Dicţionar de expresii şi locuţiuni româneşti a abate de la calea cea dreaptă a se abate de la chestiune a abdica de la datorie a aborda o temă a accepta cu ochii închişi accident de teren acesta mi-i plugul a acoperi cheltuielile a acoperi cu ţărînă a acoperi retragerea a acoperi terenul a i se acri a acţiona în judecată acu-i acu acum ori niciodată acum o săptămînă a se adapta la mediu adevărul adevărat adio şi n-am cuvinte! adio şi-un praz verde! a se adînci în gînduri a administra o probă a adormi cu vorbe dulci a adormi de veci a adormi întru Domnul a adormi vigilenţa aducător aminte
a abate de la calea cea dreaptă (sau de la drumul drept) (pe cineva), a atrage, a împinge pe căi greşite (pe cineva), a perverti (pe cineva). a se abate de la chestiune sau a ieşi din chestiune, a divaga: d. prezident ... nu permite oratorului să iasă din cestiune.CAR. a abdica de la datorie, a-şi încălca, a nu-şi îndeplini îndatoririle. a aborda o temă (sau o chestiune, o problemă, un subiect), a lua în discuţie o temă (sau o chestiune, o problemă, un subiect): oratorul a abordat o temă prea grea pentru puterile sale.CAR. a accepta cu ochii închişi (sau orbeşte) (ceva), a accepta fără chibzuială (ceva): credea, oare, ... că am să accept totul orbeşte? CEZAR.P. accident de teren, neregularitate a solului. acesta mi-i plugul, aşa mi-e sortit, aşa mi-e scris: trebuie să mă duc mort, copt, că acesta mi-i plugul.CR. a acoperi cheltuielile, a face faţă cheltuielilor: cu ce să acopăr cheltuielile drumului? REBR. a acoperi cu ţărînă (pe cineva), a îngropa (pe cineva): cînd pe dînsa cu ţărnă-a coperit-o, părea că lumeai neagră.EM. a acoperi retragerea, a proteja trupele silite să se retragă: dumneata, căpitane, acoperă-ne retragerea.CEZAR.P. a acoperi terenul, (sport ) a fi activ pe toată suprafaţa terenului de joc. a i se acri (cuiva), a se sătura, a i se urî (cuiva): şi, pe urmă, drept să-ţi spui, mi s-a cam acrit de dumnealor.CAR. a acţiona în judecată (sau în justiţie) (pe cineva), a da în judecată (pe cineva). acu-i acu, (pop. ) acum este momentul decisiv: ei, Cătălin, acu-i acu ca să-ţi încerci norocul.EM. acum ori niciodată, aceasta e ultima şansă: acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă.MUREŞANU . acum (vre)o săptămînă (sau lună, două zile, trei ani etc.), în urmă cu (vre)o săptămînă (sau lună, două zile, trei ani etc.): trecuse pe la ei acum vreo două luni.CĂL. a se adapta la mediu, a se acomoda cu ambianţa, cu împrejurările. adevărul adevărat sau adevărul gol-goluţ, adevărul pur şi simplu, purul adevăr: să mă trăsnească, boierule, dacă nu-ţi spui adevărul gol-goluţ! SAD. adio şi n-am cuvinte!, (fam. ) nu-mi pasă că pleci supărat! adio şi-un praz verde!, (glumeţ ) puţin îmi pasă! a se adînci (sau a se cufunda) în gînduri, a gîndi adînc, profund (făcînd abstracţie de realitate): se cufundase în gînduri şi nu mai auzea, nici nu mai vedea, nimic împrejur.VLAH. a administra o probă, (jur. ) a folosi o probă într-un proces. a adormi cu vorbe dulci (sau mieroase) (pe cineva), a înşela, a duce cu preşul (pe cineva). a adormi (somnul cel) de veci, a deceda, a muri, a răposa. a adormi întru Domnul, a muri creştineşte. a adormi vigilenţa (cuiva), a distrage atenţia (cuiva), a îmbrobodi (pe cineva). aducător aminte, care reaminteşte; comemorativ.
a aduce aminte a aduce cu ... a aduce cu cangea a aduce folos a aduce ghinion
a aduce la acelaşi numitor
a aduce la cale a aduce la cunoştinţa cuiva a aduce la cunoştinţa publică a aduce la cunoştinţă a aduce la disperare a aduce la îndeplinire a aduce la masă a aduce la potecă a aduce la prochimen a aduce la realitate a aduce la săvîrşire a aduce lumină a aduce mulţumire a aduce noră pe cuptor a aduce noroc a aduce o atingere a aduce parola a aduce pîrgă aducere aminte
a(-şi) aduce aminte, a(-şi) aminti, a(-i) reveni în memorie: de ochii tăi cei plini de-amor aminte mi-am adus.EM. a aduce cu ..., a semăna cu ...: s-aduc cu tine mi-este toată fala.EM. a aduce cu cangea (sau cu anasîna, cu de-a sila, pe sus) (pe cineva), a aduce cu forţa (pe cineva): l-au prins în munţi şi l-au adus pe sus.SAD. a aduce folos, a folosi; a fi folositor, a aduce cîştig: ce folos ţi-ar aduce plecarea mea? CEZAR.P. a aduce (sau a purta) ghinion (sau nenoroc), a fi de rău augur, a fi nefast: pisică neagră! pftiu drace! astaţi aduce ghinion! ARGHEZI. a aduce la acelaşi numitor , 1) (mat. ) a transforma două sau mai multe fracţii cu numitor diferit în fracţii echivalente cu numitor identic; 2) (fig. ) a egaliza în mod forţat, a judeca nediferenţiat, a plafona; 3) (fig. ) a pune de acord puncte de vedere deosebite: cum să aduci la acelaşi numitor atîtea păreri ce se bat cap în cap? VLAH . a aduce la cale (sau la calea cea bună) (pe cineva), a îndrepta purtarea cuiva, a cuminţi (pe cineva): degeaba l-au luat cu binişorul, degeaba l-au bătut ca pe hoţii de cai, degeaba au dat slujbe la biserică; la calea cea bună tot nu l-au putut aduce.SAD. a aduce la cunoştinţa (sau la cunoştinţă) cuiva, a informa pe cineva despre ceva, a încunoştiinţa: m-a trimis ... să aduc la cunoştinţa Măriei Voastre că el, cică, poate să vă facă podul.CR. a aduce la cunoştinţa publică, a face public; a da publicităţii. a aduce la (buna sau dreapta) cunoştinţă (pe cineva), a ajuta (pe cineva) să înţeleagă, să priceapă, să cunoască: pe nebunul nu-l aduci la cunoştinţă.PANN. a aduce la disperare (pe cineva), a exaspera (pe cineva): ai să mă aduci la disperare cu pretenţiile tale.GALA . a aduce la (sau întru) îndeplinire (sau împlinire), a împlini, a pune în aplicare, a executa: am adus întru îndeplinire tot ceea ce ne-aţi poruncit.CR. a aduce (sau a duce) la masă (ceva), a servi mesenilor o mîncare sau o băutură. a aduce la potecă (pe cineva), (reg. ) a îndrepta purtarea (cuiva): eu tot am să-l aduc la potecă.POP. a aduce la prochimen (pe cineva), (înv. ) a aduce pe calea cea bună (pe cineva): dac-ai vrea tu să-l aduci la prochimen ... sara ... cînd îţi despleteşti părul ... ştii? ... tertip femeiesc.AL. a aduce (sau a chema, a readuce) la realitate (pe cineva), a ajuta, a face pe cineva să vadă adevărata faţă a lucrurilor: lumina gălbuie, neputincioasă, îi readuse la realitate.REBR. a aduce la (sau în, întru) săvîrşire (sau săvîrşit), (înv. ) a săvîrşi, a pune în aplicare: încheind un tractat ... nu-l putu aduce în săvîrşire.NEGR. a aduce lumină (într-o chestiune), a clarifica, a lămuri, a limpezi, a lumina (o chestiune). a aduce mulţumire(a) (sau mulţumiri (le)) (cuiva), a mulţumi (cuiva): aduc mulţumirile mele d-lui Pătîrlăgeanu pentru solicitudinea generoasă ce arată.CAR. a aduce noră pe cuptor, a se însura: într-o bună dimineaţă, feciorul mamei îi şi aduce o noră pe cuptior.CR. a aduce (sau a purta) noroc, a fi de bun augur. a aduce o atingere (cuiva), a cauza prejudicii morale (cuiva), a jigni, a insulta (pe cineva). a aduce (sau a bate) parola, (reg. ) a cădea la învoială. a aduce pîrgă (pe cineva sau ceva), a aduce prinos, ofrandă (pe cineva sau ceva). aducere aminte, 1) (înv. ) rememorare, comemorare: timpuri de aducere-aminte glorioasă. BĂLC. ; 2) amintire: aducerile-aminte pe suflet cad în picuri.EM.
aducere la împlinire
aducere la împlinire (sau la îndeplinire), îndeplinire, executare: de aducerea la îndeplinire a acestei misiuni, răspunzi dumneata.SAD.
a aduce a aduce un prejudiciu
a (o) aduce (bine) (din condei) sau a învîrti condeiul, 1) a vorbi (sau a scrie) meşteşugit, cu eleganţă, cu fineţe, cu talent: ei, bravos! aici a adus-o bine! CAR. ; 2) a răsuci fraza cu isteţime; a se descurca; a fi abil, diplomat: dumneavoastră învîrtiţi condeiul, şi, cînd vreţi, faceţi din alb negru şi din negru alb.CR. a aduce un prejudiciu (cuiva), a prejudicia (pe cineva).
a aduce veste a aduce vorba despre ... a adulmeca o primejdie a adulmeca vînatul a se aduna ca la mort a se aduna ca muştele la miere a aduna dovezi a-şi aduna gîndurile a-şi aduna minţile a aduna pe făraş adus de spate adus din meşteşug a aduce dobîndă afară de ... afară de cazul ...
afară de rînd afară numai dacă ... a afla casa pustie a afla chip a afla groş pe groş a se afla în impas a se afla în plasa cuiva
a aduce (o) veste, a veni cu o noutate; a vesti: o coţofană fără ocupaţie a adus o veste-n goană.TOP. a aduce (sau a deschide) vorba despre ..., a orienta discuţia spre ..., a pomeni despre ...: după ce-au golit cîteva pahare, Iorgu a adus vorba şi despre pămînturile din luncă.GALA. a adulmeca o primejdie, a presimţi, a intui, a mirosi apropierea unui pericol. a adulmeca vînatul, (despre cîini), a simţi, a recunoaşte urmele vînatului. a se aduna (sau a veni) ca la mort, a se aduna (sau a veni) în număr mare. a se aduna (sau a se strînge, a veni) ca muştele la miere, a se aduna în număr foarte mare acolo unde sînt şanse de profit. a aduna dovezi, a strînge probe: cinci ani a căutat şi adunat dovezi că pădurea fusese a bunicilor.CEZAR.P. a-şi aduna gîndurile, a-şi limpezi gîndurile. a-şi aduna minţile, a se concentra. a aduna (sau a strînge) pe făraş (sau cu făraşul) (pe cineva), (fam. ) a bate măr, a lăsa lat (pe cineva). adus de spate, gîrbovit: vîrsta i se ghicea numai din alura trupului, uşor adus de spate.CEZAR.P. adus din meşteşug, meşteşugit. a aduce dobîndă, a produce beneficiu, cîştig, profit: pusă la bancă, moştenirea îi aducea destulă dobîndă ca să aibă din ce trăi.GALA. (în) afară de ..., fără a mai socoti şi ... afară de cazul ..., cu excepţia situaţiei în care ...: peste cifra de 30.000 [de] oameni ... nu se va face ..., afară de cazul vreunei înţelegeri prealabile cu sublima Poartă.URIC. afară de rînd (sau de orînduială) sau afară din rînduială (sau din cale) sau din cale afară, 1) extraordinar, neobişnuit: Despot, înzestrat cu însuşirile unui personaj afară de rînd.AL. ; 2) exagerat, greu de crezut, de acceptat; peste măsură de ..., neobişnuit de ...; prea (de tot); foarte: o babă bătrînă a avut un singur fecior, dar acesta era rău din cale-afară.POP. afară numai dacă ..., doar dacă ...: spre ziuă om pleca şi noi, afară numai dacă nu s-o strica iarăşi vremea.POP. a afla casa pustie, a nu găsi pe nimeni în casă: băiatul, ... cînd se întoarce îndărăt, află casa pustie.POP . a afla chip (şi cale), a găsi o soluţie, a găsi mijlocul de a ...: aflase chip a se deslega pe nesimţite dintr-un lanţ.NEGR. a afla groş pe groş, a descoperi comori, averi nemăsurate. a se afla (sau a se găsi) în impas, a fi în dificultate, a fi la ananghie. a se afla în plasa cuiva, (la întrecerile sportive) a fi imediat în spatele adversarului.
a se afla în treabă a nu-şi afla locul a-şi afla moartea a afla o codiţă cuiva a-şi afla omul
a nu-şi afla rost a se afla sub tipar a afla tîrgul şi ţara a-şi agonisi pîinea ai carte, ai parte ai casei aici ..., aici ... aici e aici ai noştri ai să mi-o plăteşti ! ai să vezi tu! a-l ajunge băutura a ajunge ca o scoică a ajunge cruce namiaz a nu-i ajunge cu prăjina la nas a se ajunge cu tîrgul a ajunge cuţitul la os a ajunge de clacă a ajunge departe a ajunge de pomină
a se afla în treabă sau a-şi face (de) treabă (cu ceva), 1) a-şi găsi de lucru (cu ceva), a-şi trece timpul (cu ceva): cu pipa treabă-şi face şi pe mini-mă lasă-n pace.POP. ; 2) (fam. ) a se amesteca de formă într-o discuţie: că bine zici! deschise şi el gura, numai ca să se afle în treabă.POP. a nu-şi (mai) afla locul sau a nu-l (mai) ţine locul (pe cineva), a nu (mai) avea astîmpăr, odihnă; a fi nerăbdător: de-amar năvalnic n-o mai ţine locul.COŞBUC. a-şi afla moartea, a muri: tătîne-său a plecat cu oastea şi şi-a aflat moartea pe meleaguri străine.POP. a afla o codiţă cuiva, a-i găsi cusururi cuiva: ba unul nu-i place, ba altul e prea urît, ba că altuia altă ceva îi lipseşte ... ; mai în scurt, fiecăruia îi afla cîte-o codiţă.POP. a-şi afla omul, a-şi găsi naşul. a nu-şi afla rost sau a nu (mai) avea (nici un) rost, 1) a nu-şi găsi locul, a nu avea astîmpăr: măi fîrtaţi, nu-mi aflu rost. COŞBUC ; 2) a fi lipsit de sens; a fi inutil: n-are rost să te frămînţi atîta, că tot nu rezolvi nimic! a se afla (sau a fi) sub tipar, a se afla (sau a fi) în curs de tipărire; a se afla (sau a fi) în curs de apariţie: trei mari scrieri ale lui Bolliac ... sînt sub tipar.BĂLC. a afla tîrgul şi ţara, a afla, a şti toată lumea: am iubit-o numai seara, ş-au aflat tîrgul şi ţara.POP. a-şi agonisi pîinea (sau hrana), a-şi cîştiga existenţa: muncea din răsputeri să-şi agonisească pîinea cea de toate zilele.POP . ai carte, ai parte, 1) ai acte, ţi se recunosc drepturile; 2) ai trecut prin şcoli, te bucuri de respect. ai casei, membrii familiei: a făcut Noe o corabie mare-mare de tot, de a încăput el, ai casii şi tot felu de lighioane.POP. aici ..., aici ..., cînd şi cînd, acum ..., acum ...: aici rîde, aici plînge . aici e aici, aici e (toată) dificultatea, greutatea. ai noştri, partizanii (noştri) politici: trăiască ai noştri, d-le Iancule! CAR. ai să mi-o plăteşti (scump)!, vei da socoteală, vei pătimi pentru ce mi-ai făcut! ai să vezi tu!, ai să mi-o plăteşti! a-l ajunge băutura (sau vinul, ţuica) (pe cineva), a fi beat criţă. a ajunge ca o scoică, (reg. ) (despre oameni) a deveni foarte slab, numai piele şi oase. a ajunge cruce namiaz, (pop .; despre soare) a ajunge în punctul cel mai înalt al bolţii cereşti: cît a ajuns cruce namiaz, cică [soarele] trei zile încheiate a rămas pe cer de-a privit-o.POP. a nu-i ajunge (nici) cu prăjina (sau cu strămurarea) la nas (cuiva), a fi foarte îngîmfat: înfumuraţi de nu le mai ajunge cineva cu strămurarea la nas.ISP. a se ajunge (sau a ajunge pe cineva) cu tîrgul, a se învoi din preţ, a cădea la învoială: ţi-oi da treizeci; încă mai mult pînă mi-i ajunge cu tîrgul.NEGR. a(-i) ajunge cuţitul la os (cuiva), a ajunge la limita răbdării, a nu mai putea îndura: dacă ajunge cuţitul la os şi petreci ca cînele în car, tră [i]eşte ca v [i]ermele în rădăcina hreanului.NEGR. a ajunge de clacă, a ajunge de batjocură: sărmanu! [bărbatu-meu] o ajuns de clacă, de cînd cu prefăcăturile aceste nouă! AL. a ajunge departe, a reuşi în viaţă: cine se scoală devreme, departe ajunge . a ajunge (sau a fi, a se face, a rămîne etc.) de pomină (sau de pomina lumii), (fam. ), a se face de rîs, a ajunge de poveste, a deveni proverbial: dacă mai repetă una la fel, ajunge de pomină.CEZAR.P.
a ajunge de poveste a ajunge din cal măgar a ajunge din urmă a ajunge în cap a ajunge în mîini bune a ajunge în oţelele puştii a ajunge în vîrful piramidei a nu ajunge la călcîie pe cineva a ajunge la cociorvă a ajunge la covrigi a ajunge la liman a ajunge la maidan a ajunge la majorat a ajunge la mucuri de ţigări a ajunge la nazarul cuiva a ajunge la o înţelegere a ajunge la preţ a ajunge la putere a ajunge la sapă de lemn a ajunge la saturaţie a ajunge la tibişir a ajunge la tinichea a ajunge la un compromis a ajunge la un punct mort a ajunge la urechi a ajunge la vreme a-l ajunge oboseala
a ajunge (sau a fi, a se face, a rămîne) de poveste (înv. ) sau a fi întru poveste, (pop. şi fam. ) a ajunge (sau a fi, a se face, a deveni) cunoscut, renumit, vestit (mai ales prin fapte reprobabile); a-i merge vestea; a se face de rîs: nu era să se facă de poveste amîndoi ca să-i rîză.PANN. a ajunge (sau a face pe cineva) din cal măgar, a se compromite, a decădea: apoi nu mă faceţi din cal măgar, că vă veţi găsi mantaua cu mine.CR. a ajunge (sau a prinde) din urmă (pe cineva), a recupera distanţa care îl separă de cineva. a ajunge în cap, a se sfîrşi, a se termina. a ajunge în (sau pe) mîini bune, 1) a ajunge în mîini sigure; 2) a avea parte de o o îngrijire atentă. a ajunge (sau a se duce, a se trezi) în oţelele puştii, a ajunge, a ieşi în bătaia puştii: te dau în oţelele puştii vrunui vînător.ISP. a ajunge (sau a fi, a se afla) în vîrful piramidei, a ajunge (sau a fi, a se afla) în fruntea ierarhiei; a parveni pînă la cea mai înaltă treaptă. a nu ajunge (nici) la călcîie pe cineva sau a nu ajunge (nici) la degetul mic al cuiva, a fi inferior cuiva: în cît se atinge de dreapta judecată ... nu mă ajungi nici la călcăie.AL. a ajunge la cociorvă, (reg. ) a ajunge la bătaie (cu cociorva). a ajunge la covrigi, (fam. ) a sărăci de tot. a ajunge (sau a ieşi) la (un) liman (sau mal) sau a ajunge (sau a atinge) limanul (sau malul), 1) a ieşi cu bine dintr-o încurcătură, dintr-o primejdie; 2) a atinge ţinta dorită. a ajunge la maidan, a izbuti, a reuşi. a ajunge la majorat, a atinge vîrsta majoratului. a ajunge la mucuri de ţigări, (fam. ) a nu (mai) avea nici bani de ţigări, a sărăci. a ajunge la nazarul cuiva, a cîştiga bunăvoinţa cuiva. a ajunge la o înţelegere (cu cineva), a cădea (după îndelungi tratative) la învoială (cu cineva). a ajunge la (mare) preţ, a fi căutat, apreciat. a ajunge (sau a veni) la putere (sau la guvern), a prelua puterea (politică): fiecare [partid] cînd vine la putere dă în judecată pe celălalt.CAR. a ajunge (sau a se vedea, a aduce pe cineva, a lăsa pe cineva) la (sau în) sapă de lemn, a (se) ruina: a pus înadins pe feciorii boiereşti să-mi caute pricină şi să mă aducă în sapă de lemn.CR. a ajunge la saturaţie, 1) a satura; 2) (fig .) a nu mai putea suporta, a fi sătul pînă peste cap, a i se acri, a se sătura: gata!, taci din gură! am ajuns la saturaţie! a ajunge la tibişir, a rămîne fără bani (la jocul de cărţi); a ajunge să joace pe datorie: ajunsese la tibişir, datora vreo două sute.VLAH. a ajunge la tinichea, 1) a se îmbăta: aşa e omul: un ciocan, încă unul, ş-al treilea, pînă ajungi la tinichea.DELAVR. ; 2) a fi tinichea. a ajunge la un compromis (cu cineva), a ajunge, prin concesii reciproce, la o înţelegere (cu cineva). a ajunge (sau a se găsi, a se afla) la un (sau într-un) punct mort, a ajunge (sau a se găsi, a se afla) în impas: discuţia se afla într-un punct mort.GALA. a(-i) ajunge la urechi (ceva cuiva), a auzi (întîmplător) (despre ceva): mi-ajunsese şi mie la urechi zvonul despre divorţul Elvirei.CĂL. a ajunge la vreme, a nu întîrzia: ce-a făcut, ce-a dres, destul că a ajuns la vreme în sat.REBR. a-l ajunge oboseala (pe cineva), a fi peste măsură de obosit, a fi epuizat: ce vrei? după trei zile de nesomn, l-a ajuns şi pe el oboseala.VLAH.
a ajunge obraz a ajunge o căzătură ajunge o măciucă la un car de oale a ajunge pînă la adînci bătrîneţi a ajunge rău a ajunge slugă la dîrloagă a-l ajunge somnul ajuns la minte a ajuns oul mai cu minte decît găina a ajuns timpul alaltăieri-seara alandala coconare alături cu ... albă, neagră, asta este alb ca helgea alb ca zăpada alb-coliliu a-i albi ochii albul ochiului albul zilei al dracului a se alege brînza din zer a se alege cu ... a se alege cu o papară a nu se alege făina din tărîţe a se alege la un fel a alege neghina din grîu
a nu se alege nici praf
a nu se alege nimic a alege pe sprînceană
a ajunge obraz, a ajunge persoană însemnată: multă sudoare îi scăldase mădularile pîn-ajunsese obraz cu ale lui.DELAVR. a ajunge o căzătură, a ajunge o haimana; a fi în ultimul hal de mizerie, de degradare morală. ajunge o măciucă (sau un ciomag, o bîtă) la un car de (ori cu) oale, nu-i nevoie de prea mare efort pentru a distruge ceva. a ajunge (sau a trăi) pînă la adînci bătrîneţi, a trăi foarte mulţi ani. a ajunge rău, a decădea: de cu mine te luai, aşa rău nu ajungeai. POP. a ajunge slugă la dîrloagă, a cădea din lac în puţ. a-l ajunge somnul (pe cineva), a adormi. ajuns la minte, matur, copt. a ajuns oul mai cu minte decît găina, copiii se cred mai înţelepţi decît părinţii. a ajuns timpul, a venit vremea: dacă a ajuns timpul să ia frate pe soră, Dumnezeu nu o să mai plouă.POP. alaltăieri-seara sau alaltăieri-seară, în timpul serii de alaltăieri; alaltăseară: domnul Ghiţă Samson, primarele tîrguşorului nostru, alaltăieri-sara se simţea foarte singur.SAD. alandala coconare, (fam. ) vrute şi nevrute. alături cu ..., lîngă ..., alături de ... albă, neagră, asta este, ce-i făcut, e bun făcut. alb ca (sau cum e) helgea, (reg. ) alb ca zăpada: cămeşuice cusute cu bibiluri şi albe cum îi helgea.CR. alb ca zăpada, alb imaculat. alb-coliliu sau albă-colilie, (despre păr) complet alb: bătrîn ... rumen la faţă ..., mustaţa şi sprîncenele albe colilie.GHICA. a-i albi ochii (cuiva), a aştepta mult şi bine. albul ochiului, sclerotică. albul zilei, zori de zi: nu începuse a se arăta albul zilei.ISP. al dracului (sau al naibii) (de ...), 1) grozav, teribil (de ...): şampania era rece şi bună, al naibii de bună! SL. ; 2) foarte rău; îndrăcit: de atunci lupul e al dracului.POP. a se alege brînza (sau urda) din zer, a se alege binele de rău. a se alege cu ..., a cîştiga (ceva), a avea un beneficiu, un profit: nu m-am jurat? n-am plîns? cu ce m-am ales? CAR. a se alege cu o papară (de la cineva), a fi certat cu asprime (de cineva). a nu se alege făina din tărîţe, (reg. ) a nu putea deosebi cîştigul de pagubă. a se alege la un (sau într-un) fel, a ajunge într-o situaţie clară; a se clarifica, a se lămuri (lucrurile): abia aştept să se aleagă într-un fel şi să se mîntuie.POP. a alege neghina din grîu, (fig .) a despărţi binele de rău. a nu se (mai) alege (sau a nu mai rămîne) nici (sau decît) praf (sau praful, praful şi pulberea), a nu mai rămîne nimic, a fi complet distrus, irosit, risipit, înlăturat: nu se mai alese nici praful de dînsa.ISP. a nu se (mai) alege nimic (din cineva sau ceva), 1) a nu mai rămîne nimic (din cineva sau ceva); a se risipi, a se distruge; a se face una cu pămîntul: pe loc te-ar şi face turtă, că nimic nu s-ar alege din tine.POP. ; 2) a nu realiza nimic (în viaţă): nu s-a ales nimic de capul lui. a alege pe sprînceană, a selecta ce pare a fi maibun.
alte cele
a (nu) se alege (sau a (nu) rămîne) (decît) praf(ul) (sau praf(ul) şi pulbere(a), sau praf(ul) şi cenuşă, praf(ul) şi ţărînă) (de cineva sau de ceva), a fi zdrobit, nimicit, ucis; a nu mai rămîne nimic (din cineva sau ceva): praf şi ţărînă rămase şi din fata cea mai mare a zmeului.ISP. a se alege (numai) scrumul (şi fumul) (sau scrumul şi cenuşa, fum şi scrum, scrum şi cenuşă) (din ceva sau din cineva), a se distruge (prin foc), a nu mai rămîne nimic (din ceva sau din cineva): mai bine le dăm foc, să se aleagă scrum şi cenuşă din tot neamul lor!REBR. a-şi alerga (sau a-şi juca) calul, (fig .) a-şi face mendrele: ştiu eu năzdrăvănii de-ale spînului; şi, să fi vrut, de demult i-aş fi făcut pe obraz, dar lasă-l să-şi mai joace calul.CR. a alerga ca un purice potcovit, a merge foarte încet. a alerga (sau a umbla) cu limba scoasă (după ceva sau după cineva), a căuta cu orice preţ (să obţină ceva sau să găsească pe cineva): după ce umblase vreo trei luni cu limba scoasă să încapă pe la vreo gazetă, intrase conţopist la primărie.CAR. a alerga cu sufletul la gură (sau într-un suflet), a fugi foarte repede, abia mai respirînd. a alerga (sau a umbla) după fuste, a fi afemeiat. a alerga pămîntul, a străbate lumea în lung şi în lat. a ales pîn-a cules, a ezitat pînă n-a mai avut ce alege. a(-şi) alina amarul, a face orice pentru a(-şi) potoli, a(-şi) uşura durerea, necazul, suferinţa: şi amaru-şi alina, şi din fluier el doinea.POP. al nouăsprezecelea cer, culme a fericirii, a măririi, a preţuirii: l-am rîdicat în fantasia mea pînă la al nouăsprezecelea cer! AL. alta e (sau era) pozna! sau pozna e (sau era) alta!, altul e (sau era) baiul, necazul!: acu, pozna era alta! Sfîntu Petru nu-l putea primi pe păun în sfînta biserică.POP. altă făină se macină acum la moară!, s-a schimbat (în bine) rostul vechilor lucruri: bădiţa Vasile mă pune să ascult pe alţii şi - altă făină se macină acum la moară! CR. (asta-i) altă gîscă-n ceea (sau în altă) traistă, (asta-i) cu totul altceva, (asta-i) altă mîncare de peşte. alte cele(a), (pop. ) altceva, alte treburi: Domnul nostru ne-a chemat ieri la lucru, iar eu, avînd alte cele pe acasă, mi-am trimes nevasta.POP.
alt nimic a se aluneca cu mintea a amăgi foamea
alt(a) nimic(ă) sau nimic(ă) alt(a), (înv. ) nimic altceva: nu le dă platoşe ..., nice altă nemică.VARLAAM. a se aluneca cu mintea, (reg. ) a-şi pierde judecata: o face pe femeie să se alunece cu mintea.CR. a(-şi) amăgi (sau a(-şi) înşela) foamea, a mînca te miri ce şi mai nimic.
am cinstea să ... a ameninţa din şold a se amesteca în borşul cuiva a se amesteca în toate ca sarea-n bucate a amesteca vorba ca făcăleţul mămăliga am onoarea ! an cu an anul vechi
am cinstea să ... (sau a ..., de a ...), am onoarea să ...: cu domnul Ghiftuiu am cinstea să vorbesc? AL. a ameninţa din şold, (reg. ) a şchiopăta. a se amesteca (sau a se băga) în borşul (sau în terciul) cuiva, a se amesteca în treburile cuiva. a se amesteca în toate ca sarea-n bucate, a se băga în treburi care nu îl privesc. a amesteca vorba ca făcăleţul mămăliga, a îndruga verzi şi uscate; a vorbi fără şir, a spune nerozii. am onoarea (să vă salut)!, sînt onorat să vă întîlnesc (şi să vă salut)! an cu an, cu fiecare an ce trece: iară flamura cea verde se înalţă an cu an.EM. anul vechi, anul care s-a încheiat. apă chioară, 1) apă curată; 2) băutură sau mîncare excesiv diluată: ăsta nu-i borş, ci apă chioară ; 3) (fig. ) vorbe goale: pe peron, domul deputat a ţinut un lung discurs: apă chioară! apă de ploaie, (fig. ) vorbe goale, palavre, baliverne.
a se alege praf
a se alege scrumul a-şi alerga calul a alerga ca un purice potcovit
a alerga cu limba scoasă a alerga cu sufletul la gură a alerga după fuste a alerga pămîntul a ales pîn-a cules a alina amarul al nouăsprezecelea cer alta e pozna! altă făină se macină acum la moară! altă gîscă-n ceea traistă
apă chioară apă de ploaie
a apăra cu pieptul a aplana un conflict a apleca balanţa în partea cuiva a aplica o pedeapsă corporală a aplica rigorile legii apoi cum? a aprinde butoiul cu pulbere a i se aprinde călcîiele a-şi aprinde paie în cap a-şi aprinde poalele
a se apropia funia de par
a-l apuca ameţeala a apuca cu gura înainte a apuca de coadă ceva a apuca de mijloc a apuca de obraz a-l apuca furiile a apuca groaza
a-l apuca hachiţele a apuca hăisa a o apuca înainte ca curva prăjina
a apuca în cleşte
a apăra cu pieptul (ceva), a apăra cu mîinile goale (ceva); a apăra cu riscul vieţii (ceva). a aplana un conflict, a atenua, a potoli, a soluţiona un conflict. a apleca (sau a înclina) balanţa (sau cîntarul) în partea (sau în favoarea) cuiva, a ţine partea cuiva, a părtini pe cineva. a aplica o pedeapsă corporală (cuiva), a bate (pe cineva). a aplica (sau a suferi) rigorile legii, a pedepsi (sau a fi pedepsit) potrivit legii: prins asupra faptului, a fost judecat în regim de urgenţă, suferind neîntîrziat rigorile legii.GALA. apoi (sau păi) cum?, desigur, se înţelege de la sine: şi ăl plug îşi are-a lui; păi cum? fireşte! POP. a aprinde butoiul cu pulbere, a declanşa un conflict. a i se aprinde (sau a-i sfîrîi) (cuiva) călcîiele (sau inima) (după cineva), a se îndrăgosti (de cineva): fetei şi lui Ipate au început a le sfîrîi inima unul după altul.CR. a-şi aprinde paie (sau (reg. ) scaii) în cap, a-şi atrage nemulţumirea cuiva; a-şi găsi beleaua: văzînd că miam aprins paie-n cap cu asta, am şterpelit-o de acasă.CR. a-şi aprinde poalele, (înv. ) a se face foc şi pară: Duca-Vodă ... să tulbură tare şi-ş aprinsă poaleli.NEC. a se apropia (sau a se strînge, a ajunge) funia de (sau la) par (sau stejar, ţăruş), 1) a îmbătrîni; a-şi aştepta moartea: mă simţesc mai slab ... s-apropie funia de par.SAD. ; 2) a se apropia scadenţa unei datorii, termenul limită al unei obligaţii. a-l apuca (sau a-l cuprinde, a-l prinde) ameţeala (pe cineva) sau a-i veni ameţeala (sau cu ameţeală) (cuiva), 1) a ameţi; 2) (fig. ) a nu mai putea accepta, suporta, tolera ceva; a fi foarte afectat de ceva: copleşit de avalanşa insultelor, simţea că-l apucă ameţeala.CEZAR.P. a (o) apuca (sau a o lua) cu gura înainte, a se grăbi să răspundă, a nu lăsa pe altcineva să vorbească: aşa eşti tu, mereu o iei cu gura înainte! a apuca de coadă ceva sau a încăleca pe coada calului, 1) a începe o treabă de la sfîrşit, anapoda; 2) a pune coadă la secure. a apuca (sau a prinde, a cuprinde, a ţine) de mijloc (pe cineva), a trece braţul în jurul taliei cuiva: haide, prinde-mă mai bine de mijloc.COŞBUC. a apuca (sau a prinde) de obraz (pe cineva), (înv. şi reg. ) a face pe cineva să treacă drept mincinos: îndată o apucau de obraz baba şi cu fiică-sa.CR. a-l apuca (toate) furiile (sau toţi dracii) (pe cineva), a turba de furie, a vedea roşu (înaintea ochilor). a(-l) apuca (sau a(-l) lua) groaza (sau groază, cu groază) (pe cineva), a fi cuprins de groază, a se îngrozi: m-a luat groază, cînd am trecut pe lîngă lan şi l-am văzut cîtu-i de mare.CR. a-l apuca (sau a-l lua, a-l prinde, a-i veni) hachiţele (sau bîzdîcul, năbădăile, năvîrliile, pandaliile) (pe cineva), a-l apuca (sau a-l lua, a-l prinde) poftele, toanele, istericalele (pe cineva); a face o criză (de isterie, de epilepsie). a (o) apuca hăisa, a se abate de la linia (de conduită) cuvenită. a o apuca (sau a o lua) înainte ca curva (cu) prăjina, a se arăta indignat, revoltat tocmai cînd se ştie cu musca pe căciulă, pentru a nu da răgaz altora să-i facă imputări, reproşuri. a apuca (sau a prinde, a strînge) (ca) în(tr-un) cleşte (pe cineva), 1) a strînge foarte tare, foarte bine (pe cineva): de-odată se auzi: clamp! capcana se închise şi prinse laba lupului ca într-un cleşte.POP. ; 2) a pune sula în coaste (cuiva), a prinde la strîmtoare, a încolţi (pe cineva): fiul craiului, văzîndu-se prins în cleşte, ... îi jură credinţă şi supunere.CR.
a o apuca la talpă a-l apuca neputinţa a-l apuca nervii a se apuca pe cap a apuca pe căi greşite a apuca pe drum bun a-l apuca pîrţagul a-l apuca ploaia a apuca trenul a aranja ploile a arăta bine a arăta ca scos din cutie a arăta ca scos din raclă a-şi arăta călcîiele a-i arăta cîte parale face sfanţul a-şi arăta coarnele a arăta coltucul a-şi arăta colţii a-i arăta cotul a arăta cu degetul a se arăta cu ponos a arăta cu scriptură
a arăta drumul a-şi arăta fasolele
a-şi arăta nasul
a o apuca la talpă sau a o lua la tălpi sau a-şi lua tălpile la spinare, a pleca repede, a fugi (de undeva), a o lua la picior: ar fi putut nenea Sandu să-şi ia tălpile la spinare.STANCU. a-l apuca (sau a-l găsi, a-l trece) neputinţa (pe cineva), a se scăpa pe el: vărsase pe ea şi o trecuse neputinţa.M.CAR. a-l apuca nervii, a avea un acces, o criză de nervi. a se apuca pe cap, (înv. ) a se jura pe viaţă: se apucase pe cap înaintea divanului că-i este năpaste.LET. a (o) apuca (sau a (o) lua) pe căi (sau pe cărări, pe drumuri) greşite sau a (o) apuca (sau a (o) lua) pe de lături, a-şi face de cap, a se destrăbăla, a se ticăloşi. a (o) apuca pe drum(ul) (cel) bun (sau pe calea cea bună), a se cuminţi, a se îndrepta : vreau să mămpac cu măria ta, că văd că n-apucasem pe drumul cel bun.POP. a-l apuca pîrţagul (pe cineva), (pop. ) a-i sări muştarul (cuiva); a-şi ieşi din pepeni. a-l apuca ploaia (sau furtuna, ninsoarea, viscolul) (pe cineva), a fi surprins de ploaie (sau de furtună, de ninsoare, de viscol). a apuca trenul, a prinde trenul: am sosit tocmai la vreme ca să apuc trenul.CAR. a(-şi) aranja ploile, (fam. ) a(-şi) rezolva problemele pe căi lăturalnice: caută şi aranjează-ţi singur ploile, băiete! STANCU. a arăta bine (sau rău, ca dracul), a avea o înfăţişare (ne)plăcută, (ne)sănătoasă. a arăta ca scos din cutie, (fam. ) a fi îmbrăcat foarte elegant, impecabil. a arăta ca scos din raclă (sau din sicriu), 1) a avea o înfăţişare de muribund; 2) a avea o figură tristă, de înmormîntare. a-şi arăta călcîiele, a o lua la sănătoasa. a-i arăta (cuiva) cîte parale face sfanţul, (reg. ) a-i dovedi (cuiva), în mod demonstrativ, valoarea unui lucru. a-şi arăta coarnele, 1) a lua poziţie de apărare; 2) a se obrăznici. a arăta coltucul (cuiva), a refuza, a nu da nimic: zînele ... se rugară ca barim nucile cu hainele să le dea; băiatul le arătă coltucul.ISP. a-şi arăta colţii (sau dinţii, fildeşii, ghearele, măselele), 1) a deveni ameninţător: dar ia arată-le colţii, şii vedea! NEGR. ; 2) a rîde cu gura pînă la urechi; a rînji; 3) v. a-şi scoate ghearele. a-i arăta cotul (cuiva), a refuza sfidător, batjocoritor (pe cineva); a-i întoarce spatele (cuiva). a arăta cu degetul (pe cineva sau ceva), 1) a indica, a identifica (îndreptînd degetul în direcţia respectivă) (pe cineva sau ceva); 2) a acuza, a supune oprobriului public (pe cineva). a se arăta cu ponos, (reg. ) a fi supărat: şede badea mînios şi s-arată cu ponos.POP. a arăta cu (sau a pune în) scriptură, (înv. ) a scrie: minunile ce s-au fapt de dînsul fiind multe, nefiind putinţă a le pune în scriptură.DOS. a arăta drumul (cuiva), 1) a îndruma (pe cineva): a dăruit fata cu o gresie şi i-a arătat drumul pe unde ar putea să se ducă.POP. ; 2) a alunga, a izgoni (pe cineva): şi l-a urecheat bine, arătîndu-i apoi drumul.POP. a-şi arăta fasolele, (pop. ) a rîde cu gura pînă la urechi; a rînji. a-şi arăta (sau a(-şi) scoate) nasul (la iveală), (fam. ; despre oameni) a apărea, a se arăta (în treacăt) undeva: de vreme ce le găseşti bune a-şi arăta nasul în coloanele „Convorbirilor“, publică-le sub numele meu.AL.
a arăta pumnul a arăta răceală a arăta rea-voinţă a arăta uşa a arde cu fierul roşu a arde de nerăbdare arde focu-n paie ude a arde gazul degeaba a arde la inimă
a arde palme are balta peşte
are să treacă apă pe gîrlă a arunca ancora a arunca banii pe fereastră a arunca în faţă a se arunca în foc a se arunca în gura lupului a se arunca în partea cuiva a arunca în pustie a arunca în stradă a arunca în temniţă a arunca în traista dinapoi a arunca moartea în ţigani a arunca ocheade a arunca ochii asupra ... a arunca ochii roată a arunca o lumină a arunca o ochire a arunca o vorbă
a arăta pumnul (cuiva), a ameninţa (pe cineva): trebuie să ai un straşnic partid ... ca s-arăţi pumnul stăpînirii.VLAH. a arăta răceală (cuiva), a trata cu răceală (pe cineva), a se purta distant, rece (cu cineva). a arăta rea-voinţă (cuiva sau faţă de cineva), a se purta cu ostilitate, răuvoitor (cu cineva). a arăta uşa (cuiva), a da afară (pe cineva). a arde cu fierul roşu, 1) a cauteriza; 2) (fig. ) a fi neînduplecat, necruţător; a pedepsi exemplar; 3) (fig. ) a stigmatiza. a arde de nerăbdare, a nu mai avea răbdare, a fi foarte nerăbdător. arde focu-n paie ude, (despre sentimente) mocneşte, fără să se manifeste. a arde gazul degeaba (sau de pomană), a pierde vremea, a tăia frunză la cîini. a arde (sau a încinge, a frige) la inimă, a simţi o durere, o suferinţă puternică: foc la inimă măncinge.POP. a arde (sau a croi, a da, a lipi, a rade, a şterge, a trage) (cîteva) palme (sau o palmă, o scatoalcă) (cuiva) sau a încasa (sau a lua, a primi) o palmă (sau o scatoalcă), a pălmui (pe cineva) sau a fi pălmuit: că-ţi trag palme, mă-nţelegi? CAR. ; Codrean palma zbici făcea şi trei palme îi rădea.POP. are balta peşte, se găseşte din abundenţă. are să (sau trebuie să) (mai) treacă (sau curgă) (multă) apă pe gîrlă (sau pe Dunăre, pe vale), se va scurge sau va trebui să se scurgă mult timp: trebuie să mai treacă multă apă pe Moldova, pînă ce-i învăţa tu atîtea şi-atîtea.SAD. a arunca ancora, a ancora. a arunca (cu) banii pe fereastră (sau în stînga şi-n dreapta), a fi risipitor, a cheltui fără rost. a arunca (sau a trînti) în faţă (sau în obraz) (ceva cuiva) sau a spune (sau a trînti, a zice) de la obraz (ceva cuiva), a spune deschis, fără menajamente, în faţă, verde (ceva cuiva). a se arunca (şi) în foc (pentru cineva), a face orice sacrificiu (pentru cineva), a-şi expune viaţa (pentru cineva). a se arunca în gura lupului, a se expune primejdiilor. a se arunca (sau a se da) în partea cuiva, a semăna cu cineva: s-a aruncat în partea mîne-sa.CR. a arunca în pustie (pe cineva), (reg. ) a distruge, a nimici (pe cineva): să ardă curvele-n pară, să learunce în pustie.POP. a arunca în stradă (sau pe drumuri) (pe cineva), a scoate în stradă, a izgoni (pe cineva). a arunca în temniţă (pe cineva), a întemniţa (pe cineva). a arunca în traista dinapoi, a trece cu vederea, a nu lua în seamă, a neglija. a arunca (sau a băga) moartea în ţigani, a învinui pe nedrept pe cineva. a arunca ocheade (cuiva), 1) a se uita pe furiş, cu coada ochiului (la cineva); 2) a arunca o privire semnificativă (cuiva), a se uita cu înţeles (la cineva). a(-şi) arunca ochii (sau privirea) asupra ... (sau spre ...), a se uita (întîmplător) la ..., a privi spre ...: cînd aruncai ochii asupră-i, mi se păru că văd icoana din Santa Maria.AL. a(-şi) arunca ochii roată, a se uita de jur-împrejur. a arunca o lumină (asupra ...), a lumina; a clarifica: [sistema filozofică] aruncă o puternică lumină asupra teoriei evoluţiunii, atavismului, personalităţii etc.CAR. a arunca o ochire (sau o ocheadă), 1) a arunca o privire; 2) a trage cu ochiul. a arunca o vorbă, a spune, într-o doară, ceva; a se amesteca într-o discuţie.
a arunca praf în ochi a arunca un văl peste ... a-şi arunca viaţa în şanţ a arunca vorbe în vînt arză-te-ar focul! a asculta cu toate urechile a asculta orbeşte a asculta teacă de pămînt a asculta ţîncul pămîntului a ascunde ac în miere a ascunde cuvîntul a-şi ascunde gîndurile a se ascunde în gaură de şarpe a-şi asigura spatele asta e altă căciulă! asta e culmea ! asta-i altă mîncare de peşte asta-i altă mînecă asta-i buba! asta-i încă una! asta-i prea mult! asta-i tot asta le întrece pe toate! asta mai lipseşte! asta mai rămîne asta pune capac ! astă-primăvară astă-seară astă-toamnă astă-vară
a arunca (sau a da, a zvîrli) (cu) praf (sau nisip, pulbere, şperlă, ţărînă) în ochi(i) (cuiva) sau (reg. ) a da cu şperlă în ochii lumii, 1) a orbi pe cineva; 2) (fig. ) a încerca să inducă în eroare, să înşele (pe cineva); a prezenta denaturat realitatea, adevărul. a arunca un văl (sau vălul uitării) peste ... (sau asupra ...), a ascunde, a tăinui; a da uitării (în mod intenţionat): aruncă un văl asupra greşelelor, asupra crimelor lor.BĂLC. a-şi arunca viaţa în şanţ, (înv. ) a-şi risca viaţa: trebuie să ne mirăm şi astăzi de orbul curagiu tineresc cu care acei tineri, prin ţinuta lor, îşi aruncau viaţa în şanţ. BARIŢIU. a arunca vorbe în vînt, a vorbi aiurea; a face afirmaţii necontrolate. arză-te-ar focul!, (în blesteme) să dea Dumnezeu să te mistuie flăcările (iadului)!: frunză verde, mărăcine, arză-te focul, pădure! POP . a asculta cu toate urechile (sau cu zece urechi), a asculta cu mare atenţie: fata asculta cu toate urechile.ISP. a asculta orbeşte (de cineva), a asculta supus, fără a crîcni (de cineva). a asculta teacă de pămînt, (reg. ) a asculta într-o tăcere desăvîrşită: ascultară teacă de pămînt acea migală minunată de şuierături. DELAVR. a asculta ţîncul pămîntului, (reg. ) a dormi profund. a ascunde ac în miere, a strecura o intenţie rea într-un sfat bun; a băga intrigi. a ascunde cuvîntul, (înv. ) a ţine secret, a se preface: craiul ... îmbla cu înşelăciune, ascunzînd cuvîntul.COSTIN. a-şi ascunde gîndurile, a-şi disimula intenţiile. a se ascunde (sau a se piti) în gaură de şarpe, a se ascunde în locuri greu accesibile: să-l aducă chiar din gaură de şarpe.ISP. a-şi asigura spatele, (mil. ) a proteja spatele armatei. asta (sau aia) e altă căciulă!, asta (sau aia) e altceva!, asta (sau aia) e altă mîncare de peşte!: las-o p-aia! aia-i altă căciulă! CAR. asta e culmea (sau culmea culmilor)!, asta depăşeşte orice limită, orice închipuire! asta-i altă mîncare de peşte, asta e cu totul altceva. asta-i altă mînecă, asta-i altceva, asta-i altă mîncare de peşte. asta-i buba!, asta-i problema!, asta-i dificultatea! asta-i încă una!, asta-i bună! asta-i prea mult! sau asta-i prea de tot!, (fam. ) asta nu se poate!, asta întrece orice măsură! asta-i tot sau atîta(-i) tot, atît şi nimic mai mult: o azvîrliţi cu despreţ, zicînd: mă doare puţin capul, atîta tot.CĂL. asta le întrece (sau le bate) pe toate!, asta-i prea de tot! asta (sau atîta) mai lipseşte!, de parcă n-ar fi destul! asta mai rămîne, asta mai e de făcut. asta pune capac(ul) (sau vîrf) (la toate)!, asta întrece orice!, asta-i prea de tot! astă-primăvară, în cursul primăverii trecute: cînd a fost astă-primăvară la mine, mi-a lăsat nişte cărţi.NEGR. astă-seară, în timpul serii de astăzi; diseară: vai, ce lună şi ce bine! şi bădiţa nu mai vine ... ori maică-sa io fi dat astă-seară de cinat.POP. astă-toamnă, în toamna trecută: astă-toamnă era bine că-mi zicea mîndra: jupîne.POP. astă-vară (sau (pop. ) an-vară), în timpul verii trecute.
a astîmpăra foamea a astupa gura cuiva aşa ceva aşa colac! aşa e povestea aşa-i cîntecul aşa îţi trebuie! aşa mai vii de-acasă aşa merge cîntecul aşa o fi aşa să ştii !
aşa să trăiesc ! aşa stă treaba aşa ţi-e treaba? aşa ţi-i a ... aşa vine vorba aşa vrea muşchiul meu
a(-şi) astîmpăra (sau a(-şi) potoli) foamea (sau setea), a mînca (sau a bea); a se sătura (de mîncare sau de băutură): iar oamenii, crezînd că plouă cu apă, vor alerga acolo ca să-şi potolească setea.POP. a astupa (sau a închide) gura cuiva, a împiedica pe cineva să vorbească, a tăia vorba cuiva: zicerea „pardon“, care închide gura ghiontiţilor şi călcaţilor.NEGR. aşa ceva, un lucru ca acesta: nici nu mai auzise pînă atunci de aşa ceva.ISP. aşa colac!, ce noroc, ce baftă, ce chilipir (pe mine)!: domnul Ghiftuiu mă ... roagă să-l ieu ... aşa colac! AL. aşa e (sau ţi-e, ţi-a fost) povestea (?), (pop. şi fam. ) aşa stau lucrurile (?), aşa pui problema (?), asta e situaţia (?): aşa mi ţi-a fost povestea? zise el încetişor.ISP. aşa-i cîntecul, asta este situaţia. aşa îţi (îmi etc.) trebuie!, aşa meriţi (merit etc.), asta ţi (mi etc.) se cuvine: aşa i-a trebuit, dacă a lunecat pe nesimţite, tot mai adînc, în robie.VINEA. aşa (sau acum) mai vii de-acasă, (fam. ) aşa mai înţeleg, acum ai devenit rezonabil, acum ne putem înţelege: ia, acum mai vii de-acasă, fătul meu.CR. aşa merge cîntecul, aşa se spune, aşa se zvoneşte. aşa o fi, tot ce se poate, de ce nu? aşa să ştii (sau să ştiţi)!, să-ţi (sau să vă) fie clar, limpede!: aşa să ştiţi; nu mai dau pe datorie.STANCU. aşa să trăiesc (să trăieşti etc.)!, 1) pe sănătatea mea (a ta etc.)!, aşa să-mi ajute (să-ţi ajute etc.) Dumnezeu!: ia spune-mi, aşa să trăieşti, ce însemna libertinagiul ce văzui la masa cuvioşilor monahi? FIL. aşa stă treaba, aşa se prezintă lucrurile, iată despre ce este vorba. aşa ţi-e treaba? sau ţi-e treaba de aşa?, (reg. ) aşa stau lucrurile?: aşa ţi-e treaba? încă mă iei la trei paralele? CR. aşa ţi-i a ... (sau să ...), îţi vine uşor, îţi convine a ... (sau să ...): ţie, omule, aşa ţi-i a zice, că nu şezi în casă toată ziulica.CR. aşa vine vorba, e un fel de a spune.
a se aşeza de mas
aşa vrea muşchiul meu (al tău, al lui etc.), (arg. ) aşa vreau eu (tu, el etc.), aşa am eu (tu, el etc.) chef. a se aşeza de (sau pe) mas sau a cădea la mas sau a rămîne cu masul, (înv. ) a petrece noaptea, a rămîne peste noapte: s-au aşezat acolo de mas.URECHE.
aşteaptă, murgule, să paşti iarbă verde! a aştepta, ca mortul colacul a aştepta ca pe Hristos
aşteaptă, murgule, să paşti iarbă verde!, mai rabdă, pînă-ţi vine apa la moară, pînă dă norocul peste tine! a aştepta, ca mortul colacul, a aştepta cu nerăbdare, cu mare poftă. a aştepta ca pe Hristos (pe cineva), a aştepta ca pe ultima salvare (pe cineva).
a aştepta cu colaci calzi a aştepta pînă se coace pietroiul a aşterne la pămînt
a aştepta cu colaci calzi (sau cu plăcinte calde) (pe cineva), a-i face o primire deosebit de călduroasă (cuiva): nu-i el tocmai aşa de prost, ca să-şi închipuiască că îl aşteptăm cu colaci calzi! AL. a aştepta (sau a lăsa) pînă se coace pietroiul, a-şi lua orice nădejde: aşteaptă dumneata pîn’ s-a coace petroiul! POP. a aşterne (sau a trînti, a culca, a da) la pămînt (sau pămîntului), a dărîma, a doborî; (p.ext. ) a omorî: o trînteşte la pămînt şi-o ţine bine.CR.
a se aşterne ţărînii a atinge la coarda simţitoare a atinge la manşetă a-şi atinge scopul a-i atîrna de coadă a atîrna de un fir de păr a se atîrna ghimpii de cineva a atîrna în furci atîta că ... atîta pagubă! atîta rău! atîta-ţi trebuie! atît i-a trebuit atît mai trebuie! atît unii, cît şi alţii a atrage atenţia a atrage atenţia a atrage după sine a atrage mînia atunce cu ... a-şi aţinti ochii asupra ... a aţîta spiritele a aţîţa ambiţia a se auzi ca din pivniţă a auzi cîinii în Giurgiu auzi colo! a auzi cu coada urechii a auzi de numele cuiva a auzi-n gură, ca cucul
a se aşterne ţărînii, a se culca la pămînt; a cădea lat: cît e de lung, ... s-aşterne ţărînii.COŞBUC. a atinge la coarda simţitoare (sau sensibilă) (pe cineva), a atinge în punctul sensibil (pe cineva); a măguli orgoliul cuiva; a sensibiliza (pe cineva). a atinge la manşetă (pe cineva), (arg. ) a da un bacşis (cuiva). a-şi atinge (sau a-şi ajunge) scopul, a realiza ceea ce şi-a propus: dacă te vei putea sui pe vîrful acelui deal, apoi poţi să zici că ţi-ai ajuns scopul.POP. a-i atîrna de coadă (ceva cuiva), a-i scoate vorbe (cuiva): nu era aşa căscăund flăcăul acesta, şi pe nedrept îi atîrnau de coadă acest ponos ceilalţi argaţi din sat.ISP. a atîrna de un fir de păr, a avea o poziţie, o situaţie precară. a se atîrna ghimpii de cineva, (pop. ) a fi beat. a atîrna (sau a ridica, a pune) în furci (pe cineva), a spînzura (pe cineva): tatăl miresei ... a poroncit să-l rădice degrabă din capul cinstei şi să-l puie în furci.POP. atîta (numai sau doar) că ..., numai că ... atîta (sau mare) pagubă! sau (atîta) pagubă (sau jaf) în ciuperci!, nu-i nici o pagubă!, ce-am avut şi ceam pierdut!: de m-o răpune şi pe mine, atîta jaf în ciuperci! ISP. atîta rău!, atîta pagubă! atîta-ţi (îi, vă etc.) trebuie!, să te (îi, vă etc.) ferească Dumnezeu să faci (să facă, să faceţi etc.) asta! atît(a) i-a trebuit, asta a aşteptat: lui Harap Alb atîta i-a trebuit; îndată face cîţiva paşi spre dînsa.CR. atît mai trebuie!, asta mai lipseşte! atît unii, cît şi alţii, şi unii, şi alţii. a atrage atenţia, a se distinge, a se remarca. a atrage atenţia (cuiva), a atenţiona, a avertiza (pe cineva). a atrage după sine, a avea drept consecinţă: scăderea cursului leului atrage după sine creşterea preţurilor . a(-şi) atrage mînia (sau antipatia, aversiunea, ostilitatea, ura) (cuiva), a provoca mînia (sau antipatia, aversiunea, ostilitatea, ura) (cuiva). atunce cu ..., (înv. şi pop. ) cînd cu ...: trăgea nădejde altul de domnie, atunce cu mersul boierilor la Poartă.LET. a-şi aţinti ochii asupra ..., a-şi fixa privirea pe ..., a se uita ţintă la ... a aţîta spiritele, a instiga. a aţîţa ambiţia (sau curiozitatea, poftele) (cuiva), a stîrni, a trezi, a alimenta ambiţia (sau curiozitatea, poftele) (cuiva). a se auzi (sau a ieşi) ca din pivniţă, (despre voce) a se auzi de departe: strigă ... cu ovoce groasă ce ieşea ca dintr-o pivniţă.DELAVR. a auzi cîinii în Giurgiu, a fi năucit (de o lovitură): dracul tot drac, îi mai lipeşte o palmă de-a auzit cîinii în Giurgiu.POP. auzi colo!, ei!, ia poftim! a auzi cu coada urechii (ceva), (înv. ) a auzi în treacăt, a prinde din zbor (ceva): macar cu coada urechii lucru ca acesta să auză nu priimea.CANT. a auzi de numele cuiva, a cunoaşte pe cineva din auzite, din reputaţie: de nume ţi-am auzit, dar de văzut nu te-am văzut.CR. a auzi-n gură, ca cucul, a fi tare de urechi, a fi surd.
a nu auzi nici ţipătul auzi vorbă!
a nu (se) auzi nici ţipătul, a nu se auzi nimic, a fi linişte deplină. auzi vorbă!, ce idee!
a avansa o propunere
a avansa (sau a emite) o propunere (sau o idee, o ipoteză), a formula o propunere (sau o idee, o ipoteză). a avea acces (sau intrare, uşă deschisă) (undeva sau la cineva), a putea intra, a fi primit (oricînd) (undeva sau de cineva). a avea (sau a găsi, a afla) ac de (sau pentru) cojocul cuiva, 1) a descoperi mijlocul de îndreptare a purtării cuiva: într-un rînd, crede cînele că i-a găsit ac de cojoc: să nu-i mai dea mîncare.POP. ; 2) a se răzbuna pe cineva, a i-o face cuiva. a avea acoperire, (fig. ) a avea justificare, a se adăposti îndărătul legilor. a nu avea adversar (sau potrivnic, rival), a fi fără egal, a fi unic: la drept vorbind, păunul n-avea potrivnic de mîndru.POP. a avea aerul că ..., a da, a lăsa impresia că ... a avea a face cu ..., 1) (despre persoane) a avea de lucru, de furcă (cu cineva); a trebui să suporte consecinţele: ai înşelat o femeie, dar ai a face acuma cu un bărbat.CAR. ; 2) (despre lucruri) a avea legătură cu ceva: acele învăţături înalte n-au a face cu o bună şi frumoasă educaţiune.CAR. a avea apă în vine, 1) a fi bicisnic; 2) a fi fricos. a avea aplecare spre ..., a avea înclinaţie spre ...: avea aplecare spre ştiinţele exacte . a avea argint viu în vine, a fi iute ca prîsnelul. a nu avea astîmpăr, a nu avea linişte, a nu-şi găsi locul; a nu se astîmpăra: vă trudiţi alergînd mereu după oile acestea care nu mai au astîmpăr.POP. a avea asupra sa (ceva), a duce, a purta cu sine (ceva). a avea atuul (sau avantajul), a se distinge printr-o însuşire, printr-o calitate decisivă (de cineva sau de altceva). a avea avere cît praful de pe tobă, (reg. ) a nu avea nimic. a avea baftă (chioară), (fam. ) a avea noroc. a avea bani cu carul, a fi putred de bogat. a avea bani groşi (sau gîrlă), a fi foarte bogat. a avea (sau a ţine) bani la ciorap, a avea (sau a face) economii. a avea bani număraţi, a avea o sumă limitată de bani. a avea bătaie de cap, a avea greutăţi, necazuri, probleme. a avea beregata curcanului, a înghiţi repede şi nemestecat. a se avea bine (sau rău) (cu cineva), a fi în relaţii bune (sau rele) (cu cineva); a (nu) se înţelege (cu cineva); a fi prieten (sau a se duşmăni) (cu cineva): fraţi, fraţi erau ei, dar unul cu altul nu se aveau bine.POP. a avea (sau a fi în) biştari (sau (pop. ) gologani, (arg. ) lovele, mălai), a avea bani. a avea boală pe cineva, a avea ciudă, pică pe cineva; a fi pornit împotriva cuiva. a avea boală să ..., (fam. ) a avea poftă nebună să ... a avea bosă, a fi dotat, înzestrat. a avea bujori în obraji, a fi roşu în obraji. a avea bumbac (sau cîlţi, vată) în urechi, (fig. ) a nu auzi (bine). a avea bursă, a fi bursier. a avea burta lipită de spate, a fi lihnit de foame.
a avea acces
a avea ac de cojocul cuiva a avea acoperire a nu avea adversar a avea aerul că ...
a avea a face cu ... a avea apă în vine a avea aplecare spre ... a avea argint viu în vine a nu avea astîmpăr a avea asupra sa a avea atuul a avea avere cît praful de pe tobă a avea baftă a avea bani cu carul a avea bani groşi a avea bani la ciorap a avea bani număraţi a avea bătaie de cap a avea beregata curcanului
a se avea bine a avea biştari a avea boală pe cineva a avea boală să ... a avea bosă a avea bujori în obraji a avea bumbac în urechi a avea bursă a avea burta lipită de spate
a avea burtă de iapă a avea burtă de popă a avea ca ajutor
a avea burtă de iapă, a nu se mai sătura mîncînd. a avea burtă de popă, 1) a fi (foarte) gras; 2) a mînca foarte mult. a avea ca (sau drept) ajutor (pe ...), a fi ajutat (de ...): el are drept agiutor zece ţărani secui.AL.
a avea cale
a avea cale (pe undeva), a avea drum (pe undeva): la cine mi-e mie drag, n-am cale, şi tot îmi fac.POP.
a avea cale cuvintelor a avea canon a avea cap a avea capăt a avea cap greu a avea cap să ... a avea capul ca dovleacul a avea casa cucului a avea casa sub căciulă a avea casă şi masă a avea caş la gură a avea cazier a avea căderea să ... a avea căldură la cap a avea căpătîi a nu avea căţel, purcel a avea căutare a nu avea ce căuta undeva a nu avea ce face a avea cei şapte ani de acasă a nu avea ce împărţi cu ... a avea ce mînca a avea ce pune pe masă a nu avea ce pune pe o măsea a avea cerbice ţeapănă
a avea ceva cu cineva
a avea cale cuvintelor, (înv. ) a-i fi îngăduit să vorbească: atunce avînd cale Grigorie-vodăcuvintelor sale, au spus vezirului cum au sfătuit pre Husain-paşa să iasă din şanţuri cu oastea.NEC. a avea canon, a fi pedepsit. a avea cap, 1) (fam. ) a fi deştept, inteligent; 2) a avea capăt. a avea capăt (sau cap), a se sfîrşi, a se termina: toată boala are leac, da urîtu’ n-are cap.POP. a avea cap greu sau a fi greu de (sau la) cap, a înţelege cu dificultate, cu greutate; a fi prost: cum văd, eşti cam greu de cap.CR. a (nu) avea cap (şi Dumnezeu sau şi chip) să ... (sau de a ...), a (nu) fi în stare să ..., a (nu) putea să ...: rea bucată-i dragostea; cine prinde-a o gusta, n-are cap de-a o lăsa.POP. a avea capul ca dovleacul, a fi prost ca noaptea. a avea casa cucului, a nu avea nici un adăpost. a avea casa sub căciulă (sau sub pălărie), (reg. ) a fi foarte sărac. a avea casă şi masă, a avea cele necesare traiului. a avea (sau a fi cu) caş la gură, a fi imatur; a fi lipsit de experienţă. a avea cazier, a avea antecedente penale. a avea căderea să ..., a avea calitatea de a ...: aici, numai el are căderea de a decide. a avea căldură la cap, a aiura, a delira. a avea căpătîi, a fi aşezat la casa lui: geaba mă mai duc acasă, că-s flăcău şi n-am nevastă, nici nevastă, nici copii, nici un fel de căpătîi.POP. a nu avea (nici) căţel, (nici) purcel, 1) a nu avea griji materiale; 2) a fi foarte sărac. a avea căutare, (despre mărfuri) a se vinde uşor. a nu avea ce căuta undeva, a nu avea voie să vină, să stea undeva. a nu avea ce face (sau ce să facă), 1) a nu avea ocupaţie; 2) a nu putea schimba nimic dintr-o situaţie. a (nu) avea cei şapte ani de acasă, a (nu) fi fost (bine) educat în copilărie. a nu avea ce împărţi (sau de împărţit) cu ..., a nu avea nici o legătură cu ..., a nu avea nimic în comun cu ...: nu-ţi vreau nici rău nici bine, n-am ce împărţi cu tine.AL. a avea ce mînca, a avea din ce trăi: slava domnului, am ce mînca la casa d-tale.CR. a (nu) avea ce pune pe masă, 1) a (nu) avea existenţa asigurată; 2) (în construcţii negative) a fi foarte sărac. a nu avea ce pune (nici) pe o măsea, a avea foarte puţin de mîncare: nici pe o măsea n-are ce pune.CR. a avea cerbice ţeapănă, (înv. ) a fi dîrz: cela ce avea cerbice ţapănă ... se muie. MOXA. a avea ceva cu cineva, 1) a dori, a pretinde, a vrea ceva de la cineva: ce ai, domnule, cu mine? ; 2) a avea motive (nemărturisite) pentru a căuta nod în papură, a persecuta, a paşte (pe cineva): să ştii că are ceva cu tine!
a avea ceva după perdea a avea ceva în sînge a avea ceva la bază a avea ceva pe conştiinţă a avea cheag a avea chef de ceva a nu avea cherestea a avea cheresteaua groasă a nu avea chip să ... a avea cinstea să ... a avea ciudă pe cineva a avea cînd a avea cîrlig a avea cîştig de cauză a nu avea cîtuşi de puţin a avea clavir la cap a avea coarne a avea coastele lipite a nu avea coloană vertebrală a avea colţi a avea condei a avea consideraţie a avea conştiinţa pătată a avea credit a avea crezămînt a nu avea cu ce-şi stropi măseaua a avea cu cine să semene
a avea cu cineva a avea culoare a nu avea cum a avea cunoştinţă a avea cunoştinţă de cauză
a avea ceva după perdea, a tăinui ceva: după acest schimb de vorbe, tăcură, fiecare mai avînd ceva după perdea.SAD. a avea ceva în sînge, a avea ceva înnăscut: lui îi mergea toate la inimă, avîndu-le în sînge.CEZAR.P. a avea ceva la bază, a se întemeia pe ceva sigur. a avea ceva pe conştiinţă, a avea ceva să-şi reproşeze. a avea cheag (la pungă), a avea bani puşi la o parte, a fi bogat: ce te milogeşti, că ai cheag destul.DELAVR. a avea chef de ceva, a dori, a pofti (să facă) ceva: n-am chef să joc.AL. a nu avea cherestea, (fam. ) a nu avea caracter, obraz, ruşine. a avea cheresteaua groasă, a fi gros de obraz. a nu avea chip să ..., a nu avea posibilitatea să ..., a nu putea să ...: azi n-ai chip, în toată voia, în privirea-i să te pierzi.EM. a avea cinstea să ... (sau de a ...), a avea onoarea să ... (sau de a ...): am avut cinstea să fiu primit de ambasadorul Italiei . a avea ciudă pe cineva, a purta pică cuiva. a (nu) avea cînd (să ...), a (nu) avea timp (să ...): mă dusei vinerea-n tîrg, par’că joi n-am avut cînd.POP. a avea cîrlig (la cineva), (pop. ) a-i fi simpatic, drag (cuiva). a avea cîştig de cauză, a obţine o victorie (asupra cuiva), a cîştiga. a nu avea cîtuşi de puţin, a nu avea deloc. a avea clavir la cap, a fi într-o ureche. a avea (sau a purta) coarne, a fi înşelat de nevastă: dar cînd mai porţi şi coarne, ce zici, Prutescule? CONTEMP. a avea coastele lipite, a fi foarte flămînd, a fi mort de foame. a nu avea coloană vertebrală, a fi servil, supus. a avea colţi, a fi periculos, primejdios. a avea condei (sau pană), a scrie bine, cu talent. a avea consideraţie (pentru cineva), a stima, a respecta, a cinsti (pe cineva). a avea conştiinţa pătată, a fi comis fapte imorale. a avea credit, a se bucura de încredere; a avea trecere. a avea crezămînt, a se bucura de încredere. a nu avea cu ce-şi stropi măseaua, a nu avea ce bea. a avea cu cine (sau cui) să semene, a moşteni calităţile (sau defectele) părinţilor. a avea (sau a-şi face treabă) cu cineva, 1) a avea de rezolvat ceva cu cineva; a se ocupa de cineva: du-te pînă acolo că are treabă cu tine! PREDA ; 2) (reg. ) a avea relaţii de dragoste cu cineva: ruşine mi-e şi de iarbă, cu cine mi-am făcut treabă.POP. a avea culoare (în obraji), a avea obrajii rumeni. a nu avea (sau a nu şti) cum (să ...), a nu avea posibilitatea, mijloacele (să ...), a-i fi imposibil (să ...): pentru atîta încredere, nu am cum să-ţi mulţumesc.OD. a (nu) avea (mare sau desăvîrşită) cunoştinţă (de ceva), a (nu) şti, a (nu) fi (bine) informat (de sau despre cineva sau ceva), a (nu) cunoaşte (bine): aveau smeii cunoştinţă de vitejia lui.ISP. a avea (sau a fi în) cunoştinţă de cauză, a fi bine informat, a cunoaşte în amănunt, detaliat.
a nu avea cuvinte a avea darul să ... a avea darul suptului a avea darul vorbirii a avea datină a nu avea de ce-l trage cîinii
a nu avea decît sula şi căciula a avea de furcă a nu avea de furcă a avea degete lungi a avea de gînd a avea de lucru a nu avea de moară a avea de mulţumire ... a avea de ros a avea de ştire a avea de treabă a avea dinţi de lapte a avea dinţii cunună a avea două chei pentru o încuietoare a avea draci a avea draci pe ţurloaie a avea dreptate
a avea dreptul a nu avea după ce bea apă a avea faţă a avea faţă la cineva a avea fericirea să ...
a nu avea cuvinte, a nu reuşi să se exprime (din cauza emoţiei); a avea un lapsus. a avea darul să ... (sau de a ...), a fi de natură să ... (sau a ...): importurile de bunuri de larg consum au avut darul de a-i obişnui pe oameni cu lucrurile de calitate. a avea darul suptului, (fam. ) a trage la măsea. a avea darul vorbirii, a se exprima fluent, a fi un bun vorbitor. a avea datină, (înv. şi pop. ) a avea obiceiul: ospătăria aceea era a unui om foarte mare de statură, ... care avea datină să cumpere pre oamenii ce i se aducea de vîndut.POP. a nu avea de ce-l trage cîinii, (reg. ) a fi foarte sărac: ceva-ceva de nu ti-i cumpăni, n-are de ce te trage cîinii.CONV.LIT. a nu avea decît sula şi căciula, a fi sărac lipit (pămîntului), a avea doar zestrea nativă: bine, să mă însor, răspunse flăcăiaşul, dară eu n-am de nici unele; sînt golan, precum mă vezi: sula şi căciula.ISP. a avea de furcă (cu cineva sau cu ceva), a avea de rezolvat o afacere neplăcută (cu cineva), a avea de luptat (cu cineva sau cu ceva): se luă la luptă cu el; dar n-avu mult de furcă.POP. a nu avea de furcă, (reg. ) a fi foarte sărac. a avea degete lungi, a fura, a fi lung de mînă. a avea de gînd, a intenţiona: guvernul are de gînd să facă în străinătate un împrumut de 155 milioane.CAR. a avea de lucru (sau de treabă), 1) a avea un loc de muncă; 2) a fi ocupat: tu, de socoţi că ai de treabă acolo, stai şi drege şi lucrează cum te pricepi.GHICA. a nu avea de moară, a nu avea din ce trăi. a avea de mulţumire ..., (înv. ) a fi mulţumit să ..., a-i face plăcere să ...: n-ai fi avut de mulţămire şi bucurie să priveşti aşa feliu de crude morţi.DRĂGHICI. a (nu) avea (ceva) de ros, a (nu) avea o slujbă, o sinecură. a(-i) avea (cuiva) de ştire, a avea grijă (de cineva), a păzi, a supraveghea (pe cineva): i-a avut Dumnezeu de ştire.PANN. a avea de treabă, v. a avea de lucru. a avea dinţi de lapte, a avea caş la gură. a avea (sau a fi cu) dinţii cunună, a avea dantura întreagă. a avea două chei pentru o încuietoare, a fi şiret. a avea draci, (fam. ) 1) a fi deosebit de nervos; 2) a avea hachiţe, toane. a avea draci pe ţurloaie, (reg. ) a fi neastîmpărat. a (nu) avea dreptate, a (nu) gîndi bine, drept: în privinţa amicului, avusese dreptate.CAR. a avea dreptul (sau (înv. ) drit), a i se permite, a-i fi îngăduit: de la cea întîi prezentare el are drit să trateze pe toţi ceilalţi ca şi cînd i-ar cunoaşte demult.AL. ; d-sa avea dreptul să ia o minimă sumă din fondurile acelea.CAR. a nu avea după ce bea apă, a fi foarte sărac: un beţiv de frunte era şi iepurele şi sărac de n-avea după ce bea apă.POP. a avea faţă, (fam. ) a aduce a ..., a fi bun de ...: are faţă de şef . a avea faţă la cineva, (înv. ) a avea trecere, credit la cineva: boierii, ... nădăjduind că dintru acea faptă vor avea faţă la Petru-vodă.COSTIN. a avea fericirea să ... (sau de a ...), a avea onoarea, plăcerea să ... (sau de a ...): pe d. Brănişteanu nu avem fericirea să-l cunoaştem.CAR.
a avea fierul cuiva
a avea gura seacă a avea gura spartă
a avea fierul cuiva, (pop. ) a semăna cu cineva. a avea fiinţă (pe lume), a se naşte; a exista, a fiinţa: atunci lumea cea gîndită pentru noi avea fiinţă.EM. ; de unde să-l iei, dacă n-are fiinţă pe lume? CR. a avea fler, a avea intuiţie; a fi perspicace. a avea foc la inimă, a dori foarte mult. a avea (sau a trage) folos (din ceva sau de pe urma cuiva): n-am să am folos de el niciodată.CR. a avea fum (sau ceaţă) în creieri, (pop. ) a fi beat. a avea fumuri (în cap) sau a fi plin de fumuri, a fi înfumurat, a-şi da aere: este cel mai plin de fumuri, cel mai nerod. NEGR. a avea (sau a fi cu, a umbla cu, a-i intra, a-i scoate cuiva) gărgăuni(i) (sau greieri, stigleţi) în (sau din, la) cap, a avea fumuri, toane, ifose; a avea idei extravagante, năstruşnice; a nu fi în toate minţile, a fi ţicnit: ţi-au intrat în cap gărgăuni ... vrei s-ajungi senator! AL. ; ia staţi oleacă, că vă scot eu gărgăunii din cap! CR. a avea ghinion, a fi lipsit de noroc, de şansă. a avea girul cuiva, a avea acordul, dezlegarea cuiva a avea gîdilici la limbă, a avea mîncărime la limbă; a nu-şi putea ţine gura: Moş Roată avea gîdilici la limbă.CR. a avea (sau a pune în) gînd, (înv. ) a presupune: n-au avut gînd că-l va ucide, ce s-au gîndit că numai ce-l va sudui.PRAV. a avea (de) gînd să ..., a intenţiona să ..., a voi să ...: de ai gînd să ne iubim, vină-n crîşmă să bem vin.POP. ; am căptuşit nişte iepuri şi am de gînd să-i jumulesc.CR. a avea gînduri mari, a avea planuri, proiecte de amploare, îndrăzneţe. a avea gînduri negre, a fi preocupat de gîndul sinuciderii. a avea glagore în cap, a avea cap bun, a avea minte. a avea glas bun, a cînta frumos. a avea grabă mare sau a-i fi grabă mare, a fi grăbit, a fi zorit: ş-apoi veţi duce, dacă spuneţi c-aveţi aşa mare grabă.CR. a avea grăunţe în cap, a da în gropi de prost. a nu avea grăunţe (sau toate grăunţele) în cap, a nu avea minte, a fi prost: tu în cap nu ai grăunţe, numai pleavă şi puzderii.EM. a nu avea greş, a nu strica, a fi potrivit, a prinde bine: însuratul de tînăr şi mîncarea de dimineaţă n-au greş.POP. a avea (de) grijă, a băga de seamă, a lua seama, a se (în)griji (de ceva): acum să ai grije, că maică-ta mearge la o nuntă! BARAC. a avea (sau a-i fi cuiva) gura amară, a simţi un gust amar în gură (după un chef). a avea gura ca o sabie, a avea limbă ascuţită, a fi sarcastic. a avea (sau a fi cu) gura mare, a fi certăreţ: soacra nu trebuie să fie cu gura mare.CR. a avea (sau a-i fi cuiva) gura seacă, a avea gură pocită: afurisit drac, parcă-i fu gura seacă; cum a cobit el, aşa s-a întîmplat.POP. a avea gura spartă (sau de cîrpă), a fi indiscret, a nu putea păstra o taină.
a avea gură să ...
a (nu) (mai) avea gură (sau obraz, tupeu) să ..., a (nu) (mai) avea curajul, îndrăzneala să ..., a (nu) (mai) cuteza să ...: ai băut cît şăpte şi mai ai obraz să te jăluieşti! AL. ; încă mai ai gură să întrebi? CR.
a avea fiinţă a avea fler a avea foc la inimă a avea folos a avea fum în creieri a avea fumuri
a avea gărgăuni în cap a avea ghinion a avea girul cuiva a avea gîdilici la limbă a avea gînd a avea gînd să ... a avea gînduri mari a avea gînduri negre a avea glagore în cap a avea glas bun a avea grabă mare a avea grăunţe în cap a nu avea grăunţe în cap a nu avea greş a avea grijă a avea gura amară a avea gura ca o sabie a avea gura mare
a avea gură bogată a avea gură de aur a avea gură de cîrpă a avea gură pocită a avea gură scîrnavă a avea gust a avea gustul
a nu avea habar a nu avea hal să ... a avea hasnă
a avea haz a avea ifose a avea igrasie la cap a avea iluzii optice a avea importanţă a avea impresia că ...
a avea influenţă asupra ... a avea inima grea a avea inima îndoită a avea inima neagră a avea inimă de aur a avea inimă largă a avea inimă tare a avea intenţia să ... a avea intenţii cu ... a avea în buzunar a avea în cîrcă cu cineva a avea înclinaţie spre ... a avea în coaste
a avea gură bogată (sau mare), a vorbi mult şi repede; a fi guraliv. a avea gură de aur, a fi un bun orator. a avea gură de cîrpă, a nu putea ţine un secret; a flecări, a pălăvrăgi. a avea gură pocită sau a fi pocit la gură, a prevesti lucruri neplăcute; a cobi. a avea gură scîrnavă (sau spurcată), a se exprima vulgar, trivial; a spune obscenităţi. a avea (bun) gust, a avea simţ artistic: amicul meu va giudeca de am gust bun.AL. a avea gustul (să ...), a avea obiceiul să ..., a fi deprins să ...: poporul nostru în mare parte nu prea are gustul citirei.CAR. a nu avea habar (de cineva sau de ceva), 1) a nu-i păsa (de cineva sau de ceva), a nu-l durea capul (de ceva sau de cineva): ad-o vadră de Cotnar, şi de plată n-ai habar! AL. ; 2) a nu şti nimic (despre cineva sau despre ceva): mor după tine şi tu habar n-ai de mine.PANN. a nu avea hal să ..., a nu putea să ..., a nu fi în stare să ...: n-ai hal să-mi fii bărbat! POP. a avea (sau a-i fi cuiva) hasnă (de cineva sau de ceva), (reg. ) 1) a avea, a trage folos de pe urma cuiva; 2) a-i păsa de cineva (sau de ceva): cu ibovnică-n vecini, nu ţi-i hasnă de cei cîni.POP. a avea haz, 1) a simţi plăcere, bucurie: ce haz am să merg acasă, cînd n-am nevastă frumoasă?POP. ; 2) a avea farmec, a fi nostim, simpatic, a avea (pe) vino-ncoace: e frumoasă; ... ca copiii are haz.EM. a avea ifose, a-şi da aere, a fi înfumurat. a avea igrasie la cap, (fam. ) a fi prost, a fi într-o doagă. a avea iluzii optice, a avea vedenii. a (nu) avea importanţă, a (nu) avea însemnătate, valoare; a (nu) conta: pentru el, nimic n-avea importanţă. a avea impresia că ..., a i se părea că ..., a crede că ...: am impresia că nu eşti tocmai în apele tale. a avea influenţă (sau înrîurire) asupra ... (cuiva sau a ceva), a influenţa (pe cineva sau ceva): ceea ce [gazetarul] debitează zilnic trebuie să aibă o înrîurire cît de mică asupra cugetării şi părerilor lor [cititorilor].CAR. a avea inima grea, a fi plin de griji, trist: n-aş vrea să plec de-aice cu inim-aşa grea.NEGR. a avea inima îndoită, a şovăi, a fi nehotărît, a avea temeri: au priceput Ştefan-Vodă îndată îndoita inimă a lui Constantin-Vodă.COSTIN. a avea (sau a-i fi) inima neagră, a fi foarte trist. a avea inimă de aur, a fi foarte bun, cumsecade. a avea inimă largă, a fi darnic, mărinimos. a avea inimă tare (sau de piatră, împietrită) sau a i se împietri inima (cuiva), a nu simţi milă, compasiune; a fi nepăsător, nesimţitor, rău. a avea intenţia să ..., a intenţiona, a avea de gînd să ... a avea intenţii (serioase) cu ..., a voi să ia în căsătorie pe ...: are intenţii cu copila aceea cu ochii vineţi.AGÂRB. a avea în buzunar (pe cineva), a avea sub control (pe cineva). a avea (sau a-i fi) în cîrcă cu cineva, a avea de furcă cu cineva: să-ţi iei tălpăşiţa, că cu mine ai în cîrcă.POP. a avea înclinaţie spre ..., a avea aptitudini pentru ...: avusese de mic înclinaţii spre desen. a avea în coaste (pe cineva), a fi incomodat, stingherit (de cineva), a nu mai putea scăpa (de cineva): mai mare blestem nu-ţi trebue decît să ai pe soacră în coaste! POP.
a nu avea încotro a avea încredere
a avea în degetul mic a avea în minte a avea în palmă a avea în primire a avea în privire a avea în pungă a avea însemnat la catastif a avea în sîn a avea înştiinţare a avea în tăşcuţă a avea întîietate a avea înţelegere cu cineva a avea înţeles
a avea în vedere a avea în vedere a avea la activ
a nu (mai) avea încotro (face sau merge, cotigi), a nu (mai) şti ce să facă, a nu (mai) avea altă posibilitate, a fi nevoit să accepte, a se resemna: n-am încotro, mort copt, trebuie să te iau cu mine.CR. ; trebuie să stea faţă, n-are-ncotro cotigi.NEGR. a avea încredere (în cineva), a se baza, a se bizui, a conta (pe cineva), a se încrede (în cineva): el n-are încredere în sine.CAR. a avea în (sau la) degetul (cel) mic (pe cineva sau ceva) sau a fi în (sau la) degetul mic al cuiva, 1) a cunoaşte temeinic (ceva): universul fără margini e în degetul lui mic.EM. ; 2) a dispune după bunul plac (de cineva sau de ceva) sau a fi la discreţia cuiva: mă are la degetul mic şi mă joacă aşa cum pofteşte ; 3) a fi superior (cuiva): nu se temea de ceilalţi concurenţi; abia dacă erau la degetul lui mic . a avea în minte (pe cineva sau ceva), 1) (înv. ) a intenţiona: nici n-au avut în minte ca să ne înşale pre noi.ŢICHINDEAL ; 2) a fi preocupat (de cineva sau de ceva). a avea în (sau ca în) palmă (pe cineva sau ceva), a avea în puterea sa, la discreţia sa (pe cineva sau ceva): întregul oraş ... îl avui ca-n palmă.STANCU. a avea în primire (ceva), a răspunde (de ceva). a avea (sau a lua) în privire, (înv. ) a avea în vedere, a lua în considerare, a ţine seamă: luînd în privire sperarea viitoarelor lor venituri, li se puse condiţii.BĂLC. a avea (sau a băga) în (sau la) pungă (pe cineva), (reg. ) a dispune (de cineva), a avea la mînă (pe cineva). a avea însemnat la catastif (sau la răboj) (pe cineva), a avea în vedere, a ţine minte pe cineva (spre a-i face un bine sau un rău). a avea (sau a ţine) în (sau la) sîn (pe cineva), (înv. şi reg. ) a alinta (pe cineva); a menaja (pe cineva). a avea înştiinţare, (înv. ) a fi informat: avea înştiinţare prin taină de la frate-său.LET. a avea în tăşcuţă (pe cineva), (reg. ) a avea la dispoziţie, la discreţie (pe cineva). a avea întîietate, a avea prioritate. a avea înţelegere cu cineva, a avea legături, aranjamente secrete cu cineva. a (nu) avea (un sau nici un) înţeles (sau sens), a (nu) avea noimă; a (nu) avea logică: cuvîntu-mi pentru tine nu avea înţeles.EM. a avea în vedere (ceva), a intenţiona, a urmări (ceva): nu vom avea în vedere decît poeziile ... pe care le-a scris Eminescu în epoca deplinei sale dezvoltări.MAIOR. ; a ţinut să meargă la Kissingen incognito, pentru ca să se risipească bănuielile că ar fi avut în vedere să intre în daraveri cu cancelarul. CAR. a avea în vedere (pe cineva), a se interesa în mod special de cineva (pentru a-i face un bine sau un rău); a avea grijă de cineva: amîndoi i-au făgăduit că ... îl vor avea în vedere.VLAH.
a avea lacăt la gură
a avea la activ (ceva), a avea experienţă, a avea antecedente (în ceva): avea multe construcţii la activ. a avea (sau a-şi pune) lacăt (sau gard) la gură, a nu spune nimic, a tăcea, a-şi impune tăcerea: Florico, pune-ţi gard la gură! AL.
a avea la cherem a avea la inimă
a avea la cherem (pe cineva), a avea la mînă (pe cineva), a dispune după pofta inimii (de cineva): Hiotoglu te avea la cheremul lui, după cum zic turcii, căci avea la îndemînă un arsenal întreg.GHICA. a avea la inimă (pe cineva), a simpatiza (pe cineva), a avea la suflet (pe cineva).
a avea la nazar a avea la plăcere a-l avea la taşcă a avea limbă ascuţită a avea limbă lungă a avea lipici a avea loc a nu avea loc de cineva a avea lumînări la nas a avea mai mult de-o grămadă a avea mai multe coarde la arc a avea mari cuvinte să ... a avea maşină la scară
a avea memorie scurtă a avea miere de şarpe la inimă a nu avea mijloc să ... a avea mila cucului a avea milă a avea mintea în vacanţă a avea mintea mobilată a avea minte de cocă a avea minte de vrabie a avea minte fragedă a avea mîinile legate a avea mîinile pătate de sînge a avea mîna a avea mîna curată a avea mîna strînsă a avea mînă bună a avea mînă grea a avea mînă largă a avea mînă liberă
a avea la nazar (pe cineva), (înv. ) a proteja (pe cineva), a fi binevoitor (cu cineva): ministrul mă are la nazar.AL. a avea la plăcere (pe cineva), (înv. ) a agrea pe cineva: îl are la plăcere toţi, şi împăratul.PANN. a-l avea la taşcă (pe cineva), a avea la mînă (pe cineva). a avea limbă ascuţită (sau rea, de şarpe), 1) a fi răutăcios; 2) a fi rău de gură. a avea limbă lungă sau a fi lung de limbă (sau slobod la limbă), 1) a fi flecar, palavragiu; 2) a fi indiscret. a avea lipici, a atrage, a fermeca, a seduce. a avea loc, 1) a se întîmpla, a se produce: concursul a avut loc pe 17 septembrie ; 2) a fi loc. a nu (mai) avea loc de cineva, 1) a fi incomodat de cineva; 2) a nu mai încăpea de cineva; a-i pricinui permanente neajunsuri cuiva. a avea lumînări la nas, 1) a-i curge mucii (cuiva); 2) a se purta copilăreşte, prosteşte. a avea mai mult de-o grămadă (ceva), a nu avea deloc (ceva). a avea mai multe coarde la arc, a avea mai multe posibilităţi pentru a duce la bun sfîrşit ceva: cînd i se părea că punga nu se umplea destul de repede, avea şi alte coarde la arc.GHICA. a avea mari cuvinte să ... (sau a ...), a avea motive temeinice să ... (sau a ...): ei aveau două mari cuvinte a fi îngrijiţi.NEGR. a avea maşină la scară, (fam. ) a avea o situaţie bună; a avea un post însemnat. a avea memorie (sau memoria) scurtă, a nu putea (sau a nu vrea) să ţină minte ceva; a uita repede ceva; a fi uituc: au memoria scurtă, s-au obicinuit cu relele şi uită lesne pe cei care i-au asuprit.GHICA. a avea miere de şarpe la inimă, a fi rău. a nu avea mijloc să ..., a nu avea posibilitatea să ... a avea mila cucului, a fi orfan. a avea milă (de ...), 1) (înv. ) a avea parte (de ...): tu l-ai măritu-l pe-mpăratul, s-aibă milă de izbîndă.DOS. ; 2) a fi milos, a se îndura: o, marmură, ai milă de-a mele rugăminţi! EM. a avea mintea în vacanţă (sau plecată cu sorcova), (fam. ) a nu gîndi, a da semne de prostie. a avea mintea (bine) mobilată, a fi foarte instruit. a avea minte de cocă (sau de prunc), a fi prost ca noaptea. a avea minte de vrabie, a nu avea creier. a avea minte fragedă, a fi copilăros, imatur, necopt. a avea mîinile legate, a fi în imposibilitate de a acţiona. a avea (sau a fi cu) mîinile pătate de sînge, a fi vinovat de crimă: o tristă faimă supravieţuise omului pătat de sînge ce nu fusese văzut rîzînd niciodată.M.CAR. a avea (sau a fi la cineva) mîna, (la jocul de cărţi) a-i veni rîndul să împartă cărţile. a avea mîna curată (sau mîinile curate), a fi cinstit. a avea mîna strînsă sau a fi strîns la mînă, a fi zgîrcit, meschin. a avea mînă bună sau a fi bun de mînă, 1) a fi îndemînatic; 2) a purta noroc: ai mînă bună, însoară-mă şi pe mine.BOL. a avea mînă grea, 1) a lovi primedios; 2) a fi neîndemînatic (la scris, la desen). a avea (sau a fi cu) mînă largă (sau deschisă) sau (înv. ) a fi slobod la mînă, a fi generos, darnic. a avea (sau a da, a lăsa cuiva) mînă liberă (sau cîmp liber), a avea (sau a da) libertate (totală) de acţiune: spre a lăsa mînă liberă doamnei director.CAR.
a avea mînă lungă a avea mîncărime de limbă a avea mîncărime la degete a avea mîncărime la tălpi a nu avea moarte a avea mod să ... a nu mai avea mult a avea nas de cîine a avea nas să ... a avea natură a avea nădejde în ... a avea năvalnic a avea neamuri a avea nervi a avea nervii slabi a avea nervii zdruncinaţi
a avea nevoie
a avea nevoie de ...
