HIPNOZA

HIPNOZĂ CLINICĂ ŞI PSIHOTERAPIE ERICKSONIANĂ ERICKSONIANĂ

masterand

NE PUTEM AJUTA ŞI SINGURI

Asupra definirii hipnozei încă nu s-a ajuns la un acord, aceasta deoarece fenomenul este complex şi nu poate fi sistematizat astfel incât acest lucru să nu fie discutabil. O recentă sistem sistemati atizar zaree a teorii teoriilor lor existe existente nte,, consid consideră eră că se poate poate delimi delimita ta intre intre hipnoz hipnozaa ca „stare „stare modificată a conştiinţei” („state theory”) şi hipnoza ca „stare psihologică construită” (non-state theory). Definire şi delimitări conceptuale

In această lucrare, noi vom considera hipnoza drept „stare modificată a conştiinţei”. Chertok defineşte acest concept în felul următor: „Stările modificate ale conştiinţei pot fi diferite în unele din mecanismele lor, dar ni se pare că ele au în comun faptul că un subiect aflat în una din aceste stări işi pierde totdeauna mai mult sau mai puţin identitatea în timpul transei.” Abordată din acest punct de vedere, hipnoza poate fi descrisă prin referirea la următoarele aspecte: •

scăderea funcţiei de planificare : persoana poate acţiona, dar de obicei, nu simte nevoia să o

facă •

redistribuir redistribuirea ea atenţiei:

aten atenţi ţiaa pers persoa oane neii hipn hipnot otiz izat atee este este fixa fixată tă,, în prim primul ul rând rând,, pe

hipnotizator, iar stimulii exteriori capătă semnificaţia pe care le-o dă acesta din urmă. •

reducerea capacităţii de orientare asupra realităţii şi acceptarea distorsiunilor :

pe fondul

reducerii reducerii facultăţil facultăţilor or discriminat discriminative, ive, subiectul acceptă situaţii situaţii pe care, în mod normal, normal, le-ar refuza (ex: se lasă convins că vârsta sa este alta) •

creşterea sugestibilităţii :

impactul impactul pe care îl au sugestiile sugestiile din timpul timpul transei transei este mult mai

mare comparativ cu starea de veghe. •

accentuarea „comportamentului jucat” :

se antrenează capacităţile de transpunere în rolurile

corespunzătoara situaţiilor sugerate. •

apariţia amneziei posthipnotice : amnezia estedeseori asociată cu fenomenul hipnotic şi poate

fi intra- sau post-hipnotică. •

trăire trăirea a hipnotic hipnotică ă (aspectu (aspectull experien experienţial ţial)) :

în timp timpul ul trans transei ei hipno hipnoti tice ce se produc produc mult multee

modificări, în general fiziologice, şi cel mai adesea, se face raportarea la starea de somn. Această trăire este dependentă de atitudinile subiectului faţă hipnoză, de terapeut, precum şi 1


masterand

de reprezentările legate de acest fenomen. La baza acestei acestei accepţiuni accepţiuni a hipnozei, un rol central central îl are sugestia . Aceasta ar putea fi definită drept o incitaţie susceptibilă să declanşeze reacţii spontane nemediate de instanţele reflexive. Individul confruntat cu această incitaţie venită din afară sau dinlăuntrul său trebuie să dispună totdeauna, în principiu, atât de posibilitatea de a se conforma, cât şi de aceea de a nu se conforma mesajului incitaţiei. El nu realizează decât rareori că dispune de cele două alternative. Pacientul se poate prezenta la terapie cu o gamă foarte largă de acuze, iar terapeutul trebuie trebuie să decidă încă de la prima intâlnire intâlnire dacă poate oferi oferi ajutor şi forma forma pe care o va lua acesta. Erickson credea că dificultăţile, inclusiv nevrozele şi psihozele, sunt cauzate de invăţarea greşită sau insuficientă sau datorită lipsei abilităţilor de a utiliza cunoştinţelor deja invăţate. Situaţ Sit uaţia ia terapeut terapeutică ică oferă oferă oportun oportunita itatea tea pentru pentru noi invăţă invăţări ri şi utiliz utilizarea area cunoşti cunoştinţe nţelor lor deja deja existente. Cunoştinţele sunt, în general, receptate mai uşor când pacientul se află în transă. în procesul fixării obiectivelor terapiei, psihoterapeutul trebuie să ţină cont de scopurile generale ale psihoterapiei:

