1. Definiţia, obiectul şi metoda dreptului contravenţional juridice strict determinate de legisDefiniţia – dreptul contravenţional se ooate defini ca un ansamblu de norme juridice
laţia contravenţională, care oglindeşte instituţiile juridice de bază, cum ar fi contravenţia, contravenţionalitatea9, sancţiunea contravenţională, răspunderea contravenţională şi procedura contravenţională, şi care are drept scop protecţia juridică a unor valori sociale determinate, determinate, soluţionarea raporturilor juridice apărute in procesul activităț ii de combatere a contravenţional ităţii. Obiectul – obiectu l dreptului contravenţional îl constituie relaţiile sociale care se stabilesc intre subiecţii dreptului contravenţional din momentul în care legea contravenţională de prevenire obţine forţă juridică, parcurgînd etapele constatării faptei contravenţionale, aplicării sancţiunilor contravenţionale şi pînă la executarea pedepsei contra- venţionale. Deci, obiect al dreptului contravenţional sînt relaţiile sociale cotâitio- nate de apariţia raporturilor juridice între diferiţi subiecţi ai dnptului contravenţional privind desfăşurarea activităţii de prevenire a abaterilor contravenţionale, constatarea faptelor contravenţionale şi curmarea lor aplicarea măsurilor de constrîngere statală şi executarea deciziilor de aplicare a sancţiunilor contravenţionale. Metoda – Principalele trăsături ale metodei de reglementare juridică sint elucidate elucidate atunci cind răspundem la următoarele întrebări: 1) care este statutul jundic al părţilor raporturilor juridice; 2) carc fapte juridice au legătură cu apariţia, modificarea sau stingerea raporturilor jundice; 3) cum are loc determinarea drepturilor şi obligaţiilor subiecţilor raporturilor jundice; şi 4) cum sint protejate aceste dreprun. In opinia savantului autohton Scrgiu Furdui, aceasta metoda e una autoritară potrivit căreia o parte a acestor relaţii este statul, care ocupă o poziţie specială, de autoritate, de putere, de comandă, iar cealaltă parte ,persoana, (subiectul răspundem contravenţionale), care este obligată să respecte prevederile legilor contravenţionale sau să suporte acţiunea măsunlor de constringere statală in cazul nerespcctări (încălcării) acestor prevederi Aceasta metoda se manifestă prin două forme de bază: convingerea ș i constringerea Constrîngerea, ca metodă de reglementare, poate fi divizată in patru grupe de măsuri care. în general, corespund sarcinilor de bază ale organelor de drept în combaterea contravenţionalităţii (prevenirea contravenţiilor curmând; (reprimarea) faptelor contravenţionale; stabilirea vinovăţiei persoanelor care au comis fapte contravenţionale şi aplicarea faţă de acestea a sancţiunilor contravenţionale): 2. Evoluţia reglementărilor contravenţionale
Relaţiile de apărare socială au apărut odată cu societatea şi au cunoscut atît forma relaţiilor de cooperare şi convieţuire, cît şi forma relaţiilor de conflict. con flict. Iniţial, ilicitul contravenţional a fost consacrat în legislaţia penală potrivit tradiţionalei împărţiri tripartite a ilicitului penal în: crime, delicte şi contravenţii (trihotomia) . Această împărţire, „cunoscută în vechiul drept francez de la 1791 şi în cel din Brumar anul IV, apoi, prin menţinerea ei în Codul penal francez de la 1810, şi-a făcut drum în mai toate legislaţiile penale europene şi extraeuropene. Împărţirea tripartită a fost preluată şi de Codul penal român din 1865, care, de altfel, o menţine pînă în anul 1954, Codul reprezentînd, „în majoritatea covîrşitoare a dispoziţiilor sale, o copie a Codului penal francez din 1810 şi a celui prusian din 1851 În perioada interbelică s-a perpetuat acelaşi regim al contravenţiilor, ele fiind reglementate în Codul penal din anul 1936. Potrivit legii penale, contravenţia reprezenta fapta pe care o declară ca atare legea, regulamentul şi ordonanţa autorităţii administrative sau poliţieneşti . Începînd cu anul 1954, în România contravenţiile nu au mai fost considerate infracţiuni, ci abateri administrative şi, drept urmare, au fost excluse din codul penal. Totodată, doctrina românească a fundamentat instituţia înlocuirii răspunderii penale cu răspunderea administrativă sau de altă natură . O altă etapă în procesul legislativ românesc al contravenţiilor o reprezintă Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. Legea determina cadrul juridic general al reglementării acestor fapte, precizînd autorităţile care pot emite acte normative de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor. Subiect al răspunderii administrativ-contravenţionale era, în principiu, persoana fizică, regulă de la care se putea deroga numai prin lege sau decret, sancţionîndu-se şi persoana juridică doar în cazul existenţei unei dispoziţii legale exprese. În legislaţia Republicii Moldova noţiunea de contravenţie a fost pentru prima dată definită în art. 9 al Codului cu privire la contravenţiile administrative, adoptat la 29 martie 1985.
Pînă în anul 2008 legea contravenţională a suportat multiple modificări şi completări, motivate de noile relaţii social-economice şi social-politice existente în ţară, îndeosebi din momentul cînd Republica Moldova a devenit un stat suveran.
Pînă în anul 2008 legea contravenţională a suportat multiple modificări şi completări, motivate de noile relaţii social-economice şi social-politice existente în ţară, îndeosebi din momentul cînd Republica Moldova a devenit un stat suveran. Cadrul juridic depăşit al regimului contravenţional în condiţiile edificării statului de drept în Republica Moldova a determinat necesitatea elaborării unui nou cadru juridic, adaptat condiţiilor şi imperativelor timpului. Prin Legea nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 a fost adoptat Codul contravenţional al Republicii Moldova, care va intra în vigoare la 31 mai 2009. Din momentul apariţiei noii legi contravenţionale este confirmată de jure existenţa dreptului contravenţional ca ramură distinctă a sistemului de drept în ţara noastră. 3. Principiile dreptului contravenţional
Principiile dreptului sînt normele sociale cărora li se supune un sistem juridic, care ordonează întregul drept pozitiv ce există pe un areal geografic, statal sau internaţional. Pornind de la această constatare, în viziunea noastră, principiile dreptului contravenţional pot fi clasificate în: generale, ramurale, instituţionale . Principiile generale, fiind specifice sistemului de drept în ansamblu, se referă la reglementarea juridică a relaţiilor sociale în general, inclusiv la cele reglementate de dreptul contravenţional: Principiul legalităţii. Republica Moldova, proclamată de Constituţie stat de drept Statul de drept presupune că toţi cetăţenii, toate organele statale şi cele nestatale se supun numai legii Principiul legalităţii înseamnă că legiuitorul, atunci cînd realizează opera sa legislativă, trebuie să respecte toate procedurile, să ţină seama de voinţa socială, să permită pluralismul politic şi să controleze executivul cu ajutorul pîrghiilor puse la dispoziţie de lege. La rîndul său, executivul trebuie să organizeze executarea şi să execute legile, să colaboreze cu Parlamentul şi să nu facă presiuni, mai ales asupra puterii judecătoreşti şi a persoanelor cu funcţii de răspundere, abilitate cu dreptul de a cerceta cazurile contravenţionale Principiul legalităţii are şi menirea de a constitui o garanţie a libertăţii persoanei împotriva abuzurilor şi arbitrariului care se întîlneşte în activitatea organelor executive Legea contravenţională prevede: „Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei contravenţii, nici supus sancţiunii contravenţionale decît în conformitate cu legea contravenţională. Principiul egalităţii este înscris , pe lîngă numeroase legi interne, în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, cum ar fi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului. Are două aspecte: primul este legat de activitatea de elaborare a normelor contravenţionale, iar al doilea se referă la mecanismul aplicării legii. În procesul elaborării elaborăr ii legilor atît organul legislativ, cît şi organul de iniţiativă legislativă trebuie să evite normele juridice discriminatorii sau care oferă privilegii. Pe de altă parte, organele care aplică legea nu trebuie să o interpreteze discriminatoriu sau în beneficiul unui anumit justiţiabil. Principiul garantării drepturilor şi libertăţilor fundamentale Esenţa acestui principiu constă în faptul că organele abilitate trebuie să ţină cont de libertăţile fundamentale ale omului atît la etapa elaborării normelor contravenţionale, cît şi la etapa executării lor Principiul neretroactivităţii legii contravenţionale. Şi acest principiu îşi are izvorul în Legea fundamentală, care prevede: „Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituie un act delictuos Principiul neretroactivităţii legii contravenţionale interzice ca legea să producă efecte – drepturi şi obligaţii – pentru faptele consumate înaintea intrării în vigoare a legii noi. Legea contravenţională se aplică din data intrării ei în vigoare, care, de regulă, coincide cu publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Principiile ramurale au un caracter mai restrîns, limitat la materia contravenţională: Principiul prescrierii unilaterale de voinţă juridică a subiectului administrării în domeniul combaterii contravenţionalităţii. Acest principiu este determinat de una dintre trăsăturile de bază ale administrării în domeniul contravenţional: una din părţile obligatorii ale relaţiilor sociale reglementate de dreptul contravenţional este reprezentantul statului, care acţionează în calitate de subiect al administrării. Principiul Princip iul reglement reg lementării ării juridice ju ridice a contravenţ contr avenţiei iei şi a sancţiunil san cţiunilor or contrave con traven nţionale. Principiul reglementării juridice a contravenţiei şi a sancţiunilor contravenţionale este un principiu ramural, care presupune că doar faptele prevăzute de lege la momentul săvîrşirii lor constituie contravenţii, iar represiunea
acestora va consta numai în aplicarea sancţiunilor prevăzute de legea contravenţională la data săvîrşirii contravenţiei Prezumţia de nevinovăţie înseamnă că persoana acuzată de săvîrşirea unei contravenţii este prezumată
Pînă în anul 2008 legea contravenţională a suportat multiple modificări şi completări, motivate de noile relaţii social-economice şi social-politice existente în ţară, îndeosebi din momentul cînd Republica Moldova a devenit un stat suveran. Cadrul juridic depăşit al regimului contravenţional în condiţiile edificării statului de drept în Republica Moldova a determinat necesitatea elaborării unui nou cadru juridic, adaptat condiţiilor şi imperativelor timpului. Prin Legea nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 a fost adoptat Codul contravenţional al Republicii Moldova, care va intra în vigoare la 31 mai 2009. Din momentul apariţiei noii legi contravenţionale este confirmată de jure existenţa dreptului contravenţional ca ramură distinctă a sistemului de drept în ţara noastră. 3. Principiile dreptului contravenţional
Principiile dreptului sînt normele sociale cărora li se supune un sistem juridic, care ordonează întregul drept pozitiv ce există pe un areal geografic, statal sau internaţional. Pornind de la această constatare, în viziunea noastră, principiile dreptului contravenţional pot fi clasificate în: generale, ramurale, instituţionale . Principiile generale, fiind specifice sistemului de drept în ansamblu, se referă la reglementarea juridică a relaţiilor sociale în general, inclusiv la cele reglementate de dreptul contravenţional: Principiul legalităţii. Republica Moldova, proclamată de Constituţie stat de drept Statul de drept presupune că toţi cetăţenii, toate organele statale şi cele nestatale se supun numai legii Principiul legalităţii înseamnă că legiuitorul, atunci cînd realizează opera sa legislativă, trebuie să respecte toate procedurile, să ţină seama de voinţa socială, să permită pluralismul politic şi să controleze executivul cu ajutorul pîrghiilor puse la dispoziţie de lege. La rîndul său, executivul trebuie să organizeze executarea şi să execute legile, să colaboreze cu Parlamentul şi să nu facă presiuni, mai ales asupra puterii judecătoreşti şi a persoanelor cu funcţii de răspundere, abilitate cu dreptul de a cerceta cazurile contravenţionale Principiul legalităţii are şi menirea de a constitui o garanţie a libertăţii persoanei împotriva abuzurilor şi arbitrariului care se întîlneşte în activitatea organelor executive Legea contravenţională prevede: „Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei contravenţii, nici supus sancţiunii contravenţionale decît în conformitate cu legea contravenţională. Principiul egalităţii este înscris , pe lîngă numeroase legi interne, în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, cum ar fi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului. Are două aspecte: primul este legat de activitatea de elaborare a normelor contravenţionale, iar al doilea se referă la mecanismul aplicării legii. În procesul elaborării elaborăr ii legilor atît organul legislativ, cît şi organul de iniţiativă legislativă trebuie să evite normele juridice discriminatorii sau care oferă privilegii. Pe de altă parte, organele care aplică legea nu trebuie să o interpreteze discriminatoriu sau în beneficiul unui anumit justiţiabil. Principiul garantării drepturilor şi libertăţilor fundamentale Esenţa acestui principiu constă în faptul că organele abilitate trebuie să ţină cont de libertăţile fundamentale ale omului atît la etapa elaborării normelor contravenţionale, cît şi la etapa executării lor Principiul neretroactivităţii legii contravenţionale. Şi acest principiu îşi are izvorul în Legea fundamentală, care prevede: „Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituie un act delictuos Principiul neretroactivităţii legii contravenţionale interzice ca legea să producă efecte – drepturi şi obligaţii – pentru faptele consumate înaintea intrării în vigoare a legii noi. Legea contravenţională se aplică din data intrării ei în vigoare, care, de regulă, coincide cu publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Principiile ramurale au un caracter mai restrîns, limitat la materia contravenţională: Principiul prescrierii unilaterale de voinţă juridică a subiectului administrării în domeniul combaterii contravenţionalităţii. Acest principiu este determinat de una dintre trăsăturile de bază ale administrării în domeniul contravenţional: una din părţile obligatorii ale relaţiilor sociale reglementate de dreptul contravenţional este reprezentantul statului, care acţionează în calitate de subiect al administrării. Principiul Princip iul reglement reg lementării ării juridice ju ridice a contravenţ contr avenţiei iei şi a sancţiunil san cţiunilor or contrave con traven nţionale. Principiul reglementării juridice a contravenţiei şi a sancţiunilor contravenţionale este un principiu ramural, care presupune că doar faptele prevăzute de lege la momentul săvîrşirii lor constituie contravenţii, iar represiunea
acestora va consta numai în aplicarea sancţiunilor prevăzute de legea contravenţională la data săvîrşirii contravenţiei Prezumţia de nevinovăţie înseamnă că persoana acuzată de săvîrşirea unei contravenţii este prezumată
acestora va consta numai în aplicarea sancţiunilor prevăzute de legea contravenţională la data săvîrşirii contravenţiei Prezumţia de nevinovăţie înseamnă că persoana acuzată de săvîrşirea unei contravenţii este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în conformitate cu prevederile CC al RM, asigurîndu-se garanţiile necesare apărării ei. Principiul dreptăţii presupune că persoana poate fi sancţionată numai pentru contravenţia în a cărei privinţă este
dovedită vinovăţia sa
Principiul umanismului presupune că întreaga reglementare în materia contravenţională trebuie să exprime
interesele fundamentale ale omului Legea contravenţională trebuie să asigure securitatea persoanei şi tratamentul ei uman în cadrul procedurii contravenţionale. Principiul prevenirii şi curmării faptelor contravenţionale presupune că atît reglementarea contravenţională, cît şi activitatea organelor executive privind realizarea acestei reglementări trebuie să asigure prevenirea săvîrşirii acestor fapte prin conformare la cerinţele stabilite şi prin constrîngere faţă de cei care le săvîrşesc. Principiile instituţionale sînt caracteristice diferitelor instituţii juridice ale dreptului contravenţional, cum ar fi: contravenţia, contravenţionalitatea, răspunderea contravenţională, convingerea şi constrîngerea, procedura contravenţională etc. Caracterul extrajudiciar de examinare a cazului contravenţional , , ca principiu, se referă la instituţia juridică a procedurii contravenţionale şi stipulează că în procedura contravenţională (spre deosebire de cea penală sau civilă) cazul contravenţional poate fi examinat de organele abilitate în mod extrajudiciar. Alături de instanţele judecătoreşti, decizia privind aplicarea sancţiunilor contravenţionale poate fi emisă (luată) şi de alte organe statale împuternicite (procurorul, comisia administrativă de pe lîngă autoritatea publică locală, agentul constatator). Principiul răspunderii contravenţionale personale
în dreptul contravenţional nu se poate antrena răspunderea juridică pentru fapta săvîrşită de altă persoană Principiul individualizării răspunderii răspu nderii contravenţionale contravenţ ionale şi sancţiunii con travenţionale presupune că persoanei, recunoscute ca fiind vinovată de săvîrşirea unei contravenţii, i se aplică o pedeapsă contravenţională echitabilă în limitele fixate în partea specială a CC al RM şi în strictă conformitate cu dispoziţiile părţii generale a Codului. Principiul interdicţiei dublei sancţionări contravenţionale prevede că nimeni nu poate fi supus de două ori răspunderii contravenţionale pentru săvîrşirea uneia şi aceleiaşi contravenţii. 4. Trăsăturile dreptului contravenţional. Corelaţia dintre dreptul contravenţional şi ramurile înrudite ale sistemului de drept. Punem în evidenţă următoarele trăsături ale dreptului contravenţional : Caracterul autonom Această ramură a dreptului reglementează numai acele relaţii sociale care apar între subiecţii
dreptului contravenţional în legătură cu: necesitatea respectării normei contravenţionale (prevenirea de contravenţii); comiterea faptei contravenţionale (curmarea faptei ilicite); înfăptuirea jurisdicţiei contravenţionale (aplicarea sancţiunilor contravenţionale şi a altor măsuri de reeducare a persoanelor vinovate de comiterea contravenţiilor Inegalitatea părţilor în relaţiile contravenţionale Una dintre părţile relaţiilor sociale reglementate de dreptul contravenţional este reprezentată de stat. Această parte a relaţiilor apare în calitate de subiect al administrării şi, prin competenţa sa, are prioritate faţă de celelalte părţi ale relaţiilor sociale reglementate de dreptul contravenţional. Apartenenţa la dreptul public
. Prin reglementările sale, dreptul contravenţional aparţine dreptului public, deoarece în toate raporturile juridice de drept contravenţional statul este subiectul dominant, care pretinde o anumită conduită de la subiecţii de drept cărora le sînt destinate normele juridice contravenţionale şi statul, prin organele sale abilitate, exercită tragerea la răspunderea contravenţională a celor vinovaţi de săvîrşirea acestor fapte Caracterul extrajudiciar de aplicare a sancţiunilor contravenţionale Întreaga activitate de aplicare a sancţiunilor contravenţionale de către organele abilitate (executive sau judecătoreşti) şi de constrîngere statală faţă de persoanele care au comis fapte contravenţionale are caracter extrajudiciar şi se manifestă prin jurisdicţia contravenţională .
normele juridice contravenţionale suportă deseori modificări, în funcţie de schimbările intervenite în evoluţia societăţii Caracterul dinamic
Corelaţia dreptului contravenţional cu ramurile înrudite:
normele juridice contravenţionale suportă deseori modificări, în funcţie de schimbările intervenite în evoluţia societăţii Caracterul dinamic
Corelaţia dreptului contravenţional cu ramurile înrudite: Cu dreptul constituţional. Legătura dintre aceste ramuri ale dreptului constă şi în faptul că izvorul principal al
tuturor ramurilor de drept este Constituţia, dreptul constituţional cuprinzînd principiile fundamentale pe care se întemeiază toate ramurile de drept. Cu dreptul administrativ Ambele ramuri ale dreptului indicate au drept scop asigurarea convieţuirii normale în cadrul societăţii, fără lezarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor, garantarea bunei funcţionări a tuturor organelor şi instituţiilor statului Cu dreptul penal putem menţiona că obiectul acestora, în mare parte, coincide, deosebindu-se prin pericolul social al consecinţelor ce survin în urma atentatului ilicit. O serie de fapte ilicite după modul lor de săvîrşire, condiţiile în care au fost săvîrşite şi urmările parvenite se situează la limita dintre ilicitul contravenţional şi cel penal. În unele condiţii, faptele ilicite comise obţin aspect contravenţional, iar în alte condiţii – aspect infracţional (de exemplu: contravenţia – procurarea şi păstrarea ilegală a mijloacelor narcotice în cantităţi mici Cu dreptul procesual penal Dat fiind faptul că procedura contravenţională este o instituţie juridică a dreptului contravenţional şi nu există ca ramură de sine stătătoare a dreptului, unele tehnici procedurale de documentare a contravenţiilor, de aplicare a sancţiunilor sînt preluate din procedura penală . 5. Izvoarele dreptului contravenţional
Dreptul, de regulă, este interesat de două dintre multiplele sensuri ale noţiunii de izvor de drept, respectiv: izvor de drept în sens material şi izvor de drept în sens formal. Izvoarele materiale ale dreptului contravenţional sînt realităţile extrajudiciare care determină legiuitorul să elaboreze norme juridice (legi şi alte acte normative) sau creează ele însele norme de conduită obligatorie (obiceiul sau cutuma). Izvoarele formale ale dreptului contravenţional sînt actele normative în care se exprimă voinţa socială, devenită voinţă de stat, cu privire la normele juridice referitoare la combaterea contravenţionalităţii. Aspectul care interesează este cel al forţei juridice a izvorului formal, adică al tipului de act normativ în care se exprimă voinţa de stat. Literatura de specialitate face o ierarhizare a izvoarelor formale ale dreptului contravenţional: Tratatele şi convenţiile internaţionale , în măsura în care acestea sînt ratificate de Republica Moldova şi prevăd norme cu caracter contravenţional (penal). Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale”. Constituţia Republicii Moldova, ca izvorul fundamental intern al dreptului contravenţional În Constituţie îşi au originea majoritatea principiilor dreptului contravenţional, cum ar fi: accesul liber la justiţie (art. 20 din Constituţie), prezumţia nevinovăţiei (art. 21 din Constituţie), neretroactivitatea legii (art. 22 din Constituţie) Hotărîrile Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea actelor normative din domeniul combaterii contravenţionalităţii. Codul contravenţional al Republicii Moldova (Legea contravenţională), ca izvorul formal de bază al dreptului contravenţional. Acest izvor stabileşte faptele ce constituie contravenţii şi procedura de aplicare a pedepselor contravenţionale. Alte legi organice şi ordinare care se referă la mecanismul de combatere a contravenţionalităţii (de exemplu, potrivit Legii privind administraţia publică locală Ordonanţele Guvernului privind domeniul combaterii fenomenului contravenţional. Decretele Preşedintelui Republicii Moldova privind administrarea procesului de combatere a contravenţionalităţii şi hotărîrile Guvernului cu caracter normativ în acest domeniu. Actele administrative cu caracter normativ în domeniu ale organelor administrării publice centrale de ramură. Actele administrative de acelaşi conţinut, elaborate de organele administrării publice locale.