a nu avea nevoie de ... a avea nevoie să ... a nu avea nici cap, nici coadă a nu avea nici casă, nici masă a nu avea nici cenuşă în vatră a nu avea nici ce pune în gură a nu avea nici de unele
a avea (sau a fi cu) mînă lungă sau a fi lung de mînă, a fi hoţ: cine e cu mînă lungă pierde şi ce are-n pungă.PANN. a avea mîncărime de (sau la) limbă (sau de cuvînt), a fi vorbăreţ, limbut: începură să aibe deodată o mare mîncărime de limbă.AGÂRB. a avea mîncărime la degete, a fura. a avea mîncărime la tălpi, a simţi mereu nevoia de a pleca; a nu putea sta mai mult timp într-un loc. a nu avea moarte, a fi durabil, a fi etern. a (nu) avea mod să ... (sau de a ...), a nu avea posibilitatea să ... (sau de a ...). a nu mai avea mult, a fi pe moarte. a avea (sau a fi cu) nas de cîine, (reg. ) a fi fără ruşine. a (nu) avea nas să ..., 1) a (nu) îndrăzni să ..., a (nu) avea tupeul să ...: ai nas să te arăţi? ; 2) a (nu) avea autoritate, credit, trecere: mincinosul nu are nas. a avea (sau a fi cu) natură, (reg. ) a fi violent, periculos; a fi arţăgos. a avea nădejde (sau a-şi pune nădejdea) în ... (sau la ..., pe ..., (înv. ) către ..., pre ..., spre ...) sau a se lăsa în nădejdea cuiva, a se bizui pe ...: eu sînt bătrîn şi sărac, să n-ai la mine nici o nădejde.FIL. a avea năvalnic, (reg. ) 1) a se bucura de simpatie; 2) (despre prăvălii) a avea mulţi clienţi. a avea neamuri (bune), a fi dintr-o familie bogată, aleasă sau influentă: căci sărac e tare şi nici neamuri nare.COŞBUC. a avea nervi, a fi irascibil, nervos; a face o criză de nervi: cîteodată are nervi şi nu vrea să vadă pe nimeni.CEZAR.P. a avea nervii slabi, a fi uşor iritabil sau impresionabil. a avea (sau a fi cu) nervii zdruncinaţi, a nu se putea controla, a fi cu nervii la pămînt. a avea (sau a fi) nevoie (de cineva sau ceva), a(-i) fi necesar, folositor (cineva sau ceva): ţara are nevoie mai mult ca oricînd de linişte înăuntru şi de o atitudine serioasă şi limpede faţă cu străinătatea.CAR. a avea nevoie de ... (sau de către ..., despre ...) (cineva sau ceva), (înv. ) a avea neplăceri, dificultăţi, a avea de suferit (din partea cuiva sau a ceva): au trimis sol la dînsul den sfatul boiarilor de Ardeal, arătînd nevoia ce au despre Mihai Vodă.N.COSTIN. a nu avea (nici o) nevoie de ... (cineva sau ceva), 1) (înv. ) a nu avea nici o grijă, a nu-i păsa (de cineva sau de ceva): de netrebnice urmări să naibi nici o nevoie. PANN ; 2) (reg. ) a nu avea habar, a nu şti nimic. a avea (sau a fi) nevoie să ... (sau a ...), a considera (sau a fi) necesar, a trebui să ... (sau a ...): acele petreceri cinegetice, în care vînătorul n-are nevoie să umble pe jos.OD. a nu avea nici cap, nici coadă, a nu avea nici o noimă, nici un înţeles; a fi împotriva ordinii fireşti a lucrurilor. a nu avea nici casă, nici masă, a fi sărac lipit pămîntului. a nu avea nici cenuşă în vatră (sau în casă) sau a nu-i arde nici focul în vatră, a nu avea absolut nimic, a fi sărac lipit pămîntului: nu-i casa lor, în care stau, şi-n casă nici cenuşă n-au.COŞBUC. a nu avea nici ce pune în gură (sau în căldare), a nu avea ce mînca, a fi lipsit de orice mijloace de existenţă. a nu avea nici de unele, a nu avea nimic.
a nu avea nici în clin, nici în mînecă a nu avea nici mîţă la casă a nu avea nici o para chioară a nu avea nici o perdea a nu avea nici o scofală a nu avea nici o treabă a nu avea nici pe naiba a nu avea nici tăciune în vatră a nu avea nici un chichirez a nu avea nici un chip a nu avea nici un Dumnezeu a nu avea nimic a face cu ... a nu avea noimă a avea noroc
a nu avea (de-a face) (sau a nu-şi pune) nici în clin, nici în mînecă (cu cineva sau cu ceva), a nu avea nimic comun, nici o legătură (cu cineva sau ceva): cum vrei ca nişte nenorociţi, ... să poată aprecia legendele din viaţa plină de iubire a unui popor poetic, cu care ei nu au avut nici în clin, nici în mînecă? GHICA. a nu avea nici mîţă la casă, (reg. ) a fi foarte sărac. a nu avea (sau a nu face) nici o para (sau leţcaie, boabă) chioară (sau frîntă), a nu avea (sau a nu valora) absolut nimic: mai gios de opt mii, nici o para frîntă! AL. a nu avea nici o perdea, a nu avea ruşine; a întrece măsura bunei cuviinţe. a nu avea (sau a nu face) nici o scofală, a nu avea nici o şansă de izbîndă ori a nu izbuti nimic, a nu avea nici un succes: nu m-ai crezut cînd ţi-am spus că n-ai să faci nici o scofală! a nu avea nici o treabă (cu ceva), a nu avea nici o legătură, a nu avea nici în clin, nici în mînecă (cu ceva): la descălecatul ţarălor acestora nice o treabă nu are. N.COSTIN. a nu avea nici pe naiba (sau nici pe dracul), a nu avea nimic, a fi perfect sănătos: jucăm, zău, toată ziua şi n-avem nici pe naiba! POP. a nu avea nici tăciune în vatră, a fi foarte sărac. a nu avea nici un chichirez, a nu avea nici un haz. a nu avea nici un chip, a nu mai avea încotro: vezi şi tu, că n-avem nici un chip. VLAH. a nu avea (sau a fi fără) nici un Dumnezeu, a nu crede în nimic, a nu ţine seamă de nimic. a nu avea nimic a face cu ..., a nu a avea nici o legătură cu ... a nu avea (nici o) noimă, a nu avea (nici un) înţeles, a fi fără sens, absurd: condamnă muzica clasică, care n-ar avea nici o noimă.NEGR. a avea (sau a fi cu) noroc, a avea succes, a fi favorizat de împrejurări: noi avem mai puţin noroc decît el.CAR.
a avea obicei
a avea noroc (sau norocul) că ... sau noroc (de la Dumnezeu sau din cer pînă în pămînt) că ... sau norocul ... că ..., din fericire ..., bine că ...: noroc de la Dumnezeu că era o fată robace şi răbdătoare.CR. a avea noroc de ... (sau cu ...) (cineva sau ceva), a avea avantajul de a putea fi ajutat, sprijinit (de cineva sau de ceva); a avea parte de ...: avură noroc de vreme bună.SAD. a avea noroc la ..., a avea succes la ..., a reuşi la ...: aţi avut noroc la vînătoare? DELAVR. a avea noroc porcesc (sau orb, chior, cu carul) sau a avea norocul porcului sau a-i curge norocul gîrlă (cuiva), a avea (cu uşurinţă) succes în tot ce întreprinde: din ziua în care s-a tocmit Chirică la Ipate, norocul îi curgea gîrlă.CR. a avea noroc (sau norocul) să ..., a i se ivi prilejul favorabil pentru a ...: înţelegea să preţuiască binele în care avusese norocul să intre.SAD. a avea (sau a-şi pune) nouă băieri la pungă, a fi foarte zgîrcit. a avea nouă suflete, a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. a avea numai sufletul în oase, a fi slab ca un ţîr. a nu (mai) avea număr, a fi peste măsură de numeros: faclele nu mai aveau număr.BĂLC. a avea nume bun (sau rău), a avea o bună (sau proastă) reputaţie. a avea obicei (sau obiceiul, (pop. ) de obicei), a obişnui: căci nu mai am de obicei ca-n zilele acele, să mă îmbăt şi de scîntei din stele.EM.
a avea obraz
a avea (atîta) obraz, a avea ruşine, pudoare, bun simţ: dar cum să-i zic? nu pot! am atîta obraz! BASS.
a avea noroc că ... a avea noroc de ... a avea noroc la ...
a avea noroc porcesc a avea noroc să ... a avea nouă băieri la pungă a avea nouă suflete a avea numai sufletul în oase a nu avea număr a avea nume bun
a avea obraz ca ţolu’ a avea obraz să ... a avea obraz subţire a avea o casă de copii a avea ochelari de cai a avea ochi codaţi a nu avea ochi decît pentru cineva a avea ochi de pisică a avea ochii căzuţi
a avea ochii cîrpiţi a avea ochi la spate a nu avea ochi să vadă pe cineva a avea o constituţie robustă a avea o foame de lup a avea oftică a avea oftică pe cineva a avea o gură cît o şură a avea o idee fixă a avea o lampă arsă a avea o mutră de înmormîntare a avea onoarea să ... a avea op a avea o păsărică la cap a avea o presimţire a avea orbul găinilor a avea o rezistenţă de fier a avea osebire a avea osînză a avea o slăbiciune a avea o strîngere de inimă a avea o ţandără în cap
a avea obraz ca ţolu’, (reg. ) a fi lipsit de ruşine. a (nu) (mai) avea obraz să ..., a (nu) (mai) avea gură să ..., a (nu) (mai) avea îndrăzneală (să ...). a avea obraz subţire sau a fi subţire de obraz, 1) a fi bine crescut; 2) a fi susceptibil. a avea (sau a fi cu) o casă de copii, a avea mulţi copii: dacă mă vede că-s o văduvă sărmană şi c-o casă de copii, mai trebuie să-şi bată joc de casa mea? CR. a avea ochelari de cai, a fi mărginit, a vedea lucrurile printr-o prismă prea îngustă. a avea ochi codaţi, a avea ochi prelungi, migdalaţi. a nu avea ochi decît pentru cineva, a se uita numai la cineva; a ţine numai la cineva, a iubi numai pe cineva. a avea ochi de pisică (sau de cotoi), 1) a avea privirea foarte ageră, a vedea foarte bine; 2) a fi perfid, viclean. a avea ochii căzuţi, a avea ochii duşi în fundul capului. a avea ochii cîrpiţi (de somn), 1) a avea ochii lipiţi (de somn): ea se sfieşte să-i iasă nainte, cu ochii cîrpiţi de somn.VLAH. ; 2) (fig. ) a fi prost: clipea numai din ochişorii lui cîrpiţi, ca un broscoi în pierzare.CAR. a avea ochi la spate, a nu-i scăpa nimic. a nu avea ochi să vadă pe cineva, a fi supărat pe cineva; a nu putea suferi pe cineva. a avea o constituţie robustă, a fi lat în spate; a fi sănătos tun. a avea o foame de lup, a fi deosebit de flămînd. a avea oftică, a fi bolnav de plămîni. a avea oftică pe cineva, (fam. ) a-i fi necaz pe cineva, a nu putea suferi, suporta pe cineva; a purta pică cuiva. a avea o gură cît o şură, a vorbi mult şi zgomotos; a fi guraliv: fiecare om al statului avea o gură cît o şură şi striga, striga. STANCU. a avea o idee fixă (sau o marotă, o păsărică), a şti, a o ţine una şi bună. a avea o lampă arsă sau a-i fila o lampă, (fam. ) a fi într-o ureche. a avea o mutră de înmormîntare, (fam. ) a i se citi durerea, suferinţa pe figură. a avea onoarea să ... (sau a ..., de a ...), a avea cinstea, plăcerea să ... (sau a ..., de a ...): noi avem onoarea să cunoaştem pe d. Ureche.CAR. a avea op, a avea nevoie, a avea lipsă. a avea o păsărică (sau păsărele) la cap (fam. ) a fi trăsnit, zurliu, nebun. a avea o presimţire, a presimţi (ceva). a avea orbul găinilor (sau al găinii), 1) a nu vedea seara, după apusul soarelui; (p.ext. ) a fi miop; 2) (fig. ) a nu vedea lucrurile evidente: nu vezi pe unde calci? ai orbul găinilor? a avea o rezistenţă de fier, a fi deosebit de rezistent. a (nu) avea osebire, (înv. şi pop. ) a (nu) se distinge (unul de altul); a semăna ca două picături de apă. a avea (sau a fi cu) osînză (la pîntece), a fi înstărit, bogat. a avea o slăbiciune (pentru cineva), a preţui, a simpatiza, a ţine în mod deosebit (pe cineva). a avea (sau a simţi) o strîngere de inimă, a avea o reţinere, o rezervă (faţă de cineva sau de ceva); a avea inima îndoită. a avea o ţandără în cap, a fi indispus.
a nu avea pace cu cineva a avea papagal a nu avea para de ştreang a nu avea para a avea parte a avea parte a avea pasă a avea pat a avea păcatul de a ... a avea păr pe limbă a nu avea păs de ... a avea pe cine moşteni a avea pe dracul
a avea pe inimă a avea perdea la ochi a nu avea pereche a avea pe Scaraoţchi într-însul
a avea pe vino-ncoace a avea pică pe cineva a avea picioare moi a avea pile a avea piper pe limbă a avea pîinea şi cuţitul a avea pîntecele lipit de coaste a avea pîră a avea poftă a avea pohoiele pe ochi a avea ponturi
a nu (mai) avea pace cu (sau de) cineva, (reg. ) a nu fi lăsat în pace de cineva; a fi necăjit, deranjat de cineva: era aşa de rea, încît nimeni dintre vecinii ei n-avea pace de dînsa.ISP. a avea papagal, (fam. ) a fi bun de gură; a vorbi convingător: frumuşică, de, era, dar ce papagal avea! POP. a nu avea para de ştreang, a nu avea nici un ban. a nu avea (nici o) para (chioară sau frîntă, lescaie) sau a nu avea lescaie, a nu avea nici un ban, a fi lefter; a fi foarte sărac, a nu avea nimic: el n-avea para frîntă, nemite să le-nzestreze.CAR. a (nu) avea parte (de cineva), a (nu) avea alături (pe cineva); a (nu)-i fi drag (în viaţă) cineva: să n-am parte de Joiţica dacă ştiu.CAR. a (nu) avea parte (de ceva), a (nu) avea, a (nu) se bucura, a (nu) avea noroc (de ceva): n-am avut parte şi eu pe lume măcar de o compătimire! CAR. a avea (sau a fi în) pasă (bună sauproastă), 1) a avea noroc (sau ghinion) la jocul decărţi: am avut o pasă bună, cîştigam destul de mult. VLAH. ; 2) a-i reuşi (sau a nu-i reuşi) cuiva ceva. a avea pat (cu cineva), (reg. ) a avea relaţii sexuale (cu cineva). a avea păcatul de a ..., a comite păcatul de a ..., a avea nefericita inspiraţie de a ...: vai şi amar de nenorocitul ce are păcatul de a sosi cel dintîi în Borsec! AL. a avea păr pe limbă, a fi prost; a fi lipsit de educaţie. a nu avea păs de ..., a nu se sinchisi de ... a avea pe cine moşteni, a avea cui să semene. a avea pe dracul (în el), a fi plin de draci, a fi drăcos. a avea pe inimă (ceva) sau a-i sta pe inimă (ceva cuiva), a fi preocupat de un gînd, de un sentiment, de o durere, de un necaz (nemărturisite): nu numai politica ne împiedică să spunem ce avem pe inimă.CAR. a avea perdea la ochi, a nu vedea, a nu pricepe un fapt evident. a nu avea (sau a nu-şi afla) pereche, a nu avea seamăn, a fi foarte deosebit de ceilalţi: fata împăratului era rea ca o viperă şi leneşă de n-avea pereche.POP. a avea pe Scaraoţchi într-însul, (reg. ) a fi şiret, viclean. a avea pe (sau altoi de) vino-ncoace sau a fi plin de vino-ncoace, (pop. şi fam. ) a fi atrăgător, simpatic, captivant, seducător: era chipeş flăcăul şi-l avea pe vino-ncoace.POP. ; i se tulburau minţile ... văzînd-o cît era de tînără, de frumoasă şi plină de vină-ncoace.CR. a avea pică pe cineva sau a purta pică cuiva, a fi supărat pe cineva; a-i purta sîmbetele cuiva. a avea picioare moi, a se mişca încet. a avea pile, a se bucura de protecţia cuiva. a avea piper pe limbă, a fi răutăcios, sarcastic. a avea (sau a ţine, a fi cu) pîinea (sau pita) şi cuţitul (în mînă), a avea toată puterea; a fi stăpîn pe situaţie: are ... în mînă şi pînea şi cuţitul, şi taie de unde vrea şi cît îi place.CR. a avea pîntecele lipit de coaste, a fi foarte slab sau foarte flămînd. a avea pîră (cu cineva) sau a se băga în pîri (cu cineva), a se judeca (cu cineva): de va avea vreo parte pîră cu altă parte.ŞINCAI . a avea poftă, 1) a pofti, a dori; 2) a avea apetit. a avea (sau a i se pune cuiva) pohoiele(le) pe (sau la) ochi, (reg. ) a fi lipsit de spirit de observaţie, de perspicacitate. a avea ponturi, a avea sorţi de izbîndă.
a nu avea popas a avea povaţă bună a avea predilecţie pentru ... a avea prepus pe cineva a avea presă bună a avea pretenţia a avea pretenţii
a avea preţ a avea prezenţă de spirit a avea pricină a avea prindere a avea privire la ... a avea priză a avea proptele a avea prune în gură a avea purici a avea purici pe limbă a avea puterea ţînţarului a avea puteri depline a avea racilă la inimă
a avea raport a avea răbdare a avea răsunet a avea rău a avea rău de mare a avea recurs
a nu avea (nicăieri) popas (sau popasuri), a nu avea (nicăieri) astîmpăr, linişte, a nu-şi găsi locul: dorul de la tine peste multe dealuri vine, n-are nicăieri popas pîn-la mine pe obraz.POP. a avea povaţă bună, (reg. ) a fi cumpătat, chibzuit. a avea predilecţie (sau preferinţă) pentru ..., a avea înclinaţie spre ..., a prefera. a avea prepus pe cineva, (înv. şi pop. ) a bănui, a suspecta (pe cineva): feciorul zmeoaicei, de cum a văzuto, ... avea mare prepus pe dînsa.POP. a avea presă bună (sau proastă), a se bucura de apreciere bună (sau rea), a avea reputaţie bună (sau proastă). a avea pretenţia, a pretinde: [ziarul] are pretenţia de a studia situaţia financiară.CAR. a avea pretenţii, 1) a pretinde; 2) a fi exigent, pretenţios. a avea (un) preţ, 1) (despre mărfuri, bunuri materiale) a se vinde bine, a avea căutare: toate au avut preţ şi s-au vîndut ... şi bucatele, şi mărfurile.GALA. ; 2) a avea o valoare ridicată, a valora mult (sub aspect material): nu-i foliant în lume din care să înveţi ca viaţa preţ să aibă şi moartea s-aibă preţ.EM. a avea prezenţă (sau prezenţa) de spirit, a acţiona, a reacţiona cu promptitudine; a avea inspiraţia: Dridri avu prezenţa de spirit a le spune că contele ar fi plecat la Belgia.AL. a avea (sau a fi în) pricină (cu cineva), a fi certat (cu cineva); (spec. ) a se judeca (cu cineva): cînd avea pricină cu cineva, umbla după împăciuire.CĂL. a avea prindere, a avea o ocupaţie: n-am nici o prindere pe aici.CONV.LIT. a avea privire la ..., (înv. ) a acorda atenţia cuvenită, a ţine seamă de ...: s-aibă întotdeauna privire la împrejurări, la loc şi la climă.BUDAI-DELEANU. a avea priză, (fig. ) a avea influenţă, trecere. a avea proptele, (fig. ) a avea sprijinitori, susţinători (pentru a parveni). a avea prune (sau o prună) în gură sau a fi cu prune (sau cu pruna) în gură, a vorbi neclar, a rosti cuvintele nedesluşit sau bîlbîit. a avea (sau a fi plin de) purici, 1) a fi năpădit de purici; 2) a nu avea astîmpăr. a avea purici pe limbă, (reg. ) a avea mîncărime de limbă. a avea puterea ţînţarului, a fi slab, plăpînd, lipsit de putere. a avea (sau a căpăta) puteri depline, a avea dreptul nelimitat şi necondiţionat de a acţiona în numele cuiva a avea racilă la inimă, a avea un mare necaz. a avea raport (cu ... sau la ...), (înv. ) 1) a avea legătură (cu ...), a se potrivi (la ...): tot vorbesc, din mîini nu stau, două vorbe raport n-au.MUMULEANU ; 2) a se referi (la ...): din cîte vom spune aci despre actuala închisoare, foarte puţine vor avea raport la locuitorii ei de acum.OD. a avea (puţină sau puţintică) răbdare, a aştepta; a nu se grăbi, a fi răbdător: s-a gîndit bătrînul să aibă răbdare pînă la toamnă.CAR. a avea (sau a găsi) răsunet, a avea ecou, a trezi interes; a găsi audienţă: pe timpul publicării lor nu au avut poate resunetul meritat.MAIOR. a avea rău (pe cineva), (înv. şi pop. ) a duşmăni, a urî (pe cineva): n-am rău pre nime.DOS. a avea rău de mare, a nu suporta tangajul navelor. a avea (sau a face) recurs, (jur. ) a (avea dreptul de a) cere unei instanţe superioare anularea unei hotărîri judecătoreşti emise de o instanţă inferioară.
a avea recurs la ... a avea relaţii a avea remuşcări a avea replică a avea repulsie a avea rezerve a avea rezon a avea rînd a nu avea rînd de ... a avea rînză a avea rînză domnească a avea rînză fierbinte a avea rînză tare a avea rude la Ierusalim a avea rude printre moaşte
a avea sad la vorbă
a avea saţ a avea saţ la a avea său rău a avea scaun la cap a avea scorbură la inimă a nu mai avea scuipat în gură a avea scuipat la furcă a avea scump
a nu avea seamă pe lume a avea semănare cu ... a avea seu la rărunchi
a avea recurs la ..., (înv. ) a avea acces la ...: numele localităţii ne-ar rămîne necunoscut, de n-am avea recurs la cîteva fericite documente.HASD. a avea relaţii (cu cineva), 1) a întreţine legături, raporturi (cu cineva); 2) (spec. ) a avea relaţii sexuale (cu cineva). a avea remuşcări, a regreta, a-i părea rău. a avea replică, a găsi răspunsuri prompte. a avea repulsie (sau oroare) (de cineva sau ceva), a nu putea suporta (pe cineva sau ceva), a-i repugna (cineva sau ceva). a avea rezerve, 1) a avea disponibile fonduri, resurse suplimentare; 2) a avea îndoieli, reţineri. a avea rezon, (înv. ) a avea dreptate. a avea (sau a-şi face, a-şi afla de) rînd, (reg. ) a avea, a-şi face timp: spune-i că n-am vreme ..., merge-oi, şi să nu mă cheme, eu cînd mi-oi afla de rînd.POP. a nu avea (sau a nu fi) rînd de ..., (reg. ) a nu avea posibilitatea să ...: faţa mi s-o schimbosit ş-amu n-am rînd de trăit.POP. a avea (sau a face) rînză, (pop. ) a se îmbogăţi. a avea rînză domnească, (pop. ) a fi bolnav de stomac. a avea rînză fierbinte, (pop. ) a se înfuria uşor, a fi iute din fire: Născocor încă avea rînză fierbinte.BUDAI-DELEANU. a avea rînză tare, (reg. ) a fi rezistent la băutură. a avea rude (sau sfinţi, sfinţii lui) la Ierusalim, (fam. ) a fi protejat de persoane sus-puse, a avea proptele; a avea pile: are rude la Ierusalim, desigur, dar are şi duşmani.VINEA. a avea rude printre moaşte, a fi de neam mare. a avea (sau a fi cu) sad (bun) la vorbă, 1) a vorbi cu rost, cu seriozitate: ne place de dumneata, că eşti om cu sadă la vorbă şi cu tîlc la muncă.POP. ; 2) a vorbi mult, a avea chef de vorbă; a avea scuipat la furcă. a (nu) avea (sau (înv. şi pop. ) a (nu) afla, a (nu) vedea) saţ, a (nu) se putea sătura (niciodată), a (nu) ajunge la saţietate, a fi veşnic nesătul; (p.ext. ) a (nu) fi mulţumit cu ce are: [împăratul] nu mai avea saţ de bogăţie şi nici o milă n-avea de supuşii lui.VLAH. a avea saţ la (sau de) vorbă, (reg. ) a vorbi mult şi cu miez. a avea său rău (pe cineva), (reg. ) a fi supărat, a avea necaz (pe cineva). a avea (sau a fi cu) scaun la cap, a fi aşezat, cumpănit, echilibrat; a gîndi matur. a avea scorbură la inimă, a fi foarte necăjit, supărat. a nu mai avea scuipat în gură, (reg. ) a vorbi prea mult. a avea (sau a-i veni) scuipat (sau (pop. ) stupit) la furcă (sau la gură), a avea chef de vorbă, a fi foarte vorbăreţ, a fi bun de gură. a avea scump (pe cineva), (înv. ) a aprecia, a stima, a iubi (pe cineva). a nu(-şi) (mai) avea (sau a nu-şi afla) seamă(n) (sau seama) pe (sau în) lume sau a fi fără seamă(n), a nu (mai) avea pereche; a fi unic, incomparabil: suie dealul, cîntă tare, samăn badea nu mai are.POP. a avea semănare cu ..., a semăna cu ...: [localitatea] are multă asemănare cu muştele.AL. a avea (sau a fi cu, a prinde) seu la rărunchi, (înv. şi pop. ) a avea (sau a face) avere; a fi putred de bogat: sameni a avea său la rărunchi.CR.
a nu avea sfanţ a nu avea sfînt a avea sfîrşit a avea sînge în vine a avea slăbiciune a avea slăbiciune a avea somnul mieilor a avea spate
a nu avea stare a avea stăpînire de sine a avea stofă a avea suflet negru a avea ştimă a avea tact a avea talie a avea tărîţe în cap a avea temei a avea temperament a avea timp a avea toane a avea toate la îndemînă a nu avea toate şipturile a avea tot timpul să ... a avea trac a avea tragere de inimă a nu avea trai a nu avea trai a avea trai bun
a nu avea (nici sau nici un) sfanţ, (pop. ) a fi total lipsit de bani; (p.ext. ) a fi foarte sărac: dar ce e mai frumos e că n-am sfanţ, monşer! CAR. a nu avea (nici) sfînt (nici Dumnezeu), (înv. ) a fi lipsit de sens. a avea (un) sfîrşit, a avea capăt; a se termina, a se isprăvi: dar nici lumea aceasta nu poate să nu aibă nicicînd sfîrşit.POP. a avea sînge în vine, a fi plin de energie, de vigoare. a avea (o) slăbiciune (pentru cineva sau ceva), a iubi foarte mult (pe cineva); a-i plăcea foarte mult (de cineva sau de ceva): dînsul avea mare slăbiciune pentru nevastă-sa cea nouă.POP. a avea (sau a simţi) (o) slăbiciune, 1) a fi istovit; 2) a fi foarte slăbit; a fi pe cale de a leşina. a avea somnul mieilor, a dormi mult. a avea spate, a beneficia, a se bucura de protecţie. a nu avea stare, 1) a fi sărac; a nu avea zestre; 2) a nu avea linişte, a nu-şi găsi locul; a nu (mai) avea răbdare: pizmaşii vecini însă n-au avut stare şi să luară cu bîte şi cu topoare după cioban.POP. a avea stăpînire de sine, a-şi controla sentimentele, reacţiile. a avea stofă, (fig. ) a fi plin de calităţi, a fi dotat, înzestrat. a avea suflet negru sau a fi negru la suflet (sau la inimă) sau a fi negru în cerul gurii, a fi foarte rău: soacra, deh! ca soacrele, era neagră-n cerul gurii.POP. a avea ştimă, (despre animale) a fi stăpînit de un duh necurat; (p.ext. ) a fi năzdrăvan. a avea tact (sau tactul de a ...), (fig. ) 1) a avea măsură (în comportare); 2) a avea abilitatea de a ..., a avea talentul de a ... a (nu) avea talie, a (nu) avea siluetă. a avea tărîţe în cap, a nu raţiona, a nu avea minte. a (nu) avea (vreun sau nici un) temei, a fi (ne)întemeiat, a (nu) avea o bază solidă: pesimismul negativ ... nu are nici temei, nici roade.CAR. a avea temperament, 1) a fi plin de energie, de elan; a pune pasiune în ceea ce face; 2) a fi înclinat spre plăcerile trupeşti, a fi senzual. a (nu) avea (sau a (nu) fi) timp (sau vreme) (pentru ceva), a fi foarte grăbit; a (nu) găsi răgazul necesar (pentru a face ceva): haiti! mai răpede, că n-am timp de aşteptat.CR. a avea toane, a fi capricios. a avea toate la îndemînă, a nu-i lipsi nimic: era foarte bogat şi avea toate la îndemînă.POP. a nu avea toate şipturile, (reg. ) a nu fi întreg la minte : a iubi cine nu poate n-are şipturile toate.POP. a avea tot timpul să ..., a dispune de o perioadă mai îndelungată (decît cea necesară) pentru a ... a avea trac, (despre artişti, candidaţi) a avea emoţii (înaintea unui spectacol, a unui examen). a avea (sau a simţi) tragere de inimă, a avea (sau a simţi) atracţie, pasiune, poftă, zel: tragere de inimă pentru învăţătură n-avusesem niciodată.VLAH. a nu avea trai (cu cineva), a nu mai putea trăi în bună înţelegere (cu cineva): de nu-mi aduci ce ţi-am cerut, apoi să ştii că n-ai trai cu mine! POP. a nu (mai) avea trai (de cineva sau ceva), a nu mai putea trăi (din cauza cuiva sau a ceva): îi era frică de boierul Miron că ... cine ştie ce rău îi mai face de să nu mai aibă trai în sat.REBR. a avea (sau a duce) trai bun (sau rău) (cu cineva), a trăi în bună înţelegere, în armonie (sau în neînţelegere, în ceartă) (cu cineva).
a avea treabă
a avea treabă a nu-i avea treabă a avea treabă să ...
a avea trecere a avea tupeu a nu mai avea ţară a avea ţepi pe limbă a avea ţinere de minte a avea ţinere de seamă a avea ţopi a avea ţop la limbă a avea ţug la băutură a avea un aer a avea un cîrlig a avea un cui la inimă a avea un cuvînt cu cineva a avea un cuvînt greu a avea unde să-şi plece capul a avea unde-şi pune capul a avea un dinte împotriva cuiva a avea un foc la inimă a avea un necaz a avea un nod în gît a avea un noroc orb
a (nu) avea (nici o) treabă (cu cineva sau cu ceva), 1) a avea de rezolvat ceva cu cineva: du-te la el, că are treabă cu tine.PREDA ; 2) a (nu) fi interesat (de cineva sau de ceva), a (nu)-i păsa (de cineva sau de ceva), a (nu) avea (nici o) legătură (cu cineva sau cu ceva): ce-ai treabă cu slujba mea? POP. ; 3) (fam. ) a nu se pricepe (la ceva); a nu fi bun (la ceva): din şcoală îl dăduseră afară, că n-avea nici o treabă cu învăţătura ; 4) (fam. ) a fi priceput (la ceva): pus la probe, s-a descurcat de minune, n-avea treabă! a (nu) avea (nici o) treabă, 1) a (nu) avea de lucru: n-avea nici o treabă, aşa că ieşi să se plimbe ; 2) (fig. ) a (nu)-l privi, a (nu)-l interesa; a (nu)-i păsa: de sînteţi tovarăşi ori fraţi, eu n-am treabă.PANN. a nu-i avea treabă (cuiva), (reg. ) a nu purta grija cuiva: să fugim în lumea mare, nime treabă nu ne are.POP. a avea treabă să ..., (înv. ) a trebui să ...: un sat am cumpărat şi am treabă să mă duc să-l văz.VARLAAM. a avea trecere, 1) (înv. ; despre oameni) a se bucura de îngăduinţă, de iertare, a i se face o concesie: furii ... nu ave nici o trecere sau milă de iertare.NEC. ; 2) (despre oameni) a fi luat în seamă, a fi tratat cu respect şi consideraţie, a i se deschide toate uşile, a avea credit: are trecere la minister ; 3) (despre mărfuri) a avea căutare, a fi în vogă. a avea tupeu, a fi îndrăzneţ, obraznic. a nu mai avea ţară (cu cineva), a nu mai avea trai liniştit (cu cineva). a avea ţepi pe limbă, a fi rău de gură. a avea ţinere de minte, (fam. ) a avea memorie bună. a avea ţinere de seamă, (înv. ) a nu neglija ceva, a lua în consideraţie. a avea (sau a fi cu) ţopi, (reg. şi fam. ) a fi mai breaz ca alţii. a avea ţop la limbă, (reg. ) 1) a avea chef de vorbă, de pălăvrăgeală; 2) a avea limba ascuţită, a ironiza. a avea ţug la băutură, (reg. ) a-i plăcea să bea. a avea un aer (de ...), a avea o înfăţişare (de ...), a lăsa impresia (de ...): foaia franceză ar avea un aer modest, dar cel puţin convenabil.CAR. a avea un cîrlig, (pop. ) a avea o taină, un secret: Ion are el un cîrlig pe undeva, de vine întotdeauna tîrziu acasă.POP. a avea (sau a-i sta, a-i intra, a fi cu, a se şti cu) un cui la (sau în) inimă (sau în coastă), a avea o teamă, un necaz mare: împăratului [îi] intrase în inimă ca un cui acest arz.LET. a avea un cuvînt cu cineva, 1) a avea de discutat ceva cu cineva; 2) a avea o răfuială cu cineva. a avea un cuvînt greu (de spus), a avea prestigiu, a se bucura de autoritate. a avea unde să-şi plece capul, a avea cui să se roage. a (nu) avea unde-şi pune capul, a (nu) avea adăpost. a avea un dinte împotriva cuiva sau a-i purta un dinte cuiva, a fi pornit împotriva cuiva, a intenţiona să se răzbune pe cineva. a avea un foc la inimă, a suferi. a avea un necaz, a fi necăjit; a fi la ananghie. a avea (sau a i se pune) un nod în gît, a simţi că nu mai poate vorbi (sau respira) (în urma unei emoţii, a unei supărări puternice). a avea un noroc orb (sau chior), a fi foarte norocos.
a avea un of a avea un schimb de cuvinte a avea urechi de cîrpă a avea urechi de săftian a avea urechile astupate cu ceară a avea vad a avea val
a avea zi bună cu cineva a avea zile înşirate cu aţa a nu mai avea zile multe
a avea un of, a avea o durere, o suferinţă (nemărturisită). a avea un schimb de cuvinte (cu cineva), a se certa (cu cineva). a avea urechi de cîrpă, a nu auzi bine. a avea urechi de săftian, (reg. şi fam. ) a fi surd: ho! ... că doar n-am urechi de săftian.AL. a avea urechile astupate cu ceară, a nu auzi bine. a avea vad, a avea clientelă numeroasă. a avea val (sau valuri) (cu cineva), a avea neplăceri, greutăţi (din partea cuiva). a avea vederea scurtă sau a fi scurt de vedere, a fi miop: un marchez ... se făcea că are vederea scurtă, pentru ca să nu salute pe nimeni.AL. a avea vederi largi, a avea o perspectivă cuprinzătoare; a fi receptiv la nou, a fi deschis progresului. a avea vreme să ..., a avea răgazul să ..., a avea timp să ...: dacă n-ai avut destulă vreme să mă cunoşti, păcat! CAR. a avea zăbavă, (înv. şi pop. ) a trece mult timp, a dura: ştiind că o să-i fie drumul lung ... şi că va avea zăbavă nu glumă pînă s-o întoarce acasă.POP. a avea zi bună (sau zile bune) cu cineva, a trăi în linişte, în bună înţelegere cu cineva: de atunci nurorile n-au mai avut zi bună în casă cu baba.CR. a avea zile înşirate cu aţa, a trăi în mizerie, a o duce de azi pe mîine. a nu mai avea zile multe, a fi la un pas de moarte.
a nu avea zor azi hîr, mîine haţ azi- noapte a azvîrli cu piatra în şatră ba azi, ba mîine
a nu avea zor (de ceva sau de cineva), 1) a nu fi neapărat necesar, a nu fi presant, a putea să mai aştepte; 2) a nu avea habar, a nu-i păsa: nu avea nici un zor de a-şi atrage ura unui puternic regat învecinat.HASD. azi hîr, mîine haţ, (reg. ) azi ceartă, mîine bătaie. azi- (sau astă-) noapte, în timpul nopţii trecute, noaptea trecută: fapta ta de astă noapte.FIL. a azvîrli cu piatra în şatră, (reg. ) a face aluzie la ceva. ba azi, ba mîine, la Sfîntul Aşteaptă.
baba călătoare n-are sărbătoare
baba călătoare n-are sărbătoare, în cursul călătoriei nu eşti obligat să respecţi posturile şi sărbătorile.
ba bine că nu! ba că chiar ba că chiar? ba ce!
ba bine că nu!, evident că da!, se-nţelege!, desigur!: şi-au venit toate neamurile? ba bine că nu! POP. ba că chiar, ba chiar. ba că chiar?, (iron. ) d-apoi cum nu? ba ce!, nu cumva? ba ceea, ba ceea sau ba că-i una, ba că-i alta sau că-i (sau c-o fi) una, că-i (sau c-o fi) alta, (pop. ) ba aşa, ba aşa; ba una, ba alta; c-o fi, c-o păţi: şi aşa, ba că-i una, ba că-i alta, moşneagul într-o zi se căsătoreşte de a doua oară.POP. ba chiar, 1) şi în plus: ba chiar se făcuse buclucaş, hărţăgos şi de tot hapsin, cînd sta cîte două, trei zile pe lîngă casă. CR. ; 2) dimpotrivă: nu-l obosise lucrul în vie, ba chiar îl înviorase. ba da, ba zău, într-adevăr. ba e albă, ba e neagră, ba aşa, ba aşa, ba e laie, ba e bălaie; c-o fi, c-o păţi. (cum) bag (de) seamă (sau seama) (că ...), pare-mi-se, se vede că ..., pasămite: bag seamă că nu era acasă. ba ici, ba colea, în toate părţile, pretutindeni: tot mai cercînd, ba ici, ba colea, în spre sară numai ce dă deo pîrtie.CR.
a avea vederea scurtă a avea vederi largi a avea vreme să ... a avea zăbavă
ba ceea, ba ceea ba chiar ba da ba e albă, ba e neagră bag seamă ba ici, ba colea
baie de sînge baie de soare ba încă a balansa conturile balon de săpun bani bătuţi bani buni bani curaţi bani de buzunar bani de coşniţă banii grosului banii verzelor bani număraţi ba nu, zău? ba nu basmul cu cocoşul roşu bată-te focul ! bată-te să te bată! a bate apa în piuă a bate bani a bate bărbunca a se bate ca apa de maluri a se bate calicii în gura cuiva a se bate ca orbii a se bate cap în cap
baie de sînge, mare vărsare de sînge. baie de soare, expunere a corpului la acţiunea razelor solare. ba încă sau şi încă, (chiar) mai mult decît atît, în plus: este fată, şi încă de cele mai prefăcute.ISP. a balansa conturile, (fin. ) a face creditul egal cu debitul. balon de săpun, 1) băşică din clăbuci de săpun; 2) (fig. ) vorbărie goală; proiecte inconsistente. bani bătuţi, bani numerar cu valoare mare: avea numai bani bătuţi, în hîrtii de 50.000 lei . bani buni, bani cu putere de circulaţie. bani curaţi (sau murdari), bani cîştigaţi (ne)cinstit: înfiinţase o firmă specializată în spălarea banilor murdari . bani de buzunar, bani pentru cheltuieli mărunte. bani de (sau pentru) coşniţă, sumă cheltuită zilnic într-o gospodărie pentru alimente: se scobi prin toate buzunarele, cu speranţa că va găsi rătăciţi ceva bani de coşniţă. banii grosului, (înv. ) pedeapsă în bani, luată de la cei întemniţaţi: 30 bani, banii grosului, de la cei ce se vor închide.URIC. banii verzelor, (reg. ) bani care se adună de la nuntaşi după jocul miresei. bani număraţi, 1) bani numerar, bani gheaţă, bani peşin: n-avea decît 3.000 de lei bani număraţi ; 2) bani puţini: a plecat de acasă cu bani număraţi. ba nu, zău?, serios?, chiar aşa? ba nu, nicidecum. basmul cu cocoşul roşu, istorie, întîmplare care nu se mai termină. bată-te focul (să te bată)!, arde-te-ar focul! : cum, bată-te focul, te vei hrăni tu cu oameni? POP. bată-te (norocul) să te bată!, să ai parte de noroc!: ei, bată-te să te bată, nici nu mă gîndeam la tine! POP. a bate (sau a pisa) apa în piuă (să se aleagă unt), a vorbi mult şi fără rost (plictisind pe cei din jur): degeaba mai baţi apa-n piuă să s-alegă unt, că nu s-alege niciodată.CR. a bate bani, a fabrica monede. a bate bărbunca, (reg. ) a umbla fără rost; a trîndăvi. a se bate ca apa de maluri, a se frămînta inutil: geaba se bătea sărmana ca apa de maluri, că pe morţi nui mai învie nimeni.POP. a se bate calicii în (sau la) gura cuiva, a mînca repede şi cu lăcomie: turna în el bucate şi udătură, de ziceai că se bat calicii la gura lui.POP. a se bate ca orbii (sau ca chiorii, ca orbeţii), a se bate rău, fără a se uita unde lovesc: se bătură ca orbeţii vreo jumătate de ceas.REBR. a se bate cap în cap, a nu se potrivi deloc.
a-şi bate capul
a bate capul (cuiva) sau a bate (sau (arg. ) a fute, a regula) la cap (pe cineva), a insista (pe lîngă cineva); a sîcîi, a cicăli, a plictisi (pe cineva); a nu-i da pace (cuiva): şi-atîta l-a bătut la cap, că pînă la urmă i s-a făcut lehamite bietului om să se tot împotrivească şi a făcut precum zicea dracul.POP. a-şi bate capul sau (pop. ) a se bate cu gîndurile, a gîndi intens (la ceva), a-şi frămînta mintea (cu ceva), a fi preocupat (de ceva): feciorul împăratului se pîrjolea şi se bătea cu gîndurile.POP.
a-şi bate călcîiele a bate ceamburul
a-şi bate călcîiele sau a bate în (sau din) călcîie, 1) a sări în sus de bucurie; 2) a-şi bate joc, a nu-i păsa. a bate ceamburul, (reg. ) a nu se ţine de treabă, a-şi trece timpul cu lucruri neserioase.
a bate capul
a bate cîmpii a bate coclaurii a bate cu... a bate cu fruntea-n nori a-şi bate cuie în talpă a se bate cu morile de vînt
a bate cu palma peste gură
a se bate cu pumnii în piept a bate cu pumnul în masă a bate cu tirbuşonul a bate din aripi a bate din palme a bate din picioare a bate din picior a bate din pinten de bucurie a bate din pinteni a bate din pupăză a bate drumurile a bate fericea pe cineva a bate fierul cît e cald a bate furcă a-l bate gîndul
a-şi bate gura degeaba a bate în lemn a bate în pravilă
a bate cîmpii, 1) a se abate de la subiect, a divaga: autorul ... bate cîmpii cu graţie.CĂL. ; 2) a vorbi aiurea, a spune prostii: gata, că ai început să baţi cîmpii! a bate coclaurii sau a umbla pe coclauri, a hoinări, a vagabonda; a pierde vremea: ai trecut de treizeci de ani şi tot nu te-ai săturat să baţi coclaurii.GALA. a bate cu..., a avea simpatie pentru ...: Luluţa nu bate nicidecum cu Guliţă.AL. a bate cu fruntea-n nori, 1) a fi foarte înalt; 2) a fi mîndru, înfumurat, orgolios. a-şi bate (singur) cuie în talpă (sau în cap, în tălpi), a-şi face (singur) greutăţi; a-şi complica existenţa: aşa-ţi trebuie dacă-ţi baţi singur cuie în talpă.CEZAR.P. a se bate (sau a se lupta) cu morile de vînt, 1) a se lupta cu duşmani imaginari; 2) a nu avea cui să-şi strige păsul; a protesta inutil. a (se) bate cu palma (sau cu mîna) peste gură, 1) a regreta cele spuse: mai bine tăceam, zise baba bătîndu-se cu palma peste gură.POP. ; 2) a dori ca cele spuse să nu se împlinească: Doamne fereşte! batete cu palma peste gură! POP. a se bate cu pumnii (sau cu pumnul) în piept, 1) a-şi manifesta supărarea sau pocăinţa; 2) a se mîndri, a se lăuda, a se fuduli, a se împăuna: se bătea cu pumnul în piept că lui i se datorează toate.POP. a bate cu pumnul în masă, a-şi impune punctul de vedere: cum vine asta? te primim la noi în casă, te omenim şi, drept mulţămită, mai şi baţi cu pumnul în masă? SAD. a bate cu tirbuşonul (sau cu cartoful) (pe cineva), a da o mamă de bătaie (cuiva). a bate din aripi, a lovi aerul cu aripile, a da din aripi: cocoşul se umflă atunci în pene şi începe să bată din aripi.POP. a bate din palme, a aplauda. a bate din picioare, a tropăi. a bate din picior, 1) a se răsti, a se răţoi: nu merg nicăieri! ţipă ea bătînd din picior.CAMIL.P. ; 2) a încerca să-şi impună voinţa; a porunci, a comanda. a bate din pinten de bucurie, a-şi manifesta bucuria în chip zgomotos: începu a bate din pinten de bucurie că se cotorosise de sărăcie.ISP. a bate din pinteni (sau din pinten), (despre militari) a lovi cu zgomot călcîiele încălţămintei (cu pinteni) unul de altul, luînd poziţia de drepţi: s-a-nchinat bătînd din pinten.EM. a bate din pupăză, (pop .) a vorbi mult, a flecări, a pălăvrăgi, a trăncăni. a bate drumurile, 1) a călători, a umbla mult; 2) a hoinări, a umbla pe coclauri. a bate fericea pe cineva, a da noroculpeste cineva: în ziua cînd primea paralele, ne bătea fericea: nu bătea pe nimeni. DELAVR. a bate fierul cît e cald, a acţiona pînă nu e prea tîrziu. a bate furcă (pe cineva), a bate mult şi bine (pe cineva). a-l bate gîndul (pe cineva), a-i da, a-i trece prin minte (ceva cuiva): îl bătea gîndul să lase totul şi să-şi ia lumea în cap . a-şi bate (sau a-şi strica, a-şi răci, a-şi rupe) gura degeaba (sau de clacă, de pomană, de-a surda, în zadar), a pleda fără folos, a nu găsi ascultare, a vorbi în vînt, la pereţi: văzînd că-şi răceşte gura degeaba, moşneagul îl lăsă într-ale lui.POP. a bate în lemn, a dori să nu se împlinească ceva. a bate în (sau la) pravilă, a trage la ţintă.
a bate în pumni a bate în pungă a bate în retragere a bate în sită în covată
a-şi bate joc a bate laba a bate la cap a bate la maşină
a bate la ochi a bate la papuc a bate la porţi
a bate la trei coaste a bate laturile a bate la uşă a bate la uşă a se bate lupii la gura cuiva a bate maidanul a bate măr a bate măsura a bate mătănii a bate mingea
a bate mîna a bate monedă a bate obrazul a bate o carte a bate pasul pe loc
a(-i) bate în (sau din) pumni (cuiva) sau a juca pumnii, a necăji, a lua în rîs (pe cineva) (lovindu-şi pumnii unul de altul), a-i face în ciudă (cuiva): şi-atunci ea, cînd el glumeşte, joacă pumnii şi-l stropeşte pe obraz.COŞBUC. a bate în pungă (pe cineva), (reg. ) a produce o pagubă (cuiva). a bate în retragere, 1) a se retrage (din calea inamicului); 2) (fig. ) a renunţa (la ceva). a bate în sită (şi) în covată, (reg. ) a face orice pentru realizarea unui scop: ş-a bătut în sîtă, şî-n covată, şa făcut colacu-ndată.POP. a-şi bate joc (de cineva sau de ceva), 1) a rîde (de cineva), a lua în rîs, a batjocori (pe cineva): chiar sfinţii au început să-şi bată joc de mine.POP. ; 2) a face (ceva) de mîntuială, a lucra prost: asta se cheamă că munceşte? îşi bate joc! a bate laba, (fam. ) a face un tîrg, a se învoi (la preţ) strîngîndu-şi mîinile (în semn de pecetluire a tranzacţiei). a bate la cap (pe cineva), v. a bate capul (cuiva). a bate la maşină, a dactilografia. a bate la ochi, 1) a sări în ochi, a atrage atenţia, a frapa; a se remarca, a face impresie: între atîtea hodoroage, îmi bate numaidecît la ochi un scrin vechi.CAR. ; 2) a fi suspect, a da de bănuit: prea arunci cu bani în stînga şi-n dreapta! bate la ochi! a bate (sau a toca) la papuc (sau la pingea), a fi cheltuitor, a risipi. a bate (pe) la porţi (sau la uşi, la toate porţile, la toate uşile, 1) a cere sprijin, ajutor; 2) a cerşi. a bate (sau a freca, a lăsa) la trei (sau la patru) coaste (pe cineva), (pop. ) a bate zdravăn (pe cineva): nu departe de Nistru îi întîlni [Ştefan pe tătari] şi începu a le da pe foi şi a-i freca la trei coaste.ISP. a bate laturile, a umbla fugar. a bate (sau a ciocăni) la uşă, a-şi anunţa prezenţa prin bătăi în tăblia uşii: bat la uşă, nimic! mai bat o dată, iar nimic! CAR. a bate (sau a fi) la uşă (fig. ) a se apropia, a fi iminent: iarna bate la uşă. a se bate lupii la gura cuiva, a mînca lacom, hulpav: începu iarăşi a mînca, de părea că se bat lupii la gura lui.ISP. a bate maidanul (sau maidanele), (despre copii), a-şi pierde vremea cu hoinăreala sau cu joaca. a bate (sau a face, a lăsa) măr (pe cineva), a bate foarte tare, a snopi în bătaie (pe cineva): l-au lăsat măr şi s-au dus fiecare la treaba sa.CAR. a bate măsura, v. a bate tactul. a bate mătănii, a îngenunchea şi a atinge pămîntul cu fruntea, în semn de pocăinţă, de cucernicie. a bate mingea, a se juca cu mingea. a bate (sau a da) mîna (sau palma) (cu cineva), 1) a se învoi din preţ, a încheia un tîrg (cu cineva): mă duc şi viu îndată să batem mîna împreună.AL. ; 2) a promite, a se lega cu jurămînt: eu ţi l-oi omorî, draga mea, dacă mi-i da mîna că-i merge după mine.POP. a bate monedă, 1) a fabrica monede de metal; 2) (fig. ) a face caz de ceva: s-a bătut monedă cu ridicarea nivelului de trai al populaţiei. a bate obrazul (cuiva), a imputa, a reproşa (cuiva ceva). a bate o carte, a juca o (anumită) carte de joc. a bate pasul pe loc, a nu progresa, a stagna.
a-şi bate picioarele a bate pînă iese untul din el a bate poarca a bate podurile a bate pragurile a bate preş a bate recordul a bate satu-n vergi a bate să-i meargă fulgii a bate şaua să priceapă iapa a bate tactul a bate talpa a bate tarapanaua a bate telegramă a bate toaca a bate toba a bate toba a bate toba
a bate toba la urechea surdului
a bate toba a bate ţăruş a bate ţol a bate un cui la sicriu a bate vînt de primăvară a-i bate vîntul în traistă
ba tunsă, ba rasă ba zău a băga cap teafăr sub evanghelie
a-şi bate (sau a-şi rupe) picioarele (degeaba), a umbla mult (şi fără folos): multu-şi bat picioarele, pe toate răzoarele.POP. a bate (pe cineva) pînă iese untul din el, a bate măr (pe cineva). a bate poarca, a juca poarca. a bate podurile (sau prundurile), a umbla fără treabă, haimana. a bate pragurile, (fam. ) a umbla haimana. a bate preş (pe cineva), (arg. ) a bate măr (pe cineva). a bate recordul, a depăşi cea mai înaltă treaptă (într-un domeniu, într-o disciplină). a bate satu-n vergi, (reg. ) a cerşi. a bate (sau a flocăi) (pe cineva) (de) să-i meargă fulgii (sau colbul, peticele), a snopi în bătaie (pe cineva): scoteam mîţele ... şi le flocăiam ... de le mergea colbul.CR. a bate şaua (ca) să (se) priceapă (sau să înţeleagă) iapa (sau calul), a face aluzie la ceva, a face apropouri: dascălul bătea şeaoa să priceapă iapa.ISP. a bate tactul (sau măsura), a lovi uşor ceva într-un ritm anume. a bate talpa (la pămînt), a călca apăsat: căpitanului îi plăcea să meargă oamenii ţanţoşi, veseli şi să bată talpa la pămînt.SAD. a bate tarapanaua, a divulga un secret. a bate telegramă, a expedia o telegramă. a bate toaca, (fig. ) a se lăuda, a face vîlvă. a bate (cuiva) toba, a lăuda exagerat (pe cineva); a face reclamă, publicitate (cuiva). a bate toba (sau tamburina) (cu degetele) (pe ceva), a bate ritmic (cu degetele) (pe ceva) (din nervozitate sau din nerăbdare): bătu toba în postavul biroului, cu vîrful degetelor.CEZAR.P. a bate toba, (înv. şi reg. ) a anunţa, prin bătăi de tobă, o comunicare de interes obştesc: cîn o bătut doba-n sat, l-o lăsat toţ ş-o plecat.POP. a bate (degeaba) toba (sau toaca) la urechea surdului, a-i vorbi degeaba cuiva, a nu fi ascultat: rămînea cu surorile şi fraţii ... şi îi povăţuia să fie mai cu răbdare ... dară bate toba la urechea surdului.ISP. a bate toba (sau darabana) (în sat sau în tîrg şi la moară, în ţară) sau bate toba în Moldova şi s-aude la Craiova, a divulga, a face public un secret: probabil însă că se cam ştie ... căci nu se poate ca tata să nu fi bătut toba.REBR. a bate ţăruş, (înv. ) a-şi întinde cortul; a se stabili undeva. a bate ţol (pe cineva), (reg .) a snopi în bătaie (pe cineva). a bate un cui la sicriu, (arg. ) a aprinde o ţigară. a bate (un) vînt de primăvară (peste ceva), a risipi, a spulbera fără urmă, a face să nu mai existe (ceva): a bătut un vînt de primăvară peste averea lui.POP. a-i bate vîntul în traistă (cuiva), a fi sărac lipit pămîntului. ba (că) (e) tunsă, ba (că) (e) rasă sau c-o fi tunsă, c-o fi rasă, ba că-i una, ba că-i alta; ba că-i laie, ba că-i bălaie: ce mai ... tura-vura, c-o fi tunsă, c-o fi rasă, l-a pus pe Galibardi de i-a botezat un copil.CAR. ba (nu) zău, (pop. ) vorbesc serios, dacă-ţi spun: ba zău, încă mă mier c-am avut răbdare să ţin casă cu baba.CR. a băga cap teafăr sub evanghelie, a-şi provoca neplăceri, încurcături (inutile).
a-şi băga capul în păcat a-şi băga carnea în saramură a băga cărbuni a-i băga ceva în cap cuiva a-şi băga coada peste tot a băga de seamă a-şi băga dracul coada undeva a băga după gratii a băga formele
a băga frica în cineva a băga inimă în cineva
a băga intrigă a băga în aceeaşi oală a băga în belea a băga în boală a băga în buzunar pe cineva a băga în ceasul morţii a băga în cofă a băga în coş a băga în draci a băga în fabrica de pumni a băga în friguri
a băga în groapă a băga în groază a băga în năbădăi
a-şi băga capul în păcat, a păcătui: nimeni nu-şi băgă capul în păcat, cînd ştia că el n-are pic de dreptate.POP. a-şi băga carnea în saramură (pentru cineva), a-şi primejdui viaţa (pentru cineva). a băga cărbuni, 1) a înteţi focul; 2) v. a da gaz. a-i băga ceva în cap cuiva, a face pe cineva să fie interesat, preocupat, obsedat de ceva. a-şi băga coada peste tot, a se amesteca în treburi ce nu-l privesc; a fi peste măsură de curios. a băga de seamă, a fi atent, a avea grijă, a observa, a lua aminte, a vedea: dacă nouă oamenilor ni se pare că rămîn mulţi nedreptăţiţi, este pentru că nu băgăm noi de seamă.POP. a-şi băga (sau a-şi vîrî) dracul (sau diavolul, michiduţă) coada undeva, a urzi intrigi, a provoca neînţelegeri, certuri, discordie: diavolul vrajbei nu cuteza să-şi vîre coada între ei.ISP. a băga după gratii (pe cineva), a închide, a întemniţa (pe cineva). a băga formele, a începe (la primărie) formalităţile pentru căsătorie, a depune actele în vederea căsătoriei. a băga (sau a intra) frica (sau spaima, groaza, fiori) în cineva (sau în oase(le) cuiva) sau a băga în frică (pe cineva), a (se) speria, a (se) înfricoşa, a (se) îngrozi, a (se) înspăimînta: ochii tăi mă bagă-n frică.POP. ; numai la numele lui ne intra groaza în oase.SAD. a băga inimă în cineva, a îmbărbăta pe cineva. a băga (sau a vîrî) intrigă (sau intrigi, fitile, rîcă, strîmbe, vrajbă, zîzanie) sau a face intrigă, (fam. ) a provoca discordie, a învrăjbi: alta n-au de vorbit decît bîrfeli şi răutăţi, ca să vîre fitiluri şi zîzanie în toată mahalaua.CAR. a băga în aceeaşi oală, a pune pe acelaşi plan. a băga în belea (sau în bucluc, în cofă, la apă, în încurcătură) (pe cineva), a amesteca, a atrage, a implica într-o afacere necurată (pe cineva); a provoca mari neplăceri (cuiva). a băga în boală (sau în boale, în alte alea) (pe cineva), a înspăimînta, a îmbolnăvi de spaimă (pe cineva). a băga în buzunar pe cineva, 1) a avea în puterea sa pe cineva, a dispune de cineva; 2) a fi net superior cuiva. a (se) băga în ceasul morţii, a (se) speria de moarte. a băga în cofă (pe cineva), 1) a băga în belea (pe cineva); 2) a pune în cofă (pe cineva). a băga (sau a turna) în coş, a căpăta rînd la moară, a începe să macine; a-i veni rîndul să facă ceva: omul care-i urît, nici la moară n-are rînd, dar omul care-i frumos, cînd ajunge, bagă-n coş.POP. a băga în draci (sau în toţi dracii, în năbădăi) (pe cineva), 1) a pune pe treabă, a hărnici (pe cineva); 2) a băga în sperieţi, a înspăimînta (pe cineva). a băga în fabrica de pumni (pe cineva), a bate măr (pe cineva). a băga în friguri (pe cineva), a ameninţa, a speria (pe cineva); a băga în răcori (pe cineva). a băga (sau a pune, a trimite, a vîrî) (de viu) în groapă (sau în mormînt, în pămînt) (pe cineva), 1) a înmormînta (pe cineva); 2) a omorî (pe cineva): caută pe cel care a pus în mormînt pe părintele tău. SAD. ; 3) (fig. ) a intimida, a înspăimînta (pe cineva): avea o privire ironică şi ascuţită care te băga în pămînt.GR.AL. ; 4) a provoca necazuri, supărări de moarte (cuiva): aceste erau de ajuns ... s-o vîre-n groapă pe biata babă.CR. a băga (sau a vîrî) în groază sau a băga în groaza morţii (pe cineva), a îngrozi (pe cineva): m-ai băgat în toate grozile morţii.CR. a băga în năbădăi (pe cineva), 1) a băga în draci (pe cineva); 2) a zăpăci, a înnebuni (pe cineva).
a băga în sîn
a băga în nebuneli (pe cineva), a scoate din minţi, a înnebuni (pe cineva): pe mulţi îi băgase în nebuneli cu ochiul ei ager.POP. a se băga în ochii cuiva, a se face observat, remarcat de cineva. a băga în răcori (sau în toate răcorile) (pe cineva) sau a-l trece (toate) răcorile (pe cineva), a (se) înspăimînta, a (se) îngrozi; a băga în sperieţi (pe cineva): se hîrjoneau un cîrd de pici ... pînă ce i-a băgat în răcori un palicar.CEZAR.P. a băga în seamă (pe cineva sau ceva), 1) a stima, a da atenţie, consideraţie (cuiva sau la ceva): un lup flămînd nu voia însă să bage în seamă cele ce spunea cerbul.POP. ; 2) a(-i) lua seama (cuiva). a băga în sîn (de drag) (pe cineva), (reg. ) a iubi foarte mult (pe cineva): măi bădiţă Gherasim, eu de drag te-aş băga-n sîn.POP.
a băga în sperieţi
a băga (sau a vîrî) în sperieţi (sau în toţi sperieţii, în toate boalele, în toate grozile morţii) (pe cineva), a speria foarte tare, a înfricoşa (pe cineva): cînele se zborşeşte la mîţă, de-o vîră în toţi spărieţii. POP.
a băga în nebuneli a se băga în ochii cuiva
a băga în răcori a băga în seamă
a se băga în sufletul cuiva a băga în viteză a se băga în vorbă a se băga în vorbă ca măraru-n ciorbă a băga la cap a băga la cheltuială a băga la ghiozdan a băga la mijloc
a se băga în sufletul (sau sub pielea) cuiva, a se face cu insistenţă remarcat, a cîştiga încrederea cuiva. a băga în viteză (pe cineva), a hărnici (pe cineva). a se băga în vorbă, a se amesteca într-o discuţie. a se băga în vorbă ca măraru-n ciorbă sau a se amesteca ca mărarul în bucate, a se amesteca în treburile cuiva. a băga (sau a vîrî, a lua, a prinde) la (sau în) cap, a ţine minte, a memora, a reţine; a învăţa, a asimila: şi Ion băgă cu vremea aşa în cap, că lumea parcă are dreptate.POP. a băga (sau a pune) la (sau în) cheltuială (pe cineva), a determina pe cineva să cheltuiască mai mult decît ar fi vrut. a băga la ghiozdan (sau la jgheab), (pop. şi fam. ) a mînca mult şi cu lăcomie. a băga (sau a lua) la mijloc (pe cineva), (pop. ) 1) a înconjura cu simpatie (pe cineva); 2) a lua de fraier, de fazan, de prost (pe cineva): cum văd eu, m-aţi cam luat la mijloc!
a băga mîna în straiţa cuiva a-şi băga nasul în toate a băga o plîngere a băga o sîrmă
a băga la (sau în) şcoală (sau la liceu, la universitate) (pe cineva), a înscrie la şcoală (sau la liceu, la universitate) (pe cineva): am întrebat-o ce are de gînd cu băiatul: ... voieşte să-l bage în liceu.CAR. a băga la trier (pe cineva), (reg. ) a-i cere socoteală pentru ceva (cuiva), a certa aspru (pe cineva). a-şi băga minţile în traistă, a se cuminţi, a-şi băga minţile în cap. a băga mîinile pînă-n (sau pînă la) coate, a fura ca în codru. a băga mîna în straiţa cuiva, a profita de agoniseala cuiva, a fura pe cineva: or stă tătă vara la umbră şi toamna şi-or băgat mîna în straiţa noastră.POP. a-şi băga (sau a-şi vîrî) nasul în toate, a se amesteca peste tot (şi în lucrurile care nu-l privesc). a băga o plîngere (sau o jalbă), a face reclamaţie. a băga (sau a da) o sîrmă, (fam. ) a telefona.
a o băga pe mînecă băgare de seamă băgare în seamă a băga rufele în boale
a o băga pe mînecă (sau pe mîneci), a o încurca, a o sfecli: ienicerii d-auzea pe mînică o băga.POP. (ne)băgare de seamă, (ne)atenţie. băgare în seamă, stimă, consideraţie. a băga rufele în boale, a nu spăla bine rufele; a le zoi.
a băga la şcoală a băga la trier a-şi băga minţile în traistă a băga mîinile pînă-n coate
băgat în seamă
a băga seamă cu cineva, (înv. ) a ajunge la o înţelegere cu cineva (asupra unei datorii, a unei obligaţii etc.), a se socoti cu cineva: asamănă-să împărăţiia ceriului omului craiu carele vru să bage samă cu slugile lui.N.TEST. a băga (sau a prinde) (în) seamă sau a(-şi) lua seama sau (reg. ) a da (de) seamă, (înv. ) a calcula, a socoti; a număra: tăie ... o mare mulţime de copaci ... de nu-i putea da nimeni de seamă.ISP. a i se băga (sau a-i intra) (pe) sub piele (cuiva), a reuşi să cîştige încrederea sau simpatia cuiva: cu şoşele, cu momele, îi intră pe sub piele.ISP. băgat (sau luat, (înv. ) ţinut) în seamă, luat în consideraţie: şi mai fost-au poftiţi încă: crai, crăiese şimpăraţi, oameni în seamă băgaţi.CR.
a se băga unde nu-i fierbe oala a-i băga un şarpe în sîn
a se băga (sau a se amesteca) unde nu-i fierbe oala sau a-şi băga (sau a-şi vîrî) nasul (unde nu-i fierbe oala), a se amesteca în treburi care nu-l privesc: n-are să s-amestece nime unde nu-i fierbe oala.AL. a-i băga un şarpe în sîn (cuiva), a înfricoşa (pe cineva).
a-şi băga viaţa în nevoi a-i băga vină
a-şi băga viaţa în nevoi sau a băga la (mare sau grea) nevoie (pe cineva), a intra sau a băga (pe cineva) într-o (mare) încurcătură: pesemne păcatul şi aţa îi trage amîndoi viaţa în nevoi să-şi bage.PANN. a-i băga vină (cuiva), (pop. ) a învinui (pe cineva): pe urmă să nu-mi bagi vină de nimic.POP.
a băga seamă cu cineva a băga seamă a i se băga sub piele
băgător de seamă băiat de viaţă bătaie de cap bătaie de joc bătător la ochi bătut de Dumnezeu bătut în cap bătuţi pe muchie a bea adălmaşul a bea ca în tîrg a bea ca o scorpie
băgător de seamă, 1) observator, supraveghetor; 2) (fam. ) persoană fără ocupaţie sau cu atribuţii formale. băiat de viaţă, om vesel, petrecăreţ. bătaie de cap, trudă, osteneală. bătaie de joc, batjocură. bătător la ochi, care atrage atenţia; izbitor, frapant. bătut de Dumnezeu, năpăstuit. bătut în cap, prost. bătuţi pe muchie, 1) (despre monede) cu marginea zimţată; 2) (despre sume de bani) întreagă, pînă la ultima centimă: 1.000.000 de lei bătuţi pe muchie. a bea adălmaşul, a bea la încheierea unei tranzacţii. a bea ca în tîrg, a bea mult şi de unul singur (fără a invita şi pe alţii). a bea (sau a mînca) ca o scorpie, (pop. ) a bea (sau a mînca) foarte mult, cu lăcomie.
a bea cît patru
a bea (sau a mînca) cît patru (sau cît şapte), a bea (sau a mînca) foarte mult: mănîncă cît patru.POP.
a bea cupa amărăciunilor pînă la fund
a bea cupa (sau paharul) amărăciunilor pînă la fund, a îndura toate suferinţele omeneşti imaginabile.
a bea dintr-un pahar a bea din ţigară
a bea dintr-un pahar (cu cineva), a fi prieten (la cataramă) cu cineva; a mînca din aceeaşi oală cu cineva. a bea din ţigară, v. a trage o ţigară. a bea în cinstea (sau în onoarea, în sănătatea) cuiva, a ridica paharul făcînd urări de bine cuiva, a închina un pahar pentru cineva. a-şi bea minţile, a bea pînă la inconştienţă: acum îţi bei minţile, dintr-un ţoi de rachiu.CAR. a bea (sau a primi) paharul morţii, 1) a muri: bărbat de omenie, au primit păharul morţii cel amar.ŞINCAI ; 2) a muri de frică. a bea paharul pînă-n (sau pînă la) fund, a bea, dintr-o înghiţitură, conţinutul unui pahar.
a bea în cinstea a-şi bea minţile a bea paharul morţii a bea paharul pînă-n fund
a-şi bea şi cămaşa beat-mort a bea tutun a bea un păhărel a bea vîrtos a beli belingherul a-şi beli dinţii a beli foale a-şi beli nasul a beli ochii beţie de cuvinte bine ai venit! bine că ai venit bine faci bine făcut bine intenţionat bine născut bine ţi-a făcut! a bîrîi la cap boală cîinească boală de ploscă boală de zahăr boală lumească boală lungă boală seacă boală uscată bob cu bob bob numărat bocciu la cap bolta cerului a-şi bomba pieptul a boteza laptele braţ de fier braţe de muncă brînză de iepure
a-şi bea şi cămaşa (de pe el), a cheltui toţi banii pe băutură, a da totul pe băutură. beat-mort sau mort de beat, foarte beat. a bea (sau a trage) tutun, (pop. ) a fuma. a bea (cîte) un păhărel, (fam. ) a obişnui să bea băuturi alcoolice; a trage la măsea. a bea vîrtos (sau ţeapăn), a trage la măsea. a beli belingherul, (arg. ) a da de bucluc; a o încurca. a-şi beli dinţii, (pop. ) a rînji. a beli foale (pe cineva), (înv. ) a jupui (pe cineva): beliră foale pre svînta.DOS. a-şi beli (sau a-şi juli, a-şi jupui, a-şi rupe) nasul, 1) (pop. ) a se lovi la nas; 2) (fig. ) a fi în primejdie; 3) (fig. ) a se păcăli, a o păţi. a(-şi) beli ochii, (pop. ) 1) a face ochii mari (de mirare sau de prostie), a căsca ochii; 2) a se uita cu atenţie: beleşte ochii! beţie de cuvinte, stil umflat, bombastic. bine ai (sau aţi) venit!, eşti (sau sînteţi) binevenit (sau bineveniţi): bine-ai venit, Făt-Frumos, zise împăratul.EM. bine că ai (sau aţi) venit, ai venit la momentul potrivit; ai picat la ţanc: bine că ai venit, am mare nevoie de tine. bine (sau rău) faci (sau face), e (sau nu e) bine: rău face un om ca d-ta să se lase a fi aşa de departe tîrît pe calea scandalului public.CAR. bine făcut, voinic, chipeş, arătos: frumos şi bine făcut, el n-a avut multă greutate a cîştiga inima ei.NEGR. bine (sau rău) intenţionat, cu intenţii, gînduri bune (sau rele); de bună (sau rea) credinţă: mai ageri, dar şi mai rău intenţionaţi, au falşificat şi au călcat în picioare tot.OD. bine născut, (înv. ) de familie bună, deneam, de viţă: (glumeţ) un vin aşa de bine născut şi aşa de bine crescut.CAR. bine ţi-a făcut!, aşa îţi trebuie!, să te înveţi minte!: te-a dat afară? bine ţi-a făcut! a bîrîi la cap (pe cineva), a bate la cap, a sîcîi (pe cineva) (spre a obţine ceva). boală cîinească, (pop .) umflare a abdomenului la sugari. boală de ploscă, (pop .) beţie. boală de zahăr, (pop. ) diabet. boală lumească, (pop. ) boală venerică. boală lungă (sau mare), (pop. ) tifos. boală seacă, (pop. ) tuberculoză. boală uscată, (pop .) atrofie. bob cu bob, pe încetul; cu grijă şi cu răbdare; amănunţit. bob numărat, întocmai, exact; în cele mai mici amănunte. bocciu la cap, (reg. ) tîmpit. bolta cerului, firmamentul: chiotele despicau bolta ceriului.EM. a-şi bomba pieptul, a-şi scoate pieptul în afară, a-şi umfla pieptul. a boteza laptele (sau vinul, rachiul), (fam. ) a adăuga apă, falsificînd laptele (sau vinul, rachiul etc.). braţ de fier, braţ puternic, vînjos. braţe de muncă, muncitori. brînză de iepure, ceea ce nu există.
brîul cerului a brodit-o! bucăţică ruptă tată-său a se bucura de stimă bun ajuns! bună rînduială a bună seamă bună seara! bună treabă! bună ziua, căciulă, că stăpînul n-are gură! bun băiat! bun credincios bun cugetător bun de făcut cu varză bun de gură bun de mînă bun de picioare bun de picior bun de pocinog bun de pripas bun de pus în ramă bun de pus la rană bun de sămînţă bun de ştreang bun de tipar bun găsit! bun la inimă bun neam bun platnic bun venit! a-şi burduşi pîntecele buricul degetului
brîul (sau cununa) cerului, (pop .) curcubeul. a brodit-o!, a făcut o gafă. bucăţică ruptă tată-său sau tată-său în picioare sau izbit capul lui tată-său, (despre copii) seamănă leit cu tatăl său: bucăţică ruptă tată-său în picioare, ba încă şi mai şi.CR. a se bucura de stimă, a fi stimat. bun ajuns! sau bun ajunsul! sau (înv. ) bună venire!, bine ai venit!: bun ajunsul, vere! POP. bună rînduială, ordine: comandantul ... însărcinat cu paza bunei rînduieli şi cu siguranţa obştiei.AL. a bună seamă, (reg. ) în mod special; anume. bună seara! sau seară bună!, (formulă de salut în cursul serii sau al nopţii) să vă fie seara bună!: bună sara, mîndră bună! POP. bună treabă! sau na-ţi-o bună!, proastă treabă! bună ziua, căciulă, că stăpînul n-are gură!, n-ai gură să dai bună ziua? bun băiat!, de treabă om! (prea) bun (sau drept, bine) credincios, (înv. ) ortodox, pravoslavnic: noi bunii credincioşi şi direpţii şi creştinii.BIBLIA. bun (sau de bine, (de) rău) cugetător, bine (sau rău) intenţionat; urător: juni colindători, buni cugetători.POP. bun de făcut cu varză, (reg. ) 1) (despre oameni) prost; 2) (despre obiecte) de proastă calitate. bun de gură, 1) gureş, limbut, vorbăreţ; 2) abil, convingător: cel bun de gură lasă legea în urmă.POP. bun de mînă, îndemînatic. bun de picioare (sau (înv. ) de paşi), sprinten: [cetatea] era departe de Dunăre, cale de cinci zile omului bun de paşi.ŞINCAI. bun (sau iute) de picior, sprinten. bun de pocinog, (pop. ) aducător de noroc; bun de saftea. bun de pripas, (înv. şi pop. ; despre vaci) care fată în fiecare an, prolifică. bun de pus în ramă, (iron. ) urît, rău, necorespunzător. bun de pus (sau de legat, să-l pui, să-l legi) la (sau pe) rană (sau bubă), (despre oameni) foarte bun; pîinea lui Dumnezeu: altfel îs om bun, să mă pui la rană.SAD. bun de sămînţă, (despre fiinţe) prolific: Ilenuţa ... era şi bună de sămînţă: pe tot anul făcea cîte un copil.SION. bun de ştreang, bun de spînzurătoare. bun de tipar, pregătit şi avizat pentru a fi tipărit. bun găsit!, (pop. ) bine te-am găsit! bun la inimă (sau la suflet), milos, îndurător: un tînăr boierinaş, frumos şi bun la inimă.NEGR. bun neam, (înv. ) nobleţe, distincţie: bunneamul sufletului l-ai păzit nevătămat întru credinţă. MINEIUL. bun (sau rău) platnic, persoană care îşi îndeplineşte bine (sau rău) obligaţiile băneşti: nu-ţi împrumut nici un ban, că eşti rău platnic. bun venit!, bine ai venit!, eşti bine venit! a-şi burduşi pîntecele, a băga la jgheab. buricul degetului, vîrful degetului.
bursă neagră a-şi burzului creasta
buturuga mică răstoarnă carul mare ca acum ca catranul ca ce ... ca ce că ca ceea ce ca cînd ca cum ca de frica morţii ca de la cer la pămînt ca de la om la om ca de o praştie ca de pe tipsie ca de tipar ca din cutie ca din gură de şarpe ca din palmă
ca din praştie cafea rusească ca fuiorul popii ca fulgul ca fulgul pe apă ca helgea ca ieri ca îngerii ca în palmă ca la carte
bursă neagră, comerţ clandestin. a-şi burzului creasta, a se umfla în pene. buturuga mică răstoarnă carul mare, lucrurile mărunte pot avea efecte mari. ca acela sau ca aceea, (reg. ) foarte mare; puternic; însemnat; extraordinar: şi unde nu dă o căldură ca aceea, de se se topeşte omătul .POP. ca acum, de parcă s-ar petrece acum. ca (sau cum e) catranul, foarte negru. ca ce ...(?) sau ca cît ..., 1) (înv. şi pop. ) cam ce ... (sau cam cît ...): filosoafe, vei putea ghici ca ce lucru este în ăst sac d-aci? PANN ; 2) de ce?, în ce scop?, la ce bun?: ca ce să mai meargă şi el? ca ce că, (înv. ) pentru că, deoarece: mucenici ... aleşi ca viteajiii lui H [risto]s şi ca ce că băură păharul svinţiii sale.DOS. ca ceea ce, (înv. ) ca unul care, deoarece: l-au sfătuit, de s-au tuns în călugărie, ca ceaea ce era destoinic să să pue în cinul cliricilor.DOS. ca (şi) cînd, ca şi cum, de parcă: zice că i-am jurat s-o iau, ca cînd astfel de jurăminte se mai ţin vreodată.NEGR. ca (şi) cum, ca şi cînd, de parcă: eşti uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost.NEGR. ca de frica morţii, febril, înfrigurat. ca de la cer la pămînt, complet diferit; foarte mare. ca de la om la om, în mod sincer, deschis, prieteneşte. ca de o praştie sau cît dai (sau cît ajungi) cu praştia, la mică distanţă, foarte aproape, la o azvîrlitură de băţ: casa lui era ca de o praştie de a noastră.POP. ca de pe tipsie, pe nemuncite, de-a gata. ca de tipar sau parcă-i de tipar, (reg. ; despre scrisul de mînă) frumos, caligrafic: nu sînt fecior de notar, ci sînt fecior de plugar, şi nu-ţi scriu ca de tipar.POP. ca (scos) din cutie, elegant, aranjat, dichisit. ca din (sau în) gură de şarpe, foarte tare, grozav, straşnic: nu lipseau nici femeile, care strigau ca din gură de şarpe. CAMIL.P. ca din palmă, iute, fără a băga de seamă: vine un hoţ şi mi-o fură ca din palmă.AL. ca din praştie, 1) cu mare viteză, foarte iute, foarte repede, cu putere, în mod violent: auzind aceste, iepurele se duce ca din praştie.POP. ; 2) împrăştiat, răsfirat: casele din Văleni erau aruncate ca din praştie. AGÂRB. cafea rusească, (glumeţ) băutură alcoolică (vin sau ţuică). ca fuiorul popii, (pop. ) de prisos, inutil: îşi vin acum cam ca fuiorul popii.OD. ca fulgul, foarte uşor. ca fulgul pe apă, 1) uşor, lipsit de greutate: ajunseră negustori grei ca fulgul pe apă.ISP. ; 2) nesigur, incert; 3) la voia întîmplării: valurile vieţii îl purtaseră ca fulgul pe apă. ca (sau cum e) helgea, foarte alb: cămeşuice cusute cu bibiluri şi albe cum îi helgea.CR. ca ieri (alaltăieri), 1) de curînd; 2) parcă a fost ieri (alaltăieri): ca ieri mergeam la şcoală. ca îngerii, blînd, cuminte, supus, ascultător. ca în palmă, 1) cu suprafaţa netedă, plană; 2) foarte bine, amănunţit: satul se vedea ca-n palmă. ca la carte sau cum scrie la carte, aşa cum trebuie, cum e bine: şi-i făcu o trebuşoară, ştii, colea, ca la carte.POP.
ca la comedie ca la cort ca la moară ca la pomană ca la sită ca la şatră ca la uşa cortului calcă a popă cal de bătaie cald nemţesc cale bătută! cale bună! cale de o zi calic ca şoarecele bisericii ca lumea ca mai ba ca mai bine cam aşa cam de ... ca mîine a se cam mai duce cam pune mîna ca musca-n lapte ca muşcat de şarpe ca-n brînză ca nealtădată ca nelumea ca neoamenii ca niciodată
ca la (o) comedie, ca la teatru, ca la bîlci: făceam un tărăboi, de se strînsese lumea, ca la comedie, împrejurul nostru.CR. ca la cort, ca ţiganii: în loc să cîntaţi de mort, voi trăncăniţi ca la cort.POP. ca la moară, 1) pe rînd: ţine rîndul ca la moară.PANN ; 2) într-un permanent du-te-vino: unii intrau şi alţii ieşeau ca la moară. REBR. ca la pomană, în număr foarte mare: degeaba vă-ndesaţi ca la pomană.TOP. ca la sită sau ca la sita cumetrii, (înv. şi reg. ) mereu: numai tătarii îi cară [pe leşi] în toate zilele de grumaz, ci umblă la dînşii ca la sită.SIMION.DASC. ca la şatră, (fam. ) în mare dezordine şi murdărie. ca la uşa cortului, fără ruşine (precum ţiganii): ne cînta din fluier: doina, ... ţiitura, ca la uşa cortului, hori şi alte cîntece sculăţele, ca aceste.CR. calcă a popă, se vede de pe acum că va deveni popă, (p.ext. ) că va ajunge „cineva“. cal de bătaie, persoană care duce greul, care trebuie să suporte orice: nu-s eu calul de bătaie al nimănui.POP. cald nemţesc, frig. cale bătută!, să ai parte de o călătorie uşoară! cale bună! sau bună calea!, drum bun!, mergi sănătos! cale de o zi (sau de două zile, de trei ceasuri etc.), distanţă ce poate fi parcursă într-o zi (sau în două zile, în trei ceasuri etc.). calic (sau sărac) ca şoarecele bisericii (sau din biserică, în biserică), foarte sărac: prin minte şi şiretenie s-a înstărit, de unde mai înainte era calic ca şoarecele din biserică.REBR. ca lumea, (aşa) cum trebuie, cum se cuvine: poartă-te şi tu ca lumea, nu ca neoamenii.CEZAR.P. ca mai ba, nicidecum. ca mai bine, cît de bine, cum e mai bine, de-a binelea, (bine) de tot: ce ruşine! au pă-ţit-o amîndoi! ş-o să-i rîdem ca mai bine! AL. cam aşa, aproximativ aşa: cam aşa era îmbrăcată şi fata cea mare a împăratului.ISP. cam de ..., aproximativ de felul ...: troncănea cîte una cam de acestea.CR. ca mîine (poimîine), peste puţină vreme; curînd: eu mă duc, mîndră, ca mîne, inima la tin-rămîne.POP. a se cam mai duce, a se duce de-a binelea: fiul craiului ... încalecă calul ..., apoi face o săritură înapoi şi una înainte şi se cam mai duc la împărăţie.CR. cam pune mîna, e hoţ, fură: l-aş ţine la mine în gazdă, dar cam pune mîna.SAD. ca musca-n lapte, nepoftit, inoportun: ce te bagi în vorbă ca musca-n lapte? ca muşcat de şarpe, brusc, cu violenţă (fiind foarte speriat): băiatul ... sări drept în sus, ca muşcat de şearpe.POP. ca-n brînză, uşor, fără a întîmpina rezistenţă: intra cuţitul în el ca-n brînză. ca nealtădată sau ca nealtedăţi, cum nu a mai fost, cum nu s-a mai întîmplat: şi Ianuş îndată, ca nealtădată, glasu-şi îmblînzeşte.AL. ca nelumea, contrar bunului simţ, anapoda: n-ar fi fost ei oameni răi, numai că se purtau ca nelumea . ca neoamenii, anapoda, aiurea; (pop. ) pidosnic: m-am îmbrăcat ca neoamenii.SAD. ca niciodată, cum nu s-a mai întîmplatvreodată: a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti.POP.
ca nisipul ca oamenii ca o babă turcească ca o găină plouată ca oile ca omul ca o sfîrlează ca oul
ca pămîntul capătul zilei cap de acuzare cap de an cap de cuc cap de iarnă cap de primăvară cap de tigvă
cap de ţară ca pe apă ca pe ciripie ca pe mîneca cămăşii ca pe noi ca pe note ca pe răboj cap în cap
ca potîrnichile ca prin farmec ca prin vis cap sec
(ca stelele cerului şi) ca (sau cît) nisipul (mării), (în număr) foarte mare, foarte mult: oamenii se înmulţesc ca năsipul mărei.RUSSO. ca oamenii, cum trebuie, cum se cuvine: să mîncăm ca oamenii.VLAH. ca o (sau cu obraz de) babă turcească, zbîrcit la faţă: omul spîn, cu obraz de babă turcească, rămase afară.CEZAR.P. ca o găină plouată, descurajat; trist, abătut: ce stai ca o găină plouată? ca oile, 1) cu grămada, în dezordine; 2) (fig .) fără discernămînt, orbeşte. ca omul sau ca toţi oamenii, cum se întîmplă, cum i s-ar putea întîmpla oricui: vrun păcat, vro greşeală, ca omul.DELAVR. ca o sfîrlează, foarte repede, cît ai clipi din ochi. ca oul, fragil. ca pămîntul, 1) cu desăvîrşire, de tot: uitai ca pămîntul.PANN ; 2) profund, adînc, buştean: doarme ca pămîntul ; 3) (în construcţii negative) deloc, în nici un fel: nu se ştie ca pămîntul ; 4) (despre chipuri) pămîntiu, livid: faţa-i era ca pămîntul . capătul zilei, spre seară. cap de acuzare, (jur. ) motivul principal pe care se întemeiază acuzarea cuiva: în contra d-sale nu a găsit nici un cap de acuzare.MAIOR. cap de an, început de an: dacă eşti muncitor şi te porţi bine, îţi sporesc simbria la fiecare cap de an.SANDU-ALDEA. cap de cuc, nătărău, gogoman, prost: cap de cuc, eu! ... uitasem că sînt impiegat român.AL. cap de iarnă, 1 decembrie. cap de primăvară sau capul primăverii, 1 martie. cap de tigvă, (om) prost, imbecil: taci, cap de tigvă, grăi Tămăduianu.DELAVR. cap de ţară (sau de lume), 1) începutul sau sfîrşitul ţării (sau al lumii), margine: totdeauna la cap de ţară să-ţi faci casă. PANN ; 2) (fig. ) lucru de mare preţ, lucru mare: nu te mai pune şi d-ta pentru te miri ce şi mai nemica, că doar n-are să fie un cap de ţară! CR. ca pe apă, curent: vorbea franţuzeşte ca pe apă. ca pe ciripie, (reg. ) în linie dreaptă, întins: merse drept ca pe ciripie la stuful cu flori.ISP. ca pe mîneca cămăşii, foarte uşor. ca pe noi, (reg. ) cum se cuvine, cum trebuie; (p.ext. ) foarte tare, straşnic: [mîţele] ne zgîriau şi ne stupeau, ca pe noi.CR. ca pe note, (fam. ) perfect, aşa cum trebuie. ca pe (sau după) răboj, cuvînt cu cuvînt, ca din carte; întocmai: ştia ca pe răboj spiţaneamului mahalagiilor.BRĂESCU. cap în cap, vecini la extremităţi: judeţele României vin cap în cap cîte două şi trei de la munţi la Dunărea, de-a curmezişul. I.IONESCU. ca potîrnichile sau ca (pe) puii de potîrniche, 1) în toate părţile, în toate direcţiile: ca mîne vin turcii şi-i risipeşte ca pe puii de potîrniche.FIL. ; 2) (înv. ) în număr (foarte) mare: s-au strîns toată boierimea la dînsul şi oastea, ca pui de potîrnichi.NEC. ca prin(tr-un) farmec, ca şi cînd ar fi fost fermecat, în mod miraculos; deodată, pe neaşteptate: ca prin farmec peri izvorul şi copacii.EM. ca prin vis, imprecis, nedesluşit, vag: auzea ca prin vis dangătul clopotului. cap sec, prost, zevzec: aşa-mi trebuie dacă m-am înhăitat cu un cap sec!
capul cinstei capul legii capul locului capul mesei capul neamului capul răutăţilor capul săptămînii care ... mai ... care alta? care altul care cum s-ar prinde ... care încotro care numai ce care pe care? careşi pe unde
care va să zică car funerar carne albă cartea neamului carte cu limbă de moarte carte de căpătîi carte de judecată
carte de lăsăciune carte de soroc carte de şcoală casa de jos
capul cinstei, capul mesei, locul de frunte la o petrecere: la mese şedeţi în capul cinstei şi mîncaţi tot plăcinte şi găini fripte.CR. capul legii, (înv. şi pop. ) preot: părinte ..., să ne dai răspuns la o întrebare ... dacă nu-i şti Sfinţia-ta, care eşti capu’legii, cine să ştie altul? POP. capul locului, partea cu care începe un loc: decît în faţa ariii, mai bine în capul locului.PANN. capul mesei (sau al bucatelor), locul de onoare la masă, fruntea mesei: socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună nunul-mare.EM. capul neamului, strămoşul unic al maimultor familii. capul răutăţilor, iniţiatorul, coordonatorul răutăţilor, al fărădelegilor. capul săptămînii, luni. care ... mai ..., (înv. ) orice (fel de) ..., oricît ...: n-oi veni la atîta nesimţire, de mi-ai face care cazne mai cumplite ce nu s-au auzît.DOS. care alta?, ce altceva?: - de asta te plîngi stăpîne? - d-apoi de care alta, mă Chirică? CR. care altul, (înv. ) altcineva, vreunul: Aron Pumnul ... a ştiut să deştepte şi să învioşeze, ca rar care altul, conştiinţa naţională a învăţăceilor săi.SBIERA. care cum s-ar prinde ..., care va să zică, cum s-ar zice: n-avea nici cai? ... care cum s-ar prinde ... teademenise cu vorbe dulci.AL. care (sau cine) încotro (poate), fiecare pe unde poate, în toate direcţiile: fugiseră care încotro de groaza ianicerilor.NEGR. care numai ce, (înv. ) încît: breslaşii ... striga ... care numai ce huia divanul împărătesc.NEC. care pe care?, care îl va întrece sau birui pe celălalt?: acum să vedem care pe care? ori el pe draci, ori dracii pe dînsul.CR. careşi pe unde, (pop. ) fiecare pe unde apucă sau pe unde poate: se împrăştiară ca puii de potîrniche, careşi pre unde.ISP. care va să zică, 1) deci, prin urmare, aşadar: care va să zică şi frăţia, nu numai politica poate împiedica pe un literat de a spune tot ce îi stă pe inimă.CAR. ; 2) ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, adică: orizon [t] politic s-o posomorît! ... care vra să zică iar bejenie! AL. car funerar, dric. carne albă, carne de pasăre sau de peşte. cartea neamului, (înv. ) genealogie. carte cu limbă de moarte, (înv. ) testament: harta testamentului, adecă carte cu limbă de moarte.DOS. carte de căpătîi, scriere fundamentală. carte de judecată, (jur. ; înv. ) sentinţă judecătorească: cărţile de judecată sînt pronunţate de judecătorii de pace, ... sentinţele de Tribunale, ... deciziunile de Curţi.MAIOR. carte de lăsăciune (sau de despărţire sau despărţenie), (înv. ) sentinţă de divorţ: zis fu: cel ce după desfacerea însoţirei întîi, va voi a veni cătră a doua, trebue să dovedească că însoţirea cea mai de înainte s-au desfăcut după lege, adecă ori prin moarte, sau prin carte de dispărţenie.CODICA.ŢIV. carte de soroc, (înv. ) somaţie (de plată): s-au făcut şi o carte de soroc la toţ [i] datornicii dumisale. (a.1732).IORGA. carte de şcoală, manual. casa de jos, (înv. şi reg. ) camera deputaţilor.
casa de sus casa mare
casa mică ca sardelele casa sufletului casă de curvie casă de judecată casă de sănătate casă de vindecare casă grea casă în care cîntă cocoşul casă în care cîntă găina casă în doi pereţi ca să nu mai lungim vorba casă nebunească ca să vezi! ca să zic aşa cascadă de rîs ca sita la cumătra ca şi cînd ca şi de la rînd catran de ... ca un ban în două pungi ca un fel de ... ca un motan plouat ca un nap ca un pui de bogdaproste ca un roi fără de matcă ca un singur om ca un ţap logodit ca urmare
casa de sus, (înv. şi reg. ) senatul. casa (cea sau a) mare, (reg. ) cea mai mare cameră a casei ţărăneşti, păstrată pentru oaspeţi. casa (cea sau a) mică, (reg. ) cameră în care locuieşte, de obicei, familia ţărănească: atunce noaptea ... scoaseră şi pe Velicico Vornicul din beciu de supt casa cea mică, şi-l duseră la fîntînă, de-i tăiară capul.N.COSTIN. ca sardelele, înghesuit. casa sufletului, (pop. ) capul pieptului: cînd îţi zice [scripcarul] cîte una, te arde la casa sufletului, nu alta.POP. casă de curvie (sau de curvăsărie), (înv. ) casă de toleranţă, bordel. casă de judecată, (înv. ) judecătorie. casă de sănătate, sanatoriu. casă de vindecare, (înv. ) spital. casă grea, familie numeroasă (şi greu de întreţinut): doamnă avea de treabă, bună şi milostivă, cuconi cinci şi cucoane trei, şi-i era casa cam grea.NEC. casă în care cîntă cocoşul, familie în care dictează bărbatul. casă în care cîntă găina, familie în care dictează femeia. casă în doi pereţi, căsătorie nefericită. ca să nu mai lungim vorba, pe scurt, într-un cuvînt. casă nebunească, (înv. ) ospiciu. ca să vezi!, 1) ce idee!; 2) nu ţi-am spus eu? ca să zic aşa, ca să mă exprim astfel: avea şaptezeci bătuţi pe muche, dar era încă bun de ginere, ca să zic aşa.POP. cascadă de rîs, hohot prelungit de rîs. ca sita la cumătra, foarte des. ca şi cînd, ca şi cum. ca şi de la rînd, (reg. ) ca şi data trecută: cînd dete în amurg, ca şi de la rînd, ea pieri.ISP. catran de ..., foarte, extrem de ..., (pop. ) al dracului de, afurisit de ...: borş, vin catran de acru.POP. ca un ban în două pungi, (reg. ) sărac şi fudul: se răsfaţă-n haine lungi, ca un ban în două pungi.PANN. ca un fel de ... sau (înv. ) ca în chip de ..., sau chip de ..., (înv. şi pop. ) în loc de ..., pe post de ..., ca ...: mică chilioară, pe mal de apşoară, chip de mănăstire şi de pomenire.POP. ca un motan plouat, abătut. (gol) ca un nap (sau ca napul) sau gol nap, gol puşcă, (p.ext. ) sărac: e îmbrăcat ca un nap, din călcîie pînla cap.PANN. ca un pui de bogdaproste, prăpădit, nenorocit, ca vai de el: ghemuit în dăsagi ca un pui de bo [g]daproste.CR. ca un roi fără de matcă, dezorientat, zăpăcit, bezmetic: rămasără ca un roi făr-de matcă leşii.NEC. ca un singur om, la unison, în unanimitate: cînd a fost să le ceară părerea, au spus „da“ ca un singur om. ca un ţap logodit, 1) ţeapăn; aiurit; dus pe gînduri, visător: ce te uiţi aşa la mine ca un ţap logodit? SAD. ; 2) îmbufnat: şede ca un ţap logodit.POP. ca (sau drept, (înv. ) în) urmare, în consecinţă: dezgustul creşte şi, în urmare, ... espresia figurii se face mai ciudată.AL.