1. identi identific ficarea area valorilo valorilorr specif specifice ice personali personalităţ tăţii ii unui client client,, valori valori ce reprezi reprezintă ntă indici indici ai unicităţii; 2. acceptarea acceptarea valorilor valorilor identificate identificate ca valori valori ale ale sinelui. sinelui. Hipnoterapia poate implica orice model de intervenţie terapeutică (de ex. comportamentală, psihodinamică, cognitivă, etc.). Este vital însă ca terapeutul să fie antrenat în lucrul cu clienţii. El trebuie să fie capabil să aplice terapia cu sau fără hipnoză. hipno ză. Alegerea tehnicii terapeutice depinde de : •

Problema clientului

•

Caracteristicile Caracteristicile clientului : vârstă, inteligenţă, prezenţa sau nu a unor handicapuri

•

Orientarea terapeutică a terapeutului. În legatură cu aceasta M. Erickson ne-a învăţat că este important să nu fim prizonierii unei grile de lectură, în mod prealabil determinată. Dacă aderam prea mult la o teorie nu vom vedea decât prin acea teorie. Practica ne arată că trebuie să observăm tot ceea ce poate fi util schimbării.

•

Variabile situaţionale Delimitare conceptuală : auto-hipnoză şi self-hipnoză

Datorită amplorii pe care a cunoscut-o dezvoltarea hipnozei, au apărut mai multe accepţiuni ale termenului de auto-hipnoză. Aşadar există confuzie intre termenii auto-hipnoză şi selfhipnoză. Unii autori apreciază toate hipnozele ca fiind self-hipnoze. Alţii, consideră self-hipnoza 2


masterand

ca fiind o stare stare în care persoana se direcţionează sau pe care şi-o induce prin propria sa voinţă şi eforturi. Mai exact spus, persoana este atât subiect, cât şi operator, care, paradoxal, iţi induce o transă. Termenul de auto-hipnoză se referă la la o stare biologică, reflexivă. In practică, majoritatea persoanelor folosesc termenii de auto-hipnoză şi self-hipnoză cu acelaşi sens. Deoarece limba română nu permite, prin traducere, diferenţierea clară intre cele două concepte, noi vom folosi termenul de autohipnoză, deşi ni se pare mai potrivit cel de self-hipnoză. Autohipnoza este considerată, alături de relaxare, o metodă de autoterapie, autoreglare a stărilor stărilor psihice şi o modalitate modalitate de explorare explorare creativă a eului, în care subiectul subiectul işi poate cunoaşte mai bine propriile probleme, le poate rezolva supunându-se propriilor autosugestii. Autohi Autohipnoz pnozaa poate poate fi folosi folosită tă în două două mari mari direcţ direcţii: ii: autohi autohipnoz pnozaa hipnot hipnotiza izator torulu uluii şi autohipnoza pe care şi-o induce clientul. Ne vom ocupa de ambele accepţiuni deoarece suntem convinşi de importanţa acestora. Pentru ca o persoană să poată realiza auto-hipnoza este necesar, în primă fază, ca un hipnoterapeut să-i inducă o stare de transă. După experimentarea tutoror stărilor trăite în această stare, persoana poate trece la etapa autoinducerii transei. Este necesară această succesiune deoarece capacitatea de disociere se imbunătăţeşte prin exerciţiu, iar această capacitate este absolut necesare în autoinducerea transei. Inainte ca persoana să inceapă să exerseze autohipnoza, terapeutul trebuie să-i facă acesteia următoarele precizări: -

Frecvent Frecvent,, tehnica tehnica aplic aplicată ată acasă acasă nu dă rezult rezultate ate la fel fel de bune ca cea cea realiza realizată tă impreu impreună nă cu terapeutul; dacă subiectul este prevenit, el nu va mai fi dezamăgit.

