1.1 Ecotu Ecoturis rismu mul. l. Conce Concept pt şi defini definiţ ie În prezent nu există o definiţie unanim abordată dar există definiţii agreate şi predominant acceptate, adoptate şi utilizate. În definirea ecoturismului s-au implicat un număr mare şi variat de specialişti precum şi o mare varietate de organisme profesionale, economice, atât la nivel naţional cât şi internaţional. Ecoturismul este văzut ca o formă de turism alternativ şi trebuie să includă spre definire următoarele elemente: a. produsul are la bază natura şi elementele sale; b. managementul managementul ecologic în slujba slujba unui impact minim; minim; c. contribuţie la conservare; d. contribuţie la bunăstarea comunităţilor locale; e. educaţie ecologică Astfel ecoturismul poate fi definit: „... forma de turism cu cel mai scăzut impact asupra naturii, ce contribuie la protejarea speciilor şi habitatelor habitatelor lor fie direct prin conservare conservare fie indirect prin generarea de resurse financiare pentru comunităţile locale suficiente pentru a le determina pe acestea să le aprecieze valoarea şi în consecinţă să le protejeze ca surse de venit.“ (Goodwin, 1996). „... forma de turism durabil la baza căruia stau resursele naturale, care se concentrează în special asupra aprecierii şi cunoaşterii naturii şi care se bucură de un management etic de impact redus, opus consumului, orientat în a susţine comunitatea locală (la nivel de control, beneficii şi dimensiune). Are loc de obicei în spaţii naturale şi contribuie în mod obligatoriu la conservarea şi protecţia acestora.“ (Fennell, 2003)
1
1.2. Principii de acţiune ecoturistică Următoarele principii au fost stabilite şi promovate de Asociaţia de Ecoturism din România (AER), pe baza a două modele internaţionale: Programul de Acreditare pe Natură şi Ecoturism dezvoltat de Asociaţia de Ecoturism din Australia, şi Nature's Best, sistemul de certificare al Asociaţiei de Ecoturism din Suedia. În abordarea AER , aceste principii ar trebui să fie puse în aplicare de către cei care oferă produse ecoturistice, dar şi de cei care planifică dezvoltarea unei zone bazate pe ecoturism: 1. Ecoturismul se desfăşoară în cadrul naturii şi se bazează pe experienţa directă şi personală a turiştilor turiştilor în natură; 2. Ecoturismul contribuie la o mai buna înţelegere, apreciere şi bucurie de a descoperi şi ocroti natura şi cultura locală traditională, atât pentru vizitatori cât şi pentru comunitatea comunitatea locală; 3. Ecoturismul oferă cele mai bune practici de turism şi planificare din punct de vedere al conservarii naturii şi dezvoltarii durabile. Produsul ecoturistic se desfăşoară şi este condus astfel încât să protejeze şi să pună în valoare mediul natural şi cultural în care se desfăşoară; 4. Ecoturismul contribuie în mod pozitiv la protejarea ariilor naturale. Ecoturismul oferă modalităţi practice pentru bunul management management şi protecţia ariilor naturale; 5. Oferirea ajutorului financiar în acţiunile de reabilitare a ariilor naturale, strângerea deşeurilor lăsate de turişti sau contribuţii îndreptate catre organizaţiile de conservare; 6. Ecoturismul oferă contribuţii durabile privind dezvoltarea comunităţilor locale. Beneficiile locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri şi servicii locale şi folosirea facilităţilor locale; 7. Ecoturismul trebuie să asigure o reducere a impactului negativ asupra comunităţii locale vizitate şi să contribuie la conservarea culturii şi tradiţiilor locale. Activităţile de ecoturism oferă în acelaşi timp contribuţii constructive pe termen lung acestor comunităţi; 8. Ecoturismul trebuie să răspundă aşteptărilor turiştilor. Potenţialii ecoturişti au un nivel înalt de educaţie şi de aşteptări, aşadar gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic este esenţial; 9. Marketingul pentru ecoturism oferă clienţilor informaţii complete şi responsabile care conduc la creşterea respectului pentru mediul natural şi cultural al zonelor vizitate şi a gradului de satisfacere s atisfacere a turiştilor.
