de existenta unui cadru legislativ corespunzator, actualizat, in care rolul functionarului public sa fie clar definit. In fond, functionarul public este cel care dinamizeaza un sistem administrativ si prin acesta un macrosistem.


I.Definitii: Functionarul public este o persoana care este numita de autoritatea publica competenta sau aleasa potrivit normelor legii si investita in mod legal cu atributiile functiei sale, prestand in mod permanent o activitate, cu scopul de a asigura functionarea continua a unui serviciu public. Putere publica este ansamblul atributiilor, stabilite de lege, care permit organelor din administratia publica satisfacerea intereselor generale. II.Caracteristicile functionarului public sunt: - este o persoana care actioneaza in institutiile administrative - ocupa posturi si detine functii publice - este numit de autoritatea competenta potrivit normelor legii - este investit in mod legal cu atributiile functiei sale - presteaza in mod permanent o activitate cu scopul de a asigura functionarea continua a unui serviciu public - isi desfasoara activitatea pe toate nivelurile ierarhice ale structurii sistemului administrativ III.Tipuri de functionari publici exista trei tipuri de functionari publici: functionari de decizie, functionari care participa la pregatirea deciziilor, functionari care participa la executarea deciziilor. IV.Recrutarea functionarilor publici Recrutarea functionarilor publici reprezinta atragerea si descoperirea unui personal calificat pentru ocuparea posturilor vacante Etapele recrutarii sunt: 1) Analiza cerintelor postului vacant 2) Intocmirea specificatiilor aferente activitatii in postul liber 3) Cercetarea posibilitatilor privind locurile unde pot fi gasiti posibilii candidati 4) Atragerea candidatilor pentru posturile care urmeaza a fi ocupate V.Selectia functionarilor publici Pentru selectia functionarilor publici pot fi folosite urmatoarele metode si tehnici: interviul, testele, probele de verificare a cunostintelor, cercetarea referintelor si calificativelor candidatilor, satisfacerea unor criterii formale de catre candidati. VI.Numirea functionarilor publici Actele de numire a functionarilor publici sunt: Ordin al Presedintelui, Decret al Presedintelui, Ordin al ministerului, Dispozitia primarului. VII.Motivarea functionarilor publici Formele de motivare a functionarilor publici pot fi: ¾ Acordarea unui salariu mai mare; ¾ Avansarea pe post sau functie; ¾ Promovarea unui sistem de indicatori de performanta. VIII.Modalitati de incetare din functie a functionarilor publici: demisia, inaptitudinea fizica, incompetenta profesionala, revocarea disciplinara.

CUVINTE CHEIE

•

Functionar public

•

Functie publica

•

Putere publica

•

Politica de personal

•

Competenta profesionala

•

Functie manageriala

•

Act administrativ unilateral

•

Indicatori de performanta

•

Motivarea functionarilor publici


•

Rideaux J.- L’etre Administratif, Lyons Press, Paris, 1982.

•

Rosenbloom D.- Public Administration: Understantind Management Politics And Law in The Public Sector, St. Marin Press, New York, 1986.

•

Settle K.- American Public Administration, Concepts and Cases, Prentice Hall, Enflewood, New Jersey, 1985.

•

Shan M.- Managing without Managers, Beverly Hills, Free Press,1993.

•

Sharkansky I.- Public Administration: Policy Making in Government Agencies, St. Martin Press, New York, 1994.

•

Starosciak J.- Elementele Stiintei Administratiei, Editura Poli tica, Bucuresti, 1967.

•

Weiss C.- Evaluation Research Englewood Cliff, Prentice Hall, London, New York, 1992.

•

Wholey J.- Evaluation and Effective Public Management, Little Brown, Boston, 1993.

INTREBARI RECAPITULATIVE RECAPITULATIVE

1. Ce este un functionar public? Dar o functie publica? 2. Care sunt principalele caracteristici ale functionarului public? 3. Cate tipuri de functionari publici exista? 4. Ce reprezinta recrutarea functionarilor publici? 5. Care sunt etapele recrutarii? 6. Ce este selectia functionarilor publici? 7. Care sunt metodele si tehnicile folosite pentru selectia functionarilor publici? 8. Care sunt actele de numire a acestora? 9. Ce forme de motivare exista? 10. Ce aspecte trebuie avute avute in vedere la evaluarea activitatii functionarilor publici? 11. Care sunt modalitatile de incetare din functie a functionarilor publici?

CAPITOLUL 7 : ANALIZA COMPARATIVA IN DOMENIUL MANAGEMENTULUI MANAGEMENTULUI PUBLIC INTRE ROMANIA SI TARILE UNIUNII EUROPENE

MOD DE LUCRU CUPRINS 7.1. Caracteristici generale 7.2. Structura colectivitatilor locale si regionale 7.3. Mutatii semnificative in managementul public pe plan m ondial si in Romania 7.4. Reforma in administratia din Romania

REZUMAT CUVINTE CHEIE BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTAR S UPLIMENTARA A INTREBARI RECAPITULATIVE RECAPITULATIVE

CONCEPTE Structura colectivitatilor locale si regionale Mutatii semnificative in managementul public Reforma in administratia din Romania

MOD DE LUCRU

(1) Manual, notite


1. Parcurgeti, cu atentie, continutul capitolului, al anexelor si al informatiilor suplimentare primite la l a curs sau prin notele de curs.




Caiet de seminar




I.Caracteristici generale - atat in statele federale, cat si in cele unitare, principiile autonomiei locale si cele ale descentralizarii se regasesc ca principii de baza ale organizarii si functionarii sistemelor administratiilor locale si regionale ale statelor comunitare. - normele fundamentale fundamentale ale statelor comuniatre comuniatre sunt: 1) Constitutia Belgiei contine un numar insemnat de norme prin care se creeaza si se dispune crearea prin lege a autoritatilor administratiei locale, comunitare si regionale. 2) Constitutia Frantei contine dispozitii potrivit carora „colectivitatile teritoriale ale Republicii sunt: comunele, departamentele, teritoriile de peste mari”. 3) Constitutia Spaniei din anul 1978 contine dispozitii speciale, atat pentru nivelul regional, cat si pentru cel local. 4) In Romania, administratia publica locala se intemeiaza pe principiul autonomiei locale si pe cel al descentralizarii serviciilor publice. Consiliile locale alese functioneaza ca autoritati administrative autonome si participa la satisfacerea nevoilor publice din comune si orase. Autoritatea judeteana este definita prin Consiliul judetean care coordoneaza activitatea consiliilor comunale si orasenesti pentru realizarea serviciilor publice de interes judetean.

II.Structura colectivitatilor locale si regionale Statele Uniunii Europene sunt grupate din punct de vedere al structurii statale, in trei categorii: 1) State federale: Austria si Germania 2) State regionale: Belgia, Italia, Spania 3) State unitare: Franta, Anglia, Irlanda, Portugalia, Olanda, Danemarca, Suedia, Grecia, Luxemburg, Finlanda.

III.Mutatii semnificative in managementul public pe plan mondial si in Romania - incepand cu perioada 1980-1990 in managementul public s-au conturat cateva mutatii importante, dintre acestea enumeram: 1) Privatizarea serviciilor publice; 2) Transformarea functiunii de personal intr-o componenta a strategiei institutiei publice; 3) Schimbarea stilului de management; 4) Schimbarea rolului functionarului public; 5) Accentuarea preocuparii functionarilor publici pentru un management public de tip rationalist; 6) Transformarea serviciilor publice in afaceri publice; 7) Introducerea Introducerea managerilor m anagerilor profesionisti; 8) Informatizarea institutiilor publice; 9) Flexibilizarea structurilor institutiilor publice; 10) Accentuarea laturii creative a managementului public; 11) Eficientizarea activitatii din sectorul public; 12) Altele.

IV.Reforma in administratia publica din Romania - reforma, in general, ar trebui sa inceapa cu reforma in administratia publica, a) b) c) d) e)

accentuandu-se ideea ca sistemul administrativ trebuie pus in slujba cetateanului si nu invers. presupune luarea in considerare a urmatoarelor aspecte: Asigurarea unor servicii pentru populatie; Orientarea predilecta a activitatii functionarilor publici pe ideea ca se afla in slujba cetatenilor; Angajarea functionarilor publici pe criterii de competenta; Accentuarea autonomiei financiare locale, controlului prin buget, planuri de actiune si Curtea de Conturi; Dezvoltarea relatiilor publice intre functionarii publici, ca reprezentanti ai institutiilor publice si cetateni.

