Universitatea de Medicină şi Farmacie “ Gr. T. Popa” Iaşi Discip li na Anatomi e I
Planul cursului I. An exele emb ri on are 1. Amnios 2. Vezicula vitelină 3. Alantoida 4. Placenta primitivă
II. An exele fetale 1. placenta definitivă 2. cordonul ombilical
1. Am nio sul • apare în săptămâna a 2-a nivel de • reprezintă un organizare nî dezvoltarea mamiferelor (amniote) • este un complex de structuri care realizează spaţiul de dezvoltare a embrionului şi fătului • între celu lele epi bl ast ul ui se formează cavitatea amniotică • este limitată spre citotrofoblast de către membrana amniotică formată din amnioblaşti lichidul • amnioblaştii secretă amniotic sub influenţa dezvoltării dorsale a embrionului
1. Amni osul. Rolurile lichid ului amniot ic • • •
•
•
contribuie la dezvo lt area st ru ct urilo r axi ale ale feţei dorsale în condiţiile menţinerii unei presiuni normale dezvoltarea dorsală a emb rio nu lu i este indusă de sporirea paralelă suficientă şi eficientă a spaţiului amniotic şi a presiunii lichidului amniotic previne închiderea precoce a veziculei ombilicale pentru a-i da conţinut şi posibilitatea de a forma intestinul mijlociu, prin pătrunderea în canalul neuroenteric forma rea prime lor struc turi tubu lare lichidul amniotic consti tuie suportul lichidian inextensibil pe care se închide tubul neural şi care împiedică apoziţia celor 2 lame; pe măsură ce tubul se alungeşte craniocaudal, celulele neuroectoblastice primitive care formează membrana periventriculară încep să secrete lichid cefalorahidian (prima sursă extra-amnioblastică de creştere a lichidului amniotic) prin închiderea anterioară a arcurilor faringiene, se edifică in test in ul anterio r, traheea şi mugu rii bronh opul mona ri prin gura primitivă, lichidul amniotic pătrunde în cavităţile nou formate şi asigură dezvoltarea lor tubulară, constituind mulajul dezvoltării parietale
1. Amni osul. Rolurile lichid ului amniot ic • • • • • • • • • • • •
în acelaşi timp cu dispariţia membranei orofaringiene dispare şi membrana cloacală cloaca primitivă are 2 segmente: anterior – urogenital posterior – anal este plină cu lichid amniotic care favorizează creşterea sinusul ui uroge nita l sinusul urogenital constituie axul central în jurul căruia evoluează eminenţa caudală lichidul amniotic pătrunde în ductu l mezon efr ic şi paramezonefric, inclusiv mu gu rele ureteral cu toa te di viz iu ni le sale pe măsura apariţiei unor aparate, lichidul amniotic este înlocuit cu propriile secreţii circulă liber prin sistemul digestiv umple spaţiile respiratorii permiţându-le dezvoltarea nu intră în sistemul circulator se extinde pe toată suprafaţa cavităţii uterine constituid suportul pe care creşte şi proliferează miometrul are rol în declanşarea contracţiilor uterine este un mediu de comunicare cu exteriorul prin transmisia lichidiană a sunetelor
AMNIOCENTEZA SAU PU NCŢIA CAVITĂŢII AMNIOTICE
PATOLOGIA LICHIDULUI AMNIOTIC POLIHIDRAMNIOS:
1.Obstacol mecanic: atrezii esofagiene sau duodenale, hernii diafragmatice congenitale 2.Alterarea controlului nervos al deglutiţiei: anencefalie 3.Obstacol al circulaţiei plancentare sau torsiune a cordonului ombilical OLIGOHIDRAMNIOS :
1.ruptura amniotică cu extruzia lichidiană 2.Agenezie renală bilaterală
PATOLOGIA PERETELUI AMNIOTIC
Amputaţii congenitale ale repliurilor peretelui amniotic (bride amniotice)
2. VEZICULA VITELINĂ
Cele 3 etape de dezvoltare ale veziculei viteline sunt: -Formarea veziculei viteline primitive -Formarea veziculei viteline secundare -Formarea canalului vitelin
FORMAREA VEZICULEI VITELINE PRIMITIVE (ZIUA 8-12) Lacun ă trofoblastică Decidua Amnioblaşti Cavita te amnioti că Epiblast Epibolie
Hipoblast Membr ana lui Heuser Vezicul ă vitelin ă primitiv ă Epiteliu uterin
FORMAREA VEZICULEI VITELINE SECUNDARE Trofoblast
Somatopleură extraembrionară.