2
1.3. Criterii de clasificare şi valorificare a parcurilor şi rezervaţiilor naturale Parcurile naţionale (Franţa, România etc.) cuprind trei categorii de teritorii : parcul propriu-zis, rezervaţia integrală, zona periferică sau preparcul. Parcul propriu-zis protejează flora, fauna şi mediul natural; activităţile umane sunt supuse unui regim special; se practică turismul. Rezervaţiile integrale pot fi constituite în interiorul parcului naţional, ca un areal singular, iar dacă apare necesitatea unei protecţii speciale, arealul este divizat în mai multe puncte. În aceste zone există interdicţii de circulaţie a turiştilor. Zonele preparc se află în jurul parcului cu scopul de a pune la dispoziţia tuturor aceleaşi obiective naturale. Aceste areale grupează sediile administrative şi dotările turistice. În prezent, în România există un parc naţional - Munţii Retezat (54000 ha) . Sunt propuse spre construire 11 parcuri naţionale : Delta Dunării cu 220000 ha, Ceahlău cu 22704 ha, Pietrosul Rodnei cu 63696 ha, Căliman cu 20120 ha, Piatra Craiului cu 20183 ha, Cozia cu 21400 ha, Domogleg-Valea Cernei cu 63580 ha, Cheile Nerei-Beuşniţa cu 45561 ha, Semenic-Cheile Caraşului cu 37035 ha, Cheile Bicazului-Lacul Roşu cu 17335 ha, Munţii Apuseni cu 53880 ha. Parcurile naturale regionale (Canada, Franţa, Marea Britanie, R.F.Germană, România etc.) constituie primul mijloc de a veni în ajutor faunei persecutate şi florei ameninţate. Aceste parcuri sunt areale de dimensiuni mai reduse, cu un peisaj cultivat. În Marea Britanie ele sunt parţial locuite şi exploatate economic raţional, dar sunt concomitent ocrotite împotriva urbanizării. În Romănia se prevede înfiinţarea a două parcuri naturale: Bucegi-Leoata şi Gradiştea Muncelului-Cioclovina, care, în prezent, funcţionează cu regim de rezervaţie naturală. Rezervaţiile naturale sau parţiale (specializate) sunt spaţii, în care natura este protejată integral sau parţial (botanic, forestier, faunistic, geologic, paleontologic, speleologic, morfologic, limnologic, marin ştiinţific, istoric, mixt). Rezervaţia de vânătoare (cinegenetic) protejează anumite specii în epoca de reproducere, vânătoarea fiind strict reglementată. Rezervaţia ştiinţifică ocroteşte suprafeţe naturale de teren şi acvatice destinate cercetărilor ştiinţifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. România are două rezervaţii ştiinţifice: Peştera Clasani şi Perimetrul experimental . Rezervaţia peisagistică cuprinde asociaţii vegetale sau forme de relief de mare valoare estetică, peisagistică, prin a caror conservare se urmăreşte integritatea frumuseţilor naturale. România are opt rezervaţii peisagistice: Postăvarul şi Tâmpa (Braşov), Codrii de Argint (Neamţ), Pădurea Bogaţiii şi Poiana cu narcise (Varghis), Fagetul Clujului, Dealul Cetăţii Deva. Rezervaţia biosferei nu înlocuieşte parcurile naţionale sau rezervaţiile naturale, dar le include, le întregeşte cu noi regiuni, unde activitatea umană nu este
3
exclusă. Ele au apărut, ca urmare a dezbaterilor ştiinţifice din cadrul M.A.B. (Omul şi Biosfera), la care a aderat şi România prin omologarea a trei rezervaţii ale biosferei (Parcul naţional Retezat, Rezervaţia naturală Roşca-Letea, din Delta Dunării şi Rezervaţia naturală Pietrosul Rodnei, ce include rezervaţiile preexistente: Codrul secular Saltioara şi Tinovul Poiana Stampei). Aceste rezervaţii sunt zone ecologice tipice, unde se studiază şi se experimentează problemele ocrotirii naturii, modalităţile de evitare a conflictelor dintre aceasta şi avântul economic. Pot contribui la dezvoltarea satelor, modernizarea agriculturii tradiţionale, la introducerea unei noi surse de hrană, dezvoltarea industriei locale, la îmbunatăţirea vieţii locuitorilor. Refugii ale naturii sălbatice (N.W.R.) sunt rezervaţii de întindere redusă, ce ocrotesc anumite specii. Au apărut, ca urmare a iniţiativelor particulare, cum ar fi Societatea Nationala Audobon din S.U.A . 1.4. Structuri ecoturistice din România În ţara noastră, în momentul de faţă, există un număr de aproximativ 854 de zone naturale protejate cu diverse suprafeţe, cu structuri tipologice diferite,geologice, botanice, mixte şi complexe, forestiere,etc.Prin acesta rezultă că în ultimii ani s-a acordat o mare atenţie zonelor naturale protejate ca spaţii esenţiale pentru protecţia şi conservarea mediului şi pentru menţinerea biodiversităţii şi a genofondului naţional. Ecoturismul românesc se bazează pe.ospitalitatea proverbială a românilor. Deşi potenţialul României este foarte mare, ecoturismul este considerat in România o nişă foarte ingustă, spun actorii implicaţi in acest domeniu, care s-au adunat sâmbătă la o intalnire la Tuşnad pentru a discuta problemele turismului din ţara noastră. Turismul responsabil nu este destul de promovat şi susţinut de către autorităţi, deşi tour-operatorii europeni consideră că România are un potenţial remarcabil, a arătat Andrei Blumer, preşedintele Asociaţiei de Ecoturism in România (AER), în cadrul intâlnirii de sâmbătă de la Tuşnad. AER si Coaliţia Natura 2000 au organizat dezbaterea pentru a explica membrilor dificultăţile întâmpinate în zona ecoturismului şi în administrarea rezervaţiilor naturale. Erika Stanciu, reprezentanta WWF Programul DunareCarpaţi, a arătat că există mari probleme întâmpinate în vederea conservării zonelor protejate şi siturile Natura 2000, probleme generate de birocraţie şi nepăsarea autorităţilor. WWF - fondator AER şi Coaliţia Natura 2000. Pe lângă aceste probleme, ecoturismul românesc nu inspiră destulă încredere turiştilor din vestul Europei pentru că implicarea în promovare la nivel
4
internaţional al autorităţilor este foarte mică. Cu toate acestea, Andrei Blumer a spus că ecoturismul este una dintre singurele nişe care atrage turistii straini. Ceea ce turiştii europeni caută la noi în ţara conform unui studiu efectuat în rândul touroperatorilor străini este, in primul rând, natura neatinsa de om şi obiceiurile tradiţionale româneşti. În ordine, se află apoi Delta Dunării, populaţia de carnivore mari a României, care este pe locul al doilea in Europa din punctul de vedere al numărului acestora, după Rusia. Un alt element indrăgit de turiştii străini este ospitalitatea românească. Acestea sunt, potrivit AER, şi elementele pe care trebuie să se bazeze promovarea ecoturismului in străinătate. Sistemul de certificare în ecoturism este reprezentat de un document care atestă nivelul ridicat al serviciilor unui operator. Acesta trebuie să includă activităţi responsabile în mijlocul naturii, cu tururi de maximum 15 turişti cu ghizi specializaţi pe zona respectivă. Unităţile turistice trebuie să includă maximum 25 de camere de cazare. Această certificare este un mecanism prin care AER indică unui posibil investitor felul în care poate să-si facă o afacere mai verde, mai durabilă şi mai responsabilă. Conservarea naturii trebuie să fie principiul de bază în activităţile ecoturistice, operatorii nu trebuie să promoveze vânătoarea şi activităţile dăunătoare naturii, ca off-road-ul, sau skijet-ul. În anul 2006, 8 unitaţi turistice au fost certificate, iar in acest sezon 7 unitaţi din toată ţara sunt în curs de certificare, în special din zonele de munte.
