Calitatea transporturilor

Calitatea Transporturilor

I.

CALITATEA TRANSPORTURILOR (Generalităţi)

I.1 Definitie. Transportul reprezintă un domeniu al activităţii social-economice prin care se realizează deplasarea bunurilor materiale şi a oamenilor în spaţiu, cu ajutorul unor vehicule sau instalaţii speciale, pe anumite căi de circulaţie, în vederea satisfacerii necesităţilor materiale şi spirituale ale societăţii. Există caracteristici generale care diferenţiază calitatea serviciilor de cea a produselor: intangibil intangibilitate itatea, a, inseparab inseparabilitate ilitatea, a, variabilita variabilitatea, tea, perisabil perisabilitate itatea, a, lipsa proprietăţ proprietăţii, ii, precum precum şi sferele sferele largi de extindere extindere a calităţii calităţii transportu transporturilor rilor în viaţa economico-so economico-social cialăă şi în problemel problemelee mediului

natural

şi

artificial

în

care

se

desfăşoară.

Acţiunile de creştere a calităţii se extind progresiv, de la un serviciu izolat de transport, la companie, la mod de transport si la sistem de transport, la nivel national, continental sau planetar. Această tratare permite să se pună în evidenţă, în mod gradat, într-o structură ierarhică, legătura dintre diferitele aspecte ale calităţii proiectate şi realizate şi eficienţa consumului de resurse pentru o activitate utilă, circumscrisă cerinţelor sociale fundamentale, ale respectului faţă de mediu şi ale responsabilităţilor privind calitatea vieţii. La nivelul nivelul economie economieii naţional naţionalee ,

calitatea serviciilor se caracterizează prin gradul de

satisfacere a nevoilor de transport ale ţării în condiţiile asigurării integrităţii mărfurilor şi a promp promptit titudi udinii nii în deplas deplasare are.. Calita Calitatea tea transp transport orturi urilor lor,, la acest acest nivel, nivel, poate poate fi măsura măsurată, tă, de exemplu, prin: cantitatea de mărfuri transportată sau numărul de călători transportaţi într-o anumită perioada de timp; mărimea specifică a pierderilor din valoarea mărfurilor în timpul transportului (raportată la volumul traficului sau la cantitatea de mărfuri transportată); cantitatea de mărfuri (sub formă valorică sau naturală) care se găsesc la un moment dat în procesul de transport. La nivelul sectorului

transporturilor, calitatea serviciilor poate fi măsurată prin: siguranţa

circulaţie circulaţiei; i; viteza viteza şi durata durata de deplasare deplasare;; păstrarea păstrarea integrităţii integrităţii mărfurilor mărfurilor transporta transportate. te. Este evident că aceşti indicatori pot fi regăsiţi în elementele de determinare a calităţii activităţii din transporturi la nivelul economiei naţionale. La nivelul întreprinderii

de transport calitatea serviciului poate fi evaluată printr-un

sistem întreg de indicatori calitativi, cum sunt: parcursul mediu zilnic; încărcătura statică sau dinamică; perioada de reutilizare; viteza de circulaţie; costul specific al prestaţiei etc

I.2. Noţiuni generale

Calitatea Transporturilor Sistemele de transport

Prin sistem de transport al unei ţări se înţelege totalitatea subsistemelor formate din instalaţii, construcţii şi mijloace de transport, folosind anumite tehnici de deplasare, care acţionează independent independent sau coordonat, asigurând deplasarea mărfurilor şi călătorilor. Dacă sistemului de transport al ţării îi corespunde ramura transportului, subsistemelor le vor core coresp spun unde de subr subram amur uril ilee de trans transpo port rt:: fero ferovi viar ar,, ruti rutier er,, nava naval, l, aeri aerian an,, prin prin cond conduc ucte te.. Obţine Obţinerea rea funcţi funcţionă onării rii optime optime a siste sistemul mului ui de transp transport ort cere cere cunoa cunoaşte şterea rea sufici suficient entăă a factorilor de influenţă. În acest sens, se conturează mai multe grupe de factori: naturali, tehnici, social-poitici, econom economici ici.. Factor Factorii ii natur naturali ali includ includ poziţi poziţiaa geogra geografic ficăă a ţării, ţării, starea starea mediul mediului ui natur natural, al, caracterul şi amplasarea bogăţiilor naturale etc. Factorii tehnici se referă la capacitatea de transport, vitezele de circulaţie, adaptarea mijloacelor mijloacelor de transport la cerinţele de transport. În factorii social-politici se cuprind: diviziunea socială a muncii, nivelul de transport, aspecte strategice de apărare. În cazul factorilor economici ne referim la dezvoltarea industrială, modificările de structură, nivelul şi structura agriculturii, organizarea circulaţiei mărfurilor, mărimea produsului intern brut, venitul naţional, structura transporturilor în teritoriu, tarifele de

transport

pe

sisteme,

nivelul

cheltuielilor

de

transport

etc.

În raport cu caracteristicile elementelor tehnice ale sistemului, precum şi ale încărc încărcătu ăturii rii care care este este deplas deplasată ată,, transp transport orturi urile le pot fi clasif clasifica icate te în următo următoare arele le moduri moduri:: Astfel, având în vedere obiectul activităţii de transport, există următoarele categorii de transport:

transporturi

de

persoane,

transporturi

de

mărfuri.

După mijloacele de transport întrebuinţate, acestea pot fi: feroviare, rutiere, navale (maritime şi

fluviale),

aeriene,

speciale

(prin

conducte),

combinate.

Există Există si alte criterii de clasifica clasificare re a transportu transporturilor, rilor, ca de exemplu, dupa natura marfurilor marfurilor transportate, dupa modul de folosire al mijloacelor de transport.

Particularităţile activităţii de transport

În prezent, transportul a devenit un element indispensabil vieţii, întrucât oferă membrilor societăţii posibilităţi de deplasare, comunicare, de percepere şi asimilare, a cât mai mult din ce oferă civilizaţia. Civilizatia modernă, caracterizată printr-un ritm intens de dezvoltare

Calitatea Transporturilor Sistemele de transport

Prin sistem de transport al unei ţări se înţelege totalitatea subsistemelor formate din instalaţii, construcţii şi mijloace de transport, folosind anumite tehnici de deplasare, care acţionează independent independent sau coordonat, asigurând deplasarea mărfurilor şi călătorilor. Dacă sistemului de transport al ţării îi corespunde ramura transportului, subsistemelor le vor core coresp spun unde de subr subram amur uril ilee de trans transpo port rt:: fero ferovi viar ar,, ruti rutier er,, nava naval, l, aeri aerian an,, prin prin cond conduc ucte te.. Obţine Obţinerea rea funcţi funcţionă onării rii optime optime a siste sistemul mului ui de transp transport ort cere cere cunoa cunoaşte şterea rea sufici suficient entăă a factorilor de influenţă. În acest sens, se conturează mai multe grupe de factori: naturali, tehnici, social-poitici, econom economici ici.. Factor Factorii ii natur naturali ali includ includ poziţi poziţiaa geogra geografic ficăă a ţării, ţării, starea starea mediul mediului ui natur natural, al, caracterul şi amplasarea bogăţiilor naturale etc. Factorii tehnici se referă la capacitatea de transport, vitezele de circulaţie, adaptarea mijloacelor mijloacelor de transport la cerinţele de transport. În factorii social-politici se cuprind: diviziunea socială a muncii, nivelul de transport, aspecte strategice de apărare. În cazul factorilor economici ne referim la dezvoltarea industrială, modificările de structură, nivelul şi structura agriculturii, organizarea circulaţiei mărfurilor, mărimea produsului intern brut, venitul naţional, structura transporturilor în teritoriu, tarifele de

transport

pe

sisteme,

nivelul

cheltuielilor

de

transport

etc.

În raport cu caracteristicile elementelor tehnice ale sistemului, precum şi ale încărc încărcătu ăturii rii care care este este deplas deplasată ată,, transp transport orturi urile le pot fi clasif clasifica icate te în următo următoare arele le moduri moduri:: Astfel, având în vedere obiectul activităţii de transport, există următoarele categorii de transport:

transporturi

de

persoane,

transporturi

de

mărfuri.

După mijloacele de transport întrebuinţate, acestea pot fi: feroviare, rutiere, navale (maritime şi

fluviale),

aeriene,

speciale

(prin

conducte),

combinate.

Există Există si alte criterii de clasifica clasificare re a transportu transporturilor, rilor, ca de exemplu, dupa natura marfurilor marfurilor transportate, dupa modul de folosire al mijloacelor de transport.

Particularităţile activităţii de transport

În prezent, transportul a devenit un element indispensabil vieţii, întrucât oferă membrilor societăţii posibilităţi de deplasare, comunicare, de percepere şi asimilare, a cât mai mult din ce oferă civilizaţia. Civilizatia modernă, caracterizată printr-un ritm intens de dezvoltare


conti continuă nuă deplas deplasare are de bunuri bunuri,, o perman permanent entăă deplas deplasare are a oamen oamenilo ilorr dintr-u dintr-unn loc în altul. altul. Procesul de producţie în transporturi constă în deplasarea de bunuri sau persoane dintr-un loc în altul, pe distanţe variabile, în general, cu ajutorul mai multor mijloace de transport (terestre, subte ubtera ranne,

nava avale

sau

aerien rienee),

în

condiţ ndiţii ii

de

sigu iguran ranţă, ţă,

confo onfort rt,,

como comoddita itate. te.