CUVINTE CHEIE

¾

Autonomie locala

¾

Descentralizare

¾

Stat federal

¾

Stat regional

¾

Stat unitar

¾

Colectivitati locale

¾

Colectivitati regionale

¾

Servicii publice

¾

Manager public

¾

Eficientizare

¾

Reforma


¾

Gawthrop L.- Public Sector Management, Systems and Ethics, Bloomington, University of Indiana Press, 1984.

¾

Gilles P.- New Patterns of Governance, Kenneth Press, Ottawa, 1994.

¾

Goodnow F.- The Principles of the Administrative Law of the United States, New York, G.P. Putnam’s Sons, 1995.

¾

Gulick L.- Papers on the Science of Administration, Institute of Public Administration, New York, 1987.

¾

Lang P.- The Basis of Management on Public Organizations, Peter Lang, Publishing, New York, 1994.


1) Ce mutatii semnificative in managementul public din Romania au avut loc in perioada 19801990? 2) In ce consta transformarea unor functionari publici in colaboratori? 3) Ce presupune reforma in administratia publica din Romania? 4) Care sunt cauzele pentru care autoritatile locale din Romania nu au o influenta semnificativa in promovarea dezvoltarii socioeconomice?

&$3,72/8/3DUWLFXODULW LDOHPDQDJHPHQWXOXLSXEOLFvQVLVWHPXO administrativ din Austria

MOD DE LUCRU CUPRINS: 8.1. Statul 8.2. Structura autoritatii 8.2.1. Autoritatea juridica 8.2.2. Autoritatea legislativa 8.2.3. Autoritatea executiva REZUMAT CUVINTE-CHEIE BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARA

CONCEPTE: Administratie federala indirecta Sistem administrativ descentralizat Sistem de transfer interguvernamental Parlament federal Comisii parlamentare Guvern federal Administrarea resurselor financiare Sistem informational Departamente/ Ministere Guverne regionale ale landurilor Avocatul poporului si partidele reprezentative

MOD DE LUCRU






(4) Intrebari (5) Teste de autoevaluare (6) Studii de caz, exercitii

(7) Seminar

Caiet de seminar


Fig.nr.1 6WUXFWXUDDXWRULW

LLDGPLQLVWUDWLYHvQ$XVWULD

REPUBLICA AUSTRIA

Budesrat

Nationalrat

3UHúHGLQWHOH

Legislativ

federal

QXPHúWH aleg prin vot Parlamentele Landurilor

aleg prin vot

Guvernele la nivel de land

aleg prin vot

Cancelarul federal

aleg prin vot aleg prin vot

Ministerele federale Guvernul federal

&(7$ (1,, 6WUXFWXUDDXWRULW LL

&DvQRULFHVWDWGHPRFUDWLFDXWRULWDWHDVHVWUXFWXUHD] SHFHOHWUHLUDPXULMXULGLF OHJLVODWLY úL H[HFXWLY YH]LILJXUDQU6WUXFWXUDDXWRULW LLDGPLQLVWUDWLYHvQ$XVWULD 8.2.1. AutoULWDWHDMXULGLF

6WUXFWXUD&XU LL)HGHUDOH

7RDWHFXU LOHvQ$XVWULDVXQW&XU L)HGHUDOH ÌQOHJLOHFLYLOHúLOHJLOHSHQDOHFDUHUHSUH]LQW RFDWHJRULHGLVWLQFW H[LVW  trei MXVWL LHL .

niveluri ale

CAPITOLUL 8:

REZUMAT

I. STATUL

Austria este o republica federala, formata din 9 landuri. - fiecare land are propria sa constitutie, parlament si guvern propriu - in 1918 Austria a trecut de la monahie constitutionala la republica - puterea executiva si legislativa sunt impartite intre Federatie(Bund) si landuri - conducerea Republicii Austria apartine unui Presedinte Federal(bundesprasident), ales in mod direct de catre cetateni pentru 6 ani II. STRUCTURA AUTORITATII 1)Autoritatea juridica - legile penale si civile se bazeaza pe Codurile penal si civil - in legile civile si penale exista 3 niveluri ale justitiei - in Austria se disting urmatoarele subdiviziuni: a) Curtile la nivel de district b) Curtile la nivel de land c) Curtile de jurati - cea mai inalta instanta este Curtea Suprema din Viena 2)Autoritatea legislativa - Parlamentul Federal este format din 2 camere: a) Nationalrat b) Bundesrat - Initiativa legislativa au: -Parlmentul - Guvernul - fiecare land are propriul sau parlament ales, care raspunde pentru domeniul legislativ 2)Autoritatea executiva - puterea executiva si legislativa sunt impartite in mod independent potrivit Constitutiei intre Federatie si guvernele landurilor - Corpul Guvernului Federal este format din: a) cancelarul federal b) vicecancelarul c) ministerele federale

-

acest corp federal e condus de un Sef al Cancelariei Federale cancelarul federal este numit de presedintele federal considerat „Primus inter pares”.

CUVINTE- CHEIE

Republica federala Landuri Curti federale Parlament federal Guvern federal Cancelarie federala Comisii parlamentare Comisii permanente Comisii ad-hoc Grup de consultanta(Beirate)


Armenia Androniceanu , Management public i nternational,Ed. Economica,2000

$OH[DQGUX,6WUXFWXUL0HFDQLVPHúL,QVWLWX LL$GPLQLVWUDWLYHYROúL1RWHGHFXUV6\OYL %XFXUHúWL Andrews K., Toward Professionalism in Business Management, London, 1990. Bourn C., Public Sector Management, vol. 1, 2, Dartmonth, Brookfield, 1995. Burland A., Laufer R., Public Management, Dalloz, Londra, 1990. Braybrooke D., A Strategy of Decision, Free press, New York, 1980. Douglas F., Origins, Canadian History to Vonfederation, Harwest House, Toronto, 1988. Farmer R., McGoun, Advances in International Comparative Management, JAI Press, Greenwich, Connecticut, vol. I, 1984, vol. II, 1986, vol. III, 1988.


1) Ce fel de stat este Austria? 2) Din ce este format statul federal Austria? 3) Cui apartine conducerea republicii Austria? 4) Pentru cati ani este ales presedintele Austriei? 5) Din cate Camere este format Parlamentul federal? 6) Pentru ce perioada sunt alesi membrii Nationalrat-ului?

CAPITOLUL 10: 3$57,&8/$5,7 ,$/(0$1$*(0(178/8,PUBLIC IN SISTEMUL ADMINISTRATIV DIN GERMANIA

MOD DE LUCRU CUPRINS: 10.1. Statul 102. Structura autoritatii 10.2.1. Autoritatea juridica 10.2.2. Autoritatea legislativa 10.2.3. Autoritatea executiva

REZUMAT CUVINTE – CHEIE BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARA

CONCEPTE: Structura administrativa policentrica Servicii publice permanente Sistem de distributie Functie de reprezentare Principiul clauzei universale Structura curtilor Democratie a cancelarului Principiul ministerial Vot constructiv de neincredere Fundamentare deciziilor Grupuri consultative Resursele umane ale managementului Resursele financiare ale managementului Sistem informational Cooperare interministeriala Principiul subsidiaritatii

MOD DE LUCRU






(4) Intrebari


(7) Seminar

Caiet de seminar


2 DOW &RPLVLH LPSRUWDQW  IRUPDW  GLQ UHSUH]HQWDQ L DL DXWRULW LORU IHGHUDOH DOH ODQGXULORU úLPXQLFLSDOLW LLHVWH&RQVLOLXO GH3ROLWLF  (FRQRPLF  FDUH VH DIO  vQVXERUGLQHD Ministerului Economic Federal.