caută ce n-a pierdut caută-mă pe-afară! caută pe altul! caută-ţi de treabă ca vai de el ca vai de lume caz de conştiinţă că bine zici că chiar
a-i cădea amar a cădea belea cuiva a cădea bine
a-i cădea bine a cădea bolnav a-i cădea bun a cădea ca musca-n lapte a cădea cădere grea
a cădea cerul pe cineva a-i cădea ceva în fire a cădea cloşcă a cădea cu brio a-i cădea cu dulce a-i cădea cu greu a cădea cu inima a-i cădea cu jale
caută ce n-a pierdut, 1) umblă fără rost; 2) umblă după furat. caută-mă pe-afară!, (fam .) şterge-o!, întinde-o! caută pe altul!, găseşte-ţi alt fraier! caută-ţi de treabă (sau de drum)!, vezi-ţi de treabă (sau de drum)!, nu te amesteca întreburile altora! ca vai de el (ea etc.) sau ca vai de capul lui (al ei etc.), (într-un mod) vrednic de compătimire, vrednic de plîns: năcăjită ca vai de ea.CR. ca vai de lume, (aflat) într-o situaţie foarte grea, într-o stare mizerabilă. caz (sau proces) de conştiinţă, conflict sufletesc generat de dificultatea de a decide asupra justeţii propriilor fapte, idei, atitudini. că bine zici (zice etc.), ai (are etc.) (perfectă) dreptate, într-adevăr, aşa este: că bine zici, mamă, iaca mie nu mi-a venit în cap de una ca asta.CR. (ba) că chiar, nici vorbă!, da de unde?: poate era niscaiva aur? - ba că chiar, şi tu ai gîcit! POP. a-i cădea (de) amar (cuiva), a-i lăsa un gust amar (cuiva); a i se acri (cuiva): of, dragă, măicuţa mea, sămi păstrezi nevestica; să-i dai, maică, lapte dulce, că d-aici nu s-o mai duce, să-i dai, maică, ş-un zahar, dacă i-o cădea amar.POP. a cădea belea (pe capul) cuiva, a fi o povară pentru cineva; a cădea plocon pe capul cuiva. a cădea bine, a se nimeri, a se potrivi: invitaţia lor a căzut bine, căci tocmai ne pregăteam să ieşim din casă. a-i cădea (sau a-i veni) bine (sau rău) (cuiva ceva), 1) a (nu)-i conveni (cuiva ceva), a (nu)-i plăcea (cuiva ceva); a-i merge bine (sau rău) (cuiva): bătrînului i-a căzut atît de bine la inimă, de peste cîteva zile a şi murit de bucurie. POP. ; 2) a-i sta bine (ceva cuiva). a cădea bolnav (sau la pat, la zăcere), a se îmbolnăvi: într-o bună dimineaţă, mama ei căzu bolnavă greu.POP. a-i cădea bun (cuiva), a-i fi util (cuiva): Făt-Frumos, vine de taie pe ăst duşman al mieu, că ţi-oiu cădea şi eu vreodată bun la ceva.ISP. a cădea (sau a pica) ca musca-n lapte, a fi inoportun. a cădea (la pămînt) cădere grea, (înv. ) a cădea foarte rău; (fig. ) a ajunge la mare nevoie: Onisifor căzu la pămînt cădeare grea.MINEIUL. a cădea (sau a se dărîma, a pica) cerul pe cineva, (fam. ) 1) a se înfuria; 2) a primi o veste copleşitoare, cutremurătoare, zguduitoare; a fi surprins, uluit, năucit: citi primele cuvinte ale telegramei şi simţi că se dărîmă cerul pe ea.CEZAR.P. ; 3) a fi foarte ruşinat. a-i cădea ceva în fire (cuiva), (înv. ) a-i trăsni ceva prin gînd (cuiva): cînd văzu o mînăstire, îi căzu lui ceva-n fire, şi-năuntru se băgă.POP. a cădea cloşcă, (despre păsări) a fi bună de clocit; a începe să clocească. a cădea (sau a pica) cu brio (sau cu succes), 1) (despre spectacole) a nu avea succes de public, a fi un eşec; 2) (despre candidaţi) a pierde un concurs, un examen etc. a-i cădea cu dulce (ceva cuiva), (înv. ) a-i face plăcere (ceva cuiva): deaca-l atingi [pe curvar] de curvie ... îndată să mîhneşte şi să scîrbeaşte, şi învăţătura aceaea nu-i cade cu dulce.VARLAAM. a-i cădea (sau a-i veni) cu greu (cuiva ceva), a-i fi greu (cuiva) să facă, să accepte ceva: ca să nu cadă cu greu pămîntenilor. NEC. a cădea cu inima, (înv. ) a dispera. a-i cădea cu jale (la inimă) (cuiva), amîhni, a întrista (pe cineva): maică, blestemele tale mult căzutu-miau cu jale.POP.
a cădea cu nasu-n terci a cădea cu vorba a cădea de acord a cădea de-a pluta a cădea de fraier a cădea de la lege
a cădea de pe picioare a-i cădea a cădea din dreptatea moştenirii a cădea dintr-o extremă în alta
a-i cădea drag a -i cădea fisa a cădea grămadă
a-i cădea inima jos a cădea în brînci a cădea în cap a cădea în capul cuiva
a cădea în cursă a cădea în darul beţiei a cădea în desuetudine a cădea în dizgraţie a cădea în dragostea cuiva a-i cădea în fire
a cădea cu nasu-n terci sau a-şi turti nasul sau a lua în nas (ruşinea), a-şi pierde buna reputaţie, cinstea, omenia. a cădea cu vorba, a se amesteca, a se băga în vorbă: aşa, soro, căzu cu vorba Ceauşanca, ca din senin.DELAVR. a cădea (sau a fi) de acord (cu cineva), a ajunge la aceeaşi părere (cu cineva); a conveni (cu cineva). a cădea de-a pluta, a cădea lat la pămînt: lunecă şi cade de-a pluta la pămînt. COŞBUC. a cădea de fraier (sau de fazan), (fam. ) a fi înşelat, păcălit: tocmai tu să cazi de fraier? CAMIL.P. a cădea de la lege (sau de la legea strămoşească), (înv. ) a se lepăda de legea străbună, a trece la altă credinţă. a cădea (sau a pica) de pe (sau din) picioare sau a nu se (mai) putea ţine pe picioare sau a nu-l mai ţine picioarele (pe cineva), 1) a-şi pierde echilibrul; a leşina: flămînd, bătut cum era, mai cădea de pe picioare; deci se puse jos să hodinească. POP. ; 2) a fi foarte obosit, slăbit: picioarele nu mă ţin, de nimic nu mai sînt bun. POP. a-i cădea (sau a-i pica) din coş, a sărăci. a cădea din dreptatea moştenirii, (înv. ; jur. ) a fi dezmoştenit: cînd fiii ... să vor pune de împotrivire părinţilor ..., să cază din dreptatea moştenirii.PRAV. a cădea dintr-o extremă în alta, a oscila între extreme. a-i cădea (cu) drag (sau (fam. ) cu tronc la inimă) (cineva cuiva), 1) a simţi, fulgerător, simpatie, dragoste (pentru cineva): aşa-i că ţi-a căzut cu tronc la inimă? CR. ; 2) a îndrăgi (pe cineva), a se îndrăgosti (de cineva): el iar, privind de săptămîni, îi cade dragă fata.EM. a (nu)-i cădea (sau a (nu)-i pica) fisa (cuiva), (fam. ) a (nu) înţelege, a (nu) pricepe despre ce este vorba; a (nu) se prinde: greu îţi mai pică fisa! a cădea grămadă, a cădea fără simţire, a cădea lat: căzu grămadă într-un unghi.ISP. a-i cădea inima jos (sau în călcîi, în pantaloni) (cuiva), a-i fi foarte frică (cuiva), a face în pantaloni de frică; a se descuraja: au căzut tuturor inimile gios, cît nime n-avea nădeajde de izbîndă.COSTIN. a cădea în (sau pe) brînci, 1) a cădea în mîini (istovit): munceşti pînă cazi pe brînci. PANN ; 2) (fig. ) a cădea (la pămînt); a îngenunchea: deodată Stambulul cade-n brînci.AL. a cădea (sau a fi căzut) în cap, (fam. ) a fi prost, a se prosti: ce-i cu tine, omule, ai căzut în cap? a cădea (sau a pica, a se întoarce, a se sparge) (ceva) în (sau pe) capul cuiva, a lovi necazul sau nenorocirea pe cineva: căzînd această nouă pacoste pe capul bietului om.POP. a cădea (sau a se arunca, a se prinde) în cursă (sau în capcană, în laţ, (înv. ) în laţe), 1) a intra într-o încurcătură din care nu poate ieşi, a se înşela, a se păcăli: Ana însă, mai puţin subtilă, căzu în cursă.CEZAR.P. ; 2) a se da de gol, a se trăda: mult a trebuit pîn l-am prins în laţ pe acest călugăr evlavios.EM. a cădea (sau a da) în darul (sau în patima) beţiei, a deveni alcoolic. a cădea în desuetudine, a nu mai fi de actualitate, a se perima. a cădea în dizgraţie, a pierde protecţia unei persoane influente. a cădea în dragostea cuiva, (înv. ) a se îndrăgosti de cineva. a-i cădea în fire (cuiva), a-i trăsni prin gînd (cuiva): cînd văzu o mănăstire, îi căzu lui ceva-n fire şinlăuntru se băgă.POP.
a cădea în genunchi a cădea în greşeală a cădea în hulă a cădea în ispită a cădea în necredinţă a cădea în picioare a cădea în prepus a cădea în răspundere a cădea în spinarea cuiva a cădea în uitare a-i cădea în vatră cuiva a cădea jertfă a cădea la învoială a cădea la legea ...
a cădea la mîna cuiva a cădea la pace a cădea la pămînt a cădea la picioarele cuiva a cădea la sfadă a cădea lăcomie a-i cădea lesne a cădea mort a-i cădea nasul
a cădea năpaste a-i cădea para în gură
a cădea (sau a da, a pica, a pune, a se lăsa, a sta) în (sau la) genunchi (înaintea cuiva), 1) a se lăsa în genunchi de durere, de oboseală: în genunchi cădeau pedeştrii.EM. ; 2) a îngenunchea în faţa cuiva (în semn de umilinţă, de respect etc.): niciodată nu voi pica la genunchi înaintea domnului.KOG. ; 3) (p.ext. ) a ruga stăruitor (pe cineva): împăratul ... pică în genunchi la picioarele Luminioarei şi-o rugă ca să-i dăruiască viaţa.POP. a cădea în (sau la) greşeală, a greşi. a cădea în hulă, a huli. a cădea în ispită, a se lăsa ispitit. a cădea în necredinţă, a deveni necredincios. a cădea în picioare, (fig. ) a ieşi bine dintr-o situaţie dificilă, a se descurca: cum făcea, cum nu făcea, cădea totdeauna în picioare.CĂL. a cădea în prepus, (înv. ) a fi bănuitor, suspicios. a cădea în răspundere, (înv. ) a fi răspunzător. a cădea în spinarea cuiva, a fi (sau a deveni) o povară pentru cineva. a cădea în uitare, a fi uitat. a-i cădea în vatră cuiva, a fi oaspete nepoftit şi nedorit al cuiva. a cădea jertfă, a fi sacrificat, a muri. a cădea (sau a pica) la învoială, a ajunge la o înţelegere, a se învoi: cum o să cază ei la învoială? DELAVR. a cădea la legea ..., a se converti la ...: Alexandru-vodă au căzut la legea turcească.N.COSTIN. a cădea (sau a ajunge, a intra, a încăpea, a nimeri, a pica) la (sau în, pe) mîna (sau mîinile, gheara , ghearele, (fam. ) laba, labele, voia) cuiva sau a-i cădea (sau a-ipica) în (sau la) mînă (sau gheară, (fam. ) labă) (cuiva), a ajunge (din întîmplare) la cheremul, în posesia, în puterea, în stăpînirea cuiva: s-or întoarce vremile şi mi-i cădea tu în mînă! POP. a cădea (sau a veni) la pace (cu cineva), 1) a face pace, a se împăca (cu cineva): văzînd că n-are încotro, căzu la pace. ISP. ; 2) a se învoi, a cădea la înţelegere (cu cineva). a cădea la pămînt (în faţa cuiva), a se prosterna, a se umili (dinaintea cuiva): căzu la pămînt cu lacrămi zîcînd: nu sînt vreadnică.DOS. a cădea (sau a se arunca) la picioarele cuiva sau a săruta picioarele cuiva, a implora iertare, milă; a se umili dinaintea cuiva: Ruxanda căzu la picioarele lui.NEGR. a cădea la sfadă (cu cineva), a se certa (cu cineva). a cădea lăcomie (cuiva), (înv. ) a face poftă (cuiva): staţi, feciori, şi vă uitaţi la poale din şase laţi, cum learuncă din călcîie, să ne cază lăcomie.POP. a-i cădea (cu) lesne (cuiva), (înv. ) a nu simţi nici o greutate: nu cu lesne, încă prea cu greu le-ar fi căzut.CANT. a cădea (sau a rămîne) mort, a muri subit: rămase mort pe loc.ISP. a-i cădea (sau a i se muia, a-i pica) nasul (cuiva) sau a avea nasul căzut, (fig. ) a-şi pierde aroganţa, mîndria, tupeul; a rămîne ruşinat, umilit. a cădea (sau a pica) năpaste (cuiva), (înv. ) 1) a provoca neplăceri, necazuri, nenorociri (cuiva): tu să-mi zici că ţi-am picat năpaste? AL. ; 2) a nedreptăţi, a persecuta (pe cineva): cela ce au început svada ş-au făcut asupreală, ce să dzice au cădzut năpaste ... PRAV. a-i cădea (sau a-i pica) para în gură (cuiva), a obţine, a realiza ceva fără efort: şi durmind îi cade peara în gură.BUDAI-DELEANU.
a cădea pe capul cuiva a cădea pe cerbicea cuiva a cădea pe panta ... a cădea scump a cădea sub certare a cădea sub vinovăţie de moarte a cădea tifla peste cineva a cădea trunchi la stomac a-i cădea urît a-i cădea vălul de pe ochi cădere din dreptate că doar nu era să ... că e laie, că-i bălaie că-i cîr , că-i mîr că-i hăis, că-i cea călătorie sprîncenată! a călca alături cu drumul a călca a popă a călca ca pe ace a călca cu dreptul a călca cu stîngul a-şi călca cuvîntul a-şi călca cuvîntul a-l călca datoria a călca din pod a călca hotarul a-l călca hoţii a călca iarba verde a călca în picioare
a cădea pe capul cuiva, a deranja, a incomoda pe cineva. a cădea pe (sau spre) cerbicea cuiva, (înv. ) a lua de după gît, a îmbrăţişa (pe cineva): căzu pre cerbicea lui şi sărută el. CORESI. a cădea (sau a aluneca) pe panta ..., a se lăsa antrenat de ..., a se îndrepta spre ... a(-i) cădea scump (ceva cuiva), (înv. ) a fi neplăcut, dezagreabil. a cădea sub certare, (înv. ) a fi pedepsit. a cădea sub vinovăţie de moarte, (înv. ) a fi acuzat de omor. a cădea (sau a da) tifla peste cineva, a da norocul peste cineva, a avea noroc orb: unde stă Dumnezeu să cază o asemenea tiflă peste mine! mi-aş sătura sălaşul întreg.ISP. a cădea trunchi la stomac, (despre mîncăruri) a se digera greu. a-i cădea (de) urît (cuiva), a produce o impresie dezagreabilă (cuiva); a nu putea suferi pe cineva: tot urîtă mi-ai căzut.POP. a-i cădea (sau a i se lua) vălul (sau un văl) de pe ochi (cuiva), a i se dezvălui, a i se revela adevărul: în clipa aceea, parcă i s-ar fi luat un văl de pe ochi.SAD. cădere din dreptate, (înv. ; jur. ) pierdere a unui proces: însuşi dumnealui postelnicul au fost pricina căderei sale din dreptate de la judecata noastră. (a.1794).URIC. că doar nu era să ..., că nu putea să ...: d-apoi calul meu de pe atunci, cine mai ştie unde i-or fi putrezind ciolanele! - că doar nu era să trăiască un veac de om! CR. că e laie, că-i bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie, ba e una, ba e alta. că-i cîr (sau hîr), că-i mîr sau hîr încoace, hîr încolo, c-o fi tunsă, c-o fi rasă; c-o fi, c-o păţi: că hîr, că mîr, bietul băiat nu se lasă.DELAVR. că-i hăis, că-i cea, (pop. ) c-o fi, c-o păţi: se învîrtiră, se suciră, că-i hăis, că-i cea.POP. călătorie sprîncenată!, (iron. ) drum bun!, călătorie plăcută! a călca alături cu drumul, (fam. ) a se abate de la calea dreaptă. a călca a popă (sau popeşte), 1) (în construcţii negative) a inspira încredere: de mic nu prea călca a popă.CAR. ; 2) a-şi da aere; a face pe grozavul: carte nu ştie, dar calcă popeşte. PANN . a călca ca pe ace, a umbla încet şi cu grijă. a călca cu dreptul, a începe bine ceva. a călca cu stîngul (sau în sec), a nu avea noroc într-o întreprindere, a da chix. a-şi călca cuvîntul, a nu-şi respecta promisiunile: orice-ar fi, eu tot nu-mi calc cuvîntul.POP. a-şi călca (sau a-şi schimba) cuvîntul sau a-şi trage cuvîntul înapoi, a nu (mai) respecta o făgăduială: orice-ar fi, eu tot nu-mi calc cuvîntul.POP. a-l călca datoria (pe cineva), a se simţi obligat (moralmente): prietenul la aceste s-a silit a-l mîngîia, cum îl călca datoria şi după cum trebuia.PANN. a călca (sau a se uita) (ca) din pod (sau de sus), a fi îngîmfat, mîndru, trufaş: a doua zi, calcă de sus, se simte de şapte palme mai înalt.VLAH. a călca hotarul, a pătrunde într-un teritoriu străin: turcii ne-au călcat hotarul.POP. a-l călca hoţii (pe cineva) sau a fi călcat de hoţi, a fi prădat. a călca iarba verde, a trăi: pînă va călca el ... iarbă verde, noi vom fi ... în ticnă.POP. a călca în picioare, 1) a zdrobi, a distruge: vijelia-ngrozitoare, care vine, vine, vine, calcă totul în picioare.EM. ; 2) a umili, a dispreţui: a călcat în picioare onoarea mea fără pată.SAD.
a călca în străchini a-l călca nevoia a călca ocina satului a călca pe bătătură a călca pe colţii işlicului a călca pe iarbă verde a-şi călca pe inimă a călca pe mărăcini a călca pe ouă
a călca pe paşii cuiva a nu mai călca pe pămînt
a călca pe picior a călca pe talpă putredă a călca porunca a călca rău călcare cu omor a călca strîmb a călca şarpele pe coadă călcător de jurămînt călcîiul lui Ahile căldură tropicală cămaşă de fier a căpăta alageaua a căpăta aripi
a călca în străchini, 1) a fi înfumurat; a umbla cu nasul pe sus: vreun ţafandache ... cu gulerul stînd să-l apuce de nas, umblînd parc-ar călca numai în străchini, cu fumurile în cap.ISP. ; 2) a face gafe, a gafa: nu ştiu cum faci, dar mereu calci în străchini, îi zise cumnată-sa.SAD. a-l călca nevoia (sau nevoile) (pe cineva), (pop. ) a se îmbolnăvi de epilepsie: năcaz mie nu mi-o face, măcar trei nevoi să-l calce.POP. a călca ocina satului, a delimita teritoriul satului. a călca pe bătătură (sau pe bătături, pe coadă) (pe cineva), a lovi în punctul nevralgic(pe cineva); a irita, a scoate din pepeni (pe cineva). a călca (sau a pocni) pe (sau la) colţii (sau coada) işlicului (pe cineva), a supăra, a jigni (pe cineva): mă pocneşte, vorba de pe vremuri, la coada işlicului.CAR. a călca pe iarbă verde, a întreprinde ceva cu reuşită sigură. a-şi călca pe inimă, a accepta un compromis; a face o concesie, a ceda: destul că şi-a călcat pe inimă şi sa dus la curte.POP. a călca (ca) pe mărăcini, a păşi nesigur, cu sfială. a călca pe ouă, a păşi încet, cu prudenţă; a fi precaut. a călca (sau a urma, a merge) pe (sau în) paşii (sau urma, urmele, (înv .) pasurile) cuiva, 1) a urma exemplul cuiva: după moartea lui Ştefan, ... Bogdan fiul său şi Petru Rareş călcă pe pasurile lui.BĂLC. ; 2) a moşteni comportamentul cuiva; a semăna (în obiceiuri, în purtări) cu cineva: calcă în urmele lui tatăsău.POP. a nu mai călca pe pămînt, 1) a fi foarte fericit; 2) a fi fudul. a călca pe picior (sau pe picioare, pe opinci) (pe cineva), 1) a face semn, a atrage atenţia, a da de înţeles (cuiva), a avertiza (pe cineva): nu mă călca pe opinci, că ştiu eu ce vrei să zici.POP. ; 2) a lua peste picior, a ironiza (pe cineva); 3) a enerva, a supăra (pe cineva). a călca pe talpă putredă, a se înşela: a cunoscut că pe talpă putredă a fost călcat şi, ducîndu-se îndată, cu nevasta s-a-mpăcat. PANN. a călca porunca (sau ordinul, pravila, legea), a nu respecta, a nesocoti, a încălca porunca (sau ordinul, pravila, legea): Dumnezeu ştia că salcia i-a călcat porunca şi s-a mîhnit mult.POP. a călca (sau a umbla) rău, a nu-i merge bine (treburile). călcare cu omor, (înv. ; jur. ) jaf cu crimă: se întîmplase peste noapte o călcare cu omor în hanul unui jidov.CAR. a călca strîmb (sau într-aiurea, pe de lături), (fig. ; despre soţi) a fi necredincios: iubeşti pe alta ... te-am înţeles eu de mult că-mi calci într-aiurea! AL. a călca şarpele pe coadă, 1) a atinge un punct nevralgic; 2) a insulta, a supăra un om rău, iute la mînie. călcător de jurămînt, (înv. ) sperjur: giurămîntul a calca călcătorii de giurămînt se giura.CANT. călcîiul lui Ahile, punct nevralgic. căldură tropicală, căldură toridă: se întorcea de la redacţie pe o căldură tropicală. VLAH. cămaşă de fier (sau de zale), platoşă. a căpăta alageaua, (înv. ) a ajunge la mare nevoie: nimeni nu s-a putut atinge de împărăţia mea, fără să-şi capete alageaua. ISP. a căpăta aripi, (fam. ) a prinde avînt, elan.
a căpăta un os de ros căptuşeală de scînduri
a căra apa cu ciurul a căra apă la puţ a căra palme a căra soarele cu oborocul căruţă de poştă
a căsca gura a căsca ochii a căsca o gură cît o şură a căsca uşa că sucita, că învîrtita a căta în obraz a căta în ochii cuiva a căta la mîna altuia a căta ouăle că teacă, că pungă a se căuta a-şi căuta a căuta a ... a căuta acul în carul cu fîn a căuta ca iarba de leac a căuta ca pe un ac a căuta ceartă a căuta chichiţe
a căpăta (sau a dobîndi, a obţine, a primi, a da) un os (sau un ciolan) de ros, aobţine (sau a oferi cuiva) un avantaj, un profit, o slujbă publică, o sinecură: cît rabdă acest sărman, pîn-ce-al său prieten îi dă un biet ciolan! NEGR. căptuşeală de scînduri, (pop . şi fam .) coşciug. a căra apa cu ciurul, 1) a munci fără spor, în zadar; 2) a nu fi de nici un ajutor, folos (cuiva sau la ceva); a nu face nimic: eram şi eu p-acolo şi dedeam ajutor la nuntă, unde căram apă cu ciurul.ISP. a căra apă la puţ (sau la fîntînă, la rîu), sau a căra lemne în pădure sau a căra pietre la munte, a face un lucru inutil; a se afla în treabă. a(-i) căra (sau a(-i) cărăbăni) (la) palme (sau ciomege, gîrbace, pumni, cu bîta, cu pumnii) (cuiva sau în ceva), a bate, a lovi îndelung (pe cineva): ciobanul începu a căra cu bîta în burduf.POP. a căra soarele cu oborocul, a face un lucru inutil. căruţă de poştă, (od. ) poştalion: se sui într-o căruţă de poştă.NEGR. a căsca gura (la sau după ceva sau cineva), 1) a se uita cu naivă curiozitate, cu interes, cu mirare, cu admiraţie (la sau după ceva sau cineva): căscase gura şi bleojdise ochii la cele ce spunea vînătorul.ISP. ; 2) (p. ext. ) a sta sau a umbla fără nici o treabă, a pierde vremea, a hoinări: a fost trimis, după cum se obişnuieşte, pe socoteala ţării, cu misiune politicoasă, să caşte gura prin Europa. CAR. a căsca ochii, 1) a deschide ochii mari, a se holba; 2) a fi atent, cu băgare de seamă: cască ochii cînd mergi pe stradă! a căsca o gură cît o şură sau a căsca gura cît ocniţa, a deschide gura mare. a căsca uşa, (fam. ) 1) a întredeschide uşa; 2) a deschide larg uşa. că sucita, că învîrtita sau că-i sucită, că-i învîrtită, că e una, că e alta; că cîr, că mîr: că sucita, că învîrtita, iepuşoarele ia-le de unde nu-s! POP. a că(u)ta în obraz (sau în barbă, în cinste, la obrazul) cuiva, a stima, a respecta (pe cineva): nu-ţi mai caută-n obraz, îţi dă cu luleaua-n nas.PANN. a căta în ochii cuiva, a iubi pe cineva şi a-i urma îndemnurile, sfaturile. a căta la mîna altuia, a aştepta să primească de la cineva cele necesare (traiului). a că(u)ta ouăle, a examina ouăle în lumină, spre a şti dacă sînt proaspete. (ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, (reg. ) c-o fi, c-o păţi; ba că-i laie, ba că-i bălaie: se suciră, se-nvîrtiră, ba că-i teacă, ba că-i pungă.POP. a se căuta, (înv. şi reg. ) a-şi căuta dreptatea: ai dreptate, măi Gerilă, numai nu te cauţi! CR . a-şi căuta (în ochi), a se uita unul la altul, a se privi unul pe celălalt, a se pîndi unul pecelălalt: şi-şi căutară amîndoi, de să cunoscură.DOS. a căuta a ..., a aduce a ..., a sugera: ochii osteniţi şi părul nepieptănat ... căutau a melancolie.DELAVR. a căuta acul în carul cu fîn, a căuta un lucru foarte greu (sau imposibil) de găsit. a căuta ca (pe) iarba de leac (ceva), a căuta (ceva) cu insistenţă, cu înfrigurare, ca pe un lucru rar, preţios: unde, Doamne iartă-mă, să fie? ... îl cat, ca iarba de leac.AL. a căuta ca pe un ac, a căuta cu deosebită atenţie, a căuta de-a fir a păr. a căuta ceartă (sau pricină, vrajbă) (cu lumînarea) (cuiva), a inventa motive de ceartă, a fi pus pe ceartă: şi de astă dată se legară de dînsul şi-i căuta cearta, cu lumînarea.ISP. a căuta chichiţe (cuiva) sau a întoarce chichiţe şi dulapuri, a căuta nod în papură (cuiva).
a căuta chip să ... a căuta cotleţe a căuta cu gîndul a căuta cu legea a căuta cu lumînarea a o căuta cu lumînarea a căuta cu ochi buni la cineva a căuta cu ochii a căuta de-a fir a păr
a-şi căuta de cale
a căuta de dreptate a-şi căuta de obiele a căuta de ou a-şi căuta de sănătate a-şi căuta de seamă a căuta de suflet
a-şi căuta de suflet
a-şi căuta de treabă a căuta iepuri în biserică
a-i căuta în cap
a căuta în coarne a căuta în stele
a căuta (cu) chip(uri) să ..., a căuta (toate) mijloacele să ...: chip cătam cu viclenie, să te fac săntrebi.COŞBUC. a căuta cotleţe (cuiva), (reg. ) a căuta nod în papură (cuiva). a căuta cu gîndul, a încerca să-şi aducă aminte: Veta: de la Iunion? (caută cu gîndul).CAR. a căuta cu legea (sau la judecată) (pe cineva), (înv. ) a da în judecată (pe cineva). a căuta cu lumînarea, a căuta insistent, peste tot: minunat! să vă caute cineva cu lumînarea, nu v-ar putea găsi mai potriviţi.AL. a o căuta cu lumînarea, 1) a dori, a voi cu orice preţ ceva (indiferent de consecinţe): precum văd, nu teastîmperi, o cauţi cu lumînarea, mehenghiule! POP. ; 2) a se amesteca în treburi necurate. a căuta (sau a se uita) cu ochi buni la cineva, a privi cu bunăvoinţă, cu dragoste la cineva. a căuta cu ochii (sau din privire, cu privirea) (pe cineva sau ceva), a încerca să descopere cu privirea (pe cineva sau ceva). a căuta de-a fir a păr, a căuta cu minuţie, peste tot. a-şi căuta (sau a-şi păzi, a-şi vedea) de cale (sau calea, de drum, drumul, de ducă) sau a se duce în calea (sau în drumul) lui, 1) a pleca în drumul lui: du-te-n cale-ţi, mergi cu bine! AL. ; 2) (fig. ) a nu se amesteca în treburile altuia, a-şi vedea de treabă: nu e chip să-i faci cu buna să-şi păzească drumul lor.COŞBUC. a căuta de dreptate (cuiva), a se interesa de cauza cuiva, spre a-l ajuta să-şi dobîndească dreptatea: vai, român, de capul tău, cum te-ajunse ceasul rău şi n-avuşi măcar un frate, ca să-ţi cate de dreptate.AL. a-şi căuta de obiele, a-şi vedea numai de propriile interese. a căuta de ou, a examina o pasăre, pentru a vedea dacă are ou: şi cum i-o dau [pupăza] în mînă, javra dracului se face a o căuta de ou, şi-i desleagă atunci frumuşel aţa de la picior.CR. a-şi căuta de sănătate, a se îngriji de starea sănătăţii proprii: s-a dus la băi, să-şi caute de sănătate. a-şi căuta de seamă, (reg. ) a se preocupa numai de treburile personale, a-şi vedea de treabă: dă-mi juncanii tăi drept vamă şi îţi cată-apoi de seamă.AL. a căuta de suflet (unui mort), a face slujbe şi rugăciuni pentru mîntuirea sufletului (unui mort): ei, mititeii, s-au dus cătră Domnul şi datoria ne face să le căutăm de suflet.CR. a-şi căuta de suflet, a se îngriji de mîntuirea sufletului; a respecta morala creştină şi canoanele bisericeşti; a fi cucernic: moşnege, nu ţi-ai putut căuta de suflet de un veac, de cînd nu ne-am întîlnit? NEGR. a-şi căuta (sau a-şi vedea) de treabă (sau de treb(ur)i, de treaba lui, a ei etc. sau de treb(ur)ile lui, ale ei etc. sau de nevoi) sau (înv. ) a-şi căuta (sau a-şi păzi)treaba, 1) a se ocupa de propriile interese; a nu se amesteca în treburile altora: ba să-ţi caţi de treabă, că mănînci trînteală.GR. AL. ; 2) a-şi continua, a nu-şi întrerupe lucrul: Kira tot rîdea, nici că-l asculta, de treabă-şi vedea.POP. a căuta iepuri în biserică (sau lapte de bou), a pierde vremea. a-i căuta în (la) cap (cuiva), 1) a despăduchea (pe cineva): o babă bătrînă ... sta cu capul ... în poalele unei roabe tinere ... care-i căuta la cap.EM. ; 2) (fig. ) a descînta cu băţul, a bate (pe cineva). a căuta (sau a se uita) în coarne(le) (cuiva), a ţine seama de dorinţele, de capriciile cuiva, a face pe plac (cuiva), a alinta, a răsfăţa (pe cineva): bărbatul ... silit fiind să caute şi-n coarnele femeii sale ..., se duse.POP. a căuta în stele, a prezice viitorul după poziţia aştrilor.
a căuta moţoc a căuta nod în mămăligă a căuta nod în papură a căuta o poartă de scăpare a căuta păcate în mîndălaci a căuta pe dracul a căuta pe dracul şi a găsi pe tată-său a căuta peri în palmă a căuta pete în soare
a căuta pricină a căuta rău cuiva a căuta rîcă a căuta sămînţă de vorbă a-şi căuta vreme a căuta vreme cu prilej a căuta ziua de ieri
căzut din cer căzut în pruncie a ce ce, nu ştii româneşte?
cea de apoi
cea de pe urmă ce-ai făcut, de ... ce-ai păţit?
a căuta moţoc (sau moţocuri) (cuiva), a căuta prilej de ceartă, a căuta cearta cu lumînarea. a căuta nod în mămăligă (cuiva), (reg. ) a căuta nod în papură (cuiva). a căuta (sau a găsi) nod (sau noduri) în papură (cuiva), a căuta (sau a găsi) cu orice preţ greşeli, cusururi (cuiva): ce tot îi cauţi băiatului nod în papură? STANCU. a căuta o poartă (sau o portiţă) de scăpare, a căuta un mijloc pentru a ieşi dintr-o situaţie dificilă. a căuta păcate în mîndălaci (cuiva),(reg. ) a căuta nod în papură (cuiva): cată ... păcate-n mîndălaci.DELAVR. a căuta pe dracul, a se amesteca în treburi necurate; a se băga unde nu-i fierbe oala, a da de dracul: cată ei pe dracul? ... las’să sară, c-apoi dracu-s eu! CONTEMP. a căuta pe dracul şi a găsi pe tată-său sau a scăpa de dracul şi a da peste tată-său, a cădea din lac în puţ. a căuta peri în palmă, a pierde vremea. a căuta pete în soare, a căuta cu orice preţ defecte acolo unde ele nu există. a(-i) căuta pricină (sau pricini) (cu lumînarea) (cuiva), a(-i) căuta cu orice preţ motiv sau pretext de ceartă (cuiva), a căuta nod în papură (cuiva): şi mergînd ei aşa, fratele cel rău tot căuta pricină de sfadă cu celalt.POP. a căuta rău cuiva, (înv. şi reg. ) a se uita urît, cu duşmănie la cineva: rău nu-mi căuta, vino, nu te depărta.PANN. a căuta rîcă (cuiva), (reg. ) a căuta ceartă cu orice preţ (cuiva): fuseseră aruncaţi peste el în beci ca să-i caute rîcă.STANCU. a căuta sămînţă de vorbă, a căuta pretext, subiect de conversaţie, de discuţie. a-şi căuta vreme, (înv. ) a căuta prilejul, ocazia favorabilă: cătatu-s-au vreme Grigorie-vodă, şi au fugit de la Beciu la Veneţia.LET. a căuta vreme cu prilej, a căuta ocazia favorabilă: un duşman de lup ... de mult căuta vreme cu prilej ca să pape iezii.CR. a căuta ziua de ieri, a umbla aiurea, a căuta ceea ce nu există. căzut (sau picat) din cer (sau din lună), 1) apărut din senin, sosit pe neaşteptate; 2) complet străin de cele ce se petrec în jurul său, aerian; luat pe nepregătite, prin surprindere: toţi rămaseră ca căzuţi din cer, de spaimă.ISP. căzut în pruncie, senil, ramolit, căzut în mintea copiilor: a ta trufie arată că tu astăzi eşti căzut în pruncie.AL. a ce, (înv. ) deoarece, din cauză că ..., pentru că ...: bociră a ce rămaseră săraci.DOS. ce, nu ştii româneşte?, nu înţelegi ce-ţi spun? cea (mai) de apoi, (înv. ) 1) la sfîrşit, la urma urmelor: era strînsă mulţime multă, să vază cea de apoi ce a hi.DOS. ; 2) cea din urmă, ultima: va hi omului celuia cea de apoi mai amară decît cea dintîi.VARLAAM. cea (mai) de pe (sau din, (reg. ) după) urmă, 1) (pentru) ultima (oară): iacă-ţi mai dau o dată carul, dar asta ţi-a fi cea de pe urmă.CR. ; 2) ultima (dorinţă) (înainte de moarte): voinţa cea de pe urmă a răposatului a fost să se împartă toată averea săracilor. ce-ai făcut, de ..., ce ţi s-a întîmplat, de ...: ce-ai făcut, de-ai bolonzit? POP. ce-ai păţit?, (fam. ) ce ţi s-a întîmplat?, ce te-a apucat?, ce ţi-a venit?: ce-ai păţit ... de te-ai sculat cu noaptea-n cap? CR.
ce-ai zice dacă ... ?
cea lume cea mai mare parte ce-am avut şi ce-am pierdut ce am eu de acolo? ce-am zis eu? ce are a face? ce -ar fi? ceas bun ceas de năvală ceas rău ceasul morţii ceasul naşterii ce bruma am putut agonisi ce ciorile ...? ce cum a ceda ispitei a ceda pasul ce de ... ce face? ce faci? ce fel de ... ce folos că ... ? ce-i aduce? cei de-acasă ce-i de capul tău? ce-i drept ce-i în guşă, şi-n căpuşă ce-i porunca?
ce-ai zice dacă ... (sau cînd ...)?, ce părere ai avea dacă ...?, cum ai reacţiona dacă ...?: ce-ai zice cînd ţi-ar strica cineva somnul? CR. ce(e)a lume, 1) lumea de apoi, lumea cealaltă: nu trebuie să se ducă pe ceea lume flămînd şi însetat.NEGR. ; 2) (în basme) celălalt tărîm: el a dat calului jăratec şi a pornit la podul de aramă, a trecut peste pod, pe ceea lume.POP. (în) cea mai mare parte, în bună măsură, (în) majoritate(a): pămînturile rămase de la părinţi erau, în cea mai mare parte, mlăştinoase. ce-am avut şi ce-am pierdut, nu mă afectează, nu mă interesează. ce am eu de acolo?, 1) ce mă priveşte?, ce mă interesează? ce-mi pasă?; 2) ce cîştig eu din asta? ce-am zis eu?, nu v-am spus eu?, ai văzut că am avut dreptate? ce are a face?, ce contează?, ce legătură are?, ce interesează? ce (mi)-ar fi?, 1) ce-aş avea de pierdut?: dacă i-ar fi luat Dumnezeu, ce mi-ar fi? - d-apoi aşa.CR. ; 2) ce sar întîmpla?: ce mi-ar fi de m-aş însura? POP . ceas(ul) bun, moment fast, favorabil, prielnic: să fie într-un ceas bun! ceas de năvală, (înv. ) ceas de cumpănă: Doamne sfinte, la ceas de năvală de sus îmi trimite a ta sprejineală.DOS. ceas(ul) rău (sau slab), moment nefavorabil, conjunctură nefastă: se vede c-am pornit într-un ceas rău.CR. ceasul morţii (sau de moarte, de apoi, cel (mai) de pe urmă), ultimele clipe de viaţă: aşa mi-e datul sorţii, să n-am eu pe băiatul meu la cap în ceasul morţii. COŞBUC. ceasul naşterii (sau de naştere), momentul naşterii: mai nainte însă de a veni ceasul naşterii, copilul se puse pe ... plîns. ISP. ce bruma am putut agonisi, puţinul pe care l-am putut aduna. ce ciorile ...?, ce dracu ...?, ce naiba? ce cum, (înv. ) oricum, oricare: vor fi făcut răscumpărarea atunce şi curund, după ce le vor fi făcut acea vătămare, ce cum va fi.PRAV. a ceda ispitei, a nu rezista tentaţiei. a ceda (sau a da) pasul, a se lăsa depăşit: dau pasul cu plăcere ministrului.NEGR. ce de(-a) ... sau ce mai de ... sau ce de mai ..., cît de mult ..., ce mult ...: ce de-a cucoane mari şi cu fete frumoase n-or să vrea de ginere pe Radu al ei! AL. ce face?, ce?, cum?, cum se poate?, poftim?, n-am auzit bine?: ce face? să te iert? NEGR. ce (mai) faci?, cum o mai duci?, cum îţi merge? ce fel de ..., ce soi de ...: l-au întrebat vezirul ce fel de oameni sînt moscalii şi ce fel de război au.NEC. ce folos că ... (sau dacă ..., de ... )?, la ce(-mi) foloseşte (cutare lucru), dacă ...?: ce folos de curea lată, dacă nu-s boi în poiată? POP. ce-i aduce?, ce-i foloseşte? ce-i pasă?: de-oi petrece ... ori de nu, cui ce-i aduce? EM. cei de-acasă, familia, rudele. ce-i de capul tău?, ce-i de tine? ce-i drept, într-adevăr; de fapt: doi icusari plătise ... pentru ciubote; dar, ce-i drept, făceau paralele acele.CR. ce-i în guşă, şi-n căpuşă, spune exact ceea ce gîndeşte. ce-i porunca?, (fam. ) ce doreşti?
cela de cela celălalt tărîm cel ce se cade cel de apoi cel de pe comoară cel de pe urmă Cel-de-Sus cele de cuviinţă cele sfinte cel fără de fund cel mai ... cu putinţă
cel mult cel puţin cel tîrziu ce mai ...? ce mai ala-bala? ce mai la deal, la vale? ce mai nou? ce mai stai? ce mai tura-vura ce mai veste-poveste? ce mă costă? ce mi-e ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda! ce mi-e una, ce mi-e alta ce nătărău ! ce noroc pe mine!
cela de cela, (înv. ) care mai de care: şi ieşind boierii înaintea vezirului, se ţinea cela, de cela să-i aleagă de domnie.LET. celălalt tărîm sau alt(e) tărîm(uri) sau tărîmul de jos, lumea cealaltă: s-au dus pe alte tărîmuri.VLAH. cel ce (sau de) se cade, (despre oameni) cel în drept, cel competent: poruncă au dat şi ei la toţi cei ce se cădea.BELDIMAN. cel de apoi, cel din urmă, ultimul: eu sînt cel dentîi şi cel de apoi.BIBLIA. cel de pe comoară sau cel cu coarne, sau cel cu căciula roşie, (pop. ) diavolul, dracul. cel de pe (sau din, (reg. ) după) urmă, ultimul: să judece la divanul cel după urmă faptele tuturor.VĂC. Cel-de-Sus, Dumnezeu: copiii şi nevasta să-i las în grija Celui-de-Sus.CR. cele de cuviinţă, cele cuvenite, cele necesare: las’dacă nu i-a da odihna pe nas, zise boierul în gîndul său, după ce orîndui cele de cuviinţă.CR. cele sfinte, sfînta cuminecătură: se împărtăşeşte şi, întărit cu cele sfinte, aşteaptă moartea nepăsător.POP. cel fără de fund, (înv. ) abis, haos: întunecarea zăcea preste cel fără de fund.BIBLIA. cel mai ... cu putinţă, foarte ..., extrem de ...: sînt omul cel mai serviabil cu putinţă. CEZAR.P. cel mult, 1) atît, numai; în cel mai bun (sau mai fericit) caz: lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici; din trecutul de mărire v-ar privi, cel mult, ironici.EM. ; 2) maximum: îţi dau pe el cel mult 5.000 de lei. cel (sau pe) puţin, în cel mai rău caz, barem, măcar, încalte: încălţările costau pe puţin o sută de lei.VLAH. cel (mai) tîrziu, într-un timp socotit ca termen ultim: dacă ai vreme, scrie, te rog, că venim cel mai tîrziu duminică.CAR. ce mai (atîta) ...?, 1) la ce bun (atîta) ...?, ce rost are (atîta) ...?: ce mai atîta grijă pentru astă pustie de gură? CR. ; 2) inutil să mai discutăm!: ce mai atîta vorbă lungă? CR. ce mai ala-bala?, 1) ce se mai petrece?: să vază ce mai ala-bala pe la ... flăcăii ce stau la pîndă.ISP. ; 2) ce atîta discuţie?, ce mai tura-vura? ce mai la deal, la vale?, ce să mai lungim vorba în zadar?: mă rog, ce mai la deal, la vale? aşa e lumea asta.CR. ce mai (e) nou?, ce s-a mai întîmplat în ultima vreme?, ce noutăţi mai sînt?: ce mai nou pe la dvs.? CAR. ce mai stai?, ce aştepţi? ce mai tura-vura(?), ce să mai lungim vorba(?), ce mai încoace-încolo(?): ce mai tura-vura; popa se zvîrcolea de parcă ar fi fost tras pe frigare.STANCU. ce mai veste-poveste?, ce mai e nou?, ce s-a mai întîmplat? ce mă costă?, n-am ce pierde! ce mi-e (ţi-e etc.), ce importanţă are, ce contează, ce folos decurge din ...: ce mi-i vremea cînd de veacuri, stele-mi scînteie pe lacuri.EM. ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda!, ori una ori alta, tot acelaşi lucru! ce mi-e una, ce mi-e alta, (mi-)e tot una. ce nătărău (sau neghiob, prost)!, cît poate fi de nătărău (sau neghiob, prost)! ce noroc pe mine!, ce şansă am!
ce nu ce-o fi, o fi! ce paşti ? ce păcat! ce păcatul ? ce pămînt? ce pe apă nu curge a cerca marea cu degetul a cerca măduva şi oasele
a cerca o moşie a cerca prilej a cerca rădăcinile a cerca sfat a cere adăpost
a cere ajutor a cere chezăşie a cere cît dracul pe tată-său a cere cu talerul a cere de pomană a-şi cere dreptul a cere iertare a cere încuviinţare a cere îndurare a cere îngăduinţă a cere la judecată a cere lapte de la o vacă stearpă a-şi cere legea a cere lînă de la broască
ce nu, (înv. ) cît, cum: ce nu-l strîngea, ce nu-l săruta, ce nu grăind şi ce nu făcînd, într-atîta cît şi cealea ce n-au suflet vrea face voie bună.DOS. ce-o fi, o fi!, întîmple-se orice! ce paşti (aici sau acolo)?, (fam. ) de ce nu eşti atent?, ce păzeşti? ce păcat!, cît îmi pare de rău!; ce pagubă!: mîndruţa s-a măritat, vai de mine, ce păcat! POP. ce păcatul (sau păcatele)?, ce naiba?: ce păcatele, doar eşti preot bătrîn.CĂL. ce pămînt?, ce Dumnezeu?, ce naiba?: tu te duci bade sărace, dar eu ce pămînt m-oi face? POP. ce pe apă nu curge, nimica toată, foarte puţin: luă şi dînsul nişte haine, numai să nu zică neştine că nu s-a gătit, şi de cheltuială ce pe apă nu curge, şi plecă şi el.ISP. a (în)cerca marea cu degetul, a-şi încerca norocul; a încerca imposibilul: cercaţi voi marea cu degetul, dar ia să vedem, cum iţi da de fund? CR. a(-i) cerca măduva şi oasele (cuiva), (reg. ) a testa calităţile cuiva. a cerca o moşie (sau hotarele), (înv. ) a delimita (la faţa locului) hotarele unei moşii: cu care hotărîri neodihnindu-se răzăşii şi plîngîndu-se de strîmbătate ..., au fost poroncit Măria-Sa d-sale lui Toderaşcu Cantacusino şi d-sale Sturza Clucer, să vie aice să cerce acea moşie. (a.1741).URIC. a cerca prilej, (înv. şi pop. ) a căuta o ocazie favorabilă: ovreii toţi i-au scos ocară şi cărturarii lor cercară prilej să piardă pe Hristos.COŞBUC. a cerca rădăcinile, (pop. ) a cerceta cauzele, motivele: împăratul şi-a închipuit că boala fetei îi pribeagă şi nu i-a cercat rădăcinile.POP. a cerca sfat, (înv. şi pop. ) a cere sfatul cuiva, a se sfătui cu cineva: unul cu altul cerca sfat, ce vor putea face ca să poată hălădui.LET. a cere adăpost, a solicita adăpost (peste noapte) (cuiva). a cere (sau a solicita) (o mînă de) ajutor (de la cineva) sau a cere (sau a solicita) ajutorul cuiva, a solicita sprijinul (cuiva): mica pasăre se duse atunci în pădure, ca să ceară ajutor de la arbori.POP. a cere chezăşie, a pretinde garanţie. a cere cît dracul pe tată-său sau a cere pe dracul şi pe tată-său, a cere un preţ exorbitant. a cere cu talerul, a cerşi. a cere de pomană, a cerşi: ajung la bătrîneţe să cer pomană.REBR. a-şi cere dreptul, a reclama, a solicita ceea ce i se cuvine. a cere (sau a se ruga de) iertare (sau iertări, pardon) (cuiva), a ruga să fie iertat (de cineva); a-şi cere scuze (cuiva): de ţi-am greşit, îţi cer iertare. a cere încuviinţare, a solicita aprobarea, acordul cuiva: Necuratul s-a întins şi el cît era de lung, însă fără să ceară încuviinţare.POP. a cere îndurare, a implora milă, a ruga să i se cruţe viaţa. a cere îngăduinţă, a solicita înţelegere. a cere la judecată, (înv. ) a da în judecată: în multe rînduri acea Soroceniţă fiind cerşută la giudecată de ... igumen ... IORGA. a cere lapte de la o vacă stearpă, a cere imposibilul. a-şi cere legea (cu cineva), (înv. ) a chema în judecată (pe cineva): leşii ... s-au sfătuit să trimiţă sol la împăratul cu jalobă, să-şi ceie lege cu Petru-vodă.LET. a cere lînă de la broască, a cere imposibilul.
a cere luna de pe cer a cere milă a cere mîna a cere pretenţii a cere satisfacţie a-şi cere seama
a cere seamă a cere sfatul cuiva a cere trebuinţa a cere ţigăneşte a cere voie să ... ce rost are? a se certa ca la piaţă a se certa ca la tractir
a certa cum îi vine la gură a se certa furcă a se certa la cuţite cerul şi pămîntul ce s-a făcut cu ...?
ce să ştiu face? ce să vezi? ce ştii ... ce te-a apucat? ce te-a găsit ? ce te-a prins? ce te crezi?
a cere luna de pe cer, a cere imposibilul. a cere milă, a cerşi îndurare. a cere mîna (cuiva), a cere în căsătorie (pe cineva): se încercă a se duce la banul ca să ceară mîna fiicei sale.NEGR. a cere pretenţii (înv. ), a pretinde despăgubiri (pentru un prejudiciu suferit). a cere (sau a da) satisfacţie, a provoca (sau a accepta o provocare) la duel: m-ai insultarisit ... trebuie sămi dai satisfacţie ... mă duc să aduc arme.AL. a-şi cere seama (sau socoteala), (înv. ) a-şi pretinde leafa: gîndindu-se că e vremea să plece, îşi ceru socoteala.POP. a(-i) cere (sau a(-i) lua) seamă (sau seama, cont, socoteală) (cuiva), (înv. şi reg. ) a pretinde (cuiva) să-şi justifice faptele; a trage la răspundere (pe cineva): care vi-i dreptul de a-mi cere mie seamă? AL. a cere sfatul cuiva, a solicita o părere, un sfat de la cineva: să-i poată cere sfatul ca unui bun părinte.POP. a cere trebuinţa (sau trebuinţă) (să ...), a fi necesar (să ...), a fi nevoie (să ...), a trebui (să ...): pornesc ... fugind pe întrecute, cînd pe sus, cînd pe jos, după cum cerea trebuinţa.CR. a cere ţigăneşte, a cere insistent. a cere voie (cuiva) să ..., a solicita (cuiva) permisiunea să ...: a plecat la grangur, ca să-i ceară voie să trăiască şi el în împărăţia păsărilor.POP. ce rost are?, la ce bun?, cui foloseşte? a se certa ca la piaţă, a se certa ca precupeţele; a se certa ca la uşa cortului. a se certa ca la tractir, a se certa fără jenă, fără ruşine. a certa (sau a blestema, a ocărî, a spurca, a vorbi) cum îi (îţi etc.) vine la gură, a certa (sau a blestema, a ocărî, a vorbi) necontrolat, nestăpînit, cu brutalitate, cu violenţă: zvîrcolindu-se ca şarpele şi blăstămîn- duse cum îi venea la gură.CR. a se certa furcă (cu cineva), a se certa zdravăn şi continuu (cu cineva): iar soţii se certară furcă.TOP. a se certa la cuţite (cu cineva), a se certa violent (cu cineva). cerul şi pămîntul, mult, totul; orice; (p. ext. ) imposibilul: juruieşte-i ceriul şi pămîntul, ca să-ţi smomească pe nevasta d-tale.CR. ce s-a făcut cu ...?, ce s-a întîmplat cu ...?, ce a devenit? ce să ştiu (să ştii etc.) (a) face? sau ce mă ştiu (te ştii etc.) face?, ce să fac (sau să faci etc.)?, cum să mă descurc (sau să te descurci etc.)?: ce mă ştiu eu face şi de unde să-ţi aduc eu herghelia ce-mi porunceşti? ISP. ce să vezi? sau ce să vadă?, să vezi întîmplare!, nici că ţi-ar trece prin minte!: şi, deodată, ce să vezi ? în răsare dinainte o dihanie cum nu se mai văzuse de cînd lumea şi pămîntul.POP. ce ştii ..., cine poate şti ...: ce ştii cum se întîmplă? poate să-ţi iasă bine.GR.AL. ce te-a apucat?, ce ţi-a venit? ce te-a (l-a, v-a etc.) găsit (de ...)?, ce te-a (l-a, v-a etc.) apucat (de ...), ce ai (are, aveţi etc.) (de ...)?: nu ştia baba lui ce l-a găsit de-i aşa de cu chef.CR. ce te-a (l-a, v-a etc.) prins?, ce te-a (l-a, v-a etc.) apucat?, ce ţi-a (i-a, v-a etc.) venit?: ce le-a prins de stau aşa pe-afară? COŞBUC. ce te crezi?, ce socoteşti, ce crezi?, ce părere ai?
ce te doare? ce te interesează? cetele îngereşti ce te miră? ce te potriveşti?
ce treabă am ? ce ţi-a venit să ... ? ceva-ceva ce veste-poveste? ce vînt te-aduce? ce zor ai? chef, neneaco, cu banii babachii cheie de boltă a chema la ordine a chema la rampă chiar aşa chiar azi chiar ca ... chiar dacă ... chiar de la început chiar el
ce te doare?, ce nu-ţi convine?, ce nu e în ordine?, ce nu merge? ce te interesează?, ce te amesteci în treburi care nu te privesc? cetele îngereşti (sau de îngeri), (bis. ) corul îngerilor: sfînta armonie a cetelor de îngeri.AL. ce te miră?, ce ţi se pare ciudat, curios? ce te potriveşti?, (fam. ) de ce crezi ceea ce ţi se spune?: ce te potriveşti la vorbele lor? ce treabă am (ai, are etc.) (cu ...)?, 1) ce mă (te, îl etc.) interesează? ce mă (te, îl etc.) priveşte?: zis-a badea că-s urîtă ... las să fiu; ce treabă are? POP. ; 2) ce legătură am (ai, are etc.) cu ...?: ce treabă am eu cu boala lui? ce, eu sînt bolnav? CAR. ce ţi-a venit (sau ce-ţi veni) să ... (sau de ...)?, ce te-a apucat de ...?, n-ai altceva mai bun de făcut decît să ...?: ce ţi-a venit de-mi răscoleşti amintirile? ceva-ceva, cît(uşi) de puţin: nu ştia sărmanul ce să facă şi cum să-şi îmbunătăţească soartea măcar cevaceva.SBIERA. ce (mai) veste-poveste? sau ce veste?, ce poveste?, (pop. şi fam. ) ce (mai) e nou?, ce se (mai) aude?: aminteri, ce mai veste-poveste pe la dv.? CAR. ce vînt te-aduce? (sau te-abate?), cu ce treburi ai venit (pe la noi)?: ce veste, naşule, ce vînt te-aduce pe la noi? POP. ce zor ai?, ce te interesează?, ce-ţi pasă? chef, neneaco, cu banii babachii, chef pe cheltuiala altuia. cheie de boltă, (fig. ) principiu fundamental. a chema la ordine (pe cineva), a soma pe cineva să respecte anumite norme; a admonesta pe cineva. a chema la rampă, a cere, prin aplauze, ca artiştii să revină pe scenă: de trei ori actriţa fu chemată la rampă.CĂL. chiar aşa, exact aşa: ba chiar aşa-i, jupîneşică dragă, cum îţi spun eu.CR. chiar azi, tocmai azi. chiar ca ... sau chiar cum ..., întocmai ca ..., leit ca ..., aidoma: dormi chiar ca un paşă pe patul tău de glod.AL.
chip de grai chip scris
chiar dacă ... (sau de...), şi dacă ...; deşi ..., cu toate că ...: chiar de te-ai pune curmeziş, eu tot aş pleca . chiar de la început, încă de la început. chiar el, el însuşi. chiar şi, pînă şi: iubite autorule, ... ai ştiut, chiar şi în materie de vînătorie, să urmezi părinteştile lui poveţe.OD. chiar şi el, pînă şi el. (de-a) chioara, orbeşte: de acum s-o luăm de-a chioara.CR. a chiorî din ochi pe cineva, a încerca să înşele pe faţă pe cineva. chip cioplit, (înv. ) idol: să nu faci ţie chip cioplit.BIBLIA. chip de grai, (înv. ) expresie: cu mult mai lesne era din limba latinească cea de obşte să se bage cuvinte şi chipuri de graiu în vorba latinească cea corectă.P.MAIOR. chip scris, (înv. ) pictură.
chip şi seamă
chip şi seamă, întru totul, pe deplin: să înţeleagă, publicul că am avut cuvinte să refuz concursul meu unei manifestaţiuni studenţeşti, cu atît mai puternice, cu cît manifestaţia era chip şi seamă simpatică mie.CAR.
chiar şi chiar şi el chioara a chiorî din ochi pe cineva chip cioplit
chipuri şi mijloace chip vărsat chit că ... chit pe chit ci dar cine ..., cine ... cine are piper mult, pune şi-n iaurt
cine are treabă? cine s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt cine ştie cine ştie ce cine ştie cine cine ştie pe unde îi sticlesc ochii cioplit în patru muchii ciorbă lungă circulă zvonul că ... a citi gîndurile cuiva a citi printre rînduri a se ciudi de necaz
a ciuli urechile a ciupi la cîntar ciupit de vărsat cînd ..., cînd ... cînd aşa, cînd aşa
cînd-cînd
chipuri şi mijloace, tot felul de mijloace: cercară chipuri şi mijloace ca să-l scoată din reţelele periculoşilor ... SBIERA. chip vărsat (sau turnat), (înv. ) statuie (de bronz): toate chipurile cele vărsate ale lor le veţi piarde.BIBLIA. chit că ..., cu toate că ..., chiar dacă ...: a promis tot ce i se ceruse, chit că nici prin cap nu-i trecea să se ţină de cuvînt. chit pe chit, egal; ţanc pe ţanc. ci dar, (înv. ) deci: ci dar în mijlocul acestor vremi, la 2 noemvrie, generalul Basta ... se duse cu oştile ... la Oradia-mare.BĂLC. cine (cu) ..., cine (cu) ..., unul (cu) ..., altul (cu) ... cine are piper mult, pune şi-n iaurt, cine are prea mult, îşi bate joc de ce are. cine are treabă? sau cine ce treabă are?, pe cine interesează?, cui îi pasă?: de mi-i da o sărutare, nime-n lume n-a s-o ştie, căci va fi sub pălărie - ş-apoi cine treabă are! EM. ; asta mă-mportă pe mine, cine ce treabă are? CAR. cine s-a fript (sau s-a ars) cu ciorbă(sau cu borş) suflă şi-n iaurt, tot păţitu-i priceput. cine (mai) ştie, nu se ştie: d-apoi calul meu de pe atunci, cine mai ştie unde i-or fi putrezind ciolanele! CR. cine ştie ce (sau cît), 1) potrivit, normal; nici prea prea, nici foarte foarte: nu ... bea cine ştie ce.CAMIL.P. ; 2) cine ştie cine. cine ştie cine (sau ce), cineva (sau ceva) însemnat, important, deosebit: tot satul îl cinstea şi îl asculta ca pe cine ştie cine.ISP. cine ştie pe unde îi sticlesc ochii, cine ştie unde se află (în clipa de faţă). cioplit în patru muchii, (fam .) dichisit;pus la patru ace. ciorbă lungă, 1) ciorbă slabă, inconsistentă; 2) (fig. ) vorbe goale. circulă zvonul că ..., se zvoneşte că ..., se vorbeşte că ... a citi gîndurile cuiva, a intui ce gîndeşte cineva. a citi printre rînduri, a intui, a sesiza aluziile, sensurile ascunse ale unui text. a se ciudi de necaz, (înv. ) a se mîhni, a se frămînta: cum îl văzură zînele scăpat, seciudeau de necaz că nu putură să-l prinză.ISP. a ciuli urechile, 1) (despre animale) a ridica urechile drept în sus (pentru a asculta); 2) (fig. ; despre oameni) a-şi încorda auzul, a asculta cu luare aminte: i se păru că ceva se mişcă în camera de-alături; ciuli urechile; nimic.CEZAR.P. a ciupi la cîntar, (fam. ) a fura la cîntar. ciupit de vărsat, cu urme de vărsat de vînt pe faţă. cînd ..., cînd ..., uneori ..., alteori ...; ba ..., ba ...: prind cocoşii a cînta ... cînd mai gros, cînd mai subţire.POP. cînd aşa, cînd aşa, ba într-un fel, ba în altul. cînd-cînd sau cînd de cînd sau de cînd de cînd, (înv. şi pop. ) 1) în orice moment: noi de multe ori ... ne lepădăm de credinţa noastră şi cînd-cînd giurăm pre sfînta evanghelie. VARLAAM ; 2) din clipă în clipă: era bătrîn şi cînd-cînd îşi aştepta ceasul.POP. ; 3) cît pe ce să ..., aproape să ..., mai să ...: că-i duşmanul lîngă mine cu două pistoale pline; cînd de cînd să deie-n mine.AL.
cînd colo (sau colea) (ce să vezi?), 1) în loc de asta (ce este?): şi cînd colo ce să vezi? - toţi erau cu părul, cu barba şi cu musteţele pline de promoroacă.CR. ; 2) deodată: cînd colea despre ziuă, cînd somnul e mai dulce, auzi un fîlfîit ca de un stol de pasări.ISP. cînd colo cînd e brînză, nu-i bărbînţă cînd e brînză, nu-i bărbînţă, cînd ai una, n-ai alta. cînd era tetea flăcău (de) cînd era tetea flăcău, (pop. ) cu foarte mult timp în urmă, demult. cînd mi-o creşte iarbă-n barbă cînd mi-o creşte iarbă-n barbă, niciodată. cînd mi-o face coliva cînd mi-o face coliva, cînd voi muri. cînd mi-oi vedea ceafa cînd mi-oi vedea ceafa, niciodată. cînd o cînta ştiuca în baltă, (pop. ) niciodată: te-i duce la maică-ta ... cînd mi-o cînta ştiuca-n baltă, catunci te-i mai face fată.POP. cînd o cînta ştiuca în baltă cînd o face plopul nuci şi răchita mere dulci cînd o face plopul nuci şi răchita mere dulci, niciodată. cînd se va împrieteni şoarecele cu pisica cînd se va împrieteni şoarecele cu pisica, niciodată. cînd se va lipi cerul de pămînt cînd se va lipi cerul de pămînt, niciodată. cînd s-o întoarce gîrla
a-i cînta în strună a cînta mereu acelaşi cîntec a cînta osanale a-i cînta popa la cap
cînd s-o întoarce gîrla, (reg. ) niciodată: la maică-ta te-oi duce, cînd s-o întoarce gîrla-ncoace.POP. cînd şi cînd sau din cînd în cînd, din timp în timp, cîteodată, uneori: eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din cînd în cînd.EM. cînd ţi-e lumea mai dragă, cînd ţi-e mai bine, cînd nici nu te gîndeşti la ceva neplăcut. cînd mi-o (sau ţi-o etc.) creşte păr în palmă, niciodată: s-o procopsi, cînd mi-o creşte păr în palmă.PANN. cînepa dracului, (pop. ; glumeţ) părul femeii: tu s-o iei de cînepa dracului şi s-o trînteşti cu capul de păretele cel despre răsărit, cît îi putea.CR. a cînta a ... (sau în ..., de ...) a prooroci, a prevesti, a meni, a cobi: pasăre galbenă-n cioc, rău mi-ai cîntat de noroc! POP. a-i cînta cucul (în faţă sau în dreapta) (cuiva), a avea noroc. a-i cînta cucul în casă, a rămîne singur. a-i cînta cucul în pungă, a fi sărac. a cînta cucurigu în casă, (despre soţie) a-şi impune autoritatea în căsnicie. a cînta cu ifos, a cînta patetic: cîntau la psaltichie, colea, cu ifos.CR. a-i cînta (cuiva) de noroc, (despre păsări) a-i prevesti (cuiva) succesul: mai bine cîntă-mi de noroc, suind voios în slavă. CERNA. a cînta găina în casă, a avea cuvîntul hotărîtor femeia: cînta găina la casa lui.CR. a-i cînta greierii în sobă (sau în cap) (cuiva), a fi sărit din minţi, a fi într-o doagă, într-o ureche. a cînta înaintea cuiva, (fig. ) a se plînge, a se jelui cuiva. a cînta în cor, a cînta împreună, laolaltă cu alţii: pe cîmp erau flăcăi şi fete şi ei cîntau o doină-n cor.COŞBUC. a-i cînta în strună (cuiva), a încuviinţa, a susţine (din interes) vorbele, faptele cuiva; a face pe placul cuiva: nu-i mai cînta atîta-n strună, c-are să crească un rîzgîiat. SAD. a cînta mereu acelaşi cîntec, a o ţine una şi bună. a cînta osanale (cuiva), 1) a ridica în slăvi (pe cineva); 2) a linguşi (pe cineva). a-i cînta popa la cap (cuiva), a-i face slujba de îngropăciune (cuiva).
a-i cînta pupăza
a-i cînta pupăza (cuiva), a-i merge rău, a nu avea noroc: la toţi le-o cîntat mierla, numai mie pupăza.POP.
cînd şi cînd cînd ţi-e lumea mai dragă cînd mi-o creşte păr în palmă cînepa dracului a cînta a ... a-i cînta cucul a-i cînta cucul în casă a-i cînta cucul în pungă a cînta cucurigu în casă a cînta cu ifos a-i cînta de noroc a cînta găina în casă a-i cînta greierii în sobă a cînta înaintea cuiva a cînta în cor
cînta-ţi-ar popa la cap!
cît ..., cît ...
cînta-ţi-ar popa la cap!, vede-te-aş mort! a cîntări din ochi, 1) (despre lucruri) a aprecia cu aproximaţie greutatea unui obiect; 2) (fig. ) (despre oameni) a aprecia de la prima vedere caracterul, valoarea unei persoane: se uita lung la ea, cîntărind-o din ochi.GALA.. a-şi cîntări (bine) vorbele, a-şi alege (cu grijă) cuvintele. cîntecul lebedei, ultima operă elaborată de un artist în timpul vieţii. cîr(a) mîr(a) sau că(-i) cîr, că(-i) mîr sau gîr(a) mîr(a) sau ba (că-i) cîrc, ba (că-i) mîrc, 1) c-o fi, c-o păţi: chiar de-a doua zi începu să facă nazuri: că cîr, că mîr, c-aia-i chioară, c-ailaltă-i şchioapă.POP. ; 2) ciorovăială, sfadă, ceartă: ca să scape de gîra-mîra, că nu-i mai tăcea fleoanca [ţigancei], puse de-l tăie.ISP. a cîrpi (de-a) fuga sau a o cîrpi de fugă, a o rupe la fugă. a cîrpi o minciună, a spune (la înghesuială) o minciună: ca să scape, cîrpi la repezeală o minciună.CEZAR.P. a-i cîrpi o palmă (sau una, două, cîteva) (cuiva), a-i trage o palmă (sau două, cîteva) (cuiva), a pălmui (pe cineva). a-şi cîrpi traiul (sau viaţa), a trăi cum poate: vatra în jurul căreia şi-au cîrpit zi cu zi traiul, îndrugînd poveşti şi basme.DELAVR. a cîştiga de partea sa (pe cineva), a atrage de partea sa (pe cineva), a-şi face un aliat (din cineva). a cîştiga (sau a pierde) partida, a (nu) reuşi într-o acţiune. a cîştiga tărîm, (înv. ) a cîştiga teren; a înainta încet, a progresa. a cîştiga teren, 1) a înainta (în luptă), împingînd pe duşman înapoi; 2) a se răspîndi, a se propaga; 3) a progresa puţin cîte puţin într-o acţiune; a-şi consolida poziţia; a dobîndi importanţă: ea vrea acum ... să cîştige mai mult teren.PREDA. cît ..., cît ..., 1) (înv. ) îndată ce ..., imediat ...: căzacii ..., cît le va da ştire, cît vor veni. LET. ; 2) (reg. ) parte ... parte, mai ... mai, cînd ... cînd, uneori ... alteori, şi ... şi: se culcă Ileana, cît de frică, cît de supărare, cît de ruşine şi cît de bucurie.POP.
cît ai bate din palme
cît ai bate din (sau în) palme sau bătînd din palme, 1) foarte repede, într-o clipă: cît ai bate din palme, veni friptura.SAD. ; 2) cîtuşi de puţin, deloc: nu s-astîmpăra nici cît baţi din palme.COŞBUC.
a cîntări din ochi a-şi cîntări vorbele cîntecul lebedei
cîr mîr a cîrpi fuga a cîrpi o minciună a-i cîrpi o palmă a-şi cîrpi traiul a cîştiga de partea sa a cîştiga partida a cîştiga tărîm
a cîştiga teren
cît ai clipi cît ai da în cremene cît ai plesni din bici cît ai pune pe o muchie de cuţit cît ai rupe un păr cît ai scăpăra cît ai sfîrşi o ţigară
cît ai clipi (sau cît clipeşti) (din ochi sau cu ochii) sau cît clipeala ochiului sau în(tr-o) clip(e)ală (de ochi), imediat, numaidecît, foarte repede, într-o clipă: şerpele, cît ai clipi, se prinse de vîrful prăjinei.POP. cît ai da (sau cît dai) în cremene, cît ai clipi din ochi, într-o secundă: nu se deslipea de lîngă dînsul, nici cît ai da în cremene.ISP. cît ai plesni din bici (sau din palme), foarte repede, pe dată, imediat: cît ai plesni din bici - casa pahar.VLAH. cît ai pune pe o muchie de cuţit, extrem de puţin. cît ai (sau cît s-ar) rupe un (fir de) păr (din cap), (înv. şi pop. ) foarte repede, imediat: şi aşa au lipsit de n-au luat domnia cît s-ar rumpe un păr.NEC. cît ai scăpăra (din(tr-un) amnar), cît ai clipi din ochi; într-o clipă: fiindu-i acuma calul potcovit, s-a repezit spre deal şi, cît ai scăpăra dintr-un amnari, s-a urcat deasupra lui.POP. cît ai sfîrşi (sau ai bea, ai fuma) o ţigară, foarte repede.
cît ai zice cîrc, Frangoleo! cît ai zice mei cît ai zice miau cît ai zice peşte cît apuci între degete
cîtă frunză, şi iarbă cîtăva de ... cît capul sub sabia gealatului cît ce ... cît ce pot cît cioara-n par
cît colea cît colo cît costă? cît de ... cît de ci
cît ai zice cîrc, Frangoleo!, foarte repede, într-o clipă: cum ieşi din sat, apuci de-a dreptul prin Pădurea Lupului şi, cît ai zice „cîrc, Frangoleo!“, ajungi în cătunu Sătulei, unde-s casele boiereşti.AL. cît ai zice mei, cît ai zice peşte; într-o clipă: cît ai zice mei, se văzu încongiurat de o mulţime de paseri.ISP. cît ai zice miau, într-o clipă. cît ai zice peşte, foarte repede: adormi cît ai zice peşte.STANCU. cît apuci între degete, foarte puţin: pe unde mergea, slobozea cîte o ţîră cenuşe, aşa cît apuca-ntre degete.POP. cîtă frunză, şi (cîtă) iarbă sau ca frunza şi ca iarba sau (reg. ) cîtă pulbere şi spuză, în număr foarte mare, imposibil de numărat: au şi început a curge furnicile cu droaia, cîtă pulbere şi spuză, cîtă frunză şi iarbă.CR. ; cînd văzui a lor mulţime, cîtă frunză, cîtă iarbă.EM. cîtăva de ..., (reg. ) cam, destul de ...: o apă mare şi cîtăva de lată cur [g]ea.IST. cît capul sub sabia gealatului, (înv. ) foarte puţin timp. cît ce ..., (reg. ) îndată ce ..., imediat ce ...: la mine-n prag venea, mamă-sa cît ce-adurmea.COŞBUC. cît ce pot (poţi, poate etc.), cît mă ţin puterile: fuge cît ce poate [de iute] cu sarcina în spate.CR. cît (sau ca) cioara-n par, foarte puţin timp, pe fugă, pe apucate: de-acum în dulce stabilitate am s-o duc vesel, fără habar, servindu-mi ţara pe aşezate, iar nu din fugă, ca cioara-n par.AL. (mai) cît colea, 1) aproape, în apropiere, nu prea departe, la o azvîrlitură de băţ: purcelul ... se ia după moşneag şi, cît colea, mergea în urma lui.CR. ; 2) la o parte: ce stai, bade, cît colea, cu-atîta inimă rea? POP.
cît de cît cît de colo
cît colo, la (oarecare) depărtare, (foarte) departe: fata îi pune atunci mîna în piept, îl brînceşte cît colo.CR. cît costă?, ce preţ are? (măcar) cît de ..., (înv. şi pop. ) foarte ...: la drum, e bine să porneşti cît de dimineaţă.CR. cît de ci, (înv. ) de departe: armasariul ... cît de cii şi apropiiarea lupului simţi.CANT. cît de cît, cît de puţin, foarte puţin, oricît; absolut deloc: cu coaja ţi-alungi batăr odată foamea, cît de cît.POP. cît de colo, de departe, de la (mare) distanţă: se vedea cît de colo, că vorbea cu înţelepciune.ISP.
cît de mult
cît de mult, 1) foarte (mult): cît de mult te iubesc! ; 2) oricît (de mult): cît de mult are, tot nu-i ajunge.
cît de puţin cît e ceasul?
cîte ceva cît e cucul cîte doi-trei
cît de puţin sau (înv. ) cît de puţinel, în cît de mică măsură, în foarte mică măsură,foarte puţin, (aproape) deloc: ai avut destulă vreme să-nţelegi cît de puţin aş fi în stare să rănesc pe cineva.CAR. cît e ceasul?, ce oră este? cîte ceva(şi) sau cîte oarece, 1) ceva, niscaiva, unele, anumite (lucruri): într-una din zile moşneagul voeşte a merge la tîrg, să mai cumpere cîte ceva.CR. ; 2) puţin, scurt: la toate începăturile cărţilor, cîte oarece pridoslovie, înnainte trimiţind.CANT. cît e (sau pînă-i) cucul, niciodată; cu nici un chip;cît e lumea (şi pămîntul): să le dau eu copilele? ... ba, cît îi cucu! AL. cîte doi-trei (sau trei-patru etc.), cîţiva (sau cîteva): sta cîte două-trei zile pe lîngă casă.CR.
cît e negru sub unghie cîte puţinel cîte puţin
cîte şi cîte cîte şi mai multe cîte ... toate cîte un cîte unul cîte unul careleşi cîte zile voi avea cît frunza codrului cît hăul cît ici, cît colea cît îi cere inima cuiva cît îi poate calul cît îi poate capul cît îi poate cojocul cuiva cît îl ţine cureaua cît îl ţine gura cît îl ţin picioarele
cît lumea cît mai curînd
cît e negru sub unghie sau cîtu-i negrul bobului, foarte puţin, în cantitatea cea mai mică posibilă: cîtu-i negrul bobului macară cevaşi a sminti peste socoteala omenească este.CANT. cîte puţinel, (înv. ) în mod progresiv, încetul cu încetul: şi vin să be cîte puţinel. PRAV. (puţin) cîte puţin sau (cîte) puţin, puţin, pe rînd, în mod progresiv, încetul cu încetul, încet-încet: puţin cîte puţin negurile se risipeau.BĂLC. cîte şi (mai) cîte sau cîte şi mai multe sau cîte în lună şi în stele (sau în soare), cîte vrute şi nevrute, foarte multe, tot felul de (nimicuri, minciuni, prostii etc.): şi cîte şi mai cîte nu cîntă Mihai lăutariul din gură şi din scripca sa răsunătoare! CR. cîte şi mai multe, v. cîte şi (mai) cîte. cîte ... toate, multe (şi de toate), cîte şi mai cîte: şi-mi spune cîte toate: că-s scump, că ea nu poate, că prea sînt multe ... COŞBUC. cîte un (sau una), ceva: cînd spunea cîte una, ori te ţineai cu mîna de inimă rîzînd, ori te făcea să-şi sară inima din loc, de frică.CR. (tot) cîte unul (sau una) sau (cîte) unul (sau una), cîte unul (sau una), pe rînd, unul după altul: isvorăsc din veacuri stele una cîte una.EM. cîte unul careleşi, (înv. ) fiecare, unul cîte unul, pe rînd: aduseră-i la H [risto]s, şi-şi puse mînele pe cîte unul careleşi dînşii. VARLAAM. cîte zile voi (vei etc.) avea, toată viaţa: nu te voi lăsa, cîte zile voi avea.POP. cît frunza codrului (şi cît nisipul mării), foarte mulţi: [turcii] erau atîta cît frunza codrului şi cît năsipu mării.POP. cît (e) hăul (şi pîrăul sau şi dudăul), (reg. ) niciodată, cu nici un preţ: cine ştie ce încurcătură vei face pacolo, de să nu-i dea nimeni de căpătîi, cît hăul! ISP. cît ici, cît colea, nu după multă vreme, peste puţin timp: Dumnezeu porneşte cu sfîntul Petre, şi, cît ici, cît cole, ajung pe Ivan.CR. cît îi cere inima cuiva, cît vrea, cît pofteşte cineva: mîncară şî se veseliră cît le ceru inima.ISP. cît îi poate calul (cuiva), cît îi poate pielea (cuiva), cît îl ţin curelele (pe cineva): numai Chirică băietul ştia ce zace în inima lor [a fetelor] şi cît le poate calul.CR. cît (sau ce) îi poate capul (sau pielea, osul, mîna) sau ce poate osul (cuiva), (pop. şi fam. ) cît (sau ce) este în stare să facă cineva, ce posibilităţi are cineva: ştia ce poate osul lui Ercule.ISP. cît îi poate cojocul cuiva, cît poate suporta cineva. cît îl ţine cureaua (sau îl ţin curelele) (pe cineva), cît poate, cît îi stă în puteri. cît îl (îi etc.) ţine gura (sau gîtlejul), cît îl ţin puterile, pînă la epuizare: strigă tu ... cît ţi-a ţinea gura, pedantule! CR. cît îl ţin picioarele (sau puterile), cu toată energia, din răsputeri: fugea cît îl ţineau picioarele.POP. cît (e) lumea (sau pămîntul) sau cît (e) lumea şi pămîntul, 1) în vecii vecilor, pentru totdeauna: cît lumea lîngă tine aş vrea [ca] să trăesc.AL. ; 2) niciodată: alt stăpîn ... nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea şi pămîntul.CR.; 3) nemărginit, imens, nesfîrşit; nenumărat: trînteli, buşeli şi flocăieli cît lumea.POP. cît mai (sau cît de) curînd, cît mai (sau de) repede, în scurtă vreme: aştepta să se întoarcă înapoi cît de curînd.BELDIMAN.
cît mai vîrtos cît negru sub unghie cît o zi de post cît papură în baltă cît patru cît păr în palmă cît pe ce să ... cît pe colo cît pentru ... cît poate cît poate cuprinde ochiul cît pofteşti cît pumnul cît să ... cît să chiorăşti un şoarece cît se-nvîrteşte o roată
cît se poate de ... cît stau răsăritele de apuse cît şapte cît te-ai învîrti într-un călcîi cît te-ai scobi în măsea cît te-ai şterge la ochi cît te-ar pişca un purice cît timp cît toate zilele
(cu) cît mai vîrtos, (înv. ) 1) cu atît mai mult: de vreame ce Ulfila ... iaste lăudat ..., cu cît mai vîrtos eşti Măria-Ta vreadnic de cinste.BIBLIA ; 2) cu atît mai puţin: nime nu îndrăznea a grăi împotriva lui; cu cît mai vîrtos a lucra ceva.NEGR. (nici) cît (e) negru sub unghie, foarte puţin, deloc: a înfruntat pre nuna cea mare, fără ca aceasta să fi fost cît e negru sub unghie vinovată.POP. (mare) cît o zi de post, foarte mare; foarte lung; interminabil: uite-i mă, căciula, frate, mare cît o zi de post.COŞBUC. cît papură în baltă, (reg. ) în cantitate foarte mare. cît patru, peste limitele obişnuite; mult: mînca şi bea cît patru . cît păr (sau cîţi peri) în palmă (sau pe broască), nimic; deloc: am avut minte cît păr pe broască.SAD. cît pe ce (sau pe-aci) să ..., aproape să ..., mai să ..., mai că ..., puţin a lipsit să ...: cît pe ce era să i se rumpă o vînă a inimei.EM. cît pe colo, foarte întins, mare: se cutremurară, cînd văzură namila de lighioană lîngă dînşii şi un lac de sînge cît pe colo.ISP. cît pentru ... (sau despre ...), în ce priveşte, privitor la ..., referitor la ...: cît pentru străinul brunet, el părea că nu bagă de samă.NEGR. cît (ce) poate (pot, putem etc.), foarte tare; din răsputeri: fuge cît ce poate cu sarcina în spate.CR. cît poate cuprinde ochiul (sau cu ochii) sau cît bate ochiul, pînă la orizont: nu se zărea ţipenie de om cît bătea ochiul.SAD. cît pofteşti, cît de mult; oricît. cît pumnul sau cît un pumn, 1) foarte mic: o grămadă de căţeluşi cît pumnul.OD. ; 2) foarte mare: plînsese cu lacrimi cît pumnul.ISP. cît să ..., numai ca să ...: am aruncat şi eu o vorbă, cît să pară că subiectul mă interesează şi pe mine.CĂL. (nici) cît să chiorăşti un şoarece sau cît să orbeşti un şoarece chior, foarte puţin: ne-a dat o bucăţică de pîne, cît să chiorăşti un şoarece.POP. cît se-nvîrteşte o roată, cît ai clipi din ochi. cît se poate de ... (sau mai ...) sau (cum) nu se mai poate de ... sau de nu se mai poate, (pop. ) în cel mai înalt grad, foarte, extrem de ..., din cale-afară de ..., la maximum: un boierinaş frumos şi bun la inimă, dar desfrînat cît se poate.NEGR. cît stau răsăritele de apuse, (înv. ) foarte departe: cîtu stau răsăritele de apuse delungat-au de noi fărădelegile noastre. PSALT. cît şapte sau cît şaptesprezece, foarte mult: Oşlobanu, care mînca cît şeptesprezece, ne cam pusese pe gînduri.CR. cît te-ai învîrti într-un călcîi, foarte repede, într-o clipă. cît te-ai scobi în măsea sau cît te scobeşti (sau pînă te scobeşti) în(tr-un) dinte, (foarte) repede. cît te-ai şterge (sau să te ştergi, te-ai freca) la (un) ochi, într-o clipă, foarte repede: parcă nici n-au avut vreme să se şteargă la ochi şi numai ce-au văzut în răsărit ... revărsîndu-se zorile.SAD. cît (sau ca (şi) cum) te-ar pişca un purice, foarte puţin; imperceptibil, insesizabil: trebi ca acestea, la o împărăţie, ca cum te-ar pişca un purice, nu se mai bagă în samă.CR. cît timp, atîta vreme cît: cît timp trăieşti, grijile nu te ocolesc. cît toate zilele (de mare), uriaş, imens: o namilă de leu cît toate zilele de mare.ISP.
cît ţi-ai lega nojiţa cît ţine Dumnezeu lumea cît un cal de cei ruseşti cît un fir de mac cît unghia cît un lucru mare
cîtuşi de cît cît va da din deget cîtva timp cît veacul cît vezi cu ochii claca lui Dumnezeu claie peste grămadă clar de lună a clădi pe nisip a clămpăni din gură a clănţăni din dinţi a clăti capul a clăti coada a nu se clăti din loc a-şi clăti gura a se clătina pe picioare a nu se clăti un fir de păr din capul cuiva clipă de clipă a cloci o boală a cloci pe vatră a cloci un gînd a clocoti de mînie a coace la inimă pe cineva
cît ţi-ai lega nojiţa (sau nojiţele) (la un picior), (reg. ) foarte repede, într-o clipă. cît ţine Dumnezeu lumea, (reg. ) tot timpul. cît un cal de cei ruseşti (nemţeşti), (pop. ) foarte mare: închipuieşte el din lemn un lup mare cît un cal din cei ruseşti.POP. cît un fir (sau un grăunte, un sîmbure) de mac, foarte mic: arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac.EM. cît unghia, foarte mic; neînsemnat: privighetoarea - nici cît unghia sa şi să cînte aşa de frumos! POP. cît un lucru mare, foarte (mult sau tare), mult de tot, din cale afară: era vesel împăratul pentru aceasta, cît un lucru mare.ISP. cîtuşi de cît, (înv. şi pop. ) cît de cît, (ori)cît de puţin; absolut deloc, defel, nicidecum: ascunde-te cîtuşi de cît, pînă va trece mînia Domnului.BIBLIA ; bătu în sus, bătu în jos, şi peşte să prinză, cîtuşi de cît.ISP. cît va da din deget, cît va trăi. cîtva timp, o (bucată de) vreme: cîtva timp, liniştea se aşternu peste pădure.SAD. cît veacul, niciodată: n-am să-l văd cît veacul! COŞBUC. cît vezi (sau vedeai) cu ochii, cît cuprinzi (sau cuprindeai) cu privirea, pînă foarte departe: cîmpurile, cît vedeai cu ochii, erau ale lui.VLAH. claca lui Dumnezeu, (pop. ) război, luptă: am fost în foc la ’77, am văzut şi eu claca lui Dumnezeu.POP. claie peste grămadă, unii (sau unele) peste alţii (sau altele), în dezordine; cu nemiluita: laudele curgeau claie peste grămadă.DELAVR. clar de lună, lumină strălucitoare de lună. a clădi (sau a funda, a întemeia) pe nisip, a întreprinde o acţiune fără a avea o bază solidă: prevederile ... se dovedesc astăzi a fi fost fundate pe nisip, pe iluziuni mari.MAIOR. a clămpăni din gură, a vorbi mult şi fără rost: ajungă-ţi cît ai clămpănit din gură! a clănţăni din dinţi (sau din măsele), a tremura de frig: n-a mai clănţăni atîta din măsele.CR. a clăti(na) capul (sau din cap), a-şi mişca capul într-o parte şi într-alta (în semn de îndoială, dojană etc.), a da din cap: bătrîna a ieşit, clătind din cap.NEGR. a clăti coada, (despre cîini) a da din coadă, a se gudura. a nu se clăti din loc, (înv. ) a nu se clinti, a nu se mişca, a nu se urni din loc, a rămîne nemişcat: nu s-au mai clătit den loc sv [î]ntul mucenic.DOS. a-şi clăti gura, 1) a-şi spăla gura; 2) (fig. ) a bea puţin (dintr-o băutură alcoolică). a se clătina pe picioare, a merge împleticit, nesigur. a nu se clăti (sau clinti) un fir de păr din capul cuiva, a rămîne neatins, a nu i se întîmpla nimic cuiva: noi chizeşluim că un fir de păr nu se va clăti din capul @nălţimei Tale.NEGR. clipă de clipă, permanent, continuu. a cloci o boală, a fi pe cale de a se îmbolnăvi. a cloci pe vatră, a trîndăvi. a cloci un gînd, a pune la cale ceva. a clocoti (sau a spumega, a turba) de mînie, a fi foarte mînios. a coace la inimă pe cineva, a dori răul cuiva.
a-i coace turta a coace un plan coada-i grasă! coada oştii coada răţoiului coada vacii coada veacului coadă de topor coadă lungă, minte scurtă a coase la oboroace a coase petec la petec coate-goale a coborî în linie dreaptă din ... a coborî ochii coborît cu hîrzobul din cer a coborî tonul a coborî vocea a cocoşa în bătaie a o codălbi c-o falcă-n cer şi cu una în pămînt c-o fi, c-o păţi a coji în bătăi colac peste pupăză colea, colea colea ..., dincolo ... a colinda cîrciumile colo şi colo colţ cu ... a comite o eroare
a-i coace turta (cuiva) sau a i-o coace (cuiva), a-i pune gînd rău, a-i întinde o cursă, a-i purta sîmbetele (cuiva), a paşte (pe cineva): şi ţi-o coc eu ţie, stăi, mă! PANN. a coace (sau a cloci) un plan, a pune la cale, a proiecta (în secret) (ceva). coada-i grasă!, sfîrşitul să fie bun!, urma alege!: cînd iai şaua de pe cal, vezi cum îi stau coastele, şi zici: coada-i grasă! POP. coada oştii (sau oştirii, obuzului, taberei), (înv. ) ariergardă: au tăiat ţie coada taberii.BIBLIA. coada răţoiului sau coadă de răţoi, (despre şuviţe de păr, mustaţă etc.) cu vîrfurile răsucite în spirală: un băiat nalt, fudul, cu mustaţa coada răţoiului.SAD. (get-beget) coada vacii, neaoş, de origine rurală: nu eşti ... ieşit din opincă, nepot, strănepot de plugar, getbeget coada vacei.GHICA. coada veacului, (pop. ) sfîrşitul lumii. coadă de topor, instrument, unealtă în mîna duşmanului. coadă (sau fustă) lungă, minte scurtă, femeile au puţină minte: mai este şi o vorbă românească: coadă lungă, minte scurtă! zicătoare nesocotită a poporului.OD. a coase la oboroace, (pop. ) a sforăi. a coase petec la petec, a fi strîngător, zgîrcit. coate-goale, sărăntoc, vagabond: ne sculăm să plecăm; coate-goale se scoală şi dumnealui.CAR. a coborî în linie dreaptă (sau directă) din ..., a descinde din ..., a se trage din ...: cobora în linie directă din Mavrocordaţi. IORGA. a coborî ochii, a lăsa privirile în jos: ei! nu mai coborî ochii şi zi că vrei, să se sfîrşească comedia.AL. coborît cu hîrzobul din cer, de viţă nobilă; mîndru, îngîmfat: dar noi ce sîntem? scoborîţi cu hîrzobul din cer? AL. a coborî tonul, a vorbi pe un ton mai jos şi mai calm. a coborî vocea (sau glasul), a vorbi mai încet, în şoaptă. a cocoşa în bătaie (pe cineva), a stîlci în bătaie (pe cineva). a o codălbi, (reg. ) a o păţi, a o încurca: aşa-i c-am codălghit-o? AL. c-o falcă-n cer şi cu una (sau alta) în pămînt, 1) (înv. ) cu gura larg deschisă, spre a înghiţi tot ce-i iese în cale; 2) foarte nervos, înfuriat la culme: cu o falcă-n cerul sfînt şi cu alta pe pămînt.AL. c-o fi, c-o păţi sau că o fi, că o drege, că cîr, că mîr: că o fi, că o drege, ... nu sînt caii şi pace! POP. a coji în bătăi (pe cineva), a stîlci în bătaie (pe cineva). colac peste pupăză sau pupăză peste colac, (un necaz) în plus, pe deasupra: ca şi cum n-ar fi fost deajuns povara ei peste mine, îmi mai trebuiai şi tu, colac peste pupăză! POP. colea, colea, cînd şi cînd, din cînd în cînd: [copilul] începe ... a vorbi, colea, colea, cîte una, fără a le potrivi.PANN. colea ..., dincolo ..., pe de-o parte ..., pe de altă parte ...: cole-ţi pare cu scumpete, dincolo că risipeşte.CONACHI. a colinda (sau a bate) cîrciumile, a fi beţiv, alcoolic. colo şi colo sau colea şi colea, ici şi colo, pe alocuri, foarte rar: izvoare ca cleştarul curgînd colea şi colea.PANN. colţ cu ..., situat în unghiul format de două străzi, la intersecţia cu ...: te aştept în Bulevardul Elisabeta, colţ cu Calea Victoriei. a comite o eroare, a greşi.