6. Noţiunea de legislaţie contravenţională, sistemul şi interpretarea ei. În literatura de specialitate se utilizează două noţiuni: „legea contravenţională” şi „legislaţia contravenţională”
Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, cuvîntul „lege”este o normă cu caracter obligatoriu, stabilită şi
6. Noţiunea de legislaţie contravenţională, sistemul şi interpretarea ei. În literatura de specialitate se utilizează două noţiuni: „legea contravenţională” şi „legislaţia contravenţională”
Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, cuvîntul „lege”este o normă cu caracter obligatoriu, stabilită şi apărată de puterea de stat. Aceeaşi sursă prevede că „legislaţie ” înseamnă totalitatea legilor unei ţări sau ale unui domeniu juridic Notiunia - legislaţia contravenţională reprezintă sistemul de acte juridice adoptate sau emise de către diferiţi subiecţi ai dreptului contravenţional, care contribuie la apariţia, modificarea sau stingerea raporturilor juridice concrete în domeniul combaterii contravenţionalităţii.
În acest caz conţinutul termenului „legislaţia contravenţională” ar corespunde cu conţinutul termenului „sistem al izvoarelor dreptului contravenţional”. Sistemul legislaţiei contravenţionale.
Pornind de la scopul reglementării juridice a procesului de administrare în domeniul combaterii contravenţionalităţii, legislaţia contravenţională din Republica Moldova ar putea fi împărţită în două categorii de norme juridice: 1) norme juridice care stabilesc faptele ce constituie contravenţii, răspunderea contravenţională şi modalitatea aplicării ei; 2) norme juridice ce alcătuiesc cadrul juridic al activităţii de prevenire şi curmare a contravenţiilor.
În acest caz noţiunea „legislaţie contravenţională” ar include: 1) Codul contravenţional al Republicii Moldova, care reprezintă unicul act normativ ce stabileşte răspunderea contravenţională şi procedura contravenţională; 2) alte legi şi acte normative sublegislative, adoptate de organele abilitate, care formează cadrul juridic al activităţii de prevenire şi curmare a contravenţiilor. Interpretarea legislaţiei contravenţionale , constituie totalitatea de operaţiuni logico-raţionale efectuate de un subiect în scopul clarificării sensului exact al normelor de drept contravenţional, precum şi activitatea de explicare a normelor de drept subiecţilor cărora li se adresează. Interpretarea legii contravenţionale este determinată de necesitatea aplicării la anumite fapte şi situaţii, diferite de cele tipice, a normelor contravenţionale, norme care conţin uneori formulări ce nu redau clar voinţa legiuitorului, cuvinte cu sens ambiguu ori redactări neglijente. De exemplu, în art. 376 alin. 3 din Codul contravenţional legislatorul stipulează: „Reţinerea persoanei în cauza contravenţională nu poate depăşi 3 ore”. Iar în art. 435 „Durata reţinerii şi condiţiile privării de libertate”, alin. (2), se menţionează că: „Persoana suspectată de săvîrşirea unei contravenţii pentru care sancţiunea prevede arestul contravenţional poate fi reţinută pînă la examinarea cauzei contravenţionale, dar nu mai mult decît pe 24 de ore. 7. Structura Codului contravenţional al Republicii Moldova
Legea contravenţională nominalizată are drept sarcină ocrotirea personalităţii, a drepturilor şi a intereselor legitime ale persoanelor fizice, a proprietăţii, a ordinii de stat şi a ordinii publice, precum şi prevenirea şi curmarea contravenţiilor, influenţa asupra cauzelor şi condiţiilor comiterii lor, contribuirea la educarea cetăţenilor în spiritul respectării întocmai a legilor şi a altor acte normative. Pentru realizarea scopului şi a sarcinilor sale, CC al RM este structurat în: cărţi, titluri, părţi, capitole şi articole Cartea întîi. Dreptul material este divizată în două titluri: titlul I – Partea generală şi titlul II – Partea specială. Partea generală a cărţii întîi este împărţită în cinci capitole şi conţine: dispoziţii comune cu privire la legea contravenţională a Republicii Moldova, scopul legii şi acţiunea ei, principiile; noţiunea de contravenţie şi răspundere contravenţională; cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea contravenţională; sancţiunile contravenţionale şi modalitatea aplicării lor. Partea specială a cărţii întîi este divizată în cincisprezece capitole, Fiecare dintre ele conţine norme materiale ale dreptului contravenţional, Fiecare articol (alineatul articolului) al Părţii speciale cuprinde reguli concrete în domeniul contravenţional (dispoziţia normei juridice), pentru neonorarea cărora este prevăzută măsura de constrîngere statală pasibilă de aplicare în cazurile şi modul stabilite de lege. Cartea a doua. Procesul contravenţional este şi ea divizată în două titluri: titlul I – Partea generală şi titlul II Partea specială . Partea generală a cărţii a doua conţine: dispoziţii generale cu privire la procesul contravenţional, principiile procedurii contravenţionale şi de citare; participanţii la procesul contravenţional, drepturile şi obligaţiile lor; autorităţile competente să soluţioneze cauzele contravenţionale; probele şi măsurile procesuale de constrîngere. Partea specială a cărţii a doua este consacrată activităţii procesuale privind: constatarea faptei contravenţionale şi cercetarea cazului; judecarea cauzei contravenţionle în instanţă; căile de atac al deciziei emise; trimiterea spre executare a hotărîrii judecătoreşti, problemele ce urmează a fi soluţionate la executarea sancţiunii contravenţionale.
8. Noţiunea de aplicare a legii contravenţionale
Aplicarea actelor normative contravenţionale este sarcina de bază a activităţii organelor executive şi judecătoreşti abilitate în acest domeniu. Aplicarea dreptului, în linii generale, este activitatea organizatorică publică, realizată în
8. Noţiunea de aplicare a legii contravenţionale
Aplicarea actelor normative contravenţionale este sarcina de bază a activităţii organelor executive şi judecătoreşti abilitate în acest domeniu. Aplicarea dreptului, în linii generale, este activitatea organizatorică publică, realizată în forme speciale, de organele publice competente pentru implementarea normelor de drept privind cazuri sociale concrete. Aplicarea legii contravenţionale demarează odată cu intrarea ei în vigoare, pentru că din acest moment este obligatorie şi, în ceea ce-i priveşte pe destinatarii care s-au conformat, ea are eficienţă activă. În privinţa celorlalţi destinatari, care nu s-au conformat preceptelor legii, eficienţa este reactivă. Aplicarea legii contravenţionale este respectarea de către toţi subiecţii dreptului contravenţional a normelor juridice contravenţionale, fie prin conformare, fie prin constrîngere statală. Elementele ce constituie conţinutul de aplicare a legii contravenţionale sînt: spaţiul, timpul, persoanele şi faptele. Spaţiul şi timpul reprezintă elemente constitutive de bază ale noţiunii de aplicare a legii contravenţionale, în cadrul cărora vor fi cercetate şi ultimele două elemente (persoanele şi faptele lor). 9. Aplicarea legislaţiei contravenţionale în timp
Acţiunea legii contravenţionale este determinată de două momente: – intrarea în vigoare (data cînd începe acţiunea normei juridice); – ieşirea din vigoare (data cînd încetează acţiunea ei). Intrarea în vigoare – legea intră în vigoare la data publicării ei sau la data prevăzută expres în textul legii. Intrarea în vigoare a legii la data publicării Art. 76 din Constituţia Republicii Moldova şi art. 1 din Legea privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale prevăd că legile se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Intrarea în vigoare a legii la data prevăzută în textul actului normativ. Legea contravenţională poate intra în vigoare şi la data indicată în ea. Însă data intrării în vigoare, în toate cazurile, trebuie să fie ulterioară datei pu- blicării, deoarece nici o lege nu poate avea putere juridică înainte de a fi publicată. Ieşirea din vigoare a legii contravenţionale
Legea privind actele legislative prevede că acţiunea actului legislativ încetează dacă acesta: este abrogat; este declarat nul prin hotărîrea definitivă a instanţei competente; a ajuns la termen; este consumat; a devenit caduc. Încetarea aplicării legii contravenţionale prin abrogare Prin abrogare se înţelege desfiinţarea unui act normativ pentru viitor. Abrogarea poate fi expresă sau tacită, totală sau parţială. Abrogarea expresă poate fi: Abrogare expresă directă , ce apare în cazul în care noul act normativ nominalizează expres actul normativ sau dispoziţiile din actul normativ care se abrogă. Abrogare expresă indirectă , care apare atunci cînd noul act normativ se limitează la menţiunea că dispoziţiile anterioare contrare se abrogă, fără a le nominaliza în mod direct. Abrogarea tacită apare atunci cînd noua lege nu abrogă în mod expres actul normativ sau dispoziţiile lui, dar conţine în textul său dispoziţii incompatibile cu prevederile unei legi mai vechi, astfel fiind aplicat principiul: legea mai nouă abrogă legea mai veche . Legea temporară este emisă pentru o anumită situaţie provizorie (de exemplu, pentru starea excepţională). Odată cu încetarea stării excepţionale ea îşi pierde orice efect. Legea cu termen se elaborează în cazurile în care se poate prevedea cu precizie timpul necesar aplicării ei. Încetarea aplicării legii contravenţionale prin ajungerea la termen. Regula generală privind termenul de aplicare a legii constă în aceea că legea are putere juridică pe un termen nelimitat, dacă ea nu prevede altfel . Pe lîngă legi cu termen nelimitat, există legi temporare şi legi cu termen. Norma juridică contravenţională acţionează numai în prezent şi în viitor. Astfel, un principiu fundamental al acţiunii normelor juridice în timp este principiul neretroactivităţii lor şi principiul aplicării imediate a legii noi principiul neretroactivităţii stabileşte regula conform căreia legea este incidentă, se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare Principiul aplicării imediate a legii contravenţionale noi presupune că legea nouă se va aplica tuturor raporturilor juridice contravenţionale care apar după intrarea ei în vigoare. Principiul aplicării imediate a legii noi face să înceteze aplicarea legii vechi. Cu toate acestea, cele două principii generale de aplicare a legii contravenţionale în timp cunosc şi excepţii: a) retroactivitatea legii contravenţionale noi; b) supravieţuirea legii vechi.
Retroactivitatea legii contravenţionale noi
este o excepţie a principiului neretroactivităţii legii, prin aceasta înţelegîndu-se aplicarea legii contravenţionale noi la situaţiile juridice anterioare intrării ei în vigoare.
Retroactivitatea legii contravenţionale noi
este o excepţie a principiului neretroactivităţii legii, prin aceasta înţelegîndu-se aplicarea legii contravenţionale noi la situaţiile juridice anterioare intrării ei în vigoare. legea contravenţională poate avea efect retroactiv în următoarele cazuri 1) cînd atenuează sau anulează răspunderea pentru contravenţiile comise; 2) cînd legea nouă indică retroactivitatea sa; 3) în cazul legii interpretative, care explică sensul unor legi anterioare, producînd efecte de la data intrării în vigoare a legilor pe care le interpretează şi cu care fac corp comun. Supravieţuirea legii vechi (ultraactivitatea) înseamnă aplicarea acesteia şi după intrarea în vigoare a legii noi, asupra unor situaţii stipulate în ultima. Din cele menţionate concluzionăm că esenţa principiului aplicării legii contravenţionale în timp constă în aceea că în toate cazurile se aplică legea contravenţională mai blîndă, care uşurează starea de drept a persoanei trase la răspundere contravenţională. 10. Aplicarea legislaţiei contravenţionale în spaţiu
Legea contravenţională este aplicabilă pe teritoriul statului sau al organului deliberativ local în limitele căruia îşi exercită suveranitatea statul ori pe teritoriul de competenţă al organului deliberativ local care a elaborat-o, deoarece ea exprimă voinţa lor publică. Principiul teritorialităţii (aplicarea legii contravenţionale în spaţiu) determină activitatea de traducere în viaţă a prescripţiilor normelor contravenţionale în raport cu locul comiterii faptei antisociale. Acţiunea legii contravenţionale asupra persoanei în raport cu spaţiul săvîrşirii faptei este expres pravăzută în art. 4 din Codul contravenţional, care stipulează: Contravenţia săvîrsită pe teritoriul Republicii Moldova se sancţionează în conformitate cu prezentul cod. Contravenţia săvîrşită în afara teritoriului Republicii Moldova de un cetăţean al ei sau de un apatrid care domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova se sancţionează în conformitate cu prezentul cod dacă fapta este prevăzută şi de legea ţării în care a fost săvîrşită, iar persoana nu a fost trasă la răspundere în acea ţară. Nu pot fi supuşi răspunderii contravenţionale reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau alte persoane care, nu cad sub incidenţa jurisdicţiei contravenţionale a Republicii Moldova sau în cazul cărora este înlăturată răspunderea contravenţională. Contravenţia săvîrşită în apele teritoriale sau în spaţiul aerian al Republicii Moldova se consideră săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova. În temeiul prezentului cod se sancţionează contravenţiile săvîrşite la bordul unei nave militare maritime sau aeriene aparţinînd Republicii Moldova, indiferent de locul aflării navei. s.a. 11. Noţiunea, formele de manifestare şi structura normelor de drept contravenţional
Norma juridică contravenţională este o regulă generală de conduită, obligatorie şi impersonală, instituită prin lege, a cărei aplicare este asigurată, în caz de necesitate, prin forţa de constrîngere a statului. Ca şi orice normă, normele juridice contravenţionale prevăd obligaţiile şi drepturile reciproce ale părţilor în relaţiile administrării din domeniul combaterii contravenţionalităţii, precum şi răspunderea lor în caz de neexecutare a obligaţiilor sau de folosire incorectă a drepturilor de care se bucură fiecare dintre părţile acestor relaţii. Normele juridice contravenţionale, reglementînd relaţiile sociale, acţionează asupra lor prin intermediul: – obligării din punct de vedere juridic a părţilor; – acordării anumitor drepturi participanţilor la relaţii; – asigurării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor. Normele juridice contravenţionale pot îmbrăca diverse forme de manifestare: a) stabilirea consecutivităţii stricte a acţiunilor în condiţiile corespunzătoare şi în modul cuvenit, prevăzute de norma respectivă (de exemplu, potrivit prevederilor art. 433 din CC al RM persoana reţinută va fi informată neîntîrziat, contra semnătură, într-o limbă pe care o înţelege, despre motivele reţinerii, faptul informării consemnîndu-se în procesul-verbal cu privire la reţinere. Această normă procesuală stabileşte cu stricteţe acţiunile pe care trebuie să le efectueze reprezentantul organului constatator împuternicit cu re b) interzicerea săvîrşirii diferitelor acţiuni sub ameninţarea aplicării unor mijloace de influenţă juridică; c) acordarea a posibilităţii de a alege una dintre variantele de comportare prevăzute în normă. d) acordarea părţii a raportului contravenţional a posibilităţii de a acţiona din proprie iniţiativă, adică libertatea de a întreprinde sau nu anumite acţiuni care sînt prevăzute în norma juridică contravenţională.
reprezintă construcţia ei internă, modul de legătură şi ordonarea elementelor sale componente, precum şi forma exterioară de exprimare a conţinutului ei. Norma juridică contravenţională are structură logico-juridică şi structură tehnico-juridică. Structura normei juridice contravenţionale
reprezintă construcţia ei internă, modul de legătură şi ordonarea elementelor sale componente, precum şi forma exterioară de exprimare a conţinutului ei. Norma juridică contravenţională are structură logico-juridică şi structură tehnico-juridică. Structura logico-juridică a normei juridice contravenţionale, ca şi în cazul altor ramuri ale dreptului, prezintă trei elemente (părţi componente): ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea. După structura tehnico-juridică, normele dreptului contravenţional sînt sistematizate sub formă de părţi, titluri, capitole, articole, alineate etc. Dacă ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea alcătuiesc structura internă şi stabilă a normei contravenţionale, construcţia ei tehnico juridică formează structura externă şi dinamică a acesteia. Structura normei juridice contravenţionale
12. Clasificarea normelor de drept contravenţional După conţinutul lor juridic normele juridice contravenţionale pot fi grupate în: norme juridice care interzic sau norme prohibitive; 2) norme juridice care obligă; 3) norme juridice care împuternicesc (permisive), care prevăd posibilitatea de a acţiona din proprie iniţiativă, în
limitele cerinţelor indicate în norma corespunzătoare; 4) norme juridice care stimulează, adică prevăd măsuri de stimulare moral-materială pentru onorarea legislaţiei contravenţionale; 5) norme juridice de recomandare, care conţin îndrumări cu privire la săvîrşirea raţională a unor sau altor acţiuni. În funcţie de formele de manifestare , normele juridice contravenţionale se împart în: norme materiale şi norme procesuale. Norma juridică materială este o regulă de conduită ce formulează prerogativele şi obligaţiile subiecţilor dreptului şi care răspunde la întrebarea: „ce trebuie făcut pentru realizarea lor?” Norma juridică procesuală este o regulă de conduită cu caracter procesual, general-obligatorie, stabilită sau sancţionată de puterea de stat, regulă ce reglementează relaţiile sociale care ţin de activitatea de constituire, de elaborare şi de implementare a dreptului. 13. Raportul de drept contravenţional
Raportul de drept reprezintă o formă de interacţiune socială în care subiecţii de drept obţin satisfacerea intereselor recunoscute sau garantate de stat. Raportul juridic contravenţional este o relaţie de apărare socială re-glementată printr-o normă de drept contravenţional, relaţie ce ia naştere, se modifică şi dispare în acţiunea de combatere a contravenţionalităţii. Premisele raportului juridic contravenţional (condiţii necesare fără a căror existenţă nu poate lua naştere un raport juridic) sînt: în primul rînd, normele juridice contravenţionale care, reglementînd relaţia socială, îi atribuie acesteia un caracter de raport juridic; în al doilea rînd , capacitatea participanţilor relaţiei sociale date de a se manifesta în calitate de exponenţi ai drepturilor şi obligaţiilor subiectului, numită, în limbaj juridic, capacitate juridică; în al treilea rînd , survenirea împrejurărilor reale de viaţă prevăzute în ipoteza normei juridice, de care norma în cauză leagă naşterea, modificarea sau stingerea raportului juridic contravenţional. Susţinem ideea potrivit căreia raporturile juridice contravenţionale se divizează în: – raporturi de conformare (de cooperare) – în cazul respectării legislaţiei contravenţionale, cînd subiecţii sînt statul, care impune respectarea legii, şi persoanele, destinatarii legii, care sînt determinaţi să respecte legea; – raportul de conflict (de contradicţie) – în cazul încălcării legii contravenţionale, cînd subiecţii sînt statul, care impune răspunderea contravenţională, şi persoana trasă la răspundere contravenţională, care este obligată să suporte sancţiunea pentru contravenţia săvîrşită. Raportul juridic contravenţional de conformare (de cooperare) ia naştere odată cu obţinerea forţei juridice a legii contravenţionale. Raportul juridic contravenţional de conflict (de contradicţie) ia naştere din momentul comiterii unei fapte contravenţionale (încălcarea dispoziţiei normei materiale). Raportul juridic contravenţional prezintă unele trăsături specifice, şi anume: 1. Obligaţiile şi drepturile părţilor acestui raport întotdeauna se află în legătură cu îndeplinirea practică a anumitor acţiuni din sfera administrării statale în vederea combaterii contravenţionalităţii, ceea ce corespunde obiectului dreptului contravenţional. 2. Condiţia apariţiei raportului juridic contravenţional este participarea la el a părţii obligatorii (subiectul obligatoriu) – reprezentantul statului. 3. Raportul juridic contravenţional poate apărea numai în legătură cu necesitatea respectării regulilor de conduită stabilite de normele juridice contravenţionale. 4. În cazul comiterii unei fapte contravenţionale, raportul juridic contravenţional apare în urma exprimării unilaterale de voinţă juridică a reprezentantului statului (subiectul administrării) faţă de cealaltă parte a raportului juridic, indiferent de voinţa ei. 5. Raporturile juridice de conflict (de contradicţie) pot fi soluţionate atît de instanţa de judecată, cît şi de organele constatatoare abilitate, însă în toate cazurile pe cale extrajudiciară.
Subiecţi ai raportului juridic contravenţional pot fi toţi subiecţii dreptului contravenţional. Obiectul raportului juridic contravenţional îl constituie anumite acţiuni sau inacţiuni pe care statul – ca subiect dominant – le poate
pretinde şi pe care cealaltă parte a raportului este obligată să le săvîrşească sau să se abţină de a le săvîrşi.
Subiecţi ai raportului juridic contravenţional pot fi toţi subiecţii dreptului contravenţional. Obiectul raportului juridic contravenţional îl constituie anumite acţiuni sau inacţiuni pe care statul – ca subiect dominant – le poate
pretinde şi pe care cealaltă parte a raportului este obligată să le săvîrşească sau să se abţină de a le săvîrşi. Stingerea raportului juridic contravenţional are loc în două cazuri: 1) înainte de executarea integrală a sancţiunii contravenţionale şi 2) după executarea sancţiunii. 14. Noţiunea de contravenţionalitate şi necesitatea studierii ei.