&XWRDWHF DFHVWH &RQVLOLLQXDX SXWHUHGHFL]LRQDO IRUPDO UHFRPDQG ULOHORUVXQW luate în considerare în fundamentarea politicii ministerelor. *UXSXULOHFRQVXOWDWLYHH[LVW ODWRDWHQLYHOXULOHDGPLQLVWUD LHL Comisiile ad-hoc pot fi stabilite de comun acord cu unul sau mai multe ministere. 6LVWHPXO JHUPDQ DO DGPLQLVWUD LHL SXEOLFH HVWH puternic descentralizat vQ VHQVXO F  fiecare ministru are responsabilitatea de a conduce activitatea propriului minister. Fig. nr. 2

Structura Guvernului Federal al Germaniei Constitutia

Autoritatea legislativa

Autoritatea executiva

Autoritatea juridica

Cancelarul Federal

Cancelaria Federala

Cabinetul

Comitetele/ Comisiile

Ministerele(18)

Comisiile de urmarire

Autoritatideadministrare directa

nalte Autoritati Federale subordonate Ministerelor Federale Autoritati Federale Intermediare(la nivel mediu)

Autoritati Federale de Baza(la nivel inferior)

Autoritati de administrare indirecta

Întreprinderi publice

Ministerele - Departamentele

 LGHQWLILF  SUREOHPHOH FHUFHWHD]  DQDOL]HD] YDULDQWHGHFL]LRQDOHSHQWUXDJ VLFHOHPDLEXQHVROX LLúLIXQGDPHQWHD] OHJLVOD LD SULPDU úLVHFXQGDU YH]LILJQU Ministerele au DXWRULWDWH IHGHUDO  VXSUHP

&RRSHUDUHD LQWHUPLQLVWHULDO este un element deosebit de important pentru buna

FRRUGRQDUHvQSROLWLF  )LHFDUH PLQLVWHU FDUHD HODERUDW OHJLVOD LHSULPDU  VDX VHFXQGDU VDX FKLDUúL QX mai SURSXQHULWUHEXLHV LDOHJ WXUDFXJUXSXULOHDGPLQLVWUDWLYHSHQWUXDFXQRDúWHUHDF LLOHDFHVWRUD 2ULFH GH]DFRUG H[SULPDW HVWH OXDW vQ FRQVLGHUDUH GH F WUH PLQLúWUL FDUH IRUPXOHD] DPHQGDPHQWHFXVFRSXOFRUHFW ULLS U LORUvQFDX]  Ministerele sunt conduse de un ministru asistat de un Birou de personal format din persoane civile. În mod normal, acesta cuprinde un asistent/consilier personal, un reprezentant DOSUHVHLXQDVLVWHQWSDUODPHQWDUúLVHFUHWDUL În directa subordonare a ministerului se af O  XQXO VDX GRX  Secretariate de Stat Parlamentare IRUPDWH GLQ PHPEUL DL3DUODPHQWXOXLúLXQXO VDX GRX Secretariate de Stat proprii. 3HQLYHOXOLHUDUKLFLPHGLDWLQIHULRU6HFUHWDUXOXLGH6WDWH[LVW Fk LYDdirectori generali.

Cateva componente ale administratiei de stat indirecte in Germania sunt : - &RUSRUD LLOH - ,QVWLWX LLFXSHUVRQDOLWDWHMXULGLF - ,QVWLWX LLI U SHUVRQDOLWDWHMXULGLF - )XQGD LLOH Fig nr. 3

Ierarhia tipica pentru un minister Federal

Minister Secretariat de Stat Comitetul Director * Comitetul Subdirector

(1-3 persoane in fiecare) ( aproximativ 4-7 persoane fiecare minister, cu toate ca Ministerul Federal de Interne reuneste frecvent 11directori)

Conducerea Diviziei * Numiti pe criterii politice Guvernele regionale (landurile)

&RQIRUP OHJLORU GH ED]  RUJDQL]DUHD DGPLQLVWUDWLY D ILHF UXL ODQG HVWH O VDW OD GLVSR]L LDDFHVWXLD'LIHUHQ HOH vQWUH QHYRLOHVSHFLILFHDOHODQGXULORUúLGH DVHPHQHDWUHFXWXO LVWRULFDODFHVWRUDDXFRQGXVODGLIHUHQ HvQVWUXFWXULOHORUDGPLQLVWUDWLYH La QLYHO IHGHUDOSROLWLFD JHQHUDO SHQWU u fiecare land HVWHGHWHUPLQDW GH úHIXO GH Guvern3ULPXO0LQLVWUXDOODQGXOXLúLbirourile sale.

CAPITOLUL 10

REZUMAT

I. Statul

- Germania este o republica federala cu o structura administrativa policentrica, formata din 16 state sau landuri - fiecare land are: Constitutie, parlament, si guvern propriu - seful statului german este Presedintele Federal, ales de Conventia federala - in general, functiile Presedintelui sunt doar de reprezentare II. Structura autoritatii 1) Autoritatea juridica -

legile Germaniei sunt in mare parte legi scrise Aparatul administrativ este sustinut de un sistem de legi, ordonante si regulamente administrative Autoritatea juridica in Germania este autonoma 2) Autoritatea legislativa

-

-

-

Parlamentul federal este format din doua camere: a) Bundestag b) Bundesrat fiecare land are cel putin trei reprezentanti , cele mai cunoscute landuri avand dreptul chiar la 6 persoane fiecare land are propriul sau Parlament ales si un Guvern local 3) Autoritatea executiva Germania este un stat federal cu 3 niveluri ale administratiei: a) federal b) land c) local sistemul de guvernare din Germania este adesea cunoscut ca o „ democratie a cancelarului”, care reflecta puternica pozitie a cancelarului federal cancelarul federal nominalizeaza membrii Guvernului sistemul politic german se caracterizeaza printr-o absenta relativa a constitutionalitatii autoritatii ierarhice a Sefului Guvernului asupra ministerelor.

CUVINTE – CHEIE

Structura administrativa policentrica Republica federala Conventie federala Bundestag Bundesrat Comisie de mediere Comisii ad – hoc mixte Consilii de nivel inalt Birouri permanente Comisar de district Landuri Districte(comitate)


Armenia Androniceanu, Management public international, Ed. Economica, Breton R., Multiculturalism and Canadian Nation-Building in Politics of

2000 Gender,

Ethnicity and Language in Canada, sous la dir de Alan Cairns et Cynthia Williams, Toronto University Press, nr. 34, 1996. Brock J., Managing People in Public Agencies, Brown Press, Boston, 1984. Gilles P., New Patterns of Governance, Kenneth Press, Ottawa, 1994. Goodnow F., The Principles of the Administrative Law of the United States, New York, G. P. Putnam’s Sons, 1905. Jay M. Shafritz, The Dorsey Dictionary of American Government and Politics, The Dorssey Press, 1988. Johnonson A., What is Public Management? An Autobiographical Viw, Broadview Press, Toronto, 1993. Knowles R., Effective Management in Local Government, ICSA, Publishing 1988.

Cambridge,


1) Ce fel de structura administrativa are Germania? 2) Cate niveluri are aparatul administrativ german? 3) Care este deosebirea intre cele doua camere a le Parlamentului federal? 4) Care este principala functie a Guvernului federal? 5) Cui îi revine sarcina de a studia in detaliu propunerile supuse aprobarii Parlamentului? 6) La ce nivel are loc fundamentarea politicii germane?

CAPITOLUL 3$57,&8/$5,7 ,$/(0$1$*(0(178/8, 38%/,&,16,67(08/$'0,1,675$7,9',1)5$1 $

MOD DE LUCRU CUPRINS: 11.1. Statul 11.2. Structura autoritatii 11.2.1. Autoritatea juridica 11.2.2. Autoritatea legislativa 11.2.3. Autoritatea executiva

REZUMAT CUVINTE-CHEIE BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARA

CONCEPTE: Corp de elita Sistem de invatamant mixt Principiul reprezentarii proportionale Fundamentarea deciziilor Grupuri consultative Resursele financiare ale managementului Sistem informational Ministere Grup de consultanta Autoritati regionale Autoritati departamentale Birourile de control si oficiile de revizie

contabila

MOD DE LUCRU






(4) Intrebari


(7) Seminar

Caiet de seminar


- ùHGLQ HOH &RPLWHWHORU ,QWHUPLQLVWHULDOH OD Guvernului sunt prezidate de Primul Ministru.

