UNIVERSITAEA VALAHIA TARGOVISTE Facultatea de ştiinţe juridice sociale si politice Ştiinţele educaţiei
Referat pentru Teoria si metodologia instruirii
Tema: Dimensiunile si caracteristicile procesului de invatamant
Coordonator : Petrescu Ana Maria
Student : Dobre Marilena Anul : II Grupa : I
Introducere
Procesul de predare-invatare reprezintă, un proces de cunoaştere contextualizat in procesul de invatamant. Cunoaşterea de factura didactica se deosebeşte de cea ştiinţifica prin anumite trasaturi distinctive, enumerate de Constantin Cucoş astfel : a) In procesul procesul de inavatamant inavatamant se se transmit transmit cunoştinţ cunoştinţee sistematic sistematicee cunoscute cunoscute de mult de omenire. Omul de ştiinţa căuta noi adevăruri, noi explicaţii deci vizează necunoscutul. Insa este indicat ca elevilor sa li se prezinte adevăruri verificate si validate de comunitatea oamenilor de ştiinţa. b) Savantul Savantul are la la dispoziţi dispoziţiee o aparatura aparatura adecvata adecvata pentru a cerceta cerceta realitatea realitatea prin prin eforturi personale generând adevărurile in mod creator. Elevul este, de regula, asistat, consiliat, îndrumat de către cadrul didactic. c) Căile Căile parcurse parcurse de cercetători cercetători si de elevi elevi in accederea accederea la adevăruri adevăruri sunt diferit diferitee : cercetătorii se apropie de adevăruri pe cai sinuoase, prin multe încercări si erori, cu mari resurse de timp si de efort, pe când elevul este pus la curent cu adevărurile ştiinţei pe căile cele mai scurte. d) In predare-invata predare-invatare re se încearcă încearcă cu predilecţi predilecţiee sa se formeze formeze capacitatil capacitatilee cognitive, cognitive, aptitudinale si atitudinale ale elevilor, ceea ce nu mai este cazul cercetătorilor, care trebuie sa posede aceste capacitaţi. e) Procesul Procesul de invatare invatare presupune presupune si o faza faza de fixare fixare si consolidare consolidare a cunoştin cunoştinţelor ţelor ce se regăseşte in cazul cercetării ştiinţifice foarte palid. Procesul de invatamant este forma cea mai sistematizata si raţionalizata a exercitării influentelor educative. Fapt ce reiese reiese si din definiţia data de Sorin Cristea in care procesul de invatamant reprezintă rep rezintă principalul subsistem al sistemului de invatamant, cadrul căruia are loc activitatea de instruire organizata conform obiectivelor educaţiei care orientează formarea-dezvoltarea personalităţii elevului. De asemenea el afirma ca procesul de invatamant asigura cadrul instituţional necesar pentru realizarea funcţiilor specifice sistemului de invatamant, obiectivate la nivelul acţiunilor specializate in socializarea celor educaţi conform programelor curriculare adoptate la scara sociala.
Dimensiunile procesului de invatamant
Dimensiunile procesului de invatamant evidenţiază variabilele angajate in organizarea si desfăşurarea activităţilor de instruire, variabile dependente, pe de o parte, de calitatea sistemului, iar pe de alta parte, de calitatea activităţilor proiectate si realizate efectiv de cadrul didactic. După Sorin Cristea acestea sunt clasificate astfel : a) Dimensiunea Dimensiunea funcţio funcţionala nala priveşte priveşte funcţiile funcţiile sistemul sistemului ui si traducerea traducerea lor la nivelul nivelul unor orientări microstructurale. Această dimensiune reflectă calitatea structurii sistemului de învăţământ: a structurii de adaptare internă, care vizează organizarea pe niveluri – trepte – cicluri şcolare curriculare, cu programele curriculare corespunzătoare; a structurii de conducere, a cărei valoare este determinată de raporturile existente între conducerea managerială şi conducerea administrativă a organizaţiei şcolare. b) Dimensiunea Dimensiunea structura structurala la priveşte priveşte organizarea organizarea procesului procesului pe niveluri, niveluri, trepte, trepte, cicluri curriculare si distribuţia resurselor pedagogice, dependenta in mare parte de sistem. Această dimensiune reflectă structura materială şi structura de relaţie a sistemului , care asigură: repartizarea resurselor pedagogice (materiale, umane, financiare, informaţionale), disponibile la un anumit moment dat; atragerea resurselor pedagogice suplimentare din direcţia agenţilor sociali (economici, politici, sociali, etc.) interesaţi să investească în învăţământ. c) Dimensiunea Dimensiunea concreta concreta a procesulu procesuluii de invatamant invatamant vizează vizează variabile variabilele le dependente dependente exclusiv de profesor, de capacitatea sa de proiectare si realizare a activităţilor didactice, in contextul respectării si valorificării optime a cadrului funcţionalstructural determinat la nivel de sistem. Evaluarea manageriala a activităţilor didactice presupune astfel cunoaşterea corelaţiilor existente intre cele trei dimensiuni ale procesului de invatamant, valorificabile in timp si spaţiu, intr-un context pedagogic si social concret. Această dimensiune reflectă structura materială şi structura de relaţie a sistemului , care asigură: repartizarea resurselor pedagogice (materiale, umane, financiare, informaţionale), disponibile la un anumit moment dat; atragerea resurselor pedagogice suplimentare din direcţia agenţilor sociali (economici, politici, sociali, etc.) interesaţi să investească în învăţământ.