-

Trebui Trebuiee să i se atragă atragă atenţia atenţia practi practicant cantulu uluii că nivelul nivelul de profunzi profunzime me al autohip autohipnoz nozei ei este este rareori identic cu cel al heterohipnozei, mai ales la la început .

-

Subi Su biec ectu tull trebu rebuiie să ştie ştie că, că, atun atunci ci când când real realiizeaz zeazăă auto autohi hipn pnoz ozaa o mi mică că part partee a conştientului rămâne în stare de alertă, pentru a conduce procesul, în timp ce în heterohipnoză şi acea mică parte poate să se relaxeze.

-

Subiectu Subiectull trebuie trebuie invăţat invăţat să utiliz utilizeze eze propoziţ propoziţii ii simple simple,, afirmati afirmative, ve, să evite evite negaţiil negaţiilee şi să limiteze lucrul doar la una sau două probleme pe care le are de rezolvat în cursul unei singure şedinţe de autohipnoză.

3


masterand

AUTOHIPNOZA PE CARE ŞI-O INDUCE PACIENTUL

Pentru a incuraja independenţa şi autonomia pacientului se recomandă tot mai mult practicarea autohipnozei. Inaintea inducerii transei unui subect se identifică credinţele acestuia despre hipnoză, se fac câteva exerciţii de imagerie mentală, după care se induce transa hipnotică. Toate aceste etape sunt dependente de scopurile generale ale psihoterapiei, precum şi de obiectivele stabilite în cadrul cadrul psihot psihoterap erapiei iei.. Pentru Pentru unii unii pacienţ pacienţi,i, scopuri scopurile le precis precisee pot fi atinse atinse mult mult mai uşor uşor dacă acest acestea ea sunt sunt clar clar ierar ierarhi hizat zatee sau sau dacă dacă se stabi stabile lesc sc expect expectan anţe ţe adec adecvat vate. e. Astf Astfel el,, în curs cursul ul intâlnirilor, i se poate cere pacientului să experimenteze o serie de imagini care au legătură cu scopurile sale specifice: eliberarea de tensiune, găsirea unei noi soluţii, intărirea sentimentelor pozitive, reducerea sentimentelor negative, indepărtarea unui simptom etc. In cadrul interacţiuni interacţiuniii dintre terapeut terapeut şi pacient se creează un cadru propice hipnozei, hipnozei, în care ambii participanţi sunt inzestraţi cu puterea de a produce o modificare. Această interacţiune poate fi permisivă, non-directivă şi să stimuleze receptivitatea la nivel inconştient faţă de propria persoană sau poate fi structurată, directivă şi să stimuleze autoreceptivitatea pentru intărirea funcţionării ego-ului şi autocontrol. După ce subiectul (pacient sau student ce face o formare în hipnoterapie) a experimentat transa hipnotică poate trece la următoarea etapă: autoinducerea transei. Aceasta se realizează în lipsa terapeutului. In cadrul abordării ericksoniene, scopurile autohipnozei includeau: 1. pacientul devine propriul său terapeut,; 2. dezvoltarea increderii în capacitatea de a prelua controlul; 3. primirea de intăriri la sugestiile terapeutului. Cea Cea mai mai efic eficie ient ntăă meto metodă dă de progra programa mare re a incon inconşt ştie ient ntul ului ui se real realiz izea ează ză în cadru cadrull autohipnozei autohipnozei prin autosugesti autosugestiii de tip afirmativ, afirmativ, prin tehnica tehnica imaginaţiei imaginaţiei dirijate (vizualizare) (vizualizare) şi prin practicarea gândirii pozitive. Autosugestiile sunt afirmaţii prin care subiectul ăşi pune în gând cum doreşte el să fie sau ce doreşte să realizeze. Construirea autosugestiilor