FDUH SDUWLFLS  PHPEULL 12)

Figura nr. 6.&DELQHWXO3ULPXOXL0LQLVWUXGLQ)UDQ D

Secretariatul de Stat pentru Planificare

Primul Ministru

Secretariatul de Stat pentru Mediu

úL3UHYHQLUHD5LVFXULORU Tehnologice Secretariat de 6WDWI portofoliu)

U

Secretariatul de Stat pentru

$F LXQL8PDQLWDUH Secretariatul General al Guvernului

Biroul Special

Comisia

*HQHUDO 'HOHJD LD ,QWHUPLQLVWHULDO úL Comisia

,QWHUPLQLVWHULDO

'LUHF LD Serviciilor Administrat

de Planificare Biroul de

-XUQDOLVWLF

LYHúL

Biblioteca

)UDQFH] GH Documente

Federale

Serviciul de Secretariatul ,QIRUPDUHúi General al Comisiei Transmitere Interministeri ale GH5HOD LL în Domeniul Economic

Secretariatul General pentru

'LUHF LD *HQHUDO 

$S UDUH 1D LRQDO

$GPLQLVWUD LH úL6HUYLFLL

pentru

5HVSRQVDELOvQID D Ministerului de Stat, Ministerului pentru

5HIRUP vQ6HUYLFLLOH 13)

2SFLWDW SJ

Publice

CAPITOLUL 11

I. Statul -

REZUMAT

Franta este o republica indivizibila, laica, democratica si sociala Seful statului este Presedintele Republicii, ales pentru 7 ani prin vot universal, putand fi reales de un numar infinit de ori

II. Structura autoritatii 1) Autoritatea juridica - Curtile franceze sunt de 2 tipuri : a) Curti juridice b) Curti administrative

2) Autoritatea legislativa - legislatia este votata de catre Parlament - Parlamentul este bicameral : - Adunarea Nationala - Senat - Adunarea Nationala este aleasa pentru 5 ani prin vot direct universal - Senatul este ales prin vot universal indirect de catre grupul electoral al « grands electeurs » - Un mandat de senator este acordat pentru 9 ani - Senatul nu poate fi dizolvat, spre deosebire de Adunarea Nationala - Puterea decizionala finala in toate deciziile importante o are Adunarea Nationala 3) Autoritatea executiva - este divizata intre:a) Presedintele Republicii b) Primul Ministru - seful Guvernului este Primul Ministru - Guvernul este format din: a) Primul ministru b) un numar de ministere c) secretariate de stat - Primul ministru, care este numit de catre Presedintele Republicii, este responsabil pentru actiunile Guvernului

CUVINTE - CHEIE

¾

Republica democratica si sociala

¾

Curti juridice

¾

Curti administrative

¾

Curti de corectie

¾

Curti de politie

¾

Grupuri de consultanta

¾

Mediator national

¾

Delegat general


¾

Armenia Androniceanu0DQDJHPHQWSXEOLFLQWHUQD LRQDO(G(FRQRPLFD

¾

Cameron D., Canadian Studies in the Nineties, Association for Canadian Studies, Montreal, 1996.

¾

Churchill S., Nouvelles Perspectives Canadiennes, Studes Canadiennes, Ottawa, 1998.

¾

Crane D., The Public Manager Contemporary Challenges and Responsabilities, Georgia State University Press, Chicago, 1991.

¾

Gawthrop L., Public Sector Management, Systems and Ethics, Bloomington, University of Indiana Press, 1984.

¾

Gilles P., New Patterns of Governance, Kenneth Press, Ottawa, 1994.

¾

Flynn N., Managing Public Services, Martin’s Press, New York, 1990.

¾

Fremont L., Public Budgeting, New York, 1983

¾

Breton R., Multiculturalism and Canadian Nation-Building in Politics of Gender, Ethnicity and Language in Canada, sous la dir de Alan Cairns et Cynthia Williams, Toronto University Press, nr. 34, 1996.


1) Pentru cati ani este ales seful statului? De cate ori poate fi reales? 2) Care sunt principiile sistemului legislativ francez? 3) Sub ce autoritate se afla Curtile Juridice? Dar cele administrative? 4) Cui îi revine sarcina de a rezolva situatiile problema care pot sa apara in activitatea celor doua Curti? 5) Ce fel de Parlament are Franta? 6) Care este deosebirea dintre cele doua camere ale Parlamentului? 7) Cui apartine puterea executiva in Franta?

CAPITOLUL 12 3$57,&8/$5,7 ,$/(0$1$*(0(178/8,38%/,& IN SISTEMUL ADMINISTRATIV DIN JAPONIA

MOD DE LUCRU CUPRINS: 12.1. Statul 12.2. Structura autoritatii 12.2.1. Autoritatea juridica 12.2.2. Autoritatea legislativa 12.2.3. Autoritatea executiva

REZUMAT CUVINTE-CHEIE BIBLIOGRFIE SUPLIMENTARA

CONCEPTE: Sistem parlamentar Tron imperial dinastic Dieta Fundamentarea deciziilor Grupuri consultative Conducerea centrala Resursele financiare Resursele umane ale managementului Sistemul informational Ministere/ Departamente Guverne locale Guverne la nivel de prefecturi Birouri de revizie contabila

MOD DE LUCRU





(4) Intrebari


(7) Seminar

Caiet de seminar



CAPITOLUL 12

REZUMAT

I. Statul - Japonia este un stat unitar condus de un imparat si guvernat democratic de un sistem parlamentar - imparatul nu este implicat in politica si nu are putere fata de Guvern - tronul imperial este dinastic si are deci o descendenta din tata in fiu II. Structura autoritatii 1) Autoritatea juridica - in Japonia procesele se desfasoara la 3 niveluri - reclamantii expun cazurile lor la Curtea Districtului, dupa care pot sa apeleze la Curtea Inalta si, in final, la Curtea Suprema, daca problema nu a fost rezolvata la nivelurile inferioare - in Japonia nu exista Curte Administrativa - seful Justitiei, respectiv al Curtii Supreme este numit de imparat, dupa ce a fost desemnat de catre Cabinet 2) Autoritatea legislativa - singurul organ legiuitor prin care statul isi exercita puterea este Parlamentul sau Dieta Nationala - Parlamentul este compus din doua camere :a) Camera Reprezentantilor b) Camera Consilierilor - in cazul unor diferende intre cele doua camere, Camera Reprezentantilor are prioritate in fata Camerei Consilierilor - Dieta isi desfasoara activitatea in sesiuni ordinare - fiecare Camera are un Secretariat si un Birou Legislativ

3) Autoritatea executiva - Primul ministru este desemnat de Dieta dintre membrii acesteia si este numit apoi de Imparat - devine prim-ministru si Sef al Cabinetului seful partidului politic care asigura majoritatea in Dieta - primul-ministru:- reprezinta Cabinetul - exercita controlul -supravegheaza diferitele segmente ale administratiei - Cabinetul constituit de primul ministru , care il conduce, nu re mai mult de 20 de ministri de stat care reprezinta puterea executiva, aflandu-se sub autoritatea Sefului Cabinetului care este responsabil si in fata Dietei.

CUVINTE-CHEIE



Dieta nationala



Camera Reprezentantilor



Camera Consilierilor



Curtea Districtului



Curti Familiale



Centrul Interdepartamental pentru computere



Kodan(Corporatii pentru diverse utilitati)



Koko(Corporatii de Finante)



Eiden(Autoritatea de Afaceri)




$UPHQLD$QGURQLFHDQX0DQDJHPHQWSXEOLFLQWHUQD LRQDO(G(FRQRPLF 



Gilles P., New Patterns of Governance, Kenneth Press, Ottawa, 1994.



Goodnow F., The Principles of the Administrative Law of the United States, New York, G. P. Putnam’s Sons, 1905.



Gulick L., Papers on the Science of Administration, Institute of Public Administration, New York, 1987.



,RUJRYDQ$'UHSW$GPLQLVWUDWLYWUDWDW(OHPHQWDUYRO+HUFXOHV%XFXUHúWL993.



Irving J., Decision Making: Psychological Analysis of Conflict, Choice and Commitment, Fre Press, New York, 1987.



Jay M. Shafritz, The Dorsey Dictionary of American Government and Politics, The Dorssey Press, 1988.



Johnonson A., What is Public Management? An Autobiographical Viw, Broadview Press, Toronto, 1993.


1) Ce tip de stat este Japonia? 2) Cine are prioritate dintre cele doua Camere ale Parlamentului atunci cand apar diferende in legatura cu desemnarea Primului-ministru? 3) Care este procedura de alegere a primului-ministru? 4) Care sunt principalele atributii ale Dietei? 5) Ce fel de functii au guvernele locale din Japonia? 6) Care sunt atributiile guvernelor locale?

