ECOTURISMUL IN ROMANIA Studiu de caz ”Parcul Natural Portile de Fier
CUPRINS: Introducere CAP 1 Ecoturismul .Teoretizare a elementelor fundamentale
1.1 Ecoturismul.Concept si definire 1.2 Principii de acţiune ecoturistică 1.3 Criterii de clasificare şi valorificare a parcurilor şi rezervaţiilor naturale 1.4 Principalele categorii de arii protejate CAP 2 Amenajarea turistica a Parcului Natural Portile de Fier
2.1 Rezervatia biosferei –spatiu ecoturistic unicat 2.2 Potentialul turistic antropic 2.3 Organizarea si dezvoltarea turismului CAP.3 Parcul Natural Portile de Fier in contextul stategiei de turism durabil
3.1 3.2 3.3 3.4
Impactul activitatilor activitatilor economice asupra ariilor ariilor protejete protejete Impactul activitatii activitatii turistice asupra ariilor ariilor protejate Infrastructura Infrastructura si dotarile dotarile turistice Analiza circulatiei circulatiei turistice turistice
CAP 4. Promovarea unor strategii si planuri de dezvoltare durabila la nivelul Parcului Natural Portile de Fier
4.1 Zonele de dezvoltare durabilă 4.2 Planul de management 4.3 Principiul dezvoltării durabile. Concluzie Bibliografie
Parcul Natural Porţile de Fier este o arie protejată înfiinţată prin Legea nr.5/2000 privind privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional - Secţiunea a III a - Zone Protejate, ca un teritoriu în care remarcabila frumuseţe a peisajelor peisajelor şi diversitatea biologică pot fi valorificate în condiţiile condiţiile păstrări nealterate a tradiţiilor, tradiţiilor, iar calitatea vieţii comunităţilor să fie rezultatul unor activităţi economice ale locuitorilor, locuitorilor, deşfăşurate in armonie cu natura.
CAP 1 Ecoturismul .Teoretizare .Teoretizare a elementelor fundamentale 1.1 Ecoturi Ecoturismu smul.C l.Conc oncept ept si definir definiree
ECOTURISMUL reprezinta activitatea prin care industria industria turistica, turistii, turistii, autoritatile si localnicii coopereaza pentru organizarea si desfasurarea unor calatorii responsabile în zone autentice, pentru a admira bogatia ecologica, pentru a studia, pentru a întelege si a se bucura de natura si de diversitatea culturala, într-o maniera maniera care nu exploateaza resursele si care va tine cont de impactul asupra mediului si de sustinerea pe care o poate da acesta activitatilor produsului turistic turistic si a bunastarii populatiei locale, în ideea de a mentine viabilitatea viabilitatea în arealul respectiv pe o perioada nedefinita nedefinita de timp. Ecoturismul este văzut ca o formă de turism alternativ şi trebuie să includa spre definire urmatoarele elemente a.produsul are la bază natura şi elementele sale; b.managementul ecologic ecologic în slujba unui unui impact minim; c.contribuţie la conservare; d. contribuţie la bunăstarea comunităţilor locale; e. educaţie ecologică Astfel ecoturismul poate fi definit: „... forma de turism cu cel ce l mai scăzut impact asupra naturii, ce contribuie la protejarea speciilor şi habitatelor lor fie direct prin conservare fie indirect prin generarea de resurse financiare pentru comunităţile comunităţile locale suficiente pentru a le determina pe acestea să le aprecieze valoarea şi în consecinţă să le protejeze ca surse de venit.“ (Goodwin, 1996). 1996). „... forma de turism durabil la baza căruia stau resursele naturale, care se concentrează în special asupra aprecierii şi cunoaşterii naturii şi care se bucură de un management etic de impact redus, opus consumului, orientat în a susţine comunitatea locală (la nivel de control, beneficii şi dimensiune). dimensiune). Are loc de obicei în spaţii naturale şi contribuie în mod obligatoriu obligatoriu la conservarea şi protecţia acestora.“ (Fennell, 2003)
1.2. Principii de acţiune ecoturistică
Următoarele principii au fost stabilite şi promovate de Asociaţia de Ecoturism din România (AER), pe baza a două modele internaţionale: Programul de Acreditare pe Natură şi Ecoturism dezvoltat de Asociaţia de Ecoturism din Australia, şi Nature's Best, sistemul de certificare al Asociaţiei de Ecoturism din Suedia. În abordarea AER , aceste principii ar trebui să fie puse în aplicare de către cei care oferă produse ecoturistice, dar şi de cei care planifică dezvoltarea unei zone bazate pe ecoturism: 1. Ecoturismul se desfăşoară în cadrul naturii şi se bazează pe experienţa directă şi personală a turiştilor în natură; 2. Ecoturismul se desfăşoară în cadrul naturii şi se bazează pe experienţa directă şi personală a turiştilor în natură; 3. Ecoturismul oferă cele mai bune practici de turism şi planificare din punct de vedere al conservarii naturii şi dezvoltarii durabile. Produsul ecoturistic se desfăşoară şi este condus astfel încât să protejeze şi să pună în valoare mediul natural şi cultural în care se desfăşoară; 4. Ecoturismul contribuie în mod pozitiv la protejarea ariilor naturale. Ecoturismul oferă modalităţi practice pentru bunul management şi protecţia ariilor naturale; 5. Oferirea ajutorului financiar în acţiunile de reabilitare a ariilor naturale, strângerea deşeurilor lăsate de turişti sau contribuţii îndreptate catre organizaţiile de conservare; 6. Ecoturismul oferă contribuţii durabile privind dezvoltarea comunităţilor locale. Beneficiile locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri şi servicii locale şi folosirea facilităţilor locale; 7. Ecoturismul trebuie să asigure o reducere a impactului negativ asupra comunităţii locale vizitate şi să contribuie la conservarea culturii şi tradiţiilor locale. Activităţile de ecoturism oferă în acelaşi timp contribuţii constructive pe termen lung acestor comunităţi; 8. Ecoturismul trebuie să răspundă aşteptărilor turiştilor. Potenţialii ecoturişti au un nivel înalt de educaţie şi de aşteptări, aşadar gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic este esenţial; 9. Marketingul pentru ecoturism oferă clienţilor informaţii complete şi responsabile care conduc la creşterea respectului pentru mediul natural şi cultural al zonelor vizitate şi a gradului de satisfacere a turiştilor. 1.3. Criterii de clasificare şi valorificare a parcurilor şi rezervaţiilor naturale
Parcurile naţionale (Franţa, România etc.) cuprind trei categorii de teritorii : parcul propriu-zis, rezervaţia integrală, zona periferică sau preparcul. Parcul propriu-zis protejează flora, fauna şi mediul natural; activităţile umane sunt supuse unui regim special; se practică turismul. Rezervaţiile integrale pot fi constituite în interiorul parcului naţional, ca un areal singular, iar dacă apare necesitatea unei protecţii speciale, arealul este divizat în mai multe puncte. În aceste zone există interdicţii de circulaţie a turiştilor. Zonele preparc se află în jurul parcului cu scopul de a pune la dispoziţia tuturor aceleaşi obiective naturale. Aceste areale grupează sediile administrative şi dotările turistice. În