Bazîndu-ne pe abordările noţiunii de „criminalitate”, care în literatura de specialitate este studiată foarte amplu, definim noţiunea de contravenţionalitate ca fenomen social juridic negativ, cu caracter de masă variabil din punct de vedere istoric, care este constituit din totalitatea contravenţiilor comise pe un anumit teritoriu într-o perioadă determinată de timp, caracterizîndu-se prin indicatori cantitativi (nivelul, dinamica) şi calitativi (structura, caracterul). Trăsăturile de bază ale contravenţionalităţii sînt: fenomen social, fenomen juridic, fenomen negativ, fenomen cu caracter de masă, fenomen istoric variabil. Caracterul juridic al fenomenului contravenţional derivă din conţinutul art. 22 din Constituţia RM, care prevede că nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica o pedeapsă mai aspră decît cea prevăzută în momentul comiterii actului delictuos. Consecinţele considerabile ale contravenţionalităţii ne permit să o caracterizăm ca pe un fenomen negativ. Contravenţionalitatea provoacă zilnic pagube enorme de ordin fizic, material şi moral, fapt ce demonstrează caracterul ei negativ. Contravenţionalitatea reprezintă un fenomen cu caracter de masă . În Republica Moldova nu există încă o bază unică, complexă şi completă de date privind starea contravenţională în ţară. Contravenţionalitatea este un fenomen istoric variabil . Schimbările de ordin economic, social şi politic, dezvoltarea ştiinţelor juridice şi alte transformări ce au loc în societate, modifică şi contravenţionalitatea atît cantitativ, cît şi calitativ. Alături de aceste procese, au loc şi modificări ale legislaţiei contravenţionale. Unele fapte sociale îşi pierd pericolul social şi sînt excluse din Codul contravenţional, iar altele sînt incluse în legislaţia contravenţională, în scopul asigurării bunei funcţionări a societăţii. 15. Starea contravenţionalităţiiîn Republica Moldova, cauzele şi condiţiile ce o favorizează
Starea contravenţionalităţii pe un anumit teritoriu (ţară, regiune de dezvoltare, raion, municipiu, comună) poate fi determinată prin indicatori cantitativi şi calitativi. Indicatorii cantitativi sînt caracterizaţi prin nivelul şi dinamica contravenţionalităţii. Nivelul contravenţionalităţii este un indicator important care reflectă numărul absolut al contravenţiilor şi al persoanelor ce le-au comis pe un anumit teritoriu, într-un interval de timp concret (lună, semestru, an). În acelaşi timp, poate fi vorba şi despre diferite grupe omogene de contravenţii: contravenţii ce atentează la drepturile politice, de muncă şi la alte drepturi constituţionale ale persoanei fizice; contravenţii ce atentează la sănătatea populaţiei,etc. Coeficientul contravenţionalităţii este cel mai obiectiv indicator al nivelului contravenţionalităţii şi se calculează pe calea raportării datelor despre contravenţii sau contravenienţi la datele despre populaţie. De obicei, coeficientul contravenţionalităţii se raportează la un număr de 100000, 10000 sau 1000 de locuitori. Dinamica contravenţionalităţii este un alt indicator cantitativ care reflectă schimbarea în timp a acesteia, adică modificările indicatorilor care oglindesc nivelul şi coeficientul contravenţionalităţii. Dinamica nivelului contravenţionalităţii poate fi exprimată în cifre absolute ale contravenţiilor înregistrate, ale persoanelor ce le-au comis ori în procente, care sînt calculate faţă de anul luat drept bază de comparaţie (bază fixă) sau faţă de anul precedent (baza mobilă, metoda de lanţ). Indicatorii calitativi reflectă structura şi caracterul fenomenului contravenţional . Putem menţiona că structura contravenţionalităţii reflectă legătura internă a acesteia, adică corelaţia tipurilor de contravenţii sau contravenienţi din totalitatea contravenţiilor înregistrate şi a persoanelor care le-au comis. Caracterul contravenţionalităţii , avînd o legătură strînsă cu structura ei, pune accentul pe conţinutul tipurilor de comportamente contravenţionale şi pe dominarea acestora în structura contravenţionalităţii, precum şi pe distribuirea contravenţiilor după unele grupe de populaţie (comise de minori, de cetăţeni străini şi de apatrizi, de persoane cu antecedente contravenţionale), după sfera social-economică.
sînt nişte fenomene şi procese sociale care generează şi favorizează existenţa contravenţiilor sau provoacă creşterea sau descreşterea lor. vom constata numai că aceste cauze ale contravenţionalităţii pot fi grupate în: Cauzele contravenţionalităţii
sînt nişte fenomene şi procese sociale care generează şi favorizează existenţa contravenţiilor sau provoacă creşterea sau descreşterea lor. vom constata numai că aceste cauze ale contravenţionalităţii pot fi grupate în: cauze generale; 2) cauze ale unor tipuri de contravenţii; 3) cauze ale contravenţiilor concrete. Afară de cauzele contravenţionalităţii, există şi o serie de condiţii (împrejurări, circumstanţe) care favorizează săvîrşirea faptelor contravenţionale. Dintre acestea fac parte atît factorii naturali, cît şi cei sociali sau tehnici. Condiţiile în sine nu generează contravenţii, dar contribuie la înfăptuirea lor. Cauzele contravenţionalităţii
16. Formele de combatere a contravenţionalităţii
Pot fi identificate trei forme de combatere a contravenţionalităţii: 1) prevenirea faptelor contravenţionale; 2) aplicarea faţă de persoanele care au comis fapte contravenţionale a măsurilor de constrîngere statală; 3) aplicarea faţă de contravenienţi a măsurilor de reîncadrare socială. Prevenirea faptelor contravenţionale constă în neadmiterea săvîrşirii a acelor acţiuni ori inacţiuni pe care societatea le consideră dăunătoare pentru valorile sale, iar statul le protejează prin intermediul normelor materiale ale dreptului contravenţional. După conţinutul lor, măsurile de prevenire a contravenţiilor se clasifică în măsuri: economice, sociale, ideologice, tehnice, organizatorice şi juridice . Măsurile juridice de prevenire a faptelor contravenţionale, în funcţie de conţinut, se divizează în măsuri care: – contribuie la neutralizarea condiţiilor ce favorează săvîrşirea contravenţiilor concrete. – stimulează activitatea ce împiedică sau curmă comiterea contravenţiilor; – reglementează procesul prevenirii faptelor antisociale. A doua formă de combatere a contravenţionalităţii – aplicarea faţă de persoana care a comis fapta contravenţională a măsurilor de constrîngere statală – rezultă din principiul inevitabilităţii răspunderii contravenţionale, care presupune că oricine comite o contravenţie trebuie să suporte răspunderea contravenţională, care, la rîndul ei, este o consecinţă inevitabilă a comiterii contravenţiei, sancţionarea vinovatului nefiind facultativă. Reîncadrarea socială a contravenientului, ca formă de combatere a contravenţionalităţii, are şi ea o valoare sporită. Organele abilitate urmează să întreprindă măsurile necesare de reîncadrare socială a persoanelor ce au intrat în conflict cu prevederile legislaţiei contravenţionale. 17. Metodele de combatere a contravenţionalităţii
În ceea ce priveşte metodele de administrare în domeniul combaterii atît a fenomenului infracţional, cît şi a celui contravenţional, cele mai aplicabile şi eficace sînt metodele de convingere şi constrîngere. Deseori statul, prin intermediul organelor sale, al organizaţiilor obşteşti, apelează la conştiinţa cetăţenilor, adică, în procesul de administrare a relaţiilor sociale, aplică măsuri de convingere. În acelaşi timp, în scopul apărării şi menţinerii ordinii de drept în societate, apărării drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, statul este nevoit să aplice şi măsuri de constrîngere împotriva anumitor categorii de cetăţeni care încalcă legile, nu respectă de bunăvoie obligaţiile ce le revin conform Constituţiei. Convingerea şi constrîngerea sînt mijloacele, căile principale de asigurare a administrării de stat. Constrîngerea este bazată pe o convingere bine întemeiată şi bine conturată. Statul, în primul rînd, trebuie să convingă, iar apoi să constrîngă. Menţionăm că măsurile de constrîngere se aplică în numele majorităţii asupra minorităţii. Raportul corect dintre convingere şi constrîngere este condiţia principală şi cea mai importantă a asigurării eficienţei lucrului aparatului de administrare în domeniul combaterii contravenţionalităţii, a relaţiei dintre aparatul administrativ şi mase. A semna un act de administrare, a ordona, a constrînge este mai uşor decît a convinge . Putem defini convingerea ca pe o influenţă psihopedagogică a subiectului administrării asupra conştiinţei celor administraţi în limitele stipulate de normele juridice şi cele morale, în scopul conformării regulilor stabilite de conduită, executării calitative şi la timp a sarcinilor şi funcţiilor în domeniul combaterii contravenţionalităţii. Prin noţiunea de constrîngere înţelegem măsurile de influenţă aplicate direct de către organele statului asupra persoanei vinovate de încălcarea normelor de drept contravenţional fără adresare în judecată. În administrarea de stat constrîngerea se aplică în cazul în care metodele de convingere, de organizare şi de educare se dovedesc a fi insuficiente pentru a influenţa comportamentul unor persoane, apelarea la conştiinţa lor fiind ineficientă. Avem următoarea clasificare a măsurilor de constrîngere administrativă: – măsuri administrative de prevenire; – măsuri administrative de curmare (stopare); – măsuri de constrîngere procesuală; – sancţiuni contravenţionale.
18. Contravenţia ca unic temei al răspunderii contravenţionale. Caracteristica ei în raport cu alte fapte antisociale Fapta juridică generatoare de răspundere contravenţională se numeşte contravenţie , care este un fenomen complex
18. Contravenţia ca unic temei al răspunderii contravenţionale. Caracteristica ei în raport cu alte fapte antisociale Fapta juridică generatoare de răspundere contravenţională se numeşte contravenţie , care este un fenomen complex avînd următoarele aspecte: material , uman, social , moral-politic şi juridic . Contravenţia – ca faptă antisocială
ilicită – este înrudită cu alte forme de abatere antisocială: infracţiunea, delictul administrativ, delictul disciplinar etc., dar, în acelaşi timp, dispune de trăsături distincte. Contravenţia se deosebeşte de infracţiune, în special, după gradul de pericol social, modul de reglementare juridică, asprimea (caracterul) sancţiunilor aplicate. Spre deosebire de infracţiune, care are un grad de pericol social mai ridicat, cu consecinţe mai grave, lezînd valori sociale de o importanţă majoră, contravenţia are un grad de pericol social mai redus, urmările faptelor contravenţionale sînt mai restrînse şi nu afectează valorile sociale de importanţă majoră. Orice contravenţie, după aspectul său social, are caracter de abatere administrativă, deoarece cuprinde nişte relaţii cu caracter executiv şi de dispoziţie din domeniul administrării publice. Contravenţia este însă o formă mai gravă a abaterii administrative. Prin abatere (delict) administrativă se înţelege orice faptă care încalcă normele de drept administrativ sau care ţine de neglijarea obligaţiilor ce decurg din actele administrative. Abaterea disciplinară este o faptă ce ţine de disciplina muncii şi constă într-o acţiune sau o inacţiune săvîrşită cu vinovăţie de către un salariat, faptă prin care a fost încălcat regulamentul intern de muncă, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor. Abaterea disciplinară este fapta cu cel mai redus pericol social, ceea ce o deosebeşte esenţial de infracţiune şi de contravenţie. Avînd un pericol social mai mare decît abaterea disciplinară, contravenţia este combătută prin măsuri de constrîngere statală, pe cînd abaterea disciplinară este sancţionată prin aplicarea măsurilor administrative mai blînde, care sînt prevăzute în regulamentul de ordine internă sau în Codul muncii (art. 206) şi nu au caracter de constrîngere statală. Elementul comun al celor patru categorii de fapte (infracţiune, contravenţie, abatere disciplinară şi abatere administrativă) constă în caracterul ilicit şi socialmente periculos. 19. Noţiunea şi trăsăturile caracteristice ale contravenţiei
Constituie contravenţie fapta – acţiunea sau inacţiunea – ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune contravenţională. Elementele sau trăsăturile ce caracterizează contravenţia se referă la: caracterul antisocial al faptei; caracterul ei ilicit; culpabilitatea faptei (vinovăţia); prevederea de către legislaţie a răspunderii pentru fapta dată. În mod logic, în lipsa a cel puţin unuia dintre aceste elemente fapta nu poate fi calificată drept contravenţie. . Caracterul antisocial al faptei contravenţionale constituie temeiul real al răspunderii contravenţionale. Ilicitul este o altă trăsătură importantă caracteristică contravenţiei. Întrucît faptele contravenţionale produc o dezorganizare a sistemului de raporturi sociale, ele au un caracter dăunător şi sînt interzise prin acte juridice. O altă trăsătură caracteristică a contravenţiei este culpabilitatea. Simpla constatare a prevederii faptei social periculoase în legea contravenţională nu este suficientă pentru calificarea acesteia drept contravenţie. O asemenea calificare poate fi dată numai în măsura în care fapta a fost săvîrşită cu vinovăţie. Atît acţiunea, cît şi inacţiunea social periculoase prevăzute în lege trebuie să reprezinte o manifestare psihică conştientă şi volitivă a persoanei. Făptuitorul poate fi supus răspunderii contravenţionale numai pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie. Contravenţia fără pedeapsă nu are sens juridic contravenţional. În partea specială a CC al RM sancţiunile tuturor normelor juridice materiale conţin limitele pedepsei contravenţionale pasibile de aplicare . Numai prin stabilirea pedepselor pentru săvîrşirea contravenţiilor legea contravenţională îşi realizează sarcinile sale. Deci contravenţia este fapta (acţiunea sau inacţiunea) ilicită, cu un pericol social mai redus decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de normele contravenţionale materiale şi pentru a cărei comitere legea prevede pedeapsa contravenţională .
20. Elementele constitutive ale contravenţiei
Prin conţinutul faptei contravenţionale se înţelege ansamblul de elemente şi trăsături caracteristice şi definite în însăşi norma de drept, care stabileşte sancţiunea sau o altă normă la care se face trimitere pentru a constata şi
20. Elementele constitutive ale contravenţiei
Prin conţinutul faptei contravenţionale se înţelege ansamblul de elemente şi trăsături caracteristice şi definite în însăşi norma de drept, care stabileşte sancţiunea sau o altă normă la care se face trimitere pentru a constata şi sancţiona fapta contravenţională. Analizînd definiţia contravenţiei, distingem, ca şi în cazul infracţiunii, anumite aspecte obiective şi subiective care se concretizează prin prezenţa a patru elemente constitutive: obiectul şi latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă . Ele trebuie să existe cumulativ la fiecare contravenţie, lipsa oricăreia dintre ele conducînd la inexistenţa faptei ilicite şi, implicit, la imposibilitatea tragerii la răspundere a făptuitorului. Obiectul contravenţiei constituie valorile şi relaţiile sociale ocrotite de legea contravenţională, care sînt vătămate
sau lezate prin comiterea unei fapte concrete. Obiectul reflectă acele valori şi relaţii sociale la care a atentat subiectul.Obiectul contravenţiei are diverse forme: obiect juridic şi obiect material . Obiectul juridic, la rîndul său, se divizează în: obiect general, obiect generic, obiect nemijlocit (specific) şi obiect complex . Obiectul material al contravenţiei . Dacă obiectul juridic al contravenţiei este reprezentat de valoarea socială şi relaţiile generate de aceasta, atunci obiectul material al contravenţiei îl constituie entitatea fizică împotriva căreia este orientat elementul material al contravenţiei. Latura obiectivă indică conţinutul şi modalitatea atentării subiectului asupra obiectului. Ea reprezintă acţiunea sau inacţiunea ilicită producătoare de consecinţe socialmente periculoase sau care ameninţă anumite valori, relaţii sociale, bunuri ori interese legitime şi care este considerată ca ilicită în legea contravenţională. Deci, părţile componente ale laturii obiective sînt: elementul material, rezultatul periculos, raportul de cauzalitate şi unele condiţii de loc, timp, mod şi împrejurări . Subiect al răspunderii juridice este persoana fizică sau juridică împotriva căreia se exercită constrîngerea statală prin aplicarea sancţiunilor juridice. Subiecţii contravenţiei sînt persoanele trase la răspundere contravenţională (delincvenţii) – subiectul activ, şi victima – subiect pasiv. Latura subiectivă – ca element al conţinutului constitutiv al contravenţiei – se referă la atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta săvîrşită şi consecinţele ei. Elementul principal al laturii subiective este vinovăţia şi formele ei. În cazul unor contravenţii, pentru completarea laturii subiective, în textele de incriminare a acestora sînt prevăzute şi alte condiţii referitoare la scop şi la motiv. 21.Cazurile care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea contravenţională
Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei sînt acele îm¬pre¬jurări, stări ori situaţii a căror existenţă în timpul săvîrşirii faptei fac ca realizarea eficientă a vreuneia dintre trăsăturile esenţiale să devină imposibilă. Starea de extremă necesitate Se consideră că a acţionat în stare de extremă necesitate persoana care a săvîrşit o faptă ilicită pentru a salva de la un pericol grav iminent, care nu poate fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală ori sănătatea sa, a unei alte persoane sau un bun important al său ori al unei alte persoane, sau un interes public. Nu se află în stare de extremă necesitate persoana care şi-a dat seama, în momentul cînd a săvîrşit fapta, că prin aceasta cauzează urmări evident mai grave decît cele care s-ar fi produs prin neînlăturarea pericolului. Condiţia ca acţiunea prin care se înlătură pericolul să fie pre¬văzută de le¬gislaţie drept contravenţie pare firească, deoarece altfel problema înlă¬tu¬rării caracterului contravenţional al faptei nu s-ar pune. Legitima apărare Prin stare de legitimă apărare legiutorul descrie fapta, prevăzută de legislaţie drept contravenţie, dar care este săvîrşită pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi real, îndreptat împotriva sa, împotriva unei alte persoane sau împotriva unui interes public. Iresponsabilitatea Următoarea cauză, prevăzută de legislaţia administrativă, care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea contravenţională este ires¬ponsabilitatea, care presupune că persoana a comis o contravenţie fără să-şi dea seama de acţiunile sale sau să le conducă din cauza unei boli psihice cronice, unei tulburări temporare a activităţii psihice, de¬bilităţii mintale sau a unei alte stări patologice (art. 20 din CC al RM). Responsabilitarea trebuie să existe atît în momentul comiterii contravenţiei, cît şi în momentul aplicării sancţiunii contravenţionale. Constrîngerea fizică şi/sau psihică (morală)
Constrîngerea fizică şi/sau psihică (morală) constituie cauza de înlăturare a răspunderii atunci cînd fapta se săvîrşeşte sub imperiul acestei constrîngeri. Constrîngerea fizică înlătură caracterul ilicit al faptei dacă autorul nu a putut rezista constrîngerii.
Constrîngerea fizică şi/sau psihică (morală) constituie cauza de înlăturare a răspunderii atunci cînd fapta se săvîrşeşte sub imperiul acestei constrîngeri. Constrîngerea fizică înlătură caracterul ilicit al faptei dacă autorul nu a putut rezista constrîngerii. Constrîngerea psihică (morală) este o circumstanţă care împiedică o persoană să-şi dirijeze liber voinţa, să facă sau să nu facă ceva, fapt ce exclude exis¬ten¬ţa uneia dintre trăsăturile contravenţiei, şi anume voinţa Riscul întemeiat Riscul, deseori, este util în toate domeniile de dezvoltare a societăţii. Progresul tehnico-ştiinţific este imposibil fără implementarea de noi tehnologii, fără realizarea de experimente în diferite domenii ale activităţii umane – ştiinţă, tehnică, medicină, farmacologie, sfera de producere, sfera de combatere a infracţionalităţii şi contravenţionalităţii etc. Cazul fortuit Cazul fortuit este o împrejurare imprevizibilă care determină producerea unei consecinţe fără ca vreunei persoane să i se poată imputa vinovăţia. 22.Responsabilitatea juridică şi răspunderea juridică – elemente constitutive ale statutului administrativ juridic al subiecţilor administrării în domeniul combaterii contravenţionalităţii
Conţinutul administrării în domeniul combaterii contravenţionalităţii constă în activitatea de realizare a funcţiilor corespunzătoare, în formele stabilite şi prin metodele adecvate. Funcţiile de administrare, la general, şi în domeniul contracarării fenomenului contravenţional, în special, după conţinutul lor se divizează în: funcţii generale, funcţii speciale, funcţii de asigurare (auxiliare), ce deservesc procesele de realizare a funcţiilor generale şi a celor speciale. Referitor la primele două elemente ale statutului administrativ-juridic, în teoria dreptului nu există divergenţe esenţiale în opiniile savanţilor. Menţionăm numai că, în viziunea noastră, la formarea obligaţiilor şi stabilirea drepturilor este necesar a se ţine cont de două aspecte importante: – iniţiale sînt obligaţiile: volumul şi conţinutul aceastora trebuie să fie adecvate atingerii scopului fixat în domeniul contracarării fenomenului contravenţional; – volumul drepturilor se stabileşte după determinarea obligaţiilor, în strictă conformitate cu volumul şi caracterul lor. Persoana care exercită o funcţie de stat trebuie să se bucure doar de acele drepturi şi în acel volum care sînt necesare pentru onorarea obligaţiilor, potrivit funcţiei deţinute. Pentru utilizarea corectă a termenilor „responsabilitate juridică” şi „răspundere juridică”, este important să formulăm şi să înţelegem definiţia (conţinutul) lor. Susţinem opinia potrivit căreia „analiza termenilor şi definiţiilor este, la sigur, importantă, întrucît permite juriştilor să se exprime în aceeaşi limbă şi are drept efect principal aplicarea uniformă a legislaţiei”. 23.Responsabilitatea juridică şi particularităţile ei
Noţiunea de responsabilitate juridică este tratată în literatura juridică în mod diferit. Astfel, M.Florea menţionează că responsabilitatea juridică trebuie definită ca o atitudine conştientă şi deliberată de asumare a grijii faţă de modul de realizare a normelor de drept, faţă de integritatea ordinii juridice, ca şi faţă de acţiunile pe care le întreprinde individul în vederea asigurării unui climat de legalitate. Majoritatea specialiştilor în domeniu leagă noţiunea de responsabilitate juridică de atitudinea conştientă a persoanelor, de simţul de răspundere faţă de obligaţiile sociale, de îndeplinirea conştiincioasă, riguroasă a îndatoririlor ce revin persoanei, de faptul că responsabilitatea aparţine persoanei care face opţiunea între valori, pseudovalori şi nonvalori. Pornind de la conţinutul acestei definiţii, putem evidenţia elementele responsabilităţii, care pot fi repartizate schematic în felul următor: 1) determinarea şi reglementarea statutului administrativ-juridic al funcţiei de stat (obligaţiile, drepturile, exigenţele faţă de individul care va ocupa această funcţie) → 2) încadrarea în modul stabilit de legislaţie a individului în funcţia de stat → 3) conştientizarea şi perceperea de către funcţionarul de stat a obligaţiilor şi drepturilor potrivit funcţiei, a altor cerinţe, înaintate faţă de funcţionarul de stat → 4) autoangajarea liber consimţită de a acţiona în modul corespunzător → 5) executarea conştientă şi prin autoconstrîngere a obligaţiilor, conformarea regulilor de conduită a funcţionarului de stat → 6) reacţia administraţiei organului statal la starea de conformare a funcţionarului faţă de exigenţele serviciului respectiv prin aplicarea diverselor forme de convingere (încurajarea, stimularea morală sau materială etc.). Responsabilitarea celorlalţi subiecţi ai dreptului contravenţional, pasibili de a fi subiecţi ai răspunderii contravenţionale, survine odată cu apariţia raportului juridic de conformare şi constă în obligaţia lor de a se conforma regulilor de conduită în societate, stabilite şi protejate de normele juridice contravenţionale din momentul obţinerii forţei juridice.
24.Răspunderea juridică şi formele ei
În literatura juridică răspunderea – ca instituţie juridică – este studiată mult mai amplu decît responsabilitatea. Astfel, potrivit opiniei reprezentantei doctrinei române L. Barac, răspunderea juridică ar putea fi definită ca fiind
24.Răspunderea juridică şi formele ei
În literatura juridică răspunderea – ca instituţie juridică – este studiată mult mai amplu decît responsabilitatea. Astfel, potrivit opiniei reprezentantei doctrinei române L. Barac, răspunderea juridică ar putea fi definită ca fiind instituţia ce cuprinde ansamblul normelor juridice care vizează raporturile ce se nasc în sfera activităţii desfăşurate de autorităţile publice, în temeiul legii, împotriva tuturor celor care încalcă sau ignoră ordinea de drept, în scopul asigurării respectării şi promovării ordinii juridice şi a binelui public. În baza definiţiilor prezentate (precum şi a altora), evidenţiem trăsăturile de bază ale acestei instituţii juridice: – răspunderea juridică este obligaţia de a suporta consecinţa juridică a faptei ilicite; – această obligaţie revine unui subiect de drept responsabil; – obligaţia se naşte ca urmare a constrîngerii statale prin aplicarea sancţiunilor juridice; – răspunderea juridică nu poate fi redusă la o simplă obligaţie; – aplicarea sancţiunilor juridice are drept scop afirmarea ordinii de drept şi resocializarea persoanei faţă de care ele sînt aplicate. Formele şi temeiurile răspunderii juridice în dreptul contravenţional se află în legătură directă cu caracteristica subiectului faţă de care ea este aplicată. În toate cazurile, răspunderea juridică reprezintă reacţia statului (societăţii) la depăşirea responsbilităţii juridice (transformarea raportului juridic de conformare în cel de conflict) prin aplicarea faţă de autor de către organul împuternicit, în modul stabilit de lege, a uneia dintre formele juridice de constrîngere statală, potrivit faptei ilicite comise cu vinovăţie. 25.Noţiunea şi particularităţile de bază ale răspunderii contravenţionale
Răspunderea juridică este o noţiune care are o bază reală şi ocupă un loc central în fiecare dintre ramurile sistemului de drept. Justiţia nu poate fi realizată decît prin intermediul raporturilor juridice (raporturi de constrîngere). În literatura de specialitate nu există o opinie unică în ceea ce priveşte existenţa răspunderii contravenţionale ca modalitate a răs¬punderii juridice (precum şi a dreptului contravenţional ca ramură de sine stă¬tătoare a dreptului) şi definiţia ei. Ca instituţie juridică fundamentală a dreptului contravenţional, răspun¬de¬rea contravenţională cuprinde un ansamblu de norme juridice care regle¬men¬tează implementarea dreptului contravenţional prin constrîngere. Din această definiţie reiese că aplicarea răspunderii contravenţionale va fi considerată legitimă numai atunci cînd vor fi respectate integral ur¬mă¬toarele condiţii: 1. Existenţa conţinutului juridic al contravenţiei (obiectul, latura obiectivă, subiectul, latura subiectivă). 2. Examinarea cazului şi emiterea deciziei privind aplicarea sancţiunii con¬travenţionale de către organul (persoanele cu funcţii de răspundere) împuternicit (art. 393 din CC al RM). 3. Aplicarea doar a pedepselor contravenţionale prevăzute de lege (art. 32 din CC al RM). 4. Respectarea termenelor de aplicare a sancţiunilor contravenţionale (art. 30 din CC al RM). 5. Aplicarea pedepsei numai în limitele sancţiunii prevăzute de norma materială încălcată (contravenţiei comise). 6. Respectarea regulilor de aplicare a sancţiunilor contravenţionale stabilite de lege (art. 33-46 din CC al RM). 26.Principiile răspunderii contravenţionale
Reţinem aici principiie specifice răspunderii con¬tra¬venţionale ca instituţie juridică de bază a dreptului contravenţional. Evident, instituţia răspunderii contravenţionale se va supune şi principiilor fun¬damentale ale dreptului contravenţional şi celor ramurale (cercetate în capitolul I § 2), deoarece acestea străbat întreaga materie a dreptului contravenţional. Contravenţia ca unic temei juridic al răspunderii contravenţionale. Este de menţionat că temei juridic al răspunderii contravenţionale poate constitui doar fapta ilicită de atentare la o valoare socială protejată de norma ju¬ridică contravenţională. Fără săvîrşirea unei fapte contravenţionale nu se poate naşte un raport juridic de constrîngere contravenţională (raport juridic de conflict). Principiul inevitabilităţii răspunderii contravenţionale şi a pedepsei con¬tra¬venţionale înseamnă că sancţionarea contravenţională a persoanei vi¬no¬vate pentru comiterea unei contravenţii este obligatorie (implacabilă), cu excep¬ţia cazurilor expres prevăzute în lege (art. 26 din CC al RM). El îşi are justificarea în necesitatea restabilirii ordinii sociale care a fost perturbată de contravenţia săvîrşită, repararea pagubei pricinuite (art. 45 din CC al RM), reeduca¬rea persoanei care a comis o contravenţie, prevenirea comiterii unor noi con¬travenţii (art. 32 din CC al RM). Principiul oportunităţii şi utilităţii de a aplica răspunderea contravenţio¬na¬lă. Statul poate să renunţe la aplicarea sancţiunii, acest lucru fiind po¬sibil în virtutea faptului că statul este titularul dreptului de a aplica sancţiunea
contravenţională, drept la care poate renunţa, edictînd acte de iertare sau de scoatere a unor fapte în afara ilicitului contravenţional. Principiul utilităţii presupune selectarea celei mai adecvate sancţiuni contravenţionale, reieşind din gravitatea
contravenţională, drept la care poate renunţa, edictînd acte de iertare sau de scoatere a unor fapte în afara ilicitului contravenţional. Principiul utilităţii presupune selectarea celei mai adecvate sancţiuni contravenţionale, reieşind din gravitatea faptei contravenţionale şi din ca¬racteristica bănuitului. Uneori se poate chiar renunţa la pedeapsă. Principiul publicităţii aplicării răspunderii contravenţionale presupune exa¬minarea publică a cazurilor contravenţionale de către organele împu¬ter¬nicite şi accesul tuturor participanţilor la procedura contravenţională de exa¬mi¬nare a cazului (legea contravenţională nouă admite şi judecarea cauzei contravenţionale în şedinţă închisă). 27.Cauzele care înlătură răspunderea contravenţională
Înlăturarea răspunderii contravenţionale nu conduce la înlăturarea caracterului contravenţional al faptei, ci doar la înlăturarea aplicării sau executării sancţiunii contravenţionale. Ea este determinată de politica contravenţională şi este dictată de anumite împrejurări şi situaţii, cînd fie utilitatea socială a răspunderii contravenţionale dispare ori se diminuează, fie în realizarea scopului represiunii apare mai profitabilă şi mai eficientă utilizarea altor mijloace. Asemenea împrejurări şi situaţii poartă denumirea de cauze care înlătură răspunderea contravenţională. Înlăturarea răspunderii contravenţionale pentru fapta ce conţine elementele constitutive ale contravenţiei are loc în cazul: 6.1. Renunţarea benevolă la săvîrşirea contravenţiei Se consideră renunţare benevolă la săvîrşirea contravenţiei încetarea acţiunii îndreptate nemijlocit spre săvîrşirea contravenţiei, dacă persoana este conştientă de posibilitatea finalizării faptei. Renunţarea este benevolă atunci cînd autorul unei fapte contravenţionale, nefiind constrîns de nimeni şi de nimic, din propria voinţă, conştient, dîndu-şi seama că poate continua activitatea contravenţională, abandonează executarea acţiunii. Renunţarea nu poate fi considerată voluntară (benevolă) în cazul în care făptuitorul a abandonat executarea din cauza că a întîlnit în calea sa diverse obstacole ce nu pot fi depăşite ori în urma convingerii că mijloacele şi instrumentele pe care le are asupra sa în condiţiile date nu-i permit să ducă contravenţia la capăt. 6.2. Contravenţia neînsemnată, tentativa Legea contravenţională prevede că, în cazul contravenţiei neînsemnate, organul (persoana cu funcţie de răspundere) împuternicit să rezolve cazul poate înlătura răspunderea contravenţională, limitîndu-se la adresarea unei observaţii verbale făptuitorului. 6.3. Împăcarea victimei cu făptuitorul Legea contravenţională prevede că procesul contravenţional pornit urmează a fi încetat (clasat) în cazul împăcării victimei cu făptuitorul în modul stabilit prin lege. 6.4. Prescripţia răspunderii contravenţionale Prescripţia exclude răspunderea contravenţională datorită nerealizării acesteia în termenele stabilite de lege (art. 30 din CC al RM). Prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale este o cauză ce stinge raportul juridic contravenţional de conflict, deoarece acesta nu a fost rezolvat într-o perioadă de timp rezonabilă, prevăzută în legea contravenţională. 6.5. Amnistia Amnistia este o instituţie juridică contravenţională al cărei scop o constituie înlăturarea pentru viitor a caracterului delictual al unor fapte contravenţionale, interzicînd orice urmărire în ceea ce le priveşte sau ştergînd condamnările care le-au atins. 28.Noţiunea, trăsăturile, scopul şi principiile sancţiunii contravenţionale
Pornind de la conţinutul art. 32 din CC al RM, putem afirma că prin sancţiune con¬travenţională se înţelege o măsură de constrîngere sau de reeducare aplicată contravenientului în scopul corectării comportamentului acestuia şi al prevenirii de săvîrşire a unor noi contravenţii atît de către contravenientul însuşi, cît şi de către alte persoane. Analizînd cele menţionate, conchidem că sancţiunea con¬¬tra¬venţională este o măsură de constrîngere statală prevăzută de legea con¬tra¬venţională şi aplicată făptuitorului în modul stabilit de lege pentru săvîrşirea cu vinovăţie a contravenţiei, avînd drept scop ocrotirea valorilor sociale, formarea unei conduite civice corecte a lui, pre¬venirea comiterii unor noi contravenţii atît de către cel sancţionat, cît şi de către alte persoane. Din definiţia sancţiunii contravenţionale rezultă caracterul ei triplu: măsură de constrîngere statală, mijloc de reeducare şi măsură de prevenire a abaterilor contravenţionale.
Încadrîndu-se în caracteristica sancţiunilor juridice, sancţiunea contra¬ven¬ţională dispune de anumite trăsături caracteristice: – este o formă de constrîngere statală, prevăzută de legea contravenţională;
Încadrîndu-se în caracteristica sancţiunilor juridice, sancţiunea contra¬ven¬ţională dispune de anumite trăsături caracteristice: – este o formă de constrîngere statală, prevăzută de legea contravenţională; – se aplică numai în cazul comiterii cu vinovăţie a unei fapte antisociale, stipulate în CC al RM; – se aplică numai de către organele abilitate prin legea contravenţională; – se aplică, de regulă, în mod extrajudiciar; – aplicarea sancţiunii contravenţionale nu atrage după sine consecinţele antecedentului penal. Aplicarea sancţiunilor contravenţionale are drept scop: – ocrotirea valorilor sociale, protejate de normele juridice contravenţio¬nale; – reeducarea în spiritul respectării ordinii de drept a persoanei care a comis cu vinovăţie o contravenţie pre¬vă¬zu¬tă în legea contravenţională; – prevenirea săvîrşirii de noi fapte antisociale atît de către contravenient, cît şi de către alte persoane. Sancţiunile contravenţionale, ca de altfel toate tipurile de sancţiuni ju¬ri¬dice, trebuie aplicate numai de organele competente, conform pro¬cedurii stabilite, cu respectarea anumitor principii: legalitatea san¬cţi¬u¬nilor contravenţionale; răspunderea personală; stabilirea unor sancţiuni contravenţionale compatibile cu morala şi concepţia juridică a societăţii. 29.Sistemul de sancţiuni contravenţionale
Transformările social-economice ce au avut loc în societate în ultimii ani, precum şi inovaţia prevăzută de legea contravenţională nouă ce ţine de subiectul răspunderii contravenţionale (introducerea persoanei juridice ca subiect al răspunderii contravenţionale) au modificat esenţial şi sistemul sancţiunilor contravenţionale. În funcţie de destinatar, sistemul sancţiunilor contravenţionale poate fi divizat în două blocuri: – sancţiunile aplicabile persoanei fizice; – sancţiunile aplicabile persoanei juridice. Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei fizice sînt: – avertismentul; – amenda; – privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate; – privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii; – aplicarea punctelor de penalizare; – privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de a deţine armă şi de portarmă); – munca neremunerată în folosul comunităţii; – arestul contravenţional; – expulzarea. Sancţiunile nominalizate se aplică, de regulă, în calitate de sancţiuni principale. Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii pot fi aplicate şi ca sancţiuni complementare. Expulzarea se aplică numai ca sancţiune complementară şi este destinată subiecţilor speciali ai răspunderii contravenţionale – cetăţenii străini şi apatrizii. Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei juridice sînt: – amenda; – privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate. Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, afişarea şi/sau difuzarea actului de sancţionare pot fi aplicate atît ca sancţiuni principale, cît şi ca sancţiuni complementare. Avertismentul constă în atenţionarea contravenientului asupra pericolului faptei săvîrşite, recomandîndu-i să respecte pe viitor dispoziţiile legale. Avertismentul se aplică în scris de către organul competent a soluţiona cauza contravenţională, în modul stabilit de lege. Amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de Codul contravenţional. Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală cu 20 de lei. Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate. Privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară aplicată persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate, inclusiv prin privarea acesteia de un drept special. Privarea de dreptul special
În cazurile şi în mărimea prevăzută de sancţiunea normei contravenţionale din capitolul XIII (contravenţiile din domeniul circulaţiei rutiere, art. 228-245 din CC al RM), conducătorului de vehicul declarat vinovat de săvîrşirea contravenţiei, odată cu aplicarea sancţiunii principale, i se acordă un număr de puncte de penalizare ca sancţiune
În cazurile şi în mărimea prevăzută de sancţiunea normei contravenţionale din capitolul XIII (contravenţiile din domeniul circulaţiei rutiere, art. 228-245 din CC al RM), conducătorului de vehicul declarat vinovat de săvîrşirea contravenţiei, odată cu aplicarea sancţiunii principale, i se acordă un număr de puncte de penalizare ca sancţiune complementară. Munca neremunerată în folosul comunităţii Munca neremunerată în folosul comunităţii este o sancţiune nouă introdusă în legea contravenţională şi constă în antrenarea contravenientului persoană fizică, în afara timpului de serviciu de bază sau de studii, la munca stabilită de autoritatea administraţiei publice locale. Ea se stabileşte pe o durată de la 10 la 60 de ore, se execută timp de 2-4 ore pe zi şi poate fi aplicată doar persoanelor care acceptă să execute o asemenea sancţiune. Arestul contravenţional Arestul contravenţional este o sancţiune contravenţională excepţională care constă în privarea de libertate pe un termen stabilit prin hotărîrea judecătorească şi care se execută în condiţiile prevăzute de Codul de executare. El se aplică, de regulă, pentru săvîrşirea unei fapte care atentează sau creează un pericol real pentru sănătatea ori integritatea corporală a persoanei, sau în cazul neexecutării intenţionate a unei alte sancţiuni contravenţionale. Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită activitate Această sancţiune contravenţională, precum şi afişarea şi/sau difuzarea actului de sancţionare se aplică numai persoanei juridice. Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în stabilirea interdicţiei de a încheia anumite tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte titluri de valoare, de a primi subvenţii, înlesniri şi alte avantaje de la stat sau de a desfăşura alte activităţi. Expulzarea Expulzarea este o măsură de îndepărtare silită de pe teritoriul Republicii Moldova a cetăţenilor străini şi a apatrizilor care au încălcat regulile de şedere. Expulzarea are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi prevenirea săvîrşirii de către aceste persoane a unor fapte socialmente periculoase. 30. Modalitatea aplicării sancţiunii contravenţionale Regulile generale de aplicare a sancţiunii contravenţionale in aRM sînt:
– aplicarea sancţiunii numai pentru atingerea scopului stabilit de legea contravenţională (art. 2 din CC al RM); – aplicarea pedepsei contravenţionale numai în limitele sancţiunii contravenţiei comise; – aplicarea unei sancţiuni echitabile în funcţie de caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei comise; – aplicarea sancţiunii în strictă conformitate cu prevederile CC al RM; – luarea în consideraţie, la aplicarea sancţiunii, de caracterul valorilor sociale la care s-a atentat, de persoana celui ce a atentat la aceste valori, de gradul şi forma vinovăţiei lui, de circumstanţele ce atenuează şi de cele ce agravează răspunderea etc. Circumstanţe ce atenuează răspunderea pentru contravenţia comisă (art. 42 din CC al RM) se consideră: – prevenirea consecinţelor prejudiciabile sau repararea benevolă a prejudiciului; – contribuirea la descoperirea contravenţiei; – săvîrşirea contravenţiei într-un concurs de împrejurări personale sau familiale; – săvîrşirea contravenţiei de către un minor, o femeie gravidă sau o persoană care întreţine copil cu vîrsta de pînă la 8 ani; – provocarea contravenţiei prin acţiunile ilegale sau imorale ale victimei. Circumstanţele ce agravează răspunderea contravenţională sînt prevăzute în art. 43 din CC al RM, şi anume: – continuarea comportării ilicite, contrar somaţiei de a se pune capăt unei astfel de comportări; – săvîrşirea contravenţiei de către o persoană anterior sancţionată contravenţional sau condamnată, al cărei antecedent nu a fost stins; – instigarea sau atragerea minorilor la săvîrşirea contravenţiei; – săvîrşirea contravenţiei de către un grup de persoane; – săvîrşirea contravenţiei profitîndu-se de condiţiile unor calamităţi naturale sau ale altor stări excepţionale; – săvîrşirea contravenţiei în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe; – săvîrşirea contravenţiei faţă de un minor, o femeie, o persoană în etate sau faţă de o persoană care se află în imposibilitatea de a se apăra; – săvîrşirea repetată a unor contravenţii similare pe parcursul unui an.
Legiuitorul stabileşte şi regulile aplicării sancţiunii contravenţionale în cazul săvîrşirii a mai multor contravenţii . În cazul în care una şi aceeaşi persoană săvîrşeşte două sau mai multe contravenţii, se aplică cîte o sancţiune pentru fiecare dintre ele.
Legiuitorul stabileşte şi regulile aplicării sancţiunii contravenţionale în cazul săvîrşirii a mai multor contravenţii . În cazul în care una şi aceeaşi persoană săvîrşeşte două sau mai multe contravenţii, se aplică cîte o sancţiune pentru fiecare dintre ele. Dacă persoana este declarată vinovată de săvîrşirea a două sau mai multe contravenţii ale căror cazuri sînt examinate de unul şi acelaşi organ, atunci se aplică cîte o sancţiune pentru fiecare contravenţie în parte, stabilinduse definitiv sancţiunea pentru un concurs de contravenţii prin absorbirea sancţiunii mai uşoare de sancţiunea mai gravă ori prin cumulul, total sau parţial, al sancţiunilor aplicate în limitele stabilite de articolul care prevede sancţiunea mai gravă. În cazul în care la săvîrşirea unei contravenţii au participat mai multe persoane, respectînduse prevederile principiului personalităţii sancţiunii contravenţionale, se aplică cîte o pedeapsă pentru fiecăre persoană aparte. O importanţă deosebită la aplicarea corectă a sancţiunilor contravenţionale o are instituţia prescripţiei . Potrivit legii contravenţionale (art. 30 din CC al RM), sancţiunea contravenţională poate fi aplicată nu mai tîrziu de trei luni de la comiterea contravenţiei, iar în cazul contravenţiei continue – nu mai tîrziu de trei luni de la data săvîrşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni. Termenele de aplicare a sancţiunilor contravenţionale se suspendă din momentul încheierii examinării în fond a cauzei pînă la pronunţarea de către instanţa de judecată a hotărîrii definitive, dar nu pot depăşi un an de la data comiterii contravenţiei. Depăşirea termenului de prescripţie înlătură aplicarea sancţiunii contravenţionale. În acest caz procedura contravenţională nu poate fi începută, iar cea începută urmează să fie încetată. 31. Repararea prejudiciului şi executarea obligaţiei a cărei neîndeplinire este sancţionată
Obligaţia contravenientului de a repara paguba pricinuită prin contravenţia comisă este prevăzută în art. 45 din CC al RM. Aplicarea faţă de el a sancţiunii contravenţionale nu exclude obligaţia contravenientului de a compensa pagubele pricinuite prin contravenţie. Dacă în urma contravenţiei s-a pricinuit o pagubă materială unei persoane fizice sau juridice, persoana prejudiciată este în drept să-şi valorifice pretenţiile civile potrivit dreptului comun. Soluţionînd cauza contravenţională, autoritatea competentă este în drept, la cererea victimei, să dispună de repararea prejudiciului cauzat prin contravenţie în cazul în care nu există divergenţe asupra întinderii lui. Potrivit legii, pentru dispunerea reparării prejudiciului cauzat prin contravenţie concomitent cu soluţionarea cauzei contravenţionale sînt necesare următoarele condiţii: a) prezenţa cererii victimei cu privire la repararea prejudiciului; b) lipsa de divergenţe asupra întinderii prejudiciului; c) disponibilitatea autorităţii care examinează cauza contravenţională (art. 45 alin. (2) din CC al RM, declară numai dreptul autorităţii competente la asemenea activităţi procesuale). În cazul în care chestiunea cu privire la repararea pagubei materiale n-a fost cercetată concomitent cu cazul contravenţional, ea se rezolvă pe calea procedurii judiciare civile. În toate cazurile de răspundere delictuală civilă, pagubele trebuie să fie produse doar prin comiterea unei contravenţii. Pe lîngă obligaţia de a repara paguba pricinuită, legislaţia contravenţională (art. 46 din CC al RM) stipulează că aplicarea sancţiunii contravenţionale nu absolvă persoana care a comis contravenţia de executarea obligaţiei pentru a cărei neîndeplinire a fost aplicată sancţiunea contravenţională. 32. Definirea şi particularităţile Părţii speciale a dreptului contravenţional
Normele juridice contravenţionale se cuprind într-un sistem, fiind clasificate, fapt ce contribuie la o cunoaştere a acestora şi la stabilirea unor reguli privind interpretarea şi aplicarea lor. Normele juridice contravenţionale se clasifică în generale , speciale şi procedurale . Normele contravenţionale generale , fiind norme de bază în sfera reglementării instituţiilor fundamentale ale dreptului contravenţional (contravenţia, contravenţionalitatea, răspunderea contravenţională, sancţiunea contravenţională), constituie instrumentul principal al politicii contravenţionale a statului în activitatea de prevenire şi combatere a fenomenului contravenţional şi reprezintă partea generală a dreptului contravenţional. Partea specială a dreptului contravenţional studiază normele contravenţionale speciale, care consacră o anumită categorie de fapte antisociale cu un pericol social mai redus ca fiind contravenţii şi stabileşte sancţiunile contravenţionale aplicate în cazurile şi în ordinea stabilite de părţile generală şi de procedură contravenţională ale CC al RM.