a comite o fraudă a comite o gafă a comite o imprudenţă comparativ cu ... complex de inferioritate conacul cel de apoi concomitent cu ... concurs de împrejurări a condamna în contumacie a conduce pe cineva a conduce pe ultimul drum pe cineva conform cu ... a considera de datoria sa să ... consideră că n-am spus nimic! considerînd că ... a se constitui parte civilă a contracta o boală a contracta o datorie
copăcel, copăcel copil al nimănui copil de suflet copil de tufă copil din casă copil din flori a copleşi cu laude a coşi în bătaie cot la cot cotul şi pişcotul! crai de Curtea Veche
a-i crăpa buza după ceva a-i crăpa capul a crăpa de foame
a comite o fraudă (sau un furt), a fura. a comite (sau a face) o gafă, a gafa. a comite o imprudenţă, a fi imprudent. comparativ cu ... sau în comparaţie cu ..., faţă de ... complex de inferioritate, neîncredere în forţele proprii. conacul cel de apoi, (înv. ; fig. ) moartea: aproape de Nistru, cu o milă de loc de Movilău, ... au descălecat acolo oastea leşească conacul cel de apoi.M.COSTIN. concomitent cu ..., în acelaşi timp cu ..., simultan cu ... concurs de împrejurări, jocul întîmplării, hazard: dintr-un concurs oarecare de circumstanţe, libertatea se coboară asupra unei societăţi.GHICA. a condamna în contumacie (pe cineva), (jur. ) a condamna în lipsă (pe cineva). a conduce (pînă acasă) pe cineva, a însoţi (pînă acasă) pe cineva. a conduce pe ultimul drum pe cineva, a înmormînta pe cineva. conform cu ..., potrivit cu ...: fraze exacte şi conforme cu starea sufletului său.AL. a considera de datoria sa să ..., a se simţi dator, obligat să ... consideră că n-am spus nimic!, fă-te că nu m-ai auzit! considerînd că ..., avînd în vedere că ... a se constitui parte civilă, (jur. ) a formula, într-un proces, pretenţii de despăgubiri faţă de acuzat. a contracta o boală, a se contamina, a se îmbolnăvi: a contractat o gripă, n-a tratat-o şi de aici i s-a tras moartea . a contracta o datorie (sau un împrumut), a se împrumuta. copăcel, copăcel, încet şi cu grijă (ca un copil care învaţă să meargă): jupînul şi încă un băiat au ridicat greutatea şi i-au pus-o lui Cănuţă în cîrcă; copăcel, copăcel, băiatul a mers cîţiva paşi pînă la colţul stradei.CAR. copil al nimănui, orfan. copil de suflet, copil înfiat. copil de tufă, (reg. ) copil nelegitim, bastard. copil din (sau în, de) casă, fiu de boier care era paj la curtea domnească; (p.ext. ), fecior în casă: Cătălin, viclean copil de casă, ce umple cupele cu vin mesenilor la masă, un paj ... EM. copil (sau fecior) din flori (sau de izbelişte, de după gard), copil nelegitim: băiat din flori şi de pripas, dar indrăzneţ cu ochii.EM. a copleşi cu laude, a lăuda peste măsură. a coşi (sau a coşcovi) în bătaie (pe cineva), a bate zdravăn, a snopi în bătaie (pe cineva): îţi vine cîteodată să-i coşeşti în bătaie, dac-ai sta să te potriveşti lor.CR. (legat) cot la cot, (legat) strîns, ţeapăn; alături, împreună. cotul şi pişcotul!, nu-mi pasă!, ce-am avut şi ce-am pierdut! crai de Curtea Veche, haimana, derbedeu; om destrăbălat. a-i crăpa (cuiva) buza (sau măseaua) după ceva, a avea mare nevoie de ceva, a se prăpădi după ceva, a nu se putea lipsi de ceva: am avut o trebuinţă, de-mi crăpa buza, de 200 de mahmudele.GHICA. a-i crăpa capul (cuiva), 1) a lovi foarte tare (în cap) pe cineva, a omorî pe cineva; 2) (fig. ) a avea o migrenă persistentă; 3) (fig .) a nu-şi mai vedea capul de treburi. a crăpa de foame, a-i fi foarte foame.
a se crăpa de ziuă
a-i crăpa măseaua a crăpa pietrele a-i crăpa pipota de nerăbdare a crăpa rînza a crăpat ceasul! a crăpa uşa a crea impresia că ... a crea un rol a crede că tot ce zboară se mănîncă a se crede căzut din cer a se crede grozav a nu crede ochilor a crede pe cuvînt a le crede toate lăptoase a-şi crede ziua eternă cred şi eu! crescut în mătase crescut în vată a cresta pe răboj a creşte iarbă sub cineva a creşte inima din cineva
a creşte în puf a creşte şarpele în sîn a creşte văzînd cu ochii creşti mare! crîngul cerului
a se crăpa de ziuă, a se lumina de ziuă, a se ivi zorile: cînd se crăpa de ziuă, [nora cea mică] se apuca de direticat.POP. a-i crăpa (sau a-i pocni) măseaua (în gură) (cuiva după ceva sau după cineva), a fi foarte nerăbdător să ..., a avea mare nevoie de ...: şi-mi crăpa măseaua-n gură cînd vedeam că nu mai vine.CR. a crăpa (sau a pocni, a trosni) pietrele (sau lemnele) (de frig sau de ger), a fi un ger straşnic: era un puiu de ger în dimineaţa aceea, de crăpau lemnele! CR. a-i crăpa pipota de nerăbdare, a fi foarte nerăbdător. a(-i) crăpa (sau a(-i) plesni) rînza (de ciudă, de invidie, de necaz), (pop. ) a fi foarte, supărat, mînios: baba, cînd l-a văzut viind, crăpa rînza-n ea de ciudă.POP. a crăpat ceasul!, a dat Dumnezeu!, în fine!, în sfîrşit! a crăpa uşa, a întredeschide uşa. a crea (sau a da, a lăsa) impresia că ... (sau de ...), a da, a lăsa să se înţeleagă că ... (sau de ...), a sugera că ... a crea un rol, (despre actori), a interpreta cu măiestrie un rol (într-o piesă de teatru, într-un film). a crede că tot ce zboară se mănîncă, a-şi face iluzii, a fi naiv. a se crede căzut (cu hîrzobul) din cer, a fi foarte încrezut. a se crede grozav, a avea o foarte bună părere despre sine. a nu(-şi) crede ochilor (sau (înv. ) ochii), a nu crede ceea ce vezi cu ochii: se miră şi nu ştia ce să crează ochilor săi.ISP. a crede pe (sau de) cuvînt (pe cineva), a crede fără a verifica, a lua de bune spusele cuiva. a le crede toate lăptoase, a crede tot ce i se spune: mama ... crezîndu-le toate lăptoase ..., cum i le spusesem eu ..., m-a lăudat.CR. a-şi crede ziua eternă, a se considera nemuritor: cine nu merge cu ea înainte şi stă, cu gîndul la sine acela îşi crede ziua lui eternă.CAR. cred şi eu!, nu-i de mirare!, desigur!, ba bine că nu!: nu umblă ... nebun după dînsa? cred şi eu: văduvă, tinerică, avere bună! NEGR. crescut în mătase (sau în puf), crescut în belşug, răsfăţat. crescut în vată, crescut cu o grijă exagerată. a cresta pe răboj, a face pe răboj o crestătură pentru a ţine socoteala; (p.ext. ) a-şi nota ceva (spre a nu uita): crestaţi pe răboj, copii! ISP. a creşte iarbă sub cineva, a fi foarte leneş. a creşte inima (sau sufletul) din (sau în) cineva sau a-i creşte sufletul (sau inima, pieptul) cuiva, a simţi o mare bucurie, o mare satisfacţie, a fi încîntat: cînd te văd zîmbind ..., sufletul îmi creşte.EM. a creşte (sau a trăi) în (sau pe) puf (sau pufuri, în perini de puf), a creşte, a trăi confortabil, a nu duce lipsă de nimic; a huzuri: deşi nu crescuse-n perini de puf, ... se supăra cînd trebuia să calce-n gunoi.SL. a creşte (sau a încălzi, a ţine) şarpele în (sau la) sîn sau a vîrî pe dracu-n sîn, a ajuta, a ocroti pe un nerecunoscător: în sînul meu cu-ngrijire p-aşti şărpi primejdioşi cresc. HEL. a creşte văzînd cu ochii (sau ca din apă), a creşte foarte repede: purcelul începe a se înfiripa şi a creşte văzînd cu ochii.CR. (să) creşti (sau creştere-ai) mare!, să fii sănătos, copile! crîngul (sau brîul luminos al) cerului, calea laptelui.
a-şi croi drum a-şi croi drum cu coatele a-şi croi drum în viaţă a o croi la fugă a croi la planuri a croi o minciună a croi pe cineva cruce ajută! crucea ta! crucea zilei cruce de aur în casă! cruce de voinic crucile satului cruciş şi curmeziş a-şi cruţa forţele a-i cruţa viaţa cuiva cu ... cu tot cu această rînduială cu aceste cu toate cu adevărat cu alai cu altă ocazie cu alte cuvinte cu amănuntul cu amîndouă mîinile cu anasîna cu anevoie cu anii cu apropiere cu atît mai mult cu atît mai puţin cu băgare de seamă
a-şi croi drum, a-şi deschide drum, îndepărtînd obstacolele. a-şi croi (sau a-şi face) drum cu coatele, 1) a-şi face loc prin mulţime; 2) a parveni. a-şi croi drum în viaţă, a răzbate în viaţă. a o croi la fugă, a o tuli, a o lua la sănătoasa: iepurii o croiră la fugă.POP. a croi la planuri, a face proiecte. a croi o minciună, a ticlui o minciună. a croi pe cineva, a bate (cu un băţ, cu biciul) pe cineva. cruce ajută!, 1) Doamne ajută!; 2) reprezentare grafică a crucii în vechile abecedare: băţul în care era aşezată fila cu cruce-ajută.CR. crucea ta!, înjurătură ameninţătoare. crucea zilei (sau nopţii), miezul zilei (sau al nopţii). cruce de aur în casă!, invocaţie rostită atunci cînd se pomeneşte numele diavolului. cruce de voinic, bărbat în toată puterea: se ruşină singur de sine, cum să se arate el, cruce de voinic, aşa puţin la inimă! ISP. (în) crucile satului, (în) mijlocul satului (unde de obicei se întîlnesc mai multe drumuri): pe la prînz eram în crucile satului, cu toţi flecăii din batalionul meu.GANE. (în) cruciş şi (în) curmeziş, în lung şi în lat, în toate direcţiile; (p.ext. ) pretutindeni; peste tot: după ce umblară lumea în cruciş şi curmeziş, ajunseră la muma Crivăţului.ISP. a-şi cruţa forţele, a se menaja. a-i cruţa viaţa cuiva, a lăsa în viaţă (pe cineva). cu ... cu tot, laolaltă, la un loc cu ..., împreună cu ...: Ipate îşi ia femeia cu zestre cu tot.CR. cu această (sau astă) rînduială, (înv. şi pop. ) astfel, în acest mod: are să înceapă a-i mirosi a catrinţă şi cu astă rînduială n-am să am folos de el niciodată.CR. cu aceste(a) cu toate, (înv. ) cu toate acestea: cu aceste cu toate, giudeţul va giudeca să-ş [i] piarză muiarea toate zestrele.PRAV. cu adevărat, într-adevăr: acum, tată, cu adevărat este mort Robinson? DRĂGHICI. cu alai, cu fast, cu solemnitate: îl petrecu cu cinste şi alai. cu altă ocazie, cînd se va mai ivi ocazia, altădată: vom continua discuţia cu altă ocazie. cu alte cuvinte, adică: cu alte cuvinte, ne laşi baltă şi pleci? CEZAR.P. cu (de-)amănuntul, în amănunţime, în detaliu: m-apuc s-o studiez cu de-amănuntul, ca orice amator pasionat.CAR. cu amîndouă mîinile sau cu mînă bună, 1) din belşug; 2) (fig. ) cu toată bunăvoinţa, din toată inima. cu anasîna, cu forţa, cu de-a sila. cu anevoie, cu greu, cu dificultate. cu anii, pe măsura trecerii anilor, cu timpul: cu anii, ochii i-au slăbit, de ajunsese să nu mai vadă la doi paşi.GALA. cu apropiere, în apropiere, apropiat, aproape: fiind satul cu apropiere de tîrgul Bacăului. (a.1818).URIC. cu atît(a) mai mult (sau mai vîrtos), într-o şi mai mare măsură: cu cît e omul mai bogat, cu atît mai mult se cărpănoşeşte.POP. cu atît(a) mai puţin, într-o măsură şi mai mică. cu băgare de seamă, cu grijă, cu atenţie; cu precauţie; cu delicateţe: prin întuneric mergea greu de tot, cu mare băgare de seamă.CAMIL.P.
cu bine cu binele cu braţele deschise cu brio cu bună ştiinţă cu bunăvoinţă cu bun chip cu cale cu cap cu capul a mînă cu capul gol cu capul în piept
cu capul său cu capu-n jos cuc armenesc cu carul cu caş la gură cu căciula în mînă cu căţel cu purcel cu ce obraz? cu cevaşi cu cheltuială cu chezăşie ca ... cu chibzuială cu chip că ... cu chip de a ... cu chiu, cu vai cu chiuita
cu bine, 1) (înv. ) cu bunătate, cu bunăvoinţă, bine: ar fi cu bine primite a rostului meu ... cuvinte.DOS. ; 2) cu sănătate, sănătos: mergi cu bine! cu binele sau cu binişor(ul), cu duhul blîndeţii. cu braţele deschise, din toată inima. cu brio, 1) (muz. ) cu multă însufleţire; 2) cu (mare) succes: a luat examenele cu brio. cu bună ştiinţă, în mod conştient, în cunoştinţă de cauză. cu bunăvoinţă, binevoitor: mi-a zîmbit cu multă bunăvoinţă.CAR. cu bun chip, (înv. ) cinstit: într-aceaia vreame veni Iosif din Arimathei, cu bun chip sveatnic.BIBLIA. cu cale, drept, nimerit, potrivit, rezonabil. cu cap, deştept, inteligent: era un tip cu cap. cu capul a mînă, (reg. ) necugetat. cu capul gol, cu creştetul descoperit. cu capul (sau cu fruntea) în piept, cu capul plecat (de supărare, de ruşine): cu fruntea-n piept, s-apropie de cal.COŞBUC. (singur sau însuşi) cu capul său, (înv. ) 1) el însuşi, în persoană: se mărgini Traian, că iară însuşi cu capul său să meargă cu oastea romană asupra dachilor.P.MAIOR. ; 2) singur, fără însoţitori: cînd merge el singur cu capul său, de-i soţie, şi sîngur cu sine să facă greşala.PRAV. cu capu-n jos, cu fundul în sus; anapoda, pe dos: lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos! CR. cuc armenesc, (reg. ) pupăză: iar vrei să te spurce cucul armenesc? CR. cu carul, (fig. ) 1) cu grămada, cu toptanul; 2) mult, din abundenţă, din belşug: îi aduce în casă cu carul, şi ea tot nu-i mulţămită.POP. cu caş(ul) la gură, lipsit de experienţă, imatur. cu căciula în mînă, (reg. ) smerit, supus, umil. cu căţel (şi) cu purcel, cu tot avutul, cu toată familia, cu toţii: au plecat cu căţel şi purcel.CAMIL.P. cu ce obraz?, cu ce îndrăzneală?, cum?: cu ce obraz să mai ies eu în lume? ISP. cu cevaşi, (înv. ) n-a lipsit mult să (nu) ..., cît p-aci să ...: cu cevaşi gramaticii români au agiuns la caos, călărind pe gramaticele latine.RUSSO. cu cheltuială, scump, costisitor: bunătatede copilă, crescută cu cheltuială prin pensioane.AL. cu chezăşie ca ... (sau să ...), cu condiţia ca ...: primi cele zise de drac cu chezăşie însă ca el să-i ducă burduful cu bani.POP. cu (chip şi) chibzuială, cu înţelepciune; cu prudenţă: a petrecut un an de zile, jucînd [cărţi] cu chibzuială.NEGR. cu chip că ..., sub pretext că ...: cu chip că eşti hazliu, îmi spui o mulţime de ... grosolănii.VLAH. cu chip de a ... (sau ca (să) ...), în aşa fel încît ..., astfel încît ...; cu gînd să ..., cu intenţia să ...: văzînd nişte lişiţe pe apă, zvîrrr! cu toporul într-însele, cu chip să ucidă vreuna.CR. cu chiu, cu vai sau cu (mare) chiu şi vai sau cu vai-nevoie, cu greu, cu trudă, după multă osteneală, cu mult necaz: mă trezeşte mama într-o dimineaţă din somn cu vai-nevoie.CR. cu (sau de-a) chiuita, cu nemiluita, nenumărat, foarte mult: aţi umplut, cu chiuita, de cerneal-atîtea coale.VLAH.
cu cinste, (în mod) onorabil, cinstit, cu faţă curată: ba încă îi da nădejde, şi coraj d-a cugeta, că negreşit îi cu cinste va bate şi cu cinste va scăpa.PANN. cu cioporul cu cioporul, (reg. ) cu toptanul, cu ridicata. cu ciudă, cu mînie, enervat: cînd o roagă şi căţeluşa şi părul şi fîntîna şi cuptoriul ca să îngrijească de dînsele, ea le răspunde cu ciudă şi în bătaie de joc.CR. cu ciudă cu cîrdul cu cîrdul, (pop .) mulţi. cu cît trece timpul cu cît trece timpul, pe măsură ce trece timpul. cu claritate cu claritate, clar, limpede, desluşit: autorul descrie cu fineţe, cu claritate şi cu eleganţă.OD. cu coada între picioare cu coada între picioare, ruşinat, umilit: fuge ca cîinele cu coada între picioare. PANN. cu coaie cu coaie, 1) nejugănit; 2) (bărbat) viril; energic, îndrăzneţ: nu găseşti om cu coaie. MAG.IST. cu coarne, (despre minciuni) de necrezut: această poveaste iaste căriia noi moldoveanii îi zicem minciună cu coarne.CANT. cu coarne cu condiţia să ... cu condiţia să ..., cu obligaţia de a ... cu consecvenţă cu consecvenţă, în mod consecvent. cu convingere cu convingere, ferm, hotărît. cu credinţă cu credinţă, credincios: cu credinţă să-l primim.CORESI. cu crezămînt, cu adevărat, într-adevăr: dacă vrei cu crezămînt să te-ndrăgesc pe tine, tu te coboară pe pămînt.EM. cu crezămînt cu cumpăna într-o mînă şi cu sabia în cealaltăcu cumpăna într-o mînă şi cu sabia în cealaltă, fals, făţarnic, ipocrit. cu cumpăt (bun), (înv. ) chibzuit, cumpătat: omul cel muncitor şi cu cumpăt bun nu piere niciodată.MARCOVICI. cu cumpăt cu cununie cu cununie, căsătorit legitim: îşi luase femeie cu cununie.POP. cu ... cu tot (sau cu totul) sau cu tot cu ..., împreună cu ..., la un loc cu ...: mînînc merele cu tot cu coajă.SAD. cu ... cu tot cu (sau de, după, în) cuviinţă, cum se cuvine, cumsecade, cum trebuie, potrivit, nimerit, cu cale, corect, bine, frumos, în ordine, metodic, cuviincios, convenabil, cuminte, înţelepţeşte: am făcut şi eu un praznic, ... cu cuviinţă şi am găsit de cuviinţă să te poftesc şi pe d-ta, cumătre.CR. cu cuvînt de ... cu cuvînt de ..., 1) sub cuvînt de ...; 2) sub cuvînt că ... cu deadinsul sau cu (tot) dinadinsul, anume, premeditat; morţiş, neapărat: ţinea cu tot dinadinsul să-şi facă feciorul popă . cu deadinsul cu de-amănuntul cu de-amănuntul, amănunţit, în detaliu. cu de-a sila cu de-a sila, cu forţa; forţat, silnic: a duce lumea cu d-a sila la biserică.CAR. cu de destul cu de destul, (înv. ) destul: şi niminea nu iaste cu de destul spre mulţemita lui.CORESI. cu de la sine putere sau (înv. ) cu puterea sa, din proprie iniţiativă: o ţigancă aduse, cu de la sine putere, cu de la sine putere un lighean încărcat cu var.CĂL. cu depărtare cu depărtare, (înv. ) cu greu, departe: această vie îmi era cu depărtare a o căuta. (a.1811).URIC. cu desăvîrşire cu desăvîrşire, complet, integral, în totalitate: era cu desăvîrşire chel.GALA. cu două cugete cu două feţe cu două înţelesuri cu drag cu dragoste
cu două cugete, (înv. ) şovăitor: bărbatul cu doao cugete nu iaste aşedzat întru caile sale.COD.VOR. cu două feţe, prefăcut, făţarnic, ipocrit: om cu două feţe. cu două înţelesuri, echivoc, ambiguu: vorbe cu două înţelesuri. cu drag, din toată inima, bucuros, prietenos: soarele ... privea la ei cu drag.EM. cu dragoste, plin de iubire: cu dragoste părintele priimi-va noi.CORESI.
cu drept cu dreptate cu drept cuvînt cu droaia cu duhul blîndeţii cu duiumul cu dulce cu dulceaţă cu durere în suflet cu excepţia ... cu faţa curată cu fierbinţeală cu foc cu foc şi cu potop cu folos cu forţa cu frica lui Dumnezeu cu frică cu frumuşelul cu fruntea sus cu fuga a se cufunda în somn cu fundul în două luntri cu gaidele în sus cu genunchii la gură
cu drept(ul), adevărat, drept, sincer: spuneţi-mi cu drept, cu mîna la piept.POP. cu dreptate, drept: dacă în una vi s-au părut cu dreptate, pentru ce în ceealaltă să paie cu strîmbătate? CONACHI. cu drept cuvînt, pe bună dreptate, în mod întemeiat: ... cu drept cuvînt, te aşteptai să fii răsplătit, ... prin laude meritate.OD. cu droaia, în număr mare: numai iacă au şi început a curge furnicele cu droaia.CR. cu duhul blîndeţii, blînd, cu binişorul. cu duiumul, în număr mare: au venit păsările cu duiumul, care de pe unde se găsea.POP. cu dulce, (înv. ) plăcut: mă vei odihni cu dulce.DOS. cu dulceaţă, cu bunătate, plăcut: vorbea cu dulceaţă. cu durere în suflet, cu părere de rău, cu regret. cu excepţia ..., (în) afară de ...: învăţase toată materia, cu excepţia ultimului capitol. cu faţa curată sau cu obraz curat, nepătat, nevinovat, integru, cinstit: fuge ... la sfînta duminecă scăpînd cu obraz curat.CR. cu fierbinţeală, cu căldură, fierbinte; cu febră: brusc, simţi că-l ia cu fierbinţeală. cu foc, cu înflăcărare, cu înfocare: se puse în genunchi la tronul Dumnezeirii şi începu a se ruga aşa de duios şi aşa de cu foc.POP. cu foc şi cu potop, (înv. ) arzător, fierbinte, disperat: căzui cu faţa la pămînt plîngînd şi jăluindu-mă cu foc şi cu potop.CR. cu folos, folositor, profitabil, util: să ne fie cu folos.POP. cu forţa, cu de-a sila: cum vine asta? vrei să intri în casa mea cu forţa? CEZAR.P. cu frica lui Dumnezeu, pios, evlavios; păzitor al moralei creştine: era un creştin cu frica lui Dumnezeu.POP. cu frică sau (înv. ) cu de-a frica, 1) (înv. ) sub ameninţare, prin forţă, de frică: îl feace cu de-a frica de-i spuse cine iaste. DOS. ; 2) speriat, cu teamă: vorbea cu frică. cu frumuşelul, cu binişorul. cu fruntea sus, curajos, plin de îndrăzneală. cu fuga, repede, degrabă, imediat: hai, deschideţi cu fuga, dragii mamii; cu fuga! CR. a se cufunda în somn, a dormi adînc. cu fundul (sau cu curul) în două luntri, nehotărît, indecis; făţarnic, ipocrit: Golescu-Negru umblă şovăind, cu curu-n două luntri.GHICA.
cugetare bună a cugeta sfaturi cugetător de Dumnezeu
cu gaidele în sus, (reg. ) cu picioarele în sus: a doua zi, l-a găsit pe urs cu gaidele-n sus.CONV.LIT. cu genunchii la gură, ghemuit, strîns. a cugeta (în) bine (sau (în) rău) (cuiva) ..., (înv. ) a voi binele (sau răul) (cuiva), a avea gînduri, intenţii bune (sau rele) (faţă de cineva): Domnul înţeleage cine ce gîndeaşte, de cugetă bine şi cearcă de Domnul.DOS. cugetare bună (sau rea), (înv. ) (bună sau rea) intenţie: tot cursul vieţii voastre vă veţi povăţui de bună cugetare.DRĂGHICI. a cugeta sfaturi, (înv. ) a unelti: cugetară sfeature ce nu putură sta.PSALT. cugetător de Dumnezeu, pios, evlavios:adunarea cea cugetătoare de Dumnezeu. MINEIUL.
cuget curat
cuget curat (sau drept), conştiinţă liniştită, împăcată cu sine: cu cuget drept, fără făţărnicie.ANTIM.
a cugeta bine ...
cu ghiotura cu gîndul aiurea cu gîndul de a ... cu gîsca-n barbă cu gîsca-n traistă cu glamnică la inimă cu grabă cu grămada cu greşeală cu greu cu grijă cu gura jumătate cu gura plină cu gura rece cu hamişa cu hapca cu hatalm cu haz cu hotărîre cu hurta cui cu cui scoate cui de tei cu ifos cui i-ar fi dat prin cap ? cu imparţialitate cu inima deschisă cu inima răcită cu inimă cu inimă bună cu insistenţă
cu ghiotura, 1) din belşug; 2) de-a valma, nemăsurat. cu gîndul aiurea, distrat. cu gîndul de a ..., cu intenţia de a ..., intenţionînd să ... cu gîsca-n barbă, cărunt. cu gîsca-n traistă, vinovat, cu musca pe căciulă; cu mîţa-n sac. cu glamnică la inimă, topit de durere. cu grabă, grăbit, pe fugă, în grabă. cu grămada, cu duiumul, la hurtă, cu nemiluita: cîrdurile de gîşte trec ... cu grămada d-a lungul Buzăului.OD. cu greşeală, (înv. ) din greşeală, greşit: cu greşală spun unii că se arseră de Mihaiu-vodă [acele palaturi].BĂLC. cu (mare sau mult) greu (sau greutate), cu mare dificultate, anevoie: din sfera mea venii cu greu ca să-ţi ascult chemarea. EM. ; cu mare greu găseşte drumul.CR. cu (mare) grijă, 1) foarte îngrijorat: au stătut în Roman cu mare grijă de tatari.COSTIN ; 2) cu (mare) atenţie, cu (mare) băgare de seamă: este un lucru prea cu grijă mare a ispiti.NEC. cu gura jumătate sau cu jumătate de gură, fără voie, de nevoie; fără convingere: Bun sosit la noi, voinice!, zise craiul cam cu jumătate de gură.CR. cu gura plină, 1) cu mîncarea în gură: strigă Titu cu gura plină.REBR. ; 2) (înv. ) cu toată gura, hotărît; 3) cu răutate. cu gura rece, pe nemîncate (şi nebăute): dă gîsca ceea ce aşteaptă musafirii cu gura rece.POP. cu hamişa, (reg. ) cu înşelăciune, în mod fraudulos: îngerul cel rău, ce cu hamişa voia să se vîre în cer.POP. cu hapca (sau cu japca), cu de-a sila, cu forţa: ai avea poftă să le răşluieşti o parte de pămînt ... cu hapca.AL. cu hatalm, (reg. ) cu forţa, cu sila. cu haz, hazliu, nostim, plăcut. cu hotărîre sau cu toată hotărîrea, fără şovăială, în mod hotărît: să ştie cu hotărîre că-i va da de soţie pe cea mai frumoasă muiere.ISP. cu hurta, (reg. ) cu grămada, cu toptanul: ce mi-i cere aşa cu hurta? CR. cui cu (sau pe) cui (se) scoate (afară), o pasiune nouă face să se uite pasiunea dinainte: trăieşte ca viermele în rădăcina hreanului, pînă va veni vremea ca cui pe cui să scoată.NEGR. cui de tei, lucru pe care nu poţi pune nici un temei, în care nu te poţi încrede: nădejde pe el ca pe un cui de tei.POP. cu ifos, cu foc, patetic: cîntau la psaltichie, colea, cu ifos.CR. cui i-ar fi dat (sau i-ar fi trecut) prin cap (sau prin minte)?, cine s-ar fi gîndit?: cui i-ar fi dat prin cap că, într-o bună zi, are să ajungă ditai ministrul? CEZAR.P. cu imparţialitate sau cu toată imparţialitatea, cu obiectivitate, cu detaşare: să fie admisibilă o aşa creaţiune? autorul, cu toată imparţialitatea, susţine că da.CAR. cu inima deschisă, cu francheţe, cu sinceritate. cu inima răcită, speriat, îngrozit: cu inima răcită, observă tot ce se petrecea jos în curte.AGÂRB. cu inimă, 1) energic, cu viaţă: împotriva noastră lucră el aşa de cu inimă.POP. ; 2) inimos, curajos. cu inimă bună, bucuros. cu insistenţă, cu stăruinţă: îl rugă cu atîta insistenţă, că-l înduplecă.VLAH.
cu intenţia să ... cu intenţie cu intermitenţe cu iuboste cu iuţeala fulgerului cu izbîndă cu încredinţare cu îndelungul cu îndestulare cu îndoire cu înfocare cu înlesnire cu înţelepciune cu înverşunare cu jale cu judecată a se culca cu găinile a se culca pe lauri
a se culca pe o ureche a culca un arbore a culege aplauze a culege de pe drumuri a culege lauri cu limbă de moarte cu lipici cu lopata cu luare-aminte cu luna cu lunile cum, necum cum ... iară cum a da tîrgul şi norocul cum adică?
cu intenţia să ... (sau de a ...), cu gîndul, cu planul de a ... cu intenţie, intenţionat, dinadins: îmi cer iertare! n-a fost cu intenţie! cu intermitenţe, cu întreruperi, intermitent. cu iuboste, (înv. ) cu drag, bucuros: cu iuboste făgăduiră noi fraţii.COD.VOR. cu iuţeala fulgerului (sau glonţului), (aproape) instantaneu. cu izbîndă, biruitor, victorios: s-a întors de la luptă cu izbîndă. cu (bună) încredinţare, cu siguranţă, sigur: vrei să ştii cu-ncredinţare dragostea cît cuprins are? CONACHI. cu îndelungul, (înv. ) timp îndelungat. cu îndestulare, 1) în belşug; din belşug: să poată avea lapte cu îndestulare. DRĂGHICI ; 2) în mare măsură, din abundenţă, destul. cu îndoire, (înv. ) îndoielnic, incert, nesigur: este oare de cuviinţă a lăsa cineva un mic folos sigur, ca să cîştige altul mai mare cu îndoire? DRĂGHICI. cu înfocare, cu înflăcărare, cu ardoare, cu pasiune: libertatea pe care o doream cu înfocare.BĂLC. cu înlesnire, lesne, uşor, cu uşurinţă: pot cunoaşte cu lesnire ce dureri a încercat. PANN. cu înţelepciune, (în mod) înţelept, cumpătat, prudent, chibzuit: vorbea cu înţălepciune şi supunere.ISP. cu înverşunare, înverşunat, pornit: făcea totul cu înverşunare. cu jale, jalnic, trist: de ce plîngi cu jale? AL. cu judecată, cu bun-simţ, cu tact: fata cea mai mare era mai tăcută şi mai cu judecată.ISP. a se culca (odată) cu găinile, a se culca foarte devreme: baba ... se culcase odată cu găinile.CR. a se culca pe lauri, a se mulţumi cu succesele obţinute în trecut; a se culca pe o ureche (sau pe cea ureche, pe urechea ceea, pe urechea aia), 1) a aştepta mult şi bine să se împlinească o promisiune, o speranţă: nu crez să se fi culcat pe urechea aia şi să fi stat numai aşa, cu degetul în gură.ISP. ; 2) a nu-i păsa, a nu se sinchisi (de ceva). a culca un arbore, a tăia un arbore. a culege (sau a smulge) aplauze(le) (cuiva), a fi aplaudat (de cineva): încheie în sfîrşit, printr-un remarcabil aforism filozofic şi politic, menit a smulge aplauzele colegului d-sale.CAR. a culege de pe drumuri (pe cineva), a oferi mijloace de subzistenţă (cuiva). a culege lauri, a avea succese mari; a deveni celebru. cu limbă (sau cu grai) de moarte, ca ultimă dorinţă, exprimată pe patul morţii: a lăsat cu limbă de moarte ca averea să-i fie împărţită săracilor. cu lipici, încîntător, atrăgător, seducător: vorba şi faţa-i era cu lipici.ISP. cu lopata, în mare cantitate; cu grămada: curaj cu chila şi minciuni cu lopata. VLAH. cu luare-aminte, atent, cu grijă, cu atenţie: citeşte cu luare-aminte aceste pagini . cu luna, cu plata la sfîrşitul fiecărei luni: fusese angajat cu luna . cu lunile, timp de luni de zile: nu dădea pe acasă cu lunile. cum, necum, într-un fel oarecare, cumva: cum, necum, s-a descurcat şi de data asta. cum ... iară, (înv. ) deşi ..., totuşi ...; cu toate că ..., tot ...: cumu iaste aceasta drept ... a ne durea şi în toate părţile a ne da ... iară noi usnele nu desfacem, să ne rugăm.CORESI. cum (sau ce) a (sau o) da tîrgul şi norocul, (reg. ) cum s-o nimeri, cum o da Dumnezeu, fie ce-o fi: apoi dă, tată, cum a da tîrgul şi norocul.CR. cum adică? sau adică cum?, ce vrei să spui?, unde vrei să ajungi?: cum adică? să plătesc tot eu?
cu maiaua în cap cum ai zice cum am cumpărat-o, aşa o vînd cu mare alai cu mare caznă cu mare ce cum ar fi ... cu măiestrie cu măruntul cu mărunţuşul cu măsură cum ca să ... cum că ... cum de ... cum dracu? cum e cum e habarul? cum e legea cum e mai ... cum e obiceiul cum era şi de aşteptat cu merit cum e sfîntul şi colacul cu metodă cu mic, cu mare cu miez cu miile cu milă cu minte cu minune cu mîinile goale
cu maiaua în (sau la) cap, (glumeţ) ameţit de băutură. cum ai (sau s-ar) zice sau cum se cheamă (sau s-ar chema), (ca) de pildă, altfel spus, adică: cum s-ar zice la noi în ţărăneşte, era frumoasă de mama focului.CR. cum am cumpărat-o, aşa o vînd, cum am auzit-o, aşa o spun mai departe. cu mare alai, cu pompă. cu mare caznă, cu chin, cu chiu şi vai, cu greu. cu mare ce, cu mare greutate, după multă osteneală; (p.ext. ) în cele din urmă: după multă trudă, cu mare ce hălăduiesc de deschid uşa.CR. cum ar fi ..., de exemplu, de pildă, bunăoară: o pasăre, cum ar fi ciocănitoarea. cu măiestrie, priceput, îndemînatic, cu talent: cioplea lemnul cu măiestrie. cu măruntul, cu amănuntul. cu mărunţuşul, (înv. ) în cantitate mică, în detaliu. cu măsură, chibzuit, cumpătat, ponderat: şi la băutură să fii cu măsură.ZANNE. cum ca să ..., (înv. ) pentru ca să ..., cu scopul de a ..., spre a ...: creade giudeţul cum să nu-i fie dat stăpînul puteare într-acesta chip cum ca să-l ucigă.PRAV. cum că ..., că ...: şi simt cum că de braţu-mi un braţ uşor s-anină.EM. cum de ..., cum se face că ..., din ce pricină, de ce: cum de nu cade trăsnetul să ardă pe nişte asemenea necredincioşi! NEGR. cum dracu?, ce naiba? cum e, ca (şi), precum: apă limpede cum îi lacrima.CR. cum e habarul?, cum e, cum merg lucrurile? cum e legea, cum se cuvine, cum se cade. cum e mai ..., cît se poate mai ...: iaste preacurvariu şi iaste minciunos şi om cumu-i mai rău.PRAV. cum e obiceiul, cum se obişnuieşte, conform obiceiului. cum era şi de aşteptat, precum se putea prevedea. cu merit sau de merit, merituos: slujbele să fie ocupate numai de oameni cu merit.URIC. ; diplomă de merit. cum e sfîntul şi colacul, omagiul sau darul se măsoară după importanţa persoanei. cu metodă, sistematic, metodic. cu mic, cu mare, toţi, fără deosebire. cu miez, (fig. ) substanţial; semnificativ: spunea numai lucruri cu miez. cu miile, în cantitate, în număr foarte mare: fluturii cu miile joacă pe cîmpie.IOSIF. cu milă, (înv. şi pop. ) jalnic, dureros: puica mea plînge cu milă.POP.
cu mîinile în şolduri
cu minte, cu judecată sănătoasă; (p. ext. ) înţelept, cumpătat: erai mult mai cu minte pe cînd erai nebun.AL. cu minune, (înv. ) uimitor. cu mîinile goale, neînarmat. cu mîinile în şolduri (sau încrucişate), 1) impasibil; inactiv; 2) fără nici o grijă, fără bătaie de cap; în voie, în larg: ai găsit un sat fără cîni şi umbli cu mînile în şolduri.POP.
cu mîinile la piept
cu mîinile (încrucişate) la (sau pe) piept, 1) inactiv: stă nemişcat pe spate, cu mîinile la piept.ARGHEZI ; 2) (înv. ) cu mîinile împreunate în semn de închinăciune, de respect; 3) decedat, mort.
cum îi plesneşte prin cap cum îi vine pe ţăcălie cu mîna cu mîna cuiva cu mîna goală cu mîna lui cu mîna pe conştiinţă cu mîncare cum m-a făcut mama cum mai de cum mai poţi? cum mi-o fi scris
cum nu! cum nu şi ... cu moartea-n suflet cu modru cum o mai hălăduieşti?
cu moţ cumpănă de viaţă a cumpăni din ochi
cum îi plesneşte (sau îi trăsneşte) prin (sau în) cap, cum îi vine, cum poate (mai bine), cum se pricepe: am văzut scriind fiecare cum îi plesnea în cap.NEGR. cum îi vine pe ţăcălie, cum doreşte, cum are chef. cu mîna, de mînă, manual. cu mîna cuiva, cu ajutorul (cuiva): scosu-i-ai ca oile oamenrii tăi cu mînra lui Moiseiu.PSALT. cu mîna goală, fără a aduce sau a lua ceva; fără a-şi fi atins scopul: cu mîna goală nu mă mai întorc acasă.DELAVR. cu mîna lui (a mea, a ta etc.) sau cu mîinile lor (ale noastre, ale voastre etc.), direct, personal, din proprie iniţiativă: mai bine să-şi facă moarte cu mînule sale.NEC. cu mîna pe conştiinţă (sau pe inimă), cu conştiinţa curată; deschis, sincer. cu mîncare, (înv. ) roditor. cum m-a (te-a, l-a etc.) făcut mama,foarte: era curat cum îl făcuse mă-sa.ISP. cum mai de, (înv. ) cît mai: să vie cum mai de sîrg la curte.COSTIN. cum mai poţi?, (înv. ) ce mai faci?, cum o mai duci? cum mi-o fi scris, cum mi-o fi dat, cum mi-e sortit. cum (să sau de) nu!, 1) de ce nu?, desigur!, fireşte!, mai încape vorbă?, se poate altfel?, vezi bine!: mîndruliţă, ochii tăi, bine seamănă cu-ai mei! - da cum, foc, n-ar sămăna, că-s făcuţi pe seama ta.POP. ; 2) vorbă să fie!, da de unde?: eu gîndesc că s-a da după mine şi s-a face şi ea bună; - i ... hî! da, cum nu! CR. cum nu şi ..., (înv. ) ca şi cum nu ...: strica-să-vor aceale tocmeale, cum nu şi s-are fi făcut.PRAV.MOLD. cu moartea-n suflet, disperat, deznădăjduit: Arald cu moartea-n suflet ... pe jeţ tăcut se lasă.EM. cu (sau la) modru, (reg. ) nimerit, potrivit: să n-apuce codru, unde nu-i de modru.COŞBUC. cum o mai hălăduieşti?, cum o mai duci?, cum trăieşti?; halal să-ţi fie!, bravo ţie!, să-ţi fie de bine!: de iar impinge păcatul să-mi deschidă uşa, halal să-mi fie! CR. (mai) cu moţ, (iron. ) 1) (mai) răsărit, (mai) breaz: cum te-ai brodit tu mai cu moţ, mai firoscos decît noi toţi.POP. ; 2) (despre exprimare) (mai) aleasă, (mai) plastică, (mai) spumoasă: spune-le niţel mai cu moţ, iar nu aşa, odoronc-tronc, ca din topor. POP.
cum poate
cumpănă de viaţă (sau de moarte, de pierire), pericol de moarte: lumea stă în cumpănă de peire.BĂLC. a cumpăni din ochi, a evalua, a cîntări din ochi. a cumpăra cărbuni de la faur (sau orz de la gîşte), a cumpăra de la un intermediar, a cumpăra la un preţ exagerat de mare. a cumpăra pe nimica toată, a cumpăra foarte ieftin. a cumpăra vremea, a cîştiga timp. cumpătul vremii, (înv. ) conjunctură: împăraţilor Ţarigradului căutînd, şi domnii Volohiii, după cumpătul vreamii, şi rudenii, şi cuscrii cu craii lor să facă, precum au şi făcut.CANT. (care sau cine) cum poate, după puterile, după posibilităţile fiecăruia: [iedul] cel mijlociu, ţuştiu! iute sub un chersin; se înghemuieşte acolo, cum poate.CR.
cum rămîne ? cum s-ar prinde
cum rămîne (cu ...)?, ce se întîmplă (cu ...)?: omul putea să nu ne deie nimic, şi atunci cum rămînea? CR. cum s-ar prinde, (înv. ) cum s-ar zice: să vă fie sfîntul Vasili ogurliu, cum s-ar prinde.AL.
a cumpăra cărbuni de la faur a cumpăra pe nimica toată a cumpăra vremea cumpătul vremii
cum te văd şi cum mă vezi cum trebuie cum ţi se pare? cu multă bucurie cu multă caznă cu multă uşurinţă cu multul
cum să ..., (înv. ) 1) să ...: au jurat cu Brutcum să nu mai sufere craiu asupra sa. COSTIN ; 2) ca să ...: aşteaptă cum toţi să se întoarcă.CORESI. cum să fac (ca) să ...?, în ce chip să procedez (ca) să ...?: o învăţă cum să facă să iasă şi de astă dată biruitoare.ISP. cum să nu!, desigur. cum se cuvine, după cum se cere, cum se cade; temeinic, zdravăn: mereu citeşte spre a şti cum se cuvine.EM. cum se face că ... (sau de ...)?, cum e posibil că?: fata nu se putea dumiri cum se face că bărbatu-său ziua era porc şi noaptea om.ISP. cum nu se mai află (pe lume), cum nu mai există, fără asemănare; extraordinar. cum se nimereşte, cum dă Dumnezeu, oricum. cum se poate?, cum e posibil?, de necrezut!: cum se poate? douăsprezece pahare, d-ta care eşti atît de delicată! AL. cum se zice, adică: om de gios, cum se zice ţăran.PRAV. cum stai cu ...?, cum o duci cu ...?: cum stai cu sănătatea? cum şi, 1) la fel ca ..., întocmai ca ...: datori sîntem ... a mulţemi lu Dumnezeu, cum şi Iov.CORESI ; 2) precum şi: au pornit spre biserică şi bărbaţii, şi femeile, cum şi copiii. cum şi (în) ce (fel sau chip), 1) explicit, amănunţit, detaliat: dacă i-am spus cum şi ce, moare de dor ca să te cerceteze.BARAC ; 2) prin ce întîmplare, cum anume: nu ştiu însă cum şi ce fel ne aduse vorba a pomeni despre grauri.OD. cum te văd şi cum mă vezi, (fam. ) mai încape vorbă?, pe onoarea mea!: sînt adevărate toate acestea? uite, cocoane, cum te văz şi cum mă vezi.FIL. cum trebuie, aşa cum se cuvine, cum se cade, bine: îl aşază cum trebuie, pune roata la loc.CR. cum ţi se pare?, ce părere ai? cu multă bucurie, din toată inima. cu multă caznă, după multe eforturi, cu greutate. cu multă uşurinţă, fără efort, uşor. cu multul, (înv. ) în cantitate mare: luă mai cu asupră cu multul de la-mpăratul.DOS.
cu mulţumită cu mustrare
cu mulţumită, (înv. şi pop. ) cu vorbe de mulţumire: cu mulţămită pre tine pururea te mărim.MINEIUL. cu mustrare, cu reproş.
cum să ... cum să fac să ...? cum să nu! cum se cuvine cum se face că ... ? cum nu se mai află cum se nimereşte cum se poate? cum se zice cum stai cu ...? cum şi
cum şi ce
cumuşi cum vine asta? cum vine vorba cum vrei cu nart cu nasul în jos cu nasul zbîrciog cu nazar
cumuşi, (înv. ) 1) aşa cum, după cum: au înfruntat ... pre împărat ... făcîndu-l eretic ..., cumuş [i] era.DOS. ; 2) în timp ce, pe cînd: cumuş [i] înnoptam pre mare noaptea într-aceste părţi, să feace turbureală în mare.DOS. ; 3) de îndată ce: [bucatele] să le ia acesta ispravnic, cumuş [i] va muri stăpînul.PRAV. cum vine asta?, ce vrea să spună asta?, ce înseamnă asta? cum vine vorba, cum se zice. cum vrei, cum crezi (că e mai bine), cum pofteşti. cu nart, cu măsură, cu socoteală, cu moderaţie. cu nasul în jos, umilit; supărat. cu nasul zbîrciog, cu aere de superioritate, dispreţuitor: vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-n ochi, cu nasul zbîrciog, parcă tot îi pute ceva.VLAH. cu nazar, (despre cai) sperios, nărăvaş.
cu năbădăi
cu năpaste cu nările în vînt cu năvală cu neadormire cu neastîmpăr cu neaşteptare cu necaz cu necesitate cu necurmare cu nedumerire cu nefolosinţă cu neîncetare cu neîndemînă cu neîndurare cu nejudecată cu nemară cu nemilostivire cu nemiluita cu neorînduială cu nepăsare cu nepreget cu neputinţă cu nerăbdare cu nervozitate cu nesaţ cu nestrămutare cu nevinovăţie
cu năbădăi, plin de temperament; năbădăios. cu năpaste, (înv. şi reg. ), 1) (pe) nedrept: mamonul învaţă să apucăm şi să luăm cum putem şi cu strîmbul şi cu asupreală şi cu năpaste.VARLAAM ; 2) cel mult, aproximativ: să fi avut cu năpaste douăzeci şi opt de ani.HOGAŞ. cu nările în vînt, semeţ şi avîntat, (p. ext. ) mîndru, ţanţoş, sfidător: roibii cu nări- le-n vînt vor trece în mîndru galop.COŞBUC. cu năvală, (înv. ) năvalnic: mergea turcii cu năvală asupra polcurilor leşeşti.NEC. cu neadormire, (înv. şi pop. ) 1) atent, cu grijă: să privegheze cu neadormire asupra fericirii mele.HEL. ; 2) neîncetat, fără răgaz: fiarele ... ziua şi noaptea păzesc cu neadormire.ISP. cu neastîmpăr, nerăbdător, cu nervozitate: începe a se învîrti prin casă cu neastîmpăr.CR. cu neaşteptare, (înv. ) imediat, neîntîrziat. cu necaz, anevoie, dureros: că-n sufletu-i pămîntul se zbate cu necaz.EM. cu necesitate, în mod necesar: nu întrevăzură fundamentele istorice mai adînci care au produs cu necesitate acele forme [de civilizaţie].MAIOR. cu necurmare, (înv. ) necontenit: nu s-a văzut nici o naţie care să fi petrecut cu necurmare zile senine şi norocite.MARCOVICI. cu nedumerire, 1) nedumerit: se uită cu nedumerire în spate.ISP. ; 2) (rar ) în neştire, fără rost: privind cu nedomirire, ... bălăcea cu nuiaua prin apă.ISP. cu nefolosinţă, (înv. ) fără folos. cu neîncetare, (înv. ) continuu, necontenit: o privesc cu nencetare.CONV.LIT. cu neîndemînă, (înv. ) greu, dificil, cu eforturi: şi pre noi cu neîndemînă ne-au făcut.N.COSTIN. cu neîndurare, fără milă, cu cruzime: a strîns cu nendurare grădini, livezi, cirezi, hambare.ARGHEZI. cu nejudecată, fără a fi fost judecat; abuziv, samavolnic: puteau să scurteze viaţa cui pofteau, cu nejudecată.ARGHEZI. cu nemară, (înv. şi reg. ) nesigur, incert;problematic. cu nemilostivire, (înv. ) fără milă, fără cruţare, crud, nemilos: tăia în carne vie cu nemilostivire.ISP. cu nemiluita sau (pop. ) cu nenumărata, din belşug; fără socoteală, nenumărat; cu ghiotura: nişte beţivi care, cît trăieşte lumea, beau cu nemiluita şi nu se îmbată.POP. cu neorînduială (înv. ), în dezordine, alandala: se turburară şi fugiră cu neorînduială.OD. cu nepăsare, nepăsător: [frate-meu cel mare] se dă cu nepăsare după uşă şi trage zăvorul.CR. cu nepreget, fără preget. cu neputinţă sau (înv .) cu neputere, 1) imposibil: strigaţi că e cu neputinţă a strica obiceiul.NEGR. ; 2) (p.ext. ) imaginar, ireal: lumea ... cea aievea ne părea cu neputinţă.EM. cu (sau în) nerăbdare, nerăbdător: nepotul @mpăratului Verde ne-o fi aşteptînd cu nerăbdare.CR. cu nervozitate, nervos, cu crispare; cu nerăbdare, precipitat: trăgea din ţigară cu nervozitate.SAD. cu nesaţ, cu aviditate, cu patimă nepotolită: să te privesc cu mult nesaţ.EM. cu nestrămutare, ferm, neabătut: este hotărît cu nestrămutare a merge în ajutorul fiinţei care a trimis năframa pe pîrîu.GANE. cu nevinovăţie, cu candoare: se lipi de mă-sa cu un soi de îngerească nevinovăţie. HOGAŞ.
cu nevoie cu nevoinţa cuiva
cu nevoinţă cu nici un chip cu nici un preţ cu nimara cu nimereală cu nimic cu noaptea-n cap a cunoaşte ca pe apă a cunoaşte cît colo a cunoaşte din talpă a cunoaşte din vedere a cunoaşte faţa a cunoaşte har cuiva a cunoaşte lumea a -şi cunoaşte lungul nasului a nu cunoaşte moarte a nu cunoaşte nici de nume a cunoaşte numai din nume cu-n ochi la făină şi altul la slănină cu noimă
cu noroc
cu (mare sau multă) nevoie sau cu nevoi, (înv. şi pop. ) 1) (foarte) greu, anevoie, dificil: abia cu nevoie putum de ne coborîm la şes. DOS. ; 2) primejdios, periculos: aflînd într-un loc rîpos şi cu nevoie o mică peşteră, lăcui într-însa.MINEIUL ; 3) de nevoie. cu (sau prin) nevoinţa cuiva, (înv. ) prin munca asiduă a cuiva, datorită eforturilor depuse de cineva: l-au ales la domnie cu nevoinţa şi cheltuiala lui Şerban Vodă.NEC. cu (multă sau mare, bună) nevoinţă sau cu toată nevoinţa, (înv. ) 1) cu rîvnă, cu elan: fieştecarele cugetă întru inima lui cu nevoinţă spre răutăţi.BIBLIA ; 2) anevoie, cu greu: plugariul cu multă trudă ară şi seamănă cu nevoinţă şi cu lacrăme.CORESI ; 3) stăruitor, zelos. cu (sau în) nici un chip sau nici în- tr-un chip, în nici un caz, sub nici o formă, nicidecum: cea mai mică nu voia, cu nici un chip, să se mărite.ISP. cu nici un preţ, în nici un caz, orice s-ar întîmpla, pentru nimic în lume: nu voiam să mai dorm cu nici un preţ.SAD. cu nimara, (înv. şi reg. ) la întîmplare, pe nimerite. cu nimereală, (înv. ), adecvat, judicios, potrivit: întru tine strigă toate şi spun că, cu nimereală, ţi-au dat Dumnezeu lăcaşul pe a sferei rotunzeală.CONACHI. cu nimic sau (înv. ) de nemică, în nici un fel, deloc: această leage nu-i bună de nemică. PRAV. cu noaptea-n cap, dis-de-dimineaţă, de (cu) noapte: cu noaptea-n cap, încă necîntaţi cocoşii, o scula şi o trimetea după munca cea mai grea.POP. a cunoaşte (sau a şti) ca pe apă, 1) a cunoaşte în amănunţime, în detaliu; 2) a şti pe din afară, pe de rost. a cunoaşte (sau a vedea) cît (de) colo, a cunoaşte (sau a vedea) de departe, de la distanţă: se vedea cît de colo că vorbea cu înţelepciune şi supunere.ISP. a cunoaşte din talpă (pe cineva sau ceva), (pop. ) a cunoaşte foarte bine (pe cineva sau ceva): numai cine a trăit mult cu Agatocle ..., precum am trăit eu, putea să-l cunoască din talpă.GANE. a cunoaşte (sau a şti) din vedere (pe cineva), a cunoaşte, a şti (pe cineva) după înfăţişare, fără a fi făcut cunoştinţă: o cunoştea numai din vedere. a cunoaşte faţa, (înv. ) a fi părtinitor: să nu cunoaşteţi faţa la judecată! MINEIUL. a cunoaşte (sau a şti) har cuiva, (înv. ) a fi recunoscător faţă de cineva: aşa plăteaşte Dumnezeu cui nu-i ştie har de bine ce-i dă.MOXA. a cunoaşte lumea, a avea experienţa vieţii. a (nu)-şi cunoaşte (sau şti) lungul (sau vîrful) nasului, a (nu) avea simţul măsurii; a avea (sau a fi lipsit de) bună-cuviinţă: voia să-i arate că nu-şi cunoaşte lungul nasului.ISP. a nu cunoaşte moarte, a fi trainic, a dura. a nu cunoaşte (ceva) nici de nume, a nu şti nimic (despre ceva). a cunoaşte (ceva) numai din nume, a cunoaşte (ceva) numai din auzite: [o biserică] pe care o cunoşteam numai din nume. HOGAŞ. cu-n ochi la făină şi altul la slănină, (fam. ) cruciş. cu noimă, 1) logic, cu judecată; înţelept, cuminte: auzi boierul asemenea vorbe cu noimă.ISP. ; 2) semnificativ, cu subînţeles: uneori îi zîmbea cu noimă, privindu-l pe sub geană.GANE. cu (sau fără de) noroc, 1) cu (sau fără) succes, în (dez)avantajul (cuiva): românii, zice, s-au răcoşit asupra lui Isachie împăratul, cu cari împăratul fără năroc războaie au avut.CANT. ; 2) prevestitor de (ne)fericire, de (in)succes; purtător de (ne)noroc; de bun (sau rău) augur, (ne)norocos: ei doar au stele cu noroc şi prigoniri de soarte.EM.
cu norocire cunoscut ca un cal breaz
cu nume de ... cu numele cu numirea cuiva cu numire de ... cunună de lauri cu nuri cu oasele pisate cu ochii cît ceapa cu ochii închişi cu ochii pierduţi cu ochii ţintă la ...
cu o falcă în cer şi alta în pămînt cu ogodul cu ora cu orbire cu orice chip cu orice preţ cu orice risc cu orînduială cu osebire cu ostentaţie cu otuzbirul cu pacoste cu paralîcul cu parul cu pasiune cu paşi repezi
cu norocire, (pop. ) cu noroc; bine: să-ţistăpîneşti împărăţia cu norocire.ISP. cunoscut ca un cal breaz, foarte cunoscut. cu (sau sub) nume(le) de ... (sau că ..., să ...), 1) cu titlu de ..., sub formă de ...: i-a dat un milion cu nume de împrumut ; 2) avînd numele de ..., numit ...: un cal învăţat cu nume de Graur.POP. ; 3) sub pretext că ..., motivînd că ...: baba se urcă în pod, cu numele să le aducă slănină.POP. (numai) cu numele, (numai) de formă; în aparenţă: sîntem creştini numai cu numele.HEL. cu numirea cuiva, (înv. ) cu invocarea cuiva (în special a unei divinităţi): făcea mari minuni cu numirea lui Hristos.MINEIUL. cu numire (sau cu numiri) de ... sau (înv. ) cu numire că ..., cu titlul de ..., (p.ext. ) sub pretextul ..., ca şi cum ...: cu numiri cum că tai cherestea pentru trebuinţa unei case. VĂC. cunună de lauri, (fig. ) faimă, glorie. cu nuri, 1) (despre femei) atrăgătoare, apetisantă: o demoazelă cu nuri.CEZAR.P. ; 2) (fig. ) favorabil: soarta începe a fi cu nuri.AL. cu oasele pisate, (pop. ) 1) foarte obosit: soseşte în Bucureşti cu oasele pisate. CAR. ; 2) bătut măr. cu ochii cît ceapa (sau cît cepele), cu ochii umflaţi (de plîns): ochii i-au ieşit afară din cap, cît cepele de mari.CR. cu ochii închişi, 1) fără discernămînt, orbeşte; 2) pe de rost; foarte uşor, fără greutate: spunea lecţiile cu ochii închişi. cu ochii pierduţi, privind în gol; în extaz. cu ochii (sau cu privirea) ţintă la ... (sau pe ...), cu privirea pironită la ... (sau pe ...): toţi rămîn uimiţi în faţa ei, cu privirea ţintă.CAR. cu o falcă în cer şi (cu) alta (sau una) în pămînt, 1) (în basme) cu gura larg deschisă: venea zmeul cel bătrîn c-o falcă-n cer şi alta în pămînt.POP. ; 2) (fig. ) cuprins de mînie, furios la culme: pe cînd Reşid era urgisit ..., soseşte generalul Mencicof, cu o falcă în cer şi alta în pămînt.GHICA. cu ogodul sau pre ogod, (înv. ) pe îndelete, fără grabă. cu ora, angajat şi plătit după un tarif orar. cu orbire, fără a se mai gîndi; orbeşte: nebun cine se-ncrede în tine cu orbire! AL. cu orice chip sau în tot chipul, cu orice preţ, cu tot dinadinsul, pe toate căile, prin toate mijloacele: spînul vrea să-ţi răpuie capul, cu orice chip.DRĂGHICI. cu orice preţ, cu oricîte eforturi, sacrificii, cu orice risc, în orice condiţii, neapărat: el se simţea obosit de atîta singurătate şi voia cu orice preţ să-şi găsească un prieten.POP. cu orice risc, indiferent de riscuri, cu orice preţ. cu orînduială, cu rost; organizat: toate se petrec ... prin lume şi prin viaţă cu orînduială.SAD. cu osebire, 1) în special, mai ales: îi place mai cu osebire prepeliţă.SAD. ; 2) foarte: era dar cu osebire firesc ca toţi să se uite la ei cu jind.MACED. cu ostentaţie, în mod ostentativ, demonstrativ. cu otuzbirul, (înv. şi reg. ) cu de-a sila. cu pacoste, (înv. ) pe nedrept. cu paralîcul, (înv. şi reg. ) în cantitate (foarte) mică; cu bani puţini: a vîndut cu paralîcul şi cu bucata.CAR. cu parul, cu de-a sila, cu forţa. cu pasiune, înflăcărat; intens: începu să lucreze cu pasiune.REBR. cu paşi repezi, repede, grabnic: (fig. ) ţara ... mergea cu paşi repezi spre o ruinare totală.BĂLC.
cu patimă cu patos cu păcat cu părere că ... cu părere de rău cu părul colilie cu păstru
cu perdea cu picătura cu picăţele cu picăţele cu piciorul în scara murgului cu piciorul cu pielea goală cu pieptul deschis cu piper cu pîntecele lipit de coaste cu pîrjol cu plată
cu patimă, pătimaş: cînta şi el cu patimă.CAMIL.P. cu patos, 1) entuziast; înflăcărat; 2) afectat, emfatic: îşi rosti oraţia cu patos.SAD. cu păcat, greşit; nedrept, condamnabil: nu mai vorbi cu păcat şi nu te pune de-a curmezişul! POP. cu părere că ..., (înv. ) sub pretextul că ... cu părere de rău, cu regret. cu părul colilie, cu părul complet alb. cu păstru, (înv. şi reg. ) cu măsură, cu economie; cumpătat: ştie a trăi cu păstru. PANN. (mai) cu perdea, 1) (exprimat) pe ocolite, indirect: d-apoi, cu iertat să-mi fie, dar prea le zici cu perdea, de nu mai pricepe nimene.POP. ; 2) decent: [îi] vorbesc cu perdea ... ca să n-o ruşinez.CAR. cu picătura, 1) cîte puţin; 2) încet, cu greu. cu picăţele, (reg. ; despre ouă) încondeiat. (nostim şi) cu picăţele, (fam. ) (despreoameni) atrăgător; plin de haz, picant: o demoazelă cu nuri şi cu picăţele.CEZAR.P. cu piciorul în scara murgului, (făcut) în grabă, din fugă. cu piciorul sau pe picioare, pe jos: e rău cu carul, dar mai rău pe picioare.POP. cu (sau în) pielea goală sau (înv. şi reg. ) în piele sau cu pielea (sau pieile), 1) complet dezbrăcat, gol: iau desbrăcat cu pielea şi i-au legat la stîlp la ger.N.COSTIN ; 2) sărac lipit pămîntului. cu pieptul deschis, direct, fără teamă: se duce cu pieptul deschis drept la palatul împăratului.CR. cu piper, (despre glume), picant, uşor indecent: anecdotă cu piper. cu pîntecele lipit de coaste, lihnit de foame. cu pîrjol sau cu (mare) foc şi cu pîrjol, foarte intens şi foarte repede: şi, cu foc şi cu pîrjol, pe amor îl dau de gol.AL. cu plată, care costă, care se plăteşte: policlinica cu plată .
cu predilecţie
cu plăcere, 1) bucuros, din toată inima: cu plăcere, te ascult, domnişoară! BARBU ; 2) (formulă de răspuns la mulţumirile exprimate de cineva) n-ai (sau n-aveţi) pentru ce!: mulţumesc pentru invitaţie! - cu plăcere! ; 3) împăcat, liniştit: să te văd încaltea, vrednic eşti de comoara ce ţi-o las şi apoi să mor cu plăcere.CR. cu poala, în cantitate mare: şi-i duc vinu cu vadra şi paralele cu poala.POP. cu (sau pre) podobie, (înv. ) cum se cuvine: şi pre podobie om fu fără păcate.CORESI. cu poftă, din toată inima: a rîs cu mare poftă.CAR. cu porţile închise, în secret: aţi lucrat voi între voi cu porţile închise.CAMIL.P. cu potcoavă, (despre alfabet, scriere) chirilic. cu precauţie, cu grijă, cu băgare de seamă, cu mare atenţie, cu prudenţă, circumspect: am păşit cu precauţie.GALA. cu precădere, în primul rînd, înainte de orice; în (mod) special, îndeosebi, mai ales: căuta ... să-i ajute, cu precădere asupra exigenţelor nobilimii.OD. cu precugetare, (înv. ) cu premeditare: toate aceste rele nu le-a făcut cu precugetare.FIL. cu (sau de) predilecţie, mai ales, îndeosebi: filologii ... cercetară cu predilecţie proprietăţile comune între deosebitele limbi. MAIOR.
cu premeditare
cu premeditare, (în mod) premeditat, intenţionat: [azi] se asasinează încet şi cu premeditare.CAMIL.P.
cu plăcere cu poala cu podobie cu poftă cu porţile închise cu potcoavă cu precauţie cu precădere cu precugetare
cu pretenţie de ...
cu pretenţii cu preţ cu preţul ... cu pricina
cu priinţă cu prilej cu primejdie cu prioritate
cu prisos cu prisosinţă cu priveghere cu privire la ... cu probabilitate cu profuziune cu promptitudine cu protecţie cu prudenţă cu pumnul cu puterea cu puterea
cu pretenţie de ..., care vrea să pară ..., care ar vrea să fie ...: o sculă minusculă cu pretenţie de nas.TOP. cu pretenţii sau cu pretenţie, 1) cu infatuare: o babă cu pretenţii, ... boită pe obraz cu suliman.HOGAŞ ; 2) pretenţios; de (un fals) rafinament: mobile cu pretenţii, canapele şi fotolii de lemn aurit.CĂL. cu (mare) preţ, (înv. şi reg. ) 1) (foarte) scump (în bani): cine vrea să vînză marfa cu preţ, să o scoată la mezat.POP ; 2) (foarte) preţios, (foarte) valoros. cu preţul ..., în schimbul ..., cu sacrificiul ..., cu riscul ..., cu efortul ...: vă vom apăra cu preţul vieţii noastre.CAMIL.P. cu pricina, (care este) în discuţie, în cauză; respectiv: viu şi teafăr, îl salută surîzînd chiar poetul cu pricina.VLAH. cu (sau de) (mare) priinţă, (înv. ) 1) cu (multă) bunăvoinţă, cu amabilitate, prietenie, apropiat de ...: după cît se zvoneşte în ţară, e om cu priinţă pentru norod.SAD. ; 2) (reg. ) devotat, credincios, fidel, supus: ceilalţi sfetnici nu mi-au fost cu priinţă.SAD. ; 3) folositor, util: Despot nu-i ţării de priinţă.AL. cu prilej, 1) (înv. ) mult, din belşug: unul cu alalt iubindu-vă cu prilej.CORESI ; 2) (în superstiţii), aducător de rele: vinerile-s cam cu prilej. POP. cu primejdie, (pop. ) 1) primejdios: ziseră că ar fi cu primejdie d-a înainta.BĂLC. ; 2) de rău augur: trei lucruri cu primejdie: mîţa blîndă, apă lină, cărbune potolit.CONV.LIT. cu prioritate, în mod special, mai ales, îndeosebi, în primul rînd: drum cu prioritate . cu prisos, 1) (înv. ) excesiv, exagerat: temerea cea cu prisos a viitorului, la mulţi oameni, este numai un obicei rău.MARCOVICI ; 2) într-o măsură care depăşeşte obişnuitul, normalul, cerinţele, aşteptările; cu vîrf şi îndesat: veţi plăti cu prisos toate crimele seculare.CAR. cu (sau (înv. ) de, din) prisosinţă sau (înv. ) cu prisosire, mai mult (decît trebuie), în plus, (p.ext. ) din plin, din belşug, din abundenţă: se bea cu prisosinţă.MACED. cu priveghere, (înv. şi pop. ) cu luare-aminte, cu grijă, cu atenţie: şi-n ţară şi-n afară să fiu cu priveghere.AL. cu privire la ..., referitor la ..., raportat la ..., privitor la ..., în (ceea) ce priveşte ..., în privinţa ..., avînd în vedere ...: se sfătuiră puţin cu privire la robi şi la prăzile de război.SAD. cu probabilitate, în mod probabil: era un personaj care se putea întîlni cu probabilitate la orice legaţie.CĂL. cu profuziune, din abundenţă, din belşug, din plin, în mare cantitate: sfărîmături de amforă sau de urnă funerară aruncă marea cu profuziune.GALA. cu promptitudine, în mod prompt, repede şi la timpul potrivit: vei fi slujit cu promptitudine.STANCU. cu protecţie, influent. cu prudenţă, (în mod) prudent: neştiind locurile, înainta cu prudenţă. cu pumnul (sau pumnii), în mare cantitate; cu toptanul, cu ghiotura: a lua cu unul şi a da cu pumnul.BARONZI. cu puterea, (reg. ) de-a valma, grămadă: intrară cu puterea în ogradă. cu (de-a) puterea sau în putere, (înv. şi reg. ) cu forţa, prin violenţă; cu de-a sila: ni-e dragă şi nouă viaţa şi-averea, dar regii ne-o iau cu puterea.COŞBUC.
cu putinţă cu raita în sus curată socoteală cu răgaz cu răstire cu răsuflarea la gură a-şi curăţa obrazele cu răutate cu regret cu regulateţă cu regulă cu repejune cu repetiţie cu rezervă cu rezoluţie a-i curge balele a-i curge din mînă numai miroznă a curge gîrlă a-i curge grăsimea pe nas a curge hududoi a-i curge mucii de gras a-i curge numai miere a-i curge oasele
a-i curge obielele a curge pînză a-i curge sudori cu risipire curîndă vreme curînd sau mai tîrziu
cu putinţă (sau (înv. ) putinţi), 1) (înv. ) bogat, înstărit: cei mai cu putinţă era mulţămiţi.NEC. ; 2) posibil, admisibil: toate mărunţişurile cu putinţă.SAD. cu raita în sus, (reg. ) cu picioarele în sus; cu gaidele în sus. curată socoteală, lucru clar, indiscutabil: curată socoteală: erai numai împărat, dar nu erai om, acum eşti om, fără să fii împărat. DELAVR. cu răgaz, fără grabă, pe îndelete. cu răstire sau cu răstiri, răstit: vede muierea în mîini cu un făcăleţ stînd, judecîndu-şi bărbatul cu răstiri, cu glas semeţ. PANN. cu răsuflarea la gură, abia respirînd. a-şi curăţa obrazele, (înv. ) a se dezvinovăţi, a se scuza: şi ei îşi curăţia obrazele cum n-au ştiut nimică.LET. cu răutate, răutăcios, maliţios: scriţi ... cum veţi putea, dar nu cu răutate.HEL. cu regret sau cu tot regretul, cu (multă) părere de rău: e cam prea larg în spate, i-ospun cu tot regretul.MACED. cu regulateţă, (înv. ) cu regularitate: plătea cu cea mai mare sfinţenie şi regulateţă. (a.1835).URIC. cu regulă, (înv. ) ordonat, rînduit: aste oase, puse cu regulă în dulapuri, m-a măhnit şi m-a supărat.NEGR. cu (sau în) repejune, (înv. şi pop. ) repede, iute: ei trec în repejune prin rîuri fără punţi.EM. cu repetiţie, de mai multe ori: cască cu repetiţie.CEZAR.P. cu rezervă, cu îndoială: ştirile acestea trebuiesc primite cu multă rezervă.REBR. cu rezoluţie, cu hotărîre: vorbea cu rezoluţie. a-i curge balele (după cineva sau ceva), (pop. ) a dori, a pofti, a rîvni (pe cineva sau ceva), a tînji (după cineva sau ceva). a-i curge din mînă numai miroznă (cuiva), (reg. ) a fi priceput la orice. a curge gîrlă (sau pîrîu), a curge mult, din abundenţă: pe unde treceau ei cu paloşul în mînă, sîngele de păgîn curgea pîrîu.POP. a-i curge grăsimea (sau untura) pe nas (cuiva), (iron. ) a fi foarte slab, a fi slab ca un ţîr: calului ... îi curgea grăsimea pe nas de-ncălat şi zdravăn ce era.POP. a curge hududoi, (reg. ) a curge repede şi cu zgomot. a-i curge (cuiva) mucii de gras (ce e), (reg. ; iron. ) a fi foarte slab. a-i curge numai miere (cuiva), a-i merge toate din plin (cuiva). a-i curge oasele (cuiva), a fi foarte slab. a-i curge obielele (sau flendurile, peticele) (cuiva) sau a curge obielele (sau flendurile, peticele) de pe (sau după) cineva, a fi îmbrăcat sărăcăcios, în zdrenţe; (p.ext. ) a fi sărac: curgeau oghelele după dînşii.CR. a curge pînză, (despre ape, ploi) a curge continuu şi abundent. a-i curge sudori(le) (cuiva), 1) a transpira abundent; 2) a munci din răsputeri: şi tot aşa muncindu-se Necuratul, de-i curgeau sudorile, ... se făcu pămîntul.POP. cu risipire, din abundenţă, din belşug: dragostea ce-mi dai cu risipire mie.NEGR. (în) curîndă vreme, (înv. ) în scurt timp, peste puţină vreme: în curundă vreame vei naşte făt.CANT. (mai) curînd (sau mai devreme) sau mai tîrziu sau (mai) tîrziu ori mai curînd, acum sau altădată, odată şi odată, într-o bună zi, cîndva: adevărul va ieşi la lumină mai devreme sau mai tîrziu .
cu rînduială cu rînduială la cap cu rîndul a-l curma foamea a curma o discuţie a curma pămîntul
a i se curma răsuflarea a curma tăcerea a-şi curma viaţa cu rost curs de vreme a curs multă cerneală pe acest subiect cu ruptoare
cu ruptul cu ruşine cu sabia scoasă cu sacul cu saţiu cu sălbăticie cu sănătate cu săptămîna cu săptămînile cu scaun la cap cu scăzămînt cu schepsis
cu (bună sau multă) rînduială sau după (sau cu) toată rînduiala, ordonat, disciplinat; cum se cuvine; cu chibzuială: le aşeză în mijlocul mesei, pe încet şi cu rînduială. NEGR. cu rînduială la cap, chibzuit: te ştiam om cu rînduială la cap.HOGAŞ. cu rîndul, cu schimbul: stam la masă toţi împreună, făcînd mîncare cu rîndul.CR. a-l curma foamea (la maţe, la inimă) (pe cineva), a simţi dureri (în stomac) din cauza foamei, a fi foarte flămînd: îi curmase foamea, de flămînzi ce era.POP. a curma o discuţie, a pune, brusc, capăt unei discuţii. a curma pămîntul, 1) a bate ţara în lung şi-n lat, a străbate ţări şi mări; 2) (fig. ) a se face luntre şi punte; a face pe dracu-n patru. a i se curma (sau a i se tăia, a i se opri, a-i pieri) răsuflarea (sau respiraţia) (cuiva) sau a fi cu răsuflarea oprită (sau tăiată), a fi copleşit de o emoţie puternică, a nu mai putea respira: cînd ajung cu ea alături, răsuflarea mi se curmă.EM. a curma (sau a întrerupe, a rupe, a sparge) tăcerea, a vorbi în mijlocul tăcerii generale: aveţi lume multă la pomană, rupse ea, într-un tîrziu, tăcerea.AGÂRB. a-şi curma viaţa, a se sinucide. cu rost, cu rînduială, judicios. curs de vreme (sau de vremi), (înv. ) termen, dată: de să va zălogi acelaşi zălog în doao cursuri de vremi ... CARAGEA. a curs multă cerneală pe acest subiect, s-a scris mult despre acest subiect. cu ruptoare, (înv. ) cu toptanul, cu ridicata, cu ruptul: li se dau cu ruptoare de cătră ţiitorii căsăpiilor acele pelcele. (a.1805).URIC. cu ruptul sau cu rupta, (reg. ) 1) în acord; cu ziua (sau săptămîna, luna): am luat cositul cu ruptul.POP. ; 2) (despre cantitatea muncii) impus, dinainte stabilit: că mă bate-n toate zilele şi-mi dă lucru cu ruptul.POP. ; 3) cu toptanul; en gros. cu (sau plin de) ruşine, (înv. ) dezonorat, compromis: căci mai bine este supus lăudat decît cu ruşine domn şi atîrnat.BOL. cu sabia scoasă, gata de luptă, de atac (cu sabia): pe cînd vrea să iasă pe uşă, apare micul maior de roşiori cu sabia scoasă şi-i opreşte trecerea.CAR. cu sacul, în cantitate (foarte) mare, din abundenţă: geaba binele cu sacul după ce moare săracul.PANN. cu saţiu, (înv. ) îndelung, mult timp: şi cu saţiu a petrecut în tovărăşia lui.NEC. cu sălbăticie, fioros, crunt; crud: îl biciuia cu sălbăticie, ca ieşit din minţi.SAD. cu sănătate, în condiţii bune, fără necazuri; cu bine: marţi, de-om ajunge cu sănătate, amsă ieu nepotul cu mine.CR. cu săptămîna, (pe) timp de o săptămînă: nu te văd cu săptămîna şi eşti negru ca şi tina.POP. cu săptămînile, timp de mai multe săptămîni; (p.ext. ) timp (relativ) îndelungat: umbla vara prin munţi cu săptămînile.VLAH. cu scaun la cap (sau la minte, la judecată), (fam. ; despre oameni) cu judecată temeinică, chibzuit, cumpătat: acesta-i om mai cu scaun la cap.SAD. cu scăzămînt, (înv. ) în mod incomplet: această nelegiuită ... tainele ei nu le spune decît tot cu scăzămînt.CONACHI. cu schepsis, (în mod) bine socotit, chibzuit, gîndit: sînt alte roluri mai cu schepsis de jucat, dacă vine vorba să joci şi niţel teatru în viaţă.CEZAR.P.
cu schimbul
cu situaţie cu sînge albastru
cu schimbul, rînd pe rînd, alternativ: doctorii au făcut cu schimbul la căpătîiul ei.VINEA. cu scrisul sau cu scrisoare, (înv. ) în scris: care nu se pot arăta cu scrisul cîtă răsipă şi pagubă au avut.LET. cu scumpătate, (înv. ) cu drag, cu plăcere; cu scumpete: m-am folosit mult de privilegiul ce aveam noi, banii de aur, a fi strînşi cu scumpătate la pieptul lor.AL. cu seamă, (înv. ) cu rost. cu semeţie, în mod semeţ, semeţeşte: nu-mi este de vînzare ... răspunse cu semeţie feciorul.ISP. cu seninătate, cu calm, liniştit, netulburat; cu indiferenţă: oamenii din Ţara Oltului pot să contemple crestele înalte ale munţilor cu seninătate şi mîndrie.BOGZA. cu sentiment, (fam. ) cu pasiune: băteaclapele pianului cu mult sentiment.VLAH. cu (tot) seriosul, cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă: asta, în Ţara Românească, se numeşte, cu tot seriosul, sistemă democratică.CAR. cu (mare) seriozitate sau cu toată seriozitatea, 1) cu convingere, cu tărie, fără glumă, în mod serios: la această părere, aruncată cu toată seriozitatea ..., toţi ceilalţi fac nişte ochi mari.CAR. ; 2) cu mare atenţie, cu conştiinciozitate, temeinic, în mod competent: rîndunica îşi face cuibul cu seriozitate, albina strînge miere la fel.CĂL. cu (sau (reg. ) în) sete, 1) cu putere, cu înverşunare; violent, foarte tare: bine vorba nu-şi sfîrşea, murguleţu-şi repezea şi cu sete mi-l lovea. POP. ; 2) cu pasiune, cu asiduitate; stăruitor: şi cuvîntaţi toţi cu sete ca Dumnezeu să mă ierte. POP. ; 3) cu multă poftă, cu lăcomie, cu nesaţ: ar fi tras cu sete cîteva fumuri de tutun.CEZAR.P. cu seu, (reg. ) (despre oameni) respectat, bine văzut. cu sfătoşenie, cu înţelepciune: ce-o fi, om vedea, încheie cu sfătoşenie Tase chiristigiul.CAMIL.P. cu sfială sau cu sfiiciune sau cu sfiire, sfios; timid; temător: întinse cu sfială mîna spre capul băiatului.CAR. cu (mare sau cea mai mare) sfinţenie, 1) cu evlavie: din cînd în cînd făcea şi cîte o mătanie spre răsărit, lipindu-şi cu sfinţenie fruntea de pămînt.HOGAŞ ; 2) cu respect; cu veneraţie: ne vorbeşte întotdeauna cu mare sfinţenie despre dumneata.CEZAR. P. ; 3) în mod corect; cu exactitate; cu rigurozitate: hai, porneşte pînă te văd, şi-ţi fă datoria cu sfinţenie.CR. ; 4) cu mare atenţie; cu grijă deosebită: am cetit cu sfinţenie toate gazetele.CAR. cu siguranţă, 1) indiscutabil, neapărat, negreşit, precis, sigur: era un om sau era un urs? iată ceea ce, deocamdată, nu putui şti cu siguranţă.HOGAŞ ; 2) în mod hotărît; ferm: fără de tine nu mă duc - am răspuns cu siguranţă.AL. cu (de-a) sila sau de(-a) sila sau de (sau în, cu) silă, cu forţa, fără voie, abuziv, silnic: mai cu binele, mai cu de-a sila, l-a luat acasă.CAR. cu sinceritate, sincer; din toată inima: oamenii care doresc cu sinceritate progresul ... vor putea fi apreciaţi de naţiune.GHICA. cu sistem, ordonat, disciplinat, metodic: începu cu sistemă o minuţioasă expunere. CEZAR.P. cu situaţie, cu o stare materială, cu o poziţie socială bună: e om aşezat şi cu situaţie şi a venit la el să întrebe ce fac.CĂL. cu (sau de) sînge albastru, de familie nobilă, de neam mare.
cu sînge rece
cu sînge rece, cu calm, cu stăpînire de sine: proşti, dar mulţi, răspunse Lăpuşneanu cu sînge rece.NEGR.
cu scrisul cu scumpătate cu seamă cu semeţie cu seninătate cu sentiment cu seriosul
cu seriozitate
cu sete cu seu cu sfătoşenie cu sfială
cu sfinţenie
cu siguranţă cu sila cu sinceritate cu sistem
cu socoteală că ... cu sudoarea frunţii cu surle şi trompete cusut cu aţă albă cu şezămînt cu şir
cu (sau de, în, (înv. ) în de) sîrg, în grabă; cu repeziciune; imediat; (p.ext. ) curînd: s-au îngrozit şi de sîrgu au ieşit de supt cort afară.NEC. cu socoteală că ..., (înv. ) cu condiţia ca ...: i-au răspuns cîrciumarul că-l va ierta, cu socoteală că la toate să zică că-mi place.BARAC. cu sudoarea frunţii, prin muncă: vreau să-mi cîştig hrana cu sudoarea frunţii mele. POP. cu surle şi trompete (sau tobe, trîmbiţe), cu multă zarvă. cusut cu aţă albă, bătător la ochi, izbitor, flagrant. cu şezămînt, (înv. ) stabil, sigur. cu şir, (în mod) coerent; (în mod) logic: unde să-i scoţi vorbă cu şir din gură? MACED.
cuşmă frigiană
cuşmă frigiană, bonetă frigiană: batalioane a plebei proletare cu cuşme frigiene şi arme lucitoare.EM.
cu sîrg
cu şoşele , cu momele cu ştiinţa cuiva cu ştiinţă cu ştiinţă de cauză cu ştiinţă cu ştire cu ştirea cuiva
cu tabiet cu tahmin cu tălaba cu tărie de cuvînt
cu tărie
cu şoşele (sau cu şoptele, cu tocmele), cu (sau şi) momele sau cu momele, cu şoşele, cu minciuni, cu înşelătorii: ademenea pe altele cu şoşele, cu momele şi, cînd le încolţea, vedeau pe dracul.MACED. cu (sau fără) ştiinţa cuiva, cu (sau fără) cunoştinţa cuiva; cu (sau fără) asentimentul cuiva: vărsarea de sînge s-a făcut fără voia mea şi fără a mea ştiinţă.CAMIL.P. cu ştiinţă, (rar ) învăţat, instruit; erudit, savant: om iscusit şi cu ştiinţă.DELAVR. cu ştiinţă de cauză, în cunoştinţă de cauză: materia ei [a cărţii], tratată cu seriozitate şi cu ştiinţă de cauză de către conştiinţiosul autor.OD. cu (sau întru, prin) ştiinţă sau fără ştiinţă, (ne)ştiind, (ne)avînd cunoştinţă (de ceva); (ne)fiind conştient; cu (sau fără) voie: mă jur ... că n-am pus cu ştiinţă asemenea iscălitură.SAD. cu ştire, (înv .) pe ştiute: nu va veni împărăţia lu Dumnezeu cu ştire.CORESI. cu (sau (înv. ) prin) ştirea cuiva sau fără (de) ştirea cuiva, cu (sau fără) cunoştinţa cuiva; cu (sau fără) învoirea, încuviinţarea cuiva: iartă-mă dacă, fără ştirea mea, te-am supărat cu ceva.VLAH. cu tabiet sau cu tabieturi, cu deprinderi fixe; cu ritual, cu pedanterie, tabietliu; (p.ext. ) cu atitudini, cu apucături boiereşti: Traian n-ar fi păţit atîtea nevoi spre a învinge pe daci, deacă i-ar fi găsit ... trăgînd cu tabiet din narghilea.OD. cu tahmin sau cu tahminuri, (înv. ) aproximativ: să vă fac o socoteală cu tahmin, ca să vedeţi cît de mult vă amăgiţi.FIL. cu tălaba, cu grămada, în număr mare. cu tărie de cuvînt, convingător: era în stare să te facă să crezi că are dreptate: pentru că era un om cu multă tărie de cuvînt.CAR. cu (sau în) (mare sau multă) tărie sau cu toată tăria sau (înv. ) cu (de-a) tăria, 1) tare, puternic: arme cu tărie, suflet românesc, vis de vitejie, fală şi mîndrie, dulce Românie, asta ţi-o doresc! EM. ; 2) categoric, ferm, curajos, energic: inexact! a protestat domnul Arghir cu tărie. VINEA ; 3) cu intensitate: această pasiune cerească sau infernală ... nu poate să se manifesteze cu tărie.FIL. ; 4) (înv. ) cu împuternicire legală, valabil; plauzibil: iară de nu vor avea mărturii nice o parte, nice altă, atunce să arate răpitoriul seamne ca acealea cu tărie, ca să poată creade.PRAV. ; 5) (reg. ) cu forţa, cu de-a sila: eu nu fac pe nime cu tăria să asculte.POP.
cu ticnă
cu temei, 1) trainic; solid: de atunce să aşădză această boierie cu temei în Moldova. NEC. ; 2) întemeiat; cu socoteală, cumpătat, chibzuit; serios, aşezat: nu te teme, sînt om serios şi-ţi vorbesc cu temei.SAD. ; 3) cu stăruinţă, serios; intens; temeinic: mai căutaţi cu temei, că mai este-un putinei, dobînda banilor mei.POP. ; 4) potrivit, nimerit: căsătoria oamenilor poate fi că este cu numitul la ce loc ar fi cu temei.N.COSTIN ; 5) (reg. ) în toi: duminecă dimineaţă, cînd tîrgu era cu temei, baba vindea-n piaţă petrenjei.POP. cu temeinicie, serios, temeinic: împărtăşea ştiinţa cu mare temeinicie şi zel.CONV.LIT. cu temelie, (înv. ) cu sîrguinţă, cu stăruinţă, temeinic: mă nevoiesc dară cu toată virtutea spre aceaia ca cu temelie să învăţ măiestriia de a muri bine.MAIOR. a cuteza împotrivă, (înv. ) a se împotrivi cu temeritate: ei au cutezatu împotriva împărăteştei porunci. (a.1819).URIC. cu ticnă sau cu ticneală, (înv. şi pop. ) 1) în pace, în linişte; cu mulţumire, cu plăcere; comod, lipsit de griji: îmi va da mie leafă în curtea sa, din care să poci trăi cu ticneală.ŞINCAI ; 2) prielnic, folositor; potrivit: locurile Dachiii mai cu odihnă şi mai cu ticneală socotind ..., şi scaunul, şi vederea într-însa ş-au mutat.CANT.
cu tinereţe cu titlu consultativ
cu tinereţe, tinereşte; proaspăt, viguros: un om care iubeşte cu tinereţă pe gingaşa lui soţie.NEGR. cu titlu consultativ, cu valoare de consultaţie.
cu titlu de ...
cu titlu de ..., sub formă de ..., cu caracter de ..., cu scop de ...: cu titlu de împrumut ; cu titlu de curiozitate . cu titulă ca ..., (înv. ) cu scopul ca ..., cu intenţia să ...: să ia şi neşte perne sau vro plapomă sau vreun ţol, să le puie în cocie cu titulă ca să nu-i îngheaţă picioarele. (a. 1817).IORGA. cu tîlc, cu subînţeles; cu rost, cu socoteală: cineva le vorbeşte în limba lor, cu tîlc, cu haz.SAD. cu toane, capricios, inconsecvent; răsfăţat: pătimaş şi îndărătnic s-o iubeşti ca pe-un copil, cînd ea-i rece şi cu toane ca şi luna lui april? EM. cu (sau din) toată inima sau din inimă sau cu dragă inimă, cu tot sufletul, cu toate puterile, cu mare plăcere, bucuros: mă supun cu toată inima la slujba Măriei Voastre, stăpînă.CR. cu toate acestea, totuşi: puţine ţări s-au îmbogăţit din natură cu atîta îmbilşugare ... şi cu toate acestea nicăirea fericirea n-a fost mai rară decît într-acest pămînt.CR. cu toate (sau cu tot, cu toată) că ..., cu toate acestea, deşi, admiţînd că ..., chiar aşa fiind ..., chiar dacă admitem (sau ţinem seama) că ...: cu toată sînţenia dreptului său, astăzi nu e destul ca o naţie să-şi aibă un loc pe hartă.BĂLC. cu ton, (înv. ) cu glas tare: întîi l-aş certa cu ton.PANN. cu toptanul sau (înv. ) în toptan, în cantitate mare, cu ridicata, (p.ext. ) foarte mult, din belşug: eu singur le cumpăram cu toptanul, biblioteci risipite ale oamenilor bătrîni.EM. cu topuzul, (înv. ) cu sila, cu forţa, cu brutalitate: îţi spun drept, boierule mă tem, de aia zisei că nu e potrivit să-i iei cu topuzul.SAD. cu tot (sau toată, toţi, toate) ..., în ciuda ..., în pofida ...: cu toată graba, rămase pe loc şi se uita în urma lor.PREDA. cu tot dinadinsul, morţiş, neapărat: ţinea cu tot dinadinsul să atragă atenţia. cu totul sau (pop. ) în totului tot sau (înv. ) în tot sau (reg. ) de tot, în totalitate, în întregime: în totului tot, a fi trecut la mijloc vro jumătate de ceas.CR.
cu temei cu temeinicie cu temelie a cuteza împotrivă
cu titulă ca ... cu tîlc cu toane cu toată inima cu toate acestea
cu toate că ... cu ton cu toptanul cu topuzul cu tot ... cu tot dinadinsul cu totul
cu toţii cu traista-n băţ cu trăsura de la mă-sa cu trebuinţă
cu toţii sau cu toatele, toţi sau toate (împreună): ca mumii egiptene stau cu toţii-n scaun ţepeni.EM. cu traista-n băţ sau traistă-n băţ, 1) sărac, calic, cerşetor: era şoarece ales şi chemase la ospăţ pe un văr cu traista-n băţ. ARGHEZI ; 2) rătăcitor, pribeag, călător, haimana. cu trăsura de la mă-sa, (fam. ) pe jos, cu piciorul.
cu un cuvînt subţire cu un ochi la gaie şi altul la tigaie cu urît
cu trebuinţă, (înv. ) în mod necesar: c-o neapărată trebuinţă a face să reînvieze spiritul de unire.GHICA. cu treburi sau cu treabă, pentru a rezolva ceva, în interes (personal, de serviciu): a plecat de-acasă cu treabă.POP. a cutreiera lumea, a călători mult şi în locuri diferite. cu tremur sau (înv. ) cu tremuri, tremurînd, înfiorîndu-se: galbeni, înmărmuriţi, aşteptam cu tremur minuta hotărîtoare.GANE. cu trudă, cu greutate, foarte greu: dar el dormea, cu capul pe o piatră ..., abia suflînd, cu trudă.VOICULESCU. cu trufie, arogant, trufaş: Midas... răspunse cu trufie că Pan cîntase mai frumos. ISP. cu ţărîna în gură, mort, răposat. cu ţîfna pe limbă, (reg. ) pus pe ceartă; arţăgos. cu ţîra, (pop. ) cu ţîrîita. cu uimire, uimit: stă, aude-n cîmp lătrare şi zăreşte cu uimire o căsuţă.AL. cu una, cu două, uşor, repede: românul nu se sperie cu una, cu două.POP. cu (sau întru) un cuget, în consens, în deplin acord: sfătuiră cu un cuget depreură, spre tire sfeature sfătuiră.PSALT. cu un cuvînt subţire, cu multă fineţe, cu vorba adusă pe departe: îl luă cu vorba de departe şi, cu un cuvînt subţire-l făcea să priceapă că are să fie fericit.ISP. cu un ochi la gaie şi altul la tigaie, chiorîş. cu urît, (înv. ) urît, neplăcut: era şi drumeţilor cu urît a treace pre acolea.DOS.
cu uşurinţă cu viaţă
cu uşurinţă, 1) lesne, uşor; 2) cu indiferenţă: ai trecut cu uşurinţă peste condiţiile mele ; 3) cu uşurătate. cu viaţă, viu: încă mă mir cum am scăpat cu viaţă.CR.
cuvinte grele cu vitejie
cuvinte grele, vorbe de ocară: îi spusese cuvinte grele, pe care, după ce-i trecuse mînia, le regreta.SAD. cu vitejie, vitejeşte. a cuvînta de bine (sau de rău) (pe cineva), (înv. ) a spune lucruri bune (sau rele) (despre cineva), a vorbi de bine sau de rău (pe cineva): pre Petru lăudînd şi de bine cuvîntînd.DOS. cuvînt cioplit, (înv. ) exprimare rafinată, aleasă, cizelată: cuvinte cioplite şi sub pilde oarecum acoperite.CANT. cuvînt cu cuvînt, întocmai; fără nici o modificare. cuvînt de ordine, dispoziţie dată de un superior. cuvînt năimit, angajament, promisiune. cu vîrf şi îndesat, 1) bine umplut; 2) (fig. ) mult, din belşug: cîte nu făceam cu vîrf şi îndesate! CR. cu voie bună, cu bună dispoziţie: m-a făcut maica pe lună, să fiu tot cu voie bună.POP.