prezent, în România există un parc naţional - Munţii Retezat (54000 ha) . Sunt propuse spre construire 11 parcuri naţionale : Delta Dunării cu 220000 ha, Ceahlău cu 22704 ha, Pietrosul Rodnei cu 63696 ha, Căliman cu 20120 ha, Piatra Craiului cu 20183 ha, Cozia cu 21400 ha, Domogleg-Valea Cernei cu 63580 ha, Cheile Nerei-Beuşniţa cu 45561 ha, Semenic-Cheile Caraşului cu 37035 ha, Cheile Bicazului-Lacul Roşu cu 17335 ha, Munţii Apuseni cu 53880 ha. Parcurile naturale regionale (Canada, Franţa, Marea Britanie, R.F.Germană, România etc.) constituie primul mijloc de a veni în ajutor faunei persecutate şi florei ameninţate. Aceste parcuri sunt areale de dimensiuni mai reduse, cu un peisaj cultivat. În Marea Britanie ele sunt parţial locuite şi exploatate economic raţional, dar sunt concomitent ocrotite împotriva urbanizării. În Romănia se prevede înfiinţarea a două parcuri naturale: Bucegi-Leoata şi Gradiştea Muncelului-Cioclovina, care, în prezent, funcţionează cu regim de rezervaţie naturală. Rezervaţiile naturale sau parţiale (specializate) sunt spaţii, în care natura este protejată integral sau parţial (botanic, forestier, faunistic, geologic, paleontologic, speleologic, morfologic, limnologic, marin ştiinţific, istoric, mixt). Rezervaţia de vânătoare protejează anumite specii în epoca de reproducere, vânătoarea fiind strict reglementată. Rezervaţia ştiinţifică ocroteşte suprafeţe naturale de teren şi acvatice destinate cercetărilor ştiinţifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. România are două rezervaţii ştiinţifice: Peştera Clasani şi Perimetrul experimental Sabed. Rezervaţia peisagistică cuprinde asociaţii vegetale sau forme de relief de mare valoare estetică, peisagistică, prin a caror conservare se urmăreşte integritatea frumuseţilor naturale. România are opt rezervaţii peisagistice: Postăvarul şi Tâmpa (Braşov), Codrii de Argint (Neamţ), Pădurea Bogaţiii şi Poiana cu narcise (Varghis), Fagetul Clujului, Dealul Cetăţii Deva. Rezervaţia biosferei nu înlocuieşte parcurile naţionale sau rezervaţiile naturale, dar le include, le întregeşte cu noi regiuni, unde activitatea umană nu este exclusă. Ele au apărut, ca urmare a dezbaterilor ştiinţifice din cadrul M.A.B. (Omul şi Biosfera), la care a aderat şi România prin omologarea a trei rezervaţii ale biosferei (Parcul naţional Retezat, Rezervaţia naturală Roşca-Letea, din Delta Dunării şi Rezervaţia naturală Pietrosul Rodnei, ce include rezervaţiile preexistente: Codrul secular Saltioara şi Tinovul Poiana Stampei). Aceste rezervaţii sunt zone ecologice tipice, unde se studiază şi se experimentează problemele ocrotirii naturii, modalităţile de evitare a conflictelor dintre aceasta şi avântul economic. Pot contribui la dezvoltarea satelor, modernizarea agriculturii tradiţionale, la introducerea unei noi surse de hrană, dezvoltarea industriei locale, la îmbunatăţirea vieţii locuitorilor. 1.4 Principalele categorii de arii protejate
În parcurile naturale este permisă desfăsurarea activităţilor tradiţionale practicate de comunităţile din interiorul parcului şi din imediata vecinătate a acetuia. Acestea urmăresc: -Protecţia şi conservarea diversităţii biologice, etnofolclorice, culturale şi elementelor de peisaj;
-Dezvoltarea unor relaţii armonioase între natură si societate, prin promovarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor şi resurselor teritoriale fară impact asupra mediului; -Promovarea activităţilor turistice si de recreere; -Încurajarea activităţilor educaţionale şi de conştientizare; - Promovarea cercetării ştiinţifice şi a monitorizării stării mediului -Cooperarea internaţională şi colaborarea cu Parcul Naţional Djerdap din Republica Serbia şi alte parcuri similare din ţări ale Uniunii Europene. Ariile protejate incluse în Parcul Natural Porţile de Fier În conformitate cu prevederile Legii nr. 5/2000, Ordinului nr. 552/2003 al M.A.P.A.M., H.G. nr. 2151/2004 si OUG 57/2007, în Parcul Natural Porţile de Fier sunt incluse următoarele arii protejate ( rezervaţii ): Rezervaţia Naturală Balta Nera-Dunăre
Rezervaţia este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană, conform normelor europene. Categoria şi tipul ariei protejate: rezervaţie naturală, Categoria IV IUCN Suprafaţa rezervaţiei: 10 hectare Limitele rezervaţiei: Rezervaţia se află pe teritoriul administrativ al comunei Socol, judeţul Caraş-Severin, fiind parte integrantă a Parcului Natural Porţile de Fier. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali, subţinutul Munţilor Banatului, unitatea geomorfologică Munţii Locvei. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Cu toate acestea, zona muntoasă imediata adiacentă este caracterizată prin altitudini foarte joase şi roci granitice. Din punct de vedere geologic, teritoriul face parte din domeniul Danubian. Pedologie: solurile caracteristice rezervaţiei sunt gleice şi pseudogleice. Aspecte hidrologice: Rezervaţia se află localizată la zona de confluenţă a râului Nera cu Dunărea, unde se formează o mică deltă. Clima: Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene, caracterizat printr-un regim termic moderat, cu precipitatii abundente primavara, vara si iarna. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 6º si 8º C. Perioada cea mai calda este in lunile iulie - august cu temperaturi de 16º - 18º C, iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C. Biocenoza Vegetaţia Teritoriul rezervaţiei este situat în regiunea biogeografică europeană, la confluenţa Nerei cu Dunărea, fiind caracterizat de vegetaţia hidrofilă şi higrofilă, specifică zonelor umede. Habitatele de interes comunitar descrise în urma cercetărilor în zonă de către specialişti (N. Boşcaiu, S. Matacă etc.) sunt:
3130 Ape stătătoare, oligotrofe până la mezotrofe ; 3140 Ape puternic oligomezotrofe; 3150 Lacuri eutrofe naturale; Flora este reprezentată prin specii hidrofile şi higrofile, precum specii de Salcie ,trestie , rogoz , peştişoara,trifoiaş de stâncă. Fauna este foarte bogată, începând de la insecte până la mamifere. Cele mai cunoscute elemente faunistice din zonă sunt păsările de apă, rezervaţia întrunind condiţiile bioecologice necesare acestora pentru hrană, reproducere şi cuibărit. Fauna de nevertebrate este slab cunoscută în zonă, însă se pot întâlni numeroase specii de fluturi, libelule, cosaşi, multe specii având statut de protecţie. Aşa cum este de aşteptat, foarte bine reprezentată este şi ichtiofauna, unul din elementele foarte importante fiind ţigănaşul . Pe lângă acesta, se mai întâlnesc avatul , moioaga , petrocul , fâsa mare , zvârluga , pietrar , ţipar, Zglăvoc. Dintre amfibieni şi reptile, se pot observa specii precum buhai de baltă cu burta roşie,buhai de baltă cu burta galbenă,broasca râioasă verde,broasca râioasă,broasca de lac,brasca de pădure,brotăcelul,broasca ţestoasă a lui Herman,broasca ţestoasă de apă,şarpele de apă,şarpele lui Esculap etc. Avifauna este reprezentată de specii care beneficiază de statutul de protecţie oferit de legislaţia comunitară – Directiva păsări, ratificată prin OUG 57/2007 de Guvernul României. Dintre aceste specii menţionez: cormoran mic,buhai de baltă,stârc pitic,egreta mică,egreta mare,pescăraş, dar şi specii de răpitoare, de noapte şi de zi. Fauna de mamifere este reprezentată de numeroase specii de chiroptere, micromamifere (popândău), dar şi mamifere mari, precum vidra , fiind semnalat şi lupul . Rezervaţia Naturală Baziaş
Rezervaţia este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană,conform normelor europene. Categoria şi tipul ariei protejate: rezervaţie naturală, Categoria IV IUCN Căi de acces: Orşova- Moldova Nouă-Pojejena-Baziaş - DN57 până în localitatea Pojejena, după care se merge pe DJ57A, pe sensul de mers Pojejena-Baziaş. Tipuri de habitate: are profil forestier şi a fost delimitată în apropierea localităţii Baziaş pentru protejarea asociaţiilor vegetale cu bujorul bănăţean în stratul ierbaceu banatica,dar şi numeroase orhidee. Suprafaţa rezervaţiei: 170.90 hectare Limitele rezervaţiei:rezervaţia este declarată pe teritoriul administrativ al comunei Socol, delimitată în apropierea localităţii Baziaş. A fost declarată prin legea 5/2000 – privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate. Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali, subţinutul Munţilor Banatului, unitatea geomorfologică Munţii Locvei care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Cu toate acestea, zona muntoasă imediata adiacentă este