CAPITOLUL 13 3$57,&8/$5,7 ,$/(0$1$*(0(178/8, PUBLIC IN SISTEMUL ADMINISTRATIV DIN SUEDIA

MOD DE LUCRU CUPRINS: 13.1. Statul 13.2. Reprezentarea autoritatii 13.2.1. Autoritatea juridica 13.2.2. Autoritatea legislativa 13.2.3. Autoritatea executiva


CONCEPTE: Structura administrativa duala Descentralizare Sistemul de distributie Principiul suveranitatii nationale Principiul democratiei reprezentative Structuri asociate Fundamentarea deciziilor Grupuri consultative Ministere

MOD DE LUCRU






(4) Intrebari


(7) Seminar

Caiet de seminar


Figura nr. 8.

Structura sectorului public în Suedia

Parlamentul

Cabinet

Ministere

$JHQ LL

Nivelul Central

$JHQ LL pentru

8WLOLW L Publice

Întreprinderi Proprietate de Stat

Alte

2UJDQL]D LL

$JHQ LL Administrat ive

1D LRQDOH

Consiliul

$JHQ LL

1D LRQDO

Comitete/Consilii Executive

Nivelul Regional

Regionale Consiliul

Statale,

1D LRQDODO Întreprinderilor GH6WDWúL Organi]D LL

)XQGD LL

$JHQ LL locale de DQJDM UL

0XQLFLSDOLW LOHvQ

Consiliu Municipal

$JHQ LL Locale (Ex, Spitalele)

Alegeri parlamentare

Alegeri regionale

Comisii Executive

2UJDQL]D LL 0XQLFLSDOHúL alte 2UJDQL]D LL

Alegeri Municipale

CAPITOLUL 13

REZUMAT

I. Statul - Suedia este o monarhie constitutionala cu o forma parlamentara de guvernare - Parlamentul este ales de populatie si ocupa cea mai importanta pozitie in aripa guvernamentala - Parlamentul poate propune o lege pentru care se organizeaza un referendum consultativ - seful statului este Regele, neimplicat in politica si fara drept de exercitare a puterii politice - Regele are doar functii onorifice, cum ar fi aceea de reprezentant oficial al statului - seful statului il propune pe primul-ministru - tot Regele deschide sesiunea anuala a Parlamentului(Riksdag),fara a participa la dezbateri si nevand drept de semnatura pentru nici una din deciziile guvernamentale. II.Structura autoritatii 1) Autoritatea juridica - Constitutia se bazeaza pe un sistem de norme pentru fiecare nivel ierarhic - la varful ierarhiei se afla legile fundamentale, urmatorul nivel fiind ocupat de legile ordinare - prima instanta in justitia suedeza o reprezinta Curtile Districtelor - cea de-a doua Curte Suprema este Curtea Suprema de Asigurare Sociala 2) Autoritatea legislativa - din 1971, Parlamentul a fost constituit cu o singura camera - Parlamentul are un Prezidiu format din: - Un purtator de cuvant propriu (Talman) - 3 purtatori de cuvant ai deputatilor - propunerile pentru discutia in Parlament pot fi introduse de catre Guvern sau de catre membrii Parlamentului - membrii Parlamentului sunt alesi direct pentru o perioada de 3 ani, potrivit sistemului de reprezentare proportionala 3) Autoritatea executiva - in Suedia exista o divizare clara intre: - Cabinetul Ministrilor - Agentii(birouri) -responsabilitati importante sunt atribuite si: - guvernelor locale - Municipalitatii - Consillilor de la nivel de district

- biroul primului- ministru este format din aproximativ 55 de persoane si este divizat in doua: a) Unitatea de informare politica si consultanta b) Departamentul de Legislatie - in prezent Cabinetul Primului-ministru este format din 13 ministri, fara primul-ministru - membri ai Cabinetului sunt de obicei membri ai Parlamentului

CUVINTE-CHEIE

o

Monarhie constitutionala

o

Consiliu legislativ

o

Curtile districtelor

o

Curti de Apel

o

Curtea Suprema Administrativa

o

Curtea Suprema de Asigurare Sociala

o

Prezidiu

o

Comitete publice

o

Revizor general


o

$UPHQLD$QGURQLFHDQX0DQDJHPHQWSXEOLFLQWHUQD LRQDO(G(FRQRPLFD

o

Brock J., Managing People in Public Agencies, Brown Press, Boston, 1984.

o

Burack E., Organizational Analysis, The Dryden Press, Hinsdale, 1985.

o

Burkhead J., Governmental Budgeting, John Willy & Sons, New York, 1987.

o

Cameron D., Canadian Studies in the Nineties, Association for Canadian Studies, Montreal, 1996.

o


o

Johnonson A., What is Public Management? An Autobiographical Viw, Broadview Press, Toronto, 1993.

o

Knowles R., Effective Management in Local Government, ICSA, Publishing Cambridge, 1988.

o

Garson D., Public Administration, Concepts, Readings, Random House, New York, 1991.

o



1) Pe ce legi se bazeaza Constitutia suedeza? 2) Ce fel de functii indeplineste Seful statului? 3) Ce tip de Parlament are Suedia? Din ce este acesta format? 4) Pentru ce perioada de timp sunt alesi membrii Parlamentului? 5) Care este structura Biroului Primului-ministru? 6) Care este sarcina principala a Birourilor administrative de District? 7) Care este principala institutie de control contabil si care este rolul acesteia?

CAPITOLUL 14 3$57,&8/$5,7 ,$/(0$1$*(0(178/8, PUBLIC IN SISTEMUL ADMINISTRATIV DIN REGATUL UNIT AL MARII BRITANII



CONCEPTE: Sistem legislativ bicameral Sistemul „ first- past- the- post” Statute constitutionale Structuri asociate Sistemul electoral Sistemul informational Coordonarea Responsabilitate formala Prerogative regale Ministere/ Departamente Districte nemetropolitane

MOD DE LUCRU






(4) Intrebari


(7) Seminar

Caiet de seminar


Figura nr. 4.3DUODPHQWXOúLRUJDQL]DUHDVHFWRUXOXLSXEOLF în Regatul Unit al Marii Britanii 17) Parlament

Ministere

Departamentele Guvernamentale NonMinisteriale

Departamentele Ministeriale Guvernamentale

$OWH,QVWLWX LL Publice inclusiv

$XWRULW L/RFDOH

/HJHQG

5HOD LLGLUHFWe 5HOD LLLQGLUHFWH

$JHQ LL ale Executivului

CAPITOLUL 14

REZUMAT

I. Statul - Regatul Unit al Marii Britanii este format din Marea Britanie , care la randul sau este formata din : a) Anglia b) Scotia c)Tara Galilor d) Irlanda de nord - Regatul Unit este condus de o monarhie constitutionala - politica: - este exercitata formal de catre Regina - este realizata practic de catre membrii Parlamentului si de catre Camera Legislativa - Primul ministru si Cabinetul exercita puterea potrivit prerogativelor regale

II. Structura autoritatii

1)Autoritatea juridica - Regatul Unit nu are: a) o Curte Constitutionala b) un sistem unitar de Curti c)o separare clara a legilor private si publice - managementul public se desfasoara potrivit unor legi administrative si a deciziilor Curtii Comunitatii Europene (E.C.) - in Regatul Unit nu exista un ministru al Justitiei, ca in celelalte tari europene - legile de baza difera considerabil de la o tara la alta din cadrul Regatului ( de exemplu in Anglia si Tara Galilor nu exista un Cod Civil ca in celelalte tari europene) 2) Autoritatea legislativa - Parlamentul este autoritatea legislativa suprema - Parlamentul este format din : a) Camera Lorzilor b) Camera Comunelor - Parlamentul exercita conducerea administrativa 3) Autoritatea executiva - seful Guvernului este Primul ministru , unul din liderii politici ai partidului(coalitiei) care a castigat alegerile, fiind nominalizat de regina

CUVINTE-CHEIE

•

Monarhie constitutionala

•

Regina

•

Camera Legislativa

•

Statute constitutionale

•

Camera Comunelor

•

Camera Lorzilor

•

Comisia pentru Legislatie

•

Comisii ad-hoc

•

Lordul Avocat

•

Unitati de Control


•

•

$UPHQLD$QGURQLFHDQX0DQDJHPHQWSXEOLFLQWHUQD LRQDO(G(FRQRPLFD Barnes C., Painter S., Management in the Public Sector, Chapman & Hall, New York,

1993. •

Basarab-6LQF'UHSWDGPLQLVWUDWLY3DUWHD6SHFLDO

0HWURSRO%XFXUHúWL

•

Bonnet F., Management de l’administration, Ed. Lyon, Paris, 1993.