2.1. Parcul National Domogled – Valea Cernei Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei a fost înfiinţat în anul 1990, preocupările în ceea ce priveşte activitatea de ocrotire a naturii în acest spaţiu fiind mult mai vechi. Alexandru Borza în 1932 este cel care a concretizat, pentru prima oară într-un cadru legislativ şi informal favorabil conservării naturii, stabilirea primelor rezervaţii ştiinţifice de pe teritoriul României. Statutul de Parc Naţional, îi conferă Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei, dreptul şi obligaţia de conservare a biodiversităţii şi de dezvoltare durabilă a turismului, ţinând cont totodată de unicitatea peisajelor şi a comunităţilor de pe suprafaţa parcului. Prezentul plan de management a fost elaborat cu concursul factorilor implicaţi în desfăşurarea diverselor activităţi de pe suprafaţa parcului, în scopul de a defini un cadru de dezvoltare armonioasă, în concordanţă cu obiectivele pe care
trebuie să le aibă în vedere un parc naţional. Perioada pentru care s-a întocmit acest plan este de 5 ani, 5
modul în care urmează a se interveni în implementarea sa fiind unul participativ (toţi factorii interesaţi se vor exprima cu privire la implementare (în cadrul Consiliului Consultativ). Managementul trebuie să fie unul de tip integrat, care să poată asigura corelarea tuturor datelor şi evenimentelor de orice fel de pe suprafaţa parcului, asigurând astfel coerenţa necesară în luarea deciziilor cu privire la această arie protejată. Deşi s-au scris foarte multe lucrări ştiinţifice despre varietatea mare de plante, animale şi nu numai, toate aceste date nu pot să garanteze conservarea biodiversităţii din acest spaţiu decât prin înglobarea lor într-un plan de management. Numai astfel, se reduce considerabil riscul de „a pierde” din biodiversitate în perioada de timp imediat următoare. În trecut, turismul de orice fel nu a fost bine reprezentat pentru acest spaţiu, dar în următorii 5 ani această activitate va căpăta cu siguranţă alte valenţe. În scopul creării unei infrastructuri turistice corespunzătoare, acest plan de management va oferi suportul informaţional necesar, în concordanţă cu obiectivul principal al unui parc naţional – acela de conservare a biodiversităţii. În general, constituirea unui parc naţional se face în aşa fel, încât să nu existe comunităţi de oameni în zona desemnată astfel. Ca o excepţie de la regulă, în interiorul Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei întâlnim mici comunităţi umane care îşi desfăşoară activitatea tradiţională în conformitate cu „dezideratul de Parc Naţional”. Prezenţa acestor comunităţi nu face altceva decât să ofere un model de convieţuire durabilă cu natura în interiorul unei arii naturale protejate, însăşi existent acestei biodiversităţi ridicate fiind datorată parţial oamenilor. Pierderea acestor aşezări cu iz arhaic ar duce la modificări de peisaje şi chiar de ecosisteme, într-un mod total şi poate iremediabil. Planul va sta la baza activităţii Administraţiei Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei şi se constituie ca document de referinţă pentru planificarea tuturor activităţilor legate de Parc. 2.1.1. Peisajul natural cu valorea turistica Diversitatea tipurilor de peisaje (abrupturi calcaroase cu Pin Negru de Banat, canioane cu pâraie cu debit puternic fluctuant, vârfuri calcaroase cu vegetaţie submediteraneană, păduri întinse de fag de vârste mari, goluri alpine cu jnepeniş, lacuri de acumulare montane, chei şi prăpăstii calcaroase, cătune izolate în munte, pajişti subalpine cu lapiezuri), peşteri termale unice în România, izvoare termominerale, endemisme şi rarităţi de floră şi faună oferă tuturor iubitorilor de natură experienţe inedite.
6
Înfiinţat în anul 1990, având administraţie proprie începând cu anul 2003, Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei este situat în sud-vestul României şi se întinde pe suprafaţa a 3 judeţe, şi anume: Caraş-Severin, Mehedinţi şi Gorj.Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei se află situat în estul Jud. Caraş-Severin, ocupând suprafaţa de 23. 185 ha şi în vestul Jud. Mehedinţi ocupând suprafaţa de 8. 220 ha şi respectiv în vestul Jud. Gorj cu o suprafaţă de 29. 806 ha. Din punct de vedere geografic, Parcul se întinde peste bazinul râului Cerna, de la obârşie până la confluenţa cu râul Belareca, peste masivul Munţilor Godeanu şi al Munţilor Cernei pe versantul drept şi respectiv Munţilor Vâlcanului şi Munţilor Mehedinţi pe versantul stâng. Suprafaţa Parcul National – Domogled Valea Cernei este de 61. 211 ha şi este cuprinsă între latitudinile nordice de 44 0 50' 10" şi respectiv 45 0 16' 50" şi longitudinale estice de 22 0 23' 50" şi respectiv 22 0 51' 35" 2.1.2. Potentialul turistic antropic al Parcului National Domogeled Valea Cernei Traditii si obiceiuri in Parcul National Domogled – Valea Cernei
Comunităţile locale incluse în interiorul Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei contribuie atât la atractivitatea, cât şi la valoarea ariei protejate prin obiceiurile tradiţionale, bogăţia culturală şi ospitalitate. De asemenea, comunităţile locale ocupă un loc important în dezvoltarea unui turism durabil care, fără o colaborare susţinută şi înţelegere din partea localnicilor, nu ar putea fi realizată în armonie cu spiritualitatea locală. Comuniţăţile incluse în interiorul Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei sunt în număr de 12, dintre care cea mai numeroasă ca număr de familii este Prisăcina (22familii), urmează apoi Poiana Lungă(8familii ), Ţaţu (7 familii ), Ineleţ( 6 familii ), Cracu Mare (5 familii ), Cracu Teilor (3 familii ), Scărişoara (3 familii ), Gura Iuţii (3 familii ), Stepăn (3 familii ), Bedina (2 familii ), Dobraia (2 familii ) şi Slătinic (1 familie ). Populaţia în aceste zone nu este foarte numeroasă, locuitorii având ca medie de vârstă 50 de ani. În aceste comunităţi s-au produs schimbări de mediu, dar nu de o amploare capabilă să determine degradări importante.