Dezvoltarea economică a oricărei ţări măreşte considerabil volumul de bunuri economice create şi

accentuează

mobilitatea

populaţiei

în

cadrul

aşezărilor

urbane.

În transporturi nu se creează bunuri economice, ci servicii, motiv pentru care, producţia în

acest

domeniu

de

activitate

se

exprimă

în

unităţi

de

masură

abstracte.

Transp Transport ortul ul reprez reprezint intă, ă, de fapt, fapt, prelun prelungir girea ea proce procesel selor or de produc producţie ţie în sfera sfera circu circulaţ laţiei iei.. Cheltu Cheltuiel ielile ile de muncă muncă social socialăă pentru pentru efectu efectuare areaa transp transport ortulu uluii măresc măresc valoar valoarea ea bunuri bunurilor lor economice, atât prin transimterea valorii mijloacelor folosite, cât şi prin valoarea adăugată acestora de munca depusă de lucrătorii de transporturi.

Rolul si importanţa transporturilor nu pot fi evidenţiate decât prin analiza relaţiilor dintre acestea şi relaţiile economice, sociale şi politice desfăşurate de membrii societăţii.

1.

Relaţiile dintre transporturi şi activităţile economice se referă la legăturile care se

stabilesc atât între membrii societăţii (comunităţii în care trăiesc şi muncesc), cât şi între aceştia şi

natură.

Lipsa transporturilor ar fi determinat ca producţia de bunuri economice să se limiteze strict la resursele resursele existente existente pe plan local. Dezvoltare Dezvoltareaa transportu transporturilor, rilor, prin apariţia apariţia de noi mijloace mijloace de transport perfecţionate, a eliminat izolarea economică, a permis specializarea şi schimbul de activităţi, formarea pieţei naţionale şi a pieţei mondiale, dezvoltarea comerţului pe plan intern şi internaţional.

2. Rela Relaţii ţiile le dint dintre re trans transpo port rtur urii şi acti activi vită tăţil ţilee soci social alee se refe referă ră la: la: - deplasarea liberă a oamenilor, schimbul de idei si de experienţă, care au cotribuit la îmbogăţirea tezaurului

universal

al

gândirii

şi

cunoaşterii

umane;

- activitatea de turism pentru odihnă şi recreere, atât pe plan intern, cât şi internaţional, care s-a extins. Mijloacele de transport mai rapide şi mai sigure, precum şi preţurile rezonabile ale transportului, la orice distanţă, au stimulat şi stimulează în continuare dezvoltarea turismului intern

şi

internaţional;


specialitate deplasându-se uşor, iar bolnavii, care necesită un tratament mai deosebit, pot fi transportaţi la spitale centrale.

3. Relaţiile dintre transporturi şi activităţile politice vizează, în principal: -implementarea politicii de amplasare a factorilor de producţie pe teritoriul ţării; - dezvoltarea economiei naţionale prin înlăturarea limiteleor impuse de distanţa dintre centrele economico-sociale şi circulaţia rapidă şi operativă a mărfurilor

şi persoanelor;

- întărirea capacităţii de apărare a ţării împotriva oricărei agresiuni etc.

I.3. Istoric Dacă la început, activitatea de transport constituia parte a activităţii de comerţ, ulterior, prin adâncirea diviziunii muncii ea se individualizează, devine de sine stătătoare, contribuie la apariţia marii industrii, pe care o serveşte. Transformarea transporturilor într-un domeniu distinct se

datorează

progresului

tehnic

deosebit

de

puternic

din

această

perioadă.

O influenţă decisivă asupra dezvoltării transporturilor a avut-o, de exemplu, inventarea maşinii cu abur, care a facilitat apariţia căilor ferate, a navigaţiei cu ajutorul navelor maritime şi oceanice puse în mişcare prin forţa aburului. O serie de alte descoperiri în domeniul tehnicii: construcţia primului automobil acţionat de un motor cu ardere internă (1855); inventarea motorului cu ardere internă cu aprindere cu scânteie (1899); inventarea primului avion (1905) – sunt tot atâtea evenimente care marchează evoluţia şi diversificarea transporturilor (apariţia transportului auto şi apoi a celui aerian). Dezvoltarea transportului de pasageri, în general, a transporturilor urbane şi suburbane, în special, s-a impus datorită dezvoltării economice, politice şi social-culturale a societăţii, în decursul diferitelor etape istorice. Astfel, la noi, în decursul dezvoltării social-economice, acestea au

parcurs

patru

etape

distincte:

a) prima etapa de dezvoltare a transporturilor de pasageri, în general şi a transporturilor urbane, în particular, a început după formarea statelor romane. În această etapă, mai ales la inceputul ei, transportul de pasageri se efectua cu cărucioare trase de cai denumite “olace” si “menziluri” (această etapă a durat pana la jumătatea secolului XIX), iar transportul urban de pasageri se realiza cu omnibuze si tramcare.


În 1828 în oraşe apare trăsura de piaţă cu 2-4 cai. În 1848 s-a înfiinţat serviciul de diligenţe rapide, iar în anul 1850 pe teritoriul ţării noastre circulau mijloace de transport ale altor ţări, care făceau legătura cu ţara noastră. Este vorba de poşta austriacă şi poşta rusească. Aşadar, această etapă se consuma înainte de apariţia transporturilor mecanice. b) cea de-a doua etapa a fost impusă de dezvoltarea vertiginoasă pe care au căpătat-o oraşele după a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când întinderile unor oraşe ajung să depaşească 30 de km în diametru, iar curenţii de pasageri pe oră şi sens să fie cuprinşi între 5000 si 10000. În această perioadă se poate consemna apariţia locomotivei cu abur, capabilă să răspundă distanţelor

şi

vitezelor

impuse

de

dezvoltarea

respectivă.

În ţara noastră, după anul 1850 a fost organizat în oraşe transportul cu tramvaiul cu cai, evenimentul fiind consemnat în anul 1871. Acesta, alături de alte vehicule concura la rezolvarea necesităţilor de transport public ale pasagerilor. c) etapa a treia este dominată de folosirea energiei electrice pentru tracţiune în transportul urban. Pentru prima dată în lume, anul 1879 marchează folosirea tracţiunii electrice în acest scop şi totodată, începutul dezvoltării transportului urban. În această perioadă apar tramvaiul electric, metroul electric şi trenurile electrice subterane. În ţara noastră tramvaiul electric a fost introdus în anul 1894 în Bucureşti. Troleibuzul a fost introdus în 1904 la Sibiu unde a funcţionat 3 luni. d) etapa a patra a început o dată cu adoptarea automobilului ca mijloc de transport public (automobilul fiind denumirea generică a tuturor autovehiculelor utilizate în transportul de marfă şi

pasageri).

Troleibuzele şi reţeaua de transport corespunzătoare au apărut în ţara noastră după al doilea război mondial. În anul 1950 existau 7 km de reţea în oraşul Bucureşti, ceea ce reprezenta 0.8% din totalul reţelei urbane a României în acel an. Treptat, lungimea liniilor de troleibuze s-a extins. Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii transportului urban sub impulsul măririi considerabile a fluxurilor de pasageri au creat condiţii pentru creşterea numărului de vehicule şi pentru diversificarea acestora, în raport cu necesităţile de deplasare şi cu cerinţele de creştere a eficienţei social-economice. Astfel, au apărut autobuzele al căror număr şi importanţă au crescut treptat.


II.

OBIECTIVELE SISTEMULUI DE TRANSPORT PUBLIC DE CĂLĂTORI II.1. Tendinţe şi reducerea poluării în transportul urban Un sistem eficient de transport urban are următoarele scopuri: asigurarea unei capacităţi de transport suficiente; realizarea accesibilităţii; realizarea unui timp minim pe traseul origine-destinaţie; siguranţa realizării prestaţiei pe orice vreme; un confort acceptabil pentru pasager; efecte negative minime asupra liniştii locuitorilor şi mediului înconjurător. Aceste scopuri trebuie realizate la un preţ posibil de suportat de către beneficiarii prestaţiei de transport. Principalul obiectiv al transportului urban de pasageri este servirea acestora la cel mai exigent nivel

al

cerinţelor


Prin transportul urban de pasageri se asigură reducerea timpului pierdut pentru deplasarea în favoarea timpului destinat odihnei, destinderii, autoinstruirii, educaţiei copiilor, preocupărilor politice

sau

de

afaceri.

Obiectivul menţionat se poate realiza numai prin dezvoltarea si modernizarea activităţilor de transport public, mai concret, se poate realiza prin: dotarea cu vehicule noi a organizatiilor de transport; retehnologizarea proceselor de întreţinere şi reparaţii; achiziţionarea şi/sau producerea echipamentelor de dispecerizare şi control automat al circulaţiei; reducerea costurilor de exploatare;

protecţia

mediului

înconjurător.

Transportul urban pe plan mondial

Pe plan mondial, în funcţie de nivelul de dezvoltare al oraşelor, necesitatea de deplasare a locuitorilor a fost satisfăcută în mod diferit. În Europa de Vest, automobilul a cucerit piaţa serviciilor de transport urban în defavoarea transportului public, iar intensa utilizare a acestuia, a avut drept rezultat un trafic dificil, generator de stres, limitarea spaţiului de parcare şi mişcare, creşterea

poluării

etc.