caracterizată prin altitudini foarte joase şi roci granitice. Din punct de vedere geologic, teritoriul face parte din domeniul Danubian, iar din punct de vedere petrografic, se pot observa granitele. Pedologie: solurile caracteristice rezervaţie sunt soluri brune de pădure. Aspecte hidrologice: Rezervaţia se află de-a lungul văii Ribişului, curs de apă permanent, în timpul verilor secetoase fiind foarte scăzut. Clima: Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene, caracterizat printr-un regim termic moderat, cu precipitatii abundente primavara, vara si iarna. Temperatura medie anuala este cuprinsă între 6º si 8º C. Perioada cea mai calda este in lunile iulie - august cu temperaturi de 16º - 18º C, iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C. Biocenoza Vegetaţia Rezervaţia este cu profil forestier, protejând numeroase asociaţii vegetale, iar în stratul ierbaceu speciile de bujor,dar şi diferite specii de orchidee de pădure sau care se găsesc în pajiştile adiacente. Fauna de vertebrate este bine reprezentată la nivelul fiecărei clase, inclusiv Mammalia. Astfel putem observa numeroase specii de amfibieni şi reptile, păsări specifice pădurilor, cu un anumit grad de protecţie, mamifere mici, precum pârşii sau chiţcanii, dar şi mamifere mari, precum căprioara, porcul mistreţ sau lupul. Fauna piscicolă este slab reprezentată datorită fluctuaţiei nivelului cursului de apă. Rezervaţia Naturală Râpa cu lăstuni
Rezervaţia este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană, conform normelor europene. Categoria şi tipul ariei protejate: rezervaţie naturală, Categoria IV IUCN Căi de acces: Orşova- Moldova Nouă-Pojejena-Baziaş - DN57 până în localitatea Pojejena, după care se merge pe DJ57A, pe sensul de mers Pojejena-Baziaş. Tipuri de habitate: depozite leossoide cuaternare Suprafaţa rezervaţiei: 5.0 hectare Limitele rezervaţiei: rezervaţia este desemnată pe teritoriul administrativ al comunei Pojejena, fiind înfiinţată prin Hotărârea nr. 8/20.12.1994, a Consiliului Judeţean CaraşSeverin, confirmată prin Legea 5/2000 - privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate. Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali, subţinutul Munţilor Banatului, unitatea geomorfologică Munţii Locvei. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Zona este caracterizată prin abrupturi formate în depozite loessoide cuaternare, ce descriu malurile Dunării, în Defileul Superior, pe segmenetul Baziaş-Pojejena. Pedologie: depozite leossoide
Aspecte hidrologice: Rezervaţia se desfăşoară de a lungul Dunării, pe malul acesteia. Clima: Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene, caracterizat printr-un regim termic moderat, cu precipitatii abundente primavara, vara si iarna. Temperatura medie anuala este cuprinsă între 6º si 8º C. Perioada cea mai calda este in lunile iulie - august cu temperaturi de 16º - 18º C, iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C. Fauna: Rezervaţia a fost desemnată pentru ocrotirea cuiburilor şi coloniilor de lăstuni de mal ,construite în depozitele leossoide cuaternare. Specia este rară şi este protejată prin Convenţia de la Berna. Conform Planului de management, în baza prevederilor OUG 57/2007, potrivit Rezervaţia Naturală Valea Mare
Rezervaţia este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană, conform normelor europene. Categoria şi tipul ariei protejate: rezervaţie naturală, Categoria IV IUCN Căi de acces: Orşova- Moldova Nouă - DN57 până în localitatea Moldova Nouă, după care se urmăreşte drumul judeţean ce leagă oraşul Moldova Nouă de Padina Matei. Imediat la ieşire din Moldova Nouă, pe partea dreaptă pe sensul de mers Padina Matei se descrie teritoriul acestei rezervaţii. Tipuri de habitate: Habitate de pădure şi stâncărie. Suprafaţa rezervaţiei: 1179,00 hectare Limitele rezervaţiei: Rezervaţia se află pe teritoriul administrativ al oraşului Moldova Nouă. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali, subţinutul Munţilor Banatului, unitatea geomorfologică Munţii Locvei. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Cu toate acestea, zona muntoasă imediata adiacentă este caracterizată prin altitudini foarte joase şi roci granitice. Din punct de vedere geologic,teritoriul face parte din domeniul Danubian. Importanţa geomorfologică se datorează reliefului complex dezvoltat pe calcare (lapiezuri, doline, uvale, izbucuri, sorburi, chei, peşteri, avene) întâlnit pe Valea Mare sau pe afluenţii acesteia (Mudăviţa Seacă, Ogaşul Rău, Ogaşul Tisa, Ogaşul Greci, Valea Apele Albe). În bazinul Valea Mare sunt cunoscute 45 de peşteri şi avene, printre acestea numărându-se peştera Gaura Haiducească (1370 m lungime) şi Avenul Roşu (149 m diferenţă de nivel). Pedologie din punct de vedere al solului, rezervaţia se caracterizează prin prezenţa solurilor rendzinice şi a solurilor brune de pădure. Aspecte hidrologice: Rezervaţia se află localizată pe Valea Mare, care are numeroşi afluenţi cu cursuri
temporare de apă. Valea Mare este curs de apă permanent. Clima: Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene, caracterizat printr-un regim termic moderat, cu precipitatii abundente primavara, vara si iarna. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 6º si 8º C. Perioada cea mai calda este in lunile iulie - august cu temperaturi de 16º - 18º C, iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C. Biocenoza Vegetaţia Teritoriul rezervaţiei este situat în regiunea biogeografică europeană, caracterizată prin prezenţa a numeroase specii endemice sau de origine panonică, balcanică sau submediteraneană. Habitatele de interes comunitar care au fost semnalate pe teritoriul acestei rezervaţii sunt: 91 Păduri dacice de fag; 6210 Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri de acoperire cu tufăşuri pe substrat Calcaros; 6240 Pajişti stepice subpanonice. Flora Importanţa floristică a rezervaţiei este dată de proporţia însemnată a speciei iedera mare. Pădurile de fag, ce coboară de-a lungul văilor până la altitudini foarte joase, de 150 – 200 m, ocupă o suprafaţă de circa 400 ha. Alături de fag, vegetează carpenul, teiul argintiu, teiul pucios, cireşul, paltinul, cornul, păducelul şi pe alocuri cărpiniţa, iedera, cornişorul, ghimpele, drobiţa, vinariţa, curpenul etc. Vegetaţia abrupturilor calcaroase este foarte diversificată, existând formaţiuni specifice de tufărişuri termofile (şibleac). Tufărişurile sunt alcătuite în cea mai mare parte din liliac, scumpie, mojdrean, vişin turcesc etc. Pereţii calcaroşi şi brânele sunt acoperiţi cu tufe sau garofiţe , cu endemismele carpatice însoţite de tufe de colilie etc. Condiţii de viaţă prielnice găsesc şi o serie de specii de plante submediteraneene şi balcanice. Fauna Fauna rezervaţiei este foarte bine reprezentată la nivelul fiecărei clase. Existenţa diferitelor tipuri de habitate, de la cele de pădure la cele de stâncărie, chiar şi a cursurilor de apă permanente si temporare, induc o bună reprezentativitate la nivelul fiecărei grupe de animale. protejate.
Ostrovul Moldova Veche
Aria este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană, conform normelor europene. Căi de acces: Orşova- Moldova Nouă-Pojejena-Baziaş - DN57 până în localitatea Moldova Veche.