cu treburi a cutreiera lumea cu tremur cu trudă cu trufie cu ţărîna în gură cu ţîfna pe limbă cu ţîra cu uimire cu una, cu două cu un cuget
a cuvînta de bine cuvînt cioplit cuvînt cu cuvînt cuvînt de ordine cuvînt năimit cu vîrf şi îndesat cu voie bună
cu vreme cu zilele a mînă cu zor a-şi da acordul a da adăpost a-şi da adeziunea a-şi da aere a da afară
a da afară din slujbă a da afund a da ajutor a da alarma a da apă la moară a da apă la şoareci a-şi da arama pe faţă a da ascultare
a da atenţie a nu da atenţie a da averea pe cur a da bacşiş a-l da banii afară din casă a da bani pe miere a-i da bătaie a-i da bătaie de cap a se da bătut
cu vreme(a) sau cu timpul sau cu zăbavă, 1) la vremea potrivită, la timpul său: şi cu vreme s-au strîns mulţime de au împlut locul.DOS. ; 2) după cîtva timp, cîndva, încetul cu încetul, odată şi odată: bădiţă, de dragul tău, toate mor broaştele-n tău; cu vreme-oi muri şi eu.POP. cu zilele a (sau în) mînă, ameninţat de o mare primejdie: am venit pîn-aici cu zile- le-n mînă.AL. cu zor sau cu tot zorul, repede, în grabă: tu-i ascunzi acum cu zor.COŞBUC. a-şi da acordul (sau asentimentul), a fi de acord, a accepta. a da adăpost (cuiva), a adăposti, a găzdui (pe cineva). a-şi da adeziunea, a adera. a-şi da aere, a adopta o atitudine de superioritate, a-şi da importanţă; a fi îngîmfat: lasă, că prea îşi dădea aere în ultima vreme.CEZAR.P. a da afară (de undeva) (pe cineva sau ceva), 1) a alunga, a îndepărta, a elimina, a exclude (de undeva pe cineva sau ceva): l-au dat afară din casă ; 2) a vomita: a dat afară tot ce mîncase . a da afară (sau a elibera) din slujbă (sau din serviciu, din funcţie, din post) (pe cineva), a desface contractul de muncă (cuiva), a destitui (pe cineva): cînd l-aude Dumnezeu vorbind aşa, ... se face foc şi-l dă afară din slujba de cinste ce-i încredinţase. POP. a (se) da afund, 1) a (se) cufunda în apă; 2) a se retrage; a nu mai participa la viaţa socială: ce s-a întîmplat cu dumneata de te-ai dat afund? SAD. a da (o mînă de) ajutor (cuiva), a ajuta (pe cineva): strigătele lor te înfiorau şi, cu toate astea, nimeni nu le da nici un ajutor. POP. a da alarma, a alarma. a da apă la moară (cuiva), a încuraja, a stimula, a sprijini, a susţine (pe cineva): vezi ce tupeu are, dacă-i dai apă la moară? a da apă la şoareci, (fam. ) a boci, a plînge, a se smiorcăi: ce-i asta? doar eşti femeie în toată firea! cum nu-ţi convine ceva, cum dai apă la şoareci.GALA. a-şi da arama pe faţă sau a-şi arăta arama, a-şi dezvălui adevăratul chip, adevăratele gînduri, sentimente: prea v-aţi arătat arama jefuind această ţară.EM. a da ascultare (cuiva), 1) a asculta spusele cuiva; 2) a ţine seama de rugăminţile cuiva; 3) a fi ascultător, supus (faţă de cineva). a da (sau a acorda) atenţie (sau toată atenţia) (cuiva sau la ceva), 1) a fi atent, a fi numai ochi şi urechi (la cineva sau la ceva): Camera îi acordă toată atenţia.CAR. ; 2) a trata cu respect, cu consideraţie (pe cineva sau ceva); a lua în serios (pe cineva sau ceva): n-a dat atenţie ameninţărilor sale. a nu da (sau a nu acorda) (nici o) atenţie (cuiva sau la ceva), a trece cu vederea, a ignora, a nesocoti, a desconsidera (pe cineva sau ceva): mă ştii că nu dau atenţie calomniilor.CAR. a da averea pe cur, (fam. ) a-şi cheltuit banii cu curvele. a da bacşiş (cuiva), a răsplăti (pe cineva) pentru un serviciu făcut. a-l da banii afară din casă (pe cineva), a fi foarte bogat. a da bani pe miere, (reg. ) a mustra, a batjocori, a bate (pe cineva). a-i da bătaie, a lucra de zor, în ritm susţinut: dă-i bătaie şi mîine dimineaţă să aud că ai mîntuit treaba.VLAH. a-i da bătaie de cap (cuiva), a-i crea probleme, a-i face greutăţi (cuiva): muşterii din mahala îi dădeau destulă bătaie de cap. CEZAR.P. a se da bătut, a ceda, a se recunoaşte învins: gata! mi-ajunge! mă dau bătut. RGHEZI.
a da bice a da bice calului a da binecuvîntarea a da bineţe a da bir cu fugiţii a-i da borşul în foc a da braţul a da brînci a da bună seara a da bună ziua a da buzna a da ca cîinele prin băţ a da caier de tors a da canon a da carul de mal dacă ai intrat în horă, trebuie să joci! dacă-i astfel treaba dacă-i pe aceea dacă îţi surîde dacă nu mă înşel dacă o iei aşa a da cărţile pe faţă dacă-ţi dă inima brînci dacă va fi cazul a da ceasul înainte a da cep unei buţi a da chiorîş de cineva a da chiorîş prin ceva a da chiorîş unii peste alţii a da chior peste cineva a da chix
a da bice, 1) a bate cu biciul; 2) (fig. ) a grăbi, a zori: degeaba le dădea bice lucrătorilor, că din ritmul lor nu-i scotea.REBR. a da bice (sau călcîie) calului, a îndemna calul să meargă: fata dete călcîie calului.ISP. a(-şi) da binecuvîntarea, 1) a accepta, a consimţi, a-şi da acordul; 2) a binecuvînta: s-au înfăţişat dinaintea părinţilor fetei, care le-au dat binecuvîntarea.POP. a(-şi) da bineţe, a (se) saluta: îşi scoase pălăria de departe, dîndu-le bineţe.SAD. a da bir cu fugiţii, a o lua la sănătoasa; a dispărea: pesemne au văzut că e de muncă şi au dat bir cu fugiţii.CEZAR.P. a-i da borşul (sau oala) în foc (cuiva), a-i sări muştarul (cuiva). a da braţul (cuiva), a trece braţul pe sub braţul celui cu care mergi alături. a da brînci (cuiva), a îmbrînci (pe cineva): şi cum şedeau ei pe malul gîrlei, ologul a dat brînci orbului în apă.POP. a da bună seara (sau seara bună) (cuiva), a saluta în cursul serii (pe cineva). a(-şi) da (sau a(-şi) dori, a(-şi) pofti) bună ziua (sau ziua bună), a (se) saluta. a da buzna (undeva), a intra intempestiv, a năvăli (undeva): ce dai buzna fără să baţi la uşă? SAD. a da ca cîinele prin băţ, a fi foarte îndrăzneţ, obraznic. a da caier de tors (cuiva), a da de lucru (cuiva). a da canon (cuiva), (bis. ) a pedepsi (pe cineva): părinţii pustnici din Sfînta-Agură mi-au dat canon să mănînc lapte numai de la o vacă.CR. a da carul de mal, a da chix, a eşua. dacă ai intrat în horă, trebuie să joci!, dacă te-ai apucat de un lucru, trebuie să mergi înainte! dacă-i astfel treaba sau dacă-i treaba aşa, dacă aşa stau lucrurile: acum, dacă-i treaba-aşa, spune-i, dragă, maică-ta să-ngrădească uliţa.POP. dacă-i pe aceea, (pop. ) dacă aşa stau lucrurile. dacă îţi surîde, (fam. ) dacă îţi convine. dacă (sau de) nu mă înşel, dacă (sau de nu greşesc cumva: de nu mă înşel, ai mai fost şi săptămîna trecută.SL. dacă o iei aşa, dacă interpretezi astfel lucrurile: dacă o iei aşa, atunci n-avem ce mai vorbi. a da cărţile pe faţă, a deveni sincer, a-şi da arama pe faţă. dacă-ţi dă inima brînci, dacă te îndeamnă inima. dacă va fi cazul, dacă va fi nevoie, dacă va trebui. a da ceasul înainte (sau înapoi), a schimba poziţia acelor ceasornicului. a da (sau a pune) cep unei buţi (sau unui butoi), a începe o bute plină (sau un butoi): el dete cep la o butie cu vin.ISP. a da chiorîş de cineva, a găsi, a descoperi fără greutate pe cineva: daţi chiorîş de el, pe stînca şoimilor.AL. a da chiorîş prin ceva, a nu lua seama pe unde calcă, a călca orbeşte: şi aşa o fierbeam de tare, de nu ne ajungea casa; şi dam chiorîş prin fasole, prin mazăre şi bob.CR. a da chiorîş unii peste alţii, a se lovi unii pe alţii, ca orbii. a da chior peste cineva, a da năvală orbeşte, prosteşte peste cineva; a se ciocni, a se izbi de cineva: dau chior unul peste altul, de parcă aveau orbul găinilor.CR. a da chix, a nu izbuti într-o acţiune, a eşua.
a da cinstea pe ruşine a da ciubuc
a da cinstea pe ruşine, a rămînea de ruşine, a o feşteli: să nu vie vremea să dai cinstea pe ruşine! NEGR. a da (sau a lua, a primi) ciubuc, a da (sau a lua, a primi) peşcheş, mită.
a nu-i da cîmp cuiva
a nu-i da cîmp cuiva, (înv. ) a-i tăia drumul (cuiva): ieşind deodată, nu le da leşilor cîmp.N.COSTIN. a-i da (sau a-i arde, a-i croi) cîteva (cuiva), a lovi de cîteva ori (cu palma, cu băţul etc.) (pe cineva): o să te mustre ş-o să-ţi dea cîteva - după lege.PANN. a da clacă la ..., a se repezi, a se năpusti de-a-valma la ...: lîngă coşeriu, nişte curce dădeau clacă la ciocălăi.CONTEMP. a da coaste (cuiva sau la ceva), (înv .) a da ascultare (cuiva), a se lăsa prins de ...: jertfă oricare lui e puţin, el nu dă coaste la măglisiri, singur stă oaste către oştiri.VĂC.
a-i da cîteva a da clacă la ... a da coaste
a-şi da coate a da colb a da colb în ochi a da colţul a-i da concursul cuiva a da crezare a-i da cu ardei pe la nas a da cu banul a da cu barda în Dumnezeu a se da cu binişorul a da cu bîta în baltă a da cu bobii a da cu camătă a da cu capetele a da cu capul
a-şi da coate(le) sau a-şi da cu cotul unul altuia, 1) a-şi face semne (cu cotul): îşi dedeau coate, de rîdeau.ISP. ; 2) (fig. ) a complota (cu cineva): nouă ne e frică ... de! că-şi dă coatele cu Caţavencu.CAR. a da colb (la ceva sau cuiva), a isprăvi, a mîntui repede, a da gata, a da rasol (ceva sau pe cineva): iaca nişte bulughine cu mujdei şi cu mămăligă; hai! dă-le colb şi-apoi te-apucă de treabă.CR. a da colb în ochi (cuiva), 1) a arunca praf în ochii cuiva; 2) (fig .) a induce în eroare (pe cineva). a da colţul, 1) a coti după colţ: dau colţul şi intru în Lipscani ; 2) (despre plante) a răsări: iarba a dat colţul ; 3) (fam. ) a muri: a bolit toată iarna şi, în primăvară, a dat colţul. a-i da (tot) concursul cuiva, a ajuta, a sprijini pe cineva. a da crezare (sau crezămînt) (cuiva), a se încrede, a avea încredere (în cineva): cel puţin pe faţă, nimeni nu voia să le dea crezămînt.AGÂRB. a-i da cu ardei (sau cu chibritul, cufrunză de tutun) pe la nas (cuiva), a supăra, a întărîta (pe cineva). a da cu banul, a se lăsa în voia întîmplării. a da cu barda (sau cu puşca) în Dumnezeu, (fam. ) a nu se teme de nimic; a nu ţine seama de nimic: ar fi dat, la o adică, şi cu barda în Dumnezeu.ARGHEZI. a se da cu binişorul (pe lîngă cineva), a intra pe sub pielea cuiva; a curta (pe cineva): el atîta s-a dat cu binişorul pe lîngă dînsa.POP. a da (sau a plesni, a pocni) cu bîta (sau cu băţul) în baltă, a face o gafă, a gafa; a face o prostie.
a se da cu capul de pereţi
a da cu bobii (sau în bobi), a face prevestiri cu ajutorul bobilor; (p.ext. ) a presupune, a-şi da cu părerea. a da cu camătă, a împrumuta (bani) cu dobîndă. a da cu capetele, v. a da din cap. a da cu capul, v. a da din cap. a se da (sau a se bate, a se izbi, a se lovi) cu capul de (toţi) pereţi(i) (sau de vatră), a fi disperat; a regreta o eroare, o greşeală (ireparabilă): se bate cu capul de păreţi şi nu ştie cum să facă.POP.
a da cu capul de prag a da cu căciula în cîini a-i da cu cădelniţa pe la nas a da cu călcîiele în pinteni
a (se) da (sau a se lovi, a se izbi) cu capul de prag (sau de pragul de sus), a trage învăţăminte dintr-o întîmplare neplăcută, dintr-un insucces: pînă nu dai cu capul de pragul de sus, nu vezi pe cel de jos.ISP. a da cu căciula în cîini (sau în grindă), a fi cu chef; a fi beat. a-i da cu cădelniţa pe la nas (cuiva), a linguşi (pe cineva). a da (sau a izbi) cu călcîiele în pinteni, a se răni singur.
a da cu ceva pe la nas a da cu chirie
a-şi da cu pumnii în cap
a da cu ceva pe la nas (cuiva), a tenta, a momi (pe cineva). a da (sau a lua) cu chirie, a închiria: hanul poţi să-l dai cu chirie.CAR. a da cu crucea peste cineva, a întîlni (pe neaşteptate), a prinde, a găbji pe cineva: temîndu-se să nu deie puşcaşii cu crucea peste dînşii şi să-i împuşte.POP. a-şi da cu degetul în ochi, a fi întuneric beznă, a nu vedea la doi paşi. a da cu gîndul, a fi de părere, a opina. a da cu huideo (cuiva), a lua cu huideo (pe cineva). a-i da cu luleaua în nas (cuiva), a nesocoti, a dispreţui (pe cineva): nu-ţi mai caută-n obraz, îţi dă cu luleaua-n nas.PANN. a da cu măciuca-n baltă, a comite o gafă. a da cu mătura, a mătura: dă şi tu, femeie, oleacă cu mătura, că acuşi ne vin oaspeţii.POP. a da cu milă (în cineva), a bate cu milă (pe cineva). a da cu mîna de cineva (sau de urma cuiva), a găsi, a descoperi (pe cineva). a da cu mîna în foc (sau prin spuză, prin şperlă), 1) a se păcăli; 2) a se îmbogăţi peste noapte: înţelese ea că trebuie să fi dat el cu mîna în foc.ISP. a da cu mîneci largi, a da bucuros: părinţii fetei ... o dau cu mîneci largi.CR. a da cu nasul de ..., a lua cunoştinţă de ..., a se familiariza cu ... a da cu nasul pe ... (sau prin ...), a trece în grabă pe ... (sau prin ...); a adulmeca. a da cu oarba (cuiva), a pune la punct (pe cineva), a-i da cu tifla (cuiva). a da cu paharul, (pop .) a trage la măsea. a-i da cu parul în cap (cuiva), 1) a bate zdravăn (pe cineva); (p.ext. ) a omorî (pe cineva); 2) a împiedica, a opri cu brutalitate acţiunile cuiva. a da cu piciorul (cuiva sau la ceva), 1) a refuza, a respinge (pe cineva sau ceva); a sfida (pe cineva): au vrut să-l aleagă deputat, dar el a dat cu piciorul.SAD. ; 2) a pierde prilejul de a ..., a nu profita de ...: nu-i păcat să dai cu piciorul unei asemenea ocazii? a da cu piciorul binelui, a nu accepta o situaţie mai bună. a da cu polonicul, a oferi cu largheţe, a da din abundenţă. a da cu praftoriţa (pe la nas), (pop. şi fam. ) 1) a vorbi mult, a fi vorbăreţ, guraliv; 2) a supăra (pe cineva) prin aluzii jignitoare. a da cu praştia în (sau prin) ceva, (fam. ) a da iama prin ceva; (p.ext. ) a încerca să fure sau a fura, a şterpeli ceva: nici pomeneală nu era ... să dea [pisoiul] cu praştia prin bucăţelele de friptură.ISP. a-şi da cu presupusul, (fam. ) a presupune; a opina; a-şi da cu părerea: s-a găsit şi el, tocmai acum, să-şi dea cu presupusul. CEZAR.P. a-şi da cu pumnii în cap, a nu mai putea de necaz, a regreta foarte mult: degeaba-ţi dai cu pumnii în cap, că e prea tîrziu! GALA.
a da curs
a da curs (sau urmare) (la ceva), 1) a rezolva, a soluţiona: a dat curs cererii mele ; 2) a pune în aplicare: moşneagul promite pe tot ce are mai sacru că nu va da urmare convenţiei comerciale.CAR.
a da cu sita a da cu şoldul
a da (sau a căuta) (bobi) cu sita sau a trage în bobi pe sită (sau pe fundul sitei), a face prevestiri: babele care trag pe fundul sitei în 41 de bobi ... îi băgase mamei o mulţime de bazaconii în cap.CR. a da cu şoldul, (reg. ) a băga zîzanie; a aţîţa o ceartă.
a da cu crucea peste cineva a-şi da cu degetul în ochi a da cu gîndul a da cu huideo a-i da cu luleaua în nas a da cu măciuca-n baltă a da cu mătura a da cu milă a da cu mîna de cineva a da cu mîna în foc a da cu mîneci largi a da cu nasul de ... a da cu nasul pe ... a da cu oarba a da cu paharul a-i da cu parul în cap
a da cu piciorul a da cu piciorul binelui a da cu polonicul a da cu praftoriţa a da cu praştia în ceva a-şi da cu presupusul
a da cu tifla a da cu toaca peste cineva a da cuvînt
a-şi da cuvînt
a da de ... a se da de-a curu-n cap a da de-a dreptul a se da de-a dura a da de-a gata a se da de-a mototolul a se da de-a rostogolul a da de bine
a da de cap a da de căpătîi a se da de ceasul morţii a-i da de cheltuială a da de cheltuială a da de dracul a da de duşcă
a da de exemplu
a(-i) da cu tifla (sau o tiflă) (cuiva) sau a arunca o tiflă (cuiva), a-i rîde în nas (cuiva); (fig. ) a-şi arăta dispreţul (faţă de cineva); a batjocori (pe cineva), a face în ciudă (cuiva), a sfida (pe cineva): degeaba îmi dai cu tifla, domnule, că mai jos de opt mii nici o para frîntă.AL. a da cu toaca peste cineva, a descoperi, a surprinde asupra faptului, a prinde cu mîţa-n sac pe cineva. a da cuvînt, (înv. ) 1) a spune, a vorbi: am dat cuvînt de învăţătură.PRAV.MOLD. ; 2) a da seama: nece urii vine fiind, de carea se putem da cuvînt.N.TEST. a-şi da cuvînt(ul), 1) a promite solemn, a se angaja: îi dădu [flăcăului] drumul, căci îşi dase cuvîntul.POP. ; 2) a se înţelege, a se vorbi: toate par că şi-au dat cuvînt pentru ca să-i prelungească chinul.AL. a da de ... (sau peste ...), 1) a ajunge la ..., a nimeri la ...: a întrebat de mai e mult pîn-a da de capul pămîntului.POP. ; 2) a întîlni, la tot pasul, pe ...: hoţii s-au înmulţit atît de tare, încît nu mai e colţ unde să nu dai de ei.POP. ; 3) a descoperi, a găsi pe ...: taci, dragă şi nu mai spune, că or da ei peste mine.POP . a se da de-a curu-n cap, a se da de-a berbeleacul, de-a rostogolul, de-a tumba. a da de-a dreptul, a merge drept la ţintă: foamea dă de-a dreptul.POP. a se da de-a dura, a se rostogoli: uncheşul odată scoate din sîn două mere şi le zvîrlă înaintea lui, aşa că se dau de-a dura.POP. a da de-a gata (sau mură-n gură) (cuiva ceva), a scuti de orice efort (pe cineva): tare mă tem că va aştepta ca toate să i le dau de-a gata, aşa cum s-ar zice: mură-n gură.POP. a se da de-a mototolul, a se da de-a rostogolul, a se rostogoli. a se da (sau a se duce) de-a rostogolul (peste cap), a se da de-a berbeleacul, a se da de-a dura; a se rostogoli: pietre mărunte ... curgeau de-a rostogolul la vale.HOGAŞ. a da de bine, a avea noroc. a da de cap (sau de capăt, de căpătîi) (cuiva sau la ceva), 1) a ajunge la sfîrşit: nu-i mai dădeau de capăt [poveştii].EM. ; 2) a găsi ac de cojocul cuiva, a veni de hac (cuiva sau la ceva), a o scoate la capăt (cu cineva sau ceva): şase argaţi nu le da de cap [vitelor], pînă nu se potoleau de bunăvoie.DELAVR. ; 3) (fig. ) a descifra, a descîlci, a descurca, a înţelege, a lămuri, a tălmăci: mulţi s-au ispitit a deslega cimilitura; nemini însă nu-i dă de căpătîi.HASD. a da de căpătîi, 1) a da de cap (cuiva sau la ceva); 2) a face de căpătîi. a se da de ceasul morţii, a se zbuciuma, a depune eforturi disperate, a se strofoca; a fi disperat: se da de ceasul morţii că nu putea descoperi adevărul.ISP. a-i da de cheltuială (cuiva), (pop. ) 1) a-i purta de cheltuială (cuiva); 2) a-i arde o mamă de bătaie (cuiva): ei las’ că ţi-oi da eu ţie de cheltuială, măi crestatule şi pintenatule! CR. a da (sau a avea, a lua) (bani) de cheltuială, a da (sau a avea, a lua) bani pentru a cumpăra, a plăti ceva: dă-i bani de cheltuială şi haine de primeneală şi trăsură de porneală.POP. a da de dracul (sau de naiba), a da de bucluc, a o încurca: să nu-ţi pui în cîrcă cu mine, c-apoi dai de dracu! POP. a da de duşcă (un pahar), a bea dintr-o răsuflare conţinutul unui pahar. a da de (sau ca, drept) exemplu (pe cineva sau ceva), a sublinia meritele (cuiva sau a ceva); a evidenţia (pe cineva sau ceva): nu mai puteau de necaz, cînd le certau bărbaţii ori soacra, dîndu-le de exemplu pe nevasta fratelui cel mic.POP.
a-i da de fund a da de fundul sacului a da de furcă
a da de gîndit a da de gol a da de grumaz a da de gustul a ceva a da de hac a da de leac a da de lucru a da de mascara a da de miere
a da de minciună a-şi da demisia a da de mîncare a da de nevoie a da de nod a da de nuntă a da de pagubă a da de pămînt a da de potcă a da de poznă
a da de primejdie a da de primejdie cu cineva
a da de rîpă
a-i da de fund (cuiva), (pop .) a pătrunde cele mai ascunse gînduri (ale cuiva), a înţelege perfect (pe cineva): cîte ştii tu, numai dracul cred să-ţi deie de fund.CR. a da de fundul sacului, (pop. şi fam. ) a sărăci. a da de furcă (cuiva), a crea dificultăţi, greutăţi, probleme (cuiva): mult îi mai dăduse de furcă tărăşenia aceea.CAR. a da de gîndit (cuiva), 1) a ridica o problemă (cuiva); a face (pe cineva) să se gîndească, să mediteze, să reflecteze: vorbele unchiului îi dăduseră de gîndit.VLAH. ; 2) a naşte îndoieli, întrebări în mintea cuiva; a pune pe gînduri (pe cineva): începuse să-i dea de gîndit supuşenia nevestei.POP. a (se) da de gol, a (se) trăda (fără voie), a (se) deconspira: crivăţul nu putu să zică ba, căci firea toată îl da de gol.POP. a da (sau a lua) de grumaz (pe cineva), 1) (înv. ) a prinde, a lua prizonier (pe cineva): i-au dat pre toţi de grumaz, pre mîna lui Grigorie-Vodă.NEC. ; 2) a strînge de gît (pe cineva). a da de (sau a afla) gustul a ceva, a descoperi gustul a ceva, a începe să-i placă ceva: dăduşi de gustul muierii, fîrtate.POP. a da de (sau peste) hac, a da de unul mai tare; a i se înfunda cuiva. a(-i) da de leac (cuiva sau la ceva), 1) (despre boli) a(-i) descoperi leacul, remediul: ştia bine cum merge boala şi vedea că-i dedese de leac.CAR. ; 2) (despre oameni) a-i veni de hac (cuiva). a da de lucru (cuiva), 1) a angaja, a tocmi pe cineva să facă ceva: se năimi argat la un om din satul său, care nu-i dederă alt de lucru decît să păzească patru cai.POP. ; 2) a da de furcă cuiva. a da de mascara, (reg. ) a se face de rîs. a da de miere sau a-i pica mierea-n păsat (cuiva), a fi foarte norocos; a-i merge toate din plin. a da (sau a face) de minciună (pe cineva) sau (înv. ) a lăsa în minciună (pe cineva) sau a prinde cu minciuna (pe cineva), a dovedi că cineva a minţit: Mihai îl dete de minciună scoţînd carte a împăratului. BĂLC. a-şi da (sau a-şi prezenta) demisia, a demisiona: bătrînul intendent, pe care l-am moştenit de la tata, şi-a prezentat zilele trecute demisia irevocabilă.CAR. a da de mîncare (cuiva), a hrăni (pe cineva): nici de mîncare nu-i dădea destulă.POP. a da de nevoie, a da de bucluc. a da de nod, (reg. ) a da de greu. a da de nuntă (cuiva), a bate tare (pe cineva). a da de pagubă (pe cineva), a păgubi (pe cineva). a da de pămînt (cu cineva), 1) a trînti la pămînt (pe cineva); 2) (fig. ) a muştrului (pe cineva). a da de potcă, (pop. ), a da de necaz: ce voi face acuma că dedei de potcă? ŢICHINDEAL. a da de poznă (cu cineva), (reg. ) a o păţi (cu cineva): mai dădea şi de poznă cu jandarmii.REBR. a da de primejdie (sau primejdiei) (pe cineva) sau a băga (sau a pune) în (sau la) primejdie (pe cineva) sau (înv. şi reg. ) a-i face primejdie (cuiva), a pricinui un mare rău (cuiva), a băga într-o mare încurcătură, într-un mare necaz (pe cineva), a primejdui (pe cineva): pusese în primejdie armia şi răspunderea sa.BĂLC. a da de (sau a veni la) primejdie cu cineva, (înv. şi reg. ) a avea un necaz, o supărare cu cineva, a da de bucluc cu cineva: ca să nu vie la vreo primejdie cu Constantin Duca Vodă.NEC. a (se) da de (sau pe, la) rîpă, 1) a distruge, a nimici: ai mai crescut haraciul cu-o mînă de risipă, făr-a vedea că ţara sărma-nă-o dai de rîpă? AL. ; 2) a (se) omorî: nevăstica cea urîtă nu-i păcat s-o dai de rîpă.POP.
a da de rost
a da de şugubină a da de veste a da de ziua necazului a da dezminţire a da din aripi a da din buzunar
a da din cap a da din coadă a da din coate a da din colţ în colţ a da din gard
a da din gură a da din mîini şi din picioare a da din ţenchi în ţenchi a da divorţ a da dosul a da dovadă de ... a da dracului a da dracului tămîie a se da drept ... a da dreptate cuiva a da drumul a-şi da drumul
a da de rost, a se dumiri, a desluşi, a înţelege; a găsi soluţia: nu-i dădea de rost şi pace.ARGHEZI. a da de şugubină, (reg. ) a i se întîmpla (sau a produce cuiva) o neplăcere, un necaz, o nenorocire; a (se) face de rîs, de ocară: ia împinge hoborocu cela încoace, măi ţîcă ... încet să nu dai de şugubină.VLAH. a da de veste (sau de ştire), a vesti, a înştiinţa: se arătară zorile de după culmile dealurilor, dîndu-ne de ştire că şi soarele nu e departe.POP. a da de ziua necazului, a da de belea, de bucluc. a da (o) dezminţire, a dezminţi: d. gen. Leca ... dă cea mai formală dezminţire.CAR. a da din aripi, (despre păsări) a bate din aripi; (p.ext. ) a zbura. a da din buzunar, a plăti o pagubă de care nu eşti răspunzător. a da (sau a clătina) din cap (sau din barbă, din căpăţînă, cu capul, cu capetele), a mişca capul într-o parte şi în alta (sau în sus şi în jos), în semn de (dez)acord; a (dez) aproba: pleşuvul clătină din căpăţină.EM. a da din coadă, 1) (despre cîini) a-şi mişca coada; 2) (despre oameni) a se linguşi, a se gudura (aidoma cîinilor). a da din coate, a-şi face loc (prin mulţime), a răzbate; a urca pe scara socială. a da din colţ în colţ, a fi la strîmtoare, a nu avea soluţie: slujitorii dedeau din colţ în colţ şi nu mai ştiau ce să răspundă.ISP. a da din gard (sau din gardul Mîntulesei, Oancei, Răzoaiei, Iloaiei), (pop. ) a refuza pe cineva: vrei bani? ţi-oi da din gard! POP. a da din gură (sau din clampă, dinclonţ, din meliţă) sau a da cu gura (sau cu clanţa, cu clonţul, cu meliţa) sau a fi bun de gură (sau de clampă, de clanţă, de clonţ, de meliţă), (fam. ) a vorbi repede şi fără pauze, a fi gureş, limbut; a vorbi mult şi fără rost, a flecări, a trăncăni: dă-i cu gura, să iasă sfanţu! POP. a da din mîini şi din picioare, 1) a se zbate; 2) (fig. ) a se strădui, a face eforturi pentru a depăşi o dificultate, a face pe dra- cu-n patru. a da din ţenchi în ţenchi, (pop. ) a se frămînta, a se zbate pentru a găsi o rezolvare; a da din colţ în colţ. a da divorţ, a deschide acţiune de divorţ, a divorţa. a da dosul sau a da dos la faţă, a da bir cu fugiţii, a fugi, a o şterge din loc, a o lua la sănătoasa; (p.ext. ) a dezerta: dădeau dosul, goniţi de vrăjmaşi.POP. a da dovadă de ..., a dovedi, a demonstra: publicul nostru ... tocmai în acele vremuri a dat cea mai puternică dovadă de cuminţenie.CAR. a da dracului (de pomană) (pe cineva), (reg. ), a renunţa (la cineva): am s-o dau dracului de pomană, soi rău ce este ea.CR. a da dracului tămîie, (reg. ) a-şi da osteneala degeaba, a munci în zadar. a se da drept ... (sau de ...), a (se) pretinde: vă daţi de cele mai înţelepte şi iscusite vietăţi din lume! POP. a da dreptate cuiva, a împărtăşi (şi a susţine) punctul de vedere al cuiva. a da drumul (de undeva) (cuiva sau la ceva), a lăsa liber, a elibera (pe cineva sau ceva de undeva): cînd i-a dat drumul Noe din corabie, corbul trebuie să fi aflat numai vîrful munţilor.POP. a-şi da drumul, (fig. ) 1) a-şi învinge emoţia, timiditatea, tracul; 2) a se dezlănţui.
a-şi da drumul la gură
a-şi da drumul la gură, a spune tot ce ştie; a vorbi exagerat de mult: ho! ţi-ai dat drumul la gură şi nu te mai opreşti! POP.
a-i da drumul pasului
a-i da drumul (sau brînci, vînt) pasului sau a da pas, a se grăbi: flăcăii dau pas ca să aducă vitele.EM.
a-şi da duhul
a-şi da duhul (sau sufletul), a da ortul popii, a muri: îşi dete sufletul liniştită şi cu surîsul pe buze.POP. a se da după păr, (pop. ) a se acomoda împrejurărilor: ea prinse voie bună, se dete din ce în ce după păr.SL. a se da după perdea, a se ascunde, a lucra din umbră; a se sustrage de la ceva. a se da după picior, (despre încălţăminte) a se modela, a se mula (după forma piciorului): nenorocirea e ca încălţămintea, care te bate cîtva timp, pînă se dă după picior.CAR. a da după piersic (ceva), (pop. ) a ascunde, a dosi (ceva). a se da după tufă, a se ascunde. a se da după voia cuiva, a face aşa cum doreşte, cum vrea cineva: nu părintele face după voia feciorilor, ci feciorii se dau după voia părinţilor.POP. a da (sau a fi) exemplu, a trezi dorinţa de a fi imitat. a da faliment, 1) a deveni insolvabil; 2) (fig. ) a se ruina. a da faţă cu cineva, a se întîlni cu cineva: cu nime faţă n-a dat.POP. a da (din) fălci, a mînca (cu lăcomie): dau fălci mămăligii şi fierturii.POP. a da (sau a pune) fitil (cuiva), a îmboldi, a ademeni (pe cineva) să facă ceva; a întărîta (pe cineva) împotriva cuiva. a-i da foamea de cap (cuiva), (pop. ) a fi lihnit de foame: nici îmbrăcaţi nu erau aşa bine, da foamea le da de cap.POP. a da foc (sau focuri), 1) a aprinde: cînd îi avea nevoie de mine, să dai foc aripei.CR. ; 2) a incendia: pesemne că n-a stat tocmai drept cu faţa cînd a dat foc fişicului cu ingenioasa ei compoziţie.CAR. ; 3) (înv. ) a trage cu o armă de foc: strejile ... deteră focuri în trimişi.VĂC. a-şi da foc la valiză, (fam. ) a-şi crea necazuri, neplăceri; a-şi periclita situaţia. a da frîul (sau frîu liber, frîiele) (cuiva sau la ceva), 1) a îngădui, a permite (cuiva sau la ceva) să acţioneze în voie, nestingherit: să nu dăm frîu liber patimilor! ; 2) a încredinţa conducerea treburilor (cuiva): de cînd i-ai dat frîiele daraverii în mînă, se face că nu mă mai cunoaşte.CAR. a da gata, 1) a isprăvi, a lichida (ceva): cum era mort de foame, dădu gata oala cu sarmale.POP. ; 2) a chinui, a distruge (pe cineva); a-i face de petrecanie (cuiva): mă dai gata cu-al tău dor.POP. ; 3) a impresiona, a ului (pe cineva): hai, că m-ai dat gata!
a se da după păr a se da după perdea a se da după picior a da după piersic a se da după tufă a se da după voia cuiva a da exemplu a da faliment a da faţă cu cineva a da fălci a da fitil a-i da foamea de cap
a da foc a-şi da foc la valiză
a da frîul
a da gata a da gaură a da gaz a da ghes a da gir a da glas a da glas cuiva
a da (o) gaură, 1) a găuri; 2) (arg. ) a delapida, a fura: nici n-ai ieşit bine din pîrnaie şi-ai şi dat o gaură! a da (sau a băga) gaz (sau cărbuni),(fam. ) 1) a mări viteza unui vehicul, a accelera; 2) (fig. ) a mări ritmul unei acţiuni, a grăbi, a zori. a(-i) da (inima) ghes (sau brînci) (cuiva), a-l îmboldi, a-l îndemna (inima) (pe cineva):dreptu-i că inima îi cam dădea ghes să se ducă.POP. a(-şi) da gir(ul), a garanta, a gira. a da glas, a exprima: cine s-a găsit să dea glas nemulţumirii generale! a da glas cuiva, a chema pe cineva.
a-şi da glas cu cineva a da greş a da greş a da hăisa a nu da hăţurile din mînă a da hîrştioaga popii a da huţa a da iama a-şi da ifose a da importanţă a-şi da importanţă a da inima din el
a-i da înainte a da înapoi
a da înapoi a da în arendă a da în brînci a-i da în cale
a da în cap a-şi da în cap a da în carne vie a da în cărţi a da în clapcă
a-şi da glas cu cineva, a se înţelege cu cineva: Ion-vodă şi-au dat glas cu cazacii să se pedestrească toţi.URECHE. a da (sau a băga) greş (cuiva), (înv. ) a-i găsi vină (cuiva), a găsi vinovat (pe cineva): ş-apoi, ce-i dai greş cucoanei Luxiţei? ea-i încă hazlie, nurlie.AL. a da (sau (înv. ) a face) greş, 1) a greşi, a nu nimeri (ţinta); 2) a comite o eroare, a greşi, a se înşela: instinctul nu face greş vreodată.CONACHI. a da hăisa, a mîna la stînga. a nu da (sau a nu lăsa) hăţurile din mînă, (fig. ) a păstra pentru sine puterea, conducerea. a da hîrştioaga popii, (reg. ) a da ortul popii. a (se) da (de-a) huţa, a (se) legăna, a (se) balansa: tata dîndu-ne huţa.CR. a da (sau a umbla) iama, 1) a da năvală, a năvăli; 2) a jefui, a prăda; a părădui: te-am lăsat să dai iama în averea mea.AL. a-şi da (sau a umbla cu) ifose, a se crede important, a-şi da aere. a da importanţă, a pune preţ, a preţui. a-şi da importanţă, a-şi da aere. a da (şi) inima din el, a da tot ce poate da, a da foarte mult: ba zău, am muncit de am dat şi inima din noi.CR. a-i da înainte (cuiva), (la jocuri, la întreceri) 1) a oferi din start un avantaj (cuiva); 2) a fi mai deştept, mai priceput (decît altcineva): cît îl vezi de copil, în treburi din astea îţi dă oricînd înainte! ; 3) a da un avans de bani, a aconta. a da înapoi (sau îndărăt) (cuiva ceva), a înapoia, a restitui (cuiva ceva): să-i dea banii îndărăpt numaidecît.CR. a (se) da (sau a merge) înapoi (sau îndărăt) (ca racul) sau a-i spori ca la rac, (fam. ) 1) a bate în retragere, a se retrage: ei s-au prins cu jurămînt să nu dea îndărăt.AL. ; 2) (fig. ) a se lăsa, a ceda: vai de biet român săracul, îndărăt tot dă ca racul.EM. ; 3) (fig. ) a se codi; 4) (despre nivelul apei) a scădea, a regresa: apele au dat îndărăt ; 5) (fig. ) a-i merge mai rău ca înainte,a regresa: stau şi mă mir ce să-mi fac! că-n loc să-mi mear- gă-nainte, îmi sporeşte ca la rac.PANN. a da (sau a lua) în arendă, a arenda. a da în brînci (muncind), a munci foarte mult, pînă la epuizare. a-i da în cale (cuiva), (pop. ) a convinge (pe cineva): dacă eu, om bătrîn, nu-i dau în cale, apoi cu atîta mai puţin fata mea! POP. a da în cap, 1) a lovi în cap pe cineva; a doborî pe cineva: oricine face rele, îl dă în cap Dumnezeu.PANN ; 2) a cădea (în nas) de oboseală: îl ajunsese osteneala, de dădea în cap ; 3) (fig .) a împiedica ascensiunea cuiva: ori de cîte ori se aştepta să fie avansat, cineva, era ca un făcut, îi dădea în cap ; 4) (fig. ) a scoate din minţi, a seduce pe cineva: el [îşi] bătuse capul mult şi bine să dea în cap pe fata împăratului, în lipsa fiului său.ISP. a-şi da în cap, a-şi face singur rău. a da (sau a trage) în carne vie, a lovi (sau a trage) în inamic: pe cînd trăgeam noi tot în gol, el [turcul] tot în carne vie.AL. a da în cărţi, a ghici în cărţi: îmi da şi mie în cărţi, uneori.SAD. a da (sau a se prinde, a cădea) în clapcă, (reg. ) a fi prins, înşelat: el ştia ce i se pregăteşte, dară se feri, ca de oala mălaiului, să nu dea în clapcă.ISP.
a da în clocot a da în copt a da în cunoştinţă d-a îndărătele a da îndemînă să ... a da în fapt de zori a da în gazdă a se da în gînd cu cineva a da în gît a da în grija cuiva să ... a da în gropi de prost a da în har a da în jaf a da în judecată a se da în lături
a nu se da în lături de la nimic a se da în leagăn a se da în lungiş şi-n curmeziş a da în mustrare a da în nas a se da în nevoie a da în noduri a o da înot a da în patarama cuiva a-şi da în petic
a da în clocot, 1) (despre lichide) a începe să clocotească; 2) (despre oameni) a fi peste măsură de furios. a da în (sau spre) copt (sau în vremea coptului), a începe să se coacă, a da în pîrg: orzul în copt a dat şi trebue secerat. PANN. a da (sau a supune) în cunoştinţă, (înv. ) a înştiinţa, a face să ştie, să se cunoască: dă în cunoştinţă purtările vremii şi schimbările norocirii.PANN. d(e)-a îndărătele(a), cu spatele înainte şi cu faţa înapoi; de la coadă la cap, pe dos, invers: să zică Tatăl Nostru şi să meargă de-a-ndărătele.GHICA. a da îndemînă să ... (sau a ...), a-i veni bine să ..., a-i conveni să ..., a-i da mîna cuiva să ...: nu i-au dat îndămînă să se bată. MAG.IST. a da în fapt de zori, a se lumina de ziuă. a da (sau a aşeza) în gazdă (pe cineva), a găsi o gazdă (cuiva): ne-a aşezat bunicul în gazdă cu toată cheltuiala lui.CR. a se da în gînd cu cineva, (înv. ) a face cauză comună cu cineva: nu vrură să se dea în gînd cu ariianii.DOS. a da în (sau de) gît (pe cineva), a băga înbelea, a înfunda (pe cineva): l-a pîndit cît l-a pîndit, dar pînă la urmă tot l-a prins şi l-a dat în gît .CAR. a da (sau a lăsa) în grija (sau în grijă, de grijă) cuiva să ..., a da (sau a lăsa) în seama cuiva să ...: tata mia dat în grijă ca să mă feresc de om roş.CR. a da în gropi de prost, a fi foarte prost: nu c-ar fi deştept din cale-afară, dar nici nu dă în gropi de prost.CAR. a da în har, (înv. ) a dărui, a acorda. a da în (sau de) jaf, a lăsa pradă, a îngădui ca cineva să fie jefuit: năvăliră în Polonia şi deteră în jaf provinciile Volynia şi Podolia. BĂLC. a da în judecată (pe cineva), a intenta proces (cuiva). a (nu) se da în lături (de la ceva), a (nu) se codi, a (nu) se ruşina să facă ceva: fie fată de împărat, fie fată de ţăran, trebuia să muncească şi să nu se dea în lături de la nici o greutate.POP. a nu se da în lături de la nimic, a fi capabil de orice: a nu iubi şi a nu voi nimic în afară de chiverniseala personală, şi a nu te da în lături de la nimic ca s-o ajungi - iată maxima cea mai înaltă a vieţii noastre publice.CAR. a se da în leagăn, a se balansa, a se legăna. a se da în lungiş şi-n curmeziş, a face pe dracu-n patru: în curmeziş ţiganul şi-n lungiş s-a dat, două oi în urmă a căpătat.POP. a da în mustrare, (înv. ) a mustra: prin ce-ţ greşi omul, l-ai dat în mustrare.DOS. a da în nas, a cădea în nas. a se da în nevoie, (înv. ) a avea de îndurat o nenorocire, a se nenoroci. a da în noduri, (despre cereale) a creşte, a se dezvolta. a o da (sau a se da) înot, a trece o apă înot, a înota: după ce mergea, după ce umbla, înot dacă o da ... POP. a da (sau a cădea) în patarama cuiva, a o păţi (asemenea altcuiva): că n-o să cază el, căprarul, în patarama d-lui sublocotenent. DELAVR. a-şi da în petic (ca ţiganul), (fam. ) a-şi arăta, fără voie, cusururile; a-şi da arama pe faţă: mă miram eu să nu-ţi dai în petec.HOGAŞ.
a se da în public a da în rod a da în scaldă a da în scris a se da în stambă
a da în pîrg(ă) (sau în pîrguială), a începe să se coacă, a se pîrgui: roşiile mai au pînă să dea în pîrgă.SAD. a-şi da în pîrtie, (reg. ) a se face om de treabă (în urma unei pedepse), a se da pe brazdă. a da în (foc şi) pradă, (înv. ) a prăda: Mihai puse de arse şi dete în pradă oraşul. BĂLC. a da în primire, 1) a preda, a încredinţa cuiva (pe cineva sau ceva): m-a dat în primire unui coleg.GALA. ; 2) (glumeţ) a muri: săracul nenea Ghiţă, a dat în primire! a da în public (pe cineva), (reg. ), a demasca, a da pe faţă (pe cineva). a se da în public, (fam. ) a deveni cunoscut, a-şi face publicitate: [el] se hotărăşte a ieşi din sfera modestă a auritei mediocrităţi şi a se da în public.CAR. a da în rod sau a se da pe rod, (pop. ;despre legume, pomi fructiferi) a începe să rodească, a lega. a da în scaldă (pe cineva), a provoca un mare neajuns (cuiva). a da în scris, a certifica: dau în scris că nu mai am nici o pretenţie . a se da în stambă, (fam. ) a se face de rîs, a-şi da în petec.
a da în tăiere
a da în tăiere (o pădure), a propune pentru tăiat (o pădure): se mai dă în tăiere încă o pădure.STANCU.
a da în pîrg a-şi da în pîrtie a da în pradă a da în primire a da în public
a da în tărbacă a-şi da în teapă a da în tipar a da în tipar a da în tivic
a da în trăsnet a se da întru trufii a da în vart a da jaf a da jos căprăria din pod a da la carte a da la coş a da la fier vechi a da la gioale a da la moară a se da la muncă
a da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbacă (sau în tărbăceală), 1) a chinui cîinii cu tărbaca: prinsese un cîine jigărit de mahala, îi legase o tinichea de coadă şi-l aruncase în mijlocul stradei să-l dea garda-n tărbacă. CAR. ; 2) a bate măr pe cineva; 3) a-şi bate joc de cineva; a batjocori, a ocărî pe cineva, a face albie de porci pe cineva: nu o putură trece cu vederea, ci o deteră în tărbăceală, o luară la trei parale.ISP. a-şi da în teapă, (reg. ) a reveni la vechile obiceiuri, a-şi da în petec. a da în tipar (pe cineva), (înv. ) a vorbi înpresă despre cineva: de ar fi o mulţumire să te vezi în tipar dat, şi pe uliţi cîteodată cu degetul arătat, s-auzi: asta e cutare! apoi eu te-aş ferici.GR.AL. a da (sau a bate, a pune) în (sau la, sub) tipar (sau (înv. ) în tipărire) sau a încredinţa tiparului, a tipări: asta poezie ... numa-n româneşte, pînă asta dată, nu s-a văzut încă-n tipărire dată.PANN. a da în tivic (pe cineva), (reg. ) 1) a bate zdravăn (pe cineva): oamenii nu se dau în tivic, părinte, că doar nu sînt cîini.STANCU ; 2) (fig .) a da la iveală, a demasca (pe cineva). a da în trăsnet sau a lăsa în trăsnetul, a se lipsi de ceva, a da dracului (pe cineva sau ceva): dar cu pămîntul ce să faci? şi ce folos de boi şi vaci? nevasta dacă nu ţi-o placi, le dai în trăsnet toate! COŞBUC. a se da întru trufii, (înv. ) a se deda unor fapte urîte: acest nenorocit prinţip ... au slobozit frîul stăpînirii ..., vrînd a afla vreame a să da întru trufii.BELDIMAN. a da în vart (pe cineva), (reg. ) a băga în bucluc (pe cineva). a da jaf, a se repezi la pradă: temîndu-să să nu dea jaf nărodul la svintele moştii.DOS. a da jos căprăria (sau milităria) din pod, a impune o disciplină aproape militară: dacă a văzut că nu merge cu vorbă bună, a dat jos căprăria din pod. a da la carte (sau la şcoală) (pe cineva), a trimite la învăţătură (pe cineva). a da (sau a arunca) la coş, a da deoparte, a îndepărta un lucru fără valoare. a da la fier vechi (ceva), a arunca (ceva), a se descotorosi (de ceva). a da la gioale, (fam. ) a lovi peste picioare. a da la moară, a bea zdravăn. a se da la muncă, a se pune pe treabă; a-i plăcea să muncească, a munci: dar sfinţi încă nu avea Dumnezeu, căci încă nu se dăduse nime la muncă.POP.
a da la o parte
a se da la o parte a se da la plan a da la pricină a da la rebut a da la reformă a da la rindea a se da la şedere a se da la treabă a da lămurire a da lenchi a-i da limbi a da liturghie a da loc la ... a da lovitura a da lovitura de graţie a da lumii veşnica sărutare a da lustru a da mangărul cel de apoi damă de consumaţie a da mărire a-şi da măsura a nu-i da meşii d-a minune a da mită
a da mîna a-i da mîna
a da la o parte, a îndepărta, a înlătura: el dă aşternutul la o parte.PREDA. a se da la o (sau într-o) parte (sau deoparte), 1) a se feri în lături (spre a face loc): hai să ne dăm într-o parte.CR. ; 2) (fig. ) a se retrage (dintr-o acţiune); a se eschiva: oamenii ... au trebuit, cu deosebită părere de rău, să se dea într-o parte.CAR. a se da la plan (cu cineva), (reg. ) a cădea la învoială (cu cineva). a da la pricină (cu cineva), (reg. ) a începe să se certe (cu cineva): dau la pricină ... pînă ce ajung la bătaie.POP. a da (sau a cădea) la rebut, a considera un produs drept rebut: această operă a unui asemenea individ trebuie să cadă la rebut.SAD. a da la reformă, (fam. ) a reforma, a da la gunoi, la vechituri. a da (sau a trage) la rindea, 1) a rindelui; 2) (fig. ) a bate (pe cineva). a se da la şedere, a sta la taifas. a se da la treabă, (reg. ) a se apuca de lucru: nu mi-ar fi ciudă cînd n-aş vrea să mă dau la treabă.CR. a da (sau a aduce, a veni cu) (o) lămurire (sau desluşire, lămuriri, desluşiri), a lămuri, a clarifica, a desluşi: să dau din nou o mică desluşire supărăcioşilor noştri confraţi.CAR. a da lenchi, a lovi arşicele cu ichiul: dacă ... încep a da lenchi, nu mai scapă nici un arşic.ISP. a-i da limbi (cuiva), (fam. ) a linguşi nemăsurat (pe cineva). a da (o) liturghie (sau liturghii), a plăti o slujbă la biserică pentru cineva. a da loc la ..., a oferi prilej de ..., a permite: plecarea lui intempestivă a dat loc la discuţii. a da lovitura, (fam. ) a obţine un succes important (şi neaşteptat). a da lovitura de graţie (cuiva), a da lovitura mortală (cuiva). a da lumii veşnica sărutare, (înv. ) a muri: au vestit că era aproape a da lumii vecinica sărutare.MARC. a da lustru, a lustrui. a da mangărul cel de apoi, (înv. ) a da ortul popii: bătut la talpe pînă au dat mangărul cel de apoi.MUSTE. damă de consumaţie, prostituată: ui-tă-te la ea! aşa-i că-ţi ia minţile? nici n-ai zice că e damă de consumaţie! de lux, se-nţelege! CEZAR.P. a da (sau a face) mărire (cuiva), a preamări (pe cineva): toţi într-un gînd şi-ntr-o glăsuire dete mărire Domnului.ISP. a-şi da măsura, a arăta (tot) ce poate. a nu-i da meşii (cuiva), (fam. ), a nu-i conveni, a nu-i da mîna (cuiva); a nu cuteza: pe unde îl ştie, nu-i dă meşii să mai vie.PANN. d-a minune, (reg. ) numai aşa, din pură curiozitate; (fam. ) ca chestie: ia spune-mi d-a minune, ce are bărbatul meu ...? ISP. a da mită (cuiva), a mitui (pe cineva). a(-şi) da mîna (cu cineva), 1) a strînge mîna cuiva (în semn de salut sau de împăcare): dau mîna unii cu alţii.PRAV. ; 2) a se uni (prin căsătorie): vino, mîndră, să dăm mîna şi să fim amîndoi una! POP. ; 3) a colabora (cu cineva). a-i da mîna (cuiva), 1) a întinde mîna (în semn de salut, de împăcare); 2) (fig. ) a-i conveni (cuiva) să ..., a putea să ...: nu-i da mîna să iasă cu dînsul.CR.
a-i da mînă de ajutor a da mîncare la peşti a da mlădiţă a da moartea în cineva a da morţii pe cineva a da motiv să ... a-şi da mulţămita a da nas a da nas în nas cu cineva a-i da nasul să ... a da naştere a da natrele cu cineva a da năbîrna a da năvală a-i da năvală a da năvală ca porcul d-a-ncîtelea d-a-n fuga a da noroc a-i da o bărbiereală a-şi da obolul a da obraz a nu da obraz a da o calcavură a da ocazie la ... a da ochii cu cineva a-i da ochii în gene a-şi da ochii peste cap a da ocol
a-i da (sau a-i fi) (o) mînă de ajutor (cuiva), a ajuta (pe cineva): o slugă vrednică, ca să-ţi fie mînă de ajutor la drum.CR. a da mîncare la peşti, (fam. ) a vomita. a da mlădiţă, a lăstări. a da (sau a intra) moartea în cineva, a fi cuprins de o spaimă îngrozitoare. a da morţii pe cineva, (înv. ) a ucide pe cineva: iară pre făţarnic l-au dat morţii.LET. a da (cuiva) motiv să ..., a oferi (cuiva) ocazia, prilejul să ... a-şi da mulţămita, (reg. ) a se lăsa păgubaş. a (nu)(-i) da nas (cuiva), a (nu)(-i) permite (cuiva) să fie prea familiar, prea îndrăzneţ sau obraznic: nu da nas spurcatului să se întinză.ISP. a da (sau a se întîlni) nas în nas cu cineva sau a da nasul cu cineva, a se pomeni, a se trezi faţă în faţă cu cineva: se întîlni în faţa liceului, nas în nas, cu judecătorul.REBR. a-i da nasul să ..., a avea îndrăzneala să ..., a avea tupeul să ... a da naştere, 1) a naşte, a crea; 2) a genera, a produce, a provoca, a stîrni: meşteşugul cuvîntului ... a dat naştere literaturii şi elocvenţei.ARGHEZI. a(-şi) da natrele (sau natra) cu (sau pe) cineva, (reg. ) 1) a se certa la cuţite cu cineva; 2) a trage o mamă de bătaie cuiva. a da năbîrna (sau năbuzna) (undeva), (reg. ) a da buzna (undeva). a da năvală, a năvăli: tătarii ca zăvozii pe dînsul dau năval.AL. a-i da năvală (cuiva), (rar ) a copleşi, a covîrşi (pe cineva): de ce-aş simţi că suie vremea şi n-aş opri-o pas cu pas, să văd că singură din urmă îmi dă năvală şi mă curmă.ARGHEZI. a da năvală ca porcul, a fi nesimţit, obraznic. d-a-ncîtelea, din răsputeri: sfetnicul umbla d-a-ncîtelea, zorind să se facă mai curînd nunta.ISP. d-a-n fuga, (reg. ) pe apucate: cu cîte-o ţoală pe dînsele, aşa d-a-n fuga.ISP. a da noroc (cuiva sau cu cineva), 1) a saluta (pe cineva); 2) a închina, a ciocni (un pahar de băutură) (cu cineva). a-i da o bărbiereală (cuiva), (pop. ) a bărbieri (pe cineva): să faci aşa fel să-mi dai o bărbiereală bună.POP. a-şi da (sau a-şi aduce) obolul, a contribui cu un mic ajutor (în scop de binefacere). a da obraz (cuiva), a îngădui cuiva prea multe, a da nas cuiva: celui fără ruşinare de-i dai ceva obraz, sare să ţi se urce-n spinare. PANN. a nu da obraz (cu cineva), a nu da ochii (cu cineva): de atîta vreme de cînd nu ne-ai mai dat obraz.AL. a da (sau a trage, a mînca, a primi) o calcavură, (reg. ) a da (sau a primi) o mamă de bătaie: în loc de bucate, îţi mînca o calcavură de cele tătărăşti.AL. a da ocazie la ... (sau de ...), a prilejui, a ocaziona: aceste primblări ... da ocazie de multe bănuiele.NEGR. a da ochii cu cineva sau a da cu ochii de cineva, a se întîlni pe neaşteptate cu cineva: cînd a dat cu ochii de mine, pe loc a încremenit.CR. a-i da ochii (sau geana, pleoapele) în gene (cuiva), a i se închide ochii de somn (cuiva), a aţipi. a-şi da ochii peste cap, 1) a cocheta; 2) (a fi pe punctul de) a muri. a da ocol (la ceva sau cuiva), 1) a ocoli, a merge de jur-împrejur: el poartă calul, dînd ocol, în trap grăbit.COŞBUC. ; 2) a da tîrcoale: Prîslea ... da ocol mărului.ISP.
a da ocol ţării a-şi da odăjdiile a da o fugă a da o gură a-i da o gură a da o idee a da o idee despre ... a da oile în paza lupului a da oile în porneală a da olat a da o lecţie a da o masă a da omătul a da omenie a da onorul a-şi da o părere a da o pedeapsă a da o perdea a da o povaţă a da o raită a da orbiş a da ordin a da origine a da ortul popii a da o săritură a-şi da osteneala a da o ştearsă
a da ocol ţării (sau ţărilor, pămîntului), a cutreiera lumea în lung şi-n lat. a-şi da odăjdiile, (reg. ) a-şi da sufletul, a muri. a da o fugă (sau o fuguţă, fuga, fuguţa) (pînă la ...), a se duce repede (pînă la ...): dă fuga la împăratul.POP. a da o gură (cuiva), 1) a striga (pe cineva): dă-i o gură vecinului, să vie pînă la noi! ; 2) a săruta (pe cineva): dă-mi, mîndruţă, gura ta, că mi-i tare dor de ea.POP. a-i da (sau a-i trage) o gură (cuiva), a se răsti, a se răţoi (la cineva); a certa (pe cineva): chemă slujitorii şi le dete o gură de-or pomeni-o.ISP. a da o idee, a oferi, a sugera o idee. a da o idee despre ... (sau de ...), a descrie, a prezenta sumar (ceva): pompoasa lui cuvîntare le-a dat o idee despre ce va să zică politicianismul. a da oile în paza lupului, a lăsa pe cineva la discreţia duşmanului de moarte. a da (sau a lua) oile în porneală, (pop. ) a da (sau a lua) oile în pază, spre a le duce la păscut: luai oile-n porneală, să le duc la păşuneală.POP. a da (sau a face) olat (cuiva), (înv. ) a ceda unei puteri străine o parte din teritoriul unei ţări: le-au dat hotar şi olat ... şi au făcut pace.NEC. a da o lecţie (cuiva), a învăţa minte (pe cineva). a da o masă (cuiva), a oferi de mîncare şi de băut (cuiva). a da omătul, 1) a se face iarnă: anul acesta, a dat omătul cam devreme ; 2) a curăţa zăpada: dă omătul de pe cărare! a da omenie (cuiva), a respecta, a cinsti (pe cineva): jupea pe bieţii ţigani fără milă, iar omenie nu le da de un ban.BUDAI-DELEANU. a da onorul, a prezenta arma în semn de salut la primirea unei personalităţi sau în ocazii speciale. a-şi da o părere (sau cu părerea), a-şi da cu presupusul; a opina: dacă nu-l aplauzi, măcar fluieră-l; dă-ţi însă numaidecît o părere.CAR. a da o pedeapsă (cuiva), a pedepsi (pe cineva). a da o perdea (cuiva), a dojeni (pe cineva) (pentru o necuviinţă). a da o povaţă (cuiva), a povăţui, a sfătui (pe cineva): dacă ne e permis a da o povaţă adversarilor noştri, atunci le vom spune următoarele.CAR. a da o raită (pe undeva), a face o plimbare, a face un tur (pe undeva): fiind vreme frumoasă, a dat o raită prin oraş. a da orbiş, a lovi orbeşte, în toate părţile, la nimereală: să ridice patul puştii şi să deie orbiş în toate părţile.SL. a da ordin (sau dispoziţie), a ordona, a dispune: guvernul a dat ordin să nu se mai achite nici un mandat la casieria centrală. CAR. a da origine, (înv. ) a da naştere; a provoca, a genera. a da ortul (sau pielea) popii sau a-i zice popa pe (sau de) cap sau a-i cînta popa (la pat sau aghiosul ), (pop. ) a muri: de foame nu dau popii ortul! COŞBUC . a da o săritură, a se repezi (pînă) undeva: am dat o săritură pînă la Sibiu.BLAGA. a-şi da (toată) osteneala (sau osteneală), a depune toate eforturile, a se strădui: îşi dau osteneală nemaipomenită să convingă lumea că sînt oameni politici.CAR. a da o ştearsă, 1) (reg. ) a-şi face drum, a se abate (pe undeva sau pe la cineva): am dat o ştearsă şi pe la rude.POP. ; 2) (fam. ) a şterge o palmă (cuiva), a lovi (în treacăt) (pe cineva).
a da otpustul a-şi da otpustul a da o ţeapă
a da pace a da paiele a da papucii a da parola
a da parola
a da pas a-i da paşaportul a da pat a da pămîntul cu dosul în sus a da pe apa sîmbetei a da pe bete a da pe brazdă a da pe chezăşie
a da otpustul (cuiva), (înv. şi pop. ) a ucide, a omorî (pe cineva). a-şi da otpustul, (înv. şi pop. ) a muri: tata întîi şi mama îndată după el şi-au dat otpustul.CAR. a da (sau a trage) o ţeapă (cuiva), (fam. ) a înşela (pe cineva). a da (bună) pace (cuiva) sau a lăsa în pace (pe cineva), a nu deranja, a nu tulbura, a nu supăra (pe cineva); a lăsa în voia lui (pe cineva): vitele din cireada vecină începură să fugă ... peste tot cîmpul, de frica strechiei, care nu le mai lăsa în pace.POP. a da paiele (cuiva), a flata (pe cineva); a îngădui prea multe, a da nas (cuiva): te uiţi la ei, bărbate, ... şi le dai paiele! CR. a da papucii (cuiva), a expedia, a da afară (pe cineva). a da parola (sau parolă), 1) a stabili şi a comunica un semn verbal de recunoaştere; 2) a rosti semnul verbal de recunoaştere. a(-şi) da parola (de onoare) sau (înv. ) a da (sau a pune) parolă, 1) a se angaja solemn: îi dă parola de onoare că nu-l va trăda.FIL. ; 2) (înv. ) a da ordin, a ordona: datu-s-au parola de bătaie.NEC. ; 3) a da parola. a da pas (sau pasul), 1) (reg. ) a păşi, a merge: dă, murgule, pasu mare, s-ajungem în pas cu soare.POP. ; 2) a-i da drumul pasului; 3) a ceda pasul; 4) a permite, a îngădui (cuiva să facă ceva): nu-ţi dă pas de vorbă. PANN. a-i da paşaportul (cuiva), (fam. ) a expedia, a îndepărta (din serviciu), a alunga (pe cineva): îşi luă asuprăşi să-i dea paşaportul.CONV.LIT. a da pat (cuiva), a adăposti (pe cineva). a da (sau a întoarce, a răsturna) pămîntul cu dosul (sau cu fundul, cu curul) în sus, 1) a scotoci pentru a găsi ceva; 2) a fi foarte harnic. a da (sau a se duce) pe apa sîmbetei, a (se) distruge, a (se) pierde, a (se) prăpădi, a (se) risipi: azi se duce pe apa sîmbetei o limbă de porumbişte, mîine o livadă întreagă.REBR. a da pe bete (afară), (reg. ) a izgoni, a alunga îmbrîncind pe cineva: apoi îl dete pe bete din ostrov.ISP. a (se) da pe brazdă, a (se) îndrepta, a (se) acomoda. a da pe (sau în) chezăşie, a da pe garanţie, a amaneta: dă-mi-o mie [guriţa] în chezăşie, pînă la SîntăMărie.POP.
a da pe foaie a se da pe gheaţă a da pe gîrlă
a da (sau a duce) pe cineva peşcheş (cuiva), a preda (sau a duce) pe cineva prins, legat; a preda pe cineva duşmanului: poliţaiul hărţuise revoltanţii ... îi legase butuc şi-i dase peşcheş procurorului.AL. a da pe credit (sau pe datorie) (cuiva), a da marfă (cuiva) cu plata mai tîrziu. a (se) da pe faţă, a deveni public, a (se) demasca, a (se) dezvălui: podoabele inteligenţii primului ministru sînt date pe faţă cu o zgîrcenie proverbială.CAR. a da (sau a-i face) pe foaie (sau pe foi) (cuiva), (pop. ) a mustra, a certa (pe cineva); a da o bătaie (cuiva): voi să-i dea pe foi, pentru că nu îngrijise grădina.ISP. a se da pe gheaţă, a aluneca pe gheaţă. a da (sau a se duce) pe gîrlă, a da (sau a se duce) pe apa sîmbetei.
a da pe la cineva a da pe la nas
a da (sau a trece) pe la cineva, a-i face o vizită cuiva: pe drum, ce-mi zic: ce-ar fi să dau şi pe la el? CAR. a da (sau a trece) pe la (sau pe lîngă) nas (cuiva ceva), a ispiti, a tenta, a momi (pe cineva cu ceva).
a da pe cineva peşcheş a da pe credit a da pe faţă
a da pe mîna justiţiei
a da pe mîna justiţiei (sau (înv. ) a judeţului) (pe cineva), a înainta (pe cineva) organelor judiciare pentru a fi judecat: dacă va prinde tîlhariul, să-l dea pre mîna giudeţului.PRAV.
a da pe sub nas a nu da pe şapte a da peşcheş a da pe şleau a da pe ţine-minte a da pe ţoi
a-i da (sau a-i ieşi) pe nas (sau pe ochi) (cuiva ceva) sau (înv. ) a vărsa pe nas (ceva), a suporta urmările (neplăcute ale) propriilor fapte; a o păţi, a i se înfunda (cuiva): vă vor ieşi ele toate aceste pe nas.CR. a da perdaf, (înv. ) 1) a stropi (pentru a lustrui); 2) a presăra: ţîţîle-i le despica, cu sare le presăra, perdaf cu piper le da.POP. a-i da peste bot cuiva, 1) a plesni peste gură pe cineva; 2) (fig. ) a dojeni cu asprime pe cineva. a da peste cap (pe cineva sau ceva), 1) a răsturna (pe cineva): în caic sărea şi pe cel Arap îl da peste cap.AL. ; 2) (fig. ) a bulversa, a tulbura, a întoarce pe dos (pe cineva): povestea asta l-a cam dat peste cap ; 3) (fig. ) a încurca, a strica planurile cuiva; 4) (fig. ) a face otreabă de mîntuială, a da rasol, a rasoli (ceva): fă treaba cu răbdare, n-o da peste cap! a se da (de-a roata sau tumbă) peste cap sau a veni peste cap, 1) a se da de-a berbeleacul, de-a rostogolul: broasca se dădu de trei ori peste cap şi se făcu o zînă.ISP. ; 2) (fig. ) a face tot ce e omeneşte posibil: s-a dat peste cap să-l ajute . a-i da peste nas (sau (pop .) peste rît, (reg. ) peste sfîrlă) (cuiva) sau a da (sau a pune) în (sau peste) nas (cuiva ceva) sau a scoate (cuiva ceva) pe nas sau a(-i) trece (sau freca) (pe) sub nas (cuiva ceva) sau a-i trage una (sau un ibrişin) pe la nas (cuiva), a pune la punct (pe cineva); a-i reproşa, a-i imputa (ceva cuiva): ne trage cîte un ibrişin pe la nas despre fata popei.CR. a da (sau băga) pe sub nas (sau (reg. ) pe sub nară), a mînca, a îmbuca (cu lăcomie): se silea a băga pe sub nas cît mai iute. ISP. a nu (se) da pe şapte, a se considera (sau a considera pe cineva) superior altora. a da (sau a duce) peşcheş (cuiva), a da (sau a duce) plocoane (cuiva); a mitui (pe cineva). a da pe şleau (pe cineva), (reg. ) a aduce pe calea cea bună, a da pe brazdă (pe cineva). a da pe ţine-minte, (reg. ) a da pe datorie. a da pe ţoi, (arg. ) a da pe credit, pe datorie.
a da piept
a da piept (cu cineva sau cu ceva), a înfrunta (pe cineva sau ceva): el va sta să dea p [i]ept cu tălharii.ISP.
a da pierzării
a da pierzării sau (reg. ) a scoate la pierzare, a ucide sau a lăsa să fie ucis: fata să se dea pierzării.ISP. a da pinteni (calului), a zori, a grăbi calul să meargă (mai iute): ea a strunit mîrţoaga, i-a dat pinteni şi a prins a învîrti buzduganul.POP. a da pînza pe fuioare, a face un schimb în pierdere.
a-i da pe nas a da perdaf a-i da peste bot cuiva
a da peste cap
a se da peste cap
a-i da peste nas
a da pinteni a da pînza pe fuioare a da pîrjol a da platnic pe cineva a se da platnic a da plecarea a-şi da poalele peste cap a da pojar a da pomană
a da (sau a lăsa, a slobozi) pîrjol, a da foc, a incendia: zise nepotului său să dea pîrjol unei păduri.ISP. a da platnic pe cineva, (înv. ) a scoate dator pe cineva: fără vină mă dederă platnic.DOS. a se da platnic, (înv. ) a se recunoaşte dator: dacă a văzut aşa, s-a dat platnic şi i-a plătit.IORGA. a da plecarea, a da semnalul de plecare. a-şi da poalele peste cap sau a-şi pune poalele în cap, a depăşi limitele bunei-cuviinţe; a-şi da arama pe faţă: pentru că inima cere, nu-şi pune cineva poalele în cap. DELAVR. a da pojar, (înv. şi pop. ) a incendia: pojar codrului că-i da.POP. a da (de) pomană (ceva cuiva), a da, a împărţi ceva gratuit (pentru iertarea păcatelor, mîntuirea sufletului, din milă etc.): mi-or da feciorii după moarte de pomană.CR.
a-i da pricină
a da prin ciur şi prin dîrmon
a da prin pîrlitură a se da prins a da prin şireag
a da prin şperlă a o da prin şperlă
a da prin tîrg a da probă de ... a da publicităţii a da pui de giol a da raport a da rasol a se da rămas a da rămas a da răscoală a-şi da răsuflarea a da relaţii a da replică
a-i da pricină (cuiva), (înv. ) a învinui, a acuza (pe cineva): i-am dat pricină că nu dă seamă de o sumă de bani a visteriei.COSTIN. a da (sau a cerne, a trece, a zbate) (şi) prin (sau în) ciur şi prin (sau în) dîrmon, a alege, a cîntări (cuvintele); a cerceta cu de-amănuntul: dau prin ciur şi prin dîrmon neajunsurile Sultănicăi.DELAVR. a da prin (sau pe) pîrlitură, 1) a necăji, a supăra (pe cineva); a demasca (pe cineva): m-a scos, fiindcă am dat pe pîrlitură o mulţime de hoţi.FIL. ; 2) a ironiza (pe cineva sau ceva): este oare vreo idee pe care spiritul glumeţ al francezului să n-o fi dat ... pe pîrlitură? OD. a se da prins, 1) a se preda: daţi-vă prinşi! ne-a strigat unul.STANCU ; 2) (reg. ) a se recunoaşte învins, a ceda: fata ... nu vrea să se dea prinsă.POP. a da prin şireag, (înv. ) a pune pe un delincvent să treacă printre două rînduri de soldaţi însărcinaţi să-l lovească cu vergi. a da prin şperlă (pe cineva), (reg. ) 1) a da de gol, a face de rîs (pe cineva): şi la toată întîmplarea, cred că nu mă vei da prin şperlă şi nu-l vei lăsa să mai bată! CR. ; 2) a trata cu asprime (pe cineva). a o da prin şperlă, (reg. ) a o păţi: bietul boier, a dat-o şi el prin şperlă! POP. a da prin tîrg (cu nasul tăiat sau cu capul ras) (pe cineva) sau a da tîrgului (pe cineva sau ceva) sau a o da tîrgului, 1) (înv. ) a pedepsi (pe cineva) purtîndu-l prin tîrg cu nasul tăiat sau cu capul ras: pe mine mă dă pîn tîrg cu capul ras şi mă duce la ocna părăsită.FIL. ; 2) a vorbi de rău, a da în gura lumii (pe cineva); 3) a divulga un secret: cum ... să ştie el ceva şi să n-o dea tîrgului.ISP. a da probă (sau probe) de ..., a dovedi, a demonstra, a proba: [armata] dedese frumoase probe de curagiu.BĂLC. a da publicităţii (sau în publicitate), a publica: cît pentru odă, ... cred ... că domnitorul va da-o publicităţii.AL. a da (sau a face) pui de giol, (reg. ) a înşela, a escroca, a fura: cugeta să înşele pe Făt-Frumos şi să-i dea pui de giol la inel.ISP. a da (sau a(-şi) face) raport(ul), a raporta: marele vizir a început să-şi facă raportul despre felurite treburi.CAR. a da rasol, (fam. ) a face ceva de mîntuială: pe urmă se plictisesc măgarii de călăi şi dau rasol.CAMIL.P. a se da rămas, (înv. ) a se da bătut: boierul, vezi, nu voia să se dea rămas.ISP. a da rămas (din judecată) (pe cineva), (înv. ) a declara învins (pe cineva): dacă judecătorii noştri ar vra să mă asculte, ei ar da totdeauna rămas pe advocaţii ce vorbesc aşa de pocit.NEGR. a da răscoală, a răscoli: doar vîntul nopţii-n ierburi dă răscoală.IOSIF. a-şi da răsuflarea (de pe urmă), a-şi da obştescul sfîrşit, a muri: calul său, lîngă el, răsuflarea şi-a dat.NEGR. a da relaţii, 1) a relata; 2) a informa.
a da rezultat
a da (sau a vorbi în) (o) replică (sau replica), a replica, a riposta: Inocenţiu voi să-i dea replica.STANCU. a da rezultat (sau rezultate), a produce efectul scontat; a da roade: schimbarea miniştrilor corupţi n-a prea dat rezultate .
dar încă
dar încă (sau încă-mi-te), cu atît mai mult (sau mai puţin): deal cu deal se ajunge, dar încă om cu om! CR.
a nu da rînd a nu-şi da rînd a da roată a da rod a da rotocol a se da ruşinos a da sare a da satisfacţie a da să înţeleagă ceva a da sălaş a da scări a-şi da seama
a da seamă a da seara bună a da semn a da semnalul
a da semn de viaţă
a da sfară în ţară a-şi da sfîrşitul a da sfredel unei buţi
a da sictir
a nu da rînd (cuiva), (înv. şi reg. ) a nu da răgaz, a nu îngădui, a nu permite (cuiva ceva): nu le da nicidecum rînd ca să-şi vie cît de puţin în fire.POP. a nu-şi (putea) da rînd (la sau cu ceva), (înv. şi reg. ) a nu mai prididi; a se îmbulzi: [flăcăii şi fetele] nuşi dădeau rînd care mai de care, să-l întrebe cîte ceva.POP. a da roată (sau roate), a da ocol; a descrie un cerc: corbii-n pribeagul lor drum dau roate prin zarea pustie.COŞBUC. a da (sau a face) rod (sau roadă), a rodi: pomu-n înflorire în orice floare-ncearcă întreagă a sa fire, ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.EM. a da rotocol (sau rotocoale) (cuiva sau la ceva), a da tîrcoale (cuiva sau la ceva). a se da ruşinos, (pop. ) a se ruşina, a se sfii: dracul de argat ... nu să dădea ruşinos deloc.POP. a da (sau a pune) sare, a săra: pun sare; gust în vîrful lingurii.SAD. a da satisfacţie, 1) a mulţumi, a satisface: trebuie o mînă de fier care să ştie să dea satisfacţiune aspiraţiunilor naţionale.GHICA ; 2) a accepta o provocare la duel. a da (cuiva) să înţeleagă (sau a înţelege, de înţeles) ceva, a face (pe cineva) să priceapă ceva: nu peste mult, a început a-i da femeia cîte una de înţeles.POP. a da sălaş (cuiva), a găzdui (pe cineva): se rugă de Amurg să-i dea sălaş pînă a doua zi.POP. a da scări, a îndemna calul lovindu-l cu scările sau cu pintenii: Păturică dete scări calului şi înaintă în lagăr.FIL. a-şi da seama (sau seamă) sau (reg. ) a-şi trage (sau a-şi lua) seama, a fi conştient; a realiza: nu vreau să te descos: tu îţi dai seama dacă ai ori nu ai ceva să-mi spui.SL. a da seamă (sau cont, socoteală, seama), 1) a (se) justifica, a răspunde de propriile fapte; a suporta consecinţele propriilor fapte: vei da samă de-ai fost strîmb ori de-ai fost drept! VLAH. ; 2) (înv. ) a declara; a raporta; a anunţa, a comunica, a înştiinţa: orologiul ... sună de 12 ori din limba sa de metal spre a da lumii ce nu-l ascultă samă că se scursese a 12-a oară a nopţii.EM. a da seara bună (cuiva), v. a da bună seara (cuiva). a da semn, (înv. ) a vesti: ş-au dat sămn că va veni D [umne]zău pre pămînt şi va lăcui cu oamenii.DOS. a (se) da semnalul (sau (înv. ) semnal), a (se) anunţa, a (se) comanda începutul sau sfîrşitul unei acţiuni; a lua iniţiativa, a da tonul: dete semnalul aplaudării ... şi toţi o aplaudară.AL. a da (un) semn (sau semne) de viaţă, a-şi afirma prezenţa, existenţa, a se manifesta; a comunica din depărtare cu cineva, a transmite veşti despre sine: îţi dau semne de viaţă din capitala daco-română.CAR. a da sfară (sau sfoară) în ţară (sau în sat, în tîrg, în mahala), 1) (înv. ) a semna- l(iz)a un pericol; 2) a anunţa; a da de veste, a vesti: şi-l făcu să deie sfoară-n ţară că cine să se va găsi ca să lecuiască pe împărăteasa ... va dobîndi multe daruri.POP. a-şi da sfîrşitul (sau obştescul sfîrşit), a deceda: şi-a dat sfîrşitul, bietul, cînd era încă în floarea vieţii.GHICA. a (se) da sfredel unei buţi, a (se) începe o bute (de vin) înfundată: s-a dat sfredel acelei buţi de vin în cinstea oştenilor măriei sale Nicoară.SAD. a da (cu sau un, cu hai) sictir (cuiva) sau a lua la (sau cu) sictir (sau sictireală, sictireli, la sictirit) (pe cineva), a înjura (pe cineva); a se răţoi (la cineva), a ocărî, a repezi (pe cineva): le-aş da cu hai sictir! BOGZA.
a-şi da silinţă a da sîn a da sînge a da strigăt a da şapte boi şi şapte vaci
a da şi cămaşa a-i da şi pe gură şi pe nas a da şperţ a da şpranga a da şpriţ
a da tact a da tagă a dat de fund a da teşchereaua dat fiind că ... a da timp de gîndire
a da tîrcoale a dat Nan de găvan a da toate pe una a-şi da ton
a da tonul a da totul din el a dat prea mult de pomană a-i da trecătoare a-şi da truda a-i da tuleiele
a-şi da silinţă sau a-şi da (sau a-şi pune) (toată) silinţa (sau toate silinţele) sau (înv. ) a avea (sau a face, a pune) (mare sau multă) silinţă, a se sili, a se strădui: ca să nu-şi deaprea mult silinţă, te fă că crezi orice el o să-ţi zică.EM. a da sîn, a alăpta copilul. a da sînge, a dona sînge. a da strigăt(ul), a striga: sufletul cinstit d-abia a dat strigătul de indignare.CAR. a da şapte boi şi şapte vaci, a da (foarte) mult. a da şi cămaşa (sau haina) (de pe el), 1) a dărui pînă şi ultimul lucru care-i aparţine; a fi filotim: aşa om mai rar! pîinea lui Dumnezeu, nu alta! era în stare să dea, la o adică şi cămaşa de pe el.SAD .; 2) a face orice sacrificiu pentru a obţine ceva. a-i da şi pe gură şi pe nas (cuiva), a-i da mai mult decît îi trebuie (cuiva), a îmbuiba (pe cineva). a da (sau a lua, a primi) şperţ, a da (sau a lua, a primi) mită, şpagă. a da şpranga, (reg. ) a risipi fără chibzuială. a da şpriţ, a şpriţui. a da tact sau a ţine tactul, 1) a bate tactul unei melodii: (fig. ) albele giulgiuri bătute de vînturi dau tact tînguioaselor cînturi. COŞBUC ; 2) a marca, prin mişcări regulate (făcute cu mîna, cu piciorul sau cu o baghetă), accentele unui text (scandat sau cîntat). a da tagă (sau taga) sau a avea (sau a prinde, a-i fi) tagă (de ...), (înv. ) a tăgădui, a nega; a contesta: de giudeţul tău nu ..., mi-i tagă.DOS. a dat de fund, (pop. ) i s-a înfundat. a da teşchereaua (cuiva), (reg. ) a alunga, a expedia (pe cineva); a da paşaportul (cuiva). dat fiind că ..., deoarece, pentru că, întrucît. a da (un) timp (sau răgaz) de gîndire (cuiva), a lăsa (cuiva) timpul necesar pentru luarea unei hotărîri. a da (sau a face) tîrcoale (sau un tîrcol), 1) a se învîrti împrejurul (sau în preajma) cuiva sau a ceva; a da roată; a da o raită: da tîrcoale prin toate colţurile, privind frumuseţile pămîntului.POP. ; 2) a umbla, a se învîrti în preajma unei femei, pentru a-i cîştiga simpatia; a face curte: juca bine şi da tîrcoale fetelor cu zestre mare.VLAH. a dat Nan de găvan, (pop .) a păţit-o, a încurcat-o. a da toate pe una, a face orice pentru o dobîndi ceva. a-şi da ton, a-şi da aere: dîndu-şi ton de mari capitalişti, ruinează societatea prin falimente frauduloase.FIL. a da tonul, 1) a indica notele de început ale unei compoziţii muzicale: (fig. ) acum, ah, negrele ape cui îi dau tonul? BLAGA ; 2) a fi iniţiatorul unei acţiuni, al unui anumit fel de a gîndi, al unei mode: la Neamţ, tonul îl dă corpul didactic.IBR. a da totul din el, 1) a vomita; 2) a spune tot ce ştie, a mărturisi, a recunoaşte: l-au bumbăcit pînă a dat totul din el, chiar şi ce nu făcuse ; 3) a depune toate eforturile, a nu precupeţi nimic. a dat prea mult de pomană, (reg. ) îi tremură mîinile de zgîrcit ce e. a-i da (cuiva) trecătoare, (înv. ) a lăsa să treacă: multă vreme au pierdut pănă a trece Dunărea, căci gotthii siliia să nu-i dea trecătoare.CANT. a-şi da (toată) truda, a depune toată silinţa, strădania, a se strădui: toate chipurile şi toate trudile ţi le-ai dat, numai ca să mă vezi norocit şi însămnat între moldoveni. KOG. a-i da (sau a-i ieşi) tuleiele (sau tăunii) (cuiva), a începe să-i crească firele din barbă (cuiva).
a da tumba
a da tuturor răilor a da ţanc la pepene a da ţăncuşa a da ţăncuş la ... a da ţîţă a da ţuţu a da uitării a-i da un aer de ... a da un avertisment a da un cal la praştie a da un chiot a da un concert
a-i da un cuţit prin inimă a da un exemplu a da un ghiont a da un ordin a da un perdaf a da un ropot a da un sfat a da un telefon a-i da un toc de bătaie a da uşa de perete nu dau turcii a da valma a da viaţă a da vina a da vitele la iarbă
a (se) da (de-a) tumba (sau tumba peste cap), a se rostogoli (sau a face pe cineva să se rostogolească), dîndu-se peste cap: îi înfige cuţitul drept în ochi şi îl dă tumba peste cap.ISP. a da tuturor răilor (pe cineva), 1) a ocărî, a blestema (pe cineva): părăsi locul hătmăniei blasfemînd şi dînd tuturor răilor pe toţi amploiaţii ţării.FIL. ; 2) a părăsi, a abandona (pe cineva): hoţul, dacă văzu că nu este nimic în crîng, dete tuturor răilor şi iepure şi tot şi se întoarse să se odihnească.ISP. a da ţanc la pepene, (reg. ) a tăia o bucăţică dintr-un pepene pentru degustare. a da ţăncuşa, (reg. ) a arunca zarurile. a da ţăncuş la ..., (reg. ) a face o gaură în ... a da ţîţă, a alăpta: ciutele ţîţă mi-au dat, ... şi pe mine m-au scăldat.POP. a da ţuţu (pe cineva), (reg. ) a legăna, a da huţa (pe cineva). a da uitării, a uita: ah, în deşert, nici nu pot ca să te dau uitării.EM. a-i da (sau a-şi lua) un aer de ... (cuiva), a face (pe cineva) să lase impresia de ..., să semene cu ...: un dezgust înfricoşat de apă se zugrăveşte în ochii lui şi îi dă un aer de om turbat.AL. a da un avertisment (cuiva), a avertiza (pe cineva). a da un cal la praştie, a dresa un cal ţinîndu-l legat cu o funie şi făcîndu-l să alerge în cerc. a da un chiot, a chiui. a da un concert, a susţine un concert, a concerta. a-i da un cuţit (ascuţit) (sau cuţite, un fier ars, un fier roşu) prin inimă (cuiva), a simţi (sau a-i pricinui cuiva) o durere, o mare supărare; a fi cuprins (sau a provoca cuiva o stare) de frică, de spaimă: atît îi trebui unchiaşului să auză, ca să-i dea un cuţit ascuţit prin inimă.ISP. a da un exemplu (sau o pildă), a exemplifica: ariciul dă o pildă lui Dumnezeu şi-l învaţă ce să facă cu pămîntul.POP. a da un ghiont (sau ghionţi) (cuiva), a ghionti (pe cineva). a da un ordin, a ordona. a da (sau a trage) un perdaf (cuiva), a mustra cu asprime, a săpuni (pe cineva): are să ne tragă un perdaf ca acela.CEZAR.P. a da un ropot, a da, a trage o fugă: [lupii] dădeau cîte un ropot în jurul fîntînei. CONTEMP. a da un sfat (sau sfaturi) (cuiva), a sfătui (pe cineva): dragul mamii, am să-ţi dau un sfat. POP. a da (sau a primi) un telefon, a transmite (sau a primi) un mesaj prin telefon: nu uita, dă-mi un telefon, şi trimite-mi băiatul. CEZAR.P. a-i da (sau a-i trage) un toc (sau un top) de bătaie (cuiva), (reg. ) a-i da (sau a-i trage) o bătaie straşnică, o mamă de bătaie (cuiva). a da (sau a lăsa, a izbi, a trînti etc.) uşa (sau poarta, fereastra) de perete, a deschide larg uşa (sau poarta, fereastra), lăsînd-o să lovească peretele: Rada izbeşte uşa de perete.VLAH. (doar) nu dau (sau vin) turcii sau (ce) au năvălit turcii?, ai răbdare!, nu-i nici o grabă!: ce dracu, au năvălit turcii, sau eşti nebun? PREDA. a da valma, a se năpusti, a da buzna: cîţiva flăcăi ... dau valma prin fete.DELAVR. a da viaţă, a însufleţi; a învia: Dumnezeu suflă de trei ori peste chipul făcut de diavol şi-i dete viaţă.POP. a da (sau a arunca) vina (pe cineva sau asupra cuiva), a trece răspunderea în seama cuiva; a învinovăţi (pe nedrept) (pe cineva). a da vitele la iarbă, a da vitele la păscut.
a(-i) da voie (cuiva), a îngădui, a permite (cuiva ceva); a aproba, a autoriza: Dumnezeu s-a supărat pe el şi a da voie i-a dat voie să mai cîrpojească şi domnia-sa.POP. a da zi după zi a da zi după zi, a amîna, a tergiversa. a da zor a da zor, a (se) grăbi, a (se) zori: mereu îmi dă zor să mă-nscriu şi eu numaidecît. CAR. a-i da zor cu ... a-i da zor cu ..., a nu mai conteni cu ...: el îi dă zor cu scrisul.VLAH. dă-i pace!, 1) lasă-l în voia lui!, lasă-l în plata Domnului!: dă-le pace tuturora şi tu zi că eşti la moară.PANN ; 2) asta e! dă-i pace! dă-mi, Doamne, mintea (sau gîndul) românului cea (sau cel) de pe urmă!, luminează-mă, Doamne, dă-mi, Doamne, mintea românului cea de pe urmă! înainte de a greşi! a dărui cuiva ţinutul Cîinenilor şi satul Corbenilor a dărui cuiva ţinutul Cîinenilor şi satul Corbenilor, a omorî, a ucide (pe cineva). de abanos de abanos, foarte negru: păr de abanos . de-a berbeleacul (sau berbeleaca), de-a rostogolul, de-a dura: a turtit-o şi a început s-o întindă ca pe o cocă, fugind de la un capăt la altul şi dîndu-se de-a berbeleacul.POP. de-a berbeleacul de-abia stă de-abia stă, 1) e foarte grăbit; 2) numai că nu cade de oboseală, de somn. de-a binelea de-a binelea, de tot: moţăi cîteva clipe, apoi adormi de-a binelea. de-a buşilea de-a buşilea, tîrîndu-se pe brînci. de-a capul, 1) de la începutul rîndului, (cu) alineat nou; 2) din nou, de la început: ia mai spune încă o dată de-a capul povestea, de-a capul.POP. de-a căţeaua, (pop. ) pe-o ureche, pe-o parte: moşneagul ... stătea mai departe, cu cuşma de-a-căţeaua, de-a căţeaua luînd pe babă în taraboanţă.ISP. de aceea de aceea, din această cauză. de-a coasta sau din (sau (înv. ) den) coaste, 1) pieziş, oblic, într-o rînă: uşa sicriului o vei face den coaste.BIBLIA ; 2) din lateral, din părţi: [oastea] lovită-i de pieire şi din faţă şi din coaste.EM. de-a coasta de acord! de acord!, bine, mă învoiesc! de-a crucişul de-a crucişul, (înv. ) pieziş, oblic: [Nilul] drept de-a crucişul spre apus ... izbucneşte. CANT. de actualitate de actualitate, care se petrece (sau interesează) în clipa de faţă. de-a curmeziş(ul), transversal, de-a latul, în diagonală: părintele Manea făcuse ... nu tocmai plăcuta de-a curmeziş călătorie de-a curmezişul Mesopotamiei.SL. de-a doua oară de-a doua oară, (reg. ) de-al doilea: nici o poamă nu-i amară ca omu de-a doua oară.POP. de-a dreptul de-a fir a păr de-a frumuşelul de-a gata de-a handramandra
de aici încolo de-a întoarsele de ajuns de ajuns şi de rămas de-a latul
de-a dreptul, fără ocolişuri, direct, în faţă: am să răspund de-a dreptul, scurt, precum mă taie capul.CAR. de-a (sau din) fir a (sau pînă-n) păr (sau aţă), cu de-amănuntul, cu minuţiozitate, cu acribie: s-a dus la Maica Domnului, spunîndu-i tot, din fir pînă-n aţă.POP. de-a frumuşelul, cu de-amănuntul. (pe) de-a gata, fără osteneală, pe nemuncite: de-a gata toate-i vin.VLAH. de-a handramandra, fără rost. de aici (sau de astăzi, de acum, de mîine, de atunci) încolo (sau înainte), începînd de acum (sau de astăzi, de mîine, de atunci), după aceea, mai departe, în viitor: pot să-ntîmpin patrioţii ce-au venit de-atunci încolo? EM. de-a întoarsele, pe dos: este dar o eroare contra logicei a apuca lucrul de-a-ntoarsele.MAIOR. de ajuns, destul, suficient. de ajuns şi de rămas, din plin, cu prisosinţă: ţi-au spus aceia de ajuns şi de rămas.GALA. de-a latul, în curmeziş.
de alături de-al dracului de-ale gurii de-a lungul de-a mărunta de-a mîna de-a mînă de ani şi ani de-a-n şiru de-a poanca de-a prostul de-a pururi de-a putere fi de-a rătăcita de-a rînd cu ... de-a rîndul de-a rostogolul de-a săniuşul de-a surda de-a şirul de-a şuiu de-a tărtăcuţa de-a tăvalul de-a tăvălişul
de alături, din vecini, învecinat. de-al dracului, din răutate; din capriciu. de-ale gurii, de mîncare, alimente, hrană. de-a lungul sau în lung(ul), în lungime, în sensul lungimii: zece metri în lung. (cu) de-a mărunta, cu de-amănuntul. de-a mîna, (reg. ) în lanţ; necurmat. de-a mînă, (înv. ) 1) apropiat, intim: îl socotea de-a mînă, iar boierie nu-i da.COSTIN ; 2) (despre lupte) corp la corp: rămaseră lucrul di să băte de-a mînă.NEC. de ani şi ani, de multă vreme, de demult. de-a-n (sau d-a) şiru, (reg. ) 1) necontenit, neîntrerupt; 2) minuţios, amănunţit. de-a poanca, (reg. ) la întîmplare, fără o ţintă precisă. de-a prostul, v. a proasta. de-a pururi, în veci, pentru totdeauna: ele vor întrece de-a pururi pe autori ce-au spus aceste lucruri de zeci de mii de ori.EM. de-a putere(a) fi, (reg. ) cum s-ar spune, cum s-ar zice, cu drept cuvînt, într-adevăr, de fapt, doar: du-te, nu ţi-i oprită calea; de-a puterea hi, acum eşti de casa noastră.CR. de-a rătăcita, (reg. ) hai-hui, razna. de-a rînd cu ..., (reg. ) alături de ..., lîngă ...: de-a rînd cu casele ispravnicului se înălţa conacul vornicului. (pe) (tot) de-a rîndul sau (pe) de-a(-n) rînd sau de-a rînda, 1) (reg. ) de la un capăt la altul, peste tot, pretutindeni: vezi, de-atunci eu alergai lumile de-a rîndul! COŞBUC ; 2) la rînd. de-a rostogolul sau (înv. şi pop. ) de-a rostogol, de-a dura, de-a berbeleacul, de-a tumba: pietre mărunte ... curgeau de-a rostogolul la vale.HOGAŞ. de-a săniuşul, alunecînd (pe gheaţă): uţa ... a ... a ... bine-i de dat de-a săniuşul.AL. de-a surda, în van, zadarnic. de-a şirul, (înv. ) în coloană: mergea 100 de voinici de-a şirul, cîte doi.DOS. de-a şuiu, (reg. ) ghemuit, pe vine. de-a tărtăcuţa, de-a rostogolul: o dădu de-a tărtăcuţa.ARGHEZI.
de-a tîrîişul de-a tîrîta
de-a tăvalul, (reg. ) de-a rostogolul: cînd cînele se dă de-a tăvalu pe omăt, are să se moaie vremea.POP. de-a tăvălişul, de-a rostogolul, de-a tăvălugul. de-a tăvălugul, de-a rostogolul: pontifii închină lui Antoniu un lat şi larg covor şi-l dau de-a tăvălucul în faţă-i, la picioare.AL. de-a tîrîişul, tîrîndu-se pe jos: de sus se prăvăleau de-a tîrîişul pînă în şanţ copii bălani cu ochi lucitori.SAD. de-a tîrî(i)ta, tîrîş.
de atîta vreme de atîtea ori de-a trăvala
de atîta (amar de sau veac de) vreme, de (foarte) mult timp: nu ne-am mai văzut de atîta amar de vreme. de atîtea ori, de (foarte) multe ori: te ridicam de subţiori de-atîtea ori.EM. de-a trăvala, (reg. ) de-a rostogolul.
de atunci încoace de-a ţampura
de atunci încoace, de atunci pînă în prezent: de atuncea încoaci s-au tot tras din neam în neam.URIC. de-a ţampura, (reg. ) de-a berbeleacul.
de-a tăvălugul
de-a valma de-a vălătucul de azi pe mîine de baştină de bază de bine, de rău de bine ce ... a deborda de sănătate de brac de brazdă de bronz de bun augur de bună credinţă de bună seamă de bună trebuinţă de bunăvoie de buzunar de cap de capul meu de călare de căpătat de căpetenie de cătră ... de ce de ce, de ne ce de ce ..., de ce ...