7
Practic, numai în porţiunea în care omul s-a stabilit permanent, s-a produs o schimbare în folosirea terenurilor, mărindu-se suprafeţele de păşunat, şi inclusiv ridicarea de sălaşe, care apoi au devenit case de locuit. Locuitorii din aceste zone cultivă legume , porumb şi pomi fructiferi , cresc vite şi până în prezent şi-au construit gospodării permanente şi mori de apă (şi azi mai funcţionează moara de apă de la Prisăcina ). Legăturile dintre aceste aşezări sunt posibile doar pe poteci, folosindu-se cai sau măgari purtând samare şi doar pe anumite porţiuni, unde există mai multe gospodării, şi drumul s-a putut lărgi se pot folosi căruţe. Principala ocupaţie tradiţională a ţăranilor din aceste zone este creşterea oilor şi vitelor, fapt reflectat deopotrivă în arhitectura populară, etnografie şi folclor. Comunităţi locale
Locuinţă în cătunul Prisă cina
8
Rezervaţia Naturală Iardaştiţa
Stâna oltenească
Arhitectura populară prezintă aspecte particulare de mare atracţie pentru drumeţii care iubesc muntele.Peste tot unde sunt păşuni şi fâneţe , apar numeroase adăposturi numite sălaşe odăi , sau conace, locuite numai în timpul cositului. De menţionat, în aceste zone este faptul că de exemplu la Dobraia, există singura şcoală din zonă cu clasele I-IV unde nu există curent electric, iar copiii care vor totuşi să înveţe sunt nevoiţi să ajungă acolo de la 3-4 km distanţă şi chiar 9
mai mult, pe jos prin pădure, în ciuda condiţiilor nefavorabile de climă peste care încearcă să treacă. Un alt exemplu care prezintă interes este comunitatea Scărişoara unde există doar 3 familii, din cauza drumului foarte anevoios, locuitorii din această zonă pentru a nu ocoli muntele şi a nu parcurge zeci de kilometri au improvizat scăriţe din lemn pe care să poată urca. Sălaşele sunt construite din lemn, au o singură încăpere şi o tindă, iar alăturat pot avea un grajd, un ţarc pentru vite şi o grădină cu pomi fructiferi şi cu straturi cu legume. Referindu-ne la creaţia artistică populară putem spune că nu există, ca în alte părţi centre vestite de meşteri populari, dar nu lipsesc totuşi piesele remarcabile din piele şi nici obiectele de lemn, sculptate măiestrit (leagăne de lemn in care se poarta pruncii pe potecile dintre asezari). Mobilierul popular este simplu, rareori prevazut cu motive ornamentale; dar in schimb,tesaturile de interior imbodobesc toate locuintele. Dintre ele putem mentiona covoarele din camera de oaspeti,invelitoarele de pat,de lăvita si de leagan,precum si stergarele de tot felul. Portul popular traditional este pastrat cu grija de femei care il etaleaza duminica la biserica si la hora sau in zilele de sarbatoare. Obiceiurile populare din ciclul vietii nu au un repertoriu foarte variat, dar au un farmec deosebit.Din acest ciclu putem aminti obiceiurile legate de nunta si inmormantare. La alaiurile de nunta,la horele in aer liber si la ospetele de prin casa cu diferite ocazii familiale,nu participa numai localnicii,ci si rudele,sau cunoscutii de prin satele vecine,iar drumetii sunt intampinati ca niste vechi cunostinte. Drumetul mai poate asista,ca pretutindeni in tara,la obiceiurile de Anul Nou (plugusorul) si la cele de peste an,majoritatea legate deopotriva de primavara-vara si de ocupatii (strigaturile peste sat ,iesirea cu vitele la munte,masuratul oilor). Vorbirea populara este reprezentata prin graiurile subdialectului banatean.Astfel,se zice frace (frate),cinara (tanara),jinere (ginere),sinje (sange),dulse (dulce),unge (unde),pra (pe).Exista multe cuvinte mostenite din limba latina,comune cu dialectele romanesti sud-dunarene ; golamb (porumbel),a custa (a trai),dar si cuvinte care tradeaza o influenta germana ; crumpi (cartofi),gosti (musafiri),zacon (obicei).Din aceste infulente a rezultat un fond de cuvinte specific banatene ca : ogas (parau),canta (galeata),uica(unchi),piparca(ardei). Muzica populara,ca pretutindeni in Banat,este transmisa prin intermediul cantaretilor.Reprezentativ este cantecul de joc si mai ales doina,a carei linie melodica presupune multa maiestrie in interpretare.Folclorul muzical este vehiculat prin instrumente ca fluierul,taragotul si vioara. Dansul popular este exprimat in principal prin hora,doiul si braul.Se joaca de maini,cu bratele pe umeri,in perechi,in cerc si in semicerc.Cel mai obisnuit dans 10
