Eu o sa incerc sa te ajut . sunt la profilul filologie si am invatat romana si gramatica in 2 ani de liceu de simt ca o sa`mi crape capul... deci sa incepem asa : substantivul la analiza ordinea e : compus/simplu, ce fel de substantiv este(colectiv.) articulat/nearticulat, defectiv de numar ..., genul, numarul, cazul la VERB ordinea este : mod, timp, persoana, numar, diateza predicatul verbal raspunde la : ce face subiectul predicatul nominal raspunde la : ce se spune despre subiect PRONUMELE : este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv. Atribut pronominal prepozitional: Ei au vorbit cu respect despre ea. Complement direct: Am vazut-o pe ea. Complement indirect: dativ: I-am dat cartea. acuzativ: Se bizuie pe mine Complement de agent: Cartea este scrisa de el. Complement circumstantial de mod: Invata ca mine. Complement circumstantial de loc: S-a asezat langa el. Complement circumstantial de timp: Am sosit dupa el. In cazul Dativ functia sintactica este de atribut pronominal. se analizeaza incepand cu persoana, numarul, cazul, genul, forma si functia sintactica. Functii sintactice 1. Subiect: Cine m-a chemat? 2. Nume predicativ: nominativ: Ce este el? genitiv: A cui este scrisoarea? acuzativ: Pentru cine este cartea? NUMERALUL : simplu: zero, unu, zece, suta, mie, milion, miliard compus: doisprezece, cincizeci b) colectiv: amandoi, tustrei c) multiplicativ: indoit, inzecit d) distributiv: cate doi, cate trei e) fractionar: doime f) adverbial: o data, de doua ori la numeral, analiza este mai simpla...genul, numarul si cazul ADVERBUL : Adverbele pot avea urmatoarele functii sintactice: - complement circumstantial; - atribut adverbial; - nume predicativ. Unele adverbe nu au functie sintactica: -adverbe de modalitate: doar, numai, mai, tocmai, nici, si, macar, char etc. -adverbele care ajuta la formarea gradelor de comparatie: mai, tot, atat, foarte, putin etc. PREPOZITIA : dupa alcatuire simple/compuse si cazul INTERJECTIA : a) simple: Vai! Zau! Of! Uf! b) compuse: Hodoronc-tronc! Bing-bang! Cotcodac! Teleap-teleap! 2. Dupa origine: a) propriu-zise: Ah! Au! Valeu! b) onomatopeice (imita sunete si zgomote din natura): Buf! Tronc! Ham-ham! Miau!
c) provenite din alte parti de vorbire: Foc! Inainte! Functii sintactice 1. Subiect: De departe se aude: Cioc! Cioc! Cioc! 2. Predicat verbal: Hai acasa! 3. Nume predicativ: Este vai de el! 4. Atribut: Halal exemplu! 5. Complement direct: Am auzit: buf! 6. Complement indirect: Da-i cea! CONJUNCTIA : 1. Dupa forma: a) simple (sunt formate din elemente identice in plan morfologic): si, nici, ca, deci, sa b) compuse: ca sa, incat sa, cum ca 2. Dupa functia pe care o indeplinesc: a) coordonatoare (fac legatura intre doua parti de propozitie sau intre doua propozitii care nu depind unde de alta): copulative: si, nici disjunctive: sau, ori, fie adversative: dar, insa, ci, iar conclusive: deci, asadar b) subordonatoare (fac legatura intre doua propozitii, dintre care una este dependenta de cealalta): ca, sa, fiindca, daca, desi, de, incat, deoarece) Exemple: Baiatul era cuminte si retras. A cules flori albe si parfumate. A cumparat caiete si carti. Plecase, dar s-a intors. A invatat sa scrie si sa citeasca. Locutiunile conjunctionale
Locutiunile conjunctionale sunt grupuri de cuvinte cu valoarea de conjunctie. Clasificare 1. Locutiuni conjunctionale coordonatoare: a) copulative: precum si, cat si, ci si, atat... cat si
b) adversative: numai ca c) conclusive: prin urmare, de aceea, in concluzie, asa ca, in consecinta 2. Locutiuni conjunctionale subordonatoare: fara sa, dupa cum, in timp ce, in vreme ce, din cauza ca, din pricina ca, cu scopul sa, pentru ca sa, in caz ca, cu conditia sa, cu toate ca, macar ca, incat sa SUBIECTUL : I. Subiect exprimat (când apare în propoziţie) 2. multiplu (exprimat prin două sau mai multe părţi de vorbire coordonate între ele) a) propriu-zis: Ion şi Maria sunt elevi. b) grupat: Mama şi tata, fraţii şi surorile te iubesc. c) disjunctiv: Mihai sau Ion merge la şcoală? ¬
¬
¬
II. Subiect neexprimat (nu apare în propoziţie): 1. subînţeles (este exprimat, de obicei, într-o propoziţie anterioară, iar substantivul respectiv sau un pronume personal de persoana a III-a, singular ori plural se subînţelege)2. inclus (este cuprins în terminaţia formelor personale de persoana I şi a II-a singular şi plural ale verbului cu funcţie de predicat invatam o poezie (noi) 3. nedeterminat (când nu se indică precis persoana care face acţiunea, subînţelegându-se pronumele nehotărât cineva: Scria în ziare. Spunea la radio. 4. inexprimabil (nu se poate exprima, deoarece acţiunea nu poate fi atribuită unei persoane şi propoziţia n-are subiect) afara ploua si tuna ATRIBUTUL : Subordonarea se realizeaza prin: acord când atributul este exprimat prin adjectiv, verb la participiu sau numeral aderență când atributul este exprimat prin locuț iune adjectivală sau adjectiv invariabil ¬