Pedicul de fixaţie
Epiblast
Cavitate amniotică Vezicul ă vitelin ă secunda ră
Hipoblast
Splanchnopleur ă extra-embriona ră
Membrana lui Heuser Endoderm
Lama chorială mezodermală extra-embrionară
Coelome extraembryonnaire
Lărgire şi degenerescenţă parţială a veziculei vi teline primitive
VEZICUL Ă VITELIN Ă SECUNDARĂ
DEZVOLTARE ULTERIOARĂ: FORMAREA CANALULUI VITELIN APEXUL VEZICULEI VITELINE
-S2, plafonul veziculei viteline devine pertee dorsal al tubului digestiv al embrionului (TD) -S4, plicaturarea embrionului deermină individualizarea TD în raport cu vezicula vitelină
- Cele 2 structuri comunică prin canalul vitelin
CANAL VITELIN TD
Coelom extra-embrionar
vezicula vitelin ă definitiv ă = sac, constituit din endoderm şi
Cavitate amniotică
splanchnopleur extra-embrionar ăă
Canal vit elin
Pediculed e fixaţie
Comunică cu TD primitiv prin canalu l vi teli n .
VV. sec un dar ă
S4
CANAL VITELIN Comuni care cu T D
Coelom extraembrionar Cavitate amniotică
Canal vit elin
Pedicul de fixaţie VV. secunda ră Comunică cu porţiunea mijlocie a TD primitiv
S6
CANAL VITELIN
VEZICULA VITELINĂ SECUNDARĂ
Cordon ombi lical
INCLUS ÎN CORDONUL OMBILICAL
S6
CANAL VITELIN Tub di gestiv
Cavitate amnioti că Cœlom extraembrionar
Canal vit elin
Pedicul de fixa ţie Se îngustează progresiv , se obliterează şi dispare
S8
V.V. secundară
Rolurile vez iculei v iteline
La vetebratele nonplacentare conţine vitelus (rezervele nutritive)
La mamiferele placentare nu are rol nutritiv.
Rolul veziculei v iteline
Celul e germi nale primor diale
Celule hematopoetice primitive
Corelaţii clinice: Diverticul MECKEL
Perete abdominal
ileon
ileon
Diverticul Meckel
3. Alantoid a • •
• •
• • •
este un organ pe seama căruia se dezvoltă placenta şi persistă pe toată durata vieţii embrionare la om, este un dive rticul endode rmic care apare la extremitatea caudală a embrionului, înaintea membranei cloacale, la marginea caudală a veziculei ombilicale şi evoluează în pediculul de fixaţie evoluează extraembrionar după ce induce formarea gonocitelor primordiale este înglobat în partea anterioară a cloacei formând si nusu l ur og enit al în care se deschid ductele mezonefric şi paramezonefric şi din care ia naştere mugure le uretera l constituie un sistem de ghidaj pentru arterele ombilicale care se dezvoltă în marginile sale laterale este inductor pentru întregul aparat urogenital (mezo şi metanefros) şi pentru evoluţia eminenţei caudale va deveni vezică urinară cu excepţia trigonului vezical (vezica mezodermică) ce ia naştere din ductul paramezonefric
ALANTOIDA Chorion EmbrIon plan
Membrana cloaca l ă
Cavitate amnioti că
Cavit atea vezicul ei viteline
Pedicu l de fixa ţie Alanto idă Vase ombilicale Endoderm Splanchnopleur ăextra-embriona ră
-Diverticul endodermic înconjurat de splnhnopleura extrembrionară -Se alungeşte prin pediculul de fixaţie al embrionului
ALANTOÏDA Comunic are cu TD