este hora care se dezvolta in serpuiri,in spirala,in cercuri simple sau concentrice,cu sau fara perechi la mijloc. Referitor la obiceiurile populare putem mentiona in aceste comunitati nedeea (ruga banateana),obicei ce se respecta in fiecare an,la o data stabilita exact de locuitorii fiecarei zone.La acest obicei participa in general rudele sau cunoscutii de prin satele vecine,obicei cu un farmec deosebit. Aceasta sarbatoare este o impresionanta parada in aer liber,care se desfasoara timp de trei zile,seara la Caminul Cultural din localitatea respectiva. Totul se desfasoara intr-o atmosfera de sarbatoare,locuitorii fiind imbracati in haine festive ;sunt gazde primitoare pentru cei care vin la aceasta sarbatoare.Fiecare locuitor organizeaza masa pentru cei care vin in vizita,iar seara se merge la Caminul Cultural unde reprezentativ este cantecul de joc si dansurile populare (hora,doiul si braul).Aceasta sarbatoare se tine pana spre dimineata,cand fiecare gazda isi conduce musafirii spre casa,unde de obicei se continua petrecerea. Ruga banateana este o sarbatoare ce are un caracter complex,un minunat prilej pentru drumeti de a lua contact nemijlocit cu obiceiurile locului. 2.2. Organizarea si dezvoltarea turismului in Parcul National Domogled – Valea Cernei În interiorul parcului naţional comunităţile locale sunt reprezentate printr-o localitate (Cerna Sat), câteva cătune şi oraşul Băile Herculane care deşi nu este inclus în la propriu ca şi suprafaţă în parc, este înconjurat în procent de 95% de suprafaţa parcului, preocuparea acestora fiind legată direct de parcul naţional şi constă în activităţi ca: - exploatarea resurselor pădurii; - creşterea animalelor (oilor şi vitelor); - agricultura bazată pe cultivarea cartofului – în foarte mică măsură – ; - turismul balnear; - exploatarea resurselor, altele decât pădurea; - creşterea animalelor (oilor şi vitelor);
În mommentul de faţă administraţia parcului nu desfăşoară nici un proiect pe suprafaţa parcului. În viitor dorim să depunem un proiect pe POS Mediu, în vederea dezvoltării infrastructurii în parc, prin construirea unui centru de vizitare şi a trei puncte de informare cât şi a conservării habitatelor şi speciilor din parc. Cel mai important eveniment care se desfăsoară în fiecare an în localitatea Băile Herculane este FESTIVALUL PINULUI NEGRU BĂNĂŢEAN ajuns la a cincea
11
ediţie. Festivalul îmbogăţeşte emblema de valori a Băilor Herculane cu simbolul habitatului PINULUI NEGRU BĂNĂŢEAN, recunoscut ca atare la nivel european. Festivalul este o acţiune iniţiată în cadrul Proiectului LIFENAT04/RO/000225 Pădurile de Pin Negru de Banat-Parte a reţelei NATURA 2000 implementat în perioada 2004-2007. Proiectul a adus rezultate importante ce au reuşit să găsească soluţii la ameninţările habitatului Pinus nigra ssp banatica, să promoveze în faţa publicului larg importanţa acestuia şi să ducă la îndeplinirea cu succes a obiectivului proiectului: „Conservarea pe termen lung a pădurilor subMediteraneene de Pinus Nigra Ba. Nigra Banatica, incluse în Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei”. Proiectul a fost implemetat cu succes, apreciat de Uniunea Europeană ca un proiect de referinţă pentru dezvoltarea durabilă a Văii Cernei.
2.2.1. Forme de turism practicate in cadrul Parcului National Domogled – Valea Cernei Prin efectele curative ale apelor si prin vechimea exploatarii lor, statiunea balneoclimaterica Baile Herculane este cotata ca una dintre cele mai vechi si renumite statiuni din Europa. Privita in ansamblu, Valea Cernei prezinta, pana la Herculane, versanti abrupti, chei de o deosebita frumusete cu o verticalitate ce ajunge pana la 400 - 500 m, pesteri, avenuri si altele. Pe Valea Cernei intalnim forme carstice din care amintim: Valea Tesnei, Stanca lui Iorgovan, Pestera Hotilor, Grota cu Aburi. Resurse turistice antropice 1. Monumente istorice de arta laica - Complexul Balnear realizat in stil baroc (Sec. XVIII - XIX) din Gara Baile Herculane: 2. Monumente de arta plastica si conservativa – Statuia Statuia lui Hercule din Baile Herculane - Muzee: Muzeul judetean de istorie , sectia Baile Herculane, Muzeul statiunii si istoria statiunii Baile Herculane; 3. Obiective economice de interes turistic: - Lacul de acumulare Baile Herculane situat in amonte de "Sapte Izvoare " - Baza Tehnico - Materiala a turismului din zona; Staț iunea Bă ile Herculane
Statiunea Baile Herculane este una dintre cele mai vechi statiuni balneare ale lumii, fiind atestata prima data in anul 153 e.n., devenind un adevarat pol de atractie pentru aristocratia Romei antice. Romani trecuti pe aici au lasat in urma lor diverse vestigii care pot fi vazute si astazi: apeducte, bai, monezi, statui, tabule votive, etc. In prezent, statiunea ofera numeroase oportunitati de petrecere a timpului liber: bai termale, drumetii prin Parcul National Domogled-Valea Cernei, pescuit in apele limpezi ale Cernei. Pozitionata in culoarul de vale al Cernei, strajuita de o parte de muntii Mehedinti iar de cealalta parte de muntii Cernei, statiunea ofera un aer curat si racoros care aduce o liniste sufleteasca pentru oameni.