Tipuri de habitate: Habitate specifice zonelor umede Suprafaţa: 1627,0 hectare Limitele rezervaţiei: este situată pe teritoriul administrativ al oraşului Moldova Noua, judeţul Caraş-Severin. Aria de protecţie specială avifaunistică, zona umedă insula OstrovMoldova Veche cuprinde insula Ostrov - Moldova Veche situată pe fluviul Dunărea şi luciul de apă limitrof insulei, până la o adâncime de 2 m. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali, subţinutul Munţilor Banatului, unitatea geomorfologică Munţii Locvei. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Cu toate acestea, zona muntoasă imediata adiacentă este caracterizată prin altitudini foarte joase şi roci granitice. Din punct de vedere geologic, teritoriul face parte din domeniul Danubian. Pedologie: solurile caracteristice rezervaţiei sunt gleice şi pseudogleice. Aspecte hidrologice: Rezervaţia este de fapt un ostrov în Dunăre. Clima: Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene, caracterizat printr-un regim termic moderat, cu precipitatii abundente primavara, vara si iarna. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 6º si 8º C. Perioada cea mai calda este in lunile iulie - august cu temperaturi de 16º - 18º C, iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C. Biocenoza Vegetaţia Teritoriul rezervaţiei este situat în regiunea biogeografică europeană, la confluenţa Nerei cu Dunărea, fiind caracterizat de vegetaţia hidrofilă şi higrofilă, specifică zonelor umede. Habitatele de interes comunitar descrise în urma cercetărilor în zonă de către specialişti (N. Boşcaiu, S. Matacă etc.) sunt: 3130 Ape stătătoare, oligotrofe până la mezotrofe; 3140 Ape puternic oligomezotrofe 3150 Lacuri eutrofe naturale Pădurea bătrână de salcie, aflată pe insulă, având o compoziţie preponderentă din salcie albă, constituie de asemenea, datorită naturalităţii sale, un punct de atracţie deosebit. Flora este reprezentată de elemente arboricole şi erbacee. Fauna Ostrovul reprezintă o adevărată oază pentru o mulţime de specii de păsări aflate în timpul migraţiilor sezonale sau pentru cuibărit. Fauna de nevertebrate este slab cunoscută în zonă, însă se pot întâlni numeroase specii de fluturi, libelule, cosaşi, multe specii având statut de protecţie. Aşa cum este de aşteptat, foarte bine reprezentată este şi ichtiofauna, unul din elementele foarte importante fiind ţigănaşul . Pe lângă acesta, se mai întâlnesc avatul , moioaga , petrocul , fâsa mare , zvârluga , pietrar , ţipar , Zglăvoc. Dintre amfibieni şi reptile, se pot observa specii precum buhai de baltă cu burta roşie, buhai de baltă cu burta galbenă, broasca râioasă verde, broasca râioasă, broasca de lac,
brasca de pădure, brotăcelul, broasca ţestoasă a lui Herman, broasca ţestoasă de apă, şarpele de apă, şarpele lui Esculap etc. Pe insulă au fost identificate 72 de specii de păsări aparţinând la 30 de familii din 14 ordine. Din totalul acestora, 28 de specii sunt incluse în Directiva privind conservarea păsărilor sălbatice. CAP 2 Amenajarea turistica a Parcului Natural Portile de Fier 2.1 Rezervatia biosferei –spatiu ecoturistic unicat
Parcul Natural Porţile de Fier are o suprafaţă de 128.160 ha. din care 70.023 ha. se află pe teritoriul judeţului Caraş - Severin şi 48.888 ha. se află pe teritoriul judeţului Mehedinţi. În cuprinsul parcului de pe teritoriul judeţului Caraş - Severin sunt constituite 4 rezervaţii naturale. Defileul Dunării dispune de o biodiversitate impresionantă (peste 4000 taxoni vegetali). Algele sunt reprezentate prin 549 specii, lichenii 375 specii, ciupercile prin 1077 specii, briofitele prin 296 specii şi cormofitele prin 1707 specii. S-au identificat peste 5 300 specii de animale, unele grupe taxonomice nefiind încă studiate în ţara noastră. Cercetările efectuate pun în evidenţă faptul că din punct de vedere faunistic, teritoriul din zona lacului de acumulare Porţile de Fier, face parte din regiunea dacică, cu o faună caracteristică central - europeană în care se interpun elemente ale faunei eurasiatice şi mediteraneene. Spaţiul geografic din zonă este foarte favorabil conservării elementelor străvechi (unele cu statut de relicte glaciare cum sunt tisa, iedera albă, pinul negru de Banat) iar altele sunt specii endemice cum sunt: murul de Banat, mărarul de stâncă, laleaua de Banat, bujorul de Banat şi altele. Principalul element atractiv al parcului îl constituie relieful montan, variat, atractiv turistic şi în special Defileul Dunării cu valenţe estetice şi recreative deosebite printre care menţionăm: Munţii Locvei, Defileul Dunării, peşterile Voinicovăţ şi Gura Gornii, Socolovăţ , Moşnic, Gura Ponicovei şi Veterani, Gura cu Musca, Zona Umeda Balta Nera- Dunăre, Stâna Babacaia (Coronini). 2.2 Potentialul turistic antropic
1. Monumente de artă de factură religioasă: Mănăstirea Baziaş din localitatea cu acelaşi nume; 2. Muzee: Muzeul de istorie - Secţia Moldova Nouă se constituie în expoziţie permanentă de istorie - arheologie şi etnografie a Clisurii Dunării. Totodată mai exista 48 de rezervaţii naturale în suprafaţă de 32.809,50 ha. clasificate astfel: botanice (3), forestiere (6), mixte (20), geologice (5), speologice (4), paleontologice (10). Judeţul Caraş-Severin are şi o bogată moştenire istorică şi etnografică care se concretizează într-o listă a monumentelor din patrimoniul cultural naţional ca obiective de importanţă locală şi naţională. Sunt un număr de 572 de astfel de obiective arheologice, care se subîmpart astfel: -monumente şi situri arheologice: 129, -monumente şi ansambluri de arheologie: 257,
-monumente memoriale şi funerare: 34, -monumente de artă plastică: 13, -ansambluri urbanistice: 15, -monumente şi ansambluri etnografice şi de tehnică populară: 122, -ansambluri industriale monumentale: 3. 2.3 Organizarea si dezvoltarea turismului
Forme de turism practicate in Parcul Natural Portile de Fier Prin patrimoniul natural şi cel etno-cultural pe care îl deţine, acest spaţiu oferă posibilitatea dezvoltării tuturor formelor principale de turism, forme ce vor fi trecute în revistă în cele ce urmează: Turismul ştiinţific a apărut ca rezultat al descoperirii pe teritoriul mai multor localităţi din regiune, pe ambele maluri ale Defileului Dunării a numeroase situri cu structuri geologice sau cu fauna fosilă care au trezit interesul geologilor şi paleontologilor, elemente vii de floră şi faună endemică sau rară care au intrat în sfera de atenţie a botaniştilor, entomologilor, zoologilor, urme de locuire preistorică, antică sau feudală ceea ce a atras în zonă istorici şi arheologi. Turismul cultural este o formă de turism care se adresează unei sfere mai largi de turişti şi se realizează prin vizitatrea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice, monumente, edificii religioase, muzee etnografice şi de obiective de tehnică populară), vizitarea muzeelor, participarea la evenimente culturale (spectacole folclorice de muzică, dans, sărbători tradiţionale, expoziţii). Şi această forma de turism se adresează unui public avizat şi reprezintă o formă modernă de a petrece vacanţa. Această formă de turism poate fi practicată în PNPF de alungul malului Dunării. Astfel pot fi vizitate obiectivele arheologice din perioada antică (cetăţile dacice de la Divici şi Stânca Liubcova, Castrul roman şi piciorul Podului lui Apolodor), evul mediu (ruinele cetăţilor Sf. Ladislau, Drencova, Tricule), şi istoria modernă (Peştera Veterani, Complexul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I). Teritoriul la care facem referire deţine şi monumente importante pentru identitatea naţională a românilor (tabula Traiana, bustul regelui Decebal). Turismul ecumenic sau monastic a apărut încă din evul mediu şi sa dezvoltat foarte puternic în timpurile moderne. Pelerinajul a condus la construirea de drumuri şi aşezări, a făcut să înflorească comerţul şi industriile, a popularizat aspectele culturale ale acestora. După 1989, odată cu redobândirea libertăţii de credinţă, şi în zona noastră s-a manifestat o creştere a interesului pentru spiritualitatea religioasă materializată prin vizitarea unor aşezăminte ca Mănăstirea Sf. Ana, Mănăstirea Vodiţa, Catedrala Catolică din Orsova, etc. Turismul de odihnă şi recrere. Cadrul natural al zonei oferă condiţii propice pentru dezvoltarea acstei forme de turism, cu atât mai mult cu cât aceasta fomă de turism este
şi cea mai puţin costisitoare, adresânduse, practic tuturor categoriilor de turişti, indiferent de preocupări, pregătire, vârstă, religie sau mărime a portofelului. In funcţie de modalitatea de practicare, caracteristice acestei forme de turism, sunt drumeţia şi turismul balnear. Cel mai spectaculos peisaj de pe intreg cursul Dunării este acela al Cazanelor Mari şi Cazanelor Mici.
Turismul rural se defineşte prin petrecerea vacanţei in spatiul rural. Acestă formă de
turism este motivată de dorinţa de intoarcere la natură, la viaţa şi obiceiurile tradiţionale şi presupune şederea in gospodăria ţărănească (fermă sau pensiune agroturistică) sau intr-o pensiune. Pentru a fi favorabile agroturismului, localităţile rurale trebuie să fie situate intr-un mediu fără factori poluanţi, deţinătoare a unor valori etnofolclorice, culturale şi tradiţii săteşti, cu un bogat trecut istoric sau a altor resurse turistice care permit realizarea unor oferte diversificate şi personalizate. Ecoturismul reprezintă vizitarea unei zone relativ neafectate de activităţile umane, cu un impact redus asupra mediului, care are o importantă componentă educaţională şi care oferă un beneficiu economic direct economiei şi populatiei locale. Birdwatching-ul este o formă de turism care se adresează celor pasionaţi de fotografierea şi urmărirea comportamentului hrănirii, cuibăriri şi zborului speciilor de păsări. Birdwatching-ul poate fi practicat fie din amenajări speciale cum ar fi turnurile sau observatoarele de păsări, fie direct, in habitatele caracteristice, fără amenajări speciale. Aceasă formă de turism poate fi practicată in zonele umede din parcurile de pe cele două maluri ale Dunării, unde există şi două observatoare de păsări amenajate in acest sens. Silvoturismul este forma de turism care pune in valoare frumuseţea peisajelor pădurilor, cu binecunoscta varietate a structurilor, formelor şi coloritului. Silvoturismul este practicat având ca bază cabanele şi cantoanele sivice special amenajate in acest sens şi se poate deşfăşura în siguranţă sub îndrumarea personalului
de teren al ocoalelor silvicesau a agenţilor de teren de la parcurile naturale şi naşionale coordonate de Regia Naşională a Pădurilor - Romsilva. Silvoturismul are ca forme înrudite turismul cinegetic şi pescuitul sportiv. Speoturismul este una dintre formele de turism care poate valorifica potenţialul geologic, speofaunistic, speopeisagistic al acetei zone. Cele mai cunoscute şi vizitate peşteri sunt:Punicova, Gaura cu Muscă, Peştera cu Apă din Valea Polevii, Zamoniţa, Veterani, fiecare dintre acestea având propriile legende despre animale fantastice, haiduci sau bătălii între cei care au stăpânit aceste meleaguri. Ciloturismul este o formă tot mai răspândită de turism activ şi care poate aduce mari beneficii cu minime eforturi de investiţii, fiind totodată o activitate cu impact redus asupra mediului înconjurător. Mountaine-bike este o formă de turism sportiv înrudit cu cicloturismul dar care este aplicată pe trasee speciale, de munte, cu biciclete echipate corespunzător. În parcurile de pe malurile Dunării această formă de turism sportiv poate fi practicată deja pe mai multe trasee. Turismul nautic este una dintre formele de turism cu cel mai mare impact, datorită existenţei lacului de acumulare Porţile de Fier I, lac care permite desfăşurarea tuturor formrlor de turism sportive şi de agreement.