Pentru ca autosugestiile să fie eficiente, se impune indeplinirea anumitor condiţii: -

să se utiliz utilizeze eze doar afirmaţ afirmaţii ii cu conţ conţinu inutt pozi pozitiv tiv;;

-

autosu autosuges gestii tiile le se combină combină cu tehni tehnica ca vizu vizuali alizări zării; i; 4


-

masterand

după ce am practi practicat cat un timp timp autohip autohipnoz nozaa sau relaxare relaxarea, a, putem putem utiliza utiliza şi autos autosuges ugestii tii în stare de veghe;

-

auto autosu suge gest stii iile le admi admini nist stra rate te în star staree de rela relaxa xare re treb trebui uiee să fie fie util utiliz izat atee anti antici cipa patt confruntării cu obstacolul.

Persoana care doreşte să practice autohipnoza trebuie să inveţe să-şi creeze propriile sugestii pentru a-şi rezolva problemele şi pentru a-şi atinge obiectivele propuse. Vizualizarea

constă în vizualizarea situaţiei problematice ca fiind rezolvată şi are un

caracter dirijat şi planificat. Pentru ca vizualizarea să aibă efectul dorit, trebuiesc respectate câteva reguli elementare: -

imag imagin inil ilee să să aib aibăă un conţ conţin inut ut pozi poziti tiv; v;

-

să se se folo folose seas ască că ima imagin ginii deta detali liat ate, e, vii vii;;

-

imaginea imaginea să să fie fie asociată asociată cu autosug autosugestia estia şi cu starea starea afectivă afectivă corespunz corespunzătoare; ătoare;

-

să se se lucrez lucrezee cu această această tehnic tehnicăă sufic suficien ientt de mult mult ttimp imp.. Ariile de utilizare a auto-hipnozei

Ariile de utilizare a auto-hipnozei pot varia, dar s-au identificat arii în care aceasta are efecte efecte dovedit dovedite: e: dezvolt dezvoltarea area abilit abilităţi ăţilor lor,, imbună imbunătăţ tăţire ireaa abilit abilităţi ăţilor lor,, relaxar relaxarea, ea, atinge atingerea rea obiectivelor, concentrarea atenţiei, stimularea creativităţii, a performanţelor sportive, capacităţile de a depăşi situaţiile de testare, cele de vorbit în public, anxietatea socială, fobiile, precum şi dezvoltarea personală. Un punct punct deosebi deosebitt este este repreze reprezentat ntat de fixarea fixarea şi atinger atingerea ea obiect obiectivel ivelor or persoan persoanei. ei. Autohipnoza va facilita atingerea obiectivelor stabilite de către pacient, iar limitele acestora sunt stabilite doar de imaginaţie. Sugestiile oferite de către hipnoterapeut clientului său sunt dependente de scopurile acestuia. acestuia. în timpul timpul transei hipnotice hipnotice induse în timpul şedinţelor, şedinţelor, se pot da următoarele sugestii: sugestii: „Când vei dori să te relaxezi, când ai nevoie de acest lucru, te poţi relaxa doar stând în linişte. Respiră de câteva ori adânc, rar şi intră într-o stare confortabilă de autohipnoză care este la fel de relaxantă şi confortabilă ca şi starea pe care o trăieşti în prezent.” După mai multe sugestii, se poate oferi următoarea sugestie: „Devine din ce în ce mai uşor să te relaxezi şi să te simţi confortabil.”. Autohipnoza poate fi stăpânită prin practică: „Prin practică, arta relaxării devine din ce în ce mai uşoară, mai automată, un obicei, astfel incât, curând, nici nu va mai trebui să te gândeşti la asta.” 5