Normele juridice speciale reflectă valorile sociale protejate de stat prin intermediul normelor materiale ale dreptului contravenţional. Aceste norme ale dreptului contravenţional au o structură juridică clasică: ipoteză, dispoziţie şi sancţiune
Normele juridice speciale reflectă valorile sociale protejate de stat prin intermediul normelor materiale ale dreptului contravenţional. Aceste norme ale dreptului contravenţional au o structură juridică clasică: ipoteză, dispoziţie şi sancţiune . O altă caracteristică a Părţii speciale a dreptului contravenţional îl constituie dinamismul său, determinat de evoluţia societăţii. Evident, normele materiale ale Părţii speciale a dreptului contravenţional, prin reglementarea diferitelor specii şi tipuri de contravenţii, reflectă în mod nemijlocit şi nuanţat schimbările din viaţa socială. Ele trebuie să fie în concordanţă cu transformările ce se produc în societate, transformări care necesită contravenţionalizarea sau decontravenţionalizarea unor fapte în intervale scurte de timp. Indiferent de specificul Părţii speciale, este de menţionat că Partea generală şi Partea specială ale dreptului contravenţional sînt legate organic între ele şi nu pot fi concepute separat. Normele juridice ale ambelor părţi sînt dirijate de aceleaşi principii. Caracterul unitar al Părţii generale şi Părţii speciale ale dreptului contravenţional se manifestă şi prin faptul că normele juridice ale Părţii generale se aplică concomitent cu normele Părţii speciale.Aşadar, obiectul Părţii speciale a dreptului contravenţional îl constituie tipurile concrete de contravenţii şi de sancţiuni aplicate persoanelor care leau comis. 33. Sistemul Părţii speciale a dreptului contravenţional
Prin sistemul Părţii speciale a dreptului contravenţional se înţelege clasificarea şi gruparea în anumite categorii şi grupe a tuturor faptelor antisociale periculoase, recunoscute de legislaţia contravenţională drept contravenţii. Criteriul principal de clasificare a contravenţiilor este obiectul atentării. Componenţele concrete de contravenţii sînt aranjate în Partea specială a Cărţii întîi din CC al RM într-o anumită ordine, formînd capitole separate, în funcţie de obiectul generic unic. Capitolele sînt aranjate într-o anumită ordine – după valoarea obiectului generic asupra căruia se atentează.Fiecare capitol din partea specială a CC al RM este constituit cu luarea în consideraţie a caracterului obiectelor împotriva cărora este îndreptat nemijlocit atentatul contravenţional. Indiciul ce determină locul fiecărei contravenţii este obiectul nemijlocit al atentatului contravenţional. Această structurare a Părţii speciale a CC al RM pe capitole, precum şi ordinea lor sînt condiţionate de caracterul şi de sistemul relaţiilor sociale ce sînt apărate de legislaţia contravenţională. Includerea componentelor de contravenţii într-un capitol sau altul serveşte drept indiciu al gradului şi al caracterului pericolului social al faptei săvîrşite.1 Partea specială a Cărţii întîi din Codul contravenţional al Republicii Moldova are următoarea structură:
– Capitolul 6. Contravenţii ce atentează la drepturile politice, de muncă şi la alte drepturi constituţionale ale persoanei fizice. – Capitolul 7. Contravenţii ce atentează la sănătatea populaţiei, sănătatea persoanei, la starea sanitarepidemiologică. – Capitolul 8. Contravenţii care atentează la drepturile reale. – Capitolul 9. Contravenţii în domeniul protecţiei mediului. – Capitolul 10. Contravenţii în domeniul industriei, construcţiilor, energeticii, gospodăriei comunale, locuinţelor şi amenajării teritoriului. – Capitolul 11. Contravenţii în domeniul agricol şi sanitar-veterinar. – Capitolul 12. Contravenţii ce atentează la regimul din transporturi. – Capitolul 13. Contravenţii în domeniul circulaţiei rutiere. – Capitolul 14. Contravenţii în domeniul comunicaţiilor electronice, comunicaţiilor poştale şi al tehnologiei informaţiei. – Capitolul 15. Contravenţii ce afectează activitatea de întreprinzător, fiscalitatea, activitatea vamală şi valorile mobiliare. – Capitolul 16. Contravenţii ce afectează activitatea autorităţilor publice. – Capitolul 17. Contravenţii ce atentează la regimul frontierei de stat şi regimul de şedere pe teritoriul Republicii Moldova. – Capitolul 18. Contravenţii ce afectează modul de administrare. Contravenţii în domeniul supravegherii pieţei, metrologiei, standartizării şi protecţiei consumatorilor. – Capitolul 19. Contravenţii ce atentează la ordinea publică şi la securitatea publică. 1
– Capitolul 20. Contravenţii în domeniul evidenţei militare. Sistemul Părţii speciale a dreptului contravenţional are un caracter variabil, determinat de procesul de perfecţionare a relaţiilor sociale într-o anumită etapă de dezvoltare a societăţii, de caracterul valorilor sociale care
– Capitolul 20. Contravenţii în domeniul evidenţei militare. Sistemul Părţii speciale a dreptului contravenţional are un caracter variabil, determinat de procesul de perfecţionare a relaţiilor sociale într-o anumită etapă de dezvoltare a societăţii, de caracterul valorilor sociale care necesită a fi protejate de normele dreptului contravenţional. 34. Noţiunea, importanţa şi esenţa calificării contravenţiilor
Calificarea juridică a contravenţiei concrete este una dintre cele mai importante acţiuni de aplicare a normelor juridice materiale, utilizate pe larg în activitatea practică a organelor de drept. Calificarea contravenţiilor constituie o condiţie absolut necesară pentru aplicarea normelor juridicocontravenţionale. În dreptul contravenţional, clasificarea juridică a unei contravenţii înseamnă a-i da faptei antisociale periculoase aprecierea juridică adecvată, invocînd norma juridico-contravenţională a Părţii speciale din Cartea întîi a CC al RM, care cuprinde semnele contravenţiei săvîrşite. Noţiunea de calificare a contravenţiei are două aspecte: a) activitatea organelor abilitate privind identificarea caracteristicilor unei sau altei contravenţii în fapta antisocială a unei persoane şi b) consecinţele acestor activităţi ale organelor împuternicite să constate şi să examineze cazurile contravenţionale (art. 393 din CC al RM) – recunoaşterea şi consacrarea în documentele juridice corespunzătoare (procesul-verbal privind comiterea contravenţiei; hotărîrea privind aplicarea sancţiunii contravenţionale etc.).Calificarea juridică a contravenţiilor reprezintă un proces de comparare a faptei antisociale comise cu un anumit model (standard) juridic. Fiecare normă materială din Partea specială a CC al RM constituie un model juridic cu elementele sale (obiectul, latura obiectivă, subiectul, latura subiectivă) strict determinate. Şi doar atunci cînd fapta antisocială periculoasă se încadrează total în acest model juridic, întruneşte toate elementele lui constitutive, putem considera că fapta comisă este protejată de dreptul contravenţional şi constituie contravenţia prevăzută de articolul concret al CC al RM. Selectarea modelului juridic nu este simplă. Deseori un singur articol din Partea specială a CC al RM conţine cîteva modele juridice. (exemplu art. 355 din CC al RM „Consumul de băuturi alcoolice în locurile publice şi apariţia în astfel de locuri în stare de ebrietate produsă de alcool.Pentru primul model juridic obiectul este ordinea publică, pentru al doilea – demnitatea umană şi moralitatea socială. Latura obiectivă la primul model se manifestă numai prin acţiune – consumul de băuturi alcoolice în locurile publice, pe cînd latura obiectivă la al doilea model juridic poate fi exprimată atît prin acţiuni, cît şi prin inacţiuni ale unei persoane în stare de ebrietate aflate într-un loc public, ceea ce jigneşte demnitatea umană şi moralitatea socială. La selectarea modelului juridic cu care va fi comparată fapta antisocială comisă, este necesar să se ia în consideraţie şi construcţia (structura) normei juridice materiale. Dacă norma materială este divizată în alineate, atunci fiecare dintre ele reprezintă o contravenţie cu elementele sale constitutive. Calificarea contravenţiei se realizează practic la toate etapele procedurii contravenţionale de către persoanele care intentează procedura contravenţională, efectuează cercetarea cazului, examinează cazul contravenţional, emit decizia asupra cazului şi revizuiesc cazul. Calificarea definitivă a contravenţiei o face numai organul împuternicit să emită decizia asupra cazului, iar în cazul atacării deciziei – instituţia de judecată care revizuieşte cazul. Pentru calificarea corectă a faptei au importanţă nu doar circumstanţele obiective, ci şi cele subiective. În primul rînd, trebuie stabilit obiectul contravenţiei, prin ce se manifestă latura obiectivă, cine a săvîrşit fapta contravenţională şi dacă acesta este şi subiect al răspunderii contravenţionale, latura subiectivă. Obiectul de gen al contravenţiei concrete se conţine în denumirea capitolului; obiectul nemijlocit,în denumirea articolului, mai rar în conţinutul dispoziţiei. Latura obiectivă are o legătură directă cu dispoziţia normei materiale a dreptului contravenţional. Subiectul răspunderii contravenţionale este stabilit, de obicei, în sancţiunea normei materiale. 35. Locul şi importanţa calificării corecte a contravenţiei în procesul aplicării normelor contravenţionale materiale
Calificarea contravenţiilor reprezintă acea partea a procesului de aplicare a normelor juridice care constă în alegerea normei juridico-contravenţionale ce priveşte fapta antisocială concretă şi în fixarea acestei alegeri în actul de aplicare (ex:proces-verbal de reţinere administrativă). Latura aplicativă a normelor juridico-contravenţionale cuprinde şi stabilirea pedepselor contravenţionale, precum şi procedura de executare a lor. Realizarea dreptului contravenţional constă în: a) realizarea dreptului prin respectarea şi executarea dispoziţiilor, normelor juridico-contravenţionale de către subiecţii dreptului contravenţional şi b) realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de organele abilitate.
Normele juridico-contravenţionale, ca norme prohibitive,se realizează prin respectarea de bunăvoie de către persoanele fizice şi cele juridice a interdicţiilor conţinute în acestea. Pentru a asigura respectarea normelor juridice ale dreptului contravenţional, statul, societatea iau măsurile corespunzătoare, prin organizarea sistemelor de
Normele juridico-contravenţionale, ca norme prohibitive,se realizează prin respectarea de bunăvoie de către persoanele fizice şi cele juridice a interdicţiilor conţinute în acestea. Pentru a asigura respectarea normelor juridice ale dreptului contravenţional, statul, societatea iau măsurile corespunzătoare, prin organizarea sistemelor de protecţie, de control şi de supraveghere necesare supravegherii modului în care normele juridico-contravenţionale sînt traduse în viaţă. Activitatea organelor statale privind supravegherea procesului de conformare cu regulile de conduită în societate, stabilite şi protejate prin normele materiale ale dreptului contravenţional, şi activitatea de prevenire (neadmitere) a contravenţiilor se desfăşoară numai prin aplicarea metodelor de convingere faţă de subiecţii dreptului contravenţional. Aplicarea măsurilor de constrîngere în acest scop este inadmisibilă. Norma juridico-contravenţională determină, pe lîngă interdicţiile pentru subiecţii dreptului contravenţional, dreptul şi obligaţia organelor abilitate să aplice pedeapsa contravenţională în cazul săvîrşirii unei contravenţii. Aplicarea dreptului constă în elaborarea şi realizarea unui sistem de acţiuni statale în vederea transpunerii în practică a dispoziţiilor şi sancţiunilor normelor de drept. Aplicarea normei juridico-contravenţionale, privită ca un proces complex, se desfăşoară cu respectarea unor cerinţe, unor tehnici, legate atît de necesitatea stabilirii corecte a împrejurărilor de fapt, cît şi de necesitatea utilizării corecte a normei juridico-contravenţionale. Aplicarea dreptului contravenţional reprezintă un proces constituit din diferite etape, şi anume: 1. Stabilirea, verificarea şi clarificarea circumstanţelor faptice ale cauzei contravenţionale. 2. Alegerea şi interpretarea normei juridice. 3. Elaborarea şi adoptarea actului de aplicare a normei juridice. 4. Activitatea organelor abilitate în vederea executării pedepsei contravenţionale. În procesul aplicării normelor juridico-contravenţionale organul care aplică legea trebuie să determine cu toată precizia coincidenţa dispoziţiilor normei contravenţionale cu semnele faptei antisociale comise, să stabilească compatibilitatea lor. Calificarea corectă a contravenţiei este o garanţie a realizării jurisdicţiei contravenţionale în conformitate cu legea. Calificarea contravenţiei înseamnă alegerea unei norme contravenţionale în care poate fi încadrată fapta antisocială comisă. Calificarea contravenţională corectă formează temeiul juridic pentru survenirea anumitor consecinţe juridice: aducerea făptuitorului la organele de drept, reţinerea administrativă şi, în primul rînd, aplicarea pedepsei contravenţionale. Odată cu săvîrşirea contravenţiei iau naştere raporturi juridico-contravenţionale de conflict. Încadrarea juridică corectă a faptei antisociale comise este determinanta constatării momentului de transformare a raportului juridic de conformare în cel de conflict, determinanta aplicării legitime a măsurilor de constrîngere statală faţă de făptuitor. 36. Contravenţii ce atentează la drepturile politice, de muncă şi la alte drepturi constituţionale ale persoanei fizic. Obiectul generic îl constituie relaţiile sociale care apar în legătură cu protejarea de către stat şi societate a drepturilor politice, de muncă şi a altor drepturi constituţionale ale persoanei fizice.
Acest obiect generic poate fi divizat în trei obiecte generice: 1) relaţiile sociale ce ţin de protecţia drepturilor politice; 2) relaţiile sociale ce ţin de protecţia drepturilor de muncă; şi 3) relaţiile sociale ce ţin de protecţia altor drepturi constituţionale ale persoanei fizice. 1. Relaţiile sociale ce ţin de protecţia drepturilor politice ale persoanei fizice constituie obiectulul generic pentru următoarele contravenţii: – împiedicarea exercitării dreptului electoral (art. 47); – folosirea în alegeri sau la referendum a fondurilor nedeclarate public (art. 48);(art. 49);(art. 50); (art. 51);(art. 52);(art. 53);(art. 67); vezi codul Obiectul nemijlocit are o legătură strînsă cu obiectul generic şi este determinat de titlul articolului. De exemplu, pentru contravenţia art. 47 din CC al RM, obiectul nemijlocit îl constituie relaţiile sociale ce ţin de protecţia dreptului electoral al persoanei fizice. 2. Relaţile sociale ce ţin de protecţia drepturilor de muncă
constituie obiectul generic pentru următoarele
contravenţii: – încălcarea legislaţiei privind protecţia muncii (art. 55); – încălcarea legislaţiei privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă (art. 56);(art. 57);(art. 58);(art. 59);(art. 60). Vezi cod
Obiectul nemijlocit este determinat de cel generic. De exemplu, obiectul nemijlocit al contravenţiei prevăzute în art. 57 îl constituie relaţiile sociale ce ţin de achitarea la timp a salariilor, pensiilor, burselor, indemnizaţiilor şi de efectuare a altor plăţi cu caracter permanent, stabilite prin legislaţie.
Obiectul nemijlocit este determinat de cel generic. De exemplu, obiectul nemijlocit al contravenţiei prevăzute în art. 57 îl constituie relaţiile sociale ce ţin de achitarea la timp a salariilor, pensiilor, burselor, indemnizaţiilor şi de efectuare a altor plăţi cu caracter permanent, stabilite prin legislaţie. 3. Relaţiile sociale ce ţin de protecţia altor drepturi constituţionale ale persoanei fizice constituie obiectul generic pentru următoarele contravenţii:
– împiedicarea exercitării dreptului de întemeiere a sindicatelor şi de afiliere lor (art. 61); – tăinuirea cirscumstanţelor care împiedică încheierea căsătoriei (art. 62);(art. 63);(art. 64);(art. 65);(art. 66);(art. 69-74),(art. 54). Obiectul nemijlocit al acestor contravenţii este legat de obiectul generic.De exemplu, obiectul nemijlocit al contravenţiei prevăzute în art. 63 din CC al RM îl constituie relaţiile sociale ce ţin de onorarea obligaţiilor de întreţinere, de educare şi de instruire a copilului. Latura obiectivă se manifestă atît prin acţiune (antrenarea minorului la munci care prezintă pericol pentru sănătatea lui (art. 58),cît şi prin inacţiune (neachitarea la timp a salariilor, pensiilor, burselor etc. (art. 57); refuzul
neîntemeiat de a încheia contract colectiv de muncă (art. 60); necomunicarea despre existenţa unui pericol pentru viaţa ori sănătatea copilului (art. 65) etc.). Subiecţii răspunderii contravenţionale sînt atît persoanele fizice (art. 48, 50, 51, 53 etc.), cît şi cele juridice şi persoanele cu funcţie de răspundere ale acestora (art. 47, 49, 52, 55, 56, 57 etc.). Latura subiectivă poate fi exprimată: – numai prin intenţie (împiedicarea accesului în localul de votare (art. 47); folosirea în alegeri sau la referendum a fondurilor venite din străinătate sau a fondurilor nedeclarate public (art. 48); înscrierea în mai multe liste de candidaţi (art. 51) etc.; – atît prin intenţie, cît şi prin imprudenţă (ofensa adusă sentimentelor religioase ale persoanei fizice (art. 54 alin. (5)); neîndeplinirea obligaţiilor de întreţinere, de educare şi de instruire a copilului (art. 63)) etc. 37. Contravenţii ce atentează la sănătatea populaţiei, sănătatea persoanei, la starea sanitar-epidemiologică Obiectul generic este divizat în trei obiecte generice, independente:
1) relaţiile sociale ce ţin de protecţia sănătăţii populaţiei; 2) relaţiile sociale ce ţin de protecţia sănătăţii persoanei fizice; 3) relaţiile sociale determinate de necesitatea respectării regulilor sanitar-epidemiologice. Legislatorul a grupat aceste trei tipuri de relaţii sociale într-un singur obiect generic,deoarece relatiile sociale au multe in comun si se intersecteaza 1. Relaţiile sociale ce ţin de protecţia sănătăţii populaţiei constituie obiectul generic pentru următoarele contravenţii: – procurarea sau păstrarea ilegală de substanţe narcotice sau de alte substanţe psihotrope în cantităţi mici ori consumarea unor astfel de substanţe fără prescripţia medicului (art. 85); (art. 86); (art. 87); (art. 88);(art. 89); – fumatul şi consumul de băuturi alcoolice în locuri interzise, comercializarea către minori a produselor din tutun şi a băuturilor alcoolice (art. 91). La comiterea contravenţiilor indicate făptuitorul, prin atentarea la obiectul nemijlocit al contravenţiei concrete, aduce atingere sănătăţii populaţiei ca valoare socială majoră. De exemplu, la comiterea contravenţiei prevăzute în art. 87 din CC al RM, nerespectînd regulile stabilite de cultivare a plantelor care conţin substanţe narcotice sau alte substanţe psihotrope (obiect nemijlocit), făptuitorul atentează la sănătatea populaţiei (obiect generic). 2. Relaţiile sociale ce ţin de protecţia sănătăţii persoanei fizice constituie obiectul generic pentru următoarele contravenţii: – divulgarea informaţiei confidenţiale privind examenul medical de depistare a contaminării cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) ce provoacă maladia SIDA (art. 75); – eschivarea bolnavului de tuberculoză eliminator de bacili de la tratament sau încălcarea regimului prescris (art. 76); – practicarea ilicită a activităţii medicale şi farmaceutice (art. 78); – furnizarea de produse şi prestarea de servicii periculoase pentru viaţa şi sănătatea consumatorului (art. 84); – vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale (art. 78). La acest grup de contravenţii obiectul nemijlocit deseori coincide cu cel generic. 3. Relaţiile sociale determinate de necesitatea respectării regulilor sanitar-epidemiologice constituie obiectul generic pentru următoarele contravenţii:
– încălcarea legislaţiei privind donarea de sînge (art. 79); – încălcarea regulilor şi a normelor sanitar-igienice şi sanitar-epidemice (art. 80); – angajarea în întreprinderile din sectorul alimentar a personalului fără examen medical şi/sau fără instruire
– încălcarea legislaţiei privind donarea de sînge (art. 79); – încălcarea regulilor şi a normelor sanitar-igienice şi sanitar-epidemice (art. 80); – angajarea în întreprinderile din sectorul alimentar a personalului fără examen medical şi/sau fără instruire igienică, şi/sau fără calificarea necesară în materie de igienă (art. 81,82,83); Prin încălcarea normelor sanitar-epidemiologice (art. 80) se atentează la sănătatea populaţiei. Latura obiectivă se manifesta prin acţiune (încălcarea regulilor de prescripţie a reţetelor de eliberare a medicamentelor (art. 77 alin. (5)); consumarea de substanţe narcotice sau de alte substanţe fără prescripţia medicului (art. 85); atît prin acţiune, cît şi prin inacţiune (cultivarea ilegală a plantelor care conţin substanţe narcotice sau alte substanţe psihotrope (art. 87); aducerea minorului la starea de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe (art. 88) etc.). Subiectul răspunderii contravenţionale poate fi: la unele contravenţii – numai persoanele fizice (art. 75, 76, art. 77 alin. (1)-(6), art. 78, 85, 88, 89), la altele – persoanele cu funcţie de răspundere şi cele juridice (art. 81, 86), la al treilea grup de contravenţii – atît persoanele fizice, cît şi cele juridice şi persoanele cu funcţie de răspundere (art. 79, 80, 82, 83, 84, 87, 90, 91). Latura subiectivă poate fi exprimată: – numai prin intenţie (eschivarea bolnavului de tuberculoză eliminator de bacili de la regimul prescris (art. 76); practicarea ilicită a activităţii medicale şi farmaceutice de către o persoană care nu are studii medicale şi farmaceutice corespunzătoare (art. 77 alin. (1) etc.); – atît prin intenţie, cît şi din imprudenţă (divulgarea informaţiei confidenţiale privind examenul medical de depistare a contaminării cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) ce provoacă maladia SIDA (art. 75); încălcarea regulilor şi a normelor sanitar-igienice şi sanitar-epidemiologice (art. 80) etc.). 38. Contravenţii ce atentează la regimul de transporturi Prin transporturi se înţelege ramura economiei naţionale care efectuează transportarea călătorilor şi a
încărcăturilor, deosebind cinci tipuri: transport auto, feroviar, aerian, naval şi prin conductele magistrale. Valorile sociale protejete prin intermediul normelor materiale ale dreptului contravenţional cuprinse în acest capitol se împart în cîteva grupe: – valorile sociale din domeniul transportului auto;transportului feroviar,tr.aerian,tr.naval – valorile sociale ce ţin de întreţinerea, de reparaţia şi de reconstrucţia drumurilor, de exploatarea mijloacelor tehnice de dirijare a circulaţiei rutiere; – valorile sociale ce ţin de respectarea regulilor de securitate privind construcţia şi exploatarea conductelor magistrale. Aceste grupe de valori sociale şi constituie obiectul atentării (fie generic, fie nemijlocit) Pentru multe dintre contravenţiile prevăzute în acest capitol, obiectul atentării îl constituie securitatea publică (art. 198, 199, 207, 208, 211, 216, 220, 222 etc.), Din aceste considerente actele normative admit aplicarea unor măsuri preventive în sistemul transportului aerian, cum ar fi: controlul personal, controlul lucrurilor, controlul bagajelor. Pentru aplicarea legitimă a acestor măsuri nu este nevoie de apariţia raportului juridic de conflict. Ele se întreprind chiar şi atunci cînd persoana se conformează regulilor de conduită în acest domeniu, stabilite prin diferite acte juridice. Contravenţiile ce atentează la regimul din transporturi sînt: – încălcarea normelor de capacitate a traficului de pasageri (art. 197); – încălcarea regulilor de securitate în transportul feroviar (art. 198);vezi codul Latura obiectivase manifestă de regulă, prin acţiune (punerea pe liniile de cale ferată a unor obiecte, fapt ce ar putea conduce la deranjarea circulaţiei trenurilor (art. 198 alin. (1)); deteriorarea utilajelor de aeroport (aerodrom), a aeronavelor şi a utilajelor lor (art. 208 alin. (3)); mai rar – prin inacţiune (neinformarea intenţionată a autorităţilor competente despre producerea incendiilor sau a accidentelor aeronautice (art. 220); nerespectarea regulilor de amplasare a indicatoarelor şi a instalaţiilor de marcaj de noapte şi de zi pe clădiri şi pe alte imobile (art. 208 alin. (2)); nerespectarea regulilor de întreţinere, de reparaţie şi de reconstrucţie a drumurilor (art. 227) etc.). Subiectul răspunderii contravenţionale îl constituie: – numai persoana fizică (art. 198, 201, 202, 203, 204, 205, 209, 210, 223); – numai persoana cu funcţie de răspundere (art. 212, 218, 219, 220, 222); – persoana fizică şi persoana cu funcţie de răspundere (art. 208, 211, 213, 214, 216, 217);
– persoana fizică şi persoana juridică (art. 197, 199, 200, 224, 226, 227); – persoana fizică, persoana juridică şi persoana cu funcţie de răspundere (art. 206, 215, 221). Subiect special al răspunderii contravenţionale pot fi si piloţii, însoţitorii de bord, inginerii şi navigatorii.