Coelom extra-embrionar Cavitate amnioti că Alantoida (intra-emb.) Alantoida (extra-emb.) Pedicul de fixa ţie Vezicula vitelin ă secunda ră S4
ALANTOIDĂ Tub d igesti v
Coelom extraembrionar Cavitate amnioti că Mugure v ezical uraca
Lig. ombil ical median Pedicul de fixa ţie Vezicul ă vitelin ă secunda ră
Partea extraembrionară este inclusă în cordonul ombilical
S6
FUNCŢIILE ALANTOIDEI
- LA PĂSĂRI ŞI REPTILE:rezervor de deşeuri urinare -LA MAMIFERE:schimburile materno-fetale permit eliminarea deşeurilor pe măsura producerii lor În mezodermul alantoidian se diferenţiază vasele ombilicale -Alantoida este vector pentru vasele ombilicale -Alantoid formează vezica urinară
Lig. ombilical median
4. Placenta La om, perioada de sarcină durează, de obicei, 266 de zile (38 de săptămâni) de la fertilizare. Considerată de la data la care ar fi trebuit să aibă loc menstruaţia, această perioadă se întinde pe parcursul a 36 de săptămâni. Cele 9 luni de sarcină sunt împărţite, convenţional, în 3 trim estre . Produsul de concepţie nu este viabil dacă naşterea are loc înainte de 22 de săptămâni, iar înainte de 28 de săptămâni supravieţuirea este dificilă, datorită lipsei de maturitate a plămânilor.
4. Placenta
De la sfărşitul săptămânii a treia până la naştere embrionul şi apoi fătul, îşi primesc substanţele nutritive şi elimină produşii de metabolism prin placentă. Dezvoltarea placentei începe relativ timpuriu, când implantarea blastocistului induce reacţia deciduală al nivelul endometrului (Lat. deciduus, care se desprinde). Puţin după ajungerea sa în uter, blastocistul aderă tsrâns de endometru. Contactul embrionului (aflat în stadiul de blastocist) cu endometrul induce reacţii atât la nivelul peretelui uterin, cât şi la nivelul structurilor embrionare.
4. Placenta La nivelul endometrului .
Celulele adiacente ale stromei endomatriale răspund la prezenţa blastocistului prin diferenţierea unor celule secretorii, metabolic active, numite celule deciduale. Acest răspuns constituie reacţia deciduală. Glandele din vecinătate îşi mărescendometriale volumul şi peretele uterin corespunzător zonei de implantare (ziua a 6-a) devine puternic vascularizat şi edematos. Secreţiile glandelor endometriale şi a celu lelo r decid uale sunt bogate în factori de creştere şi metaboliţi care favorizează implantarea embrionului.
4. Placenta Această stare de activitate a endometrului este condiţionată de secreţia de pr ogeste ro n a corpului galben. (În lipsa implantării embrionului, corpul galben degenerează după 13 zile.) Trofoblastul embrionului implantat produce gonadotropina corionică umană (hCG) care stimulează activitatea corpului galben şi deci, secreţia de progesteron. Secreţia de progesteron a corpului galben se menţine până la 11-12 săptămâni, după care această activitate este preluată de placentă. Corpul galben involuează şi se transformă în corp albicans.