12
Băile Herculane , județul Caras-Severin, Regiunea Banat, România – este o frumoasa staț iune balneara situata in sud-vestul tarii la o altitudine de aproximativ 168 m, pe valea pitoreasca a Cernei si integrata în Parcul National Valea Cernei-Domogled Statiunea balneoclimaterica Baile Herculane are o vechime, cu atestare documentara, de peste 1850 de ani, ceea ce inseamna ca asezarea de pe Valea Cernei se numara printre cele mai vechi statiuni turistice din lume. Statiunea Baile Herculane este una dintre putinele statiuni balneare
construite de romani care pastreaza si azi particularitatile de alta data, este un simbol al fostului „Imperiul Roman”. Amintim pe scurt ca din timpul romanilor au ramas numeroase vestigii: apeducte, bai, statui, tabule votive, ridicate ca semn de multumire aduse zeilor pentru vindecare, in special lui Hercules, protectorul statiunii, considerat de ei cel mai popular erou al antichitatii. Staț iunea Băile Herculane dispune de numeroase locuri de cazare: hoteluri, moteluri, pensiuni, apartamente, vile, închirieri particulare. Pe acest site va sunt puse la dispozitie informații despre unitățile de cazare, ofertele speciale, ofertele extra-sezon și nu în ultimul rând ofertele last minute ce le ofera minunata statiune balneara de pe Valea Cernei. Vechimea atestata a Bailor Herculane, cladirile si aerul cu iz istoric, precum si clima cu influente mediteraneene trezesc interesul tot mai multor turisti, care vin si viziteaza aceste locuri devenind clienti fideli ai hotelurilor, motelurilor si pensiunilor din zona Baile Herculane. Considerata un important centru de sanatate statiunea balneara Baile Herculane ofera turistilor o moderna si deosebita baza de tratament, principalul factor terapeutic fiind bogatia izvoarelor sulfuroase, termo-minerale si clorurosodice, indicate atat pentru tratamentele de cura externa cat si pentru cele de cura interna si tratamentul afectiunilor reumatismale. Cateva dn bolile ce pot fi tratate in statiunea Baile Herculane: In cura externa:
- boli de piele; - boli ale sistemului nervos periferic; - boli ale aparatului locomotor (afectiuni ale articulatiilor, muschilor, tendoanelor); - intoxicatii cu plumb si alte metale grele; - boli ale aparatului respirator; - afectiuni ginecologice; In cura interna:
- boli ale tubului digestiv si ale glandelor anexe; - boli de nutritie; - unele boli ale rinichilor si cailor urinare.
13
În afara de proprietatiile curative ale izvoarelor termale de la Herculane mai poate fi admirat si peisajul natural de o frumusete rara, acesta se poate exploata prin excursii si drumetii pe diferite trasee trasee turistice din apropierea statiunii.
2.2.2. Amenajarea Parcului Naţional Domogled – Valea Cernei În Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei există 35 de trasee turistice înmajoritate cu marcajele turistice refăcute şi prevăzute cu săgeţi indicatoare, dar care nu sunt în prezent omologate. Aceste trasee sunt de diferite grade de dificultate . Pe suprafata parcului este posibila si practicarea unor sporturi cum ar fi căţărarea, canioningul si raftingul conform zonarii si regulamentului parcului. Totodată, pe suprafaţa parcului sunt amplasate mai multe panouri informative – în apropierea traseelor cel mai des frecventate sau cu cel mai mare flux de turişti.Conform regulamentului Parcului Naţional camparea este permisă doar in urmatoarele locuri destinate acestui scop: -7 Izvoare Calde – amenajat corespunzător (km 3 pe DN 67D). -Poiana Ţăsnei – amenajat pe proprietăţi particulare (Km 13 pe DN 67D) -Coada lacului Prisaca – amenajat pe proprietetate particulară ( km 11-12 pe DN 67D) -Poiana Bechet – doar vatră pentru foc (traseul turistic Cheile Ţăsnei – Vârful Ciolanu, după 2 ore de mers); -Cerna-Sat – doar vatră pentru foc (la marginea Cerna Sat către barajul Iovanu); -Izvoarele Cernei – neamenajat; Normele de conduita si comportament, precum si conditiile de campare sunt incluse in ROF al APNDVC. Conform Ordonanţei de Urgenţă nr.57/2007 privind regimul ariilor natural protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, administraţia parcului naţional poate institui un sistem de tarife pentru completarea resurselor financiare existente. Aşadar, se poate încasa o anumită sumă pentru vizitarea sau pentru diversele activităţi desfăşurate pe suprafaţa parcului naţional. Turiştii care intenţionează să viziteze parcul fac acest lucru pe cont propriu fără a solicita aprobarea si sprijinul administraţiei, motiv pentru care se inregistreaza in sezonul turistic efecte negative in mediu (deseuri, focuri in zone necontrolate, etc), acest fapt fiind datorat şi neinstituirii unei taxe de vizitare. 2.3. Principalele arii turistice acceptate in Parcul National Domogled – Valea Cernei Administraţia Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei promovează un program ecoturistic de 3 zile: „Tradiţie şi natură spectaculoasă” În cadrul acestui program se pot admira frumuseţile naturale din zona staţiunii B ăile Herculane, sunt vizitate comunităţi izolate din zon ă, oferindu-se posibilitatea interacţionării cu aceştia. Parcul Naţional Domogled -