Pentru ca activităţile sociale, economice şi culturale să se desfăşoare eficient, iar calitatea mediului să nu se înrăutăţeasacă, este necesară impunerea transportului public în viaţa oraşului, prin îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite de acesta. În oraşele Europei de Est, până în anii ’90, transportul urban public deţinea rolul principal, în ultimii ani, însă, transportul urban public din Europa de Est este concurat serios de deplasrea populaţiei cu autoturisme personale. Datorită situaţiei financiare precare, companiile (regiile) de transport nu-şi pot permite aplicarea imediată a unor măsuri radicale de revigorare. Adevarata redresare a companiilor (regiilor) est-europene de transport se va realiza pe baza unei strategii pe termen lung şi va fi susţinută fianciar de companiile (regiile) de transport, cu sprijinul autorităţilor locale. Politica adoptată faţă de transportul public este o opţiune pe termen lung. La elaborarea principiilor pentru un sistem integrat de transport, trebuie să se aibă în vedere că, rentabilitatea transportului public nu trebuie apreciată pe baza balanţelor proprii de venituri şi cheltuieli, ci, în funcţie de efectele utile pe care acesta le produce asupra vieţii oraşului. În oraşele occidentale, rolul social al transportului urban de pasageri, rezultă din obiective bine definite, iar finanţarea acestuia este o problemă a întregii comunităţi şi nu numai a companiilor de transport sau autorităţilor locale. Tendinţe pe plan mondial


Pe plan mondial, din studiile efectuate în legatură cu utilizarea vehiculelor de transport public, se desprind următoarele tendinţe: proiectarea şi construcţia de metrouri; proiectarea şi construcţia de sisteme extrastradale (de regulă, subterane) pentru oraşe cu o populaţie de peste un milion de locuitori şi autobuze sau tramvaie rapide; utilizarea pe scară largă a autobuzelor; utilizarea troleibuzelor în zonele urbane mai puţin aglomerate; utilizarea tramvaielor pe cale proprie, separată de restul traficului în zonele periferice şi semicentrale ale oraşelor, cu trecerea în

subteran

în

zonele

centrale.

Peste tot în lume transportul public este prioritar, iar funcţionarea sa este recunoscută drept o utilitate publică. Se lucrează intens la studierea şi perfecţionarea diverselor tipuri de vehicule şi dispozitive

pentru

transportul

urban.

Direcţiile principale în care se depun eforturi sunt următoarele: adaptabilitate sporită la condiţii diferite de trafic; diminuarea tuturor tipurilor de noxe; crearea de noi tehnologii, eficiente sub aspect economic; sporirea confortului pasagerilor în timpul deplasărilor; sporirea vitezelor medii de deplasare, în vederea creşterii volumului de transport şi a reducerii timpului de călătorie.

Transportul urban şi poluarea

Poluarea mediului înconjurător constă în acele acţiuni care pot produce ruperea echilibrului ecologic sau să dăuneze sănătăţii, liniştii şi stării de confort ale oamenilor, ori să provoace pagube economiei naţionale, prin modificarea calităţii factorilor naturali sau creaţi prin activităţile umane. Poluarea chimică prin gazele de ardere ale motoarelor şi poluarea fonică produsă de vehicule influenţează negativ calitatea vieţii în oraşele moderne. Transporturile reprezintă una din sursele importante care influenţează negativ calitatea mediului ambiant. Principalii factori nocivi, asociaţi procesului de transport şi activităţilor auxiliare, legate de acestea, sunt: poluarea fonică (prin zgomot), poluarea aerului şi a apelor. Transportul prin natura sa este zgomotos, combaterea zgomotului putându-se realiza pe două căi principale, şi anume: prin perfecţionarea motoarelor şi izolarea fonică a compartimentelor în care sunt montate acestea; prin îmbunătăţirea calităţii materialului rulant, precum şi a suprafeţelor de


poluării sonore se poate realiza şi prin: scoaterea traficului în tranzit în afara perimetrului localităţii; separarea cartierelor de locuit, de străzi şi de magistrale; restricţii cu privire la utilizarea

claxonului

etc.

Cel mai uşor şi cel mai direct mod de a acţiona în problema poluării aerului este intervenţia la nivelul producerii noxelor. Echiparea tuturor vehiculelor noi cu mecanisme de reţinere a poluanţilor, în momentul în care ei sunt produşi, va însemna şi rezolvarea problemelor.

III.

ELABORAREA STANDARDELOR DE CALITATE ALE TRANSPORTULUI URBAN, ÎN CONFORMITATE CU NORMELE EUROPENE IMPUSE

Conceptul de transport durabil se referă la acel sistem complex de transport care trebuie să satisfacă nevoile de mobilitate ale generaţiilor actuale fără să pună în pericol deplasările generaţiilor viitoare. Pericolul pentru mobiliatea viitorului este reprezentat prin degradarea mediului, ineficienţa consumurilor energetice şi nu în ultimul rând prin scăderea nivelului de sănătate al populaţiei. Conceptul de transport integrat se referă la interdependenţa dintre transport şi utilizarea teritoriului precum şi la aplicarea unui management unitar într-un singur mediu de transport creat la nivelul unei anumite regiuni. În spiritul acestor concepte au fost adoptate „Cartea Verde” şi „Cartea Albă” ale Uniunii Europene.


„Cartea Verde” al cărui titlu complet este „ Către o strategie eurpoeană pentru securitatea aprovizionării energetice” a fost adoptată la 29 noiembrie 2000 pe următoarele considerente: Comunitatea Europeană consumă din ce în ce mai multă energie şi, cum producţia energetică proprie a devenit insuficientă, dependenţa energetică externă este în continuă creştere. Se estimează că, dacă nu se vor dopta măsuri concrete legate de transport, sectorul casnic şi furnizarea energiei electrice, care sunt majoritar tributarehidrocarburilor, în următorii 20 – 30 ani importul de energie al Uniunii Europene va creşte cu cca. 50%. Aceste tendinţe se vor accentua o dată cu extinderea Uniunii Europene dacă noii membri vor fi consumatori ineficienţi de energie, deoarece cea mai mare parte a importurilor provine din Orientul Mijlociu şi Rusia. Direcţiile principale ale strategiei energetice pe termen lung sunt: -

realizarea unui echilibru între politica ofertei şi cea a cererii prin acţiuni focalizate mai ales în domeniul cererii;

-

orientarea cererii către consumuri mai bine administrate şi mai puţin poluante prin promovarea unor măsuri fiscale adecvate;

-

promovarea unor noi forme de energie;

Se recomandă promovarea transportului public având în vedere că în cazul transporturilor colective, consumurile energetice pe călător x km sunt de 4 – 5 ori mai mici comparativ cu transporturile individuale motorizate. Aceasta în condiţiile în care afectarea mediului este mult mai redusă, iar siguranţa în trafic creşte de cel puţin 10 ori, în cazul transporturilor colective. Aceste concepte de transport durabil şi de transport integrat se regăsesc şi în „Cartea Albă” a Uniunii Europene care prezintă obiectivele transporturilor până în 2010. Astfel se urmăreşte protecţia mediului prin dezvoltarea unui sistem durabil de transport. Dezvoltarea unui sistem de transport urban integrat de calitate prin promovarea transportului intermodal şi creşterea eficienţei transportului public. Se urmăreşte de asemenea respectarea principiului general al Uniunii Europene conform căruia utilizatorii şi cei ce poluează trebuie să plătească. Direcţiile Generale de Transport şi de Energie ale Uniunii Europene au adoptat Strategia de Transport Metropolitan care promovează conceptul de mobilitate viabilă, cu următoarele principii: 1)

Sistemul de transport trebuie să satpsfacă nevoile de mobilitate atât pentru populaţie cât şi pentru mărfuri;

2)

Activităţile de orice tip: administrative, comerciale, personale nu trebuie să fie afectate de întârzierile cauzate de trafic;

3)

Transportul în comun şi traficul în general trebuie să funcţioneze de o manieră fiabilă şi previzibilă;


4)

Sistemele de transport nu trebuie să afecteze mediul ambiant, care trebuie să „se refacă” prin adoptarea unor standarde mai înalte în domeniul transporturilor;

5)

Soluţiile adoptate trebuie să poată fi suportate din punct de vedere al costurilor directe şi indirecte, de către societate şi să satosfacă continuu, nevoile pe termen mediu şi lung;

6)

Procesul trebuie să poată fi susţinut politic şi să se menţină din puct de vedere politic.

În prezent, în România, pentru transportul urban de călători, există două standarde, aprobate de Institutul Român de Standardizare, privind parametrii tehnici şi vocabularul folosit. Aceste două sunt SR 13342/1996, pentru parametrii tehnici şi respectiv SR 13326/1996, pentru vocabular. Spre exemplu Asociaţia Franceză de Standardizare, are definit pentru transportul public de călători standardele privind calitatea serviciului, obiectivele şi măsurile, prin NF EN 13816/2002. La nivelul Uniunii Europene există indicatori de calitate care trebuie adaptaţi la nivel naţional prin elaborarea standardelor naţionale de calitate integrate recomandărilor Uniunii Europene. Pentru elaborarea Criteriilor de calitate în transportul urban de călători, experţii francezi au contribuit prin norma europeană XP x 50 – 805. Acest document standardizat are ca principal obiectiv punerea în aplicare a calităţii în exploatare în domeniul transportului public.