CAP.3 Parcul Natural Portile de Fier in contextul stategiei de turism durabil 3.1. Impactul activitatilor economice asupra ariilor protejete
Agricultura În Parcul Natural Porţile de Fier, agricultura este de subzistenţă,asigurând numai un minim necesar de produse alimentare. De asemenea, productivitatea în general scăzută a terenurilor determină apariţia unor situaţii de gestiune necorespunzătoare a acestora. Procesele geomorfologice sunt influenţate de activităţile antropice şi, la rândul lor, contribuie la degradarea habitatelor plantelor şi animalelor din Parcul Natural Porţile de Fier, dar şi la scăderea productivităţii terenurilor agricole. Silvicultură şi vânătoare Pădurile, prin funcţiile de protecţie şi socio-economice pe care le îndeplinesc, constituie, indiferent de forma de proprietate, o avuţie de interes naţional de care trebuie să beneficieze întreaga societate. În acest scop este necesară asigurarea gestionării durabile a pădurilor, prin stabilirea de măsuri eficiente de administrare, îngrijire, exploatare raţională şi regenerare. Gestionarea corespunzătoare a fondului forestier este o condiţie esenţială pentru menţienrea calităţii habitatelor a numeroase specii de plante şi animale. Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier va interveni în etapa de realizare a amenajamentelor silvice pentru respectarea zonelor de protecţie stabilite prin zonare şi în adaptarea cotelor de extracţie pentru diferite zone ale Parcului Natural Porţile de Fier.
3.2. Impactul activitatii turistice asupra ariilor protejate
Turismul, ca activitate economică, poate cauza pagube mari ariilor protejate, în special dacă nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce şi mari beneficii. Presiunile din partea turismului cresc rapid. Presiunile asupra locurilor turistice mai cunoscute cresc, astfel încât ariile naturale valoroase devin din ce în ce mai mult locuri pentru turismul de lunga durata, vizite de o zi şi chiar sport. In câteva arii protejate există pur şi simplu atât de mulţi vizitatori în anumite părţi, sau la anumite momente, încât natura – şi calitatea experienţei vizitatorilor – suferă;în altele, vizitatorii pot pătrunde în cele mai îndepărtate zone. Dar, dacă este planificat şi administrat pentru a fi durabil, turismul poate fi o forţă foarte pozitivă, aducând beneficii atât ariilor protejate cât şi comunităţilor locale. Turismul va fi binevenit în perimetrul sau în proximitatea ariilor protejate, dacă respectă caracterul special al ariei, astfel încât, pagubele şi poluarea să fie minime. Principalele forme de turism agreat în cadrul ariilor protejate sunt: - turismul bazat pe aprecierea naturii - turismul cultural si educaţional - activitatea turistică a grupurilor mici, liniştite - ecoturismul, în general Turismul poate ajuta la justificarea înfiinţării ariilor protejate în regiunile marginale, şi poate duce la o înviorare a comunităţilor locale din punct de vedere economic şi al culturilor tradiţionale. Tehnicile de administrare a vizitatorilor în medii sensibile nu sunt în general bine cunoscute. Deşi ele costa deseori timp şi bani, venitul pe care îl generează poate ajuta la acoperirea costurilor. De asemenea, dezvoltarea ecoturismului poate fi legată de industria manufacturieră şi de locurile de munca alternative la ferme, pentru a produce elementele necesare unei economii rurale durabile.
3.3. Infrastructura si dotarile turistice
Infrastructura de transport reprezinta o componenta importanta a existentei umane, care pe langa rolul sau benefic din punct de vedere economic si social foloseste o serie de resurse teritoriale afectand structura si functionalitatea ecosistemelor. Cu atat mai important este impactul infrastructurii de transport in ariile protejate, spatii caracterizate intrinsec prin prezenta unor habitate de valoare deosebita. In urma analizei impactului ecologic indus de infrastructurile de transport caracteristice Parcului Natural Portile de Fier, se pot evidentia impactele negative rezultate atat in faza de constructie, cat si in faza de exploatare si intretinere a principalelor artere rutiere si feroviare. Folosirea unor mijloace si tehnici neadecvate in toate momentele creeri si exploatarii infrastructurii de transport duce la cresterea valorii amprentei ecologice a acesteia, sporind astfel deficitul ecologic si generand costuri de mediu mult mai mari. Delimitarea arealului de studiu si caracteristicile infrastructurii de transport actuale
Analizand particularitatile cailor de transport rutier de pe teritoriul Parcului, au fost evidentiate mai multe categorii de cai rutiere de transport: drumuri europene, drumuri nationale, judetene, comunale si intercomunale, drumuri forestiere. Principalele cai de transport rutier specifice arealului Parcului Natural Portile de Fier sunt: Drumul European E70, tronsonul cuprins intre Drobeta Turnu Severin- OrsovaToplet si Drumul National DN 57, intre Orsova- Moldova Noua- Pojejena- Oravita, construit in lungul Dunarii, reprezentand in acelasi timp si principala cale de acces catre cele mai multe localitati situate in spatiul acestei arii protejate. Accesul în zona interioară se face în special prin drumuri forestiere şi comunale, (spre Iloviţa şi Bahna, ramificaţie din E 70), Bigăr (din Cozla, 17 km) şi spre Eibenthal, unele fiind modernizate, altele nu. Din aceasta infrastructura de transport rutiera, drumurile europene reprezinta 24 km, cele nationale 122 km, judetene 68 km, comunale 68 km si forestiere 214 km, relevand o pondere relativ mare a drumurilor nemodernizate. Transporturile feroviare sunt slab dezvoltate si sunt prezente pe sectorul Drobeta TurnuSeverin - Orşova – Topleţ; în sectorul Gura Văii - Orşova fiind in folosinta o singură linie de cale ferata, pe care datorită reliefului accidentat s-au construit numeroase tuneluri şi viaducte. Analiza impactului ecologic indus de infrastructura de transport actuala Primul impact ecologic indus de construirea si exploatarea infrastructurii de transport este reprezentat de schimbarea modului de utilizare a terenului, schimbare amplificata ca suprafata din cauza constructiilor conexe (parcari, bretele, drenuri etc.), dar si din cauza depozitarii ori extragerii materialelor de constructie necesare modernizarii si asfaltarii retelelor de transport rutiere si feroviare. Pentru a spori gradul de siguranta in ceea ce priveste deplasarea autovehiculelor pe arterele rutiere aferente, tinand cont de conditiile litologice si geologice specifice acestei zone, sau efectuat si se efectueaza permanent lucrari de stabilizare si consolidare a versantilor. Acest lucru se realizeaza prin excavatii in versant si la baza acestuia, fiind dislocate cantitati mari de material, procesul avand efecte negative asupra biodiversitatii specifice zonei , prin distrugerea habitatelor unor specii emblematice pentru Parcul Natural Portile de Fier . Un alt impact este reprezentat de poluarea aerului, apei si solului, atat in faza de constructie a arterelor de circulatie, cat si in faza de utilizare si intretinere, o problema deosebita fiind ridicata de poluarea cu derivati ai petrolului. Astfel, modernizarea cailor rutiere in special a dus la cresterea valorilor de trafic si implicit a emisiilor de poluanti atmosferici si a gazelor cu efect de sera. Infrastructura de transport are prin definitie un caracter liniar, ceea ce semnifica faptul ca atat in timpul amenajarii cat si in timpul utilizarii ei, ea functioneaza ca o bariera, determinand procese de fragmentare a habitatelor şi arealelor, efectele negative fiind deosebit de importante pentru speciile cu un spaţiu vital extins. Fragmentarea utilizării acestui spaţiu conduce la diminuarea populaţiei pana in momentul la care aceasta nu mai este viabila din punct de vedere genetic (Primack et al. 2008), si in acelasi timp poate reduce productivitatea de biomasă a ecosistemelor. Fragmentarea este cu atat mai importanta, pentru ca se asocieaza cu efectul de margine - efectele infrastructurii se