Caracteristicile procesului de invatamant
După Constantin Cucoş procesul de invatamant comporta următoarele caracteristici : Suporta determinări socioculturale si prezintă o evoluţie in timp; Presupune o specializare de dimensiuni instructive si formative; Atribuie roluri bine precizate profesorilor si elevilor, chiar daca acestea pot fi, secvenţial si temporar, interşanjabile; Funcţionează pe baza binomului profesor-elev si are un caracter bilateral; Generează cunoaştere si actualizează cunoaşterea umana; Constituie un sistem autoreglator si perfectibil in raport cu norme praxiologice si de eficienta acţionara; Este un proces unitar, cuplând transmiterea de cunoştinţe cu asimilarea acestora si cu validarea acestora; Generează autoinvatare, motivează si fortifica subiectul pentru a continua parcursul achizitiv in mod autonom. Astfel se observa ca aceste caracteristici vizează: interacţiunea subiect-obiect, proiectată şi realizată la nivelul relaţiei de comunicare dintre emiţător şi receptor (cadru didactic-elev); unitatea informativ-formativ, proiectată şi realizată la nivelul conţinutului conţinutului mesajului educaţional, construit de cadrul didactic special pentru declanşarea răspunsului comportamental al elevului; autoreglarea activităţii cadrului didactic în funcţie de răspunsul elevului, la nivelul unor circuite de conexiune inversă, deschise perfecţionării. O alta clasificare a caracteristicilor procesului de invatamant ar fi aceasta : a) Procesu Procesull de învăţă învăţămân mântt ca proces proces de cunoaş cunoaşter teree Această caracteristică este sintetizatoare; ea ne ajută să avem o imagine integrală a acestui proces. În procesul didactic momentele cunoaşterii sunt următoarele: a) Contac Contactul tul cu izvo izvoarel arelee cunoaş cunoaşter terii. ii. Aceste izvoare pot fi: contactul nemijlocit cu obiectele şi fenomenele realităţii, ca urmare a observării şi explorării acestora - condusă, îndrumată, dirijată de educator; contactul cu imaginile acestor obiecte, procese şi fenomene (tablouri, filme, diapozitive); folosirea limbajului pentru transmiterea organizată, didactică a experienţei social - istorice acumulate şi obiectivate în lucrări ştiinţifice (cărţi, operă de artă, tehnică). b) Efectuarea operaţiilor de generalizare şi prelucrare a cunoştinţelor • •
• • •
•
•
•
•
•
•
•
•
pentru a le da noi structuri. Acum are loc o prelucrare activă a informaţiilor, în vederea aprofundării şi integrării lor în cadrul cunoştinţelor anterioare. Prelucrarea personală constă în scoaterea în evidenţă a însuşirilor esenţiale ale cunoştinţelor, pentru a le putea deosebi şi apoi integra în ansambluri pe baza relaţiilor dintre ele. Are loc, de fapt, formarea noţiunilor ştiinţifice. c) Formarea priceperilor, deprinderilor şi obişnuinţelor. Cunoştinţele sunt achiziţii valoroase atunci când pot fi folosite în depăşirea unor dificultăţi practice şi teoretice. Realizarea deplină a aplicabilităţii cunoştinţelor e posibilă numai prin intermediul priceperilor, deprinderilor, obişnuinţelor. d) Aplicarea în practică a cunoştinţelor însuşite şi a priceperilor şi deprinderilor formate anterior constituie anterior constituie momentul care exprimă în cea mai mare măsură eficienţa procesului de învăţământ, pentru că practica are în cadrul acestui