IV.

CALITATEA ÎN TRANSPORTUL URBAN DE CĂLĂTORI

III.1. Definiţii şi criterii de apreciere a calităţii Calitatea trebuie înţeleasă ca o noţiune complexă şi dinamică. Abordarea problematicii calităţii în complexitatea ei reprezintă o necesitate, deoarece orice tratare unilaterală duce la urmări nedorite, uneori grave, din punct de vedere tehnic şi economic. Calitatea în domeniul transporturilor de pasageri are câteva trăsături caracteristice care decurg din natura “obiectului” transportat, omul, cu cerinţele lui specifice. Procesul de transport pentru pasageri începe din momentul procurării biletului de călătorie, continuă cu staţionarea-aşteptarea în staţia de plecare, cu efecturea călătoriei propriuzise şi se termină cu trecerea prin staţia de sosire şi părăsirea acesteia. Această precizare este necesară, deoarece, deseori confortul călătoriei nu este asigurat tocmai în fazele adiacente călătoriei (de exemplu, lipsa tonetelor, în zona staţiilor de oprire, pentru procurarea biletului). În ceea ce priveşte termenul de “confort”, acesta nu trebuie confundat cu noţiunea de “lux”. Confortul călătoriei trebuie înţeles în sensul asigurării condiţiilor normale de deplasare a pasagerilor cu vehicule. O primă condiţie a calităţii călătoriei constă în informarea completă a pasagerilor asupra orarului de circulaţie al vehiculelor, iar procurarea biletelor (abonamentelor) trebuie să se facă


facil

şi

operativ.

Densitatea circulaţiei şi orele de plecare-sosire a vehiculelor care transportă pasageri constiutuie un factor important al calităţii serviciului prestat. De asemenea, reducerea duratei călătoriei, prin creşterea vitezei comerciale a vehiculelor constituie un factor calitativ de o deosebită importanţă. Cerinţele calităţii serviciilor de transport

Calitatea în transportul de persoane reprezintă ansamblul de măsuri tehnicoorganizatorice care conduc la satisfacerea în bune condiţii a cererilor de transport public de călători. Asigurarea calităţii serviciilor de transport trebuie să fie o preocupare permanentă a lucrătorilor

din

transport.

Calitatea în transporturi depinde de: factorul om – pentru o calitate deosebită în servirea publicului călător, în transportul de pasageri, trebuie întărită disciplina în munca lucrătorilor din acest domeniu de activitate şi asigurată creşterea gradului de conştiinţă a responsabilităţii sociale a acestora faţă de siguranţa circulaţiei, precum şi a solicitudinii care trebuie să fie o componentă inseparabilă a pregătirii profesionale; gradul de dotare şi de pregătire tehnică a vehiculelor; sistemul informaţional pentru publicul călător; urmărirea activităţii vehiculelor în trasee etc. Calitatea în transporturi poate fi percepută din punctul de vedere al clientului şi / sau din punctul de vedere al prestatorului, aaşa cum se observă în figura de mai jos: Punctul de vedere al clientului Calitate asteptatã a serviciului

Punctul de vedere al prestatorului Calitatea doritã a serviciului

Mãsurarea satifacatiei

Evolutia performantelor Calitate perceputã a serviciului

Beneficiarul serviciului: Cãlãtori si comunitate

Calitatea furnizatã serviciului

Prestatori: Operatori, autoritãti tutelare, politie


I. Punctul de vedere al clintului: Calitatea serviciilor se bazează în principal pe aspectele serviciilor de transport public care influenţează direct percepţia calităţii de către călători, pentru o anumită călătorie. I. 1. Măsurarea satisfacţiei: Calitatea unei călătorii în transporturi poate fi apreciată print-o multitudine de cerinţe, esenţiale fiind: siguranţa, regularitatea, ritmicitatea şi punctualitatea, rapiditatea, confortul, capacitatea de a face faţă cu promptitudine cerinţelor noi apărute, comportarea civilizată a personalului călător, durata redusă a călătoriei,etc. I.1.1. Calitatea aşteptată a serviciului se referă la nivelul calităţii dorit, explicit sau implicit, de clienţi. Siguranţa în circulaţie constituie condiţia fundamentală a transporturilor. Ea se realizează numai atunci când toate mijloacele şi instalaţiile de transport funcţionează neîntrerupt şi în condiţii perfecte, evitându-se astfel, pe de o parte, accidentarea pasagerilor şi a personalului de mişcare, iar pe de altă parte, avarierea sau distrugerea mijloacelor şi instalaţiilor de transport. Siguranţa circulaţiei impune: asigurarea stării tehnice perfecte a vehiculeleor şi instalaţiilor fixe; pregătirea completă a vehiculelor pentru executarea misiunii; instruirea corespunzătoare a personalului, atât a celui de intreţinere a mijloacelor şi instalaţiilor de transport, cât şi a celui de mişcare (de bord); verificarea periodică a cunoştinţelor personalului; verificarea stării de sănătate a personalului de bord; controlul permanent al respectării instrucţiunilor de serviciu pe toate treptele ierarhice. Regularitatea circulaţiei, exprimată prin respectarea strictă a orarului de mers, deci a graficelor de circulaţie ( a timpilor de plecare şi sosire), are o importanţă deosebită în transportul de pasageri deoarece orice întârziere înseamnă consum de timp suplimentar şi, deseori, prelungirea călătoriei. Ritmicitatea şi punctualitatea vehiculelor pe o linie constituie atât factor calitativ foarte important din punctul de vedere al pasagerului, cât şi factor de eficienţă pentru transportator. Experienţa arată că atât ritmicitatea cât şi punctualitatea sunt foarte fragile deoarece pot fi perturbate cu uşurinţă de: accidente, defecţiuni ale vehiculelor sau ale instalaţiilor fixe, felul în care este condus vehiculul etc. Ritmicitatea în transporturi se asigură, potenţial, prin graficele de circulaţie şi se realizează concret prin regularitatea în circulaţie.


Punctualitate: prin punctualitate se înţelege măsura în care, într-o anumită perioadă de timp, vehiculele unei linii trec printr-o staţie în timpii prevăzuţi de itinerar. Cerinţele privind rapiditatea au în vedere reducerea timpului cât pasagerii sunt scoşi din activitatea pe care o prestează în organizaţiile economice şi sociale. Pe de altă parte, rapiditatea vehiculelor contribuie la creşterea ponderii timpului acordat odihnei şi agrementului în bugetul de timp al populaţiei.

Confortul este o condiţie specifică transportului de pasageri. Studiile ergonomice arată că procesul de transport oboseşte organismul uman. Pentru a diminua oboseala este necesar să se asigure, pe durata călătoriei, un anumit grad de confort. Cerinţele de confort în timpul călătoriei se realizează prin: iluminat corespunzător în salonul vehicului; vehicule silenţioase, dotate cu instalaţii de încălzire şi ventilaţie; încărcare optimă a vehiculelor. O componentă importantă a confortului călătoriei este starea tehnică şi igienică a vehiculului (exterior, interior şi a instalaţiilor sanitare ale acestuia). Menţinerea unei stări igenice corespunzătoare a vehiculelor este obligatorie, tinând seama de faptul ca acestea constituie un loc de polarizare a populaţiei, ceea ce favorizează transmiterea unor boli contagioase. Cerinţele privind durata călătoriei constau în reducerea duratei călătoriei prin folosirea de metode moderne pentru servirea publicului călător. Durata călătoriei este influenţată de o serie de indici ai calităţii şi anume: densitatea reţelei de transport, lungimea traseelor raportată la populaţia localităţii, numărul de linii de transport, durata propriu-zisă de deplasare, ritmicitatea, numărul de “căderi în traseu”, numărul de întârzieri la ieşirea parcului în traseu, lipsa la program a personalului, numărul şi durata blocărilor şi durata devierilor de la traseu. Cerinţele urbanistice sunt legate de aspectul vehiculelor (forma, culoare, inscripţii) corelate cu urbanismul, precum şi asigurarea siguranţei în circulaţie. Cerinţele urbanistice impun ca prin circulaţia vehiculelor să nu se ocupe întreaga suprafaţă carosabilă a străzii, acestea să se încadreze armonios în circulaţia generală, pentru a nu crea efecte negative în estetica localităţii. Cerinţele privind capacitatea de a satisface pasagerii în condiţii speciale sunt date de modul de asigurare a condiţiilor de transport spre zonele de agrement, pentru acţiunile sportive şi social-culturale şi de flexibilitatea programelor de utilizare a parcului de vehicule pentru satisfacerea

solicitărilor

speciale.

Cerinţele de informare a publicului călător constau în existenţa mijloacelor de informare din


circulaţie şi a regulilor de călătorie. Cerinţele privind comportarea personalului de bord şi a personalului de mişcare în relaţiile cu publicul călător impun o anumită conduită din partea personalului de bord şi de mişcare în raport cu publicul călător, întrucât activitatea de transport este o activitate perstatoare de servicii. Pentru satisfacerea acestei cerinţe trebuie desfăşurată o temeinică instruire profesională cu întreg personalul.