4. Placenta La nive lul embrionul ui
Contactul embrionului cu endometrul induce proliferarea trofoblastului la nivelul pol ulu i embr ion ar . Unele dintre celulele trofoblastului pierd îşi membrana celulară şi confluează formând un inciţiu s (masă citoplasmatică ce conţine mai mulţi dispersaţi) nuclei numit sinciţiotrofoblast. Acesta are caracter invaziv datorită enzimelor hidrolitice care distrug matricea extracelulară dintre celulele endometriale şi, pe măsură ce se insinueză printre acestea, trage după sine blastocistul, în peretele uterin. Celulele trofoblastului care formează peretele blastocistului îşi păstrează membranele celulare şi constituie citotrofoblastul .
4. Placenta La nivelul embrionulu i
Sinciţiotrofoblastul îşi măreşte volumul pe parcursul celei de a 2-a săptămâni prin proliferarea periferică în jurul discului embrionar bilaminar a citotrofoblastului. Între zilele 6-9 embrionul este complet implantat în endometru şi sinciţiotrofoblastul ajunge să îl acopere în întregime. Citotrofoblastul este dublat spre cavitatea corionică de mezod erm ul ext raemb ri on ar . Acesta acoperă şi embrionul, situat în cavitatea amniotică, şi formează pedi cu lul de fixaţie al acestuia.
4. Placenta La nive lul embrionul ui
După formarea cavităţii amniotice, a veziculei ombilicale primitive şi apoi a celei definitive şi a cavităţii amniotice, peretele blastocistului se numeşte chorion .
4. Placenta Decidua
Celulele stromei endometriale acumulează lipide şi glicogen şi devin celule deciduale. Stroma se îngroaşă, devine intens vascularizată şi endometrul, în întregime, se numeşte deciduă. Către sfârşitul perioadei embrionare, polul abembrionar începe să proemine în cavitatea uterină. Endometrul acoperă această proeminenţă ca o capsulă şi se numeşte decidu a capsu laris . Partea din decidua aflată în raport cu polul embrionar şi pediculul de fixaţie se numeşte deci du a basali s şi participă la formarea placentei mature. Restul deciduei se numeşte decidua parie talis . În luna a 3-a, pe măsură ce fătul creşte şi umple cavitatea uterină, decidua capsulară ajunge în raport cu decidua parietală iar, în lunile 5-6 dispare.
4. Placenta Sistemul circ ulator uteroplacenta r
Dezvoltarea sistemului circulator uteroplacentar începe către sfârşitul săptămânii a 2-a când, în sinciţiotrofoblastul care înconjoară embrionul, apar vacuole trofoblastice numite . Acestealacune se anastomozează cu capilarele sinusoide materne ce se apropierea formează nî sinciţiotrofoblastului şi se umplu cu sângele matern. La sfârşitul a 3-a, în săptamânii mezodermul extraembrionar şi în pediculul de fixaţie încep să se formeze vasele fetale.
4. Placenta Sistemul circ ulator uteroplacenta r
Între zilele 11-13 citotrofoblastul proliferează şi formează prelungiri digitiforme care pătrund în sinciţiotrofoblastul care îl acoperă. Creşterea acestora este indusă de nou-formatul mezoderm extraembrionar. Prelungirile citotrofoblastului, acoperite de sinciţiotrofoblast, constituie vilozităţile primare şi pătrund în lacunele pline cu sânge matern. În ziua a 16-a, mezodermul extraembrionar care dublează faţa profundă a citotrofoblastului pătrunde în axul vilozităţilor primare constituind astfel, vilozităţile secundare . La sfârşitul saptămânii a 3-a, odată cu formarea vaselor în mezodermul extraembrionar, se formează în vilozităţile secundare un ax vascular şi se edifică vilozităţile terţiare. Se stabileşte, astfel, circulaţia uteroplacentară funcţionabilă. Către sfârşitul săptămânii a 4-a vilozitătile terţiare acoperă întregul corion.
4. Placenta Sistemul circ ulator uteroplacenta r
Pe măsură ce embrionul proemină nî cavitatea uterină, vilozitătile ce acoperă polul abembrionar al corionului rezultand cho ri onul dispar neted (cho rio n levae). Portiunea din chorion în raport cu decidua basalis îşi păstrează vilozităţile şi constituie chorion frondosum .