– persoana fizică şi persoana juridică (art. 197, 199, 200, 224, 226, 227); – persoana fizică, persoana juridică şi persoana cu funcţie de răspundere (art. 206, 215, 221). Subiect special al răspunderii contravenţionale pot fi si piloţii, însoţitorii de bord, inginerii şi navigatorii. Latura subiectivă se exprimă, prin intenţie, (deteriorarea intenţionată a transportului în comun şi a echipamentului interior (art.202); neinformarea intenţionată a autorităţilor competente despre producerea incendiilor sau accidentelor aeronautice (art. 220); blocarea intenţionată a arterelor de transport (art. 225)). Mai rar latura subiectivă se exprimă prin imprudenţă. 39. Contravenţii în domeniul circulaţiei rutiere
Asigurarea securităţii circulaţiei rutiere şi a traficului de pietoni constituie una dintre sarcinile prioritare ale statului. Potrivit criteriului de bază – securitatea circulaţiei rutiere şi a traficului de pietoni (obiect generic) – în capitolul XIII al Codului contravenţional au fost comasate următoarele contravenţii: – încălcarea regulilor de exploatare a vehiculelor (art. 228); – încălcarea regulilor de înmatriculare sau de înregistrare de stat, de revizie tehnică a vehiculelor (art. 229); – conducerea unui vehicul cu încălcarea regulilor de amplasare a numărului de înmatriculare sau conducerea unui vehicul fără un astfel de număr (art. 230);vezi codul Obiectul nemijlocit al contravenţiilor nominalizate este legat în mod direct sau indirect de obiectul generic şi rezultă din el (de exemplu, relaţiile sociale ce ţin de exploatarea vehiculelor cu defecte tehnice la sistemul de frînare (art. 228) şi urmările posibile; relaţiile sociale ce ţin de conformarea regulilor de folosire a centurii de siguranţă şi a căştii de protecţie a motociclistului (art.235); relaţiile sociale ce ţin de respectarea vitezei de circulaţie stabilite pe sectorul respectiv de drum (art. 236) etc.). Latura obiectivă se manifestă tradiţional atît prin acţiune (conducerea unui vehicul care nu a fost înmatriculat în modul stabilit sau care nu a fost supus reviziei tehnice (art. 229 alin. (2)); conducerea unui vehicul fără număr de înmatriculare (art. 230 alin. (2)); conducerea vehiculului de către o persoană privată de dreptul de a conduce (art. 231 alin. (3)); purtarea convorbirilor radiotelefonice contrar Regulamentului circulaţiei rutiere (art. 235 alin. (2)); părăsirea locului în care s-a produs accidentul rutier (art. 243) etc.), cît şi prin inacţiune (neîndeplinirea de către conducătorul de vehicul a indicaţiei legale date de agentul de circulaţie de a opri vehiculul (art. 241 alin. (1)); nerespectarea indicatoarelor de semnalizare rutieră (art. 240); nerespectarea regulilor de circulaţie în zonele rezidenţiale (art. 239) etc.). Subiect al răspunderii contravenţionale poate fi numai persoana fizică Deci, persoana fizică pasibilă de aplicare a sancţiunii trebuie nu numai să îndeplinească cerinţele generale faţă de subiectul răspunderii contravenţionale (vîrsta şi capacitatea de acţiune), ci şi să dispună de permis de conducere a vehiculului sau să fie proprietarul lui. Latura subiectivă se exprimă, în majoritatea cazurilor, prin intenţie (atribuirea unui număr de înmatriculare fals şi conducerea cu bună ştiinţă a vehiculului cu un astfel de număr (art. 230 alin. (3)); conducerea vehiculului de către o persoană privată de dreptul de a conduce (art. 231 alin. (3)); eschivarea conducătorului de vehicul de la proba de determinare a stării de ebrietate (art. 234); ignorarea de către pietoni a semnalelor de dirijare a traficului rutier (art. 245) etc; atît prin intenţie, cît şi prin imprudenţă (încălcarea regulilor de înmatriculare sau de înregistrare de stat a vehiculelor (art. 229 alin. (1)); încălcarea regulilor de folosire a centurii de siguranţă (art. 235 alin. (1)); încălcarea regulilor de circulaţie rutieră soldată cu cauzarea de leziuni corporale uşoare (art. 242) etc.). 40. Contravenţii ce afectează activitatea autorităţilor publice Obiectul generic al acestor contravenţii îl constituie relaţiile sociale ce ţin de desfăşurarea normală a activităţii autorităţilor publice, de interesele publice. Prin intermediul normelor contravenţionale din acest capitol statul a
format un mecanism juridic de protecţie a bunei funcţionări a autorităţilor publice ca subiecţi de administrare. În acest capitol sînt grupate următoarele contravenţii: – abuzul de putere sau abuzul de serviciu (art. 312); – excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu (art. 313); – tăinuirea faptelor de corupţie şi de protecţionism sau eschivarea de la întreprinderea măsurilor de rigoare (art. 314); – primirea de recompensă nelegitimă sau de folos material (art. 315);si altele.vezi codul
Obiectul nemijlocit al fiecărei contravenţii concretizează valorile sociale la care se atentează. De exemplu, prin
folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu într-un mod care contravine intereselor publice (art. 312), funcţionarul de stat atentează la interesele publice sau drepturile şi interesele ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice
Obiectul nemijlocit al fiecărei contravenţii concretizează valorile sociale la care se atentează. De exemplu, prin
folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu într-un mod care contravine intereselor publice (art. 312), funcţionarul de stat atentează la interesele publice sau drepturile şi interesele ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice (obiect nemijlocit) şi, ca urmare, el atentează la relaţiile sociale ce ţin de funcţionarea mecanismului statal de administrare, afectează activitatea autorităţilor publice (obiect generic). Latura obiectivă a acestor contravenţii se manifestă prin acţiune (art. 313); primirea (luarea) în exerciţiul funcţiunii de recompensă nelegitimă sau de folos material (art. 315); comercializarea ilegală a bunurilor care constituie ajutoare umanitare (art. 327 alin. (3)) sau prin inacţiune (art. 316); neexecutarea sentinţei, hotărîrii sau deciziei judecătoreşti (art. 318); neexecutarea obligaţiilor prevăzute din Codul de executare (art. 319) etc.). Subiectul răspunderii contravenţionale este, de obicei, persoana cu funcţie de răspundere. Este de menţionat că totuşi în unele norme nu există o claritate absolută cu privire la subiectul răspunderii (art. 316, 319, 321, 323, 328 etc.). Latura subiectivă , de regulă, se exprimă prin intenţie (art. 312, 313, 314, 315 etc.), mai rar – atît prin intenţie, cît şi prin imprudenţă (art. 316 alin. (2), art. 326 alin. (1) şi (3)). 40. Contravenţii ce afectează activitatea autorităţilor publice Obiectul generic al acestor contraventii il constituie relatiile sociale ce tin de desfasurarea normala a activitatii
autoritatilor publice, de interesele publice. Obiectul nemijlocit al fiecarei contraventii concretizeaza valorile sociale la care se atenteaza(interesele publice sau drepturile si interesele ocrotite de lege, ale persoanelor fizice sau juridice). Latura obiectiva se manifesta prin: actiune (ex. art. 313, art. 315, art. 327 alin 3) sau prin inactiune( ex. contraventii ce tin de neindeplinire, neexecutare art. 316, art, 318, art. 319) Subiect- persoana cu functie de raspundere in majoritatea cazurilor (exista si neclaritati: art. 316, 319, 321, 323, 328) Latura subiectiva- de regula se exprima prin intentie( art. 312-315), mai rar prin 2 forme, prin intentie cit si prin imprudenta (316 alin. 2, art. 326 alin. 1 si 3) 41. Contravenţii ce atentează la regimul frontierei de stat şi regimul de şedere pe teritoriul Republicii Moldova Obiectul generic- relatiile sociale ce tin de respectarea regimului frontierei de stat sau cele ce tin de asigurarea
regimului de sedere pe teritoriul RM. 4 contraventii din acest capitol: Art. 331- obiect generic- relatiile sociale ce tin de asigurarea regimului de frontiera. Latura obiectiva- actiune, 4 variante: deteriorarea, nimicirea, permutarea semnelor frontierei de stat sau instalarea unor semne de frontiera false. Subiect- persoana fizica. Latura subiectiva- numai intentie. Art. 332- obiect nemijlocit-relatiile sociale ce contribuie la respectarea regulilor privitoare la regimul frontierei de stat si la regimul punctelor de trecere a frontierei de stat. Latura obiectiva- actiune-doar alin. 2, cind are loc trecerea frontierei de stat prin punctele de trecere a frontierei de stat fara pasaport sau fara autorizatie din partea autoritatilor Alineatul 2- atit actiune cit si prin inactiune. Subiectul raspunderii-poate fi atit persoana fizica, cit si persoana cu functie de raspundere. Latura subiectiva-intentie. Art. 333-obiect nemijlocit-relatiile sociale ce tin de respectarea regulilor de sedere pe teritoriul RM. Latura obiectiva-6 variante de manifestare: Prin actiune- sedere in tara fara acte de identitate, sedere in RM cu documente neautentice sau al caror termen de valabilitatea a expirat, declararea de date false in vederea obtinerii vizei , permisului de sedere sau buletinului de identitate. Prin inactiune: eschivarea de la parasirea tarii dupa expirarea termenului de sedere acordat, nerespentarea regulilor de intrare si iesire din RM, eschivarea de la examenul medical pentru depistarea virusului HIV. Subiect-unul special, si anume cetateanul strain sau apatridul. Latura subiectiva-intentie cit si imprudenta.
Art 334 sunt 3 alineate care prevad 3 contraventii distincte- obiectul nemijlocit-relatiile sociale cu privire la
respectarea regulilor de plasare in cimpul muncii a cetatenilor straini sau a apatrizilor. Latura obiectiva-actiune-alin. 1 si 2 si inactiune alin. 3.
Art 334 sunt 3 alineate care prevad 3 contraventii distincte- obiectul nemijlocit-relatiile sociale cu privire la
respectarea regulilor de plasare in cimpul muncii a cetatenilor straini sau a apatrizilor. Latura obiectiva-actiune-alin. 1 si 2 si inactiune alin. 3. Subiect. Alin 1- persoana fizica si persoana cu functie de raspundere, alin. 2 cetateanul strain sau apatridul, atit subiectul special cit si persoana cu functie de raspundere. Latura subiectiva-intentie. 42. Contravenţii ce afectează modul de administrare Obiectul generic- il constituie 5 grupe de relatii sociale:
- relatiile sociale ce tin de asigurarea modului de administrare stabilit prin legislatie; - relatiile sociale ce tin de respectarea modului de supraveghere a pietei; - relatiile sociale ce tin de respectarea regulilor din domeniul metrologiei; - relatiile sociale ce tin de respectarea regulilor din domeniul standardizarii; - relatiile sociale ce tin de protectia consulatorului. Obiectul nemijlocit-relatiile sociale la care atenteaza contravenientul. Latura obiectiva-actiune si inactiune. Subiectul- in unele cazuri numai persoana fizica; dai cazul comiterii contraventiilor: - prevazute de art. 347, 348 si 350- numai persoana juridica; - prevazute de art. 341 si 351- numai persoana cu functie de raspundere; - prevazute de art. 345 si 346- atit persoana fizica cit si cea juridica; - prevazute de art. 338 si 343- atit persoana fizica cit si persoana cu functie de raspundere; Latura subiectiva- intentie si imprudenta. 43. Contravenţii care atentează la ordinea publică şi la securitatea publică
2 grupuri de contraventii: care atenteaza la ordinea publica si care atenteaza la securitatea publica. Primul grup art. 354. 355, 356, 357, 364, 365 Obiectul generic-relatiile sociale cu privire la mentinerea ordinii publice. Obiect nemijlocit- in constituie relatiile sociale cu privire la demnitatea, onoarea persoanei fizice, linistea, etc. Latura obiectiva-actiuni Subiectul-atit persoana fizica cit si persoana juridica, sau doar persoana fizica. Latura subiectiva-intentie. Al doilea grup de contraventiiObiectul generic-relatiile sociale cu privire la asigurarea securitatii publice. Obiectul nemijlocit-in reprezinta relatiile sociale protejate de norma materiala concreta. Latura obiectiva- actiune si inactiune. Subiect-in unele situatii doar persoanele fizice, in alte si persoanele fizice si persoanele juridice. Latura subiectiva-intentie si numai in unele situatii poate fi si imprudenta. 44. Procesul contravenţional: noţiunea, scopul şi sarcinile
Procesul contraventional cuprinde totalitatea normelor juridice procesuale ce contin anumite reguli de implementare a normelor materiale ale dreptului contraventional. Proces contraventional este activitatea desfasurata de autoritatea competenta, cu participarea partilor si a altor persoane titulare de drepturi si de obligatii, avind ca scop constatarea contraventiei, examinarea si solutionarea cauzei contraventionale, constatarea cauzelor si conditiilor care au contribuit la savirsirea contraventiei. Definitie dupa GUTULEAC: procedura contraventionala este o totalitate de norme juridice procesuale care constituie mecanismul de realizarea a normelor materiale ale combaterii contraventionalitatii, activitatea executiva a organelor abilitate, reglementata de legislatia in vigoare, privind prevenirea si curmarea contraventiei, constatarea si examinarea faptei contraventionale si executarea deciziilor respective, resocializarea contravenientului si stabilirea cauzelor si conditiilor care favorizeaza comiterea contraventiilor. Scopul procedurii contraventionale-este elaborarea unui mecanism bine chibzuit, legitim de realizare a normelor materiale ale dreptului contraventional privind aplicarea corecta a masurilor de constringere statala, inclusiv a sanctiunilor contraventionale pentru asigurarea executarii deciziilor de aplicare a pedepsei contraventionale.
Procedura contraventionala are ca scop si solutionarea completa si obiectiva a cazului contraventional, astfel incit persoana vinovata sa fie sanctionata conform legii si nici o persoana sa nu fie sanctionata pe nedrept. Sarcinile procedurii contraventionale:
Procedura contraventionala are ca scop si solutionarea completa si obiectiva a cazului contraventional, astfel incit persoana vinovata sa fie sanctionata conform legii si nici o persoana sa nu fie sanctionata pe nedrept. Sarcinile procedurii contraventionale: - clarificarea la timp, sub toate aspectele, deplina si obiectiva a imprejurarilor fiecarui caz; - solutionarea cazului contraventional in stricta conformitate cu legislatia; - asigurarea executarii hotaririi adoptate privind aplicarea sanctiunilor contraventionale; - stabilirea cauzelor si conditiilor care au contribuit la comiterea contraventiilor; - prevenirea contraventiilor; - educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor, al intaririi legalitatii. 45. Principiile de bază ale procesului contravenţional
Procedura contraventionala se bazeaza pe urmatoarele principii: Principiul legalitatii aplicarii masurilor de constringere statala. Respectarea cerintelor legislatiei la aplicarea masurilor de influenta pentru contraventiile comise trebuie sa fie asigurata prin controlul sistemic din partea organelor ierarhice superioare si a persoanelor cu funnctii de raspundere, prin supravegherea activitatii organelor abilitatea sa aplice aceste masuri exercitata de catre procuror, prin dreptul de a depune plingeri, prin alte modalitati stabilite de legislatie.Astfel, acest principiu prevede ca masurile de asigurare care sunt aplicate de catre organele abilitatea trebuie sa fie aplicate in stricta conformitate cu legislatia in vigoare. Principiul egalitatii in fata legii si autoritatilor . Toate persoanele sunt egale in fata legii, a organelor de constatare a cauzei contraventionale, de examinare si emitere a deciziei asupra cazului, de revizuire a cazului si de executare a deciziei privind aplicarea pedepsei contraventionale. Ecest principiu presupune ca fiecare persoana este egala in fata legii si a organului care examineaza cazul indiferent de rasa, sex, religie, opinie, limba, nationalitate etc. Principiul garantiei dreptului la aparare. Astfel conform Constitutiei RM, fiecare persoana are dreptul la aparare, el poate fi asistat de catre un avocat numit din oficiu in cazul in care persoana nu poate sa achite desine statator onorariul acestuia. In conformitate cu acest principiu, persoana care va fi invinuita de comiterea unei contraventii trebuie sa fie informata de catre persoana cu functiu de raspundere de dreptul acestuia la aparare. Principiul inviolabilitatii persoanei. Libertatea individuala si suguranta persoanei sint inviolabile. Nimeni nu poate fi retinut decit in cazurile si in modul prevazut de legea contraventionala. Persoana ale carei libertate si demnitate au fost lezate prin aplicarea ilegala a unei masuri procesuale are dreptul la repararea prejudiciului cauzat astfel. Principiul aflarii adevarului obiectiv este principiul în care se arată că sarcina procedurii contravenţionale este clarificarea "sub toate aspectele, deplină şi obiectivă, a împrejurărilor fiecărui caz". în baza acestui principiu organele (persoanele cu funcţii de răspundere) împuternicite să examinate cazul contravenţional au obligaţia să constate faptele ilicite, împrejurările în care au fost comise acestea şi, în strânsă legătură cu realitatea obiectivai să afle adevărul despre ele. Decizia asupra cazului contravenţional, pronunţată în urma administrării probelor şi a interpretării lor corecte, trebuie să fie o reflectare fidelă a realităţii. Noţiunea filozofică de adevăr capătă în procedura contravenţională o nuanţă aparte, întrucât abordarea problemei trebuie făcută din punctul de vedere al libertăţii cetăţenilor, al drepturilor lor fundamentale, vizând, în general, un interes social major. Principiul liberarii de marturie impotriva sa este una din formele de realizare a prezumtiei nevinovatiei. Nimeni nu poate fi silit sa marturiseasca impotriva sa ori impotriva rudelor sale apropiate, sau sa-si recunoasca vinovatia. Principiul independentei organelor imputernicite sa examineze cazul contraventional si supunerea acestora numai legii. La constatarea cauzei contraventionale si la examinarea cazului organele imputernicite, sunt independente si se supun numai legii. Principiul contradictorialitatii se manifestă în raporturile dintre părţile participante la procedura contravenţională. Acest principiu al procedurii contravenţionale se manifestă în duelul dintre acuzare şi apărare, care presupune confruntare de opinii şi argumente legate de modul în care să fie examinat cazul. Principiul proportionalitatii sanctiunii aplicate in raport cu gradul de pericol social al faptei. Acest principiu este una din formele de manifestare a individualizarii raspunderii contraventionale, care prevede ca fiecare individ raspunde personal pentru fapta savirsita, avinduse in vedere imprejurarile, motivul savirsiri, gravitatea faptei, prejudiciul cauzat si personalitatea lui. Principiul proportionalitatii sanctiunii aplicate presupune ca felul si asprimea pedepsei aplicate trebuie sa fie conforme cu gradul pericolului social al faptei comise.