I.1.2. Calitatea percepută a serviciului Din punctual de vedere al populaţiei, indicatorii caracteristici serviciilor de transport public se referă la atingerea obiectivelor comunităţii. Indicatorii din această categorie se referă la impactul serviciilor de transport public asupra diferitelor aspecte comunitare, cum ar fi număr de angajaţi, valoarea proprietăţilor sau dezvoltarea economică. În această categorie sunt incluse de asemena şi indicatorii care cuantifică influenţa transportului public asupra mobilităţii populaţiei şi efectele transportului public asupra mediului. Mulţi din aceşti indicatori reflectă aspecte importante şi din punct de vedere al călătorilor, dare le nu sunt percepute direct în urma realizării unei călătorii în sistemul de transport public. Calitatea percepută a serviciului este aceea percepută de client şi depinde de experienţa sa în domeniul serviciului sau ale prestaţiei asociate acestuia, precum şi din informaţiile referitoare la serviciu. Uneori calitatea percepută seamănă puţin cu aceea realizată. Calitatea percepută poate fi masurată direct prin sondaje. Distanţa dintre calitatea realizată şi cea percepută depinde de cunoaşterea de către client a serviciului realizat, cât şi experienţei sale datorită serviciului sau mediului cultural sau social. Intervalul dintre “calitatea aşteptată”şi “calitatea percepută”reflectă gradul de satisfacţie a clientului. Intervalul dintre “calitatea aşteptată” şi cea dorită exprimă capacitatea responsabililor de furnizare a serviciului şi este o masură a eficienţei responsabililor serviciului în îndeplnirea obiectivelor. II. Punctul de vedere al prestatorului: Din punctul de vedere al operatorului, transportul public este o afacere şi aşa dar performanţele lui sunt analizate în primul rând sub aspect economic. Deşi operatorii sunt interesaţi de toate aspectele serviciilor de transport public, ei acordă o atenţie deosebită caracteristicilor economice şi de fiabilitate. Operatorii urmăresc, în general, numai indicatori care caracterizează aceste aspecte.

Calitatea Transporturilor Criterii de apreciere a calităţii serviciilor de transport

Criterii 1 Oferta operatorului de transport Mijloace Reţea

Elemente 2 Accesul la moduri de transport, adecvate cerinţelor cãlãtorilor Posibilitatea de a merge oriunde, în orice moment; Comoditatea

Măsuri de performanţă [%] 3 % persoane care au acces la fiecare mod de transport % cãlãtori care efectueazã deplasãrile fãrã transferuri

Exploatare

Frecvenţa

Adaptarea ofertei

Pentru o anumitã categorie de Oferirea unui serviciu adaptat unei categorii cãlãtori, de exemplu:persoane cu speciale de cãlãtori dizabilitãţi, copii, persoane în vârstã

Fiabilitatea

Încrederea în serviciul de transport public Accesibilitatea sistemului de Accesul la sistem Accesibilitatea; Facilitatea de a transport public putea accesa serviciul Accesul în interiorul Existenţa scãrilor rulante, a sistemului peroanelor

% realizării frecvenţei minime

Servicii care inspirã încredere cãlãtorilor

Accesibilitatea definită în funcţie de diferite criterii. Durata de deplasare; Timp de acces, de ieşire, de transfer; Distanţă/timp de mers între două puncte ale reţelei. Legitimaţii de călătorie; Achiziţionare legitimaţii de călătorie Număr călătorii vândute Facilitatea de obţinere a prin dispozitive de încărcare legitimaţiilor de călătorie; electronică în exteriorul reţelei; Tarife diferenţiate Posibilitatea alegerii celui mai avantajos mod de a obţine un bilet, adecvat nevoilor utilizatorilor

17


1 Sistem de informare a călătorilor

2 Informaţii generale : Disponibilitatea informaţiilor şi claritatea informaţiilor Informaţii referitoare la călătorie în condiţii normale Informaţii referitoare la situaţii speciale

Durata deplasãrii

Durata deplasãrii

Respectarea programului de circulaţie: Punctualitatea în raport cu programul de circulaţie

3

Disponibilitatea orariilor de % răspunsuri la solicitările telefonice de circulaţie şi a dispozitivului informaţii informativ Informţii în staţii şi în mijloacele Informaţii în staţii; Aptitudinea de transport; Disponibilitatea personalului de a oferi cu amabilitate informaţiilor; Precizia şi utilitatea informaţii execte informaţiilor Informaţii în staţii şi în mijloacele Precizia şi promptitudinea informaţiilor de transport; Disponibilitatea informaţiilor; Precizia şi utilitatea informaţiilor în timp util Reducerea duratei deplasãrii Volum total minute * cãlãtori; Durata de mers în vehicul; Durata de mers pe jos; Durata necesarã cumpãrãrii biletului de cãlãtorie. Reducerea abaterilor de la programul de circulaţie

Timp de aşteptare; % cãlãtori care sosesc la destinaţie în momentul planificat; % cãlãtori care sunt expediaţi cu întârziere/în avans; Volum total (minute întârziere)*cãlãtori; Timpi suplimentari de mers; Timpi suplimentari de aşteptare în mijloacele de transport; Timpi suplimentari pentru cumpãrarea biletului


1 Sistem de informare a călătorilor

2 Informaţii generale : Disponibilitatea informaţiilor şi claritatea informaţiilor Informaţii referitoare la călătorie în condiţii normale Informaţii referitoare la situaţii speciale

Durata deplasãrii

Atenţia acordatã cãlãtorilor

Durata deplasãrii

3

Disponibilitatea orariilor de % răspunsuri la solicitările telefonice de circulaţie şi a dispozitivului informaţii informativ Informţii în staţii şi în mijloacele Informaţii în staţii; Aptitudinea de transport; Disponibilitatea personalului de a oferi cu amabilitate informaţiilor; Precizia şi utilitatea informaţii execte informaţiilor Informaţii în staţii şi în mijloacele Precizia şi promptitudinea informaţiilor de transport; Disponibilitatea informaţiilor; Precizia şi utilitatea informaţiilor în timp util Reducerea duratei deplasãrii Volum total minute * cãlãtori; Durata de mers în vehicul; Durata de mers pe jos; Durata necesarã cumpãrãrii biletului de cãlãtorie.

Respectarea programului de circulaţie: Punctualitatea în raport cu programul de circulaţie

Reducerea abaterilor de la programul de circulaţie

Relaţii cu pasagerii: Capacitatea de a rezolva solicitãrile şi reclamaţiile cãlãtorilor Personal : Atitudinea personalului; Ţinutã/comportament; Disponibilit. personalului

Criterii de conformitate şi timpul de rãspuns la reclamaţii Disponibilitatea personalului pentru toţi cãlãtorii

Timp de aşteptare; % cãlãtori care sosesc la destinaţie în momentul planificat; % cãlãtori care sunt expediaţi cu întârziere/în avans; Volum total (minute întârziere)*cãlãtori; Timpi suplimentari de mers; Timpi suplimentari de aşteptare în mijloacele de transport; Timpi suplimentari pentru cumpãrarea biletului de cãlãtorie Durata de rezolvare a reclamaţiilor

Aptitudinea personalului de a oferi cu amabilitate informaţii exacte; Ţinuta personalului.

18


1 Atenţia acordatã cãlãtorilor Confortul

2

Asistenţã: Comunicarea cu Disponibilitatea personalului Informarea corectã şi în timp util în staţii pasagerii; Amabilitatea şi în mijloacele de transport personalului Funcţionarea echipamentelor Disponibilitatea echipamentelor în % echipamente în stare de funcţionare destinate cãlãtorilor staţii; Disponibilitatea echipamentelor în mijloacele de transport Confortul cãlãtorilor

Siguranţã şi securitate

3

Confortul şi curãţenia în mijloacele de transport Condiţii ambientale: Condiţii Condiţii ambientale plãcute ambientale în staţii; Condiţii ambientale în vehicule

Gradul de curãţenie

Instalaţii suplimentare: Disponibilitatea instalaţiilor în staţii; Disponibilitatea instalaţiilor în mijloacele de transport

Instalaţii care sã asigure confortul cãlãtorilor

% instalaţii în stare de funcţionare

Prevenirea accidentelor Protecţia împotriva agresiunilor: Asigurarea sentimentului de securitate

Siguranţã Oferirea unui serviciu în condiţii de siguranţã şi securitate

Nivel de zgomot; Temperaturã

% accidente, diferenţiat în raport cu consecinţele; persoane agresate.


1

2

Atenţia acordatã cãlãtorilor Confortul

3

Asistenţã: Comunicarea cu Disponibilitatea personalului Informarea corectã şi în timp util în staţii pasagerii; Amabilitatea şi în mijloacele de transport personalului Funcţionarea echipamentelor Disponibilitatea echipamentelor în % echipamente în stare de funcţionare destinate cãlãtorilor staţii; Disponibilitatea echipamentelor în mijloacele de transport Confortul cãlãtorilor

Siguranţã şi securitate

Efectele asupra mediului

Confortul şi curãţenia în mijloacele de transport Condiţii ambientale: Condiţii Condiţii ambientale plãcute ambientale în staţii; Condiţii ambientale în vehicule

Gradul de curãţenie

Instalaţii suplimentare: Disponibilitatea instalaţiilor în staţii; Disponibilitatea instalaţiilor în mijloacele de transport

Instalaţii care sã asigure confortul cãlãtorilor

% instalaţii în stare de funcţionare

Prevenirea accidentelor Protecţia împotriva agresiunilor: Asigurarea sentimentului de securitate Nivelul de poluare

Siguranţã Oferirea unui serviciu în condiţii de siguranţã şi securitate

Resurse naturale utilizate: Consum de energie Infrastructurã: Spaţiul ocupat de infrastructura de transport public

Nivel de zgomot; Temperaturã

% accidente, diferenţiat în raport cu consecinţele; persoane agresate.