resimt prin substante poluante si zgomot intr-o arie mult mai larga decat cea ocupata fizic de infrastructura. Paralel cu efectele negative de pierdere a habitatelor (are loc in special in faza de constructie, datorita deplasari, a compactarii solului si acoperirii acestuia cu covertura asfaltica sau depozitarii neadecvate a materialelor de constructii), se creează noi habitate ce pot avea un rol deloc neglijabil în menţinerea echilibrului peisajului sau în mărirea diversităţii biologice a acestuia. Pantele rambleelor sau debleelor, taluzele şoselelor sau căilor ferate, lizierele forestiere ale căilor ferate servesc adesea drept habitat pentru specii care local sunt foarte rare. Infrastructura de transport amplifica incidenta riscurilor naturale si tehnogene, prin accidentele rutiere / feroviare ce pot avea loc sau prin natura periculoasa a unor substante transportate pe acestea, dar in acelasi timp duce si la pierderea calitatii estetice a peisajului fenomen evident mai ales in cazul elementelor tehnice de dimensiuni mari (pasaje, tuneluri, poduri, lucrari de stabilizare a versantilor). Infrastructura de transport vulnerabilizeaza diversitatea biologica, fauna fiind supusa unei incidente crescute a coliziunilor ce determina o crestere a mortalitati, crestere ce poate fi importanta in cazul speciilor protejate (asa cum este in cazul Parcului Natural Portile de Fier cu testoasa lui Hermann – Testudo hermanni boettgeri). Ca toate elementele lineare şoselele şi căile ferate pot fi căi de dispersie a organismelor, favorizand aparitia speciilor invazive . Mijloacele de transport deplasează un mare număr de seminţe, mamifere mici, insecte sau chiar microorganisme, aceste invazii biologice mărind costurile economice de reabilitare a mediului. Prin caracterul lor de habitate coridor, putem aprecia ca arterele de transport reprezintă cea mai facilă cale de dispersie a plantelor ruderale, iar efectele procesului ruderalizării se poate diminua cu costuri foarte mari. De asemenea, o serie de specii sunt aduse in mod deliberat de om, drept plante de decor sau considerate de tehnicieni cu rol de protectie a infrastructurii de transport. Biodiversitatea arealului analizat este grav afectata indeosebi in fazele de constructie si reabilitare a infrastructurii de transport. O astfel de problema este ridicata de activitatile continue de reabilitare a DN 57 ce se desfasoara doar pe baza unor principii tehnice, si care pe anumite sectoare pot afecta functionalitatea si structura unor ecosisteme din zonele naturale protejate din proximitate. Pe langa efectele prezentate, infrastructura de transport are si o serie de efecte secundare ce se amplifică in timp si spatiu, toate externalităţile producând modificări cantitative şi calitative ale componentelor mediului. Această amplificare poate conduce la reacţii ireversibile şi costuri foarte mari necesare reabilitării si renaturarii mediului din proximitate. Un exemplu in acest sens, il constitue cresterea valorii amprentei ecologice ca indicator util in analiza impactului infrastructurii de transport asupra mediului, mai ales avand in vedere faptul ca ia in considerare si suprafata necesara stocarii carbonului rezultat din activitatea de transport. Pentru evaluarea amprentei ecologice generata de activitatile de transport, modelul teoretic presupune parcurgerea a doua etape si insumarea rezultatelor: - estimarea suprafetei de teren ocupate de infrastructurile rutiere si dotarile conexe (amprenta fizica)
- estimarea suprafetei de teren necesare pentru stocarea emisiilor de CO2 produse de vehicule (amprenta energetica ) prin estimarea numarului de kilometri pe an parcursi de vehicule, estimarea consumului de combustibil pe km, estimarea amprentei energetice rezultata din consumul unui litru de combustibil, consumul de energie prin constructia si mentinerea drumurilor . Utilizand pentru analiza doar infrastructura rutiera de transport cu cuvertura asfaltica (aproximativ 275 km, drumurile forestiere fiind eliminate din analiza), amprenta fizica a acesteia este de aproximativ 150 de hectare, pe cand cea energetica, calculata pe baza unor estimari de trafic, atinge valoari de peste 50 de ori mai mari. Aceasta valoare a indicatorului releva caracterul sinergic si cumulativ al impactelor ecologice induse de infrastructura de transport, dar si necesitatea integrarii acestei analize in evaluarile de impact asupra mediului atunci cand se proiecteaza sau se materializeaza o artera de trasnport. In analiza unui segment de infrastructura de transport, deseori elementele ecologice sunt neglijate, accentul fiind pus pe elementele de ordin economic si social. Totusi, exemplul Parcului Natural Portile de Fier demonstreaza ca impactele ecologice au importanta lor, chiar daca uneori ele sunt greu cuantificabile monetar. Neluarea lor in considerare poate duce la grave perturbarii ale structurii si functionalitatii ecosistemelor, si implicit, la costuri de mediu mult mai mari, pe care comunitatile umane locale deseori nu le pot suporta. Structura turistica de cazare: Infrastructura turistica este slab dezvoltata, principalele unitati de cazare fiind: • • • • • • • • • • • • •
Hotel Meridian - Orsova, 3 stele Hotel Manea - Orsova, 2 stele Ho(s)tel Flora - Orsova, 3 stele Hotel Luiza - pe Valea Radimna, 2 margarete Hotel Continental - Gura Vaii, 3 stele Hotel Dunarea - Moldova Veche, 2 stele Hotel Apus de Soare - Bazias, 2 stele Pensiunea Steaua Dunarii - Eselnita Casa de Oaspeti - Gura Vaii Cabana forestiera Perla Clisurii - Cozla Pensiunea Sandvas - Sichevita Complexul turistic Stariste - Svinita Tabara de pe Valea Mraconia
In Drobeta Turnu Severin exista un numar de 5 hoteluri cu 215 locuri de cazare, o pensiune cu 8 locuri si un motel cu 21 locuri de cazare. De asemenea, a inceput sa se dezvolte agroturismul, existand in prezent 10 pensiuni agroturistice in Dubova şi 12 pensiuni in Eselnita.