•

Bourn C., Public Sector Management, vol. 1, 2, Dartmonth, Brookfield, 1995. Burland

A., Laufer R., Public Management, Dalloz, Londra, 1990. •

Braybrooke D., A Strategy of Decision, Free press, New York, 1980.

•

Herbert S., Administrative Behavior, 3 , Free Press, New York, 1976.

•

Herman Prichett, The American Constitutional System, McGraw-Hill Book Company,

rd

New York, 1976. •

Iorgovan A., Drept Administrativ, tratat Elementar, vol. 3, HerFXOHV%XFXUHúWL

•

Irving J., Decision Making: Psychological Analysis of Conflict, Choice and

Commitment, Fre Press, New York, 1987. •

Jay M. Shafritz, The Dorsey Dictionary of American Government and Politics, The

Dorssey Press, 1988.


1) Care sunt caracteristicile principale ale Regatului Unit? 2) De cine este exercitata puterea politica in Regatul Unit? 3) Care este trasatura specifica autoritatii juridice a Regatului Unit, care o diferentiaza de celelalte state prezentate anterior? 4) Care sunt atributiile Primului ministru? 5) Care sunt functiile Sefului de Cabinet?

CAPITOLUL 15 3$57,&8/$5,7 ,$/(0$1$*(0(178/8, PUBLIC IN SISTEMUL ADMINISTRATIV DIN STATELE UNITE ALE AMERICII



CONCEPTE: Diversitate de structuri guvernamentale paralele Principiul constitutionalitatii Structuri asociate Sistem electoral Fundamentarea deciziilor Grupuri consultative Conducerea centrala Sistem informational Guverne regionale Partide reprezentative

MOD DE LUCRU






(4) Intrebari


(7) Seminar

Caiet de seminar


3RWULYLW&RQVWLWX LHLPHPEULL&DPHUHL5HSUH]HQWDQ LORUYRWHD] SHQWUXDOHJHUHD3UHúHGLQWHOXL LDU6HQDWXOYRWHD] SHQWUX9LFHSUHúHGLQWH'HDVHPHQHDVHIDFSUHFL] ULvQOHJ WXU FXVXFFHVLXQHDOD IXQF LDGH3UHúHGLQWHUHVSHFWLY9LFH-SUHúHGLQWHDWXQFLFkQGDSDUVLWXD LLVSHFLDOH &DQGLGD LL OD 3UHúHGLQ LH úL OD 9LFHSUHúHGLQ LH VXQW DOHúL GLQ UkQGXULOH SULQFLSDOHORU SDUWLGH politice.

*XYHUQXO1D LRQDODUHFkWHYDUHJXOLGXS FDUHvúLVHOHFWHD] FDQGLGD LL 3XWHUHDúLUHVSRQVDELOLWDWHD3UHúHGLQWHOXLVXQWSUHFL]DWHvQ$UWGLQ&RQVWLWX LH $FHVWDDUHDO WXULGHIXQF LDGHùHIDO6WDWXOXLúLSHFHDGHùHIDO([HFXWLYXOXL 3UHúHGLQWHOHGHDVHPHQHDDUHúLIXQF LDGH&RPDQGDQWDO)RU HORU$UPDWHúLFXpermisiunea a

GRX WUHLPL GLQ 6HQDW poate

încheia tratate cu alte state, poate desemna ambasadori, MXGHF WRUL

federaliúLmembrii în Birourile Statelor Unite.

3UHúHGLQWHOHSRDWHVHPQDVDXGLPSRWULYD poate exercita dreptul de veto pentru legile care au fost discutate în Congres.

ÌQ &RQVWLWX LH VH PHQ LRQHD] IDSWXO F 9LFHSUHúHGLQWHOH 6WDWHORU 8QLWH HVWH úL 3UHúHGLQWHOH 6HQDWXOXL$PHULFDQúLSULQXUPDUHDUHVDUFLQLGHULYDWH GLQDFHDVW IXQF LHODFDUH VHDGDXJ úLFHOH SULPLWHGHOD3UHúHGLQWH 15.2.5HSUH]HQWDUHDDXWRULW LL

Într-XQVWDWGHPRFUDWLFGHGUHSWH[LVW RVHSDUDUHFODU DFHORUWUHLUDPXULGLVWLQFWHDOHDXWRULW LL (vezi figura nr.9. Organigrama administratiei S.U.A.). $XWRULWDWHDMXULGLF

Sistemul legislativ al SUA se fundament HD] SH &RQVWLWX LH úLSH principiile legii engleze. În timp, a fost conceput un Cod de legi.

&HDPDLPDUHSDUWHGLQMXGHF WRULLIHGHUDOLVXQWQXPL LGH3UHúHGLQWHFXDFRUGXO6HQDWXOXL&HD PDL vQDOW &XUWH GLQ 68$ HVWH &XUWHD 6XSUHP D 6WDWHORU Unite MXULGLF SRWULYLW&RQVWLWX LHL

ale Americii vQYHVWLW

 FX SXWHUH

În toate statele *XYHUQDWRUXOFDùHIDO([HFXWLYXOXLQXPHúWHVHFUHWDULL sau comisionarii care FRQGXFDJHQ LLOH prin care se aplica strategiile si politicile guvernului statului respectiv. $FHVWHDJHQ LLVXQWFRQVWLWXLWHvQSULQFLSDOvQXUP WRDUHOHGRPHQLLDGPLQLVWUD LHúLSUREOHPH GHSHUVRQDO DJULFXOWXU  FRPHU  ILQDQ HV Q WDWH vQY PkQW SURWHF LDPHGLXOXL DVLVWHQ VRFLDO  transport etc. $JHQ LLOHVWDWXOXLVXQWLQGHSendente. )LHFDUHVWDWDUHSURSULDVDRUJDQL]DUHPLOLWDU FXQRVFXW VXEQXPHOHGH*DUGD1D LRQDO FDUH UHXQHúWH DSUR[LPDWLY  GH SHUVRDQH DIODWH VXE GLUHFWD FRRUGRQDUH D *XYHUQDWRUXOXL*DUGD 1D LRQDO  HVWH IRORVLW  vQ JHQHUDO SHQWUX UH]ROYDUHD SUoblemelor de dezastre naturale, sau pentru DS UDUHDRUGLQLLSXEOLFH ÌQGRPHQLXOOHJLVODWLY WRDWHVWDWHOHPDLSX LQ1HEUDVND DXSURSULXOORUFRUSOHJLVODWLYIRUPDW GLQGRX &DPHUH6HQDWXOúL&DPHUD5HSUH]HQWDQ LORU În Statele Unite ale Americii exist úL guverne locale, create pentru a exercita puterea

*XYHUQXOXL1D LRQDO *XYHUQHOH ORFDOH VXQW RUJDQL]DWH úL IXQF LRQHD] OD QLYHOXO  PXQLFLSDOLW LORU RUDúHOH districtelor.

Din punct de vedere geografic, s tatele sunt divizate în districte sau comitate.Aceste comitate VDXGLVWULFWHDXSXWHUHOHJLVODWLY GHVWXOGHPLF GDUVXQWUHVSRQVDELOHvQSULQFLSDOSHQWUX aplicarea OHJLORUFLUFXOD LDGRFXPHQWHORUúLQLYHOXOGHWUDLDOSRSXOD LHLGLQXQLWDWHDDGPLQLVWUDWLY-WHULWRULDO  Comitatele sunt conduse GHF WUHXQ %LURXGH 8UP ULUHVDXGHF WUHXQ Comisionar , care

SRDWHILDOHV%LURXOGH8UP ULUHHVWHIRUPDWGLQVXSHUYL]RULDLRUDúXOXLUHVSHFWLY$OWHRILFLDOLW L FXPDUILúHULILLSURFXURULLIXQF LRQDULLúLFRQWDELOXOFRPLWDWXOXLVXQWDOHúLSULQYRW ÌQ RUDúHOH PLFL VH IRUPHD] XQ Consiliu de Conducere  DL F UXL PHPEUL VXQW DOHúL $FHVW &RQVLOLX GHVHPQHD]  XQ 0DQDJHU DO 2UDúXOXL  FDUH DGPLQLVWUHD] RUDúXO vQ WLPS FH &RQVLOLXO VXSHUYL]HD] DFWLYLWDWHDVD ÌQ PDMRULWDWHD RUDúHORU ùHIXO ([HFXWLY HVWH DOHV vQ SHUVRDQD 3ULPDUXOXL VDX D XQXL úHI GH departament.

CAPITOLUL 15

REZUMAT

I. Statul

- S.U.A. este o republica federala - Guvernul este organizat si functioneaza pe principiile constitutionalitatii - seful statului este Presedintele, ales in mod indirect de catre cetateni printr-un scrutin electoral - seful Statului mai are si functia de Sef al Executivului si de Comandant al Fortelor Armate

II. Structura autoritatii

1)Autoritatea juridica - sistemul legislativ al S.U.A. se fundamenteaza pe Constitutie si pe principiile legii engleze, in timp fiind conceput un Cod de legi - cea mai mare parte din judecatorii federali sunt numiti de Presedinte, cu acordul Senatului - cea mai inalta Curte din S.U.A. este Curtea Suprema a S.U.A. formata din 9 judecatori, numiti de Presedinte si confirmati de Senat 2) Autoritatea legislativa - toate puterile legislative in S.U.A. sunt exercitate de: 1) Senat 2)Camera Reprezentantilor - Senatul este format din cate 2 membri ai fiecarui stat care sunt alesi pentru o perioada de 6 ani - fiecare Camera are cate: 5 Comisii speciale si 1 Comitet mixt al celor 2 Camere care se ocupa cu discutarea problemelor comune acestora 3) Autoritatea executiva - seful Statului si al Guvernului este Presedintele - Presedintele si vicepresedintele sunt alesi - Presedintele prezinta in fiecare an un Mesaj catre Statele Unite in care face cunoscute princialele prioritati ale politicii prezidentiale

CUVINTE-CHEIE



Republica federala



Principiul constitutionalitatii



Curtea Suprema a S.U.A.



Districte federale



Curti federale speciale



Camera Reprezentantilor



Comisii de investigare



Comitet mixt



Casa Alba



Comisia de Consultanta in Probleme Interguvernamentale




$UPHQLD$QGURQLFHDQX0DQDJHPHQWSXEOLFLQWHUQD LRQDO(G(FRQRPLFD



Herman Prichett, The American Constitutional System, McGraw-Hill Book Company, New York, 1976.



Iorgovan A., Drept Administrativ, tratat EOHPHQWDUYRO+HUFXOHV%XFXUHúWL



Irving J., Decision Making: Psychological Analysis of Conflict, Choice and Commitment, Fre Press, New York, 1987.






Farmer R., McGoun, Advances in International Comparative Management, JAI Press, Greenwich, Connecticut, vol. I, 1984, vol. II, 1986, vol. III, 1988.



Farnham D., New Public managers in Europe, ICSA, Publishing Cambrisge, 1996.



Flynn N., Managing Public Services, Martin’s Press, New York, 1990.



Fremont L., Public Budgeting, New York, 1983.



Garson D., Public Administration, Concepts, Readings, Random House, New York, 1991.





1) Ce functii indeplineste Presedintele S.U.A.? 2) Pe ce se fundamenteaza sistemul legislativ al S.U.A.? 3) Cine exercita puterea legislativa a S.U.A.? 4) Cum se numeste Biroul Presedintelui S.U.A. si din cati membri este format? 5) Ce sarcini indeplinesc membrii Casei Albe? 6) Cine este mana dreapta a Presedintelui S.U.A.? 7) De cine sunt conduse cele mai multe orase din S.U.A.?

-

Y UV PLQWHGLQSURILWXOQHWDOUHJLLORUDXWRQRPHGHVXEDXWRULWDWHDFRQVLOLXOXLMXGe HDQ UHVWLWXLUHDGHIRQGXULGLQILQDQ DUHDEXJHWDU  WD[HSHQWUXHOLEHUDUHDFHUWLILFDWHORUDYL]HORUúLDXWRUL]D LLORU vQFDV ULGLQDOWHsurse.

$VWIHOvQVWUXFWXUDYHQLWXULORUvQPLLOHLDIRVWXUP WRDUHD

Venituri totale A. Venituri proprii B. Sume din impozite C. Transfer de la bugetul de stat

Programat 7.851.545 566.372 6.990.173 295.000

Realizat 7.739.788 592.346 6.871.390 276.052

6WUXFWXUDFKHOWXLHOLORUvQPLLOHLvQDQXODIRVWXUP WRDUHD Programat Realizat Cheltuieli totale 7.851.545 7.516.788 A. Cheltuieli curente 6.957.245 6.715.514 - cheltuieli de personal 720.839 655.632 - cheltuieli materiale 557.404 413.812 -VXEYHQ LL 295.739 262.807 - transferuri 5.383.263 5.383.263 B. Cheltuieli de capital 894.300 801.274 În anulVWUXFWXUDYHQLWXULORUvQPLLOHLSURJUDPDWHúLUHDOL]DWHDIRVWXUP WRDUHD

I. Venituri totale A. Venituri proprii B. Sume din impozit C. Transfer din bugetul de stat II. Cheltuieli totale A. Cheltuieli curente Cheltuieli de personal Cheltuieli materiale 6XEYHQ LL

Transferuri B. Cheltuieli de capital

Programat 13.043.666 604.977 11.478.689 960.000

Realizat 13.084.53 646.000 11.478.68 959.83

13.043.666 11.363.121 824.800 1.836.150 552.888 8.149.283 1.680.545

12.829.69 11.190.18 753.55 1.799.53 487.81 8.149.28 1.639.51

3UH]HQWDUHDVWUXFWXULLRUJDQL]DWRULFHD&RQVLOLXOXLMXGH HDQ

Încadrarea cu personal a structurii se prH]LQW vQWDEHOXOQU Tabelul nr. 1 3UHJ WLUHDSHUVRQDOXOXL

Gruparea personalului pe Compartiment 0 ,'LUHF LDDGPLQLVWUD LHORFDO

Total personal 1

)XQF LLGH conducere 2

)XQF LLGH H[HFX LH 3

7HKQLF 4

28

6

22

2

6

1

5

6 6

1 1

6 3 27 6

6XSHULRDU EconomiF 5

Altele 6

Medie 7

De ED] 8

10

9

2

5

0

3

3

0

0

5 5

2 0

1 3

1 2

0 1

2 0

1

5

0

2

1

1

2

1 5

2 22

0 4

1 17

2 1

0 1

0 4

1

5

0

6

0

0

0

6

1

5

3

1

0

0

2

6

1

5

1

3

0

0

2

3

1

2

0

1

1

1

0

6

1

5

0

6

0

0

0

23 6 3

6 1 1

17 5 2

5 0 0

13 5 2

2 0 0

2 1 1

1 0 0

6

1

5

5

0

2

0

1

6

1

5

0

6

0

0

0

21

4

17

11

4

1

2

3

7

1

6

3

0

0

1

3

6

1

5

4

1

0

1

0

7

1

6

4

3

0

0

0

1. Serviciul juridic contencios

6HUYLFLXOFRRUGRQDUHDDFWLYLW LL consiliilor locale 3. Serviciul de stare ci YLO 4. Serviciul secretariat, protocol, mass- PHGLDúLDUKLY

%LURXOVRFLDOSHQWUXSURWHF LDúL DXWRULWDWHWXWHODU ,,'LUHF LDFRQWURO 1. Serviciul control financiar de gestiune 2. Corpul de control comercial, OLEHU LQL LDWLY úLFODVLILFDUHD XQLW LORUGHDOLPHQWD LHSXEOLF 6HUYLFLXOUHOD LLFXSublicul 4. Biroul pentru coordonarea DFWLYLW LLVHUYLFLLORUSXEOLFH MXGH Hne 5. Serviciul organizare, resurse XPDQHúLVDODUL]are ,,,'LUHF LDSURJUDPHSURJQR]H buget-contabilitate 1. Serviciul buget 2. Biroul tarife-SUH XUL 6HUYLFLXOSURJUDPHSURJQR] úL LQIRUPDWLF

4. Serviciul contabilitate ,9'LUHF LDXUEDQLVPDPHQDMDUHD WHULWRULXOXLúLOXFU ULSXEOLFH

6HUYLFLXOXUEDQLVPúL amenajarea teritoriului 6HUYLFLXODGPLQLVWUDUHDúL H[SORDWDUHDGUXPXULORUMXGH HQHúL comunale 6HUYLFLXOSHQWUXDGPLQLVWUD LD GRPHQLXOXLSXEOLFúLSULYDW JHVWLXQHDGDWHORULQYHVWL LLúL repaUD LL