Principiul folosirii limbii materne care prevede că cetăţenii aparţinând minorităţii naţionale, precum şi
persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba de stat, au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului privind cazul contravenţional, de a vorbi şi a prezenta concluzii prin traducător, în procedura
Principiul folosirii limbii materne care prevede că cetăţenii aparţinând minorităţii naţionale, precum şi
persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba de stat, au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului privind cazul contravenţional, de a vorbi şi a prezenta concluzii prin traducător, în procedura contravenţională dreptul în discuţie este asigurat gratuit. Condiţiile democratice ale societăţii noastre presupun realizarea procedurii contravenţionale în asemenea condiţii, încât egalitatea participanţilor la această activitate să se înfăptuiască fără nici o discriminare naţională. Admiterea şi înscrierea printre regulile de bază ale procedurii contravenţionale a principiului dat marchează asigurarea intereselor legitime ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova în conformitate cu drepturile fundamentale ale omului şi în concordanţă cu prevederile internaţionale în materie. în acest context se înscrie regula că procedura contravenţională urmează să se efectueze în conformitate cu prevederile punctului 1, art. 118 din Constituţie, ale articolului 15 din Legea nr. 3465 din 1.09.1989 "Cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova" şi ale articolului 9 al Legii privind organizarea judecătoriei din 6.07.1995, intitulat "Limba de procedură şi dreptul la interpret". 46. Probele în procesul contravenţional Probele sînt elemente de fapt, dobîndite în modul stabilit de codul contraventional, care servesc la constatarea
existenţei sau inexistenţei contravenţiei, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei şi la cunoaşterea altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a cauzei. Probe in procedura contraventionala sunt : procesul-verbal cu privire la contravenţie, procesul-verbal de ridicare a obiectelor şi documentelor, procesul-verbal de percheziţie, explicaţiile persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional, depoziţiile victimei, ale martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, corpurile delicte, obiectele şi documentele ridicate, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, raportul de expertiză. Sint admisibile doar probele pertinente, concludente si utile, administrate conform legii. Nu pot fi administrate ca probe datele care au fost obtinute: a) prin violenţă, ameninţări sau prin alte mijloace de constrîngere; b) prin metode ce contravin prevederilor ştiinţifice; c) prin încălcarea esenţială a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale persoanei, inclusiv a dreptului la apărare sau a dreptului la interpret/traducător. Administrarea probelor consta in folosirea mijloacelor de proba in procedura contraventionala, care presupune verificarea si colectarea probelor, in favoarea sau in defavoarea faptuitorului de catre organele imputernicite sa constate cazul contraventional si sal examineze din oficiu sau la cererea altor participanti la procedura. Orice informatie poate fi considerate drept proba daca sint respectate doua conditii: Ea contine date privind comiterea sau necomiterea contraventiei, vinovatia faptuitorului, alte date care pot contribui la solutionarea obiectiva a cazului contraventional Aceasta informatie este colectata in modul stability de lege si din sursele prevazute de lege. Clasificarea probelor. Probele pot fi clasificate in initiale si derivate, directe si indirect, positive si negative, de acuzare si de justificare. 47. Participanţii la procesul contravenţional
Participantii la procedura contraventionala pot fi grupati in 3 grupe: a. organele statale, participante la procesul contraventional- agentul constatator sau procurorul b. partile interesate ale procedurii contraventionale –care urmaresc un interes persoanal-faptuitorul, delicventul, contravenientul, partea vatamata si reprezentantii lor legali c. persoanele care contribuie la desfasurarea procesului contraventional- aparatorul, martorul, expertul, specialistul, interpretul, traducatorul.
48. Competenţa autorităţilor împuternicite să soluţioneze cauza contravenţională
Potrivit legii sint competente sa solutioneze cauza contraventionala: a instanta de judecata
48. Competenţa autorităţilor împuternicite să soluţioneze cauza contravenţională
Potrivit legii sint competente sa solutioneze cauza contraventionala: a. instanta de judecata b. procurorul c. comisia administrativa d. agentul constatator Instanta de judecata. Deosebim competenta teritoriala si materiala. La competenta teritoriala se aplica principiul administrativ-teritorial recunoscut si aplicat in alte ramuri ale dreptului. Competenta materiala: 1) toate cazurile cu privire la contravenţii, cu excepţia celor atribuite de prezentul cod competenţei unor alte organe, precum şi: a) cauzele contravenţionale în privinţa minorilor; b) cauzele contravenţionale prevăzute la art.61, 63-66, 316-318, 320, 336; c) cauzele contravenţionale în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea unei sancţiuni dintre cele care urmează: - privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate; - privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii; - privarea de dreptul special; - munca neremunerată în folosul comunităţii; - arestul contravenţional; 2) contestaţiile împotriva hotărîrilor autorităţilor competente să soluţioneze cauzele contravenţionale, procurorului. Procurorul examineaza contraventiile prevazute de art. 63-68, 88, 312, 313, 316, 317, 320, 322-324, 335-337, 351-353 şi cele pe care le-a depistat în exerciţiul funcţiunii. În cazul refuzului începerii urmăririi penale, încetării urmăririi penale din cauza că fapta constituie o contravenţie, precum şi în cazul liberării de răspundere penală a persoanei cu tragerea la răspundere contravenţională, procurorul dispune pornirea procesului contravenţional şi ori examinează cauza în limitele competenţei sale, ori expediază materialele acumulate, conform competenţei, altor organe pentru examinare. rin ordonanţă motivată, procurorul poate aplica orice sancţiune contravenţională, cu excepţia sancţiunii a cărei aplicare este de competenţa instanţei de judecată. Comisia administrativa. Comisia administrativă de pe lîngă autoritatea publică locală executivă se formează de către consiliul local (sătesc, comunal, orăşenesc, municipal) în componenţa preşedintelui, vicepreşedintelui, secretarului responsabil şi a 4-7 membri, obligatia carora se stabilesste prin regulament. Comisia administrativă examinează contravenţiile prevăzute la art.62, 75, 76, 92, 108, 161-168, 170-175, 180, 181, 227. Agentul constatator. Cauza contravenţională se soluţionează de agentul constatator în a cărui rază teritorială a fost săvîrşită contravenţia. Acesta poate aplica sancţiunile prevăzute în partea specială a cărţii a doua în limitele competenţei şi numai în exerciţiul funcţiunii. Agentul constatator poate constata contravenţii ale căror constatare, soluţionare şi sancţionare sînt atribuite competenţei unor alte organe. La competenta organelor si centrelor nu mai fac referire, putem copia din codul contraventional . 49. Competenţa autorităţilor împuternicite să soluţioneze cauza contravenţională 50. Noţiunea de măsuri de asigurare a procesului contravenţional şi regimul lor juridic Putem defini masurile de asigurare in felul urmator: in scopul prevenirii contraventiilor administrative, stabilirii identitatii contravenientului, intocmirii procesului-verbal de constatare a contraventiei, in cazul in care acesta nu poate fi intocmit la locul savirsirii contraventiei, in scopul asigurarii la timp si juste a examinarii contraventiilor si executarea deciziilor asupra cazurilor cu privire la contraventii, persoana imputernicita este in drept, in limita competentelor sale, sa aplice, fata de persoana care se face vinovata de savirsirea contraventiei, sau dupa caz fata de martor sau victima, urmatoarele masuri ce au rolul de a asigura procesul contraventional.
Astfel din definitia data reies urmatoarele caracteristici de baza a masurilor de asigurare: 1. Acestea sunt aplicate cu scopul de a curma savirsirea contraventiilor si cu scopul de a asigura la timp si just examinarea cazurilor si executarea deciziilor asupra cazurilor cu privire la savirsirea contraventiilor; 2. Sunt expres prevazute de catre codul contraventional temeiurile de aplicare a acestora ( în scopul stabilirii identităţii persoanei, întocmirii procesului-verbal cu privire la contravenţia administrativă, care nu poate fi
întocmit la faţa locului, şi dacă întocmirea procesului-verbal este obligatorie, în scopul asigurării la timp şi juste a examinării cazurilor şi executarea deciziilor asupra cazurilor cu privire la contravenţii); 3. Aceste masuri pot fi aplicate doar de catre agentul constatator, in limita competentelor sale.
întocmit la faţa locului, şi dacă întocmirea procesului-verbal este obligatorie, în scopul asigurării la timp şi juste a examinării cazurilor şi executarea deciziilor asupra cazurilor cu privire la contravenţii); 3. Aceste masuri pot fi aplicate doar de catre agentul constatator, in limita competentelor sale. Conform Codului Contraventional al RM, adoptat la 24 octombrie 2008, agentul constatator poate aplica, in limitele competentei sale, urmatoarele masuri de asigurare (masuri procesuale de constrigere) : retinerea, aducerea silita, inlaturarea de la conducerea vehiculului, examenul medical pentru constatarea starii de ebrietate produsa de alcool sau de alte substante, retinerea vehiculului. Pe linga aceste masuri de asigurare prevazute expres de art. 432 din Codul Contraventional, mai sunt inca 2 masuri de asigurare a procedurii contraventionale si anume: cercetarea la fata locului, perchezitia corporala si ridicarea obiectelor si a documentelor. 50. Noţiunea de măsuri de asigurare a procesului contravenţional şi regimul lor juridic
Masurile de asigurare a procedurii contraventionale sint cele de constringere procesuala ca о modalitate a constringerii statale. Masurile de asigurare a procedurii contraventionale aplicate dupa comiterea faptei contraventionale au drept scop buna si legitima desfasurare a procedurii contraventionale. Ele formeaza mecanismul de protectie a normelor procesuale fiind prevazute in capitolul V al Cartii a doua din Codul contraventional. Art. 432 din CC al RM stipuleaza urmatoarele masuri procesuale de constringere: retinerea; aducerea silita; inlaturarea de la conducerea vehiculului; examenul medical pentrn constatarea starii de ebrietate produse de alcool sau de alte substante; retinerea vehiculului. Sistemul masurilor de asigurare a procesului contraventional (masurilor procesuale de constringere) cuprinde:
retinerea contraventionala; aducerea silita; inlaturarea de la conducerea vehiculului si examenul medical pentru constatarea starii de ebrietate produse de alcool sau de alte substante; retinerea si aducerea vehiculului la parcare; cercetarea la fata locului, ridicarea obiectelor si a documentelor, perchezitia; perchezitia corporala si ridicarea obiectelor si a documentelor. Temeiul juridic al retinerii autorului unei fapte ilicite este expres determinat de Codul contraventional, 2) art 433 alin1. retinerea se aplica in cazul: 1. contraventiilor flagrante pentru care Codul contraventional prevede sanctiunea arestului contraventional;2.imposibilitatii identificarii persoanei in a carei privinta este pornit proce- sul contraventional, daca au fost epuizate toate masurile de identificare.3.contraventiilor pasibile de aplicarea masurii de siguranta a expulzarii. Aducerea silita. (Art.437) Aducerea silita consta in conducerea fortata in fata instantei de judecata a martorului sau a victimei care se eschiveaza de la prezentare. Aducerea silita se efectueaza de catre organul de politie in temeiul unei incheieri judecatoresti (unui mandat). 1)
Inlaturarea de la conducerea vehiculului si examenul medical pentru constatarea starii deebrietate art 438.
Persoana care conduce un vehicul este inlaturata de la conducerea acestuia daca:1. exista temeiuri suficiente de a presupune ca se afla in stare de ebrietate inadmisibila produsa de alcool sau in stare de ebrietate produsa de alte sub stante;2.nu are asupra sa documentul care confirma dreptul de a conduce sau de a folosi vehiculul. Retinerea si aducerea vehicolului la parcarea. Art 439.Retinut poate fi numai acel vehicul al carui conducator a fost inlaturat de la conducere in baza art. 438 din CC al RM si care este retinut. Aducerea vehiculului retinut la statia de parcare speciala sau pe teritoriul organului de politie va fi intemeiata in cazul in care organul constatator n-a avut posibilitatea sa predea vehiculul proprietarului, posesorului sau reprezen tantului lor. Cercetarea ia fata locului. Aceasta masura de asigurare a procedurii contraventionale, de regula, este insotita de aplicarea urmatoarelor doua masuri de constringere: perchezitia coporala si ridicarea obiectelor si a documentelor. Cercetarea domiciliului fara permisiunea persoanei careia i se lezeaza dreptul la inviolabilitatea domiciliului se efectueaza cu autorizatia instantei de judecata, la cererea agentului constatator in caz de infractiune flagranta cercetarea la domiciliu se poate efectua in baza unei ordonante motivate a agentului constatator fara autorizatia instantei de judecata, urmind ca acesteia sa i se prezinte, imediat sau nu mai tirziu de 24 de ore. Perchezitia corporala si ridicarea obiectelor si a documentelor. In cazul contraventiilor aflate in competenta, lucratorul organului afacerilor interne si lucratorul organului vamal amplasat in punctul de trecere a frontierei de stat, daca exista temeiuri de a efectua perchezitia corporala sau ridicarea, pot ridica obiectele si documentele importante pentru cauza, care se afla in hainele, in alte lucruri ale persoanei sau pe corpul ei. Perchezitia corporala si ridicarea obiectelor si documentelor se pot efectua fara ordonanta speciala si fara autorizatia instantei de judecata: 1.in cazul retinerii persoanei fizice, efectuate in temeiul si in ordinea prevazute in art. 433 din CC; 2.daca exista motive rezonabile pentm a presupune ca una dintre persoanele care se afla la locul efectuarii perchezitiei sau ridicarii ascunde asupra sa obiecte sau documente care pot avea importanta pentru justa solutionare a cauze
51. Circumstanţele care înlătură procedura contravenţională. Circumstantele care inlatura procedura
contraventionala. Potrivit prevederilor legislatiei, procedura contraventionala nu poate fi inceputa, iar cea inceputa urmeaza a fi incetata in urmatoarele cazuri: 1. Faptul contraventiei il constituie obiectul si latura
51. Circumstanţele care înlătură procedura contravenţională. Circumstantele care inlatura procedura
contraventionala. Potrivit prevederilor legislatiei, procedura contraventionala nu poate fi inceputa, iar cea inceputa urmeaza a fi incetata in urmatoarele cazuri: 1. Faptul contraventiei il constituie obiectul si latura obiectiva ca elemente constitutive ale contraventiei. De prezenta sau lipsa acestor elemente constitutive ale contraventiei sint legate si aparitia raportului juridic de drept contraventional si modalitatile lui. Doar aparitia raportului juridic de conflict serveste drept temei juridic pentru pornireap rocedurii contraventionale. Pornirea procedurii contraventionale in lipsa raportului juridic de conflict (lipsa atentarii reale la obiect) este ilegala si urmeaza a fi clasata. 2.Fapta comisa nu mai este considerata contraventie in legea noua . Daca fapta considerata prin lege drept contraventie a fost comisa pina la aparitia unei legi noi prin care ea nu se mai considera contraventie, iar procedura contraventionala nu a fost inca pomita, atunci lipseste temeiul juridic pentm inceperea ei. In cazul in care procedura contraventionala a fost inceputa, ea urmeaza a fi clasata . 3. Autorul faptei antisociale ilicite nu este subiect al raspunderii con traventionale. Legislatia Republicii Moldova, inclusiv cea contraventionala, prevede ca in cazurile cind exista faptul unei contraventii (exista elementele obiective ale contraventiei), mai mult decit atit, cind aceasta fapta este comisa cu vinovatie, procedura contraventionala nu poate fi inceputa, iar cea inceputa urmeaza a fi incetata, deoarece autorul ei, potrivit legii, nu este subiect al raspunderii contraventionale. Este vorba aici de reprezentantii diplomatici ai statelor straine sau de alte persoane care, in conformitate cu tratatele intemationale la care RM este parte sau cu legile RM, nu cad sub incidenta jurisdictiei contraventionale a RM sau in cazul carora este inlaturata raspunderea contraventionala. 4. Existenta unor cauze dintre cele care inlatura caracterul contraven tional al faptei comise . Art. 19 Fapta antisociala comisa va avea caracter contraventional in cazul in care va intruni integral urmatoarele trasaturi: ilegalitatea, penalitatea §i culpabilitatea. Potrivit legislatiei contraventionale in vigoare, se considera cauze care inlatura caracterul contraventional al faptei comise: starea de iresponsabilitate constatata in modul stabilit de lege; legitima aparare; starea de extrema necesitate; constringerea fizica si/sau psihica; riscul intemeiat; cazul fortuit. 5. Existenta unor cauze care inlatura raspunderea contraventionala pentru fapta comisa art 26. Nu orice fapta contraventonala comisa cu vinovatie atrage dupa sine, inevitabil, aplicarea unei sanctiuni contraventionale. legislatorul a prevazut anumite circumstante cind persoana vinovata de comiterea unei contraventii poate sau trebuie absolvita de raspundere contraventionala. Aceste cauze sint: - renuntarea benevola la savirsirea contraventiei; - comiterea unei contraventii neinsemnate, tentativa; - impacarea victimei cu faptuitorul; - prescriptia raspunderii contraventionale; - amnistia. 6.Decesul persoanei presupuse a fi faptuitorul unei contraventii. Realizarea principiului „raspunderii personale pentm fapta contraventionala comisa cu vinovatie” determina inlaturarea procedurii contraventionale in cazul decesului automlui faptei ilicite. 7.Pentru acela§i fapt §i in privinta aceleiasi persoane exista о decizie/ hotarire definitiva Legea contraventionala prevede ca „nimeni nu poate fi supus de doua ori raspunderii contraventionale pentm una si aceeasi fapta”, iar unui dintre drepturile persoanei considerate ca faptuitor al unei contraventii este dreptul de a nu fi urmarita sau sanctionata de mai multe ori pentru aceeasi fapta. 8. Pentru acelasi fapt este sau trebuie sa fie pornita urmarirea penala. Daca in procesul cercetarii cazului se constata ca fapta cerecetata considerate contraventie a fost savir§ita in conditii care о plaseaza sub incidenta legii penale, procedura contraventionala urmeaza a fi incetata, iar dosarul se remite neintirziat, prin incheiere motivata, procurorului, dupa competenta. 53. Fazele procedurii contravenţionale. Noţiune şi conţinut faza procedurii contraventionale - acea parte a procedurii contraventionale care, pe linga sarcinile comune ale
procedurii, are §i sarcinile sale proprii bine determinate, realizndu-se prin activitatea participantilor concreti la procedura contraventionala, care se finalizeaza cu emiterea unei variante de decizie intermediara asupra cazului Fazele procedurii, urmarind scopul ei de baza, se deosebesc una de alta prin: continut, participant la procedura, metodele de activitate, deciziile emise etc. Decizia intermediara se fixeaza intr-un document procesual special (proces- verbal cu privire la retinere; proces-verbal cu privire la perchezitia corporala, ridicarea obiectelor si a documentelor etc.). Fazele procedurii sint organic legate intre ele. De regula, urmatoarea faza i§i incepe desfa§urarea dupa finalizarea celei anterioare. procedura contraventionala consta din urmatoarele faze:
cercetarea cazului contraventional; examinarea cazului §i emiterea deciziei asupra cazului; revizuirea cazului contraventional; executarea deciziei cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. La prima faza se constata fapta contraventionala, se colecteaza si se administreaza probele privind caracterul faptei antisociale comise si persona- litatea faptuitorului. La a doua faza se analizeaza documentele procesuale prezentate, se verified incadrarea juridica a faptei comise, circumstantele atenuante si agravante ale cauzei, se emite decizia asupra cazului, care se aduce la cuno§tinta partilor procedurii. La a treia faza persoana fata de care este aplicata sanctiunea contraventionala, partea vatamata sau reprezentantii lor legali, precum §i procurorul sint in drept sa atace decizia cu privire la cazul contraventional. in caz de atac, executarea deciziei se suspenda §i se efectueaza revizuirea cazului de catre instanta de judecata. La a patra faza se desfasoara executarea deciziei irevocabile cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. Fazele enumerate, realizate in stricta consecutivitate, alcatuiesc procedura contraventionala, prin care se manifesta continutul procesului contraventional in fond. Mai exista inafara acestei proceduri clasice si procedura accelerata sau simplificata, cind agentul constatator efectueaza de sine statator intreg volumul de activitati procesuale privind inceperea procedurii contraventionale, cercetarea cazului, emiterea deciziei la caz, punerea in executare a deciziei privind aplicarea sanctiunii contraventionale ect. 1) 2) 3) 4)
54. Conţinutul procesului de constatare a faptei contravenţionale şi atribuţiile agentului constatator. Prin constatarea faptei contraventionale se subintelege actiunea privind stabilirea §i analiza juri- dica a faptei
antisociale comise, incadrarea ei intr-o anumita norma materiala a dreptului contraventional pentm a determina daca aceasta constituie sau nu о contraventie. In cazul contraventiilor la a caror comitere agentul constatator este imputemicit sa aplice sanctiunea contraventionala, „constatarea faptei contraventionale” reprezinta procedura contraventionala accelerata (simplificata) si cuprinde urmatoarele actiuni procesuale, care, la rindul lor, constituie unele etape ale fazei de constatare a faptei contraventional: Sesizarea agentului constatator. Agentul constatator este sesizat prin plingere sau denunt ori din oficiu, cind se afla ca a fost savir§ita о fapta ilicita sau cind о astfel de fapta a fost stabilita in urma controlului conform atributiilor de serviciu si in cazurile prevazute de lege. Analiza informatiei cu privire la comiterea unei fapte antisociale. Imediat sau in cel mult 3 zile de la data sesizarii, agentul constatator este obligat sa verifice sesizarea si sa intreprinda masurile procesuale prevazute de legea contraventionala: de a respinge porniirea unei proceduri contraventionale; - de a expedia materialele cu informatia respectiva dupa principiul competentei; - de a expedia materialele ce contin informatia respectiva dupa principiul teritorial sau ramural; - de a incepe procedura contraventionala. Inceperea procedurii contraventionale. Aceasta actiune procesuala poate incepe numai atunci cind s-a constatat existenta faptei contraventionale, comise pe teritoriul deservit sau in ramura (sfera) deservita de agentul constatator care a fost sesizat in acest sens. Luind decizia de a incepe procedura contraventionala, reprezentantul agentului constatator abilitat prin aceasta decizie dispune inceputul colectarii probelor care ar confirma sau ar dezminti faptul comiterii unei contraventii. 55. Cercetarea cauzei contravenţionale constatate şi emiterea deciziei asupra cazului
La aceasta etapa de constatare a faptei contraventionale este necesar sa se stabileasca, prin acumularea, analiza §i administrarea probelor, circumstantele reale ale faptei comise. Cercetarea cazului §i constatarea circumstantelor reale ale faptei comise se realizeaza prin diferite metode.Metoda de baza este audierea participantilor la procedura contraventionala, la care poate fi invitata (citata) orice persoana ce detine informatii privind fapta contraventionala comisa sau personalitatea autorului ei: partea vatamata, martorii, specialistul, faptuitorul. Cercetarea circumstantelor comiterii faptei contraventionale poate fi efectuata si prin studierea purtatorilor materiali de informatie (probe materiale), a obiectelor si a documentelor care sint un instrument al contraventiei, precum si a obiectelor si a documentelor care sint obiectivul direct al contraventiei etc. Documentarea procesuala a rezultatelor cercetarii cazului. Toate actiunile procesuale, de regula, trebuie fixate in actele procesuale. Daca in procesul activitatii de cercetare a cazului au fost aplicate unele masuri procesuale de constringere: retinerea, controlul corporal, controlul obiectelor, ridicarea obiectelor si a documentelor etc., atunci este necesar sa se intocmeasca un proces-verbal, conform prevederilor legislatiei.