Valea Cernei
14
- aproximativ 10.000 de turişti (2007 – 2008); - 52% petrec în zona parcului între 5 şi 8 zile. - majoritatea vin în parc pentru recreere, drume ţie şi tratamente balneare. Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei se află în imediata apropiere a staţiunii Băile Herculane. 31,62 % dintre turiştii intervievaţi au ca obiectiv principal staţiunea Băile Herculane dar, pe durata şederii lor în zonă parcurg şi câteva trasee turistice. Pe suprafaţa parcului naţional, tratamentele balneare pot fi desfăşurate în zona 7 Izvoare, în bazine situate în aer liber. Limitele Parcului National Domogled – Valea Cernei
Limita nordică, începe în Vârful Paltina (2149,1 m) şi merge spre vest pe culmea munţilor Godeanu prin vârfurile Galbena (2161 m), Micuşa (2179,6 m) şi Bulzului (2254 m), interfluviul ce formează limita nordică a bazinului Cernei. Limita vestică, continuă pe acelaşi interfluviu spre Vf. Godeanu (2229 m), apoi prin Culmea Drăguţului până în Vf. Olanelor (1989,9 m). De aici trece pe interfluviul vestic al bazinului Cernei, prin Culmea Matichii, Vf. Dobrii (1928,4 m), mergând pe culmea principală a Munţilor Cernei prin Vârfurile Babei (1825 m), Boldoveni (1799,5 m), Vlaşcu Mic (1734 m) şi Zglivăr (1708 m). De aici merge spre vest pe Custura Pârşului, prin borna 180 din UP V Mehadia - O. S. Belareca şi Vf. Pogara (1360,2 m), de unde coboară pe Dosu Frăsincea în Ogaşul lui Mihai, mergând pe acesta până la borna 195, de aici urmând limita fondului forestier prin bornele 196, 214, 217, 240. Ajunge în Valea Topla la borna 242, de unde urcă spre Vârfu Suli ţa până în borna 239. În continuare merge spre sud-est pe culme până în borna 247, iar de aici spre sud pe lizieră, trece peste Valea Vârtopu prin borna 246 din UP V Mehadia - O. S. Belareca, iar de aici urcă pe culme până în Vf. Arjana (1511,4 m) din culmea Munţilor Cernei. Limita se continuă pe Culmea principală a M-ţilor Cernei, prin Poiana Lungă, Vf. Cicilovete (1129,5 m), Poiana Cicilovete (1142,6 m) şi Culmea Mare (927,6 m) până în borna 45 din UP III Băile Herculane - O. S. Băile Herculane. De aici iar face un ocol pe versantul vestic, prin borna 415 din UP V Mehadia - O. S. Belareca, mergând pe limita fondului forestier prin bornele 416, 431, 439, până la borna 444 din acelaşi UP V Mehadia - O. S. Belareca, din apropierea confluenţei Cernei cu Belareca [VI-2. 12]. Limita sudică, porneşte de la borna 444 din UP V Mehadia O. S. Belareca, merge spre nord pe limita fondului forestier de la 15
marginile localităţilor Pecinişca şi Băile Herculane, prin bornele 4, 8, 18 din UP III Băile Herculane - O. S. B ăile Herculane până la borna 31, aflată în apropierea podului peste valea Cernei, de aici întorcându-se pe malul drept al râului Cerna, până la intrarea acestuia prin staţiunea Băile Herculane, de unde urc ă pe liziera pădurii până în drumul naţional DN 6A, pe care îl urmeaz ă pân ă în apropiere de intersecţia acestuia cu DN 67 D, de unde urcă pe dealul Stoghirului (469 m) şi continu ă pe Cracu Fâsii şi Culmea Padeşu prin Vârfurile Padeşu (709 m) şi Creasta Cocoşului (911 m). Limita estică, continuă din Creasta Cocoşului intrând în culmea principală a Munţilor Mehedinţi pe la est de Masivul Domogled, Ciotul Pietrii (1227,9 m), Culmile Cârligelor, Piatra Cosuştei, Culmea şi Vf Pietrele Albe (1335,3 m), Poiana şi Culmea Beletina, Culmea Obârşia până în Vf. Poiana Mică (1179,2 m). Se continuă pe Parâul Capra [VII-1. 36. 2. 1] şi apoi pe Motru Sec [VII1. 36. 2] până la limita localităţii Motru Sec, limit ă pe care o urmează până la confluenţa văii Târnicioara cu Motru Sec. De aici urcă pe valea Târnicioara până în şaua dintre Cornetu Musteica şi Dealul Măgura, de aici intrând pe limita fondului forestier de pe versantul estic al Cornetului Musteica, pe care o urmeaz ă până în borna 837 din UP II Motru Mare. Din acest punct limita merge pe malul stâng al văii Motrului, până la borna 14, unde trece pe limita fondului forestier, prin bornele 20 şi 28 până la borna 25, trecând înapoi pe malul stâng al văii Motrului, până la borna 39 unde din nou trece pe limita fondului forestier, ocolind Lacul Valea Mare prin bornele 47 si 54, până la borna 76 din UP II Motru Mare - O. S. Padeş. De aici continuă pe malul stâng al Motrului până la confluenţa cu Valea Mileanului, pe care urcă până sub Vf. Mileanul (1063,7 m), intrând pe culmea Dealului Alunu (1150,1 m). De aici urmează linia culmilor Turcineasa (1518,2 m), Şarba (1742,5 m), Şerbota şi Soarbele până în Vârful Paltina (2149,1 m).