proces, atât funcţie de izvor de cunoştinţe, cât şi pe cea de criteriu al autenticităţii lor. e) Fixarea şi consolidarea sunt menite să asigure temeinicia cunoştinţelor şi preîntâmpină fenomenul uitării. Acest moment se realizează prin repetare, memorare, exerciţii aplicative. f) Controlul şi evaluarea rezultatelor procesului de învăţământ. Prin control şi evaluare se poate cunoaşte în ce măsură obiectivele pe care ni le-am propus în procesul de învăţământ au fost înfăptuite. Un control care duce la o cunoaştere clară a rezultatelor obţinute constituie un mijloc de mare eficienţă pentru îmbunătăţirea procesului, a modului în care el a fost proiectat şi realizat. Controlul şi evaluarea vizează direct ambele laturi ale procesului - atât predarea activitatea învăţătorului, cât şi învăţarea - activitatea elevului. b) Procesu Procesull de învăţămâ învăţământ nt ca proces proces de comunic comunicare are Procesul de învăţământ este, prin excelenţă, un proces de comunicare între profesor şi elevi, având loc un permanent schimb de mesaje al căror scop principal este realizarea unor obiective pedagogice, în condiţii optime (adică un nivel de performanţă cât mai înalt, dar cu cheltuieli minime de energie fizică şi nervoasă, de timp). Comunicarea didactică poate didactică poate fi definită ca un schimb de mesaje, cu conţinut specific , între profesor şi elevi. Ea se realizează oral în scris , pe cale vizuală şi chiar prin gesturi. Scopul comunicării didactice este multiplu: transmiterea şi asimilarea informaţiei; rezolvarea de probleme; formarea unor capacităţi, convingeri, sentimente şi atitudini; adoptarea unor decizii referitoare la strategiile didactice, tehnici de învăţare, orientarea şcolară şi/sau profesională; evaluarea rezultatelor. Pentru a fi eficientă, comunicării didactice i se cer anumite calităţi: 1. Ale profesorului: • claritatea mesajelor; • precizia acestora • utilizarea unui limbaj adecvat şi accesibil elevilor; • structurarea logică a mesajelor transmise; • prezentarea interesantă a materiei predate; • • • •
•
• asigurarea unui climat adecvat comunicării. 2. Ale elevilor: să aibă capacitate de concentrare; să posede cunoştinţele anterioare necesare învăţării care urmează; să fie motivaţi pentru a învăţa; să cunoască limbajul utilizat de profesor sau de calculator . c) Caracte Caracterul rul bilate bilateral ral al procesul procesului ui de învăţămâ învăţământ nt Procesul de învăţământ este un proces bilateral; presupune doi factori umani de grup: educatorii pe de o parte şi elevii - pe de altă parte. Acţiunea celor doi factori umani se corelează cu două tipuri de acţiuni componente ale procesului didactic: predarea, realizată de profesor şi învăţarea, realizată de elev. Întregul proces didactic e subordonat învăţării, inclusiv instruirea şi predarea. Termenul de „predare” trebuie înţeles într-un sens corect. Profesorii nu predau, nu transmit pur şi simplu cunoştinţe gata confecţionate, pe care elevul să le memoreze ca atare şi la cererea cadrului didactic, atunci când îl examinează, acesta să le reproducă. Dacă procesul de învăţământ ar consta în esenţă într-o astfel de activitate, elevul ar rămâne un element pasiv, ar avea numai rolul unui aparat de înregistrare şi reproducere. În realitate, într-un proces de învăţământ eficient, atunci când educatorul predă, el de fapt organizează şi creează condiţii de învăţare, antrenează elevul în activităţi care să-l conducă la însuşirea de cunoştinţe, dar şi de operaţii, îi pune probleme asupra cărora să reflecteze, pe care să le rezolve nu numai teoretic, dar şi practic, cu ajutorul cunoştinţelor dobândite anterior, a experienţei proprii. Când ne referim la unitatea predare-învăţare în procesul de învăţământ, prin „învăţare” înţelegem o asimilare de informaţie, însoţită de achiziţionarea de către elevi de noi operaţii, de priceperi şi deprinderi. Procesul complex al interacţiunii dintre cei doi poli „predare-învăţare”, „profesor-elev” exprimă caracterul bilateral al acţiunii didactice. În cadrul acestei interacţiuni profesorul are rolul de conducător. El organizează, sistematizează şi conduce planificat asimilarea cunoştinţelor, formarea priceperilor şi deprinderilor, a obişnuinţelor şi aptitudinilor. Dar elevul nu trebuie să fie pasiv, ci „un subiect activ al propriei formări”, care prin eforturi proprii îşi construieşte personalitatea, contribuie la propria lui instruire şi educare. d) Interacţiunea Interacţiunea inform informativ-f ativ-formati ormativv în cadrul cadrul procesului procesului de învăţăm învăţământ ânt Instrucţia şcolară ca activitate de învăţare organizată, dirijată şi controlată este una dintre laturile procesului de învăţământ şi constă în organizarea achiziţionării de către elevi a experienţei social-istorice obiectivată în ştiinţă, artă, morală, literatură, tehnică, sub formă de cunoştinţe, priceperi, deprinderi, obişnuinţe. Cunoştinţele. Mecanismul cunoaşterii realizată de elev în procesul de învăţământ este deosebit de cel al omului de ştiinţă. Elevul cunoaşte adevăruri care lui îi sunt necunoscute, dar pe care ştiinţa le-a descoperit anterior. Drumul pe care-l parcurge elevul până la cunoştinţe – deşi în timp mai scurt, fiind ajutat de profesor – trebuie să fie asemănător cu cel al ştiinţei. Mergând pe aceleaşi drumuri cu ale omului de ştiinţă, el îşi însuşeşte şi mijloacele necesare pentru a ajunge la cunoştinţe. Astfel, el se pregăteşte să fie în stare să-şi însuşească cunoştinţe prin efort propriu. • • • •
sunt definite drept capacităţi de a efectua acţiuni practice şi operaţii intelectuale în mod rapid, precis şi conştient, pe baza cunoştinţelor însuşite şi a experienţei personale. Priceperile se dezvoltă pe bază de cunoştinţe teoretice solide şi îşi sporesc eficienţa în raport rapo rt cu volumul şi calitatea experienţei exper ienţei personale. Aceasta conduce la necesitatea unui proces de învăţământ activ, cu participarea directă a elevului. Prin deprinderi înţelegem acţiuni care au devenit, după multe exerciţii, componente automatizate ale activităţii. Automatizarea nu exclude aportul conştiinţei, ca factor de control al deprinderii. De exemplu, deprinderea scrierii corecte, nu pretinde o permanentă concentrare asupra acţiunii, dar orice abatere sau intervenţia unui mic obstacol determină controlul din partea conştiinţei. Obişnuinţele. Deprinderea exprimă modul de execuţie a activităţii. Când deprinderile se resimt ca o necesitate interioară, ele devin obişnuinţe. De exemplu: obişnuinţa de a studia, de a face sport.
Priceperile
Caracterul formativ al procesului de învăţământ.
În procesul de învăţământ are loc o interacţiune între informaţiile şi influenţele exercitate de către profesor – pe de o parte şi consecinţele pe planul planul dezvoltării psihice psihice a elevului elevului – pe de altă parte. În acest proces elevul nu recepţionează pasiv informaţiile, ci le prelucrează, le reorganizează şi apoi le integrează în fondul său de cunoştinţe, priceperi, deprinderi. Ca urmare a prelucrării personale a informaţiilor şi influenţelor primite, elevul îşi dezvoltă procesele psihice: memoria, imaginaţia, atenţia, gândirea Procesul de învăţământ cu prioritate formativ este astăzi mult mai eficient decât cel cu prioritate informativ - care urmăreşte mai ales creşterea volumului de informaţii, de cunoştinţe, fără a urmări în mod sistematic, conştient, influenţarea prin modul de organizare a asimilării lor asupra capacităţilor mentale. Astfel că, un învăţământ este eficient, dacă prin modul în care asigură asimilarea informaţiilor contribuie maximal la dezvoltarea capacităţilor mentale; adică dacă nerenunţând la informaţii se asigură, în primul rând, dezvoltarea, formarea intelectuală. e) Reglar Reglare-au e-autor toregl eglare are în procesu procesull de învăţămâ învăţământ nt Autoreglarea acţiunii didactice angajează realizarea permanentă a circuitelor de conexiune inversă necesare între calitatea răspunsului elevului şi cea a activităţii cadrului didactic .Înţelegerea şi aprofundarea acestei caracteristici a procesului de învăţământ presupune raportarea la structura acţiunii educaţionale şi la dimensiunea creativă a personalităţii cadrului didactic. În acest context, procesul de învăţământ acţionează ca „un sistem cu autoreglare”, care angajează personalitatea cadrului didactic - eficientă în măsura în care răspunde finalităţilor macrostructurale ale educaţiei, relevante la nivelul idealului pedagogic şi la nivelul scopurilor pedagogice; determină atingerea unor obiective pedagogice specifice şi concrete, evaluabile în termeni de competenţe educaţionale deschise; condiţionează aprecierea propriilor sale performanţe în funcţie de calitatea răspunsurilor comportamentale ale elevului; operaţionalizează măsurile de (auto)perfecţionare a activităţii de predare-învăţareevaluare în termenii corectării-ameliorării-ajustării-restructurării corelaţiei subiect-obiect.
Concluzii
Procesul de invatamant ce reprezintă principalul subsistem subsistem al sistemului sistemului de invatamant este cadrul in care are loc activitatea de instruire pentru formarea si dezvoltarea propice a personalităţii elevilor conform obiectivelor educaţiei. Acesta are trei dimensiuni: 1. cea funcţiona funcţionala la care are rolul de a traduce traduce funcţiile funcţiile siste sistemului mului la la nivelul nivelul unor orientări microstructurale; 2. cea structural structuralaa care distribui distribuiee procesul pe ciclur cicluri,trep i,trepte te si niveluri niveluri curriculare curriculare totodată repartizând resursele şcolare; 3. cea concreta concreta care care se refera refera la la capacitatea capacitatea manageriala manageriala a profesorului profesorului.. Caracteristicile procesului de invatamant: 1. este un proces de de cunoaştere cunoaştere deoarece deoarece pe parcursul parcursul procesului procesului didacti didacticc sunt au loc diverse momente de cunoaştere ca: contactul cu izvoarele cunoaşterii, formarea priceperilor, deprinderilor, etc. 2. este un proces de de comunicare comunicare deoarece deoarece in relatia relatia profeso profesorr - elev au loc constant constant schimburi de mesaje; 3. are un caracter caracter bilateral bilateral deoarece deoarece susţine susţine relaţia relaţia a doi factori factori umani umani profesorul profesorul si elevul intre care are loc loc procesul de predare-invatare; 4. are o interacţiu interacţiune ne informativ-f informativ-formati ormativa va deoarece profesor profesorul ul nu numai ca ca transmite transmite informaţii elevului pentru ca acesta sa le recepteze dar totodată urmăreşte sa îl formeze ca personalitate; 5. susţine susţine o activitate activitate de reglare-au reglare-autoregl toreglare are pentru a garanta garanta succesul succesul comunicări comunicăriii eficiente dintre profesor - elev cat si transmiterea cunoştinţelor. Concluzionând procesul de invatamant nu este numai cadrul in care se realizează acţiunea de transmitere a informaţiilor ci el urmăreşte in profunzime activitatea de instruire pentru a obţine o comunicare si colaborare eficienta in relaţia profesor-elev parcurgând totodată cu succes toate obiectivele educaţionale.
Bibliografie 1. Constantin Constantin C. „Pedagogi „Pedagogie”, e”, Editura Editura Polirom, Polirom, Iaşi, Iaşi, 2006; 2. Cristea Cristea S. „ Dicţionar Dicţionar de termeni termeni pedagogici pedagogici”, ”, Editura Editura Didactica Didactica si Pedagogica Pedagogica,, Bucureşti, 1998; 3. Cristea Cristea S. „Studii „Studii de de pedagogie pedagogie generala”, generala”, Editura Editura Didact Didactica ica si Pedagogi Pedagogica, ca, Bucureşti,2009.