4. Serviciul contabilitate ,9'LUHF LDXUEDQLVPDPHQDMDUHD WHULWRULXOXLúLOXFU ULSXEOLFH

6HUYLFLXOXUEDQLVPúL amenajarea teritoriului 6HUYLFLXODGPLQLVWUDUHDúL H[SORDWDUHDGUXPXULORUMXGH HQHúL comunale 6HUYLFLXOSHQWUXDGPLQLVWUD LD GRPHQLXOXLSXEOLFúLSULYDW JHVWLXQHDGDWHORULQYHVWL LLúL repaUD LL

6

1

5

0

6

0

0

0

21

4

17

11

4

1

2

3

7

1

6

3

0

0

1

3

6

1

5

4

1

0

1

0

7

1

6

4

3

0

0

0

Figura nr. 1

SUBIECTE PENTRU DEZBATERE :

1. 3UH]HQWD LFRPSRQHQWHOHVWUXFWXUDOHDOH&RQVLOLXOXLMXGH HDQ 2. ,GHQWLILFD L SULQFLSDOHOHGHILFLHQ HDOHVWUXFWXULLRUJDQL]DWRULFHúLDOHGRFXPHntelor de formalizare a acesteia în Consiliul jude HDQ 3. 0HQ LRQD LFDX]HOHFDUHDXJHQHUDWGHILFLHQ HOHFRQVWDWDWH 4. )RUPXOD LSURSXQHULGHvPEXQ W LUHDvQFDGU ULLFXSHUVRQDOD&RQVLOLXOXLMXGe HDQ 5. )RUPXOD L SURSXQHUL SHQWUXvPEXQ W LUHD FRQ LQXWXOXLGocumentelor de formalizare a structurii; 6. ([SOLFD LH[HUFLWDUHDIXQF LLORUPDQDJHPHQWXOXLSXEOLFvQFDGUXO&RQViOLXOXLMXGH HDQ

SUBIECTE PENTRU DEZBATERE :

1. 3UH]HQWD LFRPSRQHQWHOHVWUXFWXUDOHDOH&RQVLOLXOXLMXGH HDQ 2. ,GHQWLILFD L SULQFLSDOHOHGHILFLHQ HDOHVWUXFWXULLRUJDQL]DWRULFHúLDOHGRFXPHntelor de formalizare a acesteia în Consiliul jude HDQ 3. 0HQ LRQD LFDX]HOHFDUHDXJHQHUDWGHILFLHQ HOHFRQVWDWDWH 4. )RUPXOD LSURSXQHULGHvPEXQ W LUHDvQFDGU ULLFXSHUVRQDOD&RQVLOLXOXLMXGe HDQ 5. )RUPXOD L SURSXQHUL SHQWUXvPEXQ W LUHD FRQ LQXWXOXLGocumentelor de formalizare a structurii; 6. ([SOLFD LH[HUFLWDUHDIXQF LLORUPDQDJHPHQWXOXLSXEOLFvQFDGUXO&RQViOLXOXLMXGH HDQ

d.

VWDELOLUHDXQRUVWDQGDUGHGHFDOLWDWHvQFHHDFHSULYHúWHVHUYLFLLOHSXEOLFH prestate

e.

PHQ LQHUHDvQFDGUXOLQVWLWX LLORUSXEOLFHDXQRUIXQF LRQDULSXEOLFLHILFLHQ L 2p

21. ÎQDOWHVWDWHSHQWUXHYDOXDUHDúLDSUHFLHUHDIXQF LRQDULORUSXEOLFLVHXWLOL]HD]  a. testul b. interviul c. criteriile formale de apreciere d. chestionarele e. FHUFHWDUHDUHIHULQ HORUS 22.Care din urP WRDUHOHIRUPHSUH]HQWDWHvQFRQWLQXDUHQXSRDWHILDVRFLDW FX parteneriatul în sfera serviciilor publice în România : a. VXEFRQWUDFWDUHDGHOXFU UL b. concesionarea de terenuri c. dezvoltarea de franchising d. RUJDQL]D LLPL[WH e. GHVI úXUDUHDGHDFWLYLW LvQSDUWLFLSD LXQHS 1XUHSUH]LQW RPRGDOLWDWHGHDF LXQHSHQWUXFRQVWLWXLUHDRUJDQL]D LLORUPL[WH în sectorul public: a. YkQ]DUHDXQHLS U LGLQFDSLWDOXOLQVWLWX LHLSXEOLFH b. UHVWUXFWXUDUHDRUJDQL]D LHL c. asocierea în partiFLSD LXQH d. SULYDWL]DUHDSDU LDO DSURGXF LHLGHVHUYLFLL e. SULYDWL]DUHDWRWDO DSURGXF LHLGHVHUYLFLLS &DUHGLQXUP WRDUHOHHQXQ XULGHVFULHFHOPDLELQHSURILOXOQRXOXLPDQDJHU public: a. flexibil, receptiv, comunicativ, creativ b. experimentat, talentat, autoritar, creativ c. profesionist, inteligent, creativ, flexibil d. generalist, inovativ, comunicativ, flexibil e. birocrat, experimentat, talentat, autoritar 2p 25. EficientizarHDDFWLYLW LLGLQVHFWRUXOSXEOLFFRQVW vQ a. UHDOL]DUHDRELHFWLYHORUvQVHFWRUXOSXEOLFvQWLPSXOFHOPDLVFXUWúLFXHIRUWXUL minime b. FDOLWDWHDVXSHULRDU DVHUYLFLLORUSXEOLFHRIHULWH c. SHUIHF LRQDUHDSUHJ WLULLIXQF LRQDULORUSXEOLFL d. DFKL]L LRQDUHDde echipamente moderne e. reproiectarea sistemului de management public 2p ÌQ&DQDGDH[LVW  a. GRX VLVWHPHGHOHJL

b. un sistem de legi c. un pachet de legi d. un grup de acte normative e. XQFRGFDUHUHXQHúWHPDLPXOWHOHJL

2p

,QVWLWX LDFXFHOHPDLvQDOWHFRPSHWHQ HGLQVLVWHPXODXWRULW LLMXULGLFHvQ Canada este : a. FXUWHDGHMXVWL LH b. FXUWHDVXSUHP  c. înalta curte d. FXUWHDVXSHULRDU  e. curtea cu cel mai înalt rang

2p

8QDGLQIXQF LLOHLPSRUWDQWHDOH6HQDWXOXL&DQDGHLHVWH a. elaborarea legilor b. aprobarea legilor c. XUP ULUHDDSOLF ULLOHJLORU d. H[DPLQDUHDFRQ LQXWXOXLSURLHFWHORUGHOHJL e. LQL LHUHDGH]EDWHULORUFX*XYHUQXO

2p

ÌQ&DQDGDH[LVW FRPLWHWHOHSDUODPHQWDUH3UHFL]D LFDUHHVWHvQSUH]HQW QXP UXODFHVWRUD a. b. c. d. e.

3 comitete 1 comitet 5 comitete 36 comitete 30 comitete

2p

%LURXO6HIXOXL*XYHUQXOXL&DQDGHLDVLJXU  a. LQIRUPDUHDvQOHJ WXU FXGH]YROWDUHDVRFLHW LLFDQDGLHQHúLFRPXQLWDWHD LQWHUQD LRQDO  b. comunicarea între membrii guvernului c. comunicarea cu parlamentul d. XUP ULUHDDSOLF ULL deciziilor administrative fundamentate la acest nivel e. IXQF LRQDOLWDWHDVLVWHPXOXLDGPLQLVWUDWLYODQLYHOFHQWUDOS

&DUHGLQXUP WRDUHOHHQXQ XULGHVFULHIRUPDvQFDUHIXQF LRQHD] &RPLVLD pentru Servicii Publice: a. FRPSRQHQW VWUXFWXUDO GLVWLQFW  b. FRPSDUWLPHQWvQDGPLQLVWUD LDFHQWUDO  c. DJHQ LHLQGHSHQGHQW VXERUGRQDW GLUHFWSDUODPHQWXOXL d. DXWRULWDWHDGPLQLVWUDWLY VSHFLDOL]DW e. DJHQ LHQD LRQDO VSHFLDOL]DW S

Managementul Public

Recommend Documents