I ncetarea procedurii contraventionale sau, dupa caz, intocmirea procesului verbal cu privire la contraventie. Agentul care efectueaza cercetarea cazului pe parcursul desfasurarii acestei etape, in baza
rezultatelor analizei detaliate a informatiei suficiente cu privire la fapta antisociala comisa si personalitatea faptuitorului, trebuie sa precizeze care decizie urmeaza a fi luata. Prima varianta de decizie urmeaza sa fie emisa in baza conditiilor prevazute in art. 441 din CC al RM: lipsa unei fapte contraventionale; constatarea vreunuia dintre temeiurile prevazute de lege ce exclude caracterul contraventional al faptei comise sau aplicarea sanctiunii contraventionale; decedarea persoanei presupuse a fi faptuitor; pentru fapta in cauza este pornita о urmarire penala; pentru aceeasi fapta si privitor la aceeasi persoana exista о decizie definitiva. In cazul incetarii procedurii pornite se intocmeste о hotarire de incetare (clasare) a cazului contraventional, din acel moment persoana in a carei privinta a fost pomit cazul fiind repusa in drepturi. A doua varianta de decizie - incheierea unui proces-verbal cu privire la contraventie - poate fi emisa numai atunci cind in actiunile (inactiunile) faptuitomlui sint prezente toate elementele componente ale contraventiei, prevazute in norma materiala imputata (obiectul, latura obiectiva, subiectul, latura subiectiva). Exceptie de la aceasta regula generala constituie cazurile in care nu se incheie procesul-verbal respectiv. Procesul-verbal cu privire la contraventie este un act prin care se individualizeaza fapta ilicita si se identifica faptuitorul. Procesul-verbal se incheie de agentul constatator pe baza constatarilor personale si a probelor acumulate, in prezenta faptuitorului sau in absenta lui. In cel mult 24 de ore de la data incheierii, procesulverbal cu privire la contraventie se inscrie intr-un registru de evidenta in ordinea intocmirii si depunerii lui la autoritatea din care face parte agentul constatator. In cazul procedurii contraventionale accelerate (simplificate), cind agentul constatator potrivit competentei este imputernicit si pentru a aplica sanctiunea, se emite decizia respectiva. 56. Contestaţia împotriva deciziei emise de agentul constatator. Executarea deciziei definitive. Dupa
emiterea deciziei asupra cazului contraventional si consemnarea deciziei emise in procesul-verbal cu privire la contraventie, agentul constatator este obligat sa intreprinda masurile necesare pentru asigurarea drepturilor participantilor la proces, inclusiv dreptul la contestatia deciziei emise, pentru organizarea executarii deciziei necontestate. Copia de pe procesul-verbal se inmineaza persoanei fata de care el este intocmit si victimei, la cerere. Daca persoana fata de care este aplicata sanctiunea contraventionala, victima sau reprezentantul acestora ori procurorul nu sint de acord cu decizia emisa, ei sint in drept sa-1 conteste in instanta de judecata pe a carei raza teritoriala activeaza autoritatea din care face parte agentul constatator, in decursul a 15 zile de la data aducerii la cunostinta a incheierii procesului- verbal cu privire la contraventie, insa hotarirea poate fi repusa in termen, la cerere, de catre autotitatea imputemicita sa examineze contestatia. Depunerea contestatiei suspenda executarea sanctiunii contraventionale aplicate prin procesul-verbal. Autorul contestatiei impotriva deciziei de aplicare a sanctiunii contraventionale nu plateste taxa de stat. - Din momentul in care persoana in a carei privinta a fost pornita procedura contraventionala recunoaste ca este vinovata de savirsirea contraventiei, refuza realizarea dreptului sau la contestare, ea obtine statut juridic de contravenient si, cu acordul ei, decizia privind aplicarea sanctiunii contraventionale poate fi executata la fat alocului. Contravenientul plateste amenda, aplicata de agentul constatator, contra unei chitante de incasare in car se contine: data, ora si locul de efectuare a platii;numele, prenumele si domiciliul persoanei sanctionate; numele, prenumele si calitatea agentului constatator, autoritatea pe care о reprezinta; norma contraventionala in al carei temei este aplicata sanctiunea; suma amenzii; semnatura partilor. Chitanta de incasare a amenzii contraventionale se inmineaza persoanei sanctionate, faptul inminarii mentionindu-se in copia de pe chitanta. 57. Sesizarea privind cauzele şi condiţiile care au favorizat comiterea contravenţiei
Identificarea cauzelor si conditiilor ce favorizeaza contraventionalitatea este о sarcina prioritara in contextul activitatii de combatere a acestui fenomen social. Atit cauzele generale ale contraventionalitatii, cit si cauzele unor tipuri de contraventii pot fi determinate numai prin stabilirea si analiza cauzelor si conditiilor fiecarei contraventii in parte. Prevenirea contraventiilor - ca forma de combatere a contraventionalitatii se realizeaza prin profilaxia generala si proflaxia individuala. Obiectul influentei reglementativ-juridice in contextul activitatilor privind profilaxia generala sint cauzele si conditiile contraventionalitatii. Obiectul influenfei reglementativ-juridice in cadrul activitatilor privind profilaxia individuala sint persoanele care au neglijat anterior legea contraventionala sau care sint predispuse la astfel de actiuni antisociale.Subiectii administrarii din domeniul combaterii contraventionalitatii (reprezentantii organelor executive ale statului) in cadrul activitatilor ce tin de profilaxia generala influenteaza asupra cauzelor si conditiilor contraventionalitatii in scopul eliminarii lor, iar in procesul
activitatilor ce tin de profilaxia individuala - asupra constiintei persoanei concrete care a comis о fapta antisociala ilicita sau care este predispusa de a о comite. Potrivit prevederilor Codului contraventional, la stabilirea pedepsei, procuroml, agentul constatator determina cauzele i conditiile care au favorizat savirsirea contraventiei si, in caz de necesitate, sesizeaza autoritatea respectiva sau persoana cu functie de raspundere pentru examinarea lor imediata. О atentie sporita trebuie acordata persoanelor care alcatuiesc ,,grup de risc”, adica persoanelor care, in modul stabilit de legislate, se afla deja sub supravegherea organelor de ocrotire a sanatatii si a organelor de politie, sau celor in privinta carora exista temei juridic de a le lua in evidenta: persoanele bolnave psihic si care prezinta pericol pentru societate, alcoolicii cronici, narcomanii si toxicomanii, consumatorii de droguri, persoanele cu boli venerice si care se eschiveaza de la tratament, minorii care nu au atins virsta raspunderii juridice, dar care au savirsit infractiuni sau contraventii etc. Legislatia contraventionala obliga toate organele care participa la activitatea de combatere a contraventionalitatii, inclusiv instanta de judecata, sa identifice cauzele si conditiile care au favorizat neconformarea regulilor de conduita in societate protejate prin normele juridice. 58. Acţiunile preliminare ce ţin de judecarea cauzei contravenţionale în instanţa de judecată.
Atunci cind agentul constatator care a constatat cazul contraventional nu este in drept sa aplice pedeapsa contraventionala §i nu poate fi aplicata procedura contraventionala accelerata, procesul-verbal cu privire la contraventie si materialele anexate la el urmeaza a fi remise instantei sau comisiei administrative, potrivit competentei. Cauza contraventionala se judeca in instanta de judecata in sedinta publica, oral, nemijlocit si in contradictoriu . Actele preliminare privind judecarea cauzei. In termen de 3 zile de la data intrarii cauzei contraventionale in instanta, judecatoml rezolva urmatoarele chestiuni: - daca examinarea cazului respectiv este de competenta lui; - daca au fost intocmite corect procesul-verbal si celelalte materiale din dosarul cu privire la contraventie; - daca persoanelor care trebuie sa participe la examinarea cazului li s-au comunicat ordinea examinarii cazului si drepturile lor cu privire la participare in procesul de examinare a cazului; - reactia agentului constatator la demersurile persoanei in privinta careia este intocmit procesul-verbal, partii vatamate, reprezentantilor legali, avocatului etc. In functie de rezultatele acestor actiuni, judecatorul emite una dintre urmatoarele variante de decizie: 1.dispune remiterea dupa competenta a dosarului cu privire la contraventie; 2.fixeaza data examinarii cauzei contraventionale, dispune citarea partilor si altor participant la sedinta, intreprinde alte actiuni pentru buna ei destasurare. (Termenul) Cauza contraventionala se judeca in termen de 30 de zile de la data intrarii dosarului in instanta.Daca exista temeiuri rezonabile, judecatorul, prin incheiere motivata, poate prelungi termenul de judecare a cauzei cu 15 zile. In cazul in care faptuitorul unei contraventii a fost retinut conform art. 376(Inviolabilitatea persoanei) si 433(retinerea), judecarea cauzei contraventionale se face de urgenta si cu prioritate. 59. Cercetarea judecătorească şi emiterea hotărîrii judecătoreşti. Sedinta de judecare a cauzei
contraventionale are loc cu citarea partilor. Art. 455 din CC al RM prevede ca prezenta agentului constatator la sedinta de judecata a cauzei contraventionale este obligatorie. Neprezentarea lui fara motive intemeiate si fara instiintarea prealabila a instantei conduce la incetarea procesului contraventional, cu emiterea a unei incheieri interlocutorii. Neprezentarea in sedinta a faptuitorului sau a victimei, legal citate, fara motive intemeiate nu impiedica judecarea cauzei contraventionale. Cercetarea judecatoreasca a cauzei contraventionale. Rezultatele cercetarii judecatoresti vor fi determinante la emiterea deciziei asupra cazului, conditionind necesitatea si limitele aplicarii principiilor raspunderii contraventionale si procedurii contraventionale, cum ar fi: afiarea adevarului obiectiv; inevitabilitatea raspunderii contraventionale pentru fapta comisa cu vinovatie;oportunitatea si utilitatea aplicarii raspunderii contraventionale; legalitatea aplicarii sanctiunii contraventionale; individualizarea raspunderii contraventionale si a pedepsei aplicate etc. In cazul cercetarii judecatoresti se examineaza mai intii probele prezentate de partea acuzarii. Faptuitorul poate cere sa fie audiat la inceputul examinarii probelor sau la orice etapa a cercetarii judecatoresti. Dupa cercetarea tuturor probelor din dosar si a celor prezentate la judecarea cauzei, instanta solutioneaza cererile si demersurile formulate si dispune efectuarea, unor actiuni procesuale suplimentare. Dupa incheierea cercetarii judecatoresti urmeaza dezbaterile judiciare. In cazul in care se impune prezentarea de noi probe, participantii la dezbateri pot cere reluarea cercetarii judecatoresti, indicind circumstantele care vor fi cercetate
suplimentar in baza probelor noi. Dupa inchiderea dezbaterilor judiciare si rostirea ultimului cuvint de catre acuzat, partile pot depune in instanta concluzii scrise asupra solutiei pe care о propun privitor la cauza. Concluziile se anexeaza la procesul-verbal. Emiterea deciziei asupra cauzei contraventionale. Instanta de judecata emite decizia asupra cauzei contraventionale in camera de deliberare, pronuntindu-se prin hotarire asupra aspectelor faptice si juridice ale cauzei. Legea contraventionala prevede ca in urma finalizarii cercetarii judecatoresti pot fi emise doua variante de decizie: 1) incetarea procesului contraventional in sedinta de judecata; 2) recunoasterea vinovatiei persoanei de savirsirea contraventiei imputate si aplicarea pedepsei contraventionale. Prima varianta de decizie - incetarea procesului - se emite in cazul: - in care pe parcursul judecarii cazului se constata vreuna dintre circumstantale care inlatura procesul contraventional, stipulate in art. 441 din CC al RM; - nulitatii procesului-verbal cu privire la contraventie, recunoscut in conditiile art. 445 din CC al RM. A doua varianta de decizie poate fi emisa numai in cazul in care fapta comisa se incadreaza in norma juridica contraventionala, este recunoscuta vinovatia faptuitorului si nu exista circumstante care ar inlatura procesul contraventional. In urma cercetarii judecatoresti, este posibila inca о varianta de decizie - remiterea materialelor agentului constatator care a incheiat procesul-verbal pentru lichidarea incorectitudinilor admise. Aceasta varianta ar fi oportuna in cazul in care in procesul-verbal cu privire la contraventie sint admise abateri neinsemnate de la cerintele art. 443 din CC al RM. 60. Examinarea cauzei contravenţionale de către comisia administrativă
Procedura examinarii cauzei contraventionale de catre comisia administrativa poate fi divizata in 3 etape: pregatirea pentru axaminarea cauzei contraventionale; cercetarea cauzei in sedinta; emiterea deciziei asupra cazului si punerea ei in aplicare. Pregatirea pentru axaminarea cauzei contraventionale. Pu buna desfasurare a acestei etape si neadmiterea aplicarii nelegitime a a sanctiunii contraventionale sau a clasarii neintemeiate a cazului, dupa sesizarea comisiei administrative se intreprind unele actiuni de pregatire pu examinarea cazului, al caror scop este depunerea materialeler cazului contraventional in conditiile prevazute de legislatia contraventionala. In cadrul pregatirii pentru examinarea cazului se tine de problema competentei, si anume competenta materiala( art. 398 CC) si competenta teritorila ( dupa principiul teritorialitatii); se verifica daca inculpatului i-au fost explicate drepturile lui contra semnatura; se verifica corectitudinea continutului procesului –verbal cu privire la contraventie si interpretarile participantilor la procedura( faptuitor, partea vatamata, martorii). In urma studierii detaliate a procesului-verbal cu privire la contraventie si a materialelor anexate la el, etapa de pregatire pentru examinarea cazului contraventional se incheie cu emiterea uneia dintre urmatoarele doua variante de decizie: - restituirea materialelor agentului constatator care a incheiat procesul-verbal pentru inlaturarea greselilor admise la faza constatarii faptei contraventionale si cercetarii cazului; - admiterea cazului spre examinare si fixarea datei examinarii cazului. Cercetarea cauzei in sedinta. La fixarea datei examinarii cauzei in sedinta secretarul responsabil al comisiei administrative trebuie sa ia in considerate termenul de 30 de zile in limitele caruia trebuie sa fie examinata cauza contraventionala. La sedinta comisiei trebuie sa fie prezenta majoritatea simpla a membrilor ei.Presedintele comisiei administrative sau vicepresedintele conduce sedinta privind examinarea cauzei contraventionale. In cadrul cercetarii cauzei in sedinta trebuie sa fie analizate mai intii probele prezentate de partea acuzarii (agentul constatator). Probele pot fi prezentate de partile procesului contraventional si in sedinta. In timpul examinarii cauzei contraventionale comisia administrativa este obligata sa clarifice urmatoarele: daca fapta comisa constituie contraventie; vinovatia faptuitorului si formele ei; prezenta circumstantelor care inlatura caracterul contraventional al faptei comise §i aplicarea raspunderii contraventionale; existanta circumstantelor ce atenueaza sau agraveaza raspunderea contraventionala; oportunitatea si legalitatea aplicarii pedepsei fata de faptuitor; daca prin comiterea contraventiei a fost pricinuita о paguba materiala; caracteristica persoanei faptuitorului etc. Finalizind cercetarea probelor, a cererilor si a demersurilor formulate de catre participantii la proces, presedintele sedintei anunta dezbaterile.
Emiterea deciziei asupra cazului §i punerea ei in executare. Dupa ce in sedinta de cercetare a cazului au fost
epuizate toate etapele procesuale, au fost verificate si confirmate sau neconfirmate probele care confirma sau nu comiterea faptei contraventionale, prezenta sau lipsa vinovatiei inculpatului, comisia administrativa formuleaza, apoi pronunta decizia asupra cazului. Exista urmatoarele variante de decizie : - restituirea materialelor agentului constatator care a intocmit procesul- verbal pentru inlaturarea greselilor admise la faza constatarii faptei contraventionale si cercetarii cazului; - clasarea cazului; - remiterea materialelor in instanta de judecata; - aplicarea unei sanctiuni contraventionale. Decizia comisiei administrative se adopta cu majoritatea simpla de voturi ale membrilor comisiei prezenti la sedinta 61. Calea ordinară de atac. Recursul
Examinarea cauzei contr. si emiterea deciziei asupra cazului – ca faza a procedurii contr. – se finalizeaza cu aducerea la cunostinta partilor interesate a deciziei emise,in modul stabilit de lege. Subiect cu dr. de atac cu recurs al hotaririlor judecatoresti poate fi: -pers. fata de care este aplicata sanctiunea contravent. -agentul constatator -victima -procurorul -aparatorul,care declara recursul in numele partilor -sotul/sotia pers. arestate. Pot fi considerati ca subiecti cu dr. de a declara recurs : -reprezentantii legali a pers. trase la raspundere contr. si al vctimei; -reprezentantul pers. jurid. fata de care e aplicata sanctiunea contr. sau care este recunoscuta ca victima in urma unei actiuni contraventionale Temeiurile juridice pentru depunerea recursului.
-nu au fost respectate dispozitiile privind conpetenta dupa materie sau calitatea pers. -sedinta de judecata nu a fost publicata -cauza a fost judecata fara citarea legala a unei parti sau pers. legal citata sa aflat in imposibilitatea dea se prezenta sau dea instiinta instanta despre imposibilitate -pers. a fost sanctionata pentru o fapta neprevazuta de CC; -faptei savirsite i sa dat o incadrare juridica gresita -a intervenit o lege mai favorabila pers. sanctionate,etc. Termenul si modul de depunere a recursului.
Recursul impotriva instantei judecatoresti contraventionale se declara in termen de 15 zile.Termenul incepe a decurge din momentul aducerii la cunostinta pers.interesate a hotaririi judecat.R. se depune in instanta a carei hotarire este atacata.Pers. detinuta fata de care a fost aplicata retinerea ca masura de constringere procesuala,apoi – arestul contr. ca pedeapsa contraventionala poate depune recursul si la administratia locului de detinere,care este obligata sal expedieze imediat instantei a carei hotarire este atacata.R. primit se expediaza in 3 zile de la data expirarii termenului de declarare a recursului,instantei de recurs. Repunerea in termen a recursului.
R.declarat cu omiterea termenului nu mai tirziu de 15 zile,se considera depus in termen daca instanta a constatat ca intirzierea a fost determinata de motive intemeiate sau de neinformarea despre adoptarea hotaririi a participantului la proces,care nu a fost prezent la judecarea cauzei,nici la pronuntarea hotaririi. Judecarea cauzei contr. in recurs
Se judeca de un complet format din 3 judecatori,cu citarea partilor.Neprezentarea nu impiedica judecarea recursului.Instanta e obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor invocate in recurs.Presedintele completului de judecata conduce sedinta ,asigura ordinea si solemnitatea in sedinta. 62. Calea extraordinară de atac. Revizuirea
Procedura de revizuire se deschide in favoarea contravenientului in termen de cel mult 6 luni dupa aparitia urm. temeiuri: -instanta de judec. Internationala,prin hotarire a constatat o incalcare a dr. Si libertatilor omului care poate fi reparata la o noua judecare; -C. Constitutionala a declarat neconstitutionala prevederea legii aplicate in cauza data; -legea noua inlatura caracterul contraventional al faptei sau amelioreaza situatia contravenientului in a carui privinta nu a fost executata integral sanctiunea contraventionala;
exista o procedura pornita in cauza data in fata unei instante internationale; -sa stabilit ,prin hotarire definitiva,ca agentul constatator,procurorul sau judecatorul au comis,in cursul constatarii si judecarii acestei cauze,abuzuri ce constituie infractiune. Procurorul general si adjunctii lui au dr. de a inainta cererea de revizuire a deciziei sau a hotaririi emise in cauza contraventionala daca se constata ca in actiunile contravenientului sint prezente elementele constitutive ale infr. Prevazute de CP.In acest caz cererea de revizuire se depune in instanta a carei decizie sau hotarire a ramas definitiva. Pr. De revizuire se deschide in baza cererii procurorului de nivelul instantei de judecata,conform competentei teritoriale,sau a cererii contravenientului adresate instantei care a judecat cauza contraventionala sau contestatia.Cererea se face in scris,cu invocarea motivului revizuirii si a datelor doveditoare.In pr. de revizuire ,instanta sesizata poate dispune suspendarea hotaririi neexecutate. Hotarirea instantei de revizuire. Dupa examinarea cererii de revizuire,instanta de revizuire adopta una din urm. hotariri: 1)respinge cererea daca este: -tardiva -inadmisibila -neintemeiata 2)admite cererea,casind hotarirea atacata si pronuntind o noua hotarire. Hot.emise in pr. de revizuire,cu exceptia celor emise de C.de apel,pot fi atacate cu recurs de pers. sanctionata ,agentul constatator,victima sau procuror in 5 zile si se judeca in ordinea pr. de recurs. 63. Condiţiile generale cu privire la procedura de executare a deciziilor cu caracter contravenţional
Potrivit dispozitiilor generale din legea de executare, decizia cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale e obligatory spre executare de catre toti subiectii dr contraventional. Trimiterea spre executare a hotaririlor(deciziilor,ordonantelor) privind aplikarea sanctiunii contraventionale, cu exceptia sanctiunii avertismentului si amenzii aplikate de catre agentul constatator, revine instantei de judecata, comisiei administrative sau procurorului, dupa caz, care au adoptat actul juridic respectiv. In termen de 10 zile de la data raminerii definitive a hotaririi judecatoresti, presedintele instantei trimite dispozitia de executare a hotaririi, impreuna cu o copie de pe hotarirea definitive, autoritatii insarcinate cu punerea in executare a hotaririi conform prevederilor legislatiei de executare. In cazul in kare cauza a fost judecata cu recurs, la copia de pe hotarire se anexeaza copia de pe decizia instantei de recurs. In cazul in kare fata de una si aceeasi persoana sint pronuntate citeva hotariri privind aplicarea sanctiunilor contraventionale, iecare hotarire se executa separat. 64. Sistemul organelor de executare silită a deciziei privind aplicarea sancţiunilor contravenţionale
Executarea silita a documentelor executorii revine Departamentului de executare si se efectueaza prin intermediul subdiviziunilor lui teritoriale, denumite oficii teritoriale. Departamentul de executare si oficiile de executare: - fac parte din sistemul organelor Ministerului de Justitie ; - sint personae juridice, au conturi trezoreriale, conturi special in lei si in valuta straina, stampila cu imaginea stemei de stat si cu denumirea lor; - dispun de patrimoniu pe care il administreaza in conditiile legii ; - isi desfasoara activitatea in conformitate cu constitutia RM, codul de executare si alte acte normative. Functionarii Departamentului de executare si executorii judecatoresti au statut de functionar public si se afla sub incidenta legii serviciului public. 65. Procedura de executare a sancţiunii contravenţionale de către persoanele fizice Executarea sanctiunii avertismentului. Hotarirea de aplicare a sanctiunii avertismentului,se transmite pers.
sanctionate ,contra semnatura,de organul care a adoptat hotarirea cu privire la sanctionare. Executarea sanctiunii amenzii. Amenda se achita de catre contravenient in mod benevol in 30 zile de la raminerea definitiva a hotaririi judecatoresti,deciziei agentului constatator sau comisiei administrative,ordonantei procurorului.Contravenientul este in drept sa achite jumatate din amenda stabilita daca o plateste in 72 ore din momentul stabilirii ei.Se considera ca sanctiunea amenzii este executata integral.Daca contravenientul nu a achitat amenda,instanta dupa expirarea termenului trmite oficiului de executare titlul executoriu pentru ncasarea silita a amenzii.In termen de 15 zile se informeaza instanta despre executarea hotaririi ei. Executarea sanctiunii privative de dreptul de a detine anumite functii sau a desfasura o anumita activitate.
Executarea acestor sanctiuni se asigura de oficiul de executare pe a carui raza teritoriala isi desfasoara activitatea sau isi are domiciliul contravenientul.