Nivel de poluare redus

% vehicule care rãspund normelor de protecţia mediului Reducerea consumului de energie Consumul de energie % din suprafaţa urbanã ocupatã de infrastructura de transport public.

19


V.

INDICATORI DE CALITATE

V.1. Evoluţia performanţelor se împarte în : V.1.1. Calitatea dorită a serviciului se referă la nivelul calităţii pe care prestatorii l-au stabilit ca obiectiv. Aceasta se defineşte în funcţie de calitatea”aşteptată”de clienţii, de presiunile externe şi interne sistemului de transport public, de restricţiile bugetare şi de performanţele serviciilor concurente. Definirea acestui nivel ţine seama de următorii factori: -

definirea concisă a unui obiectiv, de exemplu: - respectarea programului de circulaţie; oferirea unui răspuns rapid la comentariile

reclamaţiile făcute de

clienţi;


V.

INDICATORI DE CALITATE

V.1. Evoluţia performanţelor se împarte în : V.1.1. Calitatea dorită a serviciului se referă la nivelul calităţii pe care prestatorii l-au stabilit ca obiectiv. Aceasta se defineşte în funcţie de calitatea”aşteptată”de clienţii, de presiunile externe şi interne sistemului de transport public, de restricţiile bugetare şi de performanţele serviciilor concurente. Definirea acestui nivel ţine seama de următorii factori: -

definirea concisă a unui obiectiv, de exemplu: - respectarea programului de circulaţie; - oferirea unui răspuns rapid la comentariile sau reclamaţiile făcute de

clienţi;

- stabilirea unui nivel de exigenţă, adică a unui procent de utilizatori care beneficiază de servicii conform obiectivelor propuse, de exemplu: - 98% din călători beneficiază de servicii conform programului de circulaţie (fără întârzieri).

V.1.2. Calitatea furnizată a serviciului Calitatea globală a serviciilor de transport public este caracterizată de un set de criterii: Criteriile de calitate:

1

Criteriu Oferta de serviciu

2

Accesibilitate

3

Informaţia

4 5

Durata Atenţia acordată călătorilor

6

Confortul

7 8

Securitatea Efecte aspura mediului

Descriere descrierea serviciilor oferite prin zona geografică deservită, program de circulaţie, frecvenţa, mod de transport accesul la sistemul de transport public şi interfaţa cu alte moduri de transport sistemul de informare pus la dispoziţia călătorilor pentru planificarea şi realizarea deplasărilor timpul necesar planificării şi realizării deplasării elemente ale serviciului introduse pentru a realiza cât mai bine posibil solicitările fiecărui călător elemente introduse pentru asigurarea unei deplasări cât mai agreabile asigurarea sentimentului de securitate fiecărui călător efectele asupra mediului în urma realizării serviciului de transport public.

20


Se pot defini opt categorii principale de criterii: -

primele două criterii descriu serviciul de transport public general;

-

categoriile3 -7 sunt utile pentru descrierea detaliată a realizării serviciului ;

-

ultima categorie se referă la efectele serviciului asupra mediului, pe care le percep atât utilizatorii serviciului, cât şi restul populaţiei.

Niveluri de analiză a calităţii serviciilor de transport public

Accesibilitate Confort şi comoditate

Indicatorii ai calităţii serviciilor de transport public Staţii Segmente de rute Sistem Frecvenţa Perioada în care sunt Zona de influenţă Coeficient de încarcare

oferite serviciile Fiabilitate

Durata călătoriei

Aceşti indicatori nu sunt întotdeauna suficienţi pentru o descriere completă a calităţii serviciilor de transport public. În tabelul următor este realizată o clasificare a indicatorilor performanţelor şi este prezentat modul în care calitatea serviciilor de transport public se încadrează într-o categorie de indicatori ai performanţelor transportului public. Unele din aceste categorii sunt influenţate mai mult decât altele, de experimentele călătorilor care utilizează serviciile. Fiecare categorie poate fi alocată unuia sau mai multor puncte de vedere.

Indicatori ai performanţelor serviciilor de transport public

21

Calitatea Transporturilor E I Ţ A L U P O P

I R O T Ă L Ă C

Durata călătoriei

-timp de mers

Accesibilitate

-timp de transfer -zona de influenţă -refuzarea serviciilor -frecvenţa

Confort si Comoditate

-perioada de oferire a serviciilor -respectarea orarului -confort -ambient

Siguranţa şi Securitate

-satisfacerea cerinţelor călătorilor -procentul de vehicule accidentate -procentul de persoane accidentale -procentul de decese

Fiabilitate

-procentul de vehicule cu instalaţii de siguranţă -număr de reparaţii -coeficient de reînnoire a parcului

R O T A R E P O

Economic

-consum piese de schimb -călători transportaţi -fiabilitatea parcului de vehicule -eficienţă

Efecte

-eficacitate -efecte economice asupra populaţiei -efecte asupra angajaţilor -efecte asupra mediului

Capacitate

-mobilitate -capacitatea vehiculelor -raportul volum-capacitate

Durata călătoriei

-capacitatea căilor de transport -întârzieri -viteza de transport

1. Durata călătoriei Durata totală a călătoriei este formată din timpul de mers până la staţie, timpul de aşteptare în staţie, timpul de circulaţie, timpul de mers până la destinaţie şi eventual timpul de transfer între linii. 22


Durata călătoriei este determinată de o serie de factori: poziţia rutei şi a staţiilor (influenţează timpul de acces), frecvenţa serviciului (influentează timpul de aşteptare), caracteristicile traficului, intervalele de semaforizare, sistemul de plată a călătoriei.Durata călătoriei pote fi evaluată independent sau în comparatiţie cu alte moduri.

Puncte de transfer pot face un serviciu mai eficient pentru operator, dar mai puţin atractiv pentru călători, în funcţie de circumstanţe. Fiecare transfer determină prelungirea duratei călătoriei, cauzată de timpul de aşteptare între mijloacele de transport. Totuşi, introducerea unui punct de transfer pe o rută care anterior fusese directă, poate fi apreciată de călători dacă este îmbunataţită frecvenţa serviciului sau sunt oferite noi conexiuni.Transferul însă poate crea dificultăţi pentru un călător care se deplasează pentru prima dată pe această rută şi îl poate face să renunţe la serviciul respectiv.

Perceperea timpului de către călători Călătorii percep diferit intervalele de timp corespunzătoare segmentelor componente ale deplasării (mers pe jos, timp de aşteptare, timp de circulaţie). În urma unor studii privind valoarea timpului pe care o asociază persoanele care se deplasează la muncă s-au obţinut valorile prezentate în tabelul următor. De exemplu, valoarea 2 înseamnă că un minut din componenta timpului (de exemplu timp de aşteptare) este de două ori mai oneros pentru persoana respectivă decât un minut petrecut în vehicul. Importanţa relativă a componentelor duratei de călătorie – pentru călătoriile spre locul de muncă

Valoare medie Limite

Timpul în

Timpul de mers

Timpul iniţial

Timp de transfer

vehicul 1,0 1,0

pe jos 2,2 0,8- 4,4

de aşteptare 2,1 0,8 -5,1

2,5 1,1 – 4,4

Valori Criterii Durata

pentru

Valoare

Subcriterii

Subcriterii conform

Durata

IRS Viteza comercială [km/h] este viteza -autobuze 18-20 23


medie pe care o realizează vehiculele între cele două capete de linie (ţine -troleibuze 14-16 seama de timpii de staţionare la opririle -tramvaie 12-14 de pe traseu)

călătoriei

-metrou 30-35

întârziere < 3 Viteza de exploatare [km/h] este viteza medie pe care o realizează vehiculele pe -autobuze 16-18 minute traseu în intervalul de timp dintre ieşirea -troleibuze 11-15 şi intrarea acestora în depou sau garaj -tramvaie 10-12 (ţine seama de toate staţionările, inclusiv -metrou 26-30 cele de pe traseu şi de la capetele de -microbuze 30-40 linie)

2. Accesibilitatea Gradul de accesibilitate al reţelei de transport public urban de călători:0,2…0,3 Densitatea materialului rulant pe reţeaua de transport,vehicule/kilometru: - autobuze 1…1,5 - troleibuze 2…3 - tramvaie 1,5…2,5 garnituri de tramvaie(vagon +remorcă) respectiv tramvaie articulate; - metrou (1…2) rame de metrou Densitatea reţelei de transport public ( Dr) este un parametru funcţional al reţelei de transport urban; Reţeaua de transport urban este constituită din totalitatea traseelor de pe teritoriul unei localităţi. Densitatea reţelei de transport public se obţine ca raport între lungimea tuturor traseelor [km] corespunzător tuturor modurilor de transport urban public (Lt) şi suprafaţa localităţii(Sl) [km2]: Dr=

Lt S t

[km/km2]

Valorile acestui indicator conform IRS este1,5…3. Distanţa şi durata medie de călătorie pe reţeaua de transport public Număr de transbordări acceptate: una, maxim două transbordări. Interstaţia optimă (doptim) este definită ca distanţa între două staţii successive de pe traseu, care asigură cel mai înalt grad de economicitate în utilizarea vehiculelor. 24