masterand

Caracteristicile autohipnozei

Caracteristicile autohipnozei se regăsesc printre caracteristicile hipnozei, imageria este mult mai bogată. Subiectul experimentează o imagerie vivace şi experimentează faptul de condu conduce ce şi trăi trăi simu simult ltan. an. Acesta Acesta este este şi moti motivu vull pent pentru ru care care atenţ atenţia ia devi devine ne flot flotant antă, ă, iar iar receptivitatea la stimuli derivă dintr-o a doua instanţă de discriminare. Ca orice demers demers structurat, ce se doreşte a fi fundamentat riguros, şi autohipnoza are unele indicaţii şi contraindicaţii. Indicaţiile utilizării autohipnozei sunt următoarele: 1. motivaţia motivaţia pacientulu pacientuluii este foarte foarte important importantăă în autohipnoză autohipnoză pentru pentru ca o problemă problemă să poată fi rezolvată; 2. disp dispon onib ibil ilit itat atea ea terap terapeut eutul ului ui pent pentru ru a disc discut utaa cu paci pacien entu tull ingri ingrijo jorăr răril ilee aces acestu tuia ia sau sau diferite alte nelămuriri; terapeutul trebuie să-l sprijine pe pacient să recâştige controlul prin prin crearea crearea unui unui mediu mediu securi securizant zant,, confort confortabi abill în care să fie discut discutate ate producţ producţiil iilee pacientului: 3. experi experienţ enţaa autoh autohip ipnoz nozei ei intă intăreş reşte te suge sugest stii iile le posth posthip ipno noti tice ce şi cond conduc uc la avans avansare areaa psihoterapiei; 4. hipnoza şi şi autohipnoza autohipnoza trebuie trebuie să aducă aducă beneficii beneficii în vederea vederea rezolvării rezolvării problemei problemei.. Contraindicaţiile utilizării autohipnozei includ: 1. li lips psaa moti motivaţ vaţie ieii paci pacien entu tulu lui: i: impl implic icit it sau sau expl explic icit it,, pacie pacient ntul ul nu dore doreşt ştee să util utiliz izeze eze autohipnoza; 2. autohipnoza autohipnoza este este folosită folosită într-un într-un mod negativ negativ,, în serviciul serviciul rezisten rezistenţei: ţei: în în loc să intăreasc intăreascăă sugestiile pozitive şi să conducă la avansarea curei, va duce la reacţii negative; 3. hipnoza hipnoza şi autohipn autohipnoza oza nu produc produc nici un avanta avantajj terapeuti terapeuticc în tratam tratament entul ul probleme problemeii clientului; 4. lipsa sugestib sugestibilit ilităţii ăţii pacientulu pacientuluii la sugestiile sugestiile hipnotice hipnotice şi autohipnotic autohipnotice: e: nu toţi oamenii oamenii sunt capabili să utilizeze autohipnoza într-o maniere autidirecţionată. Terapeutul va trebui să evaluze atât avantajele, cât şi dezavantajele utilizării autohipnozei cu pacienţii.