4. Placenta Sistemul circ ulator uteroplacenta r
Vilozităţile placentare cresc pe toată durata sarcinii. Începând cu săptamâna a 9-a, vilozitătile terţiare se alungesc şi formează, prin înmugurire trofoblastică, vilozităti mezenchimale terminale. Aceste prelungiri terminale ale vilozitătilor terţiare ating maximum de lungime în săptămâna a 16-a şi rme dia ima ture se numesc vilozităţi inte care Celulele citotrofoblastului le re acoperă se. distanţează şi lasă spaţii în peretele vilozitar. Începând cu sfârşitul trimestrului 2, vilozitătile terţiare formează ramificaţii laterale fine numite vilozităţi inte rme diare mature . Pe ele se formează, începând cu săptămâna 32 ramuri secundare de aspect nodular numite vilozităţi terminale care completează strucura arbo relui vilo zita r pla centa r . Între vilozităţile vare proemină nî lacunele trofoblastice se delimitează spaţii intervilozitare .
4. Placenta Sistemul circ ulator uteroplacenta r
Placenta are, astfel, o parte maternă, placa bazală, formată din sinciţiotrofoblastul ce căptuşeşte lacunele trofoblastice şi o pătură de susţinere din decidua basalis şi o parte fetală, placa chorială, formată din chorion. În lunile 4-5, în spaţiile intervilozitare apar apar septuri formate din ţesut decidual, septur i decid uale , ce iau naştere în partea maternă a placentei şi separă vilozităţile în grupe de 15-25 numite cotiledoane . Întrucât septurile deciduale nu fuzionează cu placa chorială, sângele matern poate circula liber de la un cotiledon la altul.
4. Placenta Sistemul circ ulator uteroplacenta r
Sângele matern pătrunde în spaţiile ntervilozitare i ale placentei prin 100 de artere spirale , scaldă vilozităţile şi părăseşte placenta prin venele endometriale. Placenta aproximativ 150 ml conţine sânge matern, înlocuit de 3-4 ori pe minut. Substanţele nutritive şi oxigenul trec din sângele matern prin straturile peretelui vilozitar în sângele fetal şi produşii de metabolism ai embrionului, din sângele fetal în cel matern.
PLACENTA Etapele dezvoltării placentare în cursul primei luni de viaţă
Chorion vilos
S4 Cordon ombilical
Cœlom extra-embrionar Canal vi telin
Vezicul ă vitelin ă
S8
PLACENTA LA TERMEN
Placenta este expulzată după circa 15 minute de la naştere.
PLACENTA LA TERMEN
Masă discoidală
Diametru mediu: 20 cm grosime: 3 cm au centre. greutate: 500 g - 600 g, sau 1/5- 1/6 din greutatea fetusului Suprafaţa de schimb: circa 14 m2 la termen Lungimea reţelei capilare alantoidiene: 50 km. Placenta
FAŢA FETALĂ, ACOPERITĂ DE MEMBRANA AMNIOTICĂ Cordon ombilical
Amnios
FAŢA FETALĂ, DUPĂ ABLAŢIA ME MBRANEI AMNIOTICE
FAŢA MATERNĂ
Cotiledon
Faţa maternă: 15-20 cotiledoane poligonale incomplet separate prin şanţuri ce corespund septurilor (cloazonurilor) intercotiledoiniene
PLACENTA LA TERMEN: MORFOLOGIE INTERNĂ Villosité libre
Venă ombilicală Placă corială
Artere ombilicale Cameră intervilară
Sept Sept Inter-cotiloidian
Placă bazală Caducă bazală
Vilozitate crampon Arteră spirală uteroplacentară Venă uteroplacentară
Placenta este o anexă alcătuită din ţesut matern şi fetal
CORELAŢII CLINICE PRIVIND CIRCULAŢIA PLACENTARE
Debitul placentar maternal este influenţat negativ de următorii factori: •Tabagism •Hipertensiune arterială •Anomalii placentare sau de cordon ombilical Diminuarea debitului placentar poate produce hipoxie fetală, cauză de retard de creştere intrauterină şi moarte fetală.