Aceasta se calculează cu ajutorul următoarei relaţii de calcul: doptim=

( 2 L + 1,8 * P ci * D ) * t sdf 0,9 * P ci

* v p

[m] ;

unde: 2L- lungimea traseului dus – întors; Pci – parcul circulant; D – distanţa medie de călătorie; V p-viteza de deplasare a pietonilor; Tsdf - timpul suplimentar de demarare şi frânare, corespunzător unei opriri. Valoarea optimă a distanţei dintre staţii (l 0), din punct de vedere al pasagerului (pierderea de timp a acestora sa fie minimă) , este: l 0=

l * t 0 * V p 30

[km] ;

unde: l-distanţa medie de călătorie a unui pasager în vehicul [km]; t0- timpul mediu de staţionare în staţie al vehiculului [min]; V p-viteza pasagerului de mers pe jos 5km/h; Distanţa recomandată între staţii de oprire (interstaţia) conform Standard Roman SR 13342 sunt prezentate în tabelul următor:

Categoria vehicule

Distanţa între staţii de Valoarea În medie Km

zone

populate

Autobuze/Troleibuze 0,500

0,400

Tramvaie Metrou

0,300…0,400 0,85…1,000

0,500 1,250….1,50 25

dens


0

Ritmicitatea circulaţiei Intervalul optim de urmărire între vehicule succesive existente pe acelaşi traseu conform precizărilor din tabelul următor: Reţea de transport public urban* Categoria de vehicule Primară** secundară Interval urmărire [min] Autobuze 2-4 5-10 Troleibuze 3-5 5-10 Tramvaie 2-3 4 Metrou 1,5-5 Microbuze funcţie de situaţia şi dotările locale

terţiară 10-30 10-20 5-8 -

Note -* reţea primară: reţea care asigură legături între cartierele principale; -reţea secundară: reţea care asigură legăturile între cartierele centrale şi cele periferice; -reţea terţiară: reţea care asigură legături spre zonele suburbane -**În cazul reţelelor primare se admite un interval de urmărire între vehicule successive şi sub valorile specificate în tabel, pentru cazul suprapunerii traseelor deservite de aceeaşi categorie de vehicule sau de mai multe categorii de vehicule.

Coeficient de aglomerare (călători pe metru pătrat de suprafaţă interioară a vehiculului): -la orele de vârf 6-6,5 cal/m2 (pe măsura creerii condiţiilor se tinde spre 4 cal/m2); -între orele de vârf:4cal/m2. Benzi de circulaţie exclusive destinate autovehiculelor de transport public la frecvenţe mai mari de 20 vehicule/h şi sens: -banda exclusivă separată constructiv; -banda exclusivă separată prin marcaje rutiere. 26


Mod de integrare a sistemelor de transport public urban: -trasee distincte ale transportului public urban de călători de suprafaţă faţă de traseele de metrou; -trasee parţial comune cu transport public urban de călători de suprafaţă – metrou; -integrarea sistemelor de transport aparţinând diferiţilor titulari (trasee, staţii, corespondenţe, gestionare funcţională şi financiară).

Indicatori principali de performanţă

Criterii Gradul

Valori din IRS de 0,2 ..0.3

accesibilitate

Valori pentru Subcriterii

Subcriterii

conform IRS Autobuze1…1.5

Densitatea materialului rulant pe Troleibuze2…3 reţeaua de transport [vehicule/km]

Tramvaie1,5…2,5

Metrou 1…2 Densitatea reţelei de transport public, 1,5…3 raportul traseelor

între

lungimea

corespunzător

tuturor tuturor

modurilor de transport urban public şi 27


suprafaţa localităţii Număr de transbordări acceptate una, maxim două Interstaţia optimă este definită ca distanţa între două staţii succesive de pe traseu [km] Ritmicitatea circulaţiei

Intervalul optim de urmărire între -

vehicule succesive existente pe acelaşi traseu Raportul dintre numărul pasagerilor -la orele de vârf 6-6,5

Coeficientul de

-

aglomerare

transportaţi şi parcursul pasagerilor în cal/m2 perioada considerată

-între

orele

de

vârf:4cal/m2.

3. Confortul şi comoditatea În această etapă călătorul compară confortul şi comoditatea serviciului de transport public cu cele oferite de celelalte opţiuni. Fiecare persoană are propriul sistem de evaluare şi alegerea unui serviciu de transport public depinde de accesibilitatea altor moduri de transport şi de compararea calităţii serviciului cu cea a modurilor alternative.

Consecvenţa în oferirea serviciilor de transport public Indicatorii privind consecvenţa realizării serviciului de transport public evaluează experienţele utilizatorilor zilnici ai serviciului de transport public. Indicatorii privind realizarea serviciului se referă în principal la următorii factori: -

Respectarea programului: cât de des serviciul este oferit atunci când este programat?

-

Relaţii cu publicul: calitatea relaţiilor între personalul companiei de transport şi călători şi interesul persoanelor din conducerea companiei pentru perceperea calităţii serviciului de către călător;

-

Confortul: confortul fizic al călătorilor în mijloacele de transport şi în spaţiile de aşteptare; 28


-

Îndeplinirea obiectivelor propuse: cât de bine îndeplineşte operatorul obiectivele promise pentru îmbunătăţirea calităţii serviciului.

Confortul Asigurarea unor vehicule curate şi a unor staţii amenajate corespunzător va îmbunătăţi imaginea transportului public, chiar şi printre cei care nu îl utilizează.. De exemplu, amenajarea unor refugii acoperite va atrage atenţia celor care nu utilizează transportul public asupra existenţei unei staţii în acea zonă. Pe de altă parte, prezenţa unor refugii acoperite va atrage atenţia celor care nu utilizează transportul public asupra existenţei unei staţii în acea zonă. Pe de altă parte, prezenţa unor refugii sau cabine devastate sau murdare pot sugera la un nivel al calităţii transportului public, fără să mai fie luate în seamă alte aspecte ale calităţii. Călătorii sunt interesaţi de confortul personal în timpul utilizării transportului public. Principalele aspecte se referă la: -

asigurarea unui climat corespunzător – cum ar fi încălzirea iarna, aer condiţionat vara;

-

scaune confortabile;

-

confortul în timpul deplasării (acceleraţii şi deceleraţii, emisii ale vehiculelor).

Multe elemente ale infrastructurii influenţează capacitatea de asiguare a confortului în timpul circulaţiei. Tipurile de înlesniri oferite sunt în general legate de numărul de călători. Acestea pot fi: -bănci în staţii; -refugii acoperite care să ofere protejarea de ploaie, vânt, soare; -iluminarea în staţii care să confere călătorilor sentimentul de securitate; -afişe care să ofere detalii privind ruta şi programul de circulaţie; -coşuri de gunoi; -telefoane publice; -chioşcuri de ziare, flori, patiserie, ghişee pentru bilete şi abonamente. Performanţele unui serviciu de transport public pot fi măsurate din mai multe puncte de vedere dar calitatea serviciului se bazează în principal pe aprecierile călătorilor. Aspectele cele mai importante ale calităţii serviciilor sunt: accesibilitatea – este sau nu transportul public actual o opţiune pentru o anumită deplasre şi – confortul şi comoditatea – cum se compară confortul şi comoditatea percepută de călător cu cele oferite de alte moduri de transport pentru aceeaşi relaţie de deplasare. Fiind dată o gamă vastă de indicatori ai calităţii, trebuie facută o selecţie a celor care îndeplinesc cel mai bine următoarele criterii: 29


-

evaluează cel mai bine aprecierile călătorilor;

-

pot fi uşor cuantificaţi pe scara nivelurilor serviciului;

-

sunt deja utilizati de alti operatori.

Pentru evaluarea calitatii transportului publictrebuie sa se tina seama de dimensiunile orasului, zonei metropolitane si de zona acoperita de transportul public.

4. Siguranta si Securitatea Siguranta traficului, ca si securitatea, reprezintă probleme sociale ce nu pot fi analizate fără o definire precisă a politicilor tintă si a sistemelor de instruire coordonată ce depăsesc heterogenitatea diferitelor contexte. În vederea coordonării sistemelor de instruire anumite elemente trebuie luate în considerare, după cum urmează: a) Conştientizarea şi importanţa regulamentelor şi nevoilor conducătorilor auto; b) Înţelegerea, partajarea şi respectarea regulilor privitoare la valorile civile; c) Dezvoltarea unei independenţe particulare şi a responsabilităţii în procesul de conducere a vehiculului; d) Respectarea modului de viaţă al celorlalte persoane şi a drepturilor omului. Dezvoltarea unor legături la distanţă orientate spre partajarea bunei practici şi a experienţei ar trebui să fie de ajutor în accelerarea procesului de creştere a nivelului de cunoaştere privind siguranţa şi securitatea procesului de transport, în tendinţa de a atinge aceleaşi niveluri de siguranţă şi securitate în toate ţările membre UE în termen cât mai scurt. Companiile europene de transport public trebuie să îsi intensifice eforturile de construire a unui cult comun, partajat, legat de siguranţă şi securitate, dar şi în ceea ce priveşte unele elemente mai puţin tangibile, cum ar fi procesul de instruire, organizarea inovativă, schimbul de experienţă şi cunoştinţe. Ţinând cont de acestea, heterogenitatea diferitelor sisteme de transport va fi redusă şi întregul sistem de mobilităţi ar putea deveni mai integrat şi mai eficient.