6


masterand

AUTOHIPNOZA PENTRU TERAPEUŢI

Ceea ce l-a făcut pe Erickson un psihoterapeut atât de apreciat a fost o percepţie nedeformată asupra fiinţei umane şi aprecierea perfectă a ceea ce trebuia spus sau făcut pentru a obţine cele mai bune răspunsuri terapeutice şi hipnotice. Discipolii săi consideră că măiestria sa derivă din intrarea sa în stare de hipnoză în timpul terapiei. Acest lucru a fost recunoscut şi de către Erickson care folosea transele auto-induse pentru a-şi facilita munca. Fiind adeptul invăţării experimentale, când făcea formări în hipnoză, el nu numai numai le lectura lectura studen studenţil ţilor or cursurile cursurile,, ci îi şi hipnotiz hipnotiza. a. El făcea făcea acest acest lucru din mai multe multe motive. în primul rând el afirma mereu că „experienţa este singurul invăţător”. De asemenea, experimentarea transei hipnotice este crucială în inţelegerea şi aprecierea procesului hipnotic. Terapeutul experimentează transa pentru a stabili cel mai bun contact cu pacientul şi pentru a ajunge la o inţelegere mult mai profundă cu propria persoană. „Nu putem invăţa să innotăm doar citind o carte; pentru acest lucru trebuie să intri intradevăr intradevăr în apă şi să experimentezi experimentezi.. La fel, pentru a şti cât mai multe despre hipnoză, hipnoză, trebuie să experimentăm transa hipnotică pe propria persoană.” Erickson era conştient de faptul că fiind el insuşi într-o transă, acest lucru facilitează inducerea inducerea transei. Atunci când terapeutul terapeutul se află în transă îi va fi mult mai uşor să „simtă” răspunsurile pe care le doreşte de la subiect şi işi va adapta tonul vocii, inflecţiunile şi va alege mult mai bine cuvintele sau momentele potrivite de intervenţie. In cursul unei psihoterapii poate apare intrebarea: dacă nu doreşti să induci o transă pacientului, atunci terapeutul işi mai induce starea de transă? Erickson dă următorul răspuns la această intrebare: terapeutul va intra oricum în transă pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile de observator. Capacitatea de o observa şi înţelege detalii minim minimal alee prezen prezenta tate te de către către pacie pacienţ nţii face face deos deoseb ebir irea ea între între un tera terapeu peutt şi un maes maestr truu psihoterapeut. Autohipnoza Autohipnoza îi poate oferi terapeut terapeutului ului şi nu numai, numai, accesul la o existenţă existenţă mult mai mai bogată şi plină de sens. Din acest motiv, autohipnoza ar trebui să fie invăţată cât mai timpuriu în viaţă. Invăţând cum să intrăm în transă, învăţăm cum să ne relaxăm şi să experimentăm confortul de a şti că nu trebuie să facem ceva. Putem explora amintiri uitate, să reexaminăm experienţe din copilărie şi să ne eliberăm de d e grijile şi temerile cotidiene. Putem descoperi descoper i abilităţi şi capacităţi şi pe care altfel nu le-am putea recunoaşte şi să realizăm faptul că avem control asupra noastră şi asupra vieţii noastre; noastre; să reexaminăm reexaminăm probleme vechi pe care le putem vedea într-o nouă lumină 7


masterand

şi să identificăm noi modalităţi de a ne reliza dorinţele. Rolul autohipnozei este de necontestat în rezolvarea diferitelor probleme cu care se confruntă oamenii. Autohipnoza realizată înafara cabinetului este o tehnică care implică un nivel motivaţiona motivaţionall crescut şi o bună stabilire stabilire a obiectivelor obiectivelor.. Conştientizarea Conştientizarea faptului faptului că ne putem rezolva multe din probleme şi singuri reprezintă o parte însemnată a tratamentului.

Referinţe bibliografice:

DAFINOIU, I. Hipnoza clinică , Iaşi, Ed. Erota, 2002 GHEORGHIU, V.A. Hipnoza- realitate şi ficţiune , Bucureşti, E.D.P., E.D.P., 1977 GHEORGHIU, V.A., V.A., CIOFU, I. Sugestie şi sugestibilitate , Bucureşti, Academiei., 1982 HOLDEVICI, I. Sugestiologie şi psihoterapie sugestivă , Ed. Victor, Bucureşti, 1995 SANDERS, S. Clinical Self-Hypnosos, The Power of Words and Images , New York, 1991 ZEIG, J., LANKTON, S. R. Developing Ericksonian Therapy. State of Art , New York, 1988

8

HIPNOZA

Recommend Documents