În topica normală, atributul este poziționat: după regent dacă este exprimat prin: adjectiv calificativ determinativ adjectiv pronominal de întărire pronominal posesiv sau locuțiune adjectivală înaintea regentului dacă este exprimat prin: numeral adjectiv pronominal relativ adjectiv pronominal demonstrativ adjectiv pronominal nehotărât adjectiv pronominal negativ locuțiune adjectivală Atributul se clasifică după valoarea părții de vorbire prin care este exprimat în: Atribut adjectival Atribut substantival Atribut pronominal Atribut verbal Atribut adverbial Atribut interjecțional Atributul determină: un substantiv un pronume o parte de vorbire exprimată prin substantiv COMPLEMENTUL : I) Complementul direct - arată obiectul asupra căruia se exercită direct acţiunea exprimată de verb. Întrebări : pe cine?,ce?, ultima dintre ele întâlnindu-se şi în cazul subiectului. Diferenţa se face astfel: dacă propoziţia are un subiect exprimat sau neexprimat, atunci partea de vorbire care răspunde la întrebarea "ce ?" este complement direct. Complementul direct se exprimă prin:
substantive, pronume sau numerale în cazul acuzativ precedate sau nu de prepoziţia pe. b) verb la modurile infinitiv,supin sau gerunziu II) Complementul indirect - arată obiectul asupra căruia se răsfrânge indirect acţiunea exprimată de verb. Se clasifică în : complement indirect în dativ; complement indirect cu prepoziţie. Complementul indirect în dativ (cui?) se exprimă prin substantive, pronume sau numerale în cazul dativ. Complementul indirect cu prepoziţie (pe ce?, cu cine ?, cu ce ?, de cine ?, de ce ?, pentru cine ?, pentru ce ?, despre cine ?, despre ce ?) se exprimă prin : substantive, pronume sau numerale în cazul acuzativ cu prepoziţie ; verb la un mod nepersonal adjectiv precedat de prepozitie ; Există un tip special de complement indirect în genitiv exprimat prin substantive, pronume sau numerale precedate de prepoziţii. ex.: Au complotat contra acestuia. vb. pron. dem.G. substantive, pronume sau numerale în cazul genitiv precedate de prepoziţiile: deasupra, de-a lungul, dedesubtul, de jur împrejurul, în stânga ; CCL substantive in cazul dativ (D locativ); CCL ex.: Stai locului! pronume personal sau reflexiv în cazul dativ (posesiv); CCL ex.: Înaitea-mi se întindea o pădure. prep.+pr.D.posesiv adverbe si locuţiuni adverbiale de loc; CCL ex.: Aici nu mai avem ce face. adv.de loc b). complement circumstanţial de timp; întrebări : când?, de când ?, până când ?, de cât timp ? Se exprimă prin : substantive, pronume sau numerale în cazul acuzativ cu sau fără prepoziţie; CCT ex.: Două zile a lipsit. subst.Ac. CCT După el a venit şi mama. prep.+pron.Ac. substantive, pronume sau numerale în cazul genitiv precedate de prepoziţie; CCT ex.: Nu mai bea apa înaintea mesei. prep.+subst.G. adjective cu prepoziţie; CCT ex.: De mic era neastâmpărat. adj.Ac. adverbe şi locuţiuni adverbiale de timp; CCT ex.: Ieri a început să plouă. adv.de timp verbe la un mod nepersonal; CCT ex.: Înainte de a scrie învaţă ! prep.+vb.la infinitiv c). complement circumstanţial de mod; întrebări: cum ?, în ce mod ? Se exprimă prin : substantive pronume sau numerale în cazul acuzativ precedate de prepoziţie; CCM ex.: Lucrează cu grijă. prep.+subst.Ac.
substantive pronume sau numerale în cazul dativ precedate de prepoziţie; CCM ex.: Se poartă asemenea celor doi. prep.+nr.D. adverbe şi locuţiuni adverbiale de mod; CCM ex.: A învăţat bine astăzi. adv.de mod interjecţie; CCM ex.: Merge lipa-lipa. interj. verb la un mod nepersonal; CCM ex.: Vine alergând. vb.G. d). complement circumstantial de cauza;întrebări:din ce cauză?, din ce pricină? Se exprimă prin: 1) substantive, pronume sau numerale în cazul acuzativ precedate de prepoziţie CCC ex.: A luat-o la goană de frică. prep.+subst.Ac. substantive, pronume sau numeral în cazul genitiv precedate de locuţiunile prepoziţionale "din cauza" sau "din pricina". ccc ex.: Din cauza alor săi a întârziat la şcoală. loc.prep.+pron.pos. G adjectiv în cazul acuzativ CCC ex.: De leneşă ce este nici nu-şi spală vasele. adj. Ac. verb la un mod nepersonal CCC ex.: Alergând după tramvai a căzut. vb. ger. locuţiunile adverbiale de cauză: "pentru aceasta", "de aceea", "de-aia". CCC ex.: De aceea a lipsit de la şcoală pentru că este bolnav. loc. adv. e). complement circumstanţial de scop;întrebări:cu ce scop?Se exprimă prin: substantive, pronume sau numerale în cazul acuzativ precedate de prepoziţie. CCS ex.: A cules flori toată ziua pentru cei doi. prep.+nr.Ac substantive, pronume sau numerale în cazul genitiv precedate de locuţiunile prepoziţionale "cu scopul", "în scopul". CCS ex.: În scopul obţinerii unor rezultate foarte bune munceşte din greu. loc.prep.+subst.G verb la un mod nepersonal. CCS ex.: A plecat la piaţă pentru a-şi cumpăra fructe. vb.inf. locuţiunile adverbale de scop:"de aceea", "pentru aceea", "de-asta", "de-aia". CCS ex.: De-aia nu a venit la mine, ca să nu ne certăm. loc.adv.