3.4. Analiza circulatiei turistice
In parc exista 15 trasee turistice marcate de diferite grade de dificultate, care ofera posibilitati de practicare a turismului montan. Turistii care intentioneaza sa parcurga trasee din arealul Parcului. 1. Stariste-Trescovat. Accesul pe traseu se face din DN 57 in apropierea popasului turistic Stariste (la 6 km de localitatea Svinita) in directia de mers spre localitatea Berzeasca si traverseaza paduri de cer, garnita si fag si pajisti. Este un traseu cu un grad mediu de dificultate care se parcurge in aproximativ 6 ore si care este marcat cu triunghi echilateral rosu pe fond alb. Punctul principal de atractie il reprezinta neck-ul vulcanic Trescovat. 2. Svinita-Tricule . Accesul se face din DN 57 la 1 km de localitatea Svinita, in sensul de mers spre localitatea Berzasca. Este un traseu care prezinta un gard mediu de dificultate si se parcurge in aproximativ 5 ore avand ca marcaj un triunghi echilateral pe fond alb. Ca puncte de atractie: se pot admira apele lacului de acumulare, localitatea Svinita, vestigiile locuintelor traditionale si a bisericii din vechiul sat cat si ruinele cetatii medievale de la Tricule. 3. Traseul Cioaca Cremeneasca-Rudina. Accesul de face din DN 57 la 6 km de Dubova spre localitatea Svinita. Traseu de medie dificultate se poate parcurge in 4 ore, este marcat cu un triunghi echilateral rosu cu margini albe. Pe parcursul acestui traseu veti intalni numeroase peisaje contrastante cum ar fi haldele de steril abandonate, serpentinitul de Tisovita si Plavisevita, arhitectura traditionala reprezentata de casele bicelulare. 4. Valea Liubotina-Rudina . Este conectat cu traseul Cioaca Cremeneasca-Rudina avand acelasi punct terminus. Accesul in traseu se face tot din DN 57 insa de la km 8, din Dubova din dreptul viaductului Liubotina in sensul de mers spre Svinita. Este un traseu destul de lung, de dificultate medie, care se parcurge in cca 6 ore. Este marcat cu un truing echilateral de culoare albastra cu margine alba. Este un traseu pitoresc, de-a lungul vaii Liubotina unde pot fi intalnite o serie de cascade iar de pe platoul Rudima se deschide o frumoasa panorama catre Dunare. 5. Cazanele Mari. Accesul se face din DN 57 din localitatea Dubova la aproximativ 100 m fata de sediul primariei Dubova. Traseul este unul de dificultate medie si care se parcurge in aproximativ 2 ore si are ca marcaj un triunghi galben pe fond alb. 6. Cazanele Mici. Cu acces din DN57, in golful Dubova, la 22 de km de Orsova in drumul de mers spre Moldova Noua, este un traseu de dificultate medie si se poate parcurge in aproximativ 1 ora. Traseul este marcat cu un triunghi rosu cu margine alba. Este unul dintre cele mai frumoase trasee din parc, cu numeroase
puncte de belvedere care se deschid spre Cazanele Mari si versantul sarbesc al Dunarii. 7. Orsova-Dealul Alion. Accesul pe traseu se face din drumul European E70 la iesire din Orsova spre Drobeta Tr Severin din dreptul viaductului Tarziului. Este un traseu care se parcurge in 2.30-3 ore si preiznta un grad mediu de dificultate. Pe parcursul traseului se regasesc numeroase puncte de belvedere care ofera o perspectiva impresionanta asupra Golfului Cernei, Hidrocentrala Portile de Fier I si localitatea Kladovo de pe malul sarbesc. 8. Orsova-Tarovat. Cu acces din drumul European E70 la iesiere din Orsova in sensul de mers spre Trobeta Tr. Severin este un traseu cu grad mediu de dificultate care poate fi parcurs in 5 ore. Marcajul acestui traseu este facut printrun triunghi echilateral de culoare albastra cu margini albe si traverseaza zone impadurite, deluroase fara pante abrupt. Punctul terminus al traseului il constituie confluenta Dunarii cu raul Bahna. 9. Racovat-Boldovin. Este un traseu cu acces din drumul comunal care strabate comuna Ilovita - aproximativ 1,3 km de la primaria comunei Ilovita si se suprapune drumului care insoteste valea raului Racovat in amonte. Traseul este marcat printr-un cerc rosu cu margine alba, este de dificultate medie si poate fi parcurs in 5 ore. Principal atractie o reprezinta unul dintre cele 3 locuri care alcatuiesc rezervatia fosilifera Bahna - prima rezervatie paleontologica din Romania. 10. Valea Voditei-Dealul Duhovna. Accesul in traseu se face din DN 70 de la viaductul Vodita (aproximativ 6 km de Orsova, 19 km de Drobeta Tr. Severin ), este un traseu de dificultate medie ce poate fi parcurs in 5 ore si este marcat cu un cerc galben pe fond alb. Traseul urca in Dealul Duhovnei de unde poate fi admirata panorama asupra depresiunii Bahna-Orsova. 11. Dubova-Cazanele Mari 2. Intrarea in traseu se face din DN57 la iesire din localitatea Dubova spre Moldova Noua – la 2 km fata de primaria comunei Dubova si poate fi strabatut in 2 ore. Traseul este unul de dificultate medie si este marcat cu un triunghi echilateral albastru cu margine alba si ofera o serie de puncte de belvedere de unde pot fi admirate Cazanele Mari cat si malul sarbesc al Dunarii. 12. Balta Nera - Ostrov Moldova Veche. Accesul in traseu se face din DN 57A la iesirea din localitatea Socol (aproximativ 2km) spre Pojejena, are doua variante secundare prin DN 57A si 4.5 km pe ostrovul Moldova Veche , prezinta dificultate medie si poate fi parcurs in aproximativ 8-10 ore cu bicicleta. Traseul principal este marcat printr-o banda verticala albastra pe fond alb iar cel secundar cu un triunghi echilateral cu margini albe. Traseul strabate o serie de rezervatii si arii de protectie speciala avifaunistica.
13. Valea Morilor de Apă. Are 4 variante secundare (una in localitatea Gornea, una in Sichevita, un pe valea Gramensca si cea de a patra pe Zasloane), prezinta dificultate medie si se poate parcurge in 6 ore cu bicicleta. Traseul principal este marcat cu o banda verticala albastra pe fond alb, cel secundar printr-un triunghi echilateral albastru pe fond alb si strabate vaile Camenita, Gramensca. 14. Gura Vaii-Dealul Crucii (Crucea Sf. Petru). Cu acces din drumul european E70, prin drumul comunal ce traverseaza localitatea Gura Vaii, in apropierea podului de cale ferata. Este un traseu de dificultate medie ce se poate parcurge in 3 ore si este maract printr-o banda albastra pe fond alb. Traseul ofera o priveliste de ansablu asupra intreg Sistemului Hidroenergetic si de Navigatie Portile de Fier I. 15. Dubova-Cazanele Mici. Accesul se face din DN 57 in Golful Dubova la 24 km de Orsova spre Moldova Noua, traseul este unul de dificultate medie si poate si parcurs in 4 ore. Marcajul traseului este facut printr-un triunghi echilateral galben cu margine alba se regasesc aici numeroase puncte de belvedere ce ofera imagini deosebite asupra Cazanelor Mari si a malului sarbesc al Dunarii.
CAI DE ACCES
Pe calea ferata, accesul se poate realiza pe magistrala 900 (Bucuresti - Timisoara), statiile de acces fiind Drobeta Turnu -Severin, Orsova sau Resita (continuarea calatoriei facanduse cu autobuzul). Accesul cu autoturismul in zona Defileului Dunarii se face prin: •
•
Drobeta Turnu-Severin de unde se urmează drumul european E70 pana in Orsova (circa 25 km) si apoi drumul national DN 57 spre Moldova Noua (104 km din Orsova) Resita, de unde se urmeaza drumul spre Oravita, si apoi DN 57 prin Naidas catre Moldova Noua.
In localitatea Pojejena se ramifica din DN 57 un drum judetean care se indreapta catre Divici, Bazias si baltile Nerei. Un alt drum de acces intre Resita si Moldova Noua, mai pitoresc, dar mai greu practicabil, este cel care trece prin localitatile Sasca Montana si Carbunari. Accesul in interiorul zonei montane se face in special pe drumuri forestiere si comunale, nemodernizate.
Accesul pe cale fluviala: porturile fluviale din apropierea Parcului Natural Portile de Fier sunt: Drobeta Turnu -Severin, Orsova, Moldova Veche, Sichevita si Drencova. Din pacate nu exista curse de pasageri.
CAP 4. Promovarea unor strategii si planuri de dezvoltare durabila la nivelul Parcului Natural Portile de Fier 4.1 Zonele de dezvoltare durabilă a activităţilor umane sunt zonele în care se
permit activităţi de investiţii/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversităţii. În zonele de dezvoltare durabilă, pe lângă activităţile permise în zonele de protecţie integrală şi zonele de management durabil, se mai pot desfăşura următoarele activităţi, cu respectarea prevederilor din planul de management: a)activităţi de vânătoare; b)activităţi tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor; c)activităţi de pescuit sportiv, industrial şi piscicultură; d)activităţi de exploatare a resurselor minerale neregenerabile; e)lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor şi lucrări de conservare; f)aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice ori în margine de masiv, tratamentul tăierilor în crâng în salcâmete şi zăvoaie de plop şi salcie. În zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naţionale se pot aplica tratamentul tăierilor rase în arboretele de molid pe suprafeţe de maximum 1 ha, precum şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de plop euramerican. În zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naturale se poate aplica şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de molid pe suprafeţe de maximum 1 ha şi plop euramerican; g)activităţi specifice modului de producţie ecologic de cultivare a terenului agricol şi creşterea animalelor, în conformitate cu legislaţia specifică din sistemul de agricultură ecologică; h)alte activităţi tradiţionale efectuate de comunităţile locale. Zonele de dezvoltare durabilă, din arealul Parcului Natural Porţile de Fier, cuprind următoarele categorii de terenuri: -terenuri din intravilanul localităţilor, potrivit PUG elaborate, excepţie comunele Eşelniţa şi Pojejena unde parte din acestea se suprapun peste zonele de protecţie integrală; -terenurile din extravilanul localităţilor, necuprinse în zonele de protecţie integrală şi zonele de management durabil,astfel: -terenuri proprietate privată ocupate construcţii şi de culturi agricole; -terenuri proprietate privată pe care se desfăşoară activităţi tradiţionale, de către comunităţile locale ( stupărit, pescuit cu sacoviştea etc.);