de ce? de ... ce e de ce merge
de-a valma, 1) împreună, laolaltă: călării de-a valoma cu inicerii ... au dat năvală. COSTIN ; 2) claie peste grămadă; în neorînduială, în dezordine: adunaţi ... d-a valma şi cu zgomot pe piaţa mare.OD. ; 3) (jur. ; înv. ) în comun, în devălmăşie, în indiviziune: lucrau pămîntul de-avalma. de-a vălătucul, de-a rostogolul; în mare grabă, foarte repede: cad mereu, cad de-a vălătucul, fără a mă putea opri.AL. de azi pe mîine, de pe o zi pe alta: nu lăsa treaba de azi pe mîine! de baştină, autohton, din acel loc, neaoş. de bază, fundamental, esenţial. de bine, de rău, mai mult sau mai puţin. de bine ce ..., (fam. ) abia; cu toate că. a deborda (sau a plesni) de sănătate, a fi sănătos tun. de brac, (reg. ) netrebnic; prost: cal de brac. de (sau din) brazdă, (despre vite înjugate) din dreapta. de bronz, (fig. ) neclintit, ferm: inimă debronz ; caracter de bronz. de bun augur, favorabil, prielnic. de bună credinţă, cinstit, onest; de încredere. de (sau (reg. ) cu) bună seamă, cu adevărat; cu certitudine; desigur, negreşit: de bunăseamă cel mai drag a fost ales.COŞBUC. de bună trebuinţă, (reg. ) de mare folos: noi îţi vom fi de bună trebuinţă.POP. de bunăvoie, nesilit de nimeni: a adunat tot norodul şi le-a spus că cineva trebuie de bunăvoie să se arunce în mare.POP. de buzunar, 1) care se poartă în buzunar: ceas de buzunar ; 2) (p.ext. ) de mici dimensiuni: dicţionar de buzunar. de cap, (înv. ) capital, fundamental: greşala ce va face iaste de cap.PRAV.MOLD. de capul meu (tău, lui etc.), după cum mă (te, îl etc.) taie capul: s-a bizuit a merge de capul lui înainte, fără socoteală.CAR. de(-a) călare(a) sau de-a-n-călare(le), de pe cal, din fuga calului; (fig. ) fără odihnă, fără linişte: din Hotin şi pîn’ la mare vin muscalii de-a călare.EM. de căpătat, 1) obţinut prin cerşit; 2) primit în dar. de căpetenie, de frunte, principal, capital, esenţial: slujba lui de căpetenie era să ducă vitele la apă.ISP. de cătră ..., (înv. ) cu privire la ..., în privinţa ...: domnul ... leage ne-au pus de cătră păcate.DOS. de ce, pentru că ..., din cauză că ...: m-a blestemat măicuţa, de ce i-am călcat vorba. POP. de ce, de ne ce, de aia: de ce, de ne ce... uite, pentru că nu vreau eu! CAR. de ce ..., de ce ... (sau de aceea ...), cu cît ..., cu atît ...: de ce mergeau înainte, de ce lui Harap-Alb i se tulburau minţile.CR. de ce? sau pentru ce? sau la ce bun? sau (înv. ) d(e)rept ce?, din ce cauză?; în ce scop?, cum de ...?: spune, mîndră, şi-mi ghiceşte: codru de ce-ngălbineşte, voinic de ce-mbătrîneşte? POP.; pentru ce m-ai îndemnat să mă lupt cu el? CR . de ... ce e (sînt, eşti etc.), atît e (sînt, eşti etc.) de ..., aşa e (sînt, eşti etc.) de ...: de rele ce sînt, nu pot să trăiască la un loc. ISP. de ce merge (sau trece) sau pe (sau (înv. ) de) zi (sau an) ce merge (sau trece), pe măsură ce trece timpul; tot mai mult: ea din ce în ce mai dragă ţi-ar cădea pe zi ce merge.EM.
de ce nu? de ce treabă?
de ce nu?, da, desigur: - mergi şi tu cu noi? - de ce nu? de ce treabă?, (reg. ) de ce?, din ce cauză?, pentru ce?: da de ce treabă să hărgăţesc eu ...? POP.
de chip
de chip, (înv. ) chipeş, arătos, impunător, distins: o fămeie de chip, însă săracă de îmbrăcăminte.BARAC. de chiteală, (înv. ) falsificat, măsluit: cu carte de chiteală şi fără dreptate, de multe ori s-au întins călugării.URIC.
de chiteală
de cinste de circumstanţă de cînd de cînd cu ... de cînd cu jidovii şi cu tătarii de cînd cu moş Adam de cînd e lumea de cînd e pămîntul de cînd era mama fată
de cînd mama m-a făcut de cînd muscalii cu coadă
de cînd se potcovea puricele de cînd se scria musca pe perete de cînd sînt de cînd tata moşu de cîntecul cucului de cît ... de cîte ori ..., de atîtea ori de cîteva ori
de (sau în) cinste, (înv. ) 1) cinstit, onest, vrednic de încredere: un bătrîn de treabă şi foarte de cinste.PANN ; 2) cast, feciorelnic; credincios (în căsnicie), legitim: vădu [v]ă curată şi de cinste.PRAV. ; 3) cu trecere, de vază: şi fiind Dragoş mai de cinste între alţi nemeşi, domni şi căpitani, l-au rădicat cu toţii să le fie domn.LET. ; 4) de onoare, de mare importanţă: scaun de cinste.DOS. ; 5) pe gratis, de pomană: cine bea în cinste ori în dator, se îmbată de două ori.PANN. de circumstanţă, 1) de ocazie, ocazional: consideraţiile pripite ale unui naţionalism de circonstanţă.GOGA ; 2) de formă, formal: a luatcuvîntul numai aşa, de circumstanţă. de (pe) cînd, din momentul în care ..., din vremea cînd ...: e mult de cînd te-aştept! AL. de (sau pe) cînd cu ..., în (sau pe, din) vremea: pe cînd cu dascălii greci, ziua copiilor începea cu răsăritul soarelui.GHICA. de cînd cu jidovii şi cu tătarii, (pop. ) din vechime, cu mult timp în urmă. de cînd cu moş Adam, din timpuri imemoriale; din moşi strămoşi. de cînd e lumea, din totdeauna: de cînd e lumea, [Soarele] caută să se însoare, fără ca să poată izbuti.POP. de cînd e (lumea şi) pămîntul sau cît e lumea şi pămîntul, 1) (din) totdeauna; 2) (în construcţii negative) niciodată: cît îi lumea şi pomîntu, după horn nu bate vîntul. POP. de cînd era mama (sau bunica) fată(mare), (fam. ) de foarte multă vreme. de cînd mama (sau maica, maică-mea, maică-ta, mă-ta, maică-sa, mă-sa) m-a (te-a, l-a etc.) făcut sau de cînd m-a (te-a, l-a etc.) făcut mama (sau maica, maică-mea, maică-ta, mă-ta, maică-sa, mă-sa), de cînd sînt (eşti, este etc.) pe lume; din totdeauna: parcă era de-acolo de cînd l-a făcut mă-sa.CR. de cînd muscalii (sau nemţii) cu coadă, (pop. ) de demult. de (sau pe) cînd se potcovea puricele (la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier), (pop. ; formulă introductivă la basme) (de) demult; niciodată: a fost odată ca niciodată ... de cînd se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier.ISP. de cînd se scria musca pe perete, de demult, niciodată. de cînd sînt, de cînd trăiesc, dintotdeauna; niciodată: n-am sărit peste garduri niciodată, de cînd sînt.CR. de cînd tata moşu, (reg. ) de foarte multă vreme, de cînd era bunica fată. de cîntecul cucului, în zadar, degeaba, de florile mărului, de frunza frăsinelului. de (sau pre) cît ..., de (sau pre, cu) atît(a) ..., cu cît ... cu atît ...: de cît mai mult îl munceaşte, de atîta mai mult să-ntăriia ceialalţ [i] creştini.DOS. de cîte ori ..., de atîtea ori, de fiecare dată, ori de cîte ori; în multe rînduri, adesea: de cîte ori da, de atîtea ori cădea.ISP. de cîteva ori, de mai (dar nu de foarte) multe ori: îi mai sărută de cîteva ori pe amîndoi.CR.
de clacă de clasă a-şi declina competenţa a-şi declina răspunderea de cocon
de colo colo
de comandă de comă de complezenţă de comun de comun acord de conivenţă cu ... de copil de credinţă de cu frică de cu înnoptatele de cum decum decum aşa! de cu noapte de curea de curînd de curte de cu seara de cu tinereţe
de cu toamnă
de clacă, fără folos, degeaba: da din tunuri [arnăuţii], cîteodată, ... dar de clacă, în zadar.BELDIMAN. de (mare sau prima) clasă sau (de) clasa întîi, de cea mai bună calitate, foarte bun: şi-a făcut nişte haine clasa-ntîi. a-şi declina competenţa, a declara că nu are dreptul, pregătirea pentru a face ceva. a-şi declina răspunderea, a se spăla pe mîini de (orice) răspundere. de cocon, (înv. ) de copil, din copilărie: „cîţi ani sînt, de cînd aceasta fu lui?“; el zise „de cocon“.CORESI. de colo (pînă) colo sau de colea (pînă) colea, 1) dintr-un loc într-altul, încoace şi încolo; de la un capăt la altul, în sus şi în jos; 2) fără nici un rost: un roi de albine se învîrtea în zbor deasupra capului său şi umblau bezmetice de colo pînă colo.CR. ; 3) dintr-una, dintr-alta: ba din una, ba din alta, şi de cole pînă colea, şi-au plăcut unul altuia.CR. de comandă, 1) executat în urma unei comenzi, potrivit exigenţelor clientului: şi-a făcut un costum de comandă ; 2) (fig. ) de porunceală, de nevoie, fără tragere de inimă; prefăcut, simulat: literatură de comandă. de comă, (arg. ) extraordinar, nemaipomenit: a fost un bairam de comă. de complezenţă, de formă, din amabilitate. de comun, (înv. ) comun: eşti ... a veacului cunună, tuturora de comun.PANN. de comun acord, cu acordul tuturor părţilor. de conivenţă cu ..., în complicitate cu ... de (mic) copil, din (fragedă) copilărie: dragi am fost de mici copii.POP. de credinţă, (înv. ) vrednic de a fi de crezut, demn de încredere; credincios: o sută de siimeni cu doi bulucbaşi mai de credinţă. LET. de cu frică, (înv. ) cu frică: eu de cu frică şi cu bucurie mă minunez.DOS. de cu înnoptatele, îndată ce s-a înnoptat. de cum, 1) decît: mi-ar părea nici mai mari nici mai mici de cum îmi par azi.EM. ; 2) de îndată ce: de cum a dat în fapt de zori, veneau cu fete şi feciori.COŞBUC. decum, (pop .) cu atît mai puţin, darămite, necum: a ajuns împărăteasă mîndră, de nu era alta aşa ca ea, nici între zîne, decum între oameni.POP. decum aşa!, vorbă să fie!, într-adevăr? ce spui? de cu noapte(a), foarte devreme, dis-de-dimineaţă. de curea, făcut din curea: ciurul ... avînd o cheiţă de curea, ca să-l poată acăţa în cuiu ... POP. de curînd sau (înv. ) de curîndă vreme, cu puţin timp înainte, de puţin timp, nu demult, recent, abia: demoazela Agapiţa, de curînd ieşită din pensionat, are zestre de o mie [de] galbeni.NEGR. de curte, 1) (despre oameni) curtean; 2) (despre animale şi păsări) domestic. de cu seara sau de cu seară, (încă) din (sau în) timpul serii, (încă) de aseară; seara(devreme); din (sau în) prima parte a nopţii, (pînă în miezul nopţii). de cu tinereţe, de tînăr, din tinereţe: un negustor ... îşi luase şi-un nepot, ca să-l înveţe negoţul de cu tinereţe.ARGHEZI. de cu toamnă sau (înv. ) de toamnă, din toamnă, fiind încă toamnă: tîmplatu-s-au după această pieire a leşilor în Moldova la anul, şi mai mare pieire în Ţara leşească, ciuma, în şese luni de cu toamnă.URECHE.
de cuvînt de cu ziuă de cu zorile de dimineaţa pînă seara a se dedulci ca calul la tărîţe de efect de estradă de exemplu de faţadă
de fel de fier de flanc de florile mărului de foc de folos de formă de frunte de frupt de gală degete boante de haimana de haram de hatîrul ... de ici, colea de ici, de colo de ieri, de alaltăieri de ieri de-i merge colbul deinte de-i sar măselele de ispravă
de cuvînt, 1) îndată, numaidecît, pe loc: iar Ipate, de cuvînt, se prinde în joc lîngă o fată.CR. ; 2) de încredere, parolist: e om de cuvînt şi, dacă i-a promis, să fie sigur că n-a uitat.REBR. de cu ziuă sau de cu ziua, dis-de-dimineaţă, în zori: de cu ziua mătur casa.POP. de cu zorile, dis-de-dimineaţă: Dumnezeu, de cu zorile luase sub cîrma sa carul Soarelui.POP. de dimineaţa (sau dimineaţă) pînă seara (sau pînă în seară), din zori în noapte; toată ziua: mă aflam la Florenţa, alergînd în toate zilele, de dimineaţă pîn-în seară.AL. a se dedulci ca calul la tărîţe, (reg. ) a se deprinde cu binele, a se complăcea într-o situaţie avantajoasă: hoţii ... veniră iarăşi fiindcă se dedulciseră ca calul la tărîţe.ISP. de efect, atractiv; impresionant. de estradă, (despre muzică, spectacoleetc.) distractiv şi variat. de exemplu, de pildă, bunăoară. de faţadă, de formă, formal. de fel(ul meu, tău etc.), 1) de la natură, din fire: de felul lor este să se găsească în mare.DRĂGHICI ; 2) de neam, de origine, de loc: [era] de fel din Botoşani.CAR. ;3) demeserie, de profesie: de felul lui era cojocar . de fier, tare neînduplecat, sever: inimă de fier ; braţ de fier . de flanc, într-o parte. de florile mărului sau de flori de măr (sau de cuc), degeaba, în zadar, de pomană: nu-l duceam noi la spînzurătoare, numai aşa de flori de cuc! CR. (plin) de foc, focos, înfocat, aprins: tu, cu viers duios de foc.EM. de (vreun sau nici un) folos, (ne)folositor, (in)util: ia-mă şi pe mine cu d-ta că ţi-oi fi de mare folos.EM. de formă, de ochii lumii: pe la şcoală mai dam noi aşa cîteodată, de formă.CR. de frunte, de calitate superioară; însemnat, renumit, ales, nobil: nu numai oameni proşti, ci şi oameni de frunte.NEC. de frupt, de dulce: a trecut miezul nopţii, acum putem să mîncăm de frupt.VLAH. de gală, de sărbătoare, festiv: în faeton de gală Cezarul trece.EM. degete boante, degete scurte şi groase. de haimana, fără căpătîi, fără stăpîn: are să rămîie căruţa asta de haimana.CR. de haram, 1) la voia întîmplării, fără stăpîn; 2) degeaba, de pomană: vrei să-ţi mănînc banii de haram? AL. ; 3) pe nedrept: răzăşia mea care mi-ai mîncat-o de haram cu cărţi mincinoase.AL. de hatîrul ..., mulţumită ..., graţie ...: s-a făcut vornic de hatîrul unei plăcinte.AL. de ici, (de) colea, de aici în altă parte, de aici şi din altă parte, dintr-una într-alta: prind cocoşii a cînta şi de ici şi de colea. POP. de ici, de colo, dintr-una, dintr-alta. de ieri, de alaltăieri, de dată recentă: nu-s harabagiu de ieri, de alaltăieri.CR. (ca) de ieri, de curînd. de-i merge (sau să-i meargă) colbul (sau fulgii, peticele, untul), zdravăn, tare, violent: o lovi o dată cu miţele de-i merse fulgii.ISP. (mai) deinte, (înv. ) dinainte: mai deinte H [risto]s i-au spus că va fi în iscuşenie grea.DOS. de-i sar (sau crapă, pocnesc, trosnesc) măselele sau de-şi culege măselele (de pe jos), foarte tare, foarte mult. de ispravă, vrednic, remarcabil: om de ispravă.
de izbelişte de iznoavă de împrumut de înaltă şcoală de îndată de jăratic de joi pînă mai apoi de jos de jug a dejuga la moară rea de jur împrejur de la cap la coadă de la caz la caz de la coarnele plugului de la distanţă de la început de la mare pînă la mare de la margini pînă la margini de la mînă pînă la gură de la naşterea lui Hristos de la ochi de la olaltă de la o vreme de la o zi la alta de la pămînt de largă respiraţie de la roate
de la un timp de la vlădică pînă la opincă
de izbelişte, 1) părăsit de toţi, lăsat la voia întîmplării: satul a rămas de izbelişte ; 2) fără stăpîn: să rămîie căruţa asta de haimana şi iepuşoarele de izbelişte.CR. de iznoavă, (înv. ) din nou, încă o dată; de la capăt: cînd a ajuns acasă, şi-a făcut de iznoavă socoteala.VLAH. de împrumut, 1) luat cu împrumut, împrumutat: un strai unguresc larg, încît pare că e de împrumut.NEGR. ; 2) (fig. ) imitat, copiat de la alţii: cultură de împrumut.IORGA. de înaltă şcoală, care dă dovadă de o pregătire excelentă, de o măiestrie desăvîrşită:dresorul de cai, călăreaţa de înaltă şcoală, baletistele şi clovnul August.ARGHEZI. de îndată, îndată, imediat: boierii se supun şi de îndată încep în Iaşi a s-aduna.OD. de jăratic, arzător: mamă, sînt silită eu să-i tot văd în vis mereu ochii de jăratic? COŞBUC. de joi pînă mai (de)apoi, la nesfîrşit, mereu. de jos, din mulţime, din mase, din popor: era om de jos, fără pretenţii.SAD. de jug, (despre vite) apt pentru a fi înjugat: doi boi de jug. a dejuga la moară rea, a o nimeri prost. de jur împrejur, în toate părţile, din toate părţile. de la cap la coadă, de la început pînă la sfîrşit; integral, în totalitate. de la caz la caz sau (reg. ) din caz în caz, după împrejurări: ministeriul Taaffe era maestru a-şi face majoritate din caz în caz. SBIERA. de la coarnele plugului, de la ţară. de la distanţă, de departe. de la (bun) început sau dintru început, 1) de la capăt; 2) din capul locului: părerile atît de riscante cuprinse-n aceste scrisori ... declar dintru început că eu nu le pot împărtăşi.CAR. de la mare pînă la mare, (înv. ) pe întreg pămîntul. de la margini pînă la margini, (înv. ) de la un capăt la altul: de la margini pînă la margini au străbătut vestirea ta.MINEIUL. de la mînă pînă la gură, în scurt timp, foarte repede: prostul uită, din natură, de la mînă pîn-la gură.PANN. de la (sau după) naşterea lui Hristos, în (sau din) era noastră, al erei noastre. de la ochi sau (verde) în ochi, cu îndrăzneală, în faţă; fără menajamente: spune-mi verde-n ochi, ca să ştiu ce leac trebuie să-ţi fac.CR. de la olaltă, laolaltă, împreună: eu cu sergentul ... sărim de la olaltă.AL. de la o vreme (sau de cîtva timp) (încoace), în ultima vreme, de curînd: de cîtva timp încoace îţi stau gogoaşele in gît.AL. de la o zi la alta, 1) zilnic; 2) văzînd cu ochii, foarte repede: şi creştea feciorul moşneagului de la o zi la alta.POP. de la pămînt, de jos: se ridică alene de la pămînt. de largă (sau scurtă) respiraţie, de mare (sau mică) întindere. de la roate, (reg. ) foarte tare, straşnic: tu m-ai fermecat de la roate.AL. de la un timp sau (reg. ) de la un timp (sau rînd) de vreme sau dintr-un timp, de la o vreme: dintr-un timp şi vîntul tace; satul doarme ca-n mormînt.COŞBUC ; de la un rînd de vreme, nu-ţi cam prieşte.POP. de la vlădică pînă la opincă, toţi, dintoate straturile societăţii: toţi au să ieie parte la sarcini, de la vlădică pînă la opincă.CR.
de leac de leac
de mare tonaj
de leac, care vindecă, vindecător: ierburi de leac . (nici) de leac, deloc: nu se găseau potcoave nici de leac. de lux, 1) care nu e de primă necesitate; excesiv de elegant; somptuos: hotel de lux ; 2) de calitate superioară: ediţie de lux ; 3) cu mărfuri de calitate superioară: magazin de lux. de mahala, care aparţine sau este specific mahalalei; (p.ext. ) grosolan, vulgar: să confunde-un crai de pică cu un crai de mahala.EM. de mai nainte sau de mainte, (înv. ) mai demult, anterior: să-mi aibi de grijă ca şi de mainte.DOS. de nu mai pot (nu mai poţi, nu mai poate etc.) sau nu mai pot (nu mai poţi, nu mai poate etc.) de ..., sînt (eşti, este etc.) foarte, extrem de ...: drumul a durat două zile şi sînt obosiţi de nu mai pot. de mai tîrziu, ulterior: într-o scrisoare de mai tîrziu, i se plîngea de scumpetea vieţii.CEZAR.P. de mama focului, foarte, deosebit de ..., puternic, tare: ţipau şi strigau de mama focului.NEGR. de mamă sau despre mamă, în linie maternă: despre mamă să trage de multe împărăţii.BIBLIA. de (o) manieră sau de (aşa) manieră, în aşa fel. de maramet, (înv. şi reg. ) degeaba. de marcă, 1) de firmă, prestigios, renumit: şi-a cumpărat un ceas elveţian, de marcă ; 2) marcant, distins: un membru de marcă al partidului de guvernămînt. de mare circulaţie, foarte răspîndit: idei de mare circulaţie . de (sau cu) mare (sau multă) ruşine, (înv. şi pop. ) foarte ruşinos, dezonorant, umilitor; blamabil, reprobabil: şi m-ai dus la tine cu multă ruşine, fără cununie, fără veselie.POP. de mare tonaj, (despre vehicule) care are o mare capacitate de încărcare: zăceau împrăştiate camioane de mare tonaj.PREDA.
de mare trebuinţă de margine
de mare trebuinţă, absolut necesar, indispensabil: un asemenea ajutor i-ar fi fost de mare trebuinţă.SAD. de margine, (înv. ) mărginaş, periferic: nu va putea cîrmui o ţară de margine.BĂLC.
de lux de mahala de mai nainte de nu mai pot de mai tîrziu de mama focului de mamă de manieră de maramet de marcă de mare circulaţie de mare ruşine
de măritat de mătase de meserie de miazăzi de mic de miere
de masă, 1) care se aşază pe masă; care se foloseşte la servitul mîncărurilor şi al băuturilor: faţă de masă ; serviciu de masă ; 2) care cuprinde, care antrenează o întreagă colectivitate: mişcare de masă . de măgan, (reg. ) 1) singur, din proprie iniţiativă: Vlaicu, fecior de ţăran, şi-a făcut aeroplan, de zbura el de măgan.POP. ; 2) după plac: sătrăiesc de-al meu măgan.POP. ; 3) pe de rost: ştie sărbătorile de măgan ; 4) de capul lui: de-aş trăi măcar un an, să mai fiu de-al meu măgan.POP. de mărgărit sau de mărgăritar, bătut, încrustat cu perle: tichie de mărgăritar . de măritat sau (pop. ) de mărit, potrivită pentru căsătorie: pare-mi bine c-aţi venit, dar n-am fată de mărit.POP. de mătase, mătăsos, moale, lucios: părul ei cel negru-n valuri de mătase se desprinde.EM. de meserie, calificat într-un anumit domeniu, de specialitate: alegea numai oameni demeserie . de miazăzi, sudic, meridional. de mic, din copilărie, de copil: încă de mic te cunoşteam pe tine.EM. de miere, (despre oameni) bun, darnic, generos.
de mijloc
de mijloc, 1) situat în centru, în spaţiul dintre alte lucruri: ţine treapta cea de mijloc între sublim şi simplu.HEL. ; 2) potrivit (ca dimensiuni), mijlociu: Alexandru Vodă era la stat de mijloc.N.COSTIN ; 3) (fig. ) obişnuit, banal, mediocru: este un autor de mijloc. HEL. ; 4) (fig. ) moderat, ponderat.
de masă
de măgan de mărgărit
de milă de milă, de silă de milă să nu ... de mintea mea
de minune de mir de mirare de mirare de miraz de mit de mizerie de mîine de mîna a doua de mîna întîi de mînă de mîncare de mîntuială demn de atenţie demn de crezare demn de laudă
de moarte de modă veche de modru-n afară de moment de monolit
de moşie ... de moştenire
de milă sau de mila (cuiva), din compătimire (pentru cineva): poporul cruci făcea de mila ei.COŞBUC. de milă, de silă sau de silă, de milă, de voie, de nevoie; vrînd, nevrînd: de silă, de milă fu nevoit a mai aştepta.ISP. de milă să nu ..., cu grijă să nu cumva ...: de milă să nu le strice frumuseţea.ISP. de mintea mea (a ta, a lui etc.), din proprie iniţiativă. de minune, 1) admirabil, minunat, extraordinar: nu tăgăduiesc că în sara aceea ea era de minune.NEGR. ; 2) foarte bine, excepţional, grozav: dar de-o va spune-aceasta sau dacă n-o va spune, pădurile şi luna vor face-o de minune.EM. de mir, 1) (despre clerici) care nu face parte din tagma călugărească; 2) (despre biserici) care nu depinde de o biserică. de(-a) mirare sau (înv. ) de mirat, surprinzător; (p.ext. ) uimitor: de mirare cum într-un oraş ca Parisul nu se introduce odată în comerţ acest excelent articol.CAR. (vrednic) de mirare, demn de a fi admirat; admirabil: dar cu slabele-ţi mijloace, faptele-ţi sînt de mirare.GR.AL. de miraz, (reg. ) minunat, straşnic. de mit, fabulos, fantastic, ca-n basme. de mizerie, 1) mizerabil; 2) sărăcăcios: viaţă de mizerie. de mîine, 1) (precedat de „ziua“) care urmează zilei de azi: la ziua cea de mîne abia cuget-un sărac.EM. ; 2) (din) viitor: faptele de azi îndrumează istoria de mîine.CAMIL.P. de mîna a doua, de calitate inferioară. de mîna întîi, de calitate superioară; de prim ordin. de mînă, 1) (despre unelte) acţionat manual: ferăstrău de mînă ; 2) executat manual: lucru de mînă . de mîncare, comestibil: n-aveţi ceva de mîncare? de mîntuială, superficial: treabă de mîntuială . demn de atenţie, vrednic de a fi luat în seamă. demn de crezare, care inspiră încredere, credibil. demn (sau vrednic) de laudă (sau de toată lauda), demn (sau vrednic) de a fi lăudat: la această întrebare vrednică de toată lauda voi avea nor a răspunde.AL. de moarte, 1) mortal: lovitură de moarte ; 2) mortuar, funerar: ce ai ... de-ţi plac făclii de moarte? EM. ; 3) (înv. ; despre păcate) care atrag osînda veşnică: aş fi curăţît de toate, de greşeale cealea ce-s de moarte. DOS. ; 4) (fig. ) grozav, teribil: de luceafărul din cer m-a prins un dor de moarte.EM. de modă veche sau de veche modă, 1) depăşit, demodat; 2) (despre oameni) cu concepţii învechite, depăşite: eu sînt un învăţătorde modă veche.CEZAR.P. de modru-n afară, (reg. ) din cale-afară. de (un) moment, de scurtă durată, momentan, efemer, pasager, trecător: iluzii de-un moment.MACED. ; slăbiciune de moment. de monolit, trainic, de nezdruncinat. de moşie ... sau de moşia lui ..., (înv. ) 1) ereditar: să-l scoaţe din domnia ce-i era de moşiie de atîte vacuri a Batoreştilor.COSTIN ; 2) originar din ..., de loc din ...: Duca Vodă era de moşie din Ţara Grecească.NEC. ; 3) (despre limbă) maternă: limba cea de moşie a locului.BIBLIA. de moştenire, (înv. ) ereditar: noi n-avem boieri de moştenire.FIL.
de mucava
de mucava, (fig. ; despre oameni) fără personalitate.
de mult ce
de mult ce, deoarece, din cauză că: au bătut părinţii din palme de mult ce le-a plăcut cîntecul.CAR.
de multe ori
de multe ori sau de cîte ori, în repetate rînduri, adesea: de cîte ori am aşteptat o şoaptă de răspuns! EM.
de multe ori de multişor de mulţămire de mulţămită de muzeu
de (mai) multe ori sau în (mai) multe rînduri, în mod repetat: am fost de multe ori confidentul lui.CAR. de multişor, care există de multă vreme; vechi: asta-i cam de multişor poveste.CAR. de mulţămire, (înv. ) mulţumitor, acceptabil. de mulţămită, drept mulţumire: cîntare de mulţămită.MINEIUL. de muzeu, 1) rar, preţios, demn de a sta în muzeu; 2) (fam. ) depăşit, vetust. de (sau din) naştere sau de naşterea sa, 1) (urmat de prep. „din“) de loc din ..., de origine din ...: au fost de naşterea sa din ostrovul Samos.URECHE ; 2) de naţionalitate ...: grec din naştere, moldovean prin adopţiune.SAD. de natură să ..., capabil să ..., apt să ...
de naştere de natură să ... de naţie de nădejde de năprasnă de născare de nea
de neam de nebiruit de necaz de necazul ... de neclintit de neconceput de necrezut de nedescris de negoţ de neiertat de neînchipuit de neînlăturat de neînţeles de nemîncate
de naţie, (înv. şi reg. ) din popor: feciorii de împărat nu se ruşinau a lua fete de naţie, din popor.POP. de (sau cu) nădejde, 1) de încredere: le trămise un om de nădejde.ISP. ; 2) puternic; solid, temeinic: nici nu mai mişcară din loc, fiindcă îi lovise cu nădejde.ISP. de (sau din) năprasnă, pe neaşteptate,fulgerător: dădu de năprasnă poruncă de încălecare.SAD. de născare, cu care s-a născut (cineva), originar: ţi-i porecla de născare şi nici nu vreau să ţi-o ştiu.ARGHEZI. de nea, alb strălucitor; marmorean: faţa ta de nea.EM. de neam, 1) (despre oameni) de origine, de naţionalitate: bunicul lui era de neam polonez.CAMIL.P. ; 2) (despre oameni) dintr-o familie nobilă, însemnată: are casă frumoasă, nevastă de neam ş-un băiat la Paris.VLAH. ; 3) (despre viţa de vie, pomi fructiferi etc.) de soi bun: ramurile unui cais de neam.GALA. de nebiruit, invincibil. de necaz, de ciudă, de mînie. de necazul ... (cuiva sau a ceva), din pricina ... (cuiva sau a ceva), de răul ... (cuiva sau a ceva): de necazul vreunui tiran aprig, cumplit peste fire.CONACHI. de neclintit, 1) imposibil de mişcat din loc; 2) (fig. ) ferm, neînduplecat. de neconceput, imposibil, absurd. de necrezut sau de necrezare, de necrezut, incredibil. de nedescris, imposibil de descris, indescriptibil. de negoţ, (înv. ) 1) destinat vînzării, de vînzare: mai făcut-au şi alt obicei, de tot boul de negoţ, cornărit cîte un leu.NEC. ; 2) comercial: învoiala de negoţ cu Polonia.DELAVR. de neiertat, impardonabil. de neînchipuit, 1) care depăşeşte puterea închipuirii, inimaginabil: un peisaj mirific, de neînchipuit ; 2) foarte, extrem de ..., excepţional de ...: frumoasă de neînchipuit . de neînlăturat, inevitabil. de neînţeles, ininteligibil. de nemîncate, (reg. ) dis-de-dimineaţă.
de nenumărate ori de netreabă de nevoia ...
de nevoie
de nenumărate ori sau în nenumărate rînduri, de foarte multe ori, foarte des. de netreabă, (înv. ) fără valoare, fără importanţă, nefolositor. de nevoia ..., (înv. ) din cauza ..., datorită ...: întîrziară cîtva de nevoia iernei.BĂLC. de (sau cu, din) nevoie, 1) (înv. ) necesar, de trebuinţă: de acea hrană cu nevoie să te grijeşti.CORESI ; 2) constrîns, forţat, silit; (p.ext. ) prin forţa împrejurărilor: acesta de nevoie au ieşit din ţara tătărască.URECHE.
de nici o trebuinţă
de nici o trebuinţă, nefolositor, inutil: toiagul său ... se tocise, încît nu-mi era de nici o trebuinţă.ISP.
de nici unele de nici un fel
de nici unele, de nici un fel, nimic: muncim pînă dăm pe brînci şi nu ni se ajung de nici unele.STANCU. de nici un fel, defel, deloc. de (sau (înv. ) întru) nimic, 1) fără valoare, lipsit de importanţă: uscăţiv aşa cum este, gîrbovit şi de nimic.EM. ; 2) lipsit de orice merit; fără caracter: om rău şi de nimic, nu i-au fost milă de sufletul stăpînusău.NEC. de noapte, 1) care acţionează, lucrează în timpul nopţii; din timpul nopţii; 2) (despre păsări răpitoare, animale, insecte) cu organe adaptate pentru activitate în cursul nopţii; care îşi desfăşoară activitatea în timpul nopţii. de (cu) noapte(a) sau (reg. ) din (sau în, cu) noapte, în zori, dis-de-dimineaţă: a se scula prea de noapte şi frumos a se găti. PANN. de nord, nordic. de norocul (cuiva), (înv. ) (care este) potrivit cu soarta, cu destinul (cuiva): era slujitoriu de oaste de nărocul său.DOS. de (la) nouă neamuri, de toate felurile: lungoare de nouă neamuri, alege-te, culege-te din crierii capului.POP.
de nimic
de noapte de noapte de nord de norocul de nouă neamuri de nu ... de obicei
de obşte de ocară
de ocazie de ochii lumii de ocol de ocupaţie de o făină cu cineva de-o întîmplare
de (sau dacă) nu ..., în caz contrar ..., altfel ...: de nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.EM. de obicei, de regulă, în mod obişnuit, în genere: a mai avut puterea să se tîrască pînă la prag, unde-i era de obicei culcuşul. CAR. de obşte, 1) comun, general; public: o lucrare ce s-au alcătuit să fie spre folosul de obştie.URIC. ; 2) împreună, în comun, deopotrivă: să mă iertaţi toţi de obşte.PANN ; 3) în mod obişnuit, de obicei, în genere: merse la cursuri ca de obşte.CONV.LIT. de ocară, ruşinos, compromiţător: cuvintele cealea ce i-au dzis de ocară sînt adevărate.PRAV. de ocazie, 1) potrivit (numai) pentru o anumită împrejurare: nu voia să puie în romanul lui ţărani de ocazie.VLAH. ; 2) (apărut) întîmplător; cumpărat sau vîndut ocazional, din întîmplare (şi avantajos): omul e bine să cumpere cînd găseşte, de ocazie! CĂL. de (sau pentru) ochii lumii, pentru a salva aparenţele, de formă, de faţadă. de ocol, ocolit, indirect: o ia pe un drum de ocol.CAR. de ocupaţie, care ocupă temporar un teritoriu, o ţară etc.: trupe de ocupaţie . de o (sau de aceeaşi) făină (sau teapă, tagmă) cu cineva, de aceeaşi calitate umană cu cineva: fu osîndit şi de cei ce era tot de o fărină cu el.ŞINCAI. de-o întîmplare sau de toată întîmplarea sau de (sau pentru) orice întîmplare, pentru orice eventualitate: purta, de toată întîmplarea, un pistol.GANE.
de olac de olaltă de-o mărginioară de o măsură
de omenie
de onoare de o palmă
de o parte ..., de altă parte ... de-o poştă de oraş de ordin de ordinar de ordine ...
de olac, 1) care aparţine poştei (sau poştalionului); destinat transportului călătorilor şi al corespondenţei: drum de olac ; 2) iute, repede; întins: îndată au răpedzit de olac şi l-au adus.NEC. de olaltă, (pop. ) 1) de-a valma: tăind copaci de olaltă.URIC. ; 2) unul de altul, unul de celălalt: se iubesc ... şi ce departe sînt de-olaltă amîndoi! EM. de-o mărginioară, (reg. ) la periferie: avui şi io o drăguţă, şedea-n sat d-o mărginioară.POP. de (sau pe) o măsură, egal, la fel: înalţi toţi de o măsură.PANN. de omenie, 1) bun, cumsecade, cinstit; ospitalier: aceşti oameni mi se păreau mai buni, mai de omenie.DELAVR. ; 2) (reg. ; despre fete) fecioară, virgină; spusu-mi-a măicuţa mie ca să fiu de omenie; şi io cum să nu greşesc, dacă pe bade-l iubesc? POP. de onoare sau (înv. ) de onor, 1) de încredere; onorabil: îmi găseşte nenea Dumitrache bărbat mai de onoare ca dumneata. CAR. ; 2) de demnitate: datorie de onoare ; 3) de frunte: vinul ocupă locul de onoare. FIL. ; 4) onorific: membru de onoare. de o palmă, foarte mic. (pe) de o parte ..., (pe) de altă parte ..., 1) într-un loc ..., în altul: au ales năsipul de-o parte şi macul de altă parte.CR. ; 2) dintr-un punct de vedere ..., din alt punct de vedere ..., (pe) aici ..., (pe) dincolo ...: de o parte-l bat şi-l gonesc, pre de altă parte să întoarce şi vine.VARLAAM. (cale) de-o poştă sau de la o poştă, (de) la o distanţă (relativ) mare, de (sau pînă) departe: cei trei plopi uriaşi se zăreau cale de-o poştă.HOGAŞ. de oraş, care provine de la oraş, care are caracteristicile, aspectul etc. de la oraş. de ordin(ul), cu caracter ..., de natură ...: mă interesează orice chestiune de ordin intim.STANCU ; probleme de ordin economic . de ordinar(ă), (înv. ) de obicei, în mod obişnuit: revistele de ordinar le face el.VLAH. de ordine ..., (înv. ) de natura ..., de domeniul ...: să ne bucurăm de frumos, de orice ordine ar fi acel frumos.MACED.
a se deosebi cît cerul de pămînt
de origine, 1) de provenienţă, de natură: alimente de origine animală ; 2) originar: locul de origine al rîului ; 3) de baştină, de neam, de naţionalitate: un celebru diplomat, francez de origină.HASD. de-o seamă (cu cineva) sau (reg. ) de (sau la) seamă, 1) de (aproximativ) aceeaşi vîrstă, generaţie (cu cineva): cîţi voinici de-o seamă fură, toţi o ceată se făcură.POP. ; 2) la fel, deopotrivă, asemănător, asemenea: amîndoi sîntem de-o mamă, de-o făptură şi de-o samă.AL. a deosebi albul de negru, a deosebi binele de rău. a se deosebi cît cerul de pămînt, a nu avea nici o trăsătură comună; a fi complet diferit de ...: albina [se deosebeşte] de viespe, cît cerul pe pămînt.GOLESCU.
de o şchioapă de oţel
de o şchioapă, (fam. ) 1) (mai ales despre copii) foarte mic: de cînd eram d-o şchioapă pricepusem lumea! DELAVR. ; 2) (foarte) mare: era tipărit cu caractere de-o şchioapă.AGÂRB. ; 3) (despre materii, substanţe) (foarte) mult; gros: un biet vînător, ... cu pămînt clisos de-o şchioapă pe încălţăminte.OD. de oţel, foarte tare, asemenea oţelului: (fig. ) o inimă de aur şi braţul de oţel.AL.
de paradă de paradis
de paradă, 1) care participă la o paradă: detaşament de paradă ; 2) festiv, sărbătoresc: era-nvestiţi cu toţii ca-n zile de paradă.HEL. ; 3) de formă, de ochii lumii: patrioţi de paradă ... jupuiau ţara.ARGHEZI. de paradis, splendid, minunat.
de origine
de-o seamă a deosebi albul de negru
de parcă de parolă de pază
a se depărta de la chestiune a depăşi limitele de pe de pe cînd de perete de periferie de pe urmă
de parcă, ca şi cum: ploua de parcă era potopul. de parolă, de cuvînt: om de parolă. de pază, însărcinat cu paza, păzitor: este îngeru-i de pază.EM. de (la) pădure, 1) (despre plante şi animale) care creşte şi trăieşte în pădure, sălbatic; 2) (despre oameni) necivilizat, necioplit. de pămînt, 1) (înv. ) pămîntean; 2) făcut din pămînt: oale de pămînt . a-şi depăna amintirile, a povesti din aducere aminte. a depăna din picioare, a merge foarte repede; a o lua la sănătoasa. a se depărta de la chestiune sau a nu mai fi în chestiune, a vorbi despre lucruri străine de problema în discuţie; a divaga. a depăşi limitele, a întrece măsura. de pe, din jur, de lîngă. de pe cînd, de pe vremea în care ... de perete, destinat a fi fixat pe perete: gazetă de perete . de periferie, 1) periferic, marginal; provincial; 2) (fig. ) de mîna a doua: literatură de periferie. de pe urmă, ultimul: ea [noaptea] samănă cu cea de pe urmă noapte a unui osîndit lamoarte.AL.
de pildă de pisică de pleaşcă de plîns
de(-o) (sau spre) pildă, de exemplu: spre pildă: cînd vei vorbi de mucos, nici tu să fii urduros.PANN. de pisică, în felul pisicii: începu să coboare cu o repeziciune de pisică.CĂL. de (sau pe) pleaşcă, pe gratis: au băut pe pleaşcă de la mine.SAD. de plîns, vrednic de milă, jalnic: oraşul ... se află într-o stare de plîns.SAD.
de plop
de plop, (reg. ; despre rudenie) îndepărtat: cucoana Sevastiţa, mătuşă de plop a lui Andrei.HOGAŞ. de plumb, 1) plumburiu, întunecat: sub cer de plumb.AL. ; 2) greu; (p.ext. ) profund, adînc: simţi cum se strecoară un somn de plumb prin toate vinele lui.CR. (numai sau doar, măcar) de poftă sau cît să-şi prindă pofta, foarte puţin; deloc: n-au rămas prune în prun nici de poftă.POP. de politeţe, 1) care exprimă politeţe; politicos, amabil; 2) protocolar: vizită de politeţe.REBR. ; 3) din politeţe. de pomană, 1) gratuit; (p.ext. ) (care este) la un preţ de nimic: am petrecut noaptea într-o cîrciumă, unde am fost primiţi de pomană.BĂLC. ; 2) (în mod) inutil, degeaba, zadarnic, fără rost, pe nedrept: nu mai zobi pămîntul de pomană! DELAVR. ; l-au băgat la başcă de pomană. de pomină, de neuitat; memorabil: aş face ceva să rămînă de pomină.CAR. de popă, (pop .) 1) (despre mîncăruri, în opoziţie cu „de dulce“) de post; 2) (despre zile, săptămîni, perioade) în care se posteşte (conform prescripţiilor bisericeşti), de post. de popularizare, care se adresează unui public larg: literatură de popularizare.
de pădure de pămînt a-şi depăna amintirile a depăna din picioare
de plumb de poftă de politeţe
de pomană de pomină de popă de popularizare de poruncă
de porunceală de poslede
de poruncă, (reg. ) (în mod silit), constrîns: umbla din loc în loc şi-a greu, ca de poruncă.COŞBUC. de (sau pe, după, în) porunceală, (pop. ) 1) (făcut) la (sau pe, după) indicaţiile, dorinţele, comanda cuiva, aşa cum doreşte cineva, de (sau la) comandă: de-aş avea încai darul să scriu de porunceală.GR.AL. ; 2) (făcut sau acceptat) dinordin, (impus) cu forţa, (p.ext. ) (făcut) în silă, prost, de mîntuială: pot să te întreb, tată, cine este acest soţ de porunceală? FIL. de posle(a)de, (înv. ) obişnuit, de rînd: eu, un om de posleade.DOS.
de post
de postrig de poştă de potcă de potriva ... de povară de povaţă
de poveste de praznic de prăsilă de precauţie de precizie
de predilecţie de preferat de preferinţă de prestigiu de preţ de prevedere de price de pricină de prima
de post, 1) (despre mîncăruri) gătit fără carne şi fără grăsime animală: i-am dat mîncare de post, să sentoarcă cum a fost.POP. ; 2) (despre zile, săptămîni, luni) în care se recomandă postul, în care se posteşte; (p.gener. ) în care cineva e constrîns să rabde de foame: nu se sfia, în zile de post, să iasă la vînat.SAD. de postrig, (înv. ) 1) (despre cărţi bisericeşti) care serveşte la ceremonia intrării cuiva în rîndul călugărilor: evanghelie ... de postrig la călugărie.IORGA ; 2) (despre oameni) care aparţine, prin călugărire, unei mănăstiri: noi fiind de postrig de la această mănăstire.URIC. de poştă, poştal: vagon de poştă . de potcă, (pop. ) arţăgos, certăreţ: oameni de potcă fără de lege.BOLLIAC. de (sau pe, la) potriva ..., la fel cu ..., asemenea, egal cu ..., corespunzător cu ..., pe măsura ...: unde să se găsească altul de potriva lui? NEC. de povară, (despre animale) care cară poveri, folosit pentru cărat poveri: pe mine nu mă interesează caii de povară.STANCU. de povaţă, 1) (persoană) care îndrumă, povăţuieşte: i-ai trimis un înger de povaţă. ARGHEZI ; 2) care serveşte cuiva ca exemplu, ca sfat, ca îndemn: întîmplarea asta să vă fie vouă de povaţă. de poveste, (înv. ) care poate povesti, în calitate de martor, faptele petrecute; nici unul, nici de sămînţă: de ar fi nimerit cît foc slobozie, n-ar mai fi ramas nici la turci, nici la moscali, om de poveste.NEC. de praznic, (înv. ; despre îmbrăcăminte) care se poartă în zilele de sărbătoare; de gală,festiv: [erau] îmbrăcate cu haine de praznic.BELDIMAN. de prăsilă, (despre animale domestice) selecţionat pentru reproducere: un vestit măgar de prăsilă.CAR. de precauţie, care preîntîmpină sau încearcă să preîntîmpine un pericol, un necaz posibil: mişcări încete, pline de precauţie. CEZAR.P. de precizie, (despre aparate, instrumente de măsură etc.) care funcţionează cu (cea mai) mare exactitate, (foarte) exact; (p.ext. ) de calitate, bun: aparatură de mare precizie. de predilecţie, 1) preferat, favorit: studiul istoriei ... a fost în toate timpurile ocupaţia de predilecţie a oamenilor gînditori. MAIOR. ; 2) obişnuit, frecvent: petrecerea de predilecţie oconstituia un soi de cavalcadă specială.CĂL. ; 3) cu predilecţie. de preferat, (în mod) preferabil. de (sau (înv. ) cu) preferinţă, mai ales, îndeosebi: să pofteşti cînd ai vreme, de preferinţă între 5 - 7 p.m.CAR. de prestigiu, prestigios. de (mare sau (înv. ) mult) preţ, (foarte) scump, (foarte) valoros: au dăruit un hanger de mare preţ vezirului.NEC. de (sau ca) prevedere, (care serveşte) pentru a preveni un lucru neplăcut; pentru a evita eventualele riscuri: consimţiră, dar îşi luară toate măsurile de prevedere.PREDA. de price, (înv. ) 1) care constituie prilej de neînţelegere, de dispută, de ceartă; 2) care este potrivnic, duşman: să prinză, ori morţi ori cu zile, pe mulţi alţi boiarnici de price.OD. de (sau cu) pricină (sau pricini), vinovat: astfel dar pe strugur l-au găsit cu vină şi că însuşi numai este de pricină.PANN. de(-a) prima sau din primă, (înv. ) de la început, dintîi; înainte de toate, mai întîi: iaste derept den primă să ne curăţească cu aceasta usteneală şi sete.CORESI.
de primă necesitate
de primăvară
de primejdie
de primire de prim ordin de primprejur de principiu
de pripas
de prisos de probă de progres de prost gust de protecţie de provincie a depune armele a depune o plîngere
de purtare de purtat de puterea sa
de primă necesitate sau de (cea mai) mare necesitate, absolut trebuitor, indispensabil. de primăvară, 1) (despre plante sau părţi ale lor) care creşte, care se dezvoltă în timpul primăverii, primăvăratic: flori de primăvară ; 2) (despre sămînţa plantelor) care se seamănă în timpul primăverii; din care cresc plante primăvăratice: salată de primăvară ; 3) care se efectuează, care are loc în timpul primăverii: arături de primăvară ; 4) care este potrivit, indicat pentru primăvară, care se poartă în acest anotimp: haine de primăvară . de (mare) primejdie, 1) (extrem de) primejdios: îl aşteptau altele mai gingaşe şi mai de primejdie.CEZAR.P. ; 2) care anunţă un (mare) pericol: se auzi bătînd la biserică clopotul de primejdie.SAD. ; 3) (glumeţ) extraordinar, grozav: sînt toţi de părere că-i şade de primejdie [costumul].BRĂTESCU-VOINEŞTI. de primire, 1) (despre încăperi) destinatoaspeţilor, vizitatorilor sau solicitanţilor: în faţă,cu ferestrele la stradă, e salonul de primire.VLAH. ; 2) (despre ore, zile) în care se primesc oaspeţi; în care este permis accesul într-un anumit loc: zi de primire ; 3) care poate fi primit; acceptabil: glasu-mi în sfîrşit vă va-nvăţa ce este de priimire şi ce d-a vă depărta.HEL. de prim (sau de primul) ordin, 1) de primă importanţă; 2) de cea mai bună calitate; excelent. de primprejur, care se află în jur, înconjurător, învecinat, vecin: toată suflarea şi făptura de prinprejur îi ţineau hangul.CR. de principiu (sau principii), care are caracter teoretic, general (şi preliminar): am plecat de la ziar pe chestii de principii.CEZAR.P. ; poziţie de principiu . de pripas, 1) (despre animale domestice, mai ales despre cîini) fără stăpîn: îi plăcea şi lui un aşa dobitoc ... mai cu seamă că era de pripas.ISP. ; 2) (despre copii) părăsit, abandonat; (p.ext. ) nelegitim, din flori: băiat din flori şi de pripas.EM. ; 3) (despre oameni) străin, venetic: boieri de-o zi, boieri de ieri ... şi unii, şi-alţii de pripas.ARGHEZI. de (sau în de) prisos sau (înv. ) de prisoseală (sau prisosit), (care este) din belşug, din plin, mult, abundent, (care este) în plus, mai mult decît trebuie, peste obişnuit, (p.ext. ) (care este) fără rost, inutil, zadarnic, superfluu, (înv. ) de prisoseală, de prisosit: temîndu-se mult ca să nu zică vorbe de prisos, ajunge a fi neînţeles.HEL. de (o) probă, de încercare, de verificare:luai de probă pentru casă vreo trei chile [devin].CAR. de progres, (înv. ) (despre oameni) progresist. de prost gust, deplasat, nepotrivit: să renunţi la planurile dumitale de prost gust.CĂL. de protecţie, care sprijină, ajută, ocroteşte, protejează: măsurile de protecţie pe care le prepară noul guvern.REBR. de provincie, situat în provincie, specific provinciei: în oraşul de provincie, banal, unde niciodată nu se văzuse vrun papagal.TOP. a depune armele, 1) a capitula; 2) a ceda; a renunţa. a depune o plîngere, a face o reclamaţie. de purtare, 1) (despre îmbrăcăminte, încălţăminte) care se poartă în mod obişnuit (în zilele de lucru); de toate zilele, de lucru; 2) (despre animale) care se foloseşte la muncă, la tracţiune, de muncă, de tracţiune: nu ar fi mulţumită să o plimbe cu caii de purtare.REBR. de purtat, (care este, serveşte) de îmbrăcăminte; de îmbrăcat: să-mi dai de mîncare şi de purtat cît mi-a trebui.CR. de puterea sa, (înv. ) de sine stătător, independent, liber: de va face ceastă mărturie, găsindu-să de puterea sa sau supt ascultarea părinţilor săi, o va creade giudeţul.PRAV.
de puţin de puţine ori de rangul al doilea de rangul întîi de rasă de rădăcină de rău de răul cuiva de regulă de reşedinţă de revoluţie de rezervă de rezidenţă de ridicat la cer
de rînd de rîndul ... de rîndul acesta de rîndul traiului de rîs de rod
de rost de rudă de rudă bună de rudă rea de ruşine de sabie
de puţin, (sport ) la foarte mică distanţă, diferenţă. de puţine ori, rareori. de rangul al doilea sau de al doilea rang, de calitatea a doua, de gradul al doilea. de rangul întîi sau de primul rang, de prima clasă, de calitatea întîi, de gradul întîi; de frunte: persoane care ocupă în societatea capitalistă locuri de întăiul rang.SAD. de rasă, 1) superior, ales: un scriitor de rasă.GALA. ; 2) de soi bun: vite şi cai de rasă. CĂL. de rădăcină, (fig. ; înv. ) de bază, fundamental: idei streine şi nepotrivite cu ideile sale cele de rădăcină.HEL. de rău, (înv. ) duşmănos, supărător, vătămător: cuvinte bîrfealnice şi de rău.MINEIUL. de răul cuiva, din pricina răutăţii cuiva: nu hălăduia de răul lui nici o jupîneasă.NEGR. de regulă, în mod obişnuit, de obicei: cei aduşi în fiare sînt de regulă spînzuraţi de catarg.CAMIL.P. de reşedinţă, care serveşte drept sediu (unei persoane, unui organ administrativ etc.); rezidenţial: Duca Vodă nu mă poate privi, în oraşul său de reşedinţă, cu prea mare simpatie. SAD. de revoluţie, (despre suprafeţe sau corpuri geometrice) generat prin rotaţia unei drepte, a unei curbe sau a unei figuri geometrice în jurul unei drepte fixe. de rezervă, menit să înlocuiască; destinat a fi folosit în anumite condiţii: într-o cameră de rezervă i se improvizase un dormitor.REBR. ; cheie de rezervă . de rezidenţă, de reşedinţă. de ridicat la cer, (înv. ) vrednic de laudă. de rînd, 1) din popor; (p.ext. ) comun, obişnuit: am fost un creier bolnav ş-o inimă de rînd.EM. ; 2) (reg. ) alături, unul lîngă altul: au păscut toate de rînd.PANN ; 3) (planificat) de serviciu: pe cînd era de rînd viteazul nostru să pîndească, ieşi balaurul din groapă.ISP. ; 4) la rînd. de (sau din) rîndul ..., (înv. şi pop. ) în privinţa ..., referitor la ...: se apropia timpul prînzului şi trebuia să alerge ca să vadă de rîndul mesei.SLAVICI. de rîndul acesta (sau ăsta), de data asta. de rîndul traiului, (reg. ) de hrană: m-am fost vîrît prin nişte scai, ca să-mi caut şi eu puţină sămînţă de rîndul traiului.POP. de rîs, 1) fără valoare; 2) ruşinos, de ocară: i-a oferit un preţ de rîs. de (sau pe, cu) rod, roditor; (spec. ; despre pomi) fructifer, încărcat cu fructe: are de vînzare o vie pe rod.CAMIL.P. de rost, (înv. ) 1) prin viu grai, oral, verbal: pot a vă zice di rost că sînt cu multă, fiiască plecăciune.KOG. ; 2) închipuit, inventat: în acea zi strălucită ce bucurii mari a fost, va putea fieştecare a le socoti de rost.PANN ; 3) din proprie iniţiativă, neîndemnat, de la sine: ştie ca calul prost să ia hamul de rost.POP. de rudă, (pop. ) 1) de prăsilă; 2) foarte puţin; de leac: lasă-mi măcar de rudă un fir.POP. de rudă bună (sau mare, bogată), (înv. ) de neam bun (sau mare, bogat): era de luminată şi bogată rudă.DOS. de rudă rea (sau mică), (înv. ) de origine modestă: o fată de ţăran şi de rudă mică.VARLAAM. de ruşine, (despre cuvinte, expresii) ruşinos, indecent, trivial, vulgar: vorbe de ruşine . de sabie, (înv. ) capabil să poarte sabia sau (p.gener. ) arma (pentru a lupta): era oameni foarte viteji, mai vîrtos bărbaţi de sabie.POP.
de sacrificiu
de salon de salvare de santinelă de sapă de saţ
de sămînţă de săptămînă
de sărbătoare de scaun
a-şi descărca inima a-şi descărca mînia de schelet a deschide apetitul a-i deschide cale netedă a deschide gura a-şi deschide inima a deschide larg uşile
a deschide ochii a-şi deschide ochii în patru a deschide ochii mari a deschide
de sacrificiu, sacrificat: generaţia noastră nu e o generaţie de sacrificiu, ci o generaţie de biruitori.LOV. de salon, (adesea peior. ) specific lumii mondene, societăţii bune (care frecventează saloanele); care se produce într-un salon: mulţi poeţi de salon ar fi încîntaţi cînd ar putea descoperi ... idei cu o umbră ... de frumuseţea celor populare.MAIOR. de salvare, care serveşte pentru a salva: am cerut ... bărci de salvare.STANCU. de santinelă, care serveşte la pază: cei 2 tîlhari studiau inginereşte teritoriul claustrat, cu turnuri de sentinelă înşirate pe ziduri. ARGHEZI. de sapă, (despre oameni) capabil să lucreze cu sapa: aş fi avut acum şi nepoţi de sapă, dar n-a vrut Dumnezeu să-mi trăiască copiii cei dintîi.POP. de saţ(iu), 1) (înv. ) săţios: nici între mare şi mică bucata sau înghiţitura mai de saţiu sau mai de nesaţiu a fi socotesc.CANT. ; 2) pînă la saţ(iu). de (sau pentru) sămînţă, 1) (păstrat) pentru semănat, (bun) pentru semănat: e jăcmănit ca-n codru şi e ameninţat să rămîie fără porumb de sămînţă.REBR. ; 2) de prăsilă: nu-i gîscă, ci-i gînsac: l-am cumpărat de sămînţă.CR. de săptămînă, (care este) de serviciu pe timp de o săptămînă: aflasem că eşti de săptămînă.SAD. de sărbătoare sau de sărbători, 1) (despre zile) în care se sărbătoreşte ceva sau cineva; în care (oficial) nu se lucrează, de odihnă: săracul n-are soare, nici zile de sărbătoare!POP. ; 2) (ca) pentru sărbătoare; (în mod) festiv, ceremonios, sărbătoresc): lelişoară, trup de flori, gura ta-i de sărbători.POP. ; haine de sărbătoare. de scaun, (despre aşezări) care constituia reşedinţa monarhului sau a cîrmuirii; de reşedinţă: partea aceasta e anticul tîrg de scaun, cubeilicul.SAD. ; cetate de scaun. a-şi descărca inima (sau sufletul, aleanul inimii, aleanul sufletului) (asupra cuiva), 1) a se confesa, a se destăinui (cuiva); a-şi spune ofurile (cuiva); 2) a-şi revărsa supărarea, mînia (asupra cuiva); a mustra, a certa (pe cineva): după ce a mustrat-o şi şi-a descărcat tot aleanul inimii sale asupra ei, cică a părăsit pentru totdeauna pămîntul acesta.POP. a-şi descărca mînia (asupra cuiva), a-şi revărsa mînia (asupra cuiva). de schelet, (despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) foarte slab, scheletic: mîini străvezii cu falange de schelet.CEZAR.P. a deschide apetitul, a face poftă de mîncare. a-i deschide cale netedă (cuiva), a-i croi drum în viaţă (cuiva). a deschide gura, a vorbi. a-şi deschide (sau închide) inima, a(nu) se destăinui: ce-i mai rămîne celui singur, decît să-şi închidă inima, să se roage şi să se plîngă cu lacrimi icoanelor? POP. a deschide larg uşile, a fi ospitalier. a deschide ochii, 1) a veni pe lume, a se naşte: satul în care deschisese ochii nu mai exista ; 2) a se trezi: zgomotul îl făcu să deschidă ochii ; 3) a vedea (sau a face pe cineva să vadă) dincolo de aparenţe; a (se) lămuri: bine că ţi-ai deschis şi dumneata în sfîrşit ochii ca să vezi cine sunt.CAR. a-şi deschide ochii (şi urechile) în patru sau a fi cu ochii în patru, a fi cu mare băgare de seamă: Chiriac, puiule, ... fii cu ochii-n patru.CAR. a deschide (sau a face) ochii mari (ca de bou sau cît cepele), a se mira foarte tare, a fi uluit. a deschide (sau a rupe, a croi, a tăia) pîrtie, a începe, a iniţia ceva (luptînd cu dificultăţile începutului); aşi croi (singur) drum în viaţă.
a deschide scorul a deschide un credit a deschide urechile deschizător de drumuri a descîlci iţele
de scîrbă de scoarţă a descoase pe cineva a descoperi America a descrie în culori negre de scris de scurtă respiraţie
de seama ...
de seamă de seara pînă dimineaţa
de seară de sec de senzaţie de serie
de serviciu a desface o căsătorie de sfinx
a deschide scorul, a marca primul punct într-o întrecere sportivă. a deschide un credit (cuiva), a credita, a împrumuta (pe cineva). a deschide urechile, 1) a fi atent, a lua aminte (la ceva); 2) a ţine seama (de ceva). deschizător de drumuri, pionier. a descîlci (sau a descurca) iţele, a clarifica, a limpezi o afacere. de (sau cu) scîrbă, (înv. ) 1) care produce neplăcere, scîrbă: de se vrea întîmpla cuiva de în slugile lui boală, poruncea a-l scoate de grabă, ... ca pentru nemic lucru cu scărbă să nu vază. (a.1648).GCR. ; 2) împotriva voinţei sale,cu forţa, cu sila: 3 dzile s-au apărat şi n-au vrut să iscălească în mărturie, şi pe urmă Neculai Vodă au triimis o slugă a măriei sale cu scărbă de-au iscălit.BUL.COM.IST. de scoarţă, (reg. ) (despre părinţi, fraţi, surori) vitreg: mamă de scoarţă.CR. a descoase (din toate prohaburile) pe cineva, a încerca cu orice preţ să afle secretele cuiva: ţinea să-şi descoase tovarăşul din toate prohaburile.GANE. a descoperi America, (iron. ) a forţa uşi deschise. a descrie în culori negre, a prezenta (numai) aspectele negative; a semnala (numai) defectele. de scris, cu (sau pe) care se scrie: ţăcănitul ... unei maşini de scris se repezi ca o grindină metalică.VINEA. ; hîrtie de scris. de scurtă respiraţie, de mică întindere. de seama ..., 1) la fel cu ..., asemenea, egal cu ..., corespunzător cu ..., pe măsura ..., de potriva ...: te cunoşti de pe năframă că eşti de-a maică-ta seamă.POP. ; 2) (înv. ) din firea ..., din temperamentul ...: [era] scunducel de stat, iubitor de glume, foarte deşenţat la port şi cuvinte; iar, de seama lui, nu deşert de minte.BUDAI-DELEANU. de seamă, (care este) cu însuşiri deosebite, ieşite din comun; (care este) cu mari merite într-un anumit domeniu; (care ocupă un loc) de (mare) importanţă în ierarhia socială; (care este) de o valoare remarcabilă, (care este) de o mare însemnătate, importanţă: istoria patriei este una dinpreocupările cele mai de seamă ale unei naţii.CĂL. de seara pînă dimineaţa, în tot timpulnopţii; în fiecare noapte: de seara pînă dimineaţa o să tot audă glasul bufniţelor. STANCU. de seară, 1) care se face, se produce sau acţionează în timpul serii sau în prima parte a nopţii; din timpul serii; de cu seară: lucrul de seară nu-l lăsa pentru dimineaţă. POP. ; 2) (despre obiecte de îmbrăcăminte) care se poartă în timpul serii sau al nopţii la anumite ocazii: rochie de seară. de sec, (pop. ) 1) de post; 2) (despre zile, săptămîni, luni) de post; 3) pentru post. de (mare) senzaţie, senzaţional: s-a petrecut ... un incident de mare sensaţie.CAR. de serie, (despre mărfuri, obiecte) fabricat, confecţionat după acelaşi tip, împreună cu alte obiecte asemănătoare; (p.ext. ) comun, obişnuit, banal: producţie de serie . de serviciu, 1) în tură de lucru la serviciu; (care se află) dejurnă pe timp de o noapte, de o zi sau pe o perioadă din zi; de gardă: el n-a fost de serviciu în noaptea aceea a şi adormit acasă cu copiii.REBR. ; 2) (care se află) în folosinţa curentă, efectivă şi (zilnică) a unei întreprinderi, a unei instituţii etc.: vei avea la dispoziţie o motocicletă de serviciu. PREDA ; 3) care se referă la serviciu, la activitatea pe care o desfăşoară cineva în calitate de angajat al unei întreprinderi: d-ta să nu te amesteci; astea-s chestii de serviciu.SEBASTIAN. a desface o căsătorie, a pronunţa o sentinţă de divorţ. de sfinx, enigmatic, misterios: o tăcere de sfinx e preferabilă unei glume nereuşite. VINEA.
de sine de sirenă de sîmbră de sîn
de sînge a deslega calul de la gard despărţire de pat a despica părul în patru despre chipul lui de stinge pămîntul de surda de sus pînă jos de sus şi de început de sus şi pînă în talpă
de şatră a deşerta caşul a deşerta sacul de-şi scoate ochii de şoc deştept ca oaia de ştreang
de taină
de (sau de la, (înv. ) din, dintre) sine (sau (înv. ) sineşi, sinele, sinene) sau (înv. ) singur de (sau de la, din, dintru) sine sau de la sine sau de sine singur (sau însuşi), (făcut, realizat etc.) din iniţiativă proprie, cu (sau prin) mijloace, resurse proprii, fără intervenţia cuiva; (care acţionează) (de unul) singur, independent (de cineva sau de ceva): şi una şi alta se dezvoltă de sinele, fără a căuta să se atingă, să se influenţeze cumva una pe alta.CAR. de sirenă, deosebit de frumos, încîntător, fermecător; amăgitor: cu un cîntec de sirenă, lumea-ntinde lucii mreje.EM. de sîmbră, (reg. ) în tovărăşie; împreună: am botezat de sîmbră.CONV.LIT. de sîn, (despre copii) sugar. de sînge, 1) roşu (aprins), sîngeriu: luminile cerului s-au cernit cu zăbranic de sînge. ARGHEZI ; 2) (despre lacrimi) de mare durere: cîntă două turturele, una rîde, una plînge tot cu lacrime de sînge.POP. ; 3) sîngeros; crud: scepticismul, monstru de sînge, părinte al turbării şi al sinucidului.FIL. a deslega calul de la gard, a începe discuţia: desleagă odată calul de la gard, să ştiu şi eu ... ce-i al tău şi ce-i al meu.CR. despărţire de pat, (înv. ) divorţ. a despica (sau a tăia) părul (sau firul de păr) în patru (sau în şapte), a cerceta cu minuţie exagerată ceva: e în stare să taie un fir de păr în patru.AL. despre chipul lui, (înv. ) cît despre el, din(spre) partea lui: poate stăpînul robului despre chipul lui să facă pîră la giudeţ.PRAV. de stinge (sau de zvîntă) pămîntul, peste măsură (de mult); excesiv, exagerat: o, acum beau de zvînt pămîntul.VLAH. de(-a) surda, (pop. ) degeaba, zadarnic, în van: de surda încercase el s-o mai dea pe brazdă cu vorba.POP. de sus pînă jos, în întregime. de sus şi de început, (înv. ) din capul locului, înainte de toate: că de susu şi-e şi de începutu, întîi, mai rea, iubirea dulceţiei, că nu lasă nici cuvîntul lu Dumnezeu să asculte.CORESI. de sus (sau din vîrf) şi pînă în talpă, de sus şi pînă jos, în întregime: de-ar fi casa lor din piatră, totuşi s-a răsipi toată de sus şi pînă în talpă.POP. de şatră, 1) ţigănesc: purta un nume mai mult de şatră decît de salon, căci se numea Porojan.AL. ; 2) grosolan, necuviincios, vulgar: cunoştea mîniile regelui ... şi vocabularul, care uneori era mai curînd de şatră decît de curte regală.STANCU. a deşerta caşul, (reg. ) a o zbughi, a fugi. a deşerta sacul, (fam. ) a povesti, a relata ce a aflat. de-şi scoate ochii sau de (şi-)a scos (sau de i-a ieşit) limba de-un cot, foarte mult, din răsputeri: fuge lumea de dînsul de-şi scoate ochii.CR. de şoc, (despre unităţi militare) care are de îndeplinit o misiune importantă şi dificilă în lupta ofensivă. deştept ca oaia, prost. (bun) de ştreang, care merită să fie spînzurat: hoţi buni de ştreang.AL. de (sau (înv. ) cu) taină, 1) secret, tainic; misterios: înaintea celui străin nu grăi cele dă taină.POP. ; 2) (înv. şi pop. ) foarte apropiat; intim: postelnicul m-a ales sfetnic de taină al său. FIL. ; 3) desfăşurat în cadru restrîns, intim: Cina cea de taină.
de talia cuiva
de talia cuiva, de talentul, de valoarea cuiva: nu era un pictor de talia celor mari, dar învăţase bine meşteşugul.
de talie
de talie, de talent, de valoare: cînd jucătorii sînt toţi de talie, se întîmplă ... partida să fie remisă.CAR.
de tarabă de tăvăleală
de toaletă
de tarabă, mahalagesc, trivial: chestie de tarabă, onorabile! daraveri de clopotniţă, stimabile! CAR. de tăvăleală, (despre haine) de purtat la lucru, rezistent la purtat: pantaloni de tăvăleală. de teatru, 1) care se prezintă pe scenă:spectacol de teatru, pentru care luptaseră atîţia jer-tindu-şi a lor stare.MACED. ; 2) care se întrebuinţează în spectacol; de recuzită: pumnal de teatru. CĂL. ; 3) care se ocupă cu literatura dramatică şi cu reprezentarea acesteia pe scenă: oameni de teatru ; 4) afectat, teatral: aşa-i slujba, micule - oftă ea cu compătimire de teatru.REBR. de temei, 1) de bază, fundamental, principal; important, serios; (p.ext. ) greu, dificil: nu putea alcătui articole mai de temei decît în linişte.CĂL. ; 2) de încredere, sigur: cum îl scăpa din mînă, nu mai era de nici un temei. DUILIU.Z. de temelie, 1) fundamental, principal, esenţial: întrebarea ... de temelie.BLAGA ; 2) (reg. ) băştinaş, autohton. de teren, care lucrează sau care se foloseşte pe teren: automobil de teren . de ticnă, (înv. ) prielnic, folositor; potrivit, favorabil: el singur, spre mîngăiere, îşi face lui-şi figură de un lăcaş mai de tihnă, potrivit pe a lui vrere.CONACHI. de timpuriu, din timp; devreme: vream să plecăm, ca să ajungem de timpuriu la mînăstirea Războieni.BOL. de (sau cu) (mare) tiraj, care apare într-un număr mare de exemplare: nu un ziar oarecare, ci unul de mare tiraj? STANCU. de tînăr, de timpuriu: însuratul de tînăr şi mîncarea de dimineaţă n-au greş.NEGR. de (sau pentru) toaletă, care serveşte la curăţirea şi îngrijirea corpului: adusese un feredeu mic de stejar ..., un burete de toaletă şi cărţi.BACOVIA.
de toamnă de toată frumuseţea
de toamnă, 1) care se referă, care ţine de anotimpul toamnei: îmbrăcăminte de toamnă ; 2) de cu toamnă. de toată frumuseţea, foarte frumos, minunat.
de toată mîna de toată nostimada de toată orînduiala
de toată mîna sau de multe mîini, de toate felurile: era multă lume, boieri şi cocoane de toată mîna.CAR. de toată nostimada, foarte nostim, amuzant. de toată orînduiala, de tot felul. de toată ziua sau de toate zilele, de fiecare zi, cotidian: scrisorile mele sînt un jurnal în care însemnez nuvele de toată zioa.GHICA. de toate, 1) (lucruri) de diferite feluri, variate: avem de toate cu îmbelşugare.MAIOR. ; 2) de toţi. de tocmeală, 1) care este stabilit prin- tr-o înţelegere: dar nu trecu mult şi se încheiară şi cei cinci ani de tocmeală.POP. ; 2) (despre îmbrăcăminte, încălţăminte) făcut la comandă: ghete de tocmeală ; 3) de mîntuială: după cîtevacruci de tocmeală, m-am suit în pat.BRĂESCU ; 4) bine, tare, zdravăn: pusese piele bună ... erau cusute de tocmală.CR. de tot ... sau de toată ..., 1) foarte ...: era băiat de tot hazul, ştia să facă o mulţime de pozne.SLAVICI ; 2) cu totul.
de teatru
de temei de temelie de teren de ticnă de timpuriu de tiraj de tînăr
de toată ziua de toate
de tocmeală de tot ...
de tot felul
de tot de tot soiul de toţi de trandafir de tranziţie
de treabă
de trebuinţă de trei parale de tropice de trufă de trup de tunet de ţară de ţiiş de-ţi scoţi ochii cu degetele de ultimă oră de un cîrd de ani de un cîrd de vreme de unde pînă unde de unde să-i trăznească lui prin minte?! de un fel de un moment de-un rînd
de tot felul (sau neamul) sau de toatefelurile (sau neamurile), variat, felurit: un gard viu ... format de mărăcini de tot neamul.GHICA. de (sau (înv. ) întru) tot sau cu (sau în, întru) totul sau (pop. ) cu (sau întru) totului (sau (înv .) totuluş) tot, 1) în întregime, pe de-a-ntregul, complet, cu desăvîrşire: lasă-ţi lumea ta uitată, mi te dă cu totul mie.EM. ; 2) foarte: tîrziu de tot s-a ridicat. COŞBUC. de tot soiul sau (reg. ) în toată forma, fel de fel, variat: mulţimea păsărilor de tot soiul.DRĂGHICI. de toţi (sau de toate), în total: fusesă de toţi şesă, şepte mii de leşi.NEC. de trandafir (sau de trandafiraş), (pop .) asemenea trandafirului (ca frumuseţe sau culoare): bade, trup de trandafir, lasă-mă să rup un fir.POP. de tranziţie, de trecere, intermediar, tranzitoriu: elemente pentru înţelegerea ... unei interesante epoci de transiţie.MAIOR. de treabă sau (înv. ) cu (bună) treabă, 1) (înv. şi reg. ) harnic, priceput, capabil: că boii se ţin cu iarbă, şi casa c-un om de treabă.POP. ; 2) de omenie, bun, cinstit, vrednic de cinste, cumsecade: purceluşi cu coada sfredel şi cu beţe-n loc de labă, cum mai bine i se şede unui purceluş de treabă.EM. ; 3) (reg. ) cum trebuie, bine: au fost numit şi el cu bună treabă Marele viteaz de la Cîrlibaba.BUDAI-DELEANU. de trebuinţă sau (pop .) de trebuială, 1) trebuincios, necesar, folositor, util: nevoia a făcut pre oameni săşi afle cele ce le era de trebuinţă.HEL. ; 2) (înv. ) potrivit, propice: şi se tîmplă zi de trebuinţă, cînd Irod născutul lui cină făcea.CORESI. de trei parale, de proastă calitate: într-o altă droşcă, mai de trei parale, veneau cei patru cavaleri.BARBU. de tropice, de la tropice, din regiunea tropicală: struguri de Constantinopol ..., fructe bizare şi aurite de tropice.CEZAR.P. de trufă, (despre nume) de rîs, de batjocură. de trup sau de un trup (cu cineva), (înv. ) care este născut din ...; care este din aceiaşi părinţi cu cineva, de sînge: au trimis nişte fraţi ai lui mai mici şi pre un ficior a lui de trup.NEC. de tunet, puternic, răsunător, ca tunetul: atunci răsunară, deodată, silabe energice - pe un timbru ciclopic, de tunet înfundat.VINEA. de (la) ţară, 1) de la sat: pragul vilei de ţară.EM. ; 2) sătesc, ţărănesc: un pat acoperit cu velinţe vărgate de ţară.OD. de(-a) ţiiş, (înv. ) ţinînd cu mîna ceva: apucînd drugi, hloabe, sîneţe de-a ţiiş, au împins pre nemţi de la şanţuri.COSTIN. de-ţi scoţi ochii cu degetele sau de-ţi bagi degetele în ochi, (despre întuneric) beznă: era un pui dentuneric di-ţ scotei ochii cu degitili.POP. de ultimă oră, foarte nou, actual: ştire de ultimă oră. de un cîrd de ani, de mai mulţi ani. de (la) un cîrd de vreme, de un timp încoace. de unde pînă unde, nu se ştie cum: amu, di undi pînă undi, îi vini Soarelui cinca însurătorii.POP. de unde să-i trăznească lui prin minte?!, cum să-şi închipuie? de un fel, de o singură specie. de un moment, momentan, trecător: la oamenii deosebiţi, toane de un moment pot determina o mare parte a vieţii.CAR. de-un rînd, (reg. ) de data asta, deocamdată.
de unul singur de valoare
de vară de veghe de veneţie de vis de voie, de nevoie de vreme ce ... de vreme ce cum ... dezbracă un sfînt şi îmbracă pe altul a dezbrăca de shima călugărească de zile mari de ziuă a dezlănţui un atac a dezlănţui un război dezleagă-ţi iapa de la gard! a-şi dezlega băierile inimii a-şi dezlega punga a dezlega sacul a dezmorţi atenţia de zor dimineaţa pînă seara
din această secundă din adîncul inimii din alte potoape din alte timpuri din an în Paşti
de unul singur, neînsoţit, neasistat de (alt)cineva: le-am vorbit eu, de unul singur, vreun ceas şi mai bine.CAMIL.P. de valoare, 1) (despre lucruri) preţios, valoros, scump: muzeul are obiecte de valoare ; 2) (despre oameni) important, merituos; valoros: un om de mare valoare . de vară, 1) (despre plante) care rodeşte în timpul verii; (despre fructe) care se coace vara (de timpuriu); 2) care se efectuează sau care se practică în timpul verii: sport de vară ; 3) care se poartă în timpul verii, care este adecvat verii: tremura iarna în haine de vară.GHICA. de veghe, care veghează, veghetor: (fig. ) făclie de veghe pe umezi morminte.EM. de veneţie, (înv. ; despre mărfuri) care provin din Veneţia: să ne dai cai de călărie şi arme de veneţie.POP. de vis, (fam. ) foarte frumos; de o frumuseţe ireală. de voie, (ori) de nevoie sau au de voie, au de nevoie, vrînd-nevrînd, constrîns, forţat, silit. de vreme ce ..., din moment ce ... de vreme ce cum ..., (înv. ) din moment ce ..., dat fiind că: de vreme ce cum Dumnezeu n-are sfîrşit, nice pedeapsa ... nu se cuvine a avea sfîrşit.VĂC. dezbracă un sfînt şi îmbracă pe altul, (fam. ) face datorii noi pentru a plăti pe celevechi. a dezbrăca de shima călugărească (pe cineva), a determina să renunţe la călugărie (pe cineva): dezbrăcînd-o de shima călugărească, o luase femeie.CANT. de zile mari, deosebit, solemn; excepţional: costum de zile mari . de (sau despre, către) ziuă, înainte de ivirea zorilor, spre dimineaţă: despre ziuă au adornit.CR. a dezlănţui un atac, a lansa, a porni un atac; a ataca. a dezlănţui un război, a declanşa un război. dezleagă-ţi iapa de la gard!, vorbeştelimpede, lămurit! a-şi dezlega băierile inimii, a se destăinui, a se confesa. a-şi dezlega (sau a-şi desface) punga (sau băierile pungii), a da bani (cuiva), (p. ext. ) a fi darnic, generos: oamenii din tîrg trec repede; ... n-au vreme să-şi desfacă punga. DELAVR. a(-şi) dezlega sacul, 1) a începe să vorbească; a spune tot ce ştie: ascultaţi, copiii moşului, să dezleg eu sacu cu glumele şi cu snoavele.POP. ; 2) a se destăinui; 3) (reg. ) a făta. a dezmorţi atenţia (cuiva), a destinde (pe cineva): d. preşedinte îl opreşte, spre a mai dezmorţi atenţia Camerei cu o glumă.CAR. de zor, din plin; cu elan: se pregătea de zor să-şi treacă examenul.VLAH. (de) dimineaţa (sau dimineaţă) (şi) pînă seara, toată ziua; în fiecare zi, zilnic, (p.ext. ) tot timpul, mereu: aceeaşi muncă de dimineaţa pînă seara.VLAH. (chiar) din această secundă sau din secunda aceasta, începînd cu momentul în care ne aflăm; de acum (înainte), (chiar) din această clipă; în acest moment: chiar din această secundă nu-ţi mai sînt prieten . din adîncul inimii (sau sufletului), din tot sufletul; cu tot dinadinsul; foarte mult: să suspinăm den adîncul inimei cătră cela ce poate spăsi pre noi.CORESI. din alte potoape, (reg. ) din moşi-strămoşi, de demult. din alte timpuri, de altădată, de demult: vîntu-o foaie vestejită mi-au adus ... voi păstra-o, voi întinde-o între foile acele ce le am din alte timpuri de la mîna dragei mele.EM. din an în Paşti sau din Paşti în Paşti sau din Paşti în Crăciun, foarte rar: la biserică mergi din paşti în paşti.CR.
din băbăluc din bătrîni din belşug din bob în bob din brazdă
din băbăluc, (reg. ) din moşi-strămoşi, din timpuri străvechi. din bătrîni, din moşi-strămoşi: astă doftorie eu o ştiu din bătrîni.POP. din belşug, în cantitate mare; din plin. din bob în bob, amănunţit, detaliat. din brazdă, v. de brazdă.
din creştet pînă în tălpi
din (sau cu) bun proeresis sau de bun proeresul (cuiva), (înv. ) de bunăvoie, din proprie iniţiativă, nesilit de nimeni: mai adaog la această foaie, de bun proeresul meu, zece suflete de ţigani lingurari.AL. din cap, inventat, imaginat. din cap(ăt), de la început: spuse din capăt toată întîmplarea, pe unde-a fost şi ce-a păţit.CR. din cap(ăt) (pînă) în cap(ăt), de la început pînă la sfîrşit, de la o extremitate la alta: le spuse povestea, din capăt pînă în capăt.DOS. din cap pînă în picioare, 1) de sus pînă jos, în întregime: se-mbracă din cap pînă-n picioare.CAR. ; 2) v. în picioare. din capul căpisterii, de unde ai, oricît de puţin ai avea. din capul locului, înainte de a începe ceva, de la (bun) început; înainte de orice altceva: dacă vom zice din capul locului nu, atunci nu se vor convoca acele camere de revizuire.MAIOR. din cauza ... sau din cauză de ..., din pricina ..., pe motiv de ...: am suferit mult din cauza ta ; a lipsit, din cauză de boală. din cauză că ..., pentru că ..., fiindcă, deoarece. din ce, (înv. ) din care pricină, motiv pentru care: [sfîntul] l-au înfruntat [pe împărat], din ce spre mînie să porni împăratul.DOS. din ceas în ceas, din clipă-n clipă, din moment în moment: aştepta din ceas în ceas să-i vie om de la Poartă.NEC. din ce (sau care) cauză, din ce motiv?:cele două întrebări specific omeneşti: din ce cauză? spre ce efect? MAIOR. din ce în ce, tot mai mult; pe măsura trecerii timpului: din ce în ce cîntarea ... tot creşte.EM. din cer, din senin, pe neaşteptate. din chiar senin, (înv. ) pe neaşteptate, netam-nesam: îi era cu ciudă să-i pice lui mură în gură o bucăţică aşa de bună, din chiar senin.ISP. din cîte sau de-a-cîtele(a), (pop. ) din răsputeri, foarte mult: d-o fi tată, o s-alerge d-a-n-cîtelea pe la Soare-răsare.DELAVR. din clipă în clipă, din moment în moment, în orice moment, cît de curînd: aşteaptă moartea, din clipă în clipă.ISP. din contra sau din contră, dimpotrivă, invers: atunci lumea cea gîndită pentru noi avea fiinţă, şi, din contra, cea aevea ne părea cu neputinţă.EM. din (sau de la) creştet pînă în tălpi (sau în talpă, la picioare) sau din tălpi (sau din talpă) pînă în (sau la) creştet (sau creştetul capului) sau din tălpi pînă subsuori sau din talpă (sau din talpe) pînă în cap, de sus pînă jos, peste (sau în) tot corpul; în întregime: chintesenţă de mizerii de la creştet pînă-n talpă.EM. ; cînd îl văd ..., mă iau fiori, din tălpi pînă-n subsuori.POP.
din cuvînt în cuvînt din doască în doască
din cuvînt în cuvînt, (înv. ) cuvînt cu cuvînt: din cuvînt în cuvînt a o tălmăci ... nu ne vom lenevi.CANT. din doască în doască, de la început pînă la sfîrşit, din scoarţă în scoarţă.
din bun proeresis din cap din cap din cap în cap din cap pînă în picioare din capul căpisterii din capul locului din cauza ... din cauză că ... din ce din ceas în ceas din ce cauză din ce în ce din cer din chiar senin din cîte din clipă în clipă din contra
din faşă
din faşă, din fragedă pruncie.
din faţă din fericire din fire din fugă din generaţie în generaţie
din faţă, 1) în faţă: cuprinsă-i de pieire şi din faţă şi în coaste.EM. ; 2) de dinainte: ferestrele din faţă . din fericire, printr-un concurs de întîmplări favorabile. din fire, de la natură, nativ: cum e cam leneş şi somnoros din fire, a adormit greu de tot.POP. din (sau în) fugă, în treacăt, în grabă: îi străpungea pieptul, din fugă, cu pumnarul.AL. din generaţie în generaţie, din tată în fiu.
din greşală din greu din gros din gură în gură din hat din hăis din încurcătură în împleticire
din (sau în) greşală, din nebăgare de seamă, fără intenţie: sar odată ... din greşală drept cu faţa-n jos.CR. din (sau de, în) greu, mult, tare, adînc: baba oftă din greu.CR. din gros (sau cu grosul), din greu, mult, gros. din gură în gură, pe cale orală, de la om la om: mers-au vestea-n lume, trecînd din gură-n gură.AL. din hat, vecin: moşia din hat . din hăis, din stînga. din încurcătură în împleticire, din rău în mai rău. din îndestulare, (înv. ) suficient, destul, cît trebuie (şi ceva pe deasupra), din belşug: aur din îndestulare iau dat.BARAC. din (sau (înv. ) pre) întîmplare, pe neaşteptate, pe nepregătite, întîmplător, accidental, ocazional: umblînd pe acolo, găseşte din întîmplare cîte o piatră de aceste.CR. din joi în paşti, foarte rar.
din îndestulare din întîmplare din joi în paşti din leagăn din loc din loc în loc din memorie din mers
din mijloc din mijlocul ... din minut în minut din moment ce ... din moment în moment din momentul acela din moşi strămoşi din naştere din natură
din leagăn, din fragedă copilărie, de la început: Blanca, află că din leagăn Domnul este al tău mire.EM. din (sau de pe) loc, fără să se deplaseze, stînd nemişcat: nici că m-ar clinti din loc.AL. din loc în loc, de colo pînă colo, ici şi colo: i-a purtat din loc în loc.OD. din memorie, din amintire; pe de rost: cînta din memorie.GHICA. din mers, fără a se opri din deplasare, în timpul mersului. din mijloc, 1) situat în centru; central: după catapeteazma din mijloc era cortul.N. TEST. ; 2) (înv. ) în devălmăşie: la tovărăşie, cheltuiala iaste din mijloc, cum şi cîştigul şi paguba.PRAV. ; 3) din centru; (p.ext. ) în plin. din mijlocul ... sau (înv. ) de mijloc de ..., din; dintre: vor aleage răii den mijlocul drepţilor.CORESI. din minut în minut, dintr-un moment în altul. din moment ce ..., de vreme ce ..., dat fiind că ...: din moment ce aşa ai hotărît, aşa să rămînă. din moment în moment, din clipă în clipă: trebuie să vie din moment în moment. CEZAR.P. din momentul acela sau din acel moment, de atunci, din clipa aceea: din momentul acela purcese îngreunată.EM. din (sau de la) moşi (de la sau în) strămoşi, moştenit de la înaintaşi; (p.ext. ) din vremuri străvechi: are săşi păstreze credinţa lui din moşi în strămoşi.POP. din naştere, 1) din momentul în care s-anăscut; din născare, congenital: avea un negel din naştere.NEC. ; 2) nativ, înnăscut, din vocaţie: un erete, poliţai din naştere.TOP. ; 3) de naştere. din (sau de la) natură, 1) din naştere, înnăscut: prostia din natură nu se poate iscusi.PANN ; 2) (înv. ) în mod natural, pe cale naturală: nişte văi din natură făcute.
din născare
din neam în neam din nebăgare de seamă din nenorocire din neştire din nevoie din noapte din noapte-n noapte din norocire
din nou din obişnuinţă din ochi din oficiu din om în om din oră în oră
din partea din partea locului din partea mamei
din păcate din pămînt din pămînt din păţite din plin din poartă-n poartă
din născare sau (înv. şi reg. ) din născută, din naştere, nativ: fără vină, din născare mă văzui eu pedepsită.AL. din neam (pînă) în neam sau (înv. ) de neam şi neam sau în neam şi (în) neam sau pînă la neam şi neam, din generaţie în generaţie, din tată în fiu, în veci: din neam în neam vor binecuvînta numele lui Zoroastru.BELDIMAN. din nebăgare de seamă, din neatenţie; din neglijenţă. din nenorocire, din păcate, din nefericire: literaturei române el ar fi fost de folos, dacă din nenorocire şoarecii nu l-ar fi ros. GR.AL. din neştire, din nebăgare de seamă, involuntar: un ţipăt de gînsac, închis din neştire într-un cerdac.DELAVR. din nevoie, v. de nevoie. din noapte, v. de (cu) noapte(a). din noapte-n noapte, de la o noapte la alta; fără întrerupere, mereu. din norocire, (pop. ) din fericire: trag asupra domnului, pe care din norocire nu-l nemeresc.GHICA. din (sau (înv. şi pop. ) de) nou, 1) de la început, din temelii: s-au apucat să o facă [mănăstirea] de nou.NEC. ; 2) (înv. ) de curînd, recent: industrii, sau vechi, naţionale, sau din nou introduse.OD. ; 3) încă o dată, iarăşi, iar: hai şi noi la craiul, dragă, şi să fim din nou copii.EM. din (sau după, prin) obişnuinţă, în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului: rînduim ... după vechea obicinuinţă. (a.1814).URIC. din ochi, estimativ: se uită la inel, preţuindu-l din ochi. din oficiu, 1) fără a fi consultat, obligatoriu: l-au numit director din oficiu ; 2) (în mod) oficial: jurămînt dat din oficiu. din om în om, de la unul la altul: vestea se răspîndise din om în om . din oră în oră, la intervale de o oră. din (sau dinspre, (înv. şi pop. ) despre) partea (cuiva sau a ceva), 1) din punctul de vedere (al cuiva), cît despre ..., referitor la ..., în privinţa ...: despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi.EM. ; 2) în numele cuiva, trimis de cineva; de la cineva: trămise un om din parte-i la domn.BĂLC. din (sau de prin) partea (sau părţile) locului, de pe acolo: fiind din partea locului, putea să fie de mare folos.CAMIL.P. din (sau dinspre) partea mamei (sau a tatălui), din neamul, din familia mamei (sau a tatălui): bunicu-meu din partea mamei era zugrav.CAMIL.P. din păcate, 1) din nenorocire, din nefericire; spre regretul cuiva: din păcate, era şi evlavios moş Nichifor.CR. ; 2) (reg. ) din întîmplare: oliolo, ciocoi bogate, ici de-ai trece din păcate, să-ţi arunc doi glonţi în spate.POP. din pămînt, de jos: îşi ridică ochii din pămînt. din pămînt (din iarbă verde) sau din fundul pămîntului, cu orice preţ, neapărat: din pămînt din iarbă verde, să te duci să-mi aduci herghelia.ISP. din păţite, din experienţă. din plin, din abundenţă, din belşug; cu prisosinţă: decoraţia aia o meriţi din plin. CAMIL.P. din poartă-n poartă, din casă în casă,dintr-un loc în altul: munţii noştri aur poartă, noicerşim din poartăn poartă.GOGA.
din politeţe din pomană din popor
din preajma ... din pricina ... din pricină că ... din prigon din prima secundă din primul moment din principiu din privirea ... din prînz pînă-n cină din proaspăt din profil din proprie iniţiativă
din punct de vedere ... din punct în punct din rărunchi din răsputeri din rău în mai rău din rudă în rudă din săptămînă în săptămînă din scoarţă în scoarţă din scurt
din (sau de, pentru) politeţe, din obligaţii de etichetă; formal, de formă: să stăm oleacă, de politeţă.SAD. din pomană, (înv. şi reg. ) de demult, din moşi-strămoşi. din popor, de origine socială modestă: şi el e d-ai noştri, băiat din popor.CAR. din (sau de prin) preajma ..., 1) din (sau de prin) jurul, dimprejurul, din (sau de prin) apropierea, din (sau de prin) vecinătatea (cuiva sau a ceva): din preajma vetrei mele, fă calea ta întoarsă.GOGA ; 2) din timpul apropiat de ..., din ajunul ...: documentul acesta datează din preajma anului 1000. STANCU. din pricina ... sau din pricină de ..., din cauza ..., datorită ..., ca urmare a ..., din vina ...: numai din pricina ei mi se trage.CR. din pricină că ..., pentru că ..., deoarece, fiindcă: domnul nostru nu ne-a învăţat niciodată din pricină că se temea de cei mari.SAD. din (sau în, de la, la) prigon, (reg. ; despre animalele de tracţiune) prins (înhămat sau înjugat) de tînjală, la mijloc (cînd sînt mai multe perechi): bivolul ista, din brazdă, de la prigon.SAD. (chiar) din prima secundă, (chiar) de la început, din prima clipă, din primul moment: nu mi-a plăcut chiar din prima secundă a întîlnirii noastre ; m-a recunoscut din prima secundă. din primul moment, de la început. din principiu, conform unui punct de vedere (general) hotărît (o dată pentru totdeauna): din principiu nu citesc foile care mă atacă.CAMIL.P. din (sau în) privirea ..., 1) (înv. ) din punctul de vedere ..., din perspectiva ...: ştiinţele pozitive trebuiesc înfăţişate din privirea teoriei.OD. ; 2) cu privire la ... din prînz pînă-n cină, (înv. ) toată ziua. din (sau (înv. ) de) proaspăt, (pop. ) de curînd, de puţină vreme, nu cu mult înainte: [unul] venise în gazdă la noi din proaspăt.CR. din (sau în) profil, dintr-o parte (a feţei sau a corpului): se opri şi o privi din profil. STANCU. din proprie iniţiativă, fără îndemnul altuia: s-a [h]otărît din proprie iniţiativă a espedia trupe.EM. din punct de vedere ... sau din punctul de vedere al ..., în privinţa ..., sub raportul ..., luînd în consideraţie (un anumit element de referinţă): acest edificiu ... privit însă din punctul de vedere al stilului ... nu prezintă nimic însemnător.FIL. din punct în punct sau punct cu punct, unul după altul, fiecare pe rînd (şi detaliat), (p. ext. ) în mod amănunţit, detaliat, pe larg. din rărunchi sau din (sau pînă în) fundul rărunchilor, din toate puterile; intens: a gemut pînă în fundul rărunchilor şi s-a dus. SAD. din răsputeri (sau din răsputerea, din toată răsputerea, din toate răsputerile), din toate puterile: s-au pornit ... glasurile să sune din răsputeri.CAR. din rău în mai rău, din lac în puţ: femeia a dat din rău în mai rău.REBR. din rudă în rudă sau (înv. ) în rudă de rudă, din neam în neam, din generaţie în generaţie: în rudă de rudă ... va face preste toată lumea vrajbă şi nepace.DOS. din săptămînă în săptămînă sau săptămînă de săptămînă, săptămînal: din săptămînă în săptămînă, ieşeau de la marele vizir amînări.SAD. din scoarţă în (sau pînă în) scoarţă, de la prima pînă la ultima pagină, în întregime; (înv. ) din doască în doască: fătul meu, cartea cîtă a fost, ai învăţat-o toată din scoarţă pînă-n scoarţă.OD. din scurt, de aproape: ciute răzleţe ... din scurt fugărite, s-aştern doar pe goană. VOICULESCU.