PLACENTA la termen este normal inserată
Le site d’implantation peut être localisé par échographie
Embrionul se implantează frecvent în porţiunea înaltă a feţei doresale a uterului
Nidaţie ectopică intrauterină
Placenta praevia
PLAC ENTA PRAEVIA
Fœtus Caducă ovulară şi parietală fuzionate
Cordon ombilical Placenta Col uterin
Implantarea ectopică aproape de orificiul intern al colului uterin poate antrena hemoragii de sarcină şi imposibilitatea naşterii pe - căi naturale
NIDAŢII ECTOPICE EXTRAUTERINE
SARCINĂ AMPULARĂ, ISTMICĂ, INTERSTIŢIALĂ SARCINĂ OVARIANĂ SARCINĂ ABDOMINALĂ
1% DIN SARCINI
HEMATOME RETRO-PLACENTAIRE
-Decolare prematură a placentei normal inserate în trimestrul 3 -Reprezintă 0,5% din sarcini --Evoluţie: hipoxie şi posibilitate de moarte fetală
PLACENTA ACCRETA
Placenta Miometru
Différentes formes de gravité du placenta accreta
- Decidua se dezvoltă prost sau dispare -Vilozităţile trofoblastice se inseră pe miometru
MOLA HIDATIFORMĂ
II. CORDON OMBILICAL
DEFINIREA CORDONULUI OMBILICAL
-uneşte placenta cu fătul -acoperit de amnios - încorporează în structura sa pediculii alantoidieni şi vitelini.
FORMAREA CORDONULUI OMBILICAL
Rezultă prin fuziunea pediculului de fixare a embrionului şi a pediculului vitelin
Această fu ziu ne se datorează exp ansiu ni i amn io sul ui care pr od uce depla sarea pediculu lui de fixaţie spre faţa ventrală a embr ion ulu i.
Cordonul om bilic al • este format din: • 2 artere ombilicale • o venă ombilicală • resturile fibrozate ale canalului omfalomzenteric (uneşte intestinul ombilical cu vezicula ombilicală) • gelatina Wharton (rest de mezoderm extraembrionar) • înveliş amniotic
FORMAREA CORDONULUI OMBILICAL
Rezultă din fuzionarea pediculului de fixaţie embrionar cu pediculul vitelin, datorită expansionării amniosului care produce deplasarea pediculului de fixaţie spre faţa ventrală a embrionului.
Formare a cordnului ombil ical
Tub digestiv
Cœlom extra-embrionar Cavitate amniotică
Canal vitelin
Spaţiul coelomic
Pedicule de fixaţie Cordon ombilical
V.V. secundară S4
CORDON OMBILICAL S8
Tube digestiv
Cavitate amniotică
Canal vitellin
Coelome extraembryonnaire comblé par l’amnios
Cordon ombilical
8 semaines
V.V. secondaire
CORDON OMBILIC AL de l a 6 lun i la term en
lungime: 50 et 60 cm diametru:1,5 cm.
ROLUL CORDONULUI OMBILICAL Venă ombilicală gelatina Wharton
Artere ombilicale Epiteliul amniotic
-Vehicularea sângelui cu Co2 şi a altor deşeuri ale metabolismului fetal spre placentă prin artere ombilicale -Vehicularea sângelui cu O2 şi substanţe nutritive spe făt prin venele ombilicale
ANOMALIES DU CORDON OMBILICAL Nœud du cordo n
Hypoxie Artère ombilicale unique
Procidence
Souffrance fœtale aigue à l’accouchement
Cordon ombilical
Placenta
Amniobl aşti
Placenta
Cordon ombilical