3.1. Imapctul activitatilor turistice asupra ariilor portejate 16
3.1.1. Infrastructura si dotarile turistice Infrastructura turistică şi tehnică Structurile turistice de cazare reprezintă componenta cea mai importantă a bazei tehnicomateriale specifice, întrucât răspunde uneia dintre necesităţile fundamentale ale turistului, şi anume odihna, înnoptarea. Dimensiunile şi distribuţia spaţială a mijloacelor de cazare, determină caracteristicile tuturor celorlalte componente ale bazei tehnico-materiale a turismului şi, implicit, amploarea fluxurilor turistice. În decursul timpului au fost contruite diverse tipuri de unităţi de cazare, atât în interiorul ariilor, dar şi la marginea sau în apropierea acestora. Numărul şi tipul de unităţi de cazare din ariile protejate variază considerabil. Chiar dacă anumite
arii protejate nu dispun de un număr suficient de unităţi de cazare (de exemplu Parcul Naţional Munţii Măcinului, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, Parcul Natural Grădiştea Muncelului Cioclovina, Parcul Natural Comana), totuşi în majoritatea cazurilor acest lucru este compensat de unităţile de cazare situate în imediata vecinătate a ariilor protejate (de exemplu Parcul Naţional Munţii Rodnei, Parcul Naţional Ceahlău, Parcul Natural Bucegi, Parcul Naţional Cozia, Parcul Naţional Piatra Craiului). RNP Romsilva consideră că nu sunt probleme legate de capacitatea de primire a vizitatorilor parcurile aflate în administrarea sa şi că există locuri suficiente pentru creşterea controlată fără a pune în pericol mediul. 3.2 Imapctul activitatilor economice asupra ariilor portejate 3.2.1. Agricultura Agricultura s-ar putea dezvolta şi în condiţiile actuale printr-
un proces de modernizare şi cooperare realizat în condiţii moderne de management - in sectorul privat există un potenţial zootehnic însemnat; - potenţial viticol şi pomicol însemnat; - existenţa unor sortimente diversificate de fructe de p ădure; - masă lemnoasă în cantităţi mari şi actualmente insuficient exploatată; - piaţă de desfacere asigurată pentru produsele alimentare; - există oportunităţi de piaţă, cererea întrece oferta, multiple segmente ale pieţei fiind încă neacoperite; - potenţial piscicol însemnat. 3.2.2. Industria Subsolul judeţului este bogat în minereuri şi minerale utile. Exceptând petrolul, există cantităţi însemnate de rezerve de bilanţ reprezentând 130 de 17
zăcăminte omologate, din care 64 zăcăminte de cărbuni şi minereuri, 50 zăcăminte de substanţe nemetalifere şi roci utile şi 6 zăcăminte de ape industriale, termominerale şi plate. De remarcat sunt rezervele de marmură de la Ruschiţa, care se aseamănă cu apreciata marmură de Carrara. Industria alimentară poate fi dezvoltată foarte uşor în anumite zone ale judeţului unde materia primă este foarte accesibilă (spre exemplificare fiind procesarea laptelui şi valorificarea sa la cote superioare, producţia şi prelucrarea ciupercilor, colectarea şi valorificarea fructelor de pădure, colectarea şi valorificarea superioară a animalelor crescute în gospodării particulare, dezvoltarea unor centre de colectare şi prelucrare a peştelui în zona Clisurii Dunării, etc.); Industria constructoare de maşini ar putea să profite prin politici de promovare în plan extern, a produselor fabricate; 3.2.3. Transporturile Accesul în PNDVC este în principal posibil dinspre Dr. Tr. Severin, Orşova, Timişoara, Caransebeş, Târgu Jiu, Baia de Aramă, Petroşani, Lupeni.Dinspre Dr.
Tr. Severin-Orşova-Băile Herculane pe DN 6(E 70) până la staţiunea Băile Herculane şi apoi pe Valea Cernei pe DN 67 D. Dinspre Timişoara-Caransebeş pe DN 6(E 70) până la Băile Herculane şi apoi pe Valea Cernei pe DN 67 D. Dinspre Tg. Jiu-Baia de Aramă pe DN 67 D peste Culmea Mazdronia la km 66, sau a doua variantă de la intersecţia în localitatea Apa Neagră prin DJ 671 Apa Neagră-Padeş-Cloşani-baraj Valea Mare, la ieşirea din satul Cloşani către Valea Mare km 14,700 aflându-se limita PNDVC. Dinspre Petroşani-Lupeni-Câmpul lui Neag pe DN 66A prin Pasul JiulCerna la km 50. De menţionat că DN 66A stabilit prin HG 540/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 338 bis care porneşte din Petroşani pe traseul LupeniCâmpul lui Neag, pătrunde prin pasul Jiul-Cerna în PNDVC la km 50, coboară la Izvoarele Cernei (Pod coada lacului de acumulare Iovanu), se desfăşoară pe contur lac până la baraj Iovanu, continuă prin Cerna Sat, Gura Olanului, trece limita Jud. Gorj în Caraş-Severin la km 100,9, apoi după cca 300 m intră în Jud. Mehedinţi până la km 109 unde se intersectează cu DN 67D. De remarcat că între km 50 şi km 59 drumul este momentan impracticabil. DN 67D vine de la Baia de Aramă, intră în PNDVC în Culmea Mazdronia la km 66, coboară în Valea Cernei unde se intersectează cu DN 66A la km 76,830, continuă pe Valea Cernei până la Pod Cerna-Belareca la km 108,260 unde este şi limita Parcului. Accesul în PNDVC se mai poate face dinspre Dr. Tr. Severin şi Orşova prin DJ Iloviţa-Bahna-Podeni apoi pe drumul forestier Topolova sau prin localitatea Topleţ din DN 6 prin drumul forestier Bârza-Balta Cerbului, iar dinspre Caransebeş-Timişoara prin DJ Plugova-Globul Rău-Cornereva.
18
3.2.4. Turismul Zona turistică a Văii Cernei este caracterizată prin varietatea şi pitorescul
peisajului Parcului Naţional Domogled - Valea Cernei, bogăţia faunei şi a florei cu specific mediteranean, existenţa apelor minerale termale, ceea ce face ca această zonă să fie de primă importanţă în cadrul turismului intern, datorită în special staţiunii balneoclimaterice Băile Herculane. Factorii naturali de cură de la Băile Herculane: apele minerale termale sulfuroase, clorurate, sodice, calcice, magnezice, oligominerale, hipotone, climatul blând, influenţele submediteraneene şi aeroionizarea negativă ridicată au efecte beneficie asupra organismului uman. Zona turistică a Porţilor de Fier cuprinde o bună parte din cel mai spectaculos defileu - Clisura Dunării. Dunărea - fluviul care îşi are originile în Munţii Pădurea Neagră din Germania şi străbate Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia, intră în România în dreptul localităţii Baziaş, din judeţul Caraş-Severin. Aici se desfăşoară Rezervaţia Valea Mare din Parcul Naţional al Porţilor de Fier şi se găsesc rezervaţiile arheologice de la Pojejena, Gornea, Liubcova, Divici Turismul este caracterizat ca avand: - potenţial turistic deosebit; - zone turistice atractive unde pot fi amplasate alte noi capacităţi de cazare; - posibilitatea realizării unor trasee turistice atractive pentru turiştii autohtoni şi străini; - centre de cercetare în domeniul metalurgic, construcţii de maşini precum şi în domeniul zootehnic şi pomicol, care pot asigura necesarul de aport tehnologic modern.
19
20