-terenuri pe care se află amplasate actualmente exploataţii de resurse minerale neregenerabile, aprobate potrivit legii; -zone industriale din extravilanul localităţilor. Suprafaţa totală a zonelor de dezvoltare durabilă, este de 9.928,00 ha, reprezentînd 7,7 % din suprafaţa totală a parcului. În zonele de dezvoltare durabilă se individualizează şi zonele destinate restructurării şi reabilitării ecologice, teritorii care au fost degradate prin activităţi antropice. În Parcul Natural Porţile de Fier cea mai mare parte a spaţiilor degradate au fost determinate de activităţile miniere extractive şi de prelucrare primară a materiilor extrase. În urma acestor activităţi au rezultat halde de steril, instalaţii şi cariere abandonate în care nu s-au aplicat măsuri de reabilitare. Promovarea măsurilor de reabilitare şi renaturare a acestor spaţii este impusă de faptul că aceste zone au un rol destabilizator pentru componentele mediului, cu reflectare în calitatea vieţii în comunităţile locale din Parcul Natural Porţile de Fier. 4.2 Planul de management al Parcului Natural Porţile de Fier este documentul oficial care stabileşte cadrul general de desfăşurare al acţiunilor promovate pentru îndeplinirea obiectivelor ariei protejate, el urmând să stea la baza activităţilor Administraţiei şi al primăriilor din spaţiul ariei protejate. Planul de management este un cadru stabil de integrare a problemelor de conservare a biodiversităţii şi de protecţie a mediului natural şi cultural cu cele care vizează dezvoltarea socio-economică în Parcul Natural Porţile de Fier şi un instrument de dialog între instituţiile care gestionează resursele teritoriale ale acestui spaţiu. Acţiunile din planul de management au fost formulate ţinând cont de resursele naturale, culturale, sociale şi economice din Parcul Natural Porţile de Fier. Scopul planului de management este acela de a promova un model de gestiune durabilă şi socială care să permită dezvoltarea comunităţilor umane, conservarea peisajului, a diversităţii biologice şi a celorlalte valori ale mediului natural şi cultural din Parcul Natural Porţile de Fier. Planul de management al Parcului Natural Porţile de Fier urmăreşte integrarea obiectivelor de conservare şi protecţie a resurselor naturale în cadrul preocupărilor actorilor locali şi promovarea unei opinii comune pentru a obţine colaborarea continuă a acestora în gestionarea patrimoniului ariei protejate. Managementul Parcului Natural Porţile de Fier urmăreşte menţinerea interacţiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversităţii habitatelor,vspeciilor şi peisajului, promovând păstrarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor, încurajarea şi consolidarea activităţilor şi practicilor agricole la care se adaugă cultura tradiţională a populaţiei locale. De asemenea, prin prevederile Planului de Management, se oferă publicului posibilităţi de recreere şi turism şi se încurajează activităţile ştiinţifice şi educaţionale. Obiectivele planului de management al Parcului Natural Porţile de Fier vizează: - Conservarea peisajului, inclusiv a celui rezultat în urma activităţilor umane; -Menţinerea populaţiilor şi habitatelor de interes comunitar şi naţional,
conservarea peisajelor caracteristice şi a elementelor geologice, geomorfologice şi paleontologice specifice; -Menţinerea si promovarea valorilor culturale şi a tradiţiilor comune şi /sau specifice fiecărei etnii; -Formarea prin educaţie ecologică, informare, conştientizare şi consultare, a unei atitudini favorabile a comunităţilor locale şi a factorilor de decizie, faţă de valorile parcului, influenţarea percepţiei şi comportamentului vizitatorilor în spiritul imperativelor de conservare a patrimoniului parcului, precum şi de dezvoltare durabilă locală şi regională; -Menţinerea şi promovarea activităţilor durabile de exploatare a resurselor şi eliminarea celor susceptibile a avea un impact negativ asupra mediului, biodiversităţii şi geodiversităţii; -Asigurarea oportunităţilor pentru ca turismul şi recreerea să se desfăşoare în conformitate cu imperativele de conservare a patrimoniului parcului; -Administrarea parcului prin asigurarea resurselor umane, financiare şi logistice pentru îndeplinirea obiectivelor şi pentru recunoaşterea locală, naţională şi internaţională a parcului. 4.3 Principiul dezvoltării durabile.
Activităţile din Parcul Natural Porţile de Fier vizează îmbunătăţirea gestiunii patrimoniului natural şi cultural al zonei prin promovarea acţiunilor cu impact redus asupra mediului în condiţiile în care dezvoltarea comunităţilor locale este unul dintre principalele deziderate ale înfiinţării acestei arii naturale protejate. Parcul Natural Porţile de Fier este un spaţiu cu o istorie deosebită, care însă nu este valorificată corespunzător, fapt ce duce la degradarea a numeroase obiective culturale. Evaluarea stării actuale este necesară pentru stabilirea disponibilităţii elementelor de patrimoniu cultural mobiliar şi imobiliar din Parcul Natural Porţile de Fier pentru utilizarea turistică. Acţiunea se va desfăşura de către Consiliile Locale şi Primării în colaborare cu Administraţia. Manifestările etnofolclorice şi culturale reprezintă forme de atracţie a turiştilor, dar şi de creare a unei identităţi culturale a spaţiului Parcului Natural Porţile de Fier. Administraţia va realiza anual, în colaborare cu Primăriile şi Consiliile Locale, un calendar al manifestărilor etnofolclorice, pe care îl va mediatiza corespunzător la nivel local, regional sau naţional, Administraţia şi instituţiile reprezentate în Consiliul Consultativ de Administraţie urmând a contribui la organizarea manifestărilor culturale din Parcul Natural Porţile de Fier. Promovarea turistică a obiectivelor culturale reprezintă o soluţie de dezvoltare a turismului în Parcul Natural Porţile de Fier , dar şi de obţinere a unor fonduri pentru amenajări minimale ale acestui spaţiu. Realizarea programelor turistice trebuie să ţină cont nu numai de promovarea valorilor naturale, ci şi de cele culturale, care individualizează acest spaţiu în raport cu altele. În acest context este necesară crearea unei identităţi care să fie promovată în programele turistice referitoare la cetăţile dacice, medievale şi, în special, cele care pot fi susţinute prin reînvierea meşteşugurilor specifice acestui spaţiu (ţesături, obiecte din lemn etc.).
În ultimi 5 ani, în zona parcului, mai precis pe malul Dunării (intravilan şi extravilan) a luat amploare tendinţa construirii caselor de vacanţă, fără un anumit stil arhitectonic, multe dintre ele prezentând şi o lipsă a gustului estetic ceea ce duce progresiv la pierderea valorilor peisagistice în zona parcului. Administraţia, împreună cu autorităţile locale, va avea în vedere ca la aprobarea proiectelor de construcţii să fie promovate acelea care, chiar în absenţa unui stil arhitectonic specific, să nu facă notă discordantă cu elementele peisagistice. Îmbunătăţirea comunicării dintre Administraţie şi comunităţile umane, dar şi creşterea implicării populaţiei în acţiunile Parcului Natural Porţile de Fier nu poate fi realizată decât prin creşterea nivelului educaţional. Formarea de personal calificat în domenii de perspectivă pentru Parcul Natural Porţile de Fier constituie o modalitate de revigorare a zonei, dar şi de conservare a valorilor acesteia. În condiţiile în care învăţământul instituţionalizat reprezintă în continuare principala formă de educare a populaţiei tinere, Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier, în colaborare cu Inspectoratele Şcolare Judeţene, va elabora un program de activităţi care va fi realizat de către instituţiile de învăţământ din Parcul Natural Porţile de Fier în scopul promovării educaţiei civice şi ecologice. Aceasta trebuie să se realizeze ţinând cont de problemele existente la un moment dat în teritoriu, dar şi de viziunea de ansamblu a Administraţiei faţă de problemele care urmează a fi rezolvate. În acest scop, Administraţia va colabora cu Inspectoratele Şcolare, Consiliile Locale, Agenţiile de Protecţie a Mediului, ONG-uri etc pentru introducerea unor materii şi chiar de specializări (silvicultură, turism, etc.) corespunzătoare obiectivelor de management ale parcului. Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier va promova anual, în colaborare cu unităţile de învăţământ şi alte instituţii, realizarea de concursuri artistice sportive sau cu diverse tematici (gestionarea deşeurilor, protecţia plantelor, protecţia animalelor, protecţia pădurii) pentru promovarea imaginii parcului în rândul tuturor grupelor de vârstă. Această acţiune poate conduce la creşterea interesului pentru Parcul Natural Porţile de Fier, dar şi la încurajarea şcolilor de a promova cursuri cu tematică referitoare la această arie protejată. Concluzie Parcul Natural Porţile de Fier se remarcă printr-o luxuriantă biodiversitate, fapt ce a facut ca aceasta arie naturală protejată să fie recunoscută atât pe plan naţional, cât şi internaţional. Condiţiile climatice, pedologie, petrografice, geomorfologice, influenţa Dunării asupra acestora, dar şi contextul social au creat locuri unice, care au păstrat de-a lungul secolelor caracteristicile unor habitate specifice. BIBLIOGRAFIE:
Nistoreanu P., Bran F., Simon T. –Ecoturism, ED. Economica, Bucuresti 2000 Marton Al., -Ecologie si Turism, ED. Mirton, Timisoara 2000 www. Wikipedia.ro www. Google.ro
Profesor indrumator: Lect.univ. Nedea Petronela