din scutece din seară pînă-n zori
din secunda aceea din secundă în secundă
din senin din sfert în sfert de oră din sînul ... dinspre tată din tablă în tablă din talpă
din tată în fiu din temei din temelie din timp
din scutece, imediat după naştere, din pruncie. din seară pînă-n zori sau (înv. ) de cu seară pînă în ziuă, în tot timpul nopţii; în fiecare noapte; tot timpul, mereu, de dimineaţă pînă în seară, şi dimineaţa şi seara. (chiar) din secunda aceea sau (chiar) din acea secundă, începînd cu momentul despre care este vorba; de atunci, din clipa aceea, din momentul acela: i-am spus tot adevărul şi, din secunda aceea, relaţiile dintre noi s-au răcit. din secundă în secundă, 1) la intervale foarte scurte; mereu: sunetul ... se repetă din secundă în secundă.TEODOREANU ; 2) într-o secundă. (ca) din (bun sau chiar) senin, 1) pe neaşteptate, dintr-o dată, fără veste: cum începu hora, fata cea frumoasă ... veni ca din senin şi iară se prinse lîngă dînsul.ISP. ; 2) fără motiv: din senin şi fără cuvînt ... se mînia foc pentru toată nimica.HOGAŞ. din sfert (de oră) în sfert de oră, la intervale de 15 minute; (p.ext. ) foarte des: din sfert în sfert de oră, folosind alte cuvinte, îl întreba pe Iosif acelaşi lucru.PREDA. din sînul ..., dintre ...; din mijlocul ...: soarele se rîdică măreţ din sînul valurilor.AL. dinspre (sau (înv. ) despre) tată, în linie paternă: neamul şi despre tată, şi despre mumă să trage de multe împărăţii.BIBLIA. din tablă în tablă, din scoarţă în scoarţă: cetania curată ... cathihisul cel mic, de rost bine, din tablă în tablă. (a.1810).IORGA. din talpă, din temelie: smulsă din talpă, cădea prăbuşită neptunica Troie.COŞBUC. din tată în fiu (sau prunc) sau (reg. ) de la tată la (sau pe) fiu (sau prunc) sau de pe tată pe fiu, transmis de-a lungul generaţiilor, prin descendenţă directă; din generaţie în generaţie: moşia Slovenilor, moştenită din tată în fiu.CEZAR.P. din temei (sau din temeiuri), în întregime, cu totul: liniştea singurătăţii cuprinsese din temei toate celea.DUILIU.Z.
din totdeauna din trăite din treacăt
din temelie (sau temelii), în întregime, cu totul, de tot: tot neamul ... să stînsă den temelie.N.COSTIN. din timp, înainte de a fi prea tîrziu, din vreme: se pornise din timp, ca să nu întîrzie. din timp în timp sau (înv. ) pe la timpi, din cînd în cînd, în răstimpuri; uneori; din vreme în vreme: din timp în timp tresăreau ca de spasmuri.VLAH. din (sau cu) toate puterile sau din (sau cu) toată puterea sau cu (sau din) putere, extrem de mult, de tare, de intens; cu toată rîvna, cu toată voinţa, din răsputeri: Făt-Frumos ... o trînti cu toată puterea într-o piuă.EM. din toate timpurile, de totdeauna. din tocmeală, (înv. ) din fire, de la natură: leagea amu den tocmeală slugă are pre frica, iară frica den tocmeală judecătoriu are leagea.CORESI. din topor, grosolan, necioplit: făcea versuri d-acelea ca din topor lucrate.GR.AL. din (sau de) totdeauna, 1) de la început, în tot timpul, mereu, necontenit: obrazul să-ţi descopăr n-o să viu! şi totuşi, îl presimt de totdeauna.PILLAT ; 2) obişnuit, cunoscut: ieşi în curînd, schimbată în hainele ei de totdeauna.EM. din trăite, din propria experienţă. din treacăt, în trecere, în fugă: din treacăt îi aruncă altă veste stranie.TOP.
din trecut
din trecut, de altădată, de odinioară, de demult: glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche.EM.
din timp în timp
din toate puterile din toate timpurile din tocmeală din topor
dintr-o chitire dintr-o mînă în alta dintr-o ochire dintr-o privire dintr-o răsuflare dintr-o trăsătură dintr-un condei dintr-un cuvînt dintr-un moment în altul dintru-ntîi din ţeavă din una în alta din veac din vechi din vecinătate din vecini din vedere din vremea lui han-tătar din vreme în vreme
din zi în zi din zori în prînz a dispărea fără urmă a-şi disputa mîna cuiva a distrage atenţia a dîrdîi de frică Doamne, iartă-mă! Doamne fereşte! Doamne păzeşte !
dintr-o chitire, (reg. ) dintr-o ochire. dintr-o mînă în alta sau din mînă în mînă, de la unul la altul: şi umblam din mînă-n mînă, ca cîrligul la fîntînă.POP. dintr-o ochire sau cu o (singură) ochire sau de la prima ochire, dintr-o privire; foarte repede, imediat: venituri, cheltuiele, c-o singură ochire să poată lămuri.NEGR. dintr-o privire, imediat ce s-a uitat, cît a putut vedea uitîndu-se repede, dintr-o ochire. dintr-o (singură) răsuflare, dintr-o dată, pe nerăsuflate: dintr-o resuflare spuneau cu ochii închişi cele şepte taine din catihisul cel mare.CR. dintr-o trăsătură (sau trăsură) (de condei), dintr-o dată, fără a sta mult pe gînduri. dintr-un condei, dintr-o dată. dintr-un cuvînt, (pop. ) fără a sta la gînduri, imediat: eu răspund dintr-un cuvînt, făr-să pun ochii-n pămînt.POP. dintr-un moment în altul, dintr-o clipă în alta. dintru-ntîi, (înv. ) mai întîi, înainte de toate, de la bun început: dacă nu ţ-au fost voia ta să te mărite după mine, pentru ce n-ai spus mai dintru-ntîi? BARAC. din ţeavă, (fam. ) direct, dintr-o dată. din una în alta, din vorbă în vorbă. din veac sau de veac, din cele mai vechi timpuri; din moşi strămoşi: aceia era puternici den veac bărbaţi vestiţi.PALIA. din vechi, din bătrîni; din moşi-strămoşi; din vechime: începînd cu acel oaspe, ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe.EM. din (sau de prin) vecinătate, din apropiere, în (sau prin) preajmă: se poate referi ... la plaiurile de prin vecinătate.HASD. din (sau de prin) vecini, care este din (sau de prin) apropiere: le-aduci aminte de-o fată din vecini.COŞBUC. din vedere, privind: meşteşugul vreme cere, nu să-nvaţă din vedere.PANN. din vremea lui han-tătar, din moşi-strămoşi. din vreme în vreme, cîteodată; din timp în timp, la răstimpuri: din vreme în vreme însă zăream cîte o fiinţă rătăcită pe acele cîmpii fără margini.AL. din zi în zi, 1) de azi pe mîine: amîna din zi în zi şi de joi pînă mai apoi.CR. ; 2) pe zi ce trece; (p.ext. ) din ce în ce: preocupările politicii militante absorb din zi în zi mai mult tinerimea noastră studioasă.CAR. din zori în prînz, toată dimineaţa. a dispărea fără urmă, a fi de negăsit. a-şi disputa mîna cuiva, (despre bărbaţi) a concura la mîna unei fete: o droaie de peţitori ... îşi disputau mîna ei.NEGR. a distrage atenţia (cuiva de la ceva), a abate atenţia (cuiva de la ceva). a dîrdîi de frică (sau de frig), a tremura de frică (sau de frig). Doamne, iartă-mă!, (formulă întrebuinţată după rostirea sau numai gîndirea unei injurii): Aice-i? unde, Doamne, iartă-mă, să fie?AL. Doamne fereşte!, să ne ferească Dumnezeu de aşa ceva!: caii lunecă, Doamne fereşte! AL. Doamne păzeşte (şi apără)! sau păzit-a sfîntul!, 1) Doamne fereşte!; vai de mine!; 2) deloc, nicidecum: şi unde mai pui că pe acolo nu se asfla om leneş, Doamne păzeşte! POP.
doarme şi pămîntul sub om
doarme şi pămîntul sub om, e o linişte desăvîrşită.
doar n-am băut cerneală doar nu-s tuns, nici ras pe cap
doar n-am băut cerneală (sau gaz), (fam. ) doar nu m-am prostit, doar nu sînt nebun; nici nu mă gîndesc. doar nu-s tuns, nici ras pe cap, doar n-am mîncat ciuperci. doar nu s-o face gaură în cer, (pop. ) nu va fi pagubă prea mare; nu se va întîmpla nimic rău: doară nu s-o face gaură în cer, d-om intra! ISP. doar nu vin (sau nu dau) turcii (sau tătarii)!, ai răbdare!, nu te grăbi!: iaca mă duc, mă duc ... doar nu dau tătarii.AL. doina ştie, doina cîntă, (despre oameni) bate apa în piuă. Domnul (sau Dumnezeu) să-l odihnească (în pace)!, (formulă prin care se invocă îndurarea lui Dumnezeu pentru cei morţi): Dumnezeu să odihnească pe moş Ţandură şi pe tovarăşul său.CR. dop de saca, om scund şi îndesat, om bondoc: era ... gras şi gros ca un butoi, adecă, cum i-am zice noi astăzi: dop de saca.ISP. a dori (sau a vrea, a voi, (înv. ) a cugeta) răul (cuiva), a dori (sau a voi, a vrea) ca cineva să aibă parte de necazuri, nenorociri etc.: stăpîne, ştii că eu nu-ţi voiesc răul! CR. a dormi adînc sau a dormi somn fără vise, a dormi buştean. a dormi buştean (sau butuc, lemn, (reg. ) blană), a dormi adînc. a (a)dormi dus, a (a)dormi adînc; a (a)dormi buştean: natura doarme dusă, tăriile în pace. EM. ; somnul o fură fără de veste şi adormi dusă.POP. a dormi iepureşte sau a dormi somnul iepurelui, a dormi foarte uşor: dar tu să ştii că eu dorm iepureşte.CR. a dormi în front, a fi cu gîndurile aiurea, a fi distrat. dormi în pace! sau odihnească în pace!, formulă prin care se imploră liniştea sufletului celui mort: dormi în pace printre făclii o mie! EM. a dormi mort, a dormi adînc. a dormi neîntors, a dormi adînc, liniştit. a dormi obială, a dormi tun. a dormi (sau a mînca) popeşte, a dormi (sau a mînca) (foarte) mult. a dormi somn neîntors, a dormi adînc, liniştit. a dormi somnul cel de pe urmă (sau somnul celor drepţi, somnul de veci), a deceda, a muri. a dormi tun, a dormi buştean. a doua naştere, 1) înnoire a fiinţei individului, produsă prin taina botezului; 2) învierea din morţi şi viaţa veşnică, după judecata de apoi.
doar nu s-o face gaură în cer doar nu vin turcii ! doina ştie, doina cîntă Domnul să-l odihnească ! dop de saca a dori răul a dormi adînc a dormi buştean a dormi dus a dormi iepureşte a dormi în front dormi în pace! a dormi mort a dormi neîntors a dormi obială a dormi popeşte a dormi somn neîntors a dormi somnul cel de pe urmă a dormi tun a doua naştere
a doua născută a doua venire dragă Doamne a drege busuiocul drept aceea drept ca funia în sac
a doua născută, (înv. ; bis .) a doua naştere: toţi ne sem fraţi dentru unul singur Domnul ..., mai vîrtos cîţi den muma ceaia sfînta ce iaste însăş scăldătura băiei a doua născută cu noirea duhului sfînt.CORESI. a doua venire (a lui Iisus Hristos), (în textele religioase) venirea lui Iisus Hristos la sfîrşitul lumii, pentru Judecata de apoi. dragă (sau drăguliţă) Doamne, aşa-zicînd: începusem şi eu, drăguliţă Doamne, a mă rădica băieţaş la casa părinţilor mei.CR. a drege busuiocul (sau mohorul), (fam. ) a încerca să repare o gafă. drept aceea, prin urmare. drept ca funia (sau ca şarpele) în sac (sau în traistă), 1) încovoiat; încolăcit; 2) (fig. ) necinstit.
drept cine mă iei? drept răsplată drept urmare drum bun! drum călcat drum de mijloc
ducă-se pe pustii ! a duce boala pe picioare a se duce ca pe ciripie a se duce ca pe gura lupului
drept cine mă iei?, (fam. ) nu cumva mă confunzi?, mă iei drept altul! drept răsplată, ca recompensă. drept urmare, v. ca urmare. drum bun!, călătorie plăcută! drum călcat, drum umblat, bătut, practicabil. drum (sau cale, linie) de mijloc, soluţie intermediară, atitudine de compromis. ducă-se (duce-te-ai, duce-s-ar etc.) pe (sau la, în) pustii (sau pustiu, pustia)!, (pop. ; fam. ) nu vreau să mai ştiu de el (de tine, de ei etc.)!, ducă-se (duce-te-ai, duce-s-ar etc.) dracului!, lua-l-ar (lua-te-ar etc.) naiba!: dar mai grea e sărăcia, duce-mi-s-ar la pustia! POP. a duce boala pe picioare, a fi bolnav, fără a zăcea la pat. a se duce (sau a merge, a trage) ca pe ciripie, a se duce (sau a merge, a trage) în linie dreaptă: capra nici una, nici alta, merse drept, ca pe ciripie, la stuful cu flori, unde era copilul. ISP. a se duce ca pe gura lupului, a dispărea, a pieri: boişorii mei s-au dus, ca pe gura lupului.CR.
a se duce de-a roata
a (nu)-l duce (sau a (nu)-l ajunge) capul (sau mintea) (pe cineva) (să ...), a (nu) putea, a (nu) fi în stare, a (nu) fi capabil (să ...): cum, pe Dumnezeu l-a dus capul să iscodească aşa ceva şi pe el nu? POP. a se duce către Domnul, a muri: ei, mititeii, s-au dus cătră Domnul, şi datoria ne face să le căutăm de suflet.CR. a o duce cîine-cîineşte, a o duce foarte greu; a trage mîţa de coadă. a-şi duce (sau a-şi purta) crucea, a îndura o mare suferinţă (fizică sau morală). a se duce (sau a pleca, a porni) cu călcîiele înainte, a fi dus la groapă. a duce cu cobza (pe cineva), (fam. ) a amăgi, a înşela (pe cineva). a duce (sau a trage) cu nasul la teică (pe cineva), (reg. ) a da în judecată (pe cineva). a se duce cu nepus în traistă, (pop. ) a pleca pe neaşteptate. a se duce (sau a veni) cu plosca, (reg. ) a se duce (sau a veni) în peţit. a se duce cu poşta nemţească, (reg. ) a merge pe jos. a duce cu preşul (pe cineva), (fam. ) a induce în eroare (pe cineva), a purta cu vorba, a păcăli, a înşela (pe cineva): de ce încerci să mă duci cu preşul? STANCU. a duce (sau a lua) cu şoşoşo (pe cineva) sau a umbla cu şoşoşo, (reg. ) a linguşi, a amăgi (pe cineva): umblă pe lîngă mine cu şoşoşo; crede că eu nu bag de seamă.POP. a duce cu zăhărelul (pe cineva), a amăgi, a înşela (pe cineva). a se duce (sau a merge) de-a roata, (reg. ) a se da de-a rostogolul, a se rostogoli: toţi să se lese la vale dea roata.SAD.
a duce de mînă
a duce de mînă (pe cineva), 1) a călăuzi (pe cineva); 2) (fig. ) a proteja, a sprijini, a susţine (pe cineva).
a -l duce capul a se duce către Domnul a o duce cîine-cîineşte a-şi duce crucea a se duce cu călcîiele înainte a duce cu cobza a duce cu nasul la teică a se duce cu nepus în traistă a se duce cu plosca a se duce cu poşta nemţească a duce cu preşul a duce cu şoşoşo a duce cu zăhărelul
a duce de nas a se duce de nu-i mai vezi potcoavele a se duce de pe capulcuiva
a duce (sau a purta, a tîrî, a ţine) de nas (pe cineva), 1) a stăpîni, a conduce, a dirija după plac (pe cineva); a obliga pe cineva să acţioneze într-un anumit fel: crapă de necaz că nu pot să stăpînească dumnealor pe toţi mahalagii noştri, să-i poarte de nas, după cum le place lor.CAR. ; 2) a duce cu vorba, a amăgi (pe cineva): s-a lăsat dus de nas şi tras pe sfoară de toţi şarlatanii.VLAH. a se duce de nu-i mai vezi potcoavele, a pleca foarte repede. a se duce (sau a pleca) de pe capulcuiva, a lăsa în pace pe cineva: duceţi-vă de pe capul mieu, că mi-aţi scos peri albi! CR.
a se duce de rîpă a duce de rîpă a se duce glonţ a o duce greu a duce greul a se duce harţun a duce hăul şi greul a o duce împărăteşte a duce în cîrcă a se duce în lume a se duce în lumea lui a se duce în plata Domnului a duce în poală
a duce în prăpastie a se duce în sihăstrie a se duce întins
a se duce în treaba lui a o duce într-o mîncare şi o băutură a se duce în ţară a duce jindul a duce la capăt a duce la groapă
a duce la liman a duce la mănăstire a duce la mormînt a se duce la năvod
a se duce de rîpă (sau la şanţ), a se risipi, a se distruge: dacă o să ne ducem de rîpă, literaturii proaste a acestui prostănac o s-o datorăm.CAMIL.P. a duce de rîpă (pe cineva sau ceva), a distruge (progresiv) (pe cineva sau ceva): mergem încotro o vrea Cel de sus - Dumnezeu, adică; şi doar o fi El bun să nu ne ducă de rîpă! CAR. a se duce glonţ, a se duce drept. a o duce greu, a trăi anevoie. a duce greul (unui lucru), a avea de împlinit, de suportat partea cea mai grea (a unui lucru). a se duce harţun (la cineva), (reg. ) a se duce direct şi hotărît, a se duce ţintă (la cineva). a duce hăul şi greul, a duce tot necazul, toată greutatea unei case. a o duce (sau a trăi) împărăteşte, a o duce foarte bine. a duce în cîrcă (pe cineva sau ceva), a duce, a purta pe umeri, în spate (pe cineva sau ceva); a fi împovărat. a se duce (sau a pleca, a fugi) în lume (sau în lumea largă), a pleca departe, fără să se ştie unde: hai ş-om fugi în lume, doar ni s-or pierde urmele.EM. a se duce în lumea lui, a-şi vedea de treburi, a se retrage la treburile sale. a se duce (sau a pleca) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu), a se duce (sau a pleca) unde vrea, unde ştie: să se ducă în plata lui Dumnezeu.CR. a duce în poală (pe cineva), a ocroti, a proteja (pe cineva): sau te duc în poală sau te-alungă-n pielea goală.ARGHEZI. a duce (sau a împinge, a băga) în prăpastie (pe cineva), a face (ca cineva) să ajungă într-o situaţie dezastruoasă (şi fără ieşire), a duce la pieire (pe cineva): nu te-a lăsat inima să-mpingi în prăpastie pe-o biată femeie ce-i nevinovată.AL. a se duce în (sau (înv. ) a se deda pre) sihăstrie, (înv. şi reg. ) a se sihăstri: văzuse că el tot nu e nimic de lumea asta oarbă şi d-aia se dusese în sihăstrie.ISP. a se duce întins (undeva sau la cineva), a se duce direct şi repede (undeva sau la cineva): apoi s-a dus întins la mă-sa s-o întrebe şi pe dînsa.POP. a se duce (sau a merge, a pleca) în (sau la) treaba (sau treburile) lui (ei etc.) sau a se duce în treabă-şi sau a-şi vedea de treaba lui (a ei etc.), a se întoarce la ocupaţiile sale, a-şi vedea de lucrul său, de interesele sale: cei trei camarazi se despart, să meargă fiecare la treaba lui.CAR. a o duce (sau a o ţine) într-o mîncare şi (într-)o băutură, a petrece, a face chefuri lungi şi dese. a se duce (sau a pleca) în ţară (sau în ţări), a se duce în lumea largă: eu mă duc mîndruţă-n ţări, dar te rog să nu porţi flori. POP. a duce jindul, a dori foarte mult, a jindui: să nu mai ducem jindul.PANN. a duce la capăt (sau la bun sfîrşit) (ceva), a finaliza, a isprăvi, a termina (ceva). a duce la groapă (pe cineva), a înmormînta (pe cineva): ducînd la groapă trupul reginei dunărene.EM. a (o) duce (sau a (o) scoate pe cineva sau ceva) la (un) liman (sau la liman bun, la limpede, la luminiş), 1) a scăpa, a salva (pe cineva sau ceva); 2) a duce la bun sfîrşit (ceva); a o scoate la capăt: se sfătuieşte dară caii, cum s-o scoată la limpede.POP. a (se) duce (sau a (se) închide, a intra, a trimite, a băga) la (sau în) mănăstire, a (se) călugări: să ştiu de bine că mă duc la mînăstire, pîine şi sare nu mai mănînc cu el! CAR. a duce la mormînt (pe cineva), a provoca moartea (cuiva). a se duce la năvod, (reg. ) a se duce la pescuit.
a duce la tăvăleală a duce lipsă de ceva a-şi duce nasul undeva a duce ogodul cuiva a duce o viaţă de cîine a duce plocon
a se duce pe copcă a se duce pe drum neîntors a se duce pe drum neînturnat a se duce pe gotcă a se duce pe tocmală a se duce pînă în scara murgului a se duce pînă la calea întoarsă a se duce pînă la tindă a se duce pocnetului a se duce pomina a-şi duce povara a duce prin vama cucului a se duce rugă a duce sacul la moară a duce sfat a duce sfîntul a se duce tins a duce trai pe vătrai a-şi duce traiul
a (o) duce (sau a ţine) la tăvăleală, (fam. ) 1) (despre oameni) a fi rezistent la efort: sînt, slavă domnului! sănătos şi voinic, duc bine la tăvăleală.CAR. ; 2) (despre lucruri) a fi rezistent (la purtat, la întrebuinţare zilnică), a fi durabil. a duce lipsă de ceva, a-i lipsi ceva. a-şi duce nasul undeva, 1) a răspunde, a garanta de ceva; 2) a îndura ruşine pentru ceva. a duce ogodul cuiva, (înv. ) a menaja pe cineva. a duce o viaţă de cîine, a trăi foarte greu. a duce (sau a aduce, a trimite) plocon (pe cineva cuiva), a prezenta pe cineva cuiva (în semn de omagiu sau pentru a-l judeca, a-l pedepsi): îl prinseră şi-l aduseră la Mihai plocon.ISP. a se duce pe copcă (sau (reg. ) pe copce), 1) a se duce unde e apa mai adîncă; 2) (fig. ; despre obiecte) a se a se distruge, a se pierde, a se prăpădi; 3) (fig. ; despre oameni) a o încurca, a o păţi: v-aţi dus pe copce, cu toată şmichiria voastră.CR. a se duce (sau a pleca) pe drum neîntors (sau pe cale neîntoarsă), a muri. a se duce (sau a se lua) pe drum neînturnat (sau pe cale neînturnată), a muri, a dispărea: s-au dus toţi, sau dus cu toate pe o cale nenturnată.EM. a se duce pe gotcă, a da de nevoie, a păţi ceva. a se duce pe tocmală, (pop. ) a merge în peţit: s-a dus badea pe tocmală, nu-i ajute sfînta sară.POP. a se duce (sau a ajunge) pînă în (sau la) scara murgului, a nu se lăsa, a stărui pînă reuşeşti: la o învoială, unul mai dă, altul mai lasă; dacă nu vrei, eu mă duc pînă la scaramurgului.CONV.LIT. a se duce pînă la calea întoarsă, a întrerupe o călătorie şi a reveni în locul de plecare. a se duce (sau a merge, a face treaba) pînă la tindă, a face ceva pe jumătate, a lăsa neterminat ceva. a se duce pocnetului, a se duce dracului: ducă-se pocnetului cu musteţile lui cu tot. HOGAŞ. a (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina (cuiva), a ajunge să fie cunoscut de toţi, a (i) se duce vestea (cuiva): traseră un chef de să se ducă pomina.ISP. a-şi duce povara, a-şi purta crucea. a (se) duce prin vama cucului sau a trece (sau a (se) strecura) prin vama (sau vămile) cucului, a (se) duce sau a trece, a (se) strecura clandestin peste graniţă; a trece prin contrabandă. a se duce rugă, (reg. ) a se duce vestea:să duce rugă de vitejia noastră! BUDAI-DELEANU. a duce (sau a căra) sacul (sau saci) la moară, a munci din greu: am mîncat azi destul şi n-am cărat saci la moară.CEZAR.P. a duce sfat, a bîrfi: ea duce sfat din casă-n casă că n-am broboadă de mătasă. COŞBUC. a(-l) duce sfîntul (pe cineva), (fam. ) a îndrăzni să ...: apoi să fi dus sfîntul pe vreunul să nu ştie lecţia ... că ... scotea imineu din picior şi-l azvîrlea după dînsul! GHICA. a se duce (sau a merge) (în)tins, (înv. şi reg. ) a se duce direct, de-a dreptul; a se duce întins: moscalii ... au mers tins la Danţca.NEC. a duce trai pe vătrai, a duce o viaţă grea, plină de lipsuri. a-şi duce traiul, a trăi: Dumnezeu, după ce a făcut toate animalele şi vietăţile, a orînduit apoi fiecăruia felul de viaţă şi locul unde să-şi ducă traiul.POP.
a duce trena a duce trena, (sport ) a conduce plutonul concurenţilor într-o cursă sportivă, imprimîndu-i un anumit ritm. a duce trena cuiva a duce trena cuiva, a urmări pretutindeni adulînd pe cineva, a se ţine scai de cineva. a se duce unde a dus mutu iapa şi ţiganu cîrlanu a se duce unde a dus mutu iapa şi ţiganu cîrlanu, a se duce foarte departe. a-i duce vergile a-i duce vergile (cuiva), (reg. ) a fi îngrijorat de soarta cuiva; a compătimi (pe cineva).
a se duce vestea ca de popă tuns a duce viaţă comună cu cineva a-şi duce zilele Dumnezeu cu mila! Dumnezeul ăl din tău Dumnezeu să-l ierte!
Dumnezeu ştie dunăre de mînios după aceasta după bunul plac al cuiva după chip ca ...
după chipul şi semănarea cuiva după cît după cîte îmi amintesc după cît ştiu după cum după cum de ... după cum se vede după datină după dreptate după faptă şi răsplată după fiinţa sa după împrejurări după lege după măsura după măsură după mine după mine , potopul!
a (i) se duce (sau a-i merge) (cuiva) vestea (sau buhul) ca de popă tuns, a fi cunoscut ca un cal breaz; a stîrni mare vîlvă: la iad ai tras un guleai de ţi s-a dus vestea ca de popă tuns.CR. a duce viaţă comună cu cineva, a trăi laolaltă. a-şi duce (sau a-şi ţine) zilele, a se întreţine. Dumnezeu cu mila!, cum o da Dumnezeu! Dumnezeul ăl din tău, dracul. Dumnezeu să-l ierte!, formulă întrebuinţată pentru cei morţi: de-o fi murit, să-l ierte Dumnezeu.COŞBUC. (numai) (unul) Dumnezeu (sau Domnul) (mai) ştie sau dracul (mai) ştie, 1) doarDumnezeu, care le ştie pe toate, ar putea să spună: Dumnezeu ştie numai ce se petrece acuma în sufletul unui biet dascăl ca mine.CAR. ; 2) cine ştie: dracul mai ştie ce are.CR. dunăre de mînios sau mînios dunăre, foarte mînios, turbat de mînie. după aceasta (sau aceea), apoi, pe urmă. după bunul plac al cuiva, după capriciul cuiva. după chip ca ..., (înv. ) la fel cu ...: după chip ca şi aceia.CORESI. după (sau pre) chipul şi (a)semănarea (sau obrazul) cuiva sau tocma(i) şi spre chipul cuiva, după înfăţişarea cuiva; întocmai ca, leit cineva: şi-şi ia un suflet de noră, întocmai după chipul şi asemănarea celei dintîi.CR. după (sau întru, pe, de, din) cît, în măsura în care, după cum: rabdă pe cît vei putea.POP. ; aista nu-i semn bun, după cît ştiu eu.CR. după cîte îmi amintesc, dacă-mi aduc bine aminte. după (sau pe) cît (sau cîte) ştiu (eu) (ştii (tu) etc.), potrivit informaţiilor de care dispun (dispui etc.): după cît ştiu eu, o femeie nu spune niciodată tot.SAD. după cum, 1) (înv. ) de(cît) cum: l-a scos afară mai viteaz după cum a fost! POP. ; 2) cum, aşa cum, precum, în felul în care ...: nu-i după cum gîndeşte omul, ci-i după cum vrea Domnul.CR. după cum de ..., (înv. ) după cît de...: să să cearte cu ocna pînă la o samă de vreame, după cum de mult va fi fost furtuşagul. PRAV. după cum se vede, din cîte se poate observa. după datină, conform obiceiului, tradiţiei. după dreptate, după lege; just. după (sau pentru) faptă şi răsplată, răsplata este pe măsura faptei: pentru faptă răsplată şi năpastă pentru năpastă! CAR. după fiinţa sa, în esenţă, în fond: sînul care mîni va fi un cadavru şi care, după fiinţa sa, este şi astăzi.EM. după împrejurări, după cum se întîmplă, potrivit circumstanţelor. după lege, potrivit legii; just; legal. după (sau pe, în) măsura, potrivit cu ..., proporţional cu ...: sprinteneala la dobitoace scade sau sporeşte pe măsura vărtuţei sau a slăbiciunii.CONACHI. după (sau pe) măsură, (despre îmbrăcăminte, încălţăminte) potrivit cu dimensiunile corpului. după mine, după părerea mea: după mine, care ştii ce milos sînt, a devenit insuportabilă şederea aici.CAR. după mine (după noi), (vie) potopul!, nu-mi pasă ce se va întîmpla după plecarea (sau după moartea) mea (sau a noastră)!
după mintea mea după mutra lui după natură după obicinuire după olaltă după potriva ... după pravilă după putinţă după rîndul ...
după mintea mea (a ta, a lui etc.) sau după capul meu (tău, lui etc.), după părerea mea (sau a ta, a lui etc.). după mutra lui, după condiţia lui socială: luă de soţie o zînă după mutra lui.ISP. după natură, avînd ca model obiecte din realitate: plăsmuiţi după natură, peşti din cărnuri delicate.MACED. după obicinuire, (înv. ) potrivit obiceiului: să-l petreacă păn-la hotar, după obicinuire.BUDAIDELEANU. după olaltă, unul după altul (fără întrerupere): ca setea cea eternă, ce-o au după olaltă, lumina dentunerec şi marmura de daltă.EM. după potriva ..., (înv. ) conform cu ..., corespunzător cu ...: am făcut lucrurile după potriva nevredniciei mele.GALA. după (sau pe, ca pe) pravilă sau cu pravila, (înv. ) (care este) conform legii, după lege; (p.ext. ) (care este) drept, just: în domnia lui au tăiat capul lui Goe Căpitanul, ... cu pravila.N.COSTIN. după putinţă, 1) pe măsura puterilor; 2) în limita, pe măsura posibilităţilor. după rîndul ..., în ordinea ...: toate acestea, dispuse dupe rîndul fabricării lor ... OD.
după semuire ..., (înv. ) în raport cu ..., potrivit cu ...: boierii şi feciorii de boier se vor priimi în slujbă, şi priimesc feluri de comenzi rînduite lor, după semuirea rangurilor cu care au fost cinstiţi.REG.ORG. după (sau cum e) tingire(a), şi capacul, după sac, şi petecul. după toate probabilităţile sau (înv. ) după toată probabilitatea, după cît se pare, probabil, poate, după toate probabilităţile pesemne: după toate probabilităţile voi fi în Iaşi peste vreo zece zile. CAR. după toiul cuiva, pe măsura, pe potriva cuiva: feciorul babei se dăduse ... în dragoste c-o fată sărăcuţă şi după toiul cuiva frumuşică, după toiul lui. POP. după voia inimii după voia inimii, cît, cum doreşte: îmblăm după voia inimii.CORESI. a-l durea capul (pe cineva), 1) a avea dureri de cap (din cauza ...); 2) (fig. ) a fi îngrijorat (din cauza ...), a-i a-l durea capul păsa (de ...): trecea prin pădure, fără să-l doară măcar capul.ISP. a -l durea măseaua a (nu)-l durea măseaua (pe cineva de ceva), a (nu)-i păsa (cuiva de ceva). du-te cu Dumnezeu! du-te cu Dumnezeu!, 1) mergi sănătos!; 2) lasă-mă în pace! du-te de te plimbă! du-te de te plimbă!, (fam. ) vezi-ţi de treabă!, lasă-mă în pace! du-te în plata Domnului! du-te în plata Domnului!, 1) vezi-ţi de drum!, du-te unde ştii!; 2) lasă-mă în pace! du-te pîrlii! du-te pîrlii!, du-te naibii!, du-te dracului!; pleacă!: da’ du-te pîrlii, soruţule! AL. du-te unde a dus dracul (sau surdul) roata şi mutul iapa!, piei din ochii mei!, du-te naibii!: du-te undedu-te unde a dus dracul roata şi mutul iapa! a dus surdul roata şi mutul iapa, ca să nu mai aud de numele tău.CR. după semuire ... după tingire, şi capacul
du-te unde pofteşti! e cam albastru e ce e e ceva de speriat e ceva la mijloc e cu ochi şi cu sprîncene e cu putinţă?
du-te unde pofteşti!, (fam. ) du-te unde vrei (numai pleacă de aici)! e al dracului de greu, e foarte greu. e cam albastru sau e cam albastră situaţia, (fam. ) lucrurile par să ia un curs neplăcut. e (sau ar fi) ce (sau cum) e (sau ar fi), treacă-meargă, acceptabil: de foame ar fi ce-ar fi, dar n-am cu ce mă-nvăli.POP. e ceva de speriat, e de groază, e de comă, e teribil. e ceva (putred) la mijloc (sau în Danemarca), ceva nu e în ordine, ceva e suspect, dubios: eu văd bine că aicea e ceva la mijloc.POP. e cu ochi şi cu sprîncene, e bătător la ochi, e evident, e flagrant, e cusut cu aţă albă. e cu putinţă?, se poate?, e posibil?
e de ajuns e de la sine înţeles e de rău! e deştept de bate cuie cu capul e dracul gol e floare la ureche ei bine ... e lată ! el ştie ... e mai aproape cămaşa decît anteriul e minune că ... e mîncat ca alba de ham e mult de cînd ... e mult pînă a ... e mult pînă să ... e murat în varză acră e nasulie! e natural să ... e nădejde să ... enciclopedie vie e nimica toată e nins în luna lui mai e nor e-n regulă! e numai gura de el e o figură e o nimica toată e păcat de Dumnezeu e peste poate e prea de oaie e probabil era de aşteptat era mai să ... era şi timpul
e de ajuns, e destul, e suficient. e de la sine înţeles, se subînţelege. e de rău!, primejdia e mare! e deştept de bate cuie cu capul, (pop. ) e prost ca noaptea. e dracul gol, are o minte diabolică, e descurcăreţ foc. e floare la ureche, e nimica toată. ei bine ..., după cum spuneam ... e lată (rău de tot)!, e grav! el (sau ea) ştie ... sau ei ştiu ..., numai el (sau ea) ar putea să spună: Scaraoschi ... se vîră, el nu ştie cum şi pe unde, în odaie la Ivan.CR. e mai aproape cămaşa decît anteriul (sau sumanul, ţundra), interesul personal e mai presus de interesul străinilor. e minune (sau ce minune) că ..., e de mirare că ...: e minune oare că pentru el visul era viaţă? EM. e mîncat ca alba de ham, e foarte apăsat de nevoi. e mult de cînd ... (sau de atunci), a trecut mult timp de cînd ...: e mult de cînd nu ne-am văzut.IOSIF. e mult pînă a ..., v. e mult pînă să ... e mult pînă să ... (sau pînă a ...), va trece mult timp pînă să ... (sau pînă a ...): uşor e a zice: plăcinte, dar e mult pînă a le face.ZANNE. e murat în varză acră, (glumeţ) e bătut măr. e nasulie!, (fam. ) e primejdie!, e nenorocire! e natural să ..., e normal să ..., e firesc să ...: aşa e bine şi natural să fie.CAR. e nădejde să ... (sau de ...), (reg. ) e posibil să ..., sînt speranţe să ...: e nădejde s-avem ploaie.POP. enciclopedie vie (sau ambulantă), (fig. ) persoană cu cunoştinţe întinse şi variate. e (o) nimica toată, e un fleac, e o bagatelă. e nins în luna lui mai, (despre oameni) a încărunţit devreme. e nor sau sînt nori, e înnorat. e-n regulă!, e-n ordine!, ne-am înţeles! e numai gura de el, vorbeşte, promite multe, dar nu face nimic. e o figură, (despre oameni) este o personalitate inconfundabilă, e un personaj. e o nimica toată, e un fleac, e o bagatelă. e păcat de Dumnezeu, e mare păcat: ei bine, omule, nu ţi-e păcat de Dumnezeu să lăcomeşti la averea altora? POP. e peste poate, e imposibil. e prea (sau prea e) de oaie, e prea de tot: las-o baltă, că prea e de oaie! e (foarte) probabil, e (foarte) posibil; tot ce se poate: e foarte probabil ... că marile reforme sociale şi economice ... vor înlesni ... răsărirea multor talente.CAR. era de aşteptat, se putea prevedea, era previzibil: era de aşteptat ca dumnealui să nu se ţină de cuvînt.CAR. era mai (sau mai-mai, aproape, cît pe ce) să ..., puţin lipsea să ..., era la un pas de a ...: era mai ca să-l omor.EM. era şi timpul, ar fi trebuit să se întîmple mai demult: ce vrei? sîntem în postul Crăciunului; se cheamă era şi timpul să ningă.POP.
e rău de moarte e rău de pagubă e scris să ... este în natura lucrurilor
e rău de moarte (sau de boală), e prevestitor, aducător de moarte (sau boală); aduce ghinion, e semn rău: săptămîna mare ... să nu prea lipeşti sau spoieşti, căci e rău de boală.POP. e rău de pagubă, nu concepe să piardă: lasă-l în pace! doar îl ştii ce rău e de pagubă!CAR . e scris să ..., e predestinat să ..., e sortit să ... este în natura lucrurilor, este firesc, de la sine înţeles.
este probabil că ... eşti nebun? e tatăl său în picioare e tras de păr e tun exact ca un ceasornic
este (sau e) probabil că ..., e posibil, există posibilitatea ca ...: e probabil că femeia mă iubeşte.CAMIL.P. eşti nebun?, (fam. ) ce vorbeşti?, fii serios!, nu se poate! e tatăl său (sau mamă-sa) în picioare, seamănă leit, perfect cu tatăl său (sau cu mama sa). e tras de păr, e exagerat, e cusut cu aţă albă: ia-o mai uşurel, vere, că prea e trasă de păr! POP. e tun, e vreme grea. exact (sau precis) ca un ceasornic (sau ca un cronometru), foarte exact; punctual.
examen de admitere examen de conştiinţă exces de zel a exista numai pe hîrtie a expedia pe lumea cealaltă a expune la aer
examen de admitere, examen pe baza căruia cineva este primit într-o formă (superioară) de învăţămînt. examen de conştiinţă, analiză lucidă a propriei conduite morale. exces de zel, sîrguinţă, străduinţă excesivă: pornite dintr-un exces de zel condamnabil.EM. a exista numai pe hîrtie, a exista numai de formă. a expedia pe lumea cealaltă (pe cineva), a omorî, a ucide (pe cineva), a-i face de petrecanie (cuiva). a expune la aer, a aerisi. a face a bine (sau a rău, a vînt, a ploaie), a cobi, a prevesti: parcă nu faceţi a bine, de nu vă mai astîmpără dracul ...! CR. ; iaca, şi-acuma fac nourii a ploaie.SAD. a face abstracţie de ..., a lăsa la o parte, a nu lua în considerare, a ignora. a face abuz de putere, a abuza de puterea deţinută. a face acrobaţie (sau echilibristică), (fig. ) a adopta soluţii nesigure, periculoase pentru a ieşi dintr-o încurcătură: ca să iasă basma curată, a făcut destulă echilibristică. a face act de prezenţă, a veni undeva numai din obligaţie, din politeţe. a se face alb, 1) a deveni palid, a se albi (la faţă); 2) a încărunţi. a face (ca pe o) albie (sau troacă) de porci (sau de cîine, (înv. ) porcească) (pe cineva), a face de două parale, a face cu ou şi cu oţet, a batjocori, a ocărî (pe cineva): ca p-o albie porcească m-a făcut şi m-a gonit.PANN. a face albul negru, a denatura, a falsifica realitatea. a face aluzie, a sugera, a insinua. a(-şi) face amiaza, 1) a mînca de prînz: aci se aşeză, ca să-şi facă amiazul.POP. ; 2) a se odihni după masa de prînz; a-şi face siesta: cerbul ce-mi făcea? sta şi rumega, namiaza-şi făcea.POP. a-şi face apariţia, a apărea, a se ivi. a face apel (la cineva sau la ceva), 1) a invoca (pe cineva sau ceva); a apela (pe cineva): facem apel la sentimentul naţional al d-lui Brănişteanu.CAR. ; 2) a chema (pe cineva), a apela (la cineva): am făcut apel la vecini, să ne dea o mînă de ajutor ; 3) (jur. ) a se adresa unei instanţe superioare. a face apelul, a face prezenţa. a face arătare, (înv. ) a arăta. a face armata, a satisface serviciul militar. a face ascultare, (înv. ) a asculta. a face aşezare, (înv. ) a aşeza, a rîndui.
a face a bine a face abstracţie de ... a face abuz de putere a face acrobaţie a face act de prezenţă a se face alb
a face albie de porci a face albul negru a face aluzie a face amiaza a-şi face apariţia
a face apel a face apelul a face arătare a face armata a face ascultare a face aşezare
a face aşteptare a se face aşteptat a-şi face bagajele a face baie a face bani a-şi face barba a face băşici a face bătaie
a face cale
a face aşteptare, (înv. ) a aştepta. a se face aşteptat, a se lăsa aşteptat, a întîrzia. a-şi face bagajele, a se pregăti de plecare. a face baie, a se îmbăia. a face bani, 1) a bate, a emite monedă; 2) a face parale. a-şi face barba, 1) a-şi tunde barba; 2) a se bărbieri. a face băşici, a se băşica. a face bătaie, (pop. ) a se bate: veni vremea de se hotărîră cîinii a face bătaie în regulă.POP. a (se) face bine (sau sănătos), a (se) însănătoşi, a (se) întrema, a (se) vindeca: se jură că într-un ceas are să-l facă bine. VLAH. a-i face bine (cuiva cu ceva), a împrumuta (cuiva ceva): fă-mi bine cu el [cu buzduganul], să văd pe mine m-o speria balaurul? POP. a-i face bine (ceva cuiva), a-i prii, a-i fi de folos (ceva cuiva): cafeaua o să-i facă bine.DELAVR. a face bine (sau rău) să ... (sau ca ..., de ...), a (nu) fi de dorit, preferabil să ... (sau ca ..., de ...): ai face bine să treci pe la el. a face biruinţă, (înv. ) a birui, a învinge. a face bîca, a cădea: era să facă bîca.AL. a face blatul, (arg. ) a intra, a călători, a mînca fără plată. a face blau, a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare. a face boboane, (reg. ) a vrăji. a se face bocnă, v. a fi bocnă. a face bogat (pe cineva), a îmbogăţi (pe cineva). a face (sau a pune) bot, a se bosumfla. a face bucăţi (sau bucăţele, dărăburi, mii şi fărîme, grămadă, pămînt, praf, pulbere, scrum, ţăndări) (pe cineva sau ceva), 1) a bate, a hăcui, a tăia, a zdrobi, a omorî, a nimici, a distruge (pe cineva sau ceva): de i-oi da drumul, te face mii şi fărîme. CR. ; 2) (fig. ) a combate cu argumente puternice, decisive; a reduce la zero, a anula, a desfiinţa: critica a făcut praf ultima sa carte. a se face bucăţi (sau fărîme, praf şi pulbere, scrum, cioburi, ţăndări, zgură), a se sfărîma, a se sparge, a se distruge, a se nimici: paharul ... s-a izbit de toartele cerului şi s-a făcut cioburi.POP. a face bucăţi-bucăţele (pe cineva sau ceva), 1) a face bucăţi (pe cineva); 2) a fărîmiţa (ceva). a face (sau a avea, a prinde) burtă, 1) a se îngrăşa, a fi gras: observă că a început să prindă burtă.CEZAR.P. ; 2) (despre femei) a rămîne însărcinată. a se face ca ceara, a deveni palid, a se albi (la faţă): Damian atuncea se făcu ca ceara.TOP. a face ca cineva, a urma exemplul, pilda cuiva; a imita pe cineva: cine-a face altă dată ca mine, ca mine să păţească.CR. a face cale, a călători, a merge, a umbla, a se duce: dragile mamii picioare, de-amu n-or mai face cale! POP.
a face cale
a face (sau a da, a trage) cale (sau drum) (cuiva), 1) a lăsa să treacă (pe cineva); a da drumul (cuiva): auzind aşa, [ienicerii] le tot făcea cale.NEC. ; 2) a ajuta să treacă, să se răspîndească: să face cale ceiialalte învăţături. VARLAAM ; 3) a pregăti terenul, a face cuiva rost să ...: să-i facă cale să fugă.PRAV.
a face bine a-i face bine a-i face bine a face bine să ... a face biruinţă a face bîca a face blatul a face blau a face boboane a se face bocnă a face bogat a face bot
a face bucăţi a se face bucăţi a face bucăţi-bucăţele a face burtă a se face ca ceara a face ca cineva
a-şi face cale a i se face calea cruce
a i se face calea cruce a face calea întoarsă a face cap
a face capătul a-i face capul calendar
a-şi face capul calendar a face caraul a face carieră a face casa a face casă a se face ca sfecla a face ca trenul a face cauză comună
a face caz a-şi face cămaşa izmene
a se face că plouă a se face căpuşă a se face cărbune a face cărţile a face ceată cu cineva face ce face
a-şi face cale, 1) a-şi face pîrtie, a-şi deschide drum: sus la munte, jos la vale, şi-au făcut duşmanii cale.EM. ; 2) a căuta un pretext pentru a merge undeva; a-şi găsi de treabă undeva: îşi face cale pîn-la puţ, ca să se întîlnească cu el.POP. a i se face (cuiva) calea cruce (cu cineva), a se întîlni, a se încrucişa (cu cineva). a i se face (sau a-i fi, a-i sta) calea (sau drumul) cruce (sau cruci) (cuiva) sau a-i fi calea în cruce (cuiva), 1) a ajunge la o răspîntie: şi m-aş duce, zău, m-aş duce, da mi-i calea-n cruce.POP. ; 2) (fig. ) a da de piedici, a nu mai putea înainta; 3) (fig. ) a sta la îndoială, a şovăi: de urît m-aş duce, duce, calea mi se face cruce! POP. a face (sau a apuca) calea întoarsă, a se întoarce, a se înturna (din drum): vei vrea să faci întoarsă de peacuma a ta cale.EM. a face cap, (înv. şi pop. ; despre bube, coşuri) a se umfla la vîrf prin acumulare de puroi: buba cap nu face, pînă nu se coace. PANN. a(-i) face (sau a-i pune) capătul (sau coneţul, sfîrşitul) (cuiva sau la ceva), 1) a sfîrşi, a face să înceteze (ceva): fă un sfîrşit durerii, vin-la sînu-mi! EM. ; 2) a omorî, a ucide (pe cineva), a-i face de petrecanie (cuiva): s-au sfătuit acuma maică-sa cu zmeul cum să-i facă capătul.POP. a-i face capul calendar (cuiva), a bate, a toca la cap (pe cineva), a-i împuia capul (cuiva): destul acum, că ne-ai făcut capul călindar! CR. a-şi face capul (sau din cap) calendar (sau ceaslov), a-şi încărca memoria cu fleacuri: vorbesc puţin şi ascult mult, adecă îmi fac capul ceaslov, de havadişuri, fără ca alţii săpoată afla de la mine ceva. FIL. a face caraul, a aştepta pe cineva (uitîndu-se în toate părţile): în zădar făcui caraul vreo două ceasuri pe piaţă; V. nu venea.AL. a face carieră, a reuşi într-o profesie. a face casa, a face bilanţul încasărilor şi al plăţilor. a face (sau a duce) casă (bună sau rea) (cu cineva), 1) (despre soţi) a convieţui (bine sau rău): Dumnezeu n-o vrut să facem casă-mpreună.AL. ; 2) (p.ext. ) a se înţelege (bine sau rău) (cu cineva). a se face ca sfecla, a se înroşi la faţă. a face ca trenul, (fam. ) 1) a fierbe de nerăbdare; 2) a respira greu, zgomotos; a gîfîi. a face cauză comună (cu cineva), a fi solidar (cu cineva). a face (mare) caz (de cineva sau de ceva), 1) a insista asupra a ceva: [o gazetă] zice că nu mai face caz de infamia pe care o comitem noi. CAR. ; 2) a scoate în evidenţă, a sublinia însuşirile cuiva sau a ceva; a preţui foarte mult pe cineva sau ceva; 3) a da amploare la ceva; a exagera însemnătatea cuiva sau a ceva. a-şi face cămaşa izmene, a da chix, a eşua (într-o afacere). a se face că plouă, (fam. ) a se preface că nu are ştiinţă de cineva sau ceva, că nu bagă de seamă pe cineva sau ceva: ne cunoşteam de copii, dar cînd l-am întîlnit în Bucureşti şi l-am salutat, s-a făcut că plouă. CEZAR.P. a se face căpuşă, a fi sătul peste măsură. a se face cărbune, (despre alimente) a se arde. a face (sau a bate) cărţile (de joc), a amesteca şi a împărţi cărţile: eu fac cărţile! AL. a face (sau a sta în) ceată cu cineva, a intra într-o tagmă oarecare, a se alia cu cineva: au făcut ceată cu toţi mai marii.DOS. face ce face, încearcă în toate felurile şi izbuteşte să ...: face el ce face şi cu mare greu scapă.CR.
a face ce-o face a face cercare
a-şi face coada colac a face coarne
a face ce-o face, (pop. ) a face orice: se hotărî să facă ce-o face şi să se cotorosească de leneşă.POP. a face cercare (cuiva), (înv. ) a cerceta (pe cineva): să-i facă cercare, căci e creştină.MINEIUL. a face (o) (în)cercare, a face o probă, a încerca, a proba: nu mă leg ca să prind pe tîlhari, ci numai o cercare să fac.ISP. a face (o) cerere, 1) a cere, a solicita; 2) a redacta, a înainta o petiţie. a face certare (cuiva), (înv. ) a certa (pe cineva); a pedepsi (pe cineva). a face chemare (cuiva), 1) (înv. ) a chema (pe cineva); 2) a invita pe cineva (în străinătate): neamurile din Germania i-au făcut chemare şi a plecat la ele două săptămîni. a face chica topor (sau măciucă) (cuiva) sau a face morişcă (de vînt) în chică (sau în cap, în păr) (cuiva), (pop. ) a trage de păr (pe cineva); a bate zdravăn (pe cineva): ia să-i faci chica topor, spinarea dobă şi pîntecele cobză.CR. a se face chinez sau a o face pe chinezul, a se face preface că nu înţelege, că nu ştie nimic, a face pe prostul: ei, stimabile, prea te faci chinez, dă-mi voie! CAR. a-şi face chip cioplit, a se închina la idoli: să nu-ţi faci chip cioplit.BIBLIA. a face chiseliţă (pe cineva), (reg. ) a snopi în bătaie, a călca în picioare (pe cineva): te-ntind jos şi te fac chisăliţă, de bătaie.AL. a(-i) face (cuiva) cinste(a), 1) a cinsti, a onora (pe cineva): mă mir, cum de mi-a făcut cinste să mă ia de bărbat.NEGR. ; 2) a fi spre lauda, spre cinstea cuiva: asemenea fapte îi fac cinste ; 3) a cinsti, a omeni, a trata, a ospăta (pe cineva), a da de băut şi de mîncat (cuiva), a plăti consumaţia (cuiva): ştiţi una, băieţi? mie mi-e sete; cine face cinste? FIL. a face circ, (fam. ) a face gălăgie, scandal, tămbălău; a se da în spectacol, în stambă. a (se) face ciuciulete sau a fi ud ciuciulete, a fi ud pînă la piele. a face ciulama (pe cineva), a zdrobi în bătaie (pe cineva). a face (tot) ciur (ceva), a găuri în multe locuri (ceva). a face cîlţi (pe cineva sau ceva), a face fărîme, a face praf (pe cineva sau ceva). a se face cîrlig (sau covrig), (pop. ) 1) a se ghemui, a se încovoia, a se strînge covrig, a se covrigi: fierul se încovoia de se făcea covrig.ISP. ; 2) a se zgribuli de frig: se stîrciseră de se făcură covrig de ger.ISP. ; 3) a se încovoia de bătrîneţe: moartea se uscase, de se făcuse cîrlig.ISP. a face cîrpă (de şters) (din cineva), 1) a batjocori, a ocărî (pe cineva), a face albie de porci (pe cineva); 2) a umili, a supune, a pune la munci istovitoare (pe cineva). a se face (sau a fi) cîrpă (sau petică), (despre oameni) 1) a se înfricoşa; 2) a fi vlăguit; a deveni moale, bleg; 3) a fi beat. a face clăbuci (sau spume) la gură, a vorbi mult şi cu furie. a-şi face coada colac, a se codi; a o şterge pe furiş (pentru a scăpa de răspundere): am ştiut că dumnealor, cînd vor fi la adecă, ş-or face coada colac.AGÂRB. a face (sau a scoate) coarne, a deveni îndrăzneţ, impertinent, obraznic, a se obrăznici.
a face cobză a se face cocă
a face cobză (pe cineva), a lega fedeleş (pe cineva): atunci, măre, l-aţi lega, pînă cobză l-aţi făcea.POP. a se face cocă, a se îmbăta turtă, a se turti (de băutură): bea, de se turteşte şi cocă se face.PANN.
a se face colac a face colţul
a se face (sau a şedea) colac, a se ghemui, a se încolăci: Grivei ... iarna se făcea colac la uşa tindei.POP. a face colţul, a coti după colţ, a da colţul.
a face cercare a face cerere a face certare a face chemare
a face chica topor a se face chinez a-şi face chip cioplit a face chiseliţă
a face cinste a face circ a face ciuciulete a face ciulama a face ciur a face cîlţi
a se face cîrlig a face cîrpă a se face cîrpă a face clăbuci la gură
a face comedii a face complimente a face conac a face concesii a face conciul unei fete a face concurenţă a face copii a face cor cu ... a face corp comun a-i face costum de scînduri a face cotituri a face credinţă a-i face credit a face creţ a face crîngu poiană a face cruce a face cruce
a-şi face cruce cu stînga a face cruce lîngă biserică
a face cu capul a face cu coada ochiului a face cu degetul a face cu geana a-şi face cuib a-şi face cuib în cuibul altuia a face cuie
a-i face cuiva onoarea să ... a-i face cu măseaua a face cumetrie cu sărăcia a face cum îi vine la gură
a face comedii (sau boroboaţe, năzdrăvănii, năzbîtii, pozne), a se ţine de boroboaţe, de năzbîtii, de pozne, de trăsnăi. a face complimente (cuiva), a complimenta (pe cineva). a face conac, (înv. ) a poposi. a face concesii, a-şi reduce pretenţiile, a lăsa de la sine, a ceda. a face conciul unei fete, a o lua de nevastă o fată: storsul vinului trecu, badea conciu’ nu-mi făcu.POP. a face concurenţă (cuiva), a concura (pe cineva). a face copii, a zămisli, a naşte (copii): numai un copil o să faceţi.ISP. a face cor cu ..., a face cauză comună cu ..., a se uni cu ...: lumea politică face cor cu toată lumea.BACALBAŞA. a face corp comun (cu cineva), a se solidariza (cu cineva). a-i face costum de scînduri (cuiva), (fam. ) a omorî (pe cineva). a face cotituri (sau coturi), a coti, a şerpui: poteca face cotituri în drum.COŞBUC. a face credinţă, (reg. ) a se logodi. a-i face credit (cuiva), a vinde pe datorie (cuiva). a face creţ (ceva), a încreţi (ceva): hai, murgule, murguleţ, nu-ţi mai face părul creţ. POP. a face crîngu poiană, (reg. ) a fugi foarte repede. a face cruce, (despre vehicule) a se întîlni (venind din direcţii diferite); a se încrucişa. a(-şi) face cruce, a duce trei degete împreunate la frunte, la piept, la umărul drept şi la cel stîng, a se închina: nici pe dracul să vezi, nici cruce să-ţi faci! NEGR. a-şi face cruce cu stînga, 1) a se cruci, a se mira peste măsură, a fi surprins, uluit: ca mîni, parcă-l văd ministru; să nu ne facem cruce cu stînga; am văzut altele mai straşnice! VLAH. ; 2) (rar ) a prevesti a rău, a cobi. a face cruce lîngă biserică, a face ceva inutil. a face cu capul, 1) a chema, a porunci printr-o mişcare a capului: du-te, bade, la dracu, nu-mi mai face cu capu, că mă vede bărbatu! POP. ; 2) a mişca capul încoace şi încolo: merge făcînd cu capul, gîndeşti că-i moşul, săracul! POP. a face cu (sau din) coada ochiului (cuiva), a-i face semn discret (cuiva): una într-alta se legănau [fetele], făcîndu-şi din coada ochiului.DELAVR. a face cu degetul (cuiva), a ameninţa cu degetul arătător (pe cineva): zărindu-l în slava cerului printre stolul de corbi, începu a-i face cu degetul.ISP. a face (sau a trage) cu geana, a face cu ochiul. a-şi face cuib (undeva), a se stabili, a se aciua (undeva). a-şi face cuib în cuibul altuia, a trăi cu femeia altuia. a face cuie, (fam. ) a dîrdîi de frig: o să vă pun să faceţi niţele cuie, clănţănindu-vă dinţii.ISP. a-i face cuiva onoarea să ... (sau a ...), a-i face cuiva favoarea să ... (sau a ...), a considera pe cineva demn să ...(sau a ...): dacă exelenţia sa ar vroi să-mi facă onoare a să încrede în devotamentul meu.AL. a-i face cu măseaua (cuiva), a-i arăta colţii (în semn de prietenie) (cuiva), a rînji (la cineva): ticălosul şi mangositul! încă se rînjea la mine şi-mi făcea cu măseaua! CR. a face cumetrie cu sărăcia, (pop. ) a nu mai putea scăpa de sărăcie. a face cum îi vine la gură (pe cineva), a certa, a batjocori fără a-şi alege cuvintele (pe cineva).
a face cu mîna a face cumpărături
a face cunoscut a se face cunoscut a i se face cunoscut că ... a face cunoştinţă
a face cu ochiul a face cu ou şi cu oţet a-şi face curaj a face curăţenie
a face curte a face cu săpun şi cu apă rece a nu face cusur a se face cu treabă a-i face cu ulcica a face cuvînt a-şi face cuvînt cu cineva
a face cuvînt a-şi face datoria a face datorii a i se face de ... a se face de basm a face de batjocură
a face cu mîna (sau din mînă) (cuiva), a porunci, a da de ştire, a da de înţeles (cuiva), a chema (pe cineva): Ipate, care dă oca pe spate şi face cu mîna să-i mai aducă una.CR. a face cumpărături, a cumpăra, a tîrgui. a face cunoscut (pe cineva sau ceva cuiva), 1) a prezenta (pe cineva cuiva): pe dată îl face cunoscut curţii şi fetelor sale.CR. ; 2) a încunoştiinţa, a informa (pe cineva); a avertiza, a preveni (pe cineva): face cunoscut împăratului această hotărîre a ţării.BĂLC. a se face cunoscut, a se distinge, a se remarca; a deveni notoriu: se făcuse cunoscut prin cîteva portrete în ulei. a i se face cunoscut (sau (înv. ) de ştire) (cuiva) că ..., a fi înştiinţat, anunţat, a primi vestea că ...: i se făcu de ştire că românii prădează locurile.P.MAIOR. a face cunoştinţă (cu cineva), a cunoaşte pe cineva, a se cunoaşte cu cineva: fă cunoştinţă cu fata; n-o lua numai pe auzite.NEGR. a face cu ochiul (sau din ochi) (cuiva), 1) a-i face (cuiva) un semn discret dintr-un ochi (cuiva): tu i-i face cu ochiul, el îţi face cu capul.PANN ; 2) (despre femei) a cocheta cu îndrăzneală, a atrage, a îmbia: pe cînd ei sucesc mustaţa, iară ele fac cu ochii.EM. a face (sau a spăla) cu ou şi cu oţet (sau cu sare şi piper) (pe cineva), a dojeni cu asprime, a ocărî (pe cineva), a-i trage o săpuneală (cuiva). a-şi face curaj, a se îmbărbăta, a-şi lua inima în dinţi: sacul era greu de tot; decît fata îşi făcu curaj, se opinti cît putu şi ... se duse cu el la gîrlă.POP. a face curăţenie, 1) a deretica; 2) (fig. ) a da afară din posturi persoanele considerate incompetente. a face (sau a turna) curte (cuiva), 1) a adresa cuvinte măgulitoare (spre a-i cîştiga favoarea) (cuiva); a curta (pe cineva); 2) (fam. ) a-şi arăta admiraţia faţă de o femeie, pentru a-i cîştiga simpatia; a trage clopote(le) (unei femei): o să fiu silit a-i face şi curte acum.AL. a face cu săpun şi cu apă rece (pe cineva) sau a trage un săpun (cuiva), (reg. ) a certa aspru, a face cu ou şi cu oţet (pe cineva), a-i trage o săpuneală (cuiva). a nu face cusur, (înv. ) a nu neglija, a face negreşit: orînduindu-l de al doile să ducă pe Paşa pînă l-a trece în hotarul Hotinului, ca să nu se facă vreun cusur la nimică.LET. a se face cu treabă sau a umbla a treabă, (reg. ) a se preface că are de lucru, a simula că e ocupat: mă făcui şi eu cu treabă şi intrai după ei în grabă.PANN. a-i face cu ulcica (cuiva), a-i pune oala, a-i face vrăji (cuiva): îţi face cu ulcica, se vede, cela ... tare ţi-i drag! AL. a face cuvînt (sau cuvinte), (înv. ) a cuvînta, a vorbi: de judecată voroveaşte lor Dumnezeu, şi de vieaţă şi de lucrure foarte cu socotinţă face cuvînt.CORESI. a-şi face cuvînt cu cineva, a intra în vorbă, a sta de vorbă, a conversa (cu cineva). a face cuvînt sau a-şi da cuvînt în de sine sau a se lega la un cuvînt sau a pune (sau a lega) cuvînt cu cineva, (înv. ) a se înţelege, a cădea la învoială cu cineva: ş-au dat cuvînt în de sine şi au purces bulucuri spre tîrg.COSTIN. a-şi face datoria, a-şi îndeplini îndatoririle, obligaţiile. a face datorii, a se îndatora. a i se face (cuiva) de ..., a simţi o atracţie puternică spre ...; a dori, a pofti să ...: i s-a făcut de ducă. a se face de basm, a se face de rîs: c-am băut tot ce avui şi de basm eu mă făcui.POP. a (se) face de batjocură, a (se) face de rîs; a (se) compromite: nu te mai face de batjocură! CAR.
a-şi face de cap a face de cap cuiva a face de căpătîi a face de dîrvală a face de două parale a-şi face de lucru a-şi face de mărit a face de măscară a-şi face de năjit a face de nevastă a se face de nici o treabă a-şi face de noroc a o face de oaie a face de panaramă a face de patrulă a face de pază a-şi face de petrecanie a face de petrecanie
a face de ruşine a-şi face de seamă a-i face de urît a face de vînzare a-şi face de vorbă a face din alb negru a face din cap că ... a face din iarnă vară
a face din noapte zi
a-şi face de cap (sau de ciolane, de cap şi de ciolane), a comite fapte periculoase, primejdioase; a se ţine de prostii, a face blestemăţii: de cap şi-a făcut, de cap i-a fost! POP. a face de cap cuiva sau a pune capul cuiva, (înv. şi pop. ) a-i face capătul, a-i face de petrecanie cuiva: hotărîră să-i facă de cap.POP. a face (sau a da) de căpătîi, a (se) căsători, a(-şi) asigura existenţa, a (se) căpătui: am trei feciori, Măria Ta ... - apoi să le facem de căpătîi; să-i însurăm.OD. a face de dîrvală (pe cineva), a face cu ou şi cu oţet (pe cineva). a face de două (sau trei) parale (pe cineva), a certa aspru, a beşteli, a batjocori (pe cineva). a-şi face de lucru (cu cineva sau cu ceva), 1) a-şi pierde vremea cu fleacuri; a părea că lucrează; 2) a-şi crea singur încurcături. a-şi face de mărit, (pop. ) a face farmece pentru a se mărita. a face de măscară, (pop. ) a face de rîs. a-şi face de năjit, (reg. ) a căuta ceartă, bătaie. a face de nevastă, (reg. ) a lua de nevastă: fata mîndră mai curată el şi-o face de nevastă.POP. a se face de nici o treabă, (înv. ) a deveni nefolositor, inutil: au umblat după deşertăciuni şi de nici o treabă s-au făcut. MINEIUL. a-şi face de noroc, a face descîntece, vrăji etc. pentru a-şi ghici soarta sau pentru a-şi asigura succesul în acţiunile întreprinse: să crească busuioc, să ne facem de noroc.POP. a o face de oaie, a face o prostie, o gafă: am făcut-o de oaie de tot.CAR. a (se) face de panaramă, (fam. ) a (se) face de rîs. a face de patrulă, a patrula, a păzi. a face de pază (sau de strajă), a păzi. a-şi face de petrecanie, (fam. ) a se sinucide. a(-i) face de petrecanie (cuiva), 1) (fam. ) a omorî, a ucide (pe cineva): să puie mîna pe hoţ, spre a-i face de petrecanie. ISP. ; 2) a risipi, a strica, a distruge (un bun, un obiect); a da gata (ceva). a (se) face (sau a fi, a rămîne, a (se) da) de (sau la) ruşine (sau de ruşinea lumii,satului) sau (înv. ) a da în (sau peste) ruşine sau a face ruşine (cuiva), a (se) face de rîs, a (se) ruşina, (fam. ) a (se) face de băcănie: preafăcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară.EM. ; nu iubi pe fiecine, că-ţi faci neamul de ruşine.POP. a-şi face de seamă, (reg. ) a se îngrijora: pentru el n-au teamă, ... dar îmi fac de seamă, cînd stau de gîndesc, la dragul Lisandru că-i un copilandru şi mult îl iubesc. AL. a-i face de urît (cuiva), a fermeca, a vrăji (pe cineva), a-i face farmece (cuiva): că nu-i dracul pe pămînt, să ne facă de urît.POP. a face de vînzare (pe cineva), (înv .) a vinde (pe cineva): aveţi un rob de pierzare; nu l-aţi face de vînzare? POP. a-şi face de vorbă (cu cineva), a-şi găsi subiect de conversaţie (cu cineva). a face din alb negru, a denatura, a falsifica, a mistifica realitatea. a face din cap că ... (sau să ...), a da din cap în semn de aprobare sau de refuz. a face din iarnă vară, a fi foarte harnic. a face din noapte zi (sau ziuă) sau a face noaptea zi, 1) a petrece zi şi noapte, neîntrerupt; a face noapte albă: ei fac din noapte ziuă şi-ai zilei ochi închid.EM. ; 2) (fig. ) a munci fără odihnă; 3) a lumina (ca ziua); a străluci: un palat cu ziduri numai şi numai de aur şi trepte de nestimate, de făceau noaptea zi cale de trei poşti.POP.
a face din tei curmei a face din ţînţar armăsar a face dobîndire a i se face dor a face drum a se face drumul cruciş
a face după capul său a face după cum zice cineva a se face dus de acasă a face economii a face epocă a face escală a face excepţie a face exces de zel a face explozie a face fasoane a face faţă a face faţă împrejurărilor a face făgadă a-i face felul a-şi face felul a face ferfeniţă a-i face festa a face feţe-feţe a o face fiartă a face figură de circumstanţă a face fiţe
a face din tei curmei, a face tot posibilul, a încerca toate mijloacele, posibilităţile. a face din ţînţar armăsar, a exagera (valoarea, însemnătatea a ceva): gura satului prea lesne face dintr-un ţînţar armăsar.SL. a face dobîndire, (înv. ) a dobîndi. a i se face dor (de cineva sau de ceva), a dori (pe cineva sau ceva): spune-le că mi s-a făcut dor de aleea lor şi mai ales de pimniţă.CAR. a face drum (sau cale), (înv. şi pop. ) a merge, a umbla, a călători: cînd răstorni mămăliga pe masă şi se desface, ai a face drum.POP. a se face drumul cruciş, a se bifurca, a se face cruce: ne-am dus pînă unde ne-am dus şi ni s-a făcut drumul cruciş şi nu ne-am mai putut duce.POP. a face după (sau de, din) capul său (ceva) sau a face cum îl taie capul, 1) a lucra din proprie iniţiativă (ceva): de-ai făcut-o din capul tău, rău cap ai avut! CR. ; 2) a face cum crede de cuviinţă, cum îl duce mintea, cum se pricepe (ceva): am făcut de capul mieu, şi m-a bătut Dumnezeu! POP. a face (aşa) după cum (sau cum, precum etc.) zice (sau porunceşte) cineva, a urma sfatul (sau porunca) cuiva, a asculta de cineva: mai-mai că aş face aşa precum zici tu.ISP. a se face dus(ă) de acasă, (pop. ) a părăsi casa părintească: tot în haine de mireasă, s-a făcut dusă deacasă.POP. a face economii, a economisi. a face epocă, a atrage atenţia, a se impune (la un moment dat): este o sistemă materialistă-mistică, a cărei expunere va face desigur epocă în ştiinţa umană.CAR. a face escală, a se opri. a face excepţie, a nu se supune normei, regulii. a face exces de zel, a fi peste măsură de zelos; a exagera. a face explozie, a exploda; a sări în aer. a face fasoane, a face mofturi, nazuri. a face faţă, a înfrunta, a ţine piept; a rezista, a suporta: îşi strînse cu putere tot aparatul de erudiţiune pentru a face faţă înaltei situaţiuni în care se afla.CAR. a (nu) face faţă împrejurărilor, a (nu) se descurca în împrejurările date. a face făgadă (cuiva), (înv. ) a făgădui, a promite (cuiva). a-i face felul (cuiva), (fam. ) 1) a-i face pe plac cuiva; 2) a da gata, a omorî, a nimici (pe cineva): nu te-am ştiut eu că eşti de aceştia, că de mult îţi făceam feliul! CR. a-şi face felul, 1) a-şi face cheful, poftele, mendrele: noi tot ne făceam feliul aşa cîteodată.CR. ; 2) a se sinucide. a face (sau a rupe) ferfeniţă, a distruge, a ferfeniţi: îşi rupea ciubotele ferfeniţă jucîndîmpreună cu noi.CR. a-i face (sau a-i juca) festa (sau o festă, figura, o figură) (cuiva), a păcăli (pe cineva), a-i juca un renghi (cuiva); a înşela, a trage pe sfoară (pe cineva). a face (sau a schimba) feţe-feţe, a se fîstîci, a se pierde: Ivan atunci lasă capul în jos şi, tăcînd, începe a face feţe, feţe.CR. a o face fiartă, 1) a da chix, a eşua; 2) a se face de rîs. a face figură de circumstanţă, a se purta potrivit împrejurărilor: va trebui să facă figură de circumstanţă.CAR. a face fiţe, a face mofturi, a se sclifosi.
a face fîn a face foale a face focul a se face frate cu dracul a se face frumos a face frumos a se face fugit a se face galben a i se face galben înaintea ochilor a face galerie a face gata a face gaură în cer a face gătire a face ghem a se face ghem a face ghetele
a face gîlceavă a-şi face gînduri a face gît a face glume a face goană a face gospodărie a face grămadă a face greutate asupra cuiva a-i face greutăţi a face grijă a face groază a face gunoaie multe în casa cuiva a face gura pîlnie a face gură
a face fîn, a cosi, a usca şi a strînge iarba:că m-ai dat la un bătrîn, merge ziua, face fîn.POP. a face foale, (pop. ) a avea pîntecele plin, a se ghiftui: boii şi vacile chiar acolo făceau foale, gîndesc că numai în pizmă.POP. a face focul, a aprinde focul: fata aducea apă, făcea focul şi punea de mîncare.POP. a se face frate cu dracul, a face compromisuri pînă la realizarea unui plan. a se face frumos, 1) a se găti, a se împodobi: du-te acasă, fa, buhoasă, şi te lă, te fă frumoasă! POP. ; 2) (despre vreme) a se îndrepta. a face frumos, a face pe placul, pe gustul cuiva; a face sluj, a fi slugarnic: şi din haosul de gînduri s-alegi sfintele icoane, ca să faci frumos cu ele la boieri şi la cucoane? EM. a se face fugit, a fugi şi a nu se mai întoarce: se făcu fugit în munţi.POP. a se face galben, a deveni palid: se făcuse galbăn ca ceara.POP. a i se face galben înaintea ochilor (cuiva), a-i veni ameţeala, a i se face rău (cuiva): plîngea ... pînă i se făcea galben înaintea ochilor.VLAH. a face galerie, a se manifesta zgomotos la o întrecere sportivă, la un spectacol etc. a face gata, (înv. ) a pregăti: să mi facă un om de oaste gata.NEC. a face gaură (sau bortă) în cer, (iron. ) a face o mare ispravă: doară nu s-o face gaură în cer, d-om intra! ISP. a face gătire, (înv. ) a (pre)găti. a face ghem, 1) a depăna; 2) a mototoli; 3) a strînge, a aduna la un loc. a se face ghem, a se ghemui, a se strînge ca un ghem: fata doarme pe brînci, ori strînsă, făcută ghem.ISP. a face ghetele (sau pantofii) (cuiva), 1) a curăţa ghetele (sau pantofii) (cuiva); 2) (fig. ) a sluji cu slugărnicie (pe cineva). a face gîlceavă, 1) a provoca ceartă, scandal; a gîlcevi; 2) a face intrigi, a băga zîzanie, a stîrni dihonie: îl închise Dumnezeu în foalele pămîntului, în iad, de unde numai o gheară scoate şi face gîlceavă în lume.POP. a-şi face gînduri (sau închipuiri), a-şi face griji, a se îngrijora: cum să nu mă îngrijesc şi să-mi fac fel de fel de gînduri cînd te văd aşa? VLAH. a face gît, a face gălăgie, a se sumeţi. a face glume, a glumi. a face goană (cuiva), (înv. ) a goni, a prigoni, a persecuta (pe cineva): făcea goană bunei credinţe.MINEIUL. a face gospodărie, a face menajul. a face (sau a da, a pune) grămadă (pe cineva), 1) a doborî (pe cineva); 2) a omorî (pe cineva): pe opt ţi-i dam grămadă jos.COŞBUC. a face greutate asupra cuiva, (înv. ) a face plîngere împotriva cuiva. a-i face greutăţi (cuiva), a-i crea probleme, a-i pune beţe în roate (cuiva). a(-şi) face grijă (sau griji), a se îngrijora. a face groază (cuiva), (înv. ) a îngrozi (pe cineva). a (nu) face gunoaie multe (sau purici) în casa cuiva, a (nu) sta mult timp în casa cuiva. a face gura pîlnie, a bea (foarte) mult, a se îmbăta. a face gură (mare sau largă), a striga, a ţipa, a vocifera; a face gălăgie, scandal: toţi strigă şi fac gură largă.AL.
a face guşă a face hap a face hara-para a face harcea-parcea a face hareci a face hatîrul a face havalea a face haz
a face guşă, 1) a suferi de guşă; 2) a se îngrăşa. a face hap, a prinde, a apuca repede, a înhăţa (ceva). a face (o) hara-para, (reg. ) a provoca învălmăşeală, a vînzoli: cu dracii ai făcut hara-para.CR. a face harcea-parcea, (fam. ) 1) a tăia în bucăţi, a fărîmiţa, a mărunţi (ceva); 2) (fig. ) a învinge categoric, a bate măr (pe cineva). a face hareci (asupra cuiva), (înv. ) a adjudeca (asupra cuiva): s-au făcut hareci în divan asupra dsale.URIC. a(-i) face hatîrul (cuiva), a(-i) face pe plac (cuiva), a satisface capriciul, cheful (cuiva). a face havalea (la cineva), (înv. ) a da în sarcina, în grija (cuiva): ocîrmuirea spitalelor, a şcolilor, a drumurilor, ... să se facă havalea la boierii pămîntului.URIC. a face haz (pe cineva), a plăcea, a aprecia (pe cineva): mă face haz ministrul.AL.
a-i face inimă bună
a face haz (de cineva sau de ceva), 1) a rîde, a se amuza, a se distra: la rîndul său povestea cîte-o batjocură ... şi publicul făcea un haz nespus.GHICA ; 2) a lua în rîs, a-şi bate joc (de cineva sau de ceva). a face haz de necaz, a înghiţi amarul făcînd glume, simulînd voie bună. a face hăis (sau hăisa), a o lua la stînga. a face hîrburi, a sparge, a sfărîma. a face hîrcă (pe cineva), (reg. ) a face de rîs (pe cineva). a (se) face (tot) huc, (reg. ) a (se) sfărîma. a se face huhurez, (reg. ) a se tupila. a face hunie, (reg. ) a face cale. a face (sau a da) iama, 1) a risipi (în mod nechibzuit): face iama în iconomiile visteriei. AL. ; 2) a se repezi (să ia ceva), a năvăli. a face iarmaroc, a se tîrgui. a (se) face iască, 1) a se usca; 2) (fig. ) a slăbi foarte tare: te bagă-n boala cîinească şi te face numai iască.POP. a-şi face (o) idee (despre cineva sau ceva), a-şi forma o impresie, o părere (sumară) (despre cineva sau ceva); a-şi închipui, a-şi imagina: fiind greşită ideea ce v-aţi făcut de dînşii.URIC. a-şi face iluzii, a-şi face speranţe zadarnice, a se amăgi cu lucruri irealizabile; a spera neîntemeiat. a face imposibilul, a face pe dracu-n patru. a face (sau a produce) impresie, a atrage atenţia, a avea efect, a impresiona: şi mie-mi face aceeaşi penibilă impresie.CAR. a i se face inima cît un purice (cuiva)sau a fi cu inima cît un purice, (fam. ) a fi foarte speriat: mi se făcuse inima cît un purice.SAD. a-i face inimă bună (cuiva), a mîngîia cu vorba (pe cineva); a consola, a îmbărbăta (pe cineva): au să vie după voi, să vă facă inimăbună.POP.
a-şi face interesele a face inventarul a face ispită a face izbîndă a face împărţeala a face împiedicare
a-şi face interesele, 1) a fi preocupat numai de propriile interese, treburi, afaceri etc.; 2) a-şi face nevoile. a face inventarul, a inventaria. a face ispită (cuiva), (înv. ) a ispiti (pe cineva). a face izbîndă, a izbîndi. a face împărţeala, a împărţi. a face împiedicare (cuiva), (înv. ) a împiedica pe cineva.
a face haz a face haz de necaz a face hăis a face hîrburi a face hîrcă a face huc a se face huhurez a face hunie a face iama a face iarmaroc a face iască a-şi face idee a-şi face iluzii a face imposibilul a face impresie a i se face inima cît un purice
a face închipuire
a se face în două părţi a face îndrăznire a face înfruntare a face în neajuns cuiva a se face în patru a-i face în silă a face înşelăciune
a face închipuire, (înv. ) a-şi închipui. a-i face în ciudă (sau în necaz) (cuiva), a necăji intenţionat (pe cineva), a provoca ciuda (cuiva): unge toţi păreţii cu sînge, ca să facă şi mai mult în ciuda caprei.CR. a-i face îndemînă (cuiva), a-i înlesni, a-i uşura (ceva cuiva): au făcut îndemînă turcilor să poată cuprinde locurile.LET. a face îndemnare (cuiva), (înv. ) a îndemna (pe cineva). a face în două (sau în patru) (pe cineva), a tăia în două (sau în patru), a omorî, a ucide (pe cineva): pe butuc mi-l aşeza, cu baltac patru-l făcea.POP. a se face în două (sau în trei, în patru etc.) părţi, a se desface în două (sau în trei, patru etc.) părţi: cînd ajung la moara nouă, calea lor se face-n două.COŞBUC. a face îndrăznire, (înv. ) a îndrăzni. a face înfruntare (cuiva), (înv. ) a înfrunta (pe cineva). a face în neajuns(ul) cuiva, (înv. ) a face ceva în dauna, în defavoarea cuiva. a se face în patru, (reg. ) a munci din greu. a-i face în silă (cuiva), (înv. ) a-i produce, a-i provoca silă (cuiva): de ce vrei să-mi faci în silă? AL. a face înşelăciune (cuiva), a înşela (pe cineva).
a face înştiinţare a face întristare
a face înştiinţare, (înv. ) a face cunoscut, a încunoştiinţa, a vesti: se şi feace înştiinţare la Roma.P.MAIOR. a face întristare (cuiva), (înv. ) a întrista (pe cineva).
a face învoială a face jaf
a face (o) învoială (cu cineva), a cădea de acord, a conveni, a se învoi (cu cineva): nu pot să facă un lucru mai cuminte, decît să trimitădeputaţie la dumnialor boii, cu rugare smerită, să facă o învoială.POP. a face jaf (sau (înv. ) jac), a jefui, a prăda: mari răutăţi şi jacuri au făcut.CANT.
a face jalbă a face jertfă a face jocul cuiva a face judecată a face jurămînt
a face jalbă, a înainta o plîngere; a se plînge: văd ele că alt chip nu-i, decît să facă jalbă la împărat.POP. a face jertfă, a jertfi. a face jocul cuiva, a servi interesele cuiva. a face judecată, a judeca. a face jurămînt, a jura.
a face labă a se face la loc a o face lată a face lectură
a face labă sau a o lua la labă, (arg. ) 1) a se masturba, a practica onanismul; 2) (fig. ) a pierde vremea. a se face la loc (sau iarăşi), a redeveni: se făcu om la loc.ISP. a o face lată, (fam. ) 1) a face un chef straşnic; 2) a face (fără voie) o poznă, o prostie. a face lectură, a citi.
a face lege
a face lege, (înv. ) a hotărî, a da sentinţa, a pedepsi pe cineva: giudeţul să-i facă leage cum să cade.PRAV. a se face (sau a face pe cineva) leu paraleu, a (se) înfuria peste măsură: zmeul e năbădăios şi se face leu paraleu.ISP. a (se) face linişte, 1) a tăcea, a nu mai face zgomot; 2) a determina pe cineva să tacă, să nu mai facă zgomot. a face lipsă, a produce o pagubă: nici lipsă fă, dar nici prisos! VĂCĂRESCU. a face loc, a permite accesul, a lăsa să treacă: faceţi-mi loc, striga el, să aud ce nu e e crezut.POP. a-şi face loc, a-şi croi drum: făcîndu-mi loc printre dame.NEGR.
a-i face în ciudă a-i face îndemînă a face îndemnare a face în două
a se face leu paraleu a face linişte a face lipsă a face loc a-şi face loc
a face lumină
a se face luntre şi punte a face lux a face mai scurt de o palmă a face marafeturi a se face mare a face marţ a face masaj
a face mascara a face mămăligă a se face mănăstire a face mărturisiri a-şi face măsuri a face mea culpa
a-şi face mendrele a face meşteşug a face metanii a se face mic a se face miel de ghindă a-şi face milă a face milă a face militărie a se face mititel a-i face mizerii a face mizerie a face mîlcomire a-şi face mîna căuş a-şi face mîna greblă
a face lumină, 1) a lumina; 2) (fig. ) a clarifica, a limpezi. a se face (sau a se pune) luntre (sau munte, (reg. ) cruce, scară) şi punte, a depune toate eforturile, a-şi da toată silinţa, a încerca imposibilul: s-a pus el, nu-i vorbă, luntre şi punte, ca să-şi vîre codiţa cea bîrligată undeva.CR. a face lux, a duce o viaţă fastuoasă, costisitoare; (spec. ) a se îmbrăca extrem de elegant şi de costisitor: ei fac lux pe banii ţării. a face mai scurt de (cîte) o palmă (sau cu un cap) (pe cineva), (înv. ) a decapita (pecineva): Mihai aflînd, supuse sub picioare pre vrăjmaşi, îi făcu mai scurţi de cîte o palmă.ISP. a face marafeturi, a face mofturi. a se face mare, a creşte; a se mări: şi crescu şi se făcu mare.EM. a face marţ (pe cineva), a face paf (pe cineva). a face (un) masaj (cuiva), 1) a masa (pe cineva); 2) (fam. ) a-i trage o bătaie, a-i muia oasele (cuiva). a face (de) mascara (pe cineva), 1) a face de rîs (pe cineva): ne-au făcut de mascara POP. ; 2) a certa cu severitate, a face de doi bani, de două parale (pe cineva): pentru un lucru de nimică ... făcea pe un boier mare mascara şi-l şi închidea.LET. a face mămăligă (pe cineva sau ceva), a distruge, a face praf (pe cineva sau ceva). a se face mănăstire, (arg. ) a se produce învălmăşeală; a începe bătaia. a face mărturisiri, 1) a mărturisi; 2) a-şirecunoaşte vinovăţia. a-şi face (sau a-şi lua) măsuri, (reg. ) a chibzui, a judeca: las muştele în pace şi-mi iau alte gînduri, alte măsuri.CR. a face mea culpa, a-şi recunoaşte vina. a-şi face (sau a-şi juca) (toate) mendrele, 1) a-şi face capriciile, chefurile, gusturile, poftele: numai dracul ... îşi făcea mendrele printre muritori.POP. ; 2) a-şi bate joc, a necinsti, a viola (o fată, o femeie): a îmbrobodit-o şi şi-a făcut mendrele cu ea. a face meşteşug, a întrebuinţa mijloace neîngăduite pentru a realiza ceva: ce meşteşug să facă, ca să scape de el? ISP. a face metanii, a bate metanii: îi face metane-n post.POP. a se face (sau a deveni) (mai) mic, a deveni timid, umil. a se face miel de ghindă, a fi lipsit de caracter. a-şi face milă (de sau cu cineva), a se îndura, a se milostivi (de cineva): Maica Domnului să-şi facă milă de fata mea! NEGR. a face milă (cuiva), (înv. ) a da de pomană, a milui (pe cineva): îi mulţămiră că făcu cu dînşii milă.MINEIUL. a face militărie (cu cineva), a se purta sever, milităreşte (cu cineva). a se face mititel, a se strînge, a se chirci (pentru a nu fi văzut, remarcat): s-a făcut mititel într-un ungher.SAD. a-i face mizerii (cuiva), a-i face neplăceri (cuiva), a şicana (pe cineva). a face mizerie, a certa rău. a face mîlcomire, (înv. ) a se ploconi. a-şi face mîna căuş, a da mîinii formă de recipient, pentru a putea ţine lichide. a-şi face mîna greblă, a-şi încovoia şi a-şi lipi degetele mîini, pentru a nu scăpa nimic printre ele; (fig. ) a fi zgîrcit.
a-şi face mînă bună a face mîngîiere a se face mîţă a-şi face moarte a face moarte a face mobilizare a face mofluz a face mofturi a face monopol a face morală a face morman a se face mort în păpuşoi a face mototol a se face mototol a face mumă a face mutare a face mutre a face muzică a face nadă a face nani a face nart a face naveta a face nazuri a face nădejde a-şi face nălucă a face nămol a-şi face năsărîmbă pe mîncare
a face năvod de oameni a se face neamţ a face necaz a face necazuri
a-şi face mînă bună (la cineva), (înv. ) a se pune bine (cu cineva): îmbrăţişase legea lui Mahomet, numai şi numai ca să-şi facă mînă bună la turci.GHICA. a face mîngîiere (cuiva), (înv. ) a mîngîia (pe cineva). a se face mîţă, (reg. ) a se ghemui. a-şi face moarte (singur sau el însuşi, cu mîna lui), 1) a se sinucide: de mi-i da unde n-oi vrea, moarte-mi fac cu mîna mea. POP. ; 2) (fig. ) a se frămînta, a se strofoca, a se da de ceasul morţii. a (se) face moarte (de om) sau a-i face moarte (cuiva), (înv. şi pop. ) a ucide: să nu te fi cărat păcatul săi zici atunci vreo vorbă, că se făcea moarte de om.POP. a face mobilizare, a mobiliza. a face mofluz (pe cineva) a aduce la faliment (pe cineva): pierdirea corăbiei lui îl făcusă mofluz.DRĂGHICI. a face mofturi, a face nazuri, a strîmba din nas. a face monopol, (înv. ) a monopoliza: monopol fac azi de drepturi.GR.AL. a face morală (cuiva), a moraliza (pe cineva). a face morman (pe cineva), (fam. ) a zdrobi, a omorî (pe cineva). a se face mort în păpuşoi sau a face pe mortul în păpuşoi, (reg. ) a face pe prostul, pe niznaiul. a face mototol (pe cineva), a culca la pămînt, a lăsa fără cunoştinţă (pe cineva): lovind-o cu burduful după cap, o făcu mototol după uşă. ISP. a se face mototol, (despre oameni) a se ghemui, a se face covrig. a face mumă (pe cineva), (reg.; despre fete) a dezvirgina. a face mutare (cuiva), (înv. ) a muta (pe cineva). a face mutre, a face mofturi, nazuri; a se sclifosi: muza îmi face mutre.AL. a face muzică, 1) a cînta (la un instrument muzical sau cu vocea); 2) (fam. ) a boci; 3) a face gălăgie. a(-şi) face nadă, a-şi face un obicei: nadă nu face-n prieteşug.PANN. a face nani, (despre copii) a se culca, a dormi. a face nart (la ceva), 1) a face începutul, a lua iniţiativa: a făcut nart la ţarină. POP. ; 2) a pune nart. a face naveta, a parcurge cu regularitate un drum dus şi întors. a face nazuri (sau naz), a face mofturi, a avea capricii; a fi năzuros, a se fandosi: începu să-mi facă nazuri, tocma ca un copilaş.PANN. a(-i) face nădejde (cuiva), a-i deştepta speranţe (cuiva). a-şi face nălucă, 1) a se speria: te miri ce îşi fac nălucă şi frigurile-i apucă.PANN ; 2) a-şi face iluzii: îşi fac nălucă despre întoarcerea ... lui Attila.OD. ; 3) a i se năzări. a face (băi de) nămol, a-şi acoperi corpul cu un strat de nămol cu proprietăţi curative: mai bine îl luam cu mine la mare, să facă băi de nămol.CEZAR.P. a-şi face năsărîmbă pe mîncare, a refuza mîncarea din cauza unei supărări; a se supăra pe mîncare. a face năvod de oameni, (înv. ) a căuta, a hăitui (pe cineva) cu un şir de oameni prinşi mînă de mînă: avînd Radul Vodă o fată, s-au ascuns în codru ...; şi au făcut Radul Vodă năvod de oameni şi au găsit-o în mijlocul codrului.NEC. a se face (sau a fi) neamţ, a se preface că nu înţelege. a(-i) face (în) necaz (cuiva), a-i face în ciudă (cuiva): piticii care-or rămas, pun căciulile pe masă şi fac la fete năcaz.POP. a face necazuri (cuiva), a produce supărări (cuiva), a supăra (pe cineva).