Creşterea nivelului de siguranţă şi securitate În ultimii patru ani standardele referitoare la politicile de transport au cunoscut o dezvoltare importantă. Asigurarea securităţii transportului după atacurile teroriste de la 11 septembrie a condus la o

30


politică de securitate în domeniul transportului de pasageri, considerat ca potenţială ţintă a acţiunilor maliţioase. Noi tehnologii sunt în dezvoltare, legate de prevenirea accidentelor si securitate, cum ar fi controlul electronic al stabilitătii, control SAT, TV cu circuit închis şi camere video în autobuze. În câteva oraşe din Europa, actorii implicaţi şi companiile de transport lucrează la: - Îmbunătăţirea accesibilităţii flotei: cu vehicule mai uşor accesibile şi cu acces pentru scaune cu rotile - Instruirea şoferilor prin cursuri special concepute pentru conducerea autobuzului în condiţii meteo nefavorabile. - Îmbunătăţirea mediului de aşteptare: renovarea staţiilor de autobuze şi a adăposturilor - Îmbunătăţirea securităţii: prin utilizarea de camere CC-TV şi pentru urmărirea infracţiunilor. Creşterea performanţei siguranţei şi securităţii transportului de suprafaţă necesită ca şoferii şi angajaţii: - Să participe activ în definirea procedurilor operative interne, - Siguranţa şi securitatea să fie percepute ca parte integrantă a ţelurilor companiilor de transport, - Siguranţa şi securitatea să fie prezente în diferite sectoare ale companiei şi la toate nivelurile ierarhice - Siguranţa şi securitatea trebuie incluse în politicile şi strategiile urmărite - Şoferii, managerii şi experţii în domeniu să coopereze activ pe o bază comună. Precauţii legate de siguranţă, securitate, măsuri de sănătate şi protecţie trebuie să devină o parte a preocupărilor zilnice ale companiei de transport. Marea varietate de sarcini şi complexitatea problemelor care trebuie rezolvate poate fi acoperită doar prin partajarea informaţiilor şi experienţelor cu experţi bine pregătiţi din universităti, licee, organizaţii sociale, autorizaţii locale. Astăzi, siguranţa rutieră aproape întotdeauna începe şi se termină cu responsabilitatea personală a şoferilor, utilizatorilor drumurilor şi a sectorului de transport.

31


Indicatori principali de performanţă Nr.crt

1.

2.

Criterii

Comportamentul uman

Pondere

30%

Mediul de lucru 20%

Pondere subcriterii

Subcriterii Cuantificarea nr. de şoferi care cunosc cel puţin o limbă straină din nr. total de şoferi Nr. total de ore de instruire pentru actualizare(in medie pe şofer) raportat la nr. de ore din anual anterior Raportul dintre numărul total de ore de instruire pentru şoferi în condiţii meteorologice nefavorabile şi nr. din anul anterior(%) Nr. total de teste de drog si alcool ale şoferilor raportat la nr. din anul anterior (%) Nr. de sancţiuni pentru şofer sau pasageri pentru probleme comportamentale sau utilizarea improprie a dispozitivelor la bord raportat la nr. din anul anterior Procentul de autobuze(raportat la nr. total de

32

30% 30%

20% 10% 10% 30%


şi instruire

3.

4.

Echiparea vehiculelor

Sisteme management

40%

de

10%

autobuze dintr-o zi de lucru)care au început lucrul la timp(+/-1 minut) Raportul dintre timpul de aşteptare al pasagerilor în cazul în care autobuzul întârzie (în medie)şi timpul de aşteptare planificat Timpul real, în medie de aşteptare al pasagerilor în staţia peste(sau sub,cu -) timpul planificat Nr, de defectări ale vehiculelor şi oprile inevitabile în întreaga flota raportat la nr. din anul anterior Nr de intervenţii pentru îmbunătăţirea mediului de lucru în staţiile şi opririle autobuzelor raportat la nr. din urmă cu 3 ani Raportul dintre nr. vehiculelor pentru pasagerii în scaun cu rotile raportat la numărul total al flotei(%) Nr de vehicule raportat la totalul flotei în urmă cu 3 ani (in%) - evoluţia defectelor Raportul dintre nr. total de vehicule verzi(cu vechime mai mică de 3 ani) în zonele urbane şi nr. total de vehicule în flotă(%) Raportul dintre nr. total de vehicule echipate cu sisteme CC-TV sau monitorizate prin satelit şi nr. total de vehicule în flotă(%) Raportul dintre nr. total de vehicule echipate cu sisteme restricţie pentru pasagerii cu dizabilităţi şi numărul total de vehicule în flotă(%) Nr. total de decese şi răniri de persoane raportat la nr. anul anterior Nr. de acţiuni corective /prevenire implementarea şi soluţionate raporatată nr. Din anul anterior Nr. de analize ale investigaţiilor accidentelor raportat la nr. din anul anterior. Rata actualizării informaţiilor pentru pasageri în legatură cu Drepturile şi Comprtamentul acestora în timpul călătoriei şi în situaţii de urgenţă (n.total de documente difuzate raportat la nr. din anul anterior. Nr. de ţinte incrementale identificate în Planul de Îmbunătăţire referitor la infrastructura şi rezultatul din urmă cu trei ani(in %)

5.Fiabilitatea

33

20% 10% 10% 30% 30% 25% 30% 5%

10% 30% 20% 20%

20%

10%


Fiabilitatea unui obiect, sistem exprimă siguran ța sa în funcționare. Este o funcție de timp F(t), definită drept probabilitatea ca, în condiții înconjurătoare specificate, obiectul , sistemul să funcționeze adecvat, menținându-si parametrii prestabiliți în intervalul de timp [0,t). Practic fiabilitatea este o probabilitate (de bună funcționare), cu o valoare cuprinsă între 0 si1. La sistemele mai complexe, cunoscând fiabilitatea fiecărei componente în parte, se poate calcula fiabilitatea (siguranța în funcționare) a întregului sistem. 5.1 Fiabilitatea serviciului de transport, indică în ce masură clientul poate fi sigur ca serviciul promis îi va fi furnizat. - Reţea care să inspire încrederea utilizatorilor

6. Capacitatea Capacitatea de transport a străzii este o mărime fixă, iar fluxurile de circulaţie sunt variabile în timp. Creşterea sensibilă a intensităţii traficului

conduce la micşorarea vitezei de parcurgere a

distanţelor şi la mărirea timpului necesar pentru deplasare, respectiv, de parcurgere a traseului de către vehiculele urbane. Capacitatea de circulaţie depinde de: -prezenţa nodurilor de circulaţie -durata staţionării în punctele de oprire -prezenţa sensurilor contrarii -organizarea generală a circulaţiei Capacitate de transport a unei linii, într-un sens de circulaţie(Ctr ), este dată de numărul maxim de pasageri care pot fi transportaţi într-o oră, în sensul respectiv, cu numărul maxim de vehicule ce pot circula pe linia considerată. Ctr =n*c [pasageri/oră şi sens]; Unde: n – număr maxim de vehicule, pe oră, într-un sens; c – capacitatea nominală a unui vehicul (nr. max de pasageri, care pot fi transportaţi de acesta) 34


Capacitatea de transport a unui vehicul este egală cu numărul de locuri pe scaune plus numărul de locuri în picioare. c=c1+F*n1 [număr locuri capacitate] unde: c1-numarul de locuri pe scaune F - suprafaţa liberă de podea, in m2; n1 – numărul de pasageri în picioare, admişi pe m2 de suprafaţă liberă

Volumul de trafic reprezintă totalitatea pasagerilor de transportat măsurat într-un punct al traseului, sau pe o secţiune a acestuia, exprimat în număr de pasageri. Într-un punct de polarizare al unui traseu, volumul de trafic cuprinde volumul de trafic propriu-zis şi volumul de trafic de tranzit. Între două centre de polarizare se deplasează pasagerii, formând curenţii de trafic, şi care reprezintă volumul de tranzit transportat într-o unitate de timp şi un sens al traseului, exprimat în pasageri pe oră (zi, lună, an). Mişcarea variată de vehicule şi persoane, realizată în timp, constituie fluxul de circulaţie, în aceeaşi direcţie şi ale căror puncte de origine şi de destinaţie sunt comune,formează fluxurile de circulaţie. Suma fluxurilor de circulaţie, pe ansamblul întregului oraş, raportată la trama stradală, reprezintă volumul de trafic. Traficul se exprimă în unităţi de circulaţie (pasageri, vehicule) pe unitatea de timp şi de străzi. Pentru determinarea volumului de trafic se foloseşte ca metodă sondajul. Parametrii de exploatare utilizaţi la infiinţarea sau reorganizarea unui traseu de transport public. Nr. crt. 1. 2.

Denumirea Parametrului Lungimea traseului [km] Încărcarea vehiculelor [cal/mp] -

3. 4. 5.

Valori Eficiente 6–8

la orele de vârf

6,5

- în afara orelor de vârf Coeficient de paralelism cu alte trasee[%] Densitatea vehiculelor [veh/km] Coeficient de sinuozitate (curbura) 35

4 0,3 – 0,5 2,7 – 3,5 1,15 – 1,25

Calitatea transporturilor

Recommend Documents