a face necinste a face nedreptate a face nefer
a i se face negru înaintea ochilor
a face neom a se face nevăzut a face nevoie a-şi face nevoile a nu face nici doi bani a nu face nici o ceapă degerată a se face niznai a face noapte albă a face notă aparte a face nulă a face numărul cinci a face o achiziţie a se face oale şi ulcele a face oastea a-i face o belea a face o bilă a face obraz a-şi face obraz a face obstrucţie a face ocară
a face o casă a face o călătorie a face ochi a face ochi dulci
a face necinste (cuiva), a nu face cinste (cuiva), a necinsti (pe cineva): să facă necinste domnului ce i-au trimis.PRAV. a face nedreptate (cuiva), (înv. ) a nedreptăţi (pe cineva). a face nefer (pe cineva), (reg. ) a păcăli (pe cineva). a i se face negru (sau roşu, întuneric) înaintea (sau pe dinaintea) ochilor sau a vedea negru (sau roşu) (înaintea ochilor), a nu mai vedea bine (de supărare, de mînie), a turba de furie: negru i se făcu dinaintea ochilor de necaz.SAD. a (se) face (sau a ajunge) (din om) neom, a face ca cineva să-şi piardă (sau a-şi pierde) însuşirile de om normal; (p.ext. ) a (se) nenoroci, a (se) distruge: mă-ta te-a făcut om ca pe toţi oameni şi tu te-ai făcut neom.DELAVR. a se face nevăzut, a pleca brusc, a dispărea; a deveni invizibil: atunci Sfîntul Petru s-a făcut nevăzut dinaintea lui, urcîndu-se la cer.POP. a face nevoie (cuiva), (înv. şi reg. ) a provoca neajunsuri, necazuri, a-i face un rău (cuiva): pre ardeleni nui lăsa să odihnească, ce pururea le făcea nevoie.URECHE. a-şi face (sau (înv. ) a i se uşura) nevoile, a defeca (şi a urina): l-a ucis glonţul ... cînd îşi făcea nevoile.CEZAR.P. a nu face nici doi bani, a nu valora nimic. a nu face (sau a valora) nici (cît) o ceapă degerată, a nu avea nici o valoare. a se face niznai sau a face pe niznaiul, a se preface că nu ştie nimic (despre ceva): nu are nici un rost să facă pe niznaiul.STANCU. a face noapte albă, a rămîne treaz toată noaptea. a face notă aparte, a face opinie separată. a face nulă, (rar ) a reduce la zero, a anula; (fam. ) a face praf: vameşi de aceia care fac nulă pe cei de la „Vămile Văzduhului“.FIL. a face numărul cinci, (arg. ) a fura. a face o achiziţie, a procura (un lucru rar); a achiziţiona. a se face (sau a fi) oale şi ulcele (sau urcioare) sau a se face pămînt (sau lut) de oale, a fi mort de mult: despre noi nimeni nu are să mai ştie nimic cînd om fi oale şi ulcele.CEZAR.P. a face oastea, a efectua serviciul militar. a-i face o belea (cuiva), a-i face o dandana, un rău (cuiva); a băga în bucluc (pe cineva). a face o bilă, (fam. ) a juca o partidă de biliard. a face obraz (la cineva), (înv. ) a ţine piept (cuiva). a-şi face obraz, 1) a se pune bine (cu cineva); a-şi face intrare (la cineva): scrie cărţi la Şeremet, de-ş făce obraz.NEC. ; 2) a se preface: ia las, măi omule, las! nu-ţi mai face obraz! CR. a face obstrucţie, a obstrucţiona. a face ocară (cuiva), (înv. ) a ocărî (pe cineva). a face o casă, 1) a construi o casă; 2) (înv. ; fig. ) a căsători (pe cineva): au făcut nunta Vasilie-vodă fiicei sale ... după cneazul Ragivil ...;numai cu ce inimă şi sfat au făcut acea casă după om de lege calvinească? COSTIN ; 3) (fig. ) a întemeia o familie. a face o călătorie, a călători: au hotărît să facă această călătorie.DRĂGHICI. a face ochi, 1) a se trezi, a se scula din somn; 2) (despre unii pui) a putea deschide ochii la cîteva zile după naştere. a face ochi dulci (cuiva), a face curte (cuiva), a curta (pe cineva).
a face ochii în patru a face ochii mici a face ochii roată a face o cucerire a face o digresiune a face o favoare a face o foiţă a face o glumă a face o greşeală a face o gură cît o şură a face o haltă a-i face o horodincă
a-şi face o idee a face o impresie bună a face o inspecţie a face o încercare a face olat a face o lipitură
a face om a-i face o măgărie a face omenie a face o nefăcută a face onoare a face onorurile casei a nu face o para a face opinie separată a face o plimbare a face o poteră a face opoziţie a face ordine a face o reverenţă a face orgii
a face ochii în patru, a fi atent, a veghea. a face ochii mici, 1) a fi foarte obosit, pe cale de a adormi; 2) a se preface că nu vede. a(-şi) face (sau a(-şi) întoarce) ochii roată, a se uita de jur-împrejur, a-şi roti ochii, privirea: mai scoatemă-n deal odată, să-mi fac ochişorii roată, să mă uit la lumea toată.POP. a face o cucerire, a cuceri (o femeie). a face o digresiune (sau digresiuni), a deschide o paranteză (sau paranteze). a face o favoare (cuiva), 1) a favoriza (pe cineva); 2) a face o concesie (cuiva). a face o foiţă, (fam. ) a juca o partidă de cărţi. a face o glumă, a glumi: m-ai înţeles că am făcut o glumă, ca să rîdem de flecăreala voastră? CAR. a face (sau a comite) o greşeală (sau greşeala, greşeli), a greşi: se-ntîmplă că partidul fratelui ... a făcut o sumă de greşeli politice.CAR. a face o gură cît o şură, a deschide, a căsca gura mare. a face o haltă, a întrerupe termporar o călătorie. a-i face (sau a-i trage) o horodincă (cuiva), a muştrului zdravăn, a certa cu asprime (pe cineva). a-şi face o idee (despre cineva sau ceva), a-şi forma o părere sumară (despre cineva sau ceva); a concepe cu mintea ceva: istoricul viitor nu-şi va face desigur o idee bună despre starea sănătăţii intelectuale a unei mari părţi a contimporanilor noştri.CAR. a face (sau a produce, a provoca, a lăsa) o impresie bună (sau rea) (cuiva), a impresiona (ne)plăcut (pe cineva). a face o inspecţie, a inspecta: face o mică inspecţie întîi la opus, apoi la brazdele grădiniţei.CAR. a face o încercare, a face o probă, o experienţă; a încerca, a testa. a face olat (cuiva), v. a da olat (cuiva). a face o lipitură, 1) a lipi ceva; 2) (fam. ) a agăţa o femeie. a face om (pe cineva), 1) a asigura pregătirea, calificarea (cuiva); a educa, a instrui (pe cineva): şcoala ... om îl face.PANN ; 2) a asigura o situaţie materială sau socială bună (cuiva); a înzestra (pe cineva): ţi-ai aruncat norocul în gîrlă: te făceam om! CAR. a-i face o măgărie (cuiva), a se purta urît (cu cineva), a jigni (pe cineva); a-i face un rău (cuiva). a face omenie (cu cineva), (înv. ) a fi înţelegător, omenos (cu cineva): împăratul vostru cu mine omenie de va face, binele de la dînsul voi cunoaşte.CANT. a face o nefăcută, (pop. ) a face o poznă, o boroboaţă. a face onoare (cuiva), a fi motiv de mîndrie, de fală (pentru cineva); a onora (pe cineva). a face onorurile casei (sau ale balului), a-şi îndeplini îndatoririle de gazdă la o petrecere, la o recepţie etc.: onorurile balului le-a făcut comitetul damelor.CAR. a nu face (nici) (cît) o para (chioară) sau (nici) două parale, a nu avea (nici o) valoare: cînd veni judecătorul, actul arătat nu făcu două parale.POP. a face opinie separată, a susţine un punct de vedere deosebit de cel al majorităţii. a face o plimbare, a se plimba. a face o poteră sau (reg. ) a pleca în potiră, a face (a pleca în) cercetări pentru prinderea hoţilor. a face opoziţie, a se opune, a se împotrivi. a face ordine, a ordona, a disciplina. a face o reverenţă, a se înclina (în semn de respect) (în faţa cuiva). a face orgii, a se destrăbăla.
a face o scădere a-i face o scenă
a face (sau a da) o roată (sau roata) (pînă la ...), a da o fugă, o raită (pînă la ... sau pe la ...): fă o roată pîn-acasă.POP. a-i face o rugăminte (cuiva), a ruga (pe cineva). a-i face o salată (cuiva), (fam. ) a certa, a mustra, a ocărî (pe cineva): acum să vezi ce salată o să-mi facă! LOV. a face o săritură, a sări (o dată): face o săritură înapoi.CR. a (se) face o scădere (sau un scăzămînt), a scădea, a (se) diminua, a (se) reduce: celor bănuiţi ca duşmani ai principiilor republicane li s-a făcut un scăzămînt de 50 la sută.CAR. a-i face o scenă (sau scene) (cuiva), a-i face scandal, tărăboi (cuiva).
a-i face o situaţie a-şi face osînda a face osîndă
a-i face o situaţie (cuiva), a ajuta, a sprijini (pe cineva) să ajungă într-o poziţie materialăsau socială bună. a-şi face osînda, a ispăşi o pedeapsă. a face (pre) osîndă (cuiva), (înv. ) a condamna, a osîndi (pe cineva).
a-şi face osîndă a face osteneală
a-şi face osîndă (cu cineva), (reg. ) a se purta rău (cu cineva): nu-ţi mai face atîta osîndă cu mine! CR. a face osteneală, (înv. ) a se osteni, a se strădui.
a face o surpriză
a(-i) face o surpriză (cuiva), a surprinde (pe cineva): a plecat de lîngă noi, ca să ne facă o surpriză.CAR.
a face o tablă a face o vizită
a face o tablă (pe cineva), (fam. ) a juca cu cineva o partidă de table: hai să te fac o tablă.BRĂESCU. a face o vizită (cuiva), a vizita (pe cineva). a face pace (bună) (cu cineva) sau a se face pace, a se împăca (cu cineva): şi se făcu pace bună de toate părţile.NEC. a face (sau a lăsa) paf (pe cineva) sau a rămîne paf, a uimi, a ului, a da gata (pe cineva) sau a rămîne mut de uimire: dacă-ţi spun una, rămîi paf! a face pagubă (cuiva), a păgubi (pe cineva): nu vezi ce tărăboi şi ce pagubă mi-ai făcut? CAR. a face (sau a da) palancă (la pămînt) (ceva), a doborî, a culca la pămînt, a călca în picioare (ceva): dăm cînepa toată palancă lapămînt.CR.
a face o roată a-i face o rugăminte a-i face o salată a face o săritură
a face pace a face paf a face pagubă a face palancă
a-şi face palmele pîlnie a face pansamente a face paosul a face papară a face paradă a face paradă de ...
a face parale a face parale
a-şi face palmele (sau mîinile) pîlnie (la gură sau la ureche), a-şi pune palmele în formă de pîlnie (la gură sau la ureche) pentru a fi auzit (sau a auzi) mai bine: cu mîna pîlnie la gură un chiot dau.CĂL. a face (sau a pune) pansamente, a pansa, a bandaja. a face paosul (cuiva), a îndeplini ritualul de stropire a mortului cu vin, ulei sfinţit sau agheasmă. a face papară (pe cineva sau din ceva), a bate, a învinge, a distruge (pe cineva sau ceva): de le vom cădea în gheară, pe toţi ne fac papară.PANN. a (se) face paradă (de sau cu ceva), a parada; a (se) face caz (de ceva): gentilom ridicol, ce făcea paradă cu titlurile.BOL. a face paradă de ..., a-şi da importanţă, a se grozăvi. a face parale (sau bani, avere), a cîştiga, a agonisi, a strînge bani: lapte, brînză, unt şi ouă, ... de-am putea sclipui să ducem în tîrg ca să facem ceva parale.CR. ; d-sale îi merseseră treburile bine, făcuse avere.CAR. a face (toate) parale(le), a arăta bine; a fide calitate; a merita (preţ bun): coada lui cea lungă, cu ochiuri sclipitoare, făcea toate paralele.POP.
a face pardaf a face pardale
a face părţi a-şi face părul a i se face părul puică a face păsat a face pătul a face pe-a surdul a face pe boierul
a face pardaf (pe cineva), (reg. ) a certa cu asprime (pe cineva); a bate (pe cineva). a face (ceva) pardale, (reg. ) a distruge. a(-şi) face parte, 1) a împărţi; 2) a-şi însuşi partea leului: apoi singur îmi fac parte.AL. ; cine-mparte, parteşi face. a face parte din ... (sau dintre ...), a fi unul dintre elementele componente ale ..., a fi membru al ..., a aparţine: o foaie oficioasă ... pretinde că toţi cîţi combat colectivitatea nu mai fac parte din partidul naţional liberal.CAR. a(-i) face parte (de ... sau din ... ) (cuiva) sau (înv. ) a scoate parte (cuiva), a face părtaş (pe cineva la ceva); a(-i) face rost (de ceva cuiva); a hărăzi (ceva cuiva): puneam lumea la cale împreună şi făceam parte bună şi României.GHICA. a face (o) pasiune (pentru cineva sau pentru ceva), a se simţi atras în mod deosebit (de cineva sau de ceva); a se pasiona (de ceva). a se face (sau a fi) pastramă, a slăbi foarte tare. a face pastramă (pe cineva), a snopi în bătaie (pe cineva); a distruge (pe cineva): mai trebuie să-şi bată joc de casa mea şi pe voi să vă puie la pastramă? CR. a face pasul (acesta), (fig. ) a întreprinde (ceva) după ezitări: parcă tot m-aş însura: cînd aş da peste-o parte bună, aş face poate şi eu pasul acesta.CR. a face paşi, (fam. ) a pleca: fă paşi! a face patron, (pop. şi fam. ) a-şi serba ziua numelui. a face patul (sau culcuşul), a întinde (sau a strînge) aşternutul (de) pe pat: eu m-apuc patul să-i fac.POP. ; făcu un culcuş stăpînului său.ISP. a(-şi) face păcat(e) cu cineva, a face o faptă rea în dauna cuiva, a oropsi pe cineva. a face (tot o apă şi-un) pămînt sau a face tot una cu pămîntul, a distruge, a nimici, a face praf: fă-mă, Doamne, lut, pămînt, nu-mi da om care-i urît.POP. a face părăluţe, a se îmbogăţi: a făcut părăluţe cu munca, că e păstrător.HEL. a face părăsire (cuiva), (înv. ) a părăsi (pe cineva). a face părtaş (pe cineva la ceva), a împărţi (cu cineva ceva): şi-n orice întîmplare a vieţiimelemi place la gîndurile mele părtaş de a te face.AL. a (se) face (în) părţi, a (se) împărţi, a (se) risipi: faceţi-vă toţi în părţi, că eu m-ascund dup-o stîncă.PANN. a-şi face părul, a se coafa. a i se face părul puică (cuiva), (reg. ) a i se face părul măciucă (cuiva). a face păsat (pe cineva), a zdrobi, a face pilaf (pe cineva). a face pătul, (reg. ) a sta la pîndă. a face pe-a surdul, a se face că nu aude (bine). a face pe boierul, 1) a se feri de muncă; 2) a aştepta să fie servit.
a face pe chef a face pedeapsă
a face pe (sau după) chef (sau dor, gust, plac, poftă, voie, vrere) (cuiva) sau a face (pe) cheful (sau gustul, placul, pofta, voia, vrerea) (cuiva) sau a face chefurile (saugusturile, poftele, vrerile) (cuiva) sau a-şi face cheful (sau chefurile, damblaua), a(-şi) împlini, a(-şi) satisface capriciile, dorinţele, poftele,voia: Dumnezeu ... voia să mai facă şi pe cheful lui Ivan, nu tot pe-a [l] morţii.CR. a face pedeapsă (cuiva), (înv. ) a pedepsi (pe cineva).
a face parte
a face parte din ...
a face parte a face pasiune a se face pastramă a face pastramă a face pasul a face paşi a face patron a face patul a face păcat cu cineva a face pămînt a face părăluţe a face părăsire a face părtaş
a face pe dracu-n patru a face pe el a o face pe fanariotul a face pe gînd a face pe grozavul a face pe iezuitul a face pe marele a face pe mironosiţa a face pe nebunul a face pe nevinovata a face penitenţă a-i face pe obraz a-şi face pe parte a i-o face pe piele a face pe prostul a-şi face pere-mere a face pe rîiosul a face pe sfîntul a face pe surdul a face pe şmecherul a face pe treabă a face piaţa a face picioare a face pielea cojoc a i se face pielea de găină a face pierdut ceva a face piftie a face pilaf a face piroane
a face pe dracu-n patru, (pop. ) a-şi datoată silinţa, a depune toate eforturile, a face tot posibilul: măcar să faci pe dracul în patru, sau ori ce-i face, dar numai decît să-mi aduci pielea cerbului.CR. a face pe el (sau în pantaloni) (de frică), a-i fi foarte frică; a fi îngrozit, timorat. a o face pe fanariotul, a fi corupt, ipocrit, viclean; a fi lipsit de caracter. a face pe gînd (cuiva), a proceda cum gîndeşte sau doreşte cineva: cu lacrimi te-oi ruga, ca să faci pe gîndul meu.POP. a face pe grozavul, a se grozăvi; a se purta cu semeţie. a face pe iezuitul, a fi ipocrit: să facem pe iezuitul a la Metternich.CAR. a face pe marele, a-şi da importanţă; a fi fudul. a face pe mironosiţa, a-şi da aere de nevinovăţie. a (o) face pe nebunul, (fam. ) a ţine să atragă atenţia, a-şi da importanţă: cînd erau femei tinere şi frumoase de faţă, o făcea pe nebunul. a face pe nevinovata, a-şi da aere de inocentă: cocheta face pe nevinovata.NEGR. a face penitenţă, a executa canonul impus de preotul duhovnic pentru ispăşirea păcatelor. a-i face pe obraz (cuiva), a trata după cum merită (pe cineva); a se răzbuna (pe cineva): cea mai tînără găsi acum prilej să-i facă pe obraz.CR. a-şi face pe parte, (reg. ) a-şi face vrăji pentru aflarea ursitului. a i-o face pe piele (cuiva), (înv. şi reg. ) a se opune cuiva; a se răzbuna pe cineva: ţi-o fac eu pe piele, femeie fără inimă ce mi-ai fost! ISP. a face pe prostul sau (reg. ) a se face prost, a se preface că nu înţelege, că nu bagă de seamă, a simula prostia. a-şi face (averea) pere-mere, (reg. ) a-şi risipi averea. a face pe rîiosul, (fam. ) a-şi da aere, a fi înfumurat: să-l vezi ... făcînd pe rîiosul şi pe-al dracului.POP. a face pe sfîntul, a se da drept moral, a simula moralitate. a face pe surdul, a se face că nu aude (bine); a nu răspunde cînd e chemat, strigat. a face pe şmecherul, a încerca să fie şmecher. a(-i) face pe treabă, (reg. ) a proceda conform interesului (propriu sau al cuiva): crede şi d-ta, mătuşă, că de-i face pe treabă, n-are să-ţi fie degeaba.CR. a face piaţa, 1) a cumpăra alimente pentru hrana zilnică; 2) a face taximetrie. a face (sau a căpăta) picioare, (fam. ) a dispărea. a face pielea (sau spinarea) cojoc (cuiva), a bate zdravăn (pe cineva): să ştie maica că joc, face-mi-ar pielea cojoc! POP. a i se face pielea de găină (sau de gîscă) (cuiva), a i se încreţi pielea (de frig sau de frică) (cuiva). a face pierdut ceva (sau pe cineva), a lăsa să se piardă sau a da impresia că s-a pierdut ceva (sau cineva): îi făcu pierduţi în pădure.POP. a face piftie (pe cineva), (fam. ) a bate foarte tare pe cineva. a face pilaf (pe cineva), (fam. ) 1) a bate (pe cineva) foarte tare, a nimici; 2) (fig. ) a uimi, a ului (pe cineva). a face (la) piroane (şi la cuie), (fam. ) a clănţăni din dinţi din cauza frigului; a dîrdîi: acum tremurau de frig ... şi făceau la piroane şi la cuie.ISP.
a-i face pîntece din coaste a face pîră a face pîrjol a face plajă a face planul ca ţiganul a face planuri a face plată a-şi face plată a face plăcere a face plăcerea cuiva a face pleaşcă a face plinul
a face a face plîns a face pluta a face pocăinţă a-i face pocinogul cuiva a face pod cu palma a face podul a face politică a face poliţă a face poliţie a-şi face pomană a face pomenire a face pompă de ceva a-şi face ponos cu cineva a-i face pontul
a-i face pîntece din coaste (cuiva) sau a-i face coastele pîntece (cuiva) sau a-i rupe (sau a-i frînge) coastele (cuiva), a bate măr, a snopi în bătăi (pe cineva): să-i faci chica topor, spinarea dobă şi pîntecele cobză.CR. a face (o) pîră (asupra cuiva) sau a da în pîră (pe cineva) sau a băga pîră (după cineva), a da în judecată (pe cineva): de ce pune pîră pe administraţia conacului? SAD. a face pîrjol, (pop. şi fam. ) a nimici (prinfoc), a pîrjoli; a face prăpăd, ravagii: pe unde treceau, pîrjol făceau.CR. a face plajă, a face băi de soare. a face planul ca ţiganul, a-şi propune lucruri irealizabile. a face planuri, a plănui. a face plată (cuiva), 1) a plăti (pe cineva); 2) (înv. ) a răsplăti, a recompensa (pe cineva): va face plată izbîndirii tale.MINEIUL ; 2) (înv. ) a pedepsi (pe cineva). a-şi face (sau a i se face) plată (cuiva), (înv. şi reg. ) a fi despăgubit, a se despăgubi: de nu-i va plăcea acela, să i se facă plată dupăcum a fost dobitocul lui.PRAV. a(-i) face plăcere (cuiva ceva), a(-i) plăcea (cuiva ceva), a agrea (ceva): nu-mi face nici o plăcere, nu înţeleg comediile alea.CAR. a face plăcerea cuiva, a face pe plac cuiva, a satisface capriciul, cheful, gustul cuiva: fă-mi plăcerea şi pleacă! a face pleaşcă, (înv. ) a jefui: servitorii au făcut pleaşcă tot ce au putut.GALA. a face plinul, a umple cu combustibil rezervorul unui vehicul. a face (sau a compune, a redacta, a adresa, a trimite) (o) plîngere, a se plînge (în scris) (cuiva de ceva); a reclama, a solicita (ceva cuiva): d. ministru plenipotenţiar al României a adresat numaidecît plîngere guvernului turcesc.CAR. a face plîns, (înv. ) a plînge: mult plîns feaceră.DOS. a face pluta, (despre oameni) a pluti pe spate. a face pocăinţă, (înv. ) a se pocăi: voi face pocăinţă de păcatele meale.MINEIUL. a-i face pocinogul cuiva, (reg. ) a-i face de petrecanie cuiva. a face pod cu palma, a pune palma streaşină la ochi. a face podul, (sport ) a executa figura de gimnastică numită „podul“. a face politică, a fi membru activ al unui partid; a participa la rezolvarea treburilor statului: să luăm un literat care n-a făcut şi nu face politică deloc.CAR. a face poliţă (pe cineva), (fam. ) a purta pe drumuri pe cineva. a face poliţie, 1) a menţine ordinea în mod sever şi autoritar; 2) a chestiona, a ancheta (în felul poliţiei). a-şi face (milă şi) pomană (de sau cu cineva) sau a-şi face o pomană (cu cineva), a se îndura (de cineva), a face un bine (cuiva): şi-a făcut pomană căpitanul şi m-a luat pe procopseală.CAR. a face pomenire (cuiva), 1) (înv. ) a(-şi) aminti (de cineva), a menţiona, a pomeni (pe cineva); 2) a face slujba de pomenire (cuiva). a face pompă de ceva, (înv. ) a face caz de ceva: virtuţi cetăţeneşti, de care se face atîta pompă.FIL. a-şi face ponos cu cineva, (pop. ) a avea neplăceri cu cineva: dar m-am ferit să-mi facponos cu toţi nebunii.COŞBUC. a-i face pontul (cuiva), 1) a-i crea o situaţie favorabilă (cuiva), a-i înlesni (cuiva ceva); 2) a păcăli (pe cineva), a-i face festa (cuiva): pentru ca să-mi faci pontul cu scrisoarea ... bravos!CAR.
a face popas a face posibilul a face posomol în ... a-şi face povară a face poznă a face pozne a face praf a face praf a o face praf a face praftură a face prădăciune a face prăpădit a se face prăvirişte a face prăznuire a o face prea încornorată a face pregătiri a face pre osîndă a se face preş a face pretenţii a-şi face prilej cu ... a face primă a face primire a face primul pas a face prinsoare a face proaspăt
a face proaşcă a face probleme a face proces a-şi face proces de conştiinţă
a face popas, a poposi. a face (tot) posibilul (şi imposibilul), a face tot ce e (omeneşte) posibil: te-am rugat să faci tot posibilul să am astăzi banii.SAD. a face posomol în ..., (reg. ) a face ravagii printre ...: pîrdalnica buduhoală de gît face posomol, pîrjol în copii.CONTEMP. a-şi face povară, (reg. ) a se sătura: după ce-şi făcură povară de somn, se sculară. ISP. a face poznă, (reg. ) a face o impresie deosebită, a face senzaţie: nişte plăcinte atît de gustoase, cît făcea poznă, nu alta! POP. a face pozne, v. a face comedii. a face praf (sau colb), 1) a face să se ridice praful; 2) (fam. ) a vorbi fără rost, a trăncăni, a spune minciuni: nu-ţi mai răci gura, Ghiţă, că faci praf! PREDA. a (se) face praf, 1) a (se) distruge, a (se) nimici; 2) (fig. ) a se îmbăta. a o face praf, (fam. ) a nu realiza nimic, a suferi un eşec: aici ai făcut-o praf.PREDA. a face praftură (pe cineva) sau a-i face (sau a-i da, a-i trage) o praftură (cuiva), (fam. ) a face de rîs, a batjocori, a certa (aspru) (pe cineva). a face prădăciune, a prăda. a face prăpădit (pe cineva), a prăpădi (pe cineva): cu dorul nu-i de glumit, că te face prăpădit.POP. a se face prăvirişte, (înv. ) a se da în spectacol (în faţa cuiva): făcîndu-să prăvirişte tuturora ce era preatuncea tirani ... au dobîndit cununa slăvii.DOS. a face prăznuire, a prăznui. a o face prea încornorată, a spune ceva de necrezut. a face pregătiri, a se pregăti. a face pre osîndă (cuiva), (înv. ) a osîndi (pe cineva): răsipeaşte, Doamne, pizmaşii, le fă pre osîndă.DOS. a se face preş (dinaintea cuiva), a fi slugarnic (cu cineva); a se umili (dinaintea cuiva). a face pretenţii, a pretinde. a-şi face prilej cu ..., (înv. ) a-şi ocupa timpul cu ..., a se îndeletnici cu ...: făcîndu-şi prilej cu păscărie da în dar cine-i cerea peaşte.DOS. a face primă, a se bucura de consideraţie deosebită; a preţui, a valora: cuvîntul său făcea primă.BRĂESCU. a face (bună sau rea) primire (cuiva), a primi (bine sau rău) (pe cineva). a face primul pas, a face începutul, a avea iniţiativa. a face prinsoare, a pune rămăşag, a paria. a face proaspăt, (reg. ) a tăia porcul. a face (sau a da) proaşcă sau a face proaşca (în ..., între ..., prin ..., printre ... sau împrejurul ...), (pop. ) a se năpusti, a năvăli, a da iama (în, între, prin, printre sau împrejurul ...), (p.ext. ) a distruge, a nimici, a prăpădi (prin mijloace violente şi instantanee): acolo să dăm proaşcă, sub ochiul cel de sus ... şi cale să deschidem prin aprigul duşman.AL. a(-i) face probleme (cuiva), a(-i) crea dificultăţi, greutăţi (cuiva): omul ăsta ne cam face probleme. a face (sau a intenta) proces (cuiva sau (înv. ) asupra cuiva), a chema în faţa instanţelor de judecată, a da în judecată (pe cineva). a-şi face proces(e) de conştiinţă, a-şi reproşa anumite atitudini sau acţiuni.
a-i face proces de intenţii
a-i face proces de intenţii (sau intenţie) (cuiva), a suspecta de intenţii necurate (pe cineva); a învinui fără dovezi (pe cineva): domnia lor fac un proces de intenţii.MAIOR.
a face procesul
a face procesul (cuiva sau a ceva), a critica, a ataca în cuvinte (pe cineva sau ceva), a analiza critic şi polemic (condamnînd): fratele îi făcea procesul unei pălării care nici măcar nu era un model.CEZAR.P.
a face pulbere a-i face punga păienjeni la gură
a (se) face (sau a (se) preface) (în) (praf şi) pulbere (sau pulbere şi cenuşă) sau a (nu) se (mai) alege sau rămîne (nici) (praful şi) pulberea, 1) (despre fiinţe) a fi zdrobit, sfărîmat, fărîmiţat, nimicit, ucis; a se alege praful: moara ciocoiului macină oameni de s-alege din ei pulberea.SAD. ; 2) (despre obiecte, bani, bunuri materiale etc.) a nu mai rămîne nimic, a fi complet distrus sau irosit, risipit, înlăturat, a nu se mai alege nici praful: şi cădzură toţi idolii de se sfărîmară şi se feaceră pulbere.DOS. a-i face punga păienjeni la gură, (reg. ) a fi foarte zgîrcit.
a face punte a face purici
a nu face purici a face puzderie a-i face raport a face rădicare a face rămăşag a face răscumpărare a face răsplătire a face rău a-i face rău a i se face rău a-i face răvaşul a face război a face război asupra cuiva facerea lumii facere de bine a face revista a face rezerve
a face punte, 1) a nu merge la serviciu într-o zi de lucru care cade între două sărbători legale; 2) (despre servicii publice, instituţii) a nu funcţiona într-o zi de lucru care cade între două sărbători legale. a face purici, (reg. ) a fi nerăbdător. a nu (mai) face (mulţi sau prea mulţi) purici (undeva sau la cineva), (fam. ) 1) a sta puţin (undeva sau la cineva), a pleca repede (de undeva sau de la cineva): du-te ... în toate saloanele literare, dar nu fă nicăieri purici. CAR. ; 2) a nu rezolva nimic, a nu face nici o treabă; a nu face nici o brînză. a (se) face puzderie, (pop. ) a (se) sfărîma, a (se) face praf, a (se) distruge: fac puzderie o-rice-mi cade sub mînă.NEGR. a-i face raport (cuiva), a-i raporta unui superior greşeala comisă de un subaltern. a face rădicare, (înv. ) a se ridica, a se răzvrăti. a face rămăşag, a paria. a face răscumpărare, (înv. ) a răscumpăra. a face răsplătire (cuiva), (înv. ) a răsplăti (pe cineva). a face (un) rău (cuiva), a pricinui un necaz, o supărare (cuiva): împăratul dădu poruncă straşnică, că oriunde le-ar vedea cineva, ... să nu le facă nici un rău.POP. a-i face rău (ceva cuiva), a nu-i prii, a-i produce o suferinţă (trupească sau sufletească) (ceva cuiva): oiţă bîrsană, ... apa rău îţi face, ori iarba nu-ţi place? POP. a i se face (sau a-i veni) rău (cuiva), a fi cuprins de o stare de ameţeală, greaţă etc.; a leşina: i s-a făcut rău şi a căzut pe stradă. CĂL. a-i face răvaşul sau a-i da răvaş (de drum) (cuiva), a izgoni (pe cineva), a da paşaportul (cuiva): Leicuţei i-a făcut răvaş de drum.DELAVR. a face război, (înv. ) a se război. a face (sau a sta cu) război asupra cuiva, (înv. ) a ataca pe cineva: feciorul iaste datoriu să agiute tătînesău, cînd va vedea că stau cu războiu asupra lui.PRAV. facerea lumii, crearea lumii: cuvintele lui Dumnezeu, pe care el le-a rostit la facerea lumii.EM. facere de bine, binefacere, faptă bună, folos, har: mai ales pentru noi ... este o mare facere de bine.CR. a face revista, (înv. ) a cutreiera, a vizita: făcînd revista prin Paris, făcurăm cunoştinţă cu un turist englez.CODRU-DRĂGUŞANU. a face rezerve, a exprima îndoieli.
a face rezoluţiune a face ridicarea a face risipă a-i face rînd de ceva a face rîs
a-şi face rîs de ... a face rît a face roată în jurul ... a face robie a face roiul a-şi face rondul a face rost a se face roşu
a face rugăciune a face rumân a i se face ruşine a face salată a face sală plină a face sandviş a face sat a face scrum a se face face să ... a-i face să ... a face să curgă sînge a face sălaş a face scandal
a face rezoluţiune, (înv. ) a (se) decide, a (se) hotărî: spre a nimici proiectul rialului său, face rezoluţiune a se duce însuşi în Moldova.ASACHI. a face ridicarea, (reg. ) a face parastas. a face risipă, a risipi. a-i face rînd de ceva (cuiva), (reg. ) a-i face rost de ceva (cuiva): îi făcuse popa rînd de ceva haine.AGÂRB. a face rîs (de cineva), a rîde (de cineva). a-şi face (sau a-şi bate) rîs de ... (sau după ...), (înv. şi pop. ) 1) a-şi bate joc de ...: iar tu, ciobane, pentru că ţi-ai făcut rîs de mine, să rătăceşti toată viaţa ta.POP. ; 2) a silui, a viola (o femeie): lua femei şi fete mare şi copii, cu sîla, de-ş făce rîs.NEC. a face rît, (pop. ) 1) a se obrăznici; 2) a face nazuri. a (se) face roată în jurul ... (sau împrejurul ...), a încercui, a înconjura din toate părţile: la ieşire cîteva muieri din sat făcură roată în jurul ei.DELAVR. a face robie, (înv. ) a lua captivi, prizonieri, robi: multe robii au făcut în Ţara Leşască.NEC. a face roiul, (arg. ) a pleca repede (de undeva); a o roi, a o şterge. a-şi face rondul, 1) (mil. ) a inspecta santinelele; 2) a face un control; 3) a da o raită. a face rost (de ceva), a obţine, a procura (ceva): [lupul] se îndreptă către o stînă din apropiere, pentru a-şi face rost de ceva de ale gurii. POP. a se face roşu (la faţă), 1) a se îmbujora, a se înroşi la faţă; 2) (fig. ) a se enerva, a se înfuria. a face (sau a înălţa, a da, a aduce) rugăciune (sau rugă, rugăciuni) sau a-şi face rugăciunea (sau rugăciunile, ruga, rugile), a se ruga, a se închina: făcură rugăciune mare către Mahomet al lor.ISP. ; sculaţi-vă şi faceţi rugă, toţi arhiereii.VARLAAM. a face rumân (pe cineva), (reg. ) a creştina (pe cineva). a i se face ruşine (cuiva), v. a-i fi ruşine (cuiva). a face salată (pe cineva), a-i trage o bătaie zdravănă (cuiva). a face sală plină (sau goală) sau a face săli pline (sau goale), (despre spectacole) a (nu) avea public numeros; (p.ext. ) a (nu) avea succes. a face sandviş (pe cineva), (fam. ) a strivi (pe cineva); a bate (strivindu-l) (pe cineva). a face sat (undeva sau cu cineva), (pop. ) a rămîne, a sta mult (undeva sau cu cineva): descalecă iute, încalecă, du-te, sat nu face. PANN. a (se) face scrum (şi cenuşă), (pop. ) a arde (sau a face să ardă pe cineva sau ceva) complet: ajută-mă să-l fac scrum şi cenuşă. POP. a se face sau a (fi) făcut scoabă, (reg. ) 1) a slăbi foarte tare sau a fi extrem de slab: purceaua e făcută scoabă! POP. ; 2) a se strînge, a se ghemui: te-ai făcut scoabă de frig. HOGAŞ. (nu) face să ..., (nu) merită să ..., (nu) secade, (nu) se cuvine să: nu face să mergem tocmai la vremea mesei.CAR. a-i face (cuiva) să ... (sau de ...), a fermeca, a vrăji (pe cineva) (să iubească sau să urască): nu ştiu cine nea făcut, noi, bade, de ne-am urît! POP. a face să curgă sînge, a declanşa o încăierare sîngeroasă, un război. a face sălaş (cu cineva), (înv. ) a avea relaţii sexuale (cu cineva): împăratul îndrăzni degrăi cătră ea cu pohta curvii: cum să se culce cu ea ... şi aşe face David sălaş cu ea.POP. a face scandal, a face gălăgie: am aflat că dăscălinea cu Caţavencu şi cu toţi ai lor vor să facă scandal.CAR.
a face scăpat a face schimb
a i se face scîntei a se face scoarţă a face scrob a se face scrob
a-şi face scrupule a face scurtă la limbă a face scurtă la mînă a face seama a-şi face seama a face selam a face semn a i se face semn a face semn a-şi face semnul crucii a face senzaţie a face seu a face sfadă între ... a face sfat a face sfîrşit
a face silă a face silă a face silinţe a face siluetă
a face scăpat (pe cineva), a lăsa, a ajuta să scape (pe cineva), a înlesni fuga (cuiva): i-a dat pîn’s-a săturat, şi-atunci l-a făcut scăpat. PANN. a face schimb, a schimba. a i se face scîntei (pe dinaintea ochilor) (cuiva), a primi o lovitură (fizică sau morală) puternică (şi a avea senzaţia că vede scîntei): sar odată voiniceşte de pe-un mal ... din greşeală, drept cu faţa-n jos, numai scîntei mi s-au făcut pe dinaintea ochilor, de durere.CR. a se face (sau a căpăta) scoarţă, a se îngroşa şi a se întări (de murdărie): hainele lor începură să capete scoarţă.AG@RB. a face (un) scrob, 1) a pregăti o omletă; 2) (fam. ) a sfărma, a sparge; a strica. a se face scrob, a se usca foarte tare. a-şi face scrupule, a se frămînta, a-şi pune probleme de conştiinţă în legătură cu moralitatea, cu legitimitatea sau oportunitatea unei decizii, a unei acţiuni etc.: nu trebuia să-şi facă scrupule.STANCU. a face scurtă la limbă, (reg. ) a trăncăni: mai ho, cu atîta meliţă, că faci scurtă la limbă.POP. a face scurtă la mînă (sau la mîini), (fam. şi iron. ) a face un efort manual deosebit (şi de durată): nu te pune cu cotnarul ... că fac scurtă la mînă! DELAVR. a(-i) face seama (sau (înv. ) de seamă) (cuiva), (pop. ) a omorî (pe cineva). a-şi face (singur sau (înv. ) singur sieşi, sieşi) seama (sau seamă), (pop. ) 1) a se sinucide: de cîte ori am vrut fac să-mi samă. EM. ; 2) (reg. ) a se sătura (de mîncare, de băutură). a face (sau a da, (reg. ) a-şi da) sel(e)am(ul), (înv. ) a (se) saluta: selam unu altu-şi dau şi gîtlejul îşi udau.POP. a face (un) semn (cu capul sau cu mîna, din cap, din mînă) (cuiva), a atrage (cuiva) atenţia printr-un gest, a da de înţeles (cuiva): îi face semn să şadă.EM. a i se face semn (cuiva), a i se prevesti (cuiva ceva): ştiam eu că o să mi se întîmple mie un necaz mare; mi se făcuse semn: răsturnasem de dimineaţă candela ... CAR. a face (sau a pune, a lăsa) (un) semn (undeva), a însemna (ceva undeva); a marca (ceva undeva): a făcut un semn pe toate pachetele. a-şi face semnul crucii (sau (înv. ) semn de pace), a se închina: ca să-şi facă semnul crucii după regulă, el şi-a strîns toate degetele tare.ARGHEZI. a face senzaţie, a impresiona foarte puternic, a stîrni vîlvă. a face (sau a prinde) seu (sau cheag), a se îmbogăţi. a face sfadă între ..., (înv. ) a învrăjbi. a face sfat, a se sfătui. a face (sau a pune) sfîrşit, a face să înceteze: fă un sfîrşit durerii ... vin la sînu-mi. EM. a face (sau a produce) silă (cuiva), 1)(înv. şi pop. ) a forţa, a sili (pe cineva): lasă-mă măicuţă-n pace să iubesc pe cine-mi place, la urît silă nu-mi face.POP. ; 2) (înv. ) a silui (pe cineva): o femeaie ... mărgînd la sv [î]nt [u]l, ... un om descălecă şi-i făcea sîlă să o spurce.DOS. ; 3) a produce greaţă, scîrbă, silă (cuiva), a scîrbi (pe cineva). a(-şi) face silă, (înv. şi reg. ) a se sili, a se strădui: îşi făcea silă pe doică a asculta. PANN. a face (asupra-şi) silinţe (sau o silinţă), (reg. ) a se reţine, a se stăpîni: îşi strîmbă obrazul, făcînd o silinţă să pară şi el bucuros.SAD. a face siluetă, a deveni zvelt; a slăbi.
a-i face teorie a face terci a face teren
a(-şi) face sînge rău (sau inimă rea, inimă amară) sau (reg. ) a(-şi) pune sînge rău la inimă, a (se) mîhni, a (se) întrista; a (se) supăra foarte tare, a (se) enerva: să nu ne mai facem inimă rea şi spaimă gîndindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decît altele. CAR. a se face sloi (de gheaţă), a îngheţa: fie apă, fie ce va fi, pe loc se şi face sloi de gheaţă.POP. a face socoteala, a socoti, a calcula. a-şi face spaimă, a se speria (unul pe altul) şi a fugi: turcii, cum au auzit huetul carelor, şi-au şi făcut spaimă.NEC. a se face stăpîn pe ceva, a lua cu forţa (sau prin viclenie) ceva; a uzurpa. a face surg(hi)un (pe cineva), (înv. ) a surghiuni (pe cineva). a face şagă (cu cineva), a glumi, a şugui (cu cineva): dragu-mi-i a face şagă, cu omu care-i de treabă.POP. a face (sau a umbla cu) şahăr-mahăr (sau şahăr-mahăruri), a înşela, a escroca. a face şah şi mat (pe cineva), a învinge (într-o luptă, într-o dispută etc.) (pe cineva). a face şatră, (fam. ) a se instala undeva ca acasă. a-şi face şăncălii, (reg. ) a se face de rîs. a face şcoală (cu cineva), 1) a învăţa minte (pe cineva); 2) a sta de vorbă; a se sfătui (cu cineva); 3) a aţîţa, a asmuţi. a face şcoală, a avea un număr mare de adepţi sau de imitatori. a face şorţ (cuiva), a defăima, a vorbi de rău (pe cineva). a face şotii, a face, a se ţine de pozne. a se face (tot) şperlă, (reg. ) a se distruge; a înceta să mai existe. a se face ştiucă, (reg. ; despre cai) a slăbi din cauza lipsei de hrană. a face ştiut, (înv. ) a aduce la cunoştinţă: vă facem ştiut ca să vă adunaţi în grabă. NEGR. a-şi face tabietul, a-şi satisface un gust devenit obicei zilnic: îşi făcea după prînz tabietul boieresc, cu cafea şi ciubuc.CAR. a face tabinet, (la jocul de cărţi) a ridica cu o singură carte toate cărţile care se găsesc deodată în joc, lăsînd masa goală. a face talmeş-balmeş (pe cineva), a bate zdravăn (pe cineva). a face tăcere, a face linişte. a face tămăduire, (înv. ) a tămădui, a vindeca. a face tărîţe (pe cineva sau ceva), (reg. ) a rupe în bucăţi, a nimici (pe cineva sau ceva): cîinii, apucînd pe zmeu de cap, de picioare, de mîni, de spinare, îl făcură tărîţă.POP. a face (sau a juca) teatru, (fig. ) a se preface: dumneata faci teatru: e mai rău.VINEA. a face temenele, a se înclina în semn de respect sau de supunere: temeneaua că-şi făcea, mîna, poala-i săruta.POP. a-i face teorie (sau teoria chibritului) (cuiva), a-i face morală (cuiva); a bate la cap (pe cineva), a spune lucruri inutile, fără rost: certă conducătorul părinteşte, îi făcu puţină teorie.BRĂESCU. a face terci (pe cineva sau ceva), a nimici, a distruge, a face praf (pe cineva sau ceva). a face teren, a efectua o muncă în deplasare.
a face teslim a face tîrg
a face (sau a da) teslim (sau testimat), (înv. ) a preda, a încredinţa; a livra; a înmîna: cînd ispravnicii vor ieşi din ispravnicie, să fie datori a face teslim acele condice în mîna ispravnicilor nuoi. (a.1795).URIC. a face tîrg(ul), a se învoi asupra preţului.
a face sînge rău a se face sloi a face socoteala a-şi face spaimă a se face stăpîn pe ceva a face surgun a face şagă a face şahăr-mahăr a face şah şi mat a face şatră a-şi face şăncălii a face şcoală a face şcoală a face şorţ a face şotii a se face şperlă a se face ştiucă a face ştiut a-şi face tabietul a face tabinet a face talmeş-balmeş a face tăcere a face tămăduire a face tărîţe a face teatru a face temenele
a face toaleta
a face trebuinţă
a face toaleta (unui bolnav), a pregăti pentru operaţie (un bolnav). a face toaleta (unui condamnat), a pregăti un condamnat pentru execuţie (tunzîndu-l şi schimbîndu-i veşmintele): doi-trei bărbaţi aşteaptă aci să vie călăul „ca să le facă toaleta“. CAMIL.P. a-şi face toaleta, a se găti (spălîndu-se, pieptănîndu-se, îmbrăcîndu-se): tocmai acum pe la ora 11 ajunsese să se scoale şi să-şi facă toaleta.SL. a face toate mijloacele (sau mii de mijloace), (înv. ) a face tot posibilul: am făcut mii de mijloace să fug din patria mea.PANN. a face toate (chipurile) să ..., a încerca toate posibilităţile de a ...: nu putem trăi în casa asta, de n-om face toate chipurile să scăpăm de hîrca de babă.CR. a face tobă de bătaie (sau de buşeli) (pe cineva) sau a-i face spinarea (sau pielea, capul, pîntecele) tobă (sau burduf, cobză) (cuiva), a bate foarte tare (pe cineva): nu umbla prin mahalale ... c-o să-ţi fac spinarea tobă.POP. a se face tobă sau a (i se) face burta tobă, a mînca peste măsură, a se îndopa, a se ghiftui: zeamă de prune, cînd bei multă, te umflă-n burtă, faci burta tobă.POP. a face tocmeală, a se tocmi. a face tot ce-i stă în (sau (înv. ) prin) putinţă, a face tot posibilul, tot ce poate: va face tot ce-i va sta în putinţă să-l scoată din casa lui. REBR. a se face tot ţîră, (pop. ) 1) a se agita, a se frămînta; 2) a-i fi frică, a se teme. a face tot ţîră, (pop. ) 1) a sfărîma; 2) a nimici, a ucide. a face tragedie (sau tragedii) (din ceva), a exagera partea neplăcută a unei întîmplări. a-i face trampa (cuiva), a-i mijloci (cuiva ceva): gata! ţi-am făcut trampa cu Mărioara! POP. a-şi face treaba (sau trebile), 1) a-şi face interesele, a-şi rezolva problemele: Vodă doarme în cămară, iar boierii, tot furînd, îşi fac trebile pe rînd! HASD. ; 2) a urina sau a defeca: ia-ţi mai bine ţurca şi-ţi fă treaba-ntr-însa.POP. a-şi face treaba cu ..., 1) (reg. ) a se servi de ..., a se folosi de ...: aveam o căruţă, cum era, bună, rea, îmi făceam treaba cu ea.POP. ; 2) (fam. ) a-şi satisface nevoile sexuale cu ... a-şi face (sau a-şi prinde) treabă (cu cineva), 1) (reg. ) a intra în relaţii (de dragoste) (cu cineva), a se încurca (cu cineva): nu te teme, mîndră dragă, că cu alta nu-mi fac treabă. POP. ; 2) a-şi găsi de lucru (cu cineva). a face treabă sau (reg. ) a o face pe treabă, 1) a face bine (ceva); 2) a trebălui: făceau treabă pe la bucătărie.STANCU. a(-i) face trebuinţă (sau trebuinţa) sau a(-i) fi (de) trebuinţă, a(-i) trebui, a(-i) fi necesar, util: n-are moşul sită, dar dacă i-a face trebuinţă, să trimeaţă fata la baba Roscorţoaia. POP.
a face trotuarul
a face trotuarul, a se prostitua: e ca o cantilenă pe care o îngînă prostituatele cînd fac trotuarul.VINEA.
a face trudă a se face trup
a face trudă, (înv. ) a (se) trudi: svîntul ... zise căpitanilor: „faceţi trudă şi blemaţi cu mene“.VARLAAM. a se face trup, (înv. ) a lua fiinţă, a se întrupa, a se concretiza. a face turtă (ceva sau pe cineva), 1) a strivi, a turti (ceva sau pe cineva); 2) a bate foarte tare (pe cineva): las’că te-oi prinde eu! am să te fac turtă! GANE. a face ţărîna praf, (reg. ) a nu face nimic. a se face ţimir la lume, (înv. şi reg. ) a se face de rîs. a face ţinte sau a da în ţinte, (reg. ; despre porumb) a începe să se coacă.
a face toaleta a-şi face toaleta a face toate mijloacele a face toate să ...
a face tobă de bătaie a se face tobă a face tocmeală a face tot ce-i stă în putinţă a se face tot ţîră a face tot ţîră a face tragedie a-i face trampa
a-şi face treaba a-şi face treaba cu ...
a-şi face treabă a face treabă
a face turtă a face ţărîna praf a se face ţimir la lume a face ţinte
a face ţîră a face ţîră şi fărină a face ţurţuri a se face ţuşcă a face uitat a face umbră a face umbră pămîntului a face umbră pămîntuluidegeaba a face una a face una boacănă a face un act de dreptate a se face una cu ... a face una cu pămîntul a-i face un bine cuiva a face un carambol a face un cerc a face un chef a face un compliment a face un gheşeft a-şi face unghiile a face un hatîr a face unire a face lucru muşama a-şi face un nume a face un ocol a face un pas a face un pas greşit a face un păcat a face un prost serviciu a face un serviciu
a face ţîră, (reg. ) a ciurui, a zdrenţui. a face ţîră şi fărină (sau praf şi ţîră) sau a se face ţîră şi nemică, (pop. ) a (se) face praf şi pulbere: praf şi ţîră m-o facut.POP. a face ţurţuri, a clănţăni de frig. a se face ţuşcă, (reg. ) a se îmbăta: din duşcă-n duşcă mi-i să nu mă fac ţuşcă.AL. a face uitat (pe cineva sau ceva), a da uitării, a nu se mai gîndi (la cineva sau la ceva) sau a lăsa impresia că a dat uitării (pe cineva sau ceva): bag seamă, pe mine mă fac uitată.POP. a face umbră, a umbri. a face umbră pămîntului, a trăi: noi, ce din mila sfîntului umbră facem pămîntului, rugămu-ne-ndurărilor Luceafărului mărilor.EM. a face (sau a ţine) umbră pămîntuluidegeaba, a nu fi bun de nimic: nu vezi că faci umbră pămîntului degeaba? ISP. a(-i) face (cuiva) una (şi bună sau lată), a-i juca (cuiva) o festă: taci, că i-oi face eu cumătrului una, de şia muşca labele.CR. a face una boacănă sau a o face boacănă, a face ceva nepotrivit, prostesc; a gafa. a face un act de dreptate, a restabilidreptatea; a pune în drepturi pe cineva. a se face (tot) una cu ..., a se uni cu ..., a se contopi cu ..., a se împreuna cu ..., a nu mai putea fi deosebit de ...: porcul se tăvăli în noroi, pînă se făcu una cu tina.ISP. a face una cu pămîntul (pe cineva sau ceva), a călca în picioare, a distruge, a face praf şi pulbere (pe cineva sau ceva): era să-i facă una cu pămîntul pe nevrednicii tîlhari.POP. a-i face un bine cuiva, a ajuta pe cineva. a face un carambol, (biliard ) a lovi cu bila proprie celelalte două bile. a face un cerc (sau cercuri), 1) a descrie un cerc (sau cercuri); 2) a se roti (în zbor): un vultur mare, făcînd cercuri de zburare, se vedea plutind cu fală.AL. a face un chef, a chefui. a face un compliment (cuiva), a complimenta (pe cineva). a face un gheşeft, a încheia o afacere. a-şi face unghiile, a-şi tăia, a-şi curăţa şi a-şi da unghiile cu lac. a face un hatîr (cuiva), a acorda o favoare, un privilegiu (cuiva); a face un serviciu solicitat insistent: acest hatîr i-l făcuse Dumnezeu.POP. a face unire, a se uni. a face (un) lucru (sau lucrurile) muşama, a muşamaliza: să ne păzim aci vreo cîtăva vreme, pîn-ce s-o face lucru muşama.AL. a-şi face un nume, a ajunge cunoscut, vestit; a deveni celebru; a-şi face o carieră: şi-a făcut un nume destul de cunoscut, numai prin munca şi meritele lui.VLAH. a face un ocol, a ocoli. a face un pas (sau cîţiva paşi), a păşi, a se apropia de ..., a merge spre ...: face cîţiva paşi spre dînsa.CR. a face un pas greşit, a comite o greşeală. a face (sau a comite, a săvîrşi) un păcat (sau păcate), a păcătui: rămîi tu aici în cer la noi şi ne cîntă, da femeia ta, pentru că a facut pacate, las-o să cînte acolo celor păcătoşi.POP. a face un prost (sau rău) serviciu (cuiva), a face (fără voie) un rău (cuiva). a face un serviciu (cuiva), a servi (pe cineva).
a-i face un şurub în cap
a-i face un şurub (sau şuruburi) în (sau prin) cap (cuiva), a-i răsuci şuviţe de păr de pe cap (cuiva); a răsuci unghia degetului mare sau încheieturile degetelor în părul capului (cuiva): lăsăm pruncii să-şi vadă de treburile lor ... ne mai stropşim la ei, le mai facem cîte un şurub în cap.SAD.
a se face vînăt
a face un topor (sau toporul) (cuiva), 1) a înşela, a păcăli (pe cineva); a juca o festă (cuiva): frînghierul ... a văzut pacostea şi a ştiut cine i-a făcut toporul.POP. ; 2) a bate zdravăn (pe cineva): pe semne te mănîncă spinarea,cum văd eu; şi ia acuş te scarpin, dacă vrei; ba ş-un topor îţi fac, dacă mă crezi.CR. a(-şi) face urechea toacă, a se preface că nu aude sau că nu înţelege: deputaţii însă şi regaliştii îşi făcură, cum zicem noi ardelenii, urechea toacă.BARIŢIU. a se face urît, (despre vreme) a se strica. a face uz de..., a se folosi de..., a uza de ... a-şi face vad, a-şi face loc de trecere; a răzbate: pe aici şi-au făcut vad oştile turceşti. VLAH. a face val (cuiva), a pricinui neajunsuri, necazuri, a-i face un rău (cuiva). a-şi face valiza (sau valizele), a se pregăti de plecare; a pleca; a fi nevoit, silit să plece. a face valuri, (fig. ) a perturba, a tulbura. a se face (sau a sta, a umbla) val-vîrtej, a depune toate eforturile spre a reuşi, a se strădui în vederea realizării unui scop: baba ... umbla val-vîrtej să-i găsească mireasă.CR. a face val-vîrtej (ceva), a perturba, a tulbura (ceva): toate întocmirile administrative, financiare, religioase, militare ... erau făcute val-vîrtej.OD. a face varză (ceva sau pe cineva), (reg. ) 1) a tăia în bucăţele (ceva sau pe cineva); 2) a bate zdravăn (pe cineva); 3) a reduce la tăcere(pe cineva). a (se) face (sau a ajunge, a fi) varză, (fam. ) (despre cărţi, caiete etc.) a (se) deteriora, a face (sau a ajunge) să aibă foile mototolite, înfoiate, zdrenţuite. a o face varză sau a face o varză, (fam. ) a suporta un eşec, a da chix. a se face vălătuc, a se strînge ghem, a se ghemui. a-şi face (sau a-şi duce, a-şi petrece, a-şi trece) veacul, (pop. ) a-şi duce, a-şi petrece viaţa într-un anumit fel, a duce un anumit trai: îmi fac veacul tot pe cale, n-am în lumesărbătoare.POP. a(-i) face veleatul (cuiva), a omorî (pe cineva). a(-şi) face venin, a (se) supăra foarte tare, a-şi face sînge rău; a se enerva: amabilul Fănică trebuie să facă venin de moarte ... atît mai bine pentru mine.CAR. a face veste (sau ştire) (cuiva), (înv. ) a da de ştire, a anunţa, a încunoştiinţa (pe cineva): le-au făcut un prieten din Iaşi veste.NEC. a face vis (sau visuri), (înv. ) a visa: numai visurile ce facem deştepţi ne vatămă. MARCOVICI. a-şi face visuri, a-şi face planuri proiecte; a spera, a visa (la ceva). a face (o) vizită (cuiva), a vizita (pe cineva). a face vîlvă (sau zgomot), a trezi interesul, a produce senzaţie; a deveni cunoscut, renumit: pentru ce Lamartine a făcut atîta vîlvă în Franţa ca poet? BOL. a face vînat, (înv. ) a vîna. a se face vînăt (la faţă), a se învineţi (la faţă) (de enervare sau de frig): cînd se înfuria, se făcea vînătă la faţă şi ochii i se învîrteau în cap.POP.
a-i face vînt a-şi face vînt
a-i face vînt (cuiva), 1) a crea un curent de aer pentru a răcori (pe cineva); 2) (fig. ) a alunga (pe cineva). a-şi face vînt, 1) a se răcori; 2) a-şi lua elan.
a face un topor a face urechea toacă a se face urît a face uz de... a-şi face vad a face val a-şi face valiza a face valuri a se face val-vîrtej a face val-vîrtej a face varză a face varză a o face varză a se face vălătuc a-şi face veacul a face veleatul a face venin a face veste a face vis a-şi face visuri a face vizită a face vîlvă a face vînat
a face vîrf a face vorbă a face vreo brînză a face zarvă
a face zbor a face zid împrejurul cuiva a face zile fripte a se face ziuă albă a face zîmbre a-şi face zor mîniei faci bine că ... fală goală, traistă uşoară faptă vegheată fată mare fată nemăritată fată veche faţă în faţă faţă turcească fă bine să ...! fă bine şi ... făcător de bine făcător de lege făcător de minuni făcător de rău fă ce-i face şi ... fă ce ştii! a făcut ceafă făcute de mînă a făcut morişcă a făgădui cerul şi pămîntul
a face vîrf (la ceva), 1) a ascuţi; 2) a pune vîrf (la ceva); 3) (fig. ) a împlini, a rotunji. a face vorbă (sau (înv. ) voroavă), a vorbi, a sta de vorbă. a (nu) face vreo (sau nici o) brînză, 1) a fi lipsit de valoare, a nu valora nimic; 2) a eşua, a da chix: am bănuit eu că n-ai să faci nici o brînză! a face zarvă, a face gălăgie. a face zbor (cuiva), a îndemna, a îndruma, a orienta (pe cineva): în loc să încurajăm fetele române în această direcţiune ..., voim să le facem zbor la universitate, pentru a le înzestra cu diplome de doctor.EM. a face zid împrejurul cuiva, 1) a apăra, a proteja pe cineva; 2) a fi solidar cu cineva. a face zile fripte (sau negre) (cuiva), a amărî, a necăji foarte tare, a chinui (sistematic), a aduce la exasperare (pe cineva): [feciorul] îi făcea zile negre bietei babe.POP. a se face ziuă albă, a se lumina bine de ziuă: făcîndu-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului.CR. a face zîmbre, a face nazuri, mofturi. a-şi face zor mîniei, a-şi alimenta supărarea, a se necăji. faci bine (sau rău) că ... (sau de ..., să ... ) sau faci bine (sau rău) că ... (sau de ..., să ...), e bine (sau e rău) ce faci: bine faci că nu te arăţi mic la suflet.DRĂGHICI. fală goală, traistă uşoară, după ce că e leneş, mai e şi fudul: aici la sărăcăciosul ist de rai, vorba ceea: tu, traistă goală, fală uşoară ... trup fudul şi sărăcăcios.POP. faptă vegheată, (înv. ) flagrant delict. fată mare, fecioară, virgină. fată nemăritată, (reg. ) fată bătrînă. fată veche, (reg. ) fată bătrînă. faţă în faţă, unul înaintea (sau împotriva) celuilalt; vis-a-vis: şi nici apa nu mă lasă să fiu cu el faţă-n faţă.POP. faţă turcească, faţă încruntată: azi, intrînd la stariţul tău, am făcut o faţă cătrănită şi turcească.EM. fă (sau să faci, ai face) bine să (sau de) ...!, te rog să ...!, ai amabilitatea să ...!, binevoieşte să ...!: fă bine de înapoieşte un leu istuilalt ...! CR. ; faceţi bine şi iertaţi! POP. fă bine şi ..., fii bun şi ... făcător de bine, binefăcător. făcător de lege, legiuitor. făcător de minuni, (persoană) care săvîrşeşte minuni: mînele sale făcătoare de minuni.EM. făcător de rău, răufăcător. fă ce-i face (sau poţi) şi ..., încearcă toate soluţiile pentru a putea să ...: fă, neicuţă, ce-i putea şi mă ia cu dumneata.POP. fă ce ştii!, te priveşte!, e treaba ta! a făcut ceafă, 1) s-a îngrăşat; 2) s-a obrăznicit. făcute de mînă, (înv. ) idoli: să nu faceţi voao singuri făcute de mînă.BIBLIA. a făcut morişcă, (reg. ) a decedat. a făgădui (sau a cere, a promite) cerul şi pămîntul (sau marea cu sarea) (cuiva), a promite foarte mult, totul, (p.ext. ) imposibilul (cuiva): popa cerea însă marea cu sarea.SL.
fă-mi cinstea să ... ! fă-mi plăcerea ...! fără ... cevaşi fără alăturare fără apărare fără asemănare fără astîmpăr fără barbă fără bună rînduială fără cale fără capăt fără cap şi fără picioare fără căpătîi fără ceremonie fără chibzuială
fără cinste fără cislă fără cînd fără cît fără comentarii
fără compliment fără condiţii fără consideraţiune fără contenire fără convingere fără credinţă fără crîcneală
fă-mi (sau faceţi-mi) cinstea să ... (sau a ..., de a ...)!, fă-mi onoarea să ...!: faceţi-mi cinstea să luaţi masa cu mine! fă-mi plăcerea ...!, fii bun ..., te rog! fără ... cevaşi, (înv. ) fără nici un ...: o văzu sănătoasă, fără sămn cevaşi, să se cunoască loc de rane.DOS. fără alăturare, incomparabil; fără egal. fără (de) apărare, lipsit de apărare. fără (de) asemănare, fără seamăn, fără egal: fără de asemănare easte blagorodnia. BIBLIA. fără (de) astîmpăr, neastîmpărat. fără barbă, imberb. fără bună rînduială, (înv. ) dezordonat, haotic, la întîmplare: cursul vremilor ... fără nici o bună orînduială, amestecate şi zămentite era. CANT. fără (de) cale, (înv. ) nepotrivit, (pe) nedrept, incorect, necuviincios: multe lucruri fără cale făcea.NEC. fără capăt, fără sfîrşit: într-un calcul fără capăt, tot socoate şi socoate.EM. fără cap şi fără picioare (sau coadă), (fig. ) lipsit de sens, de logică; ininteligibil: era un articol fără cap şi fără coadă. fără căpătîi, (despre oameni) fără adăpost, fără rost, fără ocupaţie (statornică), sărac, vagabond: îl alungă ca pe un om fără căpătîi şi vagabond.NEGR. fără ceremonie (sau ceremonii), fără protocol, neprotocolar: haide, haide, fără ceremonii, domnul mieu, aveţi un drept la recunoştinţa mea.I.NEGR. fără chibzuială, nechibzuit, necugetat. fără (de) cinste, 1) necinstit, malonest: lotru, ce să zice fără de cinste.PRAV.MOLD. ; 2) lipsit de castitate: ori care muiare, după ce o va sili cineva ..., aceasta nu să chiamă fără de cinste, nice ruşinată, ... că au fost dentîi muiare de cinste.PRAV. ; 3) de ruşine, de ocară: rămîne fără de cinste, ce să zice de ocară şi de ruşinea ceştii lumi, şi de-aciia n-are nice o credinţă nice într-un loc.PRAV. fără cislă, (înv. ) nenumărat: [lăcustele] s-au înmulţit fără cislă de multe ..., cît nu se vedea soarele, de dînsele.LET. fără cînd, (înv. ) afară doar dacă. fără cît (numai), 1) (înv. ) decît, numai: n-au stătut sultanul cu voievodul să se bată, ... fără cît numai cîte o strajă unde şi unde de se lovea.NEC. ; 2) numai cît. fără comentarii, convingător, elocvent prin el însuşi. fără compliment(e), fără curtenie, neprotocolar, fără încunjur, de-a-dreptul, fără fasoane, pe faţă, sincer, verde, limpede, curat: gramatici ... care, trebue spus fără compliment, îţi explică ... pînă ce nu se mai înţelege nimică.CR. fără condiţii, necondiţionat; fără obiecţii, fără pretenţii. fără (nici o) consideraţiune, fără a ţine seama sau socoteala de nimic. fără contenire, necontenit, neîncetat, continuu: [h]otărîră să trimeată o jalbă sultanului, în care să se plîngă de relele ce sufereau fără contenire.POP. fără convingere, fără tragere de inimă, neconvingător. fără credinţă, necredincios (în căsătorie), infidel; necinstit, perfid, răutăcios. fără crîcneală, fără împotrivire.
fără cruţare fără cumpăt fără cuviinţă fără cuvînt fără de cinste fără decît fără de dumnezeire fără de frică fără de greaţă fără de îndoire fără de margini fără de mită fără de numai fără de price fără de răspuns fără de răstimp fără de săvîrşire fără de seamă fără de sfîrşit fără de tăgăduială fără de trudă fără doar şi poate fără excepţie fără expresie fără fasoane fără folos fără frică fără frîu fără fund fără glumă!
fără cruţare, necruţător. fără cumpăt, nechibzuit, necumpătat: se purta oarecum fără cumpăt.ISP. fără (sau peste) cuviinţă, nepotrivit, necuviincios. fără cuvînt, 1) (înv. ) pe nedrept: fără cuvînt norocul ocărăşti.DONICI. ; 2) lipsit de cuvînt: e un om fără cuvînt. fără de cinste, (înv. ) necinste: întru sărăcie şi întru fără-de-cinste au fost.CORESI. fără decît (numai), (înv. ) decît: nu vom putea într-alt chip să ne deşteptăm sufletele, fără decît cu cea folositoare aducere aminete.BIBLIA. fără de dumnezeire, (înv. ) lipsă de credinţă, ireligiozitate: şi mai vîrtos fecioarele călugăriţe strigă asupra lui, mustrîndu-l pentru fără-de-dumnezeirea lui.MINEIUL. fără de frică, neînfricat, viteaz. fără de greaţă, (înv. ) blînd: fără de greaţă m-oi arăta.DOS. fără de îndoire, (înv. ) fără îndoială, fără ezitare, cu siguranţă: credeam fără de îndoire. DOS. fără de margini, nemărginit: cu-amor atît de fără de margini şi de-nalt nu se cădea să ţie un om la celălalt.EM. fără de mită, (înv. ) cinstit; incoruptibil. fără de numai (cît), (înv. ) cu excepţia, decît: nu-i vei lovi, fără de numai pre carii ai robit cu sabia.BIBLIA. fără de price, (înv. şi pop. ) cu supunere, fără a protesta, fără a se revolta, fără a admite replică: să ascultaţi fără price; să ascultaţi ce voi zice.POP. fără de răspuns, (înv. ) fără replică: fără de răspuns prea cu slavă acelui făcătoriu să creadem.CORESI ; la argumentele mele, a rămasfără de răspuns. fără de (nici un) răstimp, (înv. ) fără întrerupere, continuu. fără de săvîrşire, (înv. ) în mod continuu, veşnic: va [i] de voi, păcătoşilor, că fără de săvîrşire ve veţi munci.HASD. fără de (sau nici o) seamă sau (reg. ) în seamă de nimică, (înv. ) fără rost: omul ... umblă fără nici o samă, fără frîul chibzuinţei. CONACHI. fără de sfîrşit, nesfîrşit, interminabil: să-ţi beau tot sufletul iubit c-o lungă, lungă sărutare, uimită, fără de sfîrşit! EM. fără de tăgăduială, fără (de) tăgadă. fără de trudă, (înv. ) care nu oboseşte niciodată: sventele scaune pre carii odihneşte Dumnedzău cel fără de trudă.VARLAAM. fără doar şi poate, neapărat, desigur, necondiţionat, cu siguranţă, fără îndoială, precis, sigur: la acest ospăţ fu poftit, fără doar şi poate, şi fiul de împărat cel străin.ISP. fără excepţie, fără deosebire: să pornească toţi, fără excepţie.BOL. fără expresie, inexpresiv: privire fără expresie. fără fasoane, fără mofturi. fără folos, inutil. fără frică, curajos: se duce fără frică pe-o strîmtoare de potică.AL. fără frîu, neînfrînat. fără fund, 1) (înv. ) abis, prăpastie: rădicîndu-se pînă în ceriu, [undele] scadu pînă la fără-fundu.PSALT. ; 2) fără capăt, interminabil, nesfîrşit: sac fără fund. fără glumă!, într-adevăr!, serios!
fără grai fără greş fără greşală fără grijă fără intenţie fără încetare fără înconjur fără îndoială fără îndurare fără întîrziere fără întrerupere fără înţelepciune fără înţeles fără leac fără leac de... fără leac de păcat fără lege fără limită
fără margini fără materie
fără măsură fără mijlocire fără milă
fără minte
fără moarte fără motiv fără murmur fără mustrare de cuget
fără grai, mut. fără (de) greş, (înv. şi pop. ) 1) negreşit, desigur: fără greş va veni Domnul.DOS. ; 2) fără greşeli, fără defecte: mîntuia de spus, repede şi fără greş, istoria Vechiului Testament.CR. fără greşală, fără greş. fără grijă, fără temeri, fără teamă: se porneşte fără grijă de păcat.AL. fără intenţie, neintenţionat, involuntar. fără (de) încetare, neîncetat: cînd urgia lui cea mare va arde fără-ncetare.DOS. fără înconjur, 1) drept, neocolit; 2) (fig. ) direct, de la obraz, în faţă. fără (de) îndoială, neîndoios, neîndoielnic: ah! la aşa o întîmplare, tu ştii fără-ndoială, de mai pot trăi.CONACHI. fără îndurare, neîndurat: dar tu însuţi ... ai voit fără-ndurare să jertfesc amorul meu.AL. fără întîrziere, neîntîrziat, imediat, numaidecît, fără preget, fără zăbavă; punctual. fără întrerupere, neîntrerupt, continuu, permanent. fără înţelepciune, lipsit de înţelepciune, fără prevedere, imprudent, nebunesc: să nu se încumeteze fără înţelepciune în noroc.BĂLC fără (nici un) înţeles, fără noimă, absurd. fără leac, 1) (despre boli) incurabil, nevindecabil: boala asta e fără leac ; 2) (despre deprinderi, obişnuinţe) incorigibil: e beţiv fără leac. fără (de) leac de..., fără (nici un) pic de...: fără leac de supărare.CR. fără leac (sau milă) de păcat, 1) v. fără (de) păcat; 2) fără scrupule. fără (de) lege, 1) nelegiuire: rar ţi-e dat să auzi de o asemenea fărădelege ; 2) nelegiuit, păcătos, mişel: ce om fără de lege e spînul.CR. fără limită, nelimitat. fără (de) margini (sau margine), 1) foarte întins; nesfîrşit, nemărginit: Dumnezeu sta pe scaunul lui fără margini.POP. ; calea-i lungă, fără margini, cum e şi iubirea mea.AL. ; 2) intens, puternic; nestăvilit: iubindo fără margini. EM. fără (de) materie, (înv. ) spiritual, imaterial: focul duhului cel fără de materie.MINEIUL. fără (de) măsură (sau (înv. ) măsurare), 1) din cale-afară, exagerat; lipsit de măsură, peste măsură: vorbeşte tare şi cam fără măsură.DELAVR. ; 2) foarte (mare), nemăsurat: pasuri desnădăjduite, pasuri fără măsurare.CONACHI. fără mijlocire, (înv. ) nemijlocit. fără (de) milă, crud, nemilos: cu tine numa-n lume putere-aş fără milă să fiu.EM. fără (de) minte sau fără de minţi, 1) lipsit de raţiune; (p.ext. ) nesocotit, nebun: bine-ţi pare să fii singur, crai bătrîn fără de minte.EM. ; 2) în mod nesocotit, nesăbuit: că fără minte crea ei acel lucru.CORESI ; 3) (înv. ) faptă nechibzuită; prostie, nebunie: putreziră ranele meale de faţa fără-mentea mea.CORESI. fără (de) moarte, 1) nemuritor, etern: ajunse să fie şi el fără de moarte, ca zeii.ISP. ; 2) (despre obiecte) durabil: încălţările astea sînt fără moarte ; 3) (înv. ) nemurire: putrezirea aceasta îmbrăca-se-va întru fără moarte.CORESI. fără motiv, nejustificat. fără murmur, fără a se împotrivi, fără a crîcni. fără mustrare de cuget (sau a cugetului), fără remuşcare, fără scrupule: să-mi zică fără pic de mustrare a cugetului că nu mă mai iubeşte! NEGR.
fără nevoie fără nici o temelie fără nici un căpătîi fără nici un chichirez fără noimă fără numai ... fără număr
fără nume fără ocol fără ocolişuri fără odihnă fără omenie fără-omenire fără oprire fără orizont fără osebire fără osîndă fără pată fără pauză fără păcat fără părere fără părtinire fără păs fără perdea fără pereche fără pesteală fără pierdere de vreme fără plată fără plod
fără (nici o) (trebuinţă şi) nevoie (sau necesitate) sau (înv. ) fără de nevoie, în mod (absolut) inutil, gratuit; de amorul artei: s-au îndurat a da ţara în pradă, fără nici o nevoie.NEC. fără nici o temelie, (înv. ) neîntemeiat, fictiv: nişte mărturii de pe la nişte oameni, ... lucruri răsuflate, fără nici o temelie. (a.1746).URIC. fără nici un căpătîi, fără căpătîi. fără nici un chichirez, 1) lipsit de noimă, fără sens; 2) fără rost, inutil. fără (nici o) noimă, fără sens, fără judecată; prostesc, absurd: mă văzu mirat de acea întrebare fără noimă.SAD. fără numai ..., (înv. şi pop. ) afară de ..., cu excepţia ..., decît ...: alţi boieri mai aproape nu se aflau, fără numai Preda Buzescu şi frate-său.BĂLC. fără (de) număr, nenumărat, (p.ext. ) imens: sărutări fără de număr el îi soarbe de pe gură.EM. fără (de) nume, 1) necunoscut, neştiut, neidentificat; (p.ext. ) anonim, obscur: copil de părinţi sărmani şi fără nume.CAR. ; 2) impresionant; nemărginit, nespus: cîtă fără de nume fericire într-o oară de amor.EM. fără ocol (sau ocolişuri), direct, fără menajamente: spune-mi fără ocol ; vorbea fără ocolişuri . fără ocolişuri, v. fără ocol. fără odihnă, 1) în continuă mişcare, neastîmpărat: parcă-i o căpriţă fără astîmpăr şi fără hodină.SAD. ; 2) mereu, neîncetat: apa clipoteşte fără odihnă.CEZAR.P. fără (de) omenie, 1) inuman: îl puseră la munci cumplite şi fără de omenie.MINEIUL ; 2) fără-omenire. fără-omenire sau fără-de-omenie, (înv. ) neomenie: n-au mai putut suferi fără-omenirea şi răutăţile lui.URECHE . fără oprire, neîntrerupt, necontenit: mersesem trei ceasuri fără oprire.HOGAŞ. fără orizont, cu vederi înguste; fără perspectivă. fără osebire, 1) fără deosebire: fără milă şi fără osebire de oameni.AL. ; 2) întocmai; identic: fără osebire, întocma potrivită.PAN N. fără (de) osîndă, (înv. ) fără vină; nevinovat. fără (de) pată, curat; neprihănit: a călcat în picioare onoarea mea fără pată.SAD. fără pauză, continuu, neîntrerupt. fără (de) păcat sau (pop. ) fără leac de păcat, nevinovat; drept, legiuit: şi-aş fura făr-de păcat fata popii din Galaţi.BOL. fără (de) părere, (înv. ) neîndoielnic, sigur: avu credinţă bună, fără de păreare.CORESI. fără părtinire, nepărtinitor, imparţial. fără păs sau fără (de) păsare, (pop. ) nepăsător: am jurat ca peste dînşii să trec falnic, fără păs.EM. fără perdea, (exprimat) pe faţă, fără înconjur, pe şleau; indecent: cîntau mai mult cîntece fără perdea.CAMIL.P. fără pereche, incomparabil; nemaipomenit; unic (în felul său): leneş fără păreche mă făcusem.CR. fără (de) pesteală, (înv. şi reg. ) imediat, neîntîrziat; îndată: şi vin, Doamne, fără de pesteală.DOS. fără pierdere de vreme, (înv. ) imediat: fără pierdere de vreme s-au aflat de ceea parte.DRĂGHICI. fără plată, gratis; gratuit. fără plod, (înv. ) sterp: den pîntece fără plod născu pre Isaac.CORESI.
fără popas fără potol
fără precedent fără precurmare
fără preget fără pregetare fără prelungire fără pretenţie
fără preţ fără pricină fără prietenie fără prihană fără priinţă fără pripă fără putinţă fără răgaz fără răsuflare fără-rău fără repaus fără replică fără restricţie fără restrîngere fără rezervă fără rînd
fără popas (sau popasuri), neîntrerupt, continuu: la geam mi se zbătea oraşul cu huietul fără popasuri.GOGA. fără potol, (reg. ) neîncetat, continuu; nepotolit. fără precedent (sau (înv. ) precedente), care este aşa cum nu a mai fost, cum nu s-a mai întîmplat pînă atunci; (p.ext. ) nemaiîntîlnit, nemaipomenit, extraordinar: o catastrofă fără precedent.CEZAR.P. fără (de) precurmare, (înv. ) continuu, neîncetat, neîntrerupt, permanent: fără precurmare a operat în diverse părţi ale Ungariei, cu toată furia mîniei sale.BARIŢIU. fără (de) preget, 1) neîntîrziat, imediat: trebuia să se gîndească fără preget la scăpare.SAD. ; 2) fără încetare, neîntrerupt, neîncetat, necontenit, continuu; fără odihnă, neobosit: el îşi înzestra fără preget memoria cu operele însemnate.MAIOR. fără pregetare, fără preget. fără (de) prelungire, (înv. ) numaidecît, imediat: să se pună în lucrare de iznoavă aşăzarea dărilor fără prelungire. (a.1804).URIC. fără pretenţie (sau pretenţii), modest, simplu, natural: un om cu maniere nobile, fără pretenţii.NEGR. fără (de) preţ, 1) (mult) sub valoarea reală, (foarte) ieftin: cumpără odoarăle şi sateli făr’de preţ, că-i tot îngreuia cu dăjdile.NEC. ; 2) inestimabil; nepreţuit: el palate şi biserici şi podoabe fără preţ a dat Moldovei.VLAH. fără (nici o sau de) pricină, fără justificare, în mod nemotivat, din senin: dintr-o dată ..., fără nici o pricină, Elvira dispărea.SAD. fără prietenie, lipsit de amabilitate, fără afecţiune; neprietenos, rece, ostil: îi privi din urmă, fără prietenie.CEZAR.P. fără (de) prihană, lipsit de păcate, nevinovat; (spec. ) neprihănit, imaculat, curat, virgin, cast: oameni aleşi, fără prihană, nu s-află ca marfa la dugheană! BUDAI-DELEANU. fără (de) priinţă, (înv. ) 1) în mod obiectiv, fără părtinire: fără pizmă şi priinţă, voi povesti cu bună credinţă tot lucrul cum este.BUDAI-DELEANU ; 2) neprielnic, nefolositor. fără pripă (sau pripeală), pe îndelete, fără grabă: spunea [vorbele] fără pripeală, rece, liniştit.REBR. fără (de) putinţă, (înv .) imposibil, cu neputinţă: fără de citirea sfintei scripturi, iaste fără de putinţă a le dobîndi.BIBLIA. fără (de) răgaz, necontenit, continuu: viaţa e o bătălie fără răgaz.GALACTION. fără răsuflare, mort: dete ... peste dihania spurcată fără răsuflare.ISP. fără-rău, (înv. ) nevinovăţie, inocenţă: eu cu fără reul mieu îmblai.PSALT. fără repaus, neîntrerupt, continuu: cum m-a furat de-atunci viaţa în goana ei fără repaos.GOGA. fără replică, la care nu se poate replica;definitiv: răspunsul lui e fără replică.CAMIL.P. fără (nici o) restricţie, fără reţinere, fără rezerve; pe deplin: noi n-am cerut ca ţara să se închine cu umilinţă şi fără restricţiune Porţei.OD. fără restrîngere, fără restricţii; întreg, deplin: acolo unde iubirea va fi ... fără restrîngeri. GALA. fără rezervă (sau rezerve), fără reticenţe: admiram fără rezervă echilibrişti, gimnastici şi clowni.BRĂESCU. fără (de) rînd, (înv. şi reg. ) 1) nechibzuit,nesocotit: eu zic dorului plîngînd c-am iubit fără de rînd.POP. ; 2) fără cumpătare: mînca şi bea fără rînd.MOXA.
fără rînduială fără rost fără rudă de păcat fără ruşine fără saţ fără sămînţă fără săvîrşit fără schimbare
fără scrupul
fără seamă de ...
fără seamăn fără sens fără sentiment fără sfială fără sfiinţă fără sfîrşire fără sfîrşit fără simţire fără sine fără sistem fără soţ fără spor
fără (nici o) rînduială, (înv. ) 1) în dezordine: aşa, fără nice o rînduială, nu putem nici pînă dimineaţă rămînea.BUDAI-DELEANU ; 2) excesiv, exagerat; nechibzuit, nesocotit: să poată lipsi de acum înainte izvodirile din nou a celor fără rînduială necontenite biruri. (a.1802).URIC. fără (de) rost, 1) dezordonat, haotic; 2) fără sens; strigă la femeie fără rost.PREDA ; 3) de prisos, inutil: nu mai vorbi fără rost! fără rudă de păcat, (pop. ) fără milă. fără (de sau nici o) ruşine, fără jenă, obraznic, cu tupeu, neruşinat: aşa sînteţi, măi, fără ruşine şi fără obraz.REBR. fără (de) saţ, (adesea fig. ) lacom, nesătul, insaţiabil; (p.ext. ) nepotolit, neistovit: dar ochii mari şi minunaţi lucesc adînc himeric, ca două patimi fără saţ şi pline de-ntuneric.EM. fără sămînţă, (reg. ) (despre fiinţe) steril, sterp. fără săvîrşit, (înv. ) etern, veşnic: iadul ... de veci muncitoriu şi fără săvîrşit.VĂC. fără schimbare, (înv. ) fără întrerupere, necontenit, mereu: un lăcaş ... în care, fără schimbare, el aşteaptă cu plăcere.CONACHI. fără (nici un) scrupul (sau scrupule) sau lipsit de scrupule, (care acţionează, se comportă) fără a ţine seamă de nici un considerent moral în atingerea scopului propus: ambiţios, fără scrupule ..., el ... se ilustră chiar din prima legislatură.VLAH. fără seamă de ... sau fără de seamă sau (reg. ) fără chip (sau număr, rost) şi (fără) seamă sau din seamă afară, 1) fără număr, fără socoteală, nemăsurat, din cale afară de ...; exagerat, neobişnuit (de mult, de mare): coiful ... care era de fier şi fără de seamă gros.PANN ; 2) (care este) fără asemănare, fără seamăn: cuminte fără seamă precum era.COŞBUC. fără (de) seamăn, incomparabil, inegalabil, neasemănat; (p.ext. ) neobişnuit, ieşit din comun, extraordinar, nemaiauzit, nemaiîntîlnit, nemaipomenit; fără asemănare, fără pereche: Gore Pirgu era o lichea fără seamăn şi fără pereche.M.CAR. fără (de sau nici un) sens, de neînţeles; fără rost: dar nu-şi puteau înăbuşi pornirea care le punea pe buze cuvinte grele şi fără de sens.CEZAR.P. fără sentiment, (fam. ) cu indiferenţă, indiferent; rece. fără (de sau nici o, de nici o) sfială, cu îndrăzneală, cu neruşinare: rădică-te, moş Ioane, şi spune fără sfială, ce durere ai? CR. fără sfiinţă, (înv. ) fără sfială: asemenea să postim şi cu ochi să nu căutăm fără sfiinţă pre neştine.PRAV. fără sfîrşire, fără încetare, mereu, necontenit: da cum vă aflaţi? ... da sînteţi sănătoşi? ... ne întrebau fără sfîrşire cuconul Ştefănică şi cucoana Marghioliţa.GANE. fără (de) sfîrşit, interminabil; nesfîrşit: drumul se desfăşura ca o pînză albă şi lungă ... dar lungă fără sfîrşit.HOGAŞ. fără simţire (sau simţiri), fără cunoştinţă, leşinat: noi abia ieşisem din oraş şi tu ai căzut aicea fără simţiri.EM. fără sine, (înv. şi reg. ) (în mod) nesocotit, nechibzuit, neechilibrat: m-am azvîrlit fără sine pe părul unui cal, am alergat acasă.CR. fără (nici un) sistem, dezordonat, incoerent, anarhic: cruciadele ... au fost întreprinse de bande exaltate, fără nici un sistem.CĂL. fără soţ, impar. fără spor, lipsit de randament, nespornic.
fără stare fără suflare
fără stare, neliniştit: fără de stare vă rugaţi fraţilor! DOS. fără suflare, neînsufleţit, mort.
fără şagă fără şezămînt
fără şagă, în mod serios: la-ndoială nu mai sta, căci voiesc, zău, fără şagă, să mă-nsor cu dumneta.AL. fără şezămînt, (înv. ) instabil, nesigur. fără şir, (despre scriere, vorbire) incoerent; fără legătură logică: spunea vorbe fără şir care mă înspăimîntau.VLAH. fără ştiinţa cuiva, v. cu ştiinţa cuiva.
fără şir fără ştiinţa cuiva fără ştiinţă
fără tagă fără talie fără tăcere fără tăgadă fără temei fără ticneală fără tihnă fără trăsură fără treabă fără un pic de ... fără veste fără vină fără voie fără-voroavă fără vreme fără zăbavă a-şi fărîma capul a făta neleapcă fă-te încoa! fecior boieresc fecior de babă
fără (de) ştiinţă, incult, ignorant: [oameni] fără orizont larg de vederi economice şi fără ştiinţă.CAR. fără (de) tagă, (înv. şi reg. ) 1) netăgăduit, neîndoielnic: acest nume este deci, fără tagă, al vestitului meşter român.OD. ; 2) fără ezitare, fără şovăire: în sfîrşit, fără de tagă, voi spune la lumea-ntreagă ceea ce mi s-a-ntîmplat. PANN. fără talie, 1) (despre oameni) gras, obez; 2) (despre haine) care cade drept, fără să marcheze talia. fără tăcere, (înv. ) fără pauză, necontenit: voi cînta [puterea ta] prin limbile toate fără de tăceare.DOS. fără (de) tăgadă, în mod sigur, incontestabil: Zilot Românul, fără tăgadă, cel mai de seamă cronicar al Ţărei Munteneşti.XENOPOL. fără (de) (nici un) temei sau lipsit de temei, neîntemeiat; fictiv: tras în judecată dinaintea soborului pentru nişte vini fără de temei. OD. fără ticneală, (înv. ) obositor, greu, incomod: de tot drumul rău, fără ticneală, picioarelor mi-am pus sprejineală.DOS. fără tihnă, neîncetat, fără odihnă. fără trăsură, (înv. ) fără bătaie de cap, fără urmări neplăcute: ridica-m-oi să-mparţ cu măsură Sihem cu moşii fără trăsură.DOS. fără (de) treabă, (înv. ) fără temei, nefondat, nejustificat: la nebunii ca acestea vin de multe ori oamenii, povăţuiţi de frica cea fără de treabă a morţii.MAIOR. fără un (sau nici un) pic de ..., lipsit (cu totul) de ...: era un ger aspru, fără pic de vînt.EM. fără (de) veste (sau ştire), pe neaşteptate, deodată: fără veste, văzu cum telegarii aduceau pe aripele lor de oţel pe cei doi miri.POP. fără (de) vină, nevinovat: eu pentru tine voi fi fără vină.DOS. fără (de) voie, involuntar: fără de voia mea am călcat pe coprinsul tău.ISP. fără-voroavă, (înv. ) linişte, tăcere: multă fără-voroavă fu.COD.VOR. fără vreme, prea de timpuriu, înainte de momentul potrivit: vestejiţi fără de vreme.EM. fără (multă sau prea multă) zăbavă, imediat, neîntîrziat: împăratul ... se îndreptă, fără prea multă zăbavă, drept spre peştera cu vrăjitoarea.POP. a-şi fărîma capul, a-şi bate capul. a făta (de) neleapcă (sau nelepcică), (reg. ) a lepăda (fătul). fă-te încoa!, (pop. ) vino încoace! fecior boieresc, (înv. ; reg. ) slujbaş pe moşia unui boier: a pus înadins pe feciorii boiereşti să-mi caute pricină.CR. fecior de babă, (pop. ) copil slab, becisnic; prostănac.
feciori de ghindă fătaţi în tindă fel de fel de ...
fecior de bani gata, copil de oameni avuţi, cheltuitor, risipitor: fumurile şi strîmbăturile feciorilor de bani gata.VLAH. fecior de casă, (înv. ) valet. fecior de domn, prinţ. fecior (sau fiu, pui) de lele, copil de femeie nemăritată, bastard: alelei! fecior de lele! căci răpişi zilele mele! POP. fecior de suflet, copil de suflet. feciori de ghindă fătaţi în tindă, (iron. ) persoane cu fumuri de nobleţe: oare nu cumva v-aţi face şi voi nişte feciori de ghindă, fătaţi în tindă, că sînteţi obraze subţiri? CR. fel(uri) de fel(uri) de ..., diferite feluri de ...: paserile cîntau fel de fel de cîntece.ISP.
fel şi chip
(în) fel(uri) şi chip(uri) sau în toate felurile (sau chipurile) sau în tot chipul sau (înv. ) în (multe) feluri de chipuri, fel de fel, tot felul, în toate chipurile, în toate modurile posibile: a doua noapte iarăşi au venit peţitoriul şi au început a stărui feliu şi chip, tot cu binele, ca să i-o deie numaidecît.POP.
fecior de bani gata fecior de casă fecior de domn fecior de lele fecior de suflet
felurime de ... femeie iertată femeie la toate
ferească Dumnezeu! ferice de tine! a o feşteli a feşteli mantaua a fi a bine a fi abţiguit a fi a cincea roată la căruţă a fi adîncit în lucru a fi afumat a fi afurisit a fi agăţat cu ţoc-în-poc a fi ager la minte a fi alături de cineva a fi alb ca varul a fi alfa şi omega a-i fi aminte a fi a-ntîia a fi apă de ploaie a fi aproape de mintea omului
felurime (sau felurimi) de ..., fel de fel de ..., toate felurile de ...: feliurimi de supărări şi necazuri.URIC. femeie iertată (de Dumnezeu), femeie în vîrstă (care nu mai are ciclu): ţintesc a se însura cu zestrea unei cuconiţi ertată de Dumnezeu şi de oameni.AL. femeie la toate, femeie (de serviciu) care face singură toate treburile dintr-o casă. (să te) ferească Dumnezeu! (sau sfîntul) sau ferit-a Dumnezeu! (sau sfîntul), (pop. şi fam. ) Doamne fereşte!, în nici un caz, nicidecum: oamenii aceia ... erau apoi şi răutăcioşi de să te ferească Dumnezeu să ai treabă cu ei.POP. ; să dea milostenii la săraci ... ferit-a sfîntul! POP. ferice de tine!, ce norocos eşti! a o feşteli, a o păţi, a o încurca; a se face de rîs. a(-şi) feşteli mantaua, a se face de rîs. a (nu) fi a bine (sau a bună), a (nu) fi semn bun: nu mai plînge, Săftică: nu-i a bine! CONTEMP. a fi abţiguit, a fi afumat. a fi a cincea roată la căruţă (sau la car), a fi de prisos, inutil. a fi adîncit (sau cufundat) în lucru, a fi concentrat asupra a ceea ce face. a fi afumat (cu luleaua), a fi (uşor) ameţit de băutură; a fi beat. a fi (un) afurisit, 1) a fi blestemat, excomunicat; 2) (fig. ) a fi rău, plin de draci: ştia tot satul că e un afurisit.POP. a fi agăţat cu ţoc-în-poc, (arg. ) a fi prins asupra faptului. a fi ager la minte, a fi isteţ, deştept; a avea o minte pătrunzătoare, a pricepe repede. a fi alături de cineva, a fi solidar cu cineva. a fi alb ca varul, a fi foarte palid. a fi alfa şi omega, a fi buricul pămîntului. a-i fi aminte (cuiva), (înv. ) a nu uita, a ţine minte, a avea grijă să ...: şi-i era aminte să nu-l smintească şi din domnie.NEC. a fi a-ntîia, (pop. ) a fi de cea mai bună calitate. a fi (o) apă de ploaie, (fam. ) a fi lipsit de temei, de seriozitate; a nu avea nici o valoare, a nu face doi bani: ordinul dat de dumneavoastră e apă de ploaie.CAMIL.P. a fi aproape de mintea omului, a fi uşor de înţeles.
a fi aruncat din furcă
a-i fi a scăpare a fi as în meserie a fi aspru a fi băiat levent a fi bărbat la gură a fi bătrîn ca vremea a fi bătut în cap a fi beat criţă a fi turtă a fi belaliu la mîncare a-i fi bine a fi bine de ... a fi bine dispus a fi bine văzut a fi blindat a fi blindat cu lovele a fi blînd ca un miel a fi boboc a fi bocnă a fi bogat ca un stup a fi bolnav de ceasul cel rău a fi bolnav de inimă rea a fi botezat de un popă beat a fi bucăţică ruptă a fi bucuros de oaspeţi a fi bun a fi bun ca mierea cîinelui a fi bun ca pîinea caldă a fi bun ca sînul mamei a fi bun cu perje a fi bun de ... a fi bun de balamuc a fi bun de picior
a fi aruncat din furcă, a fi aşezat la întîmplare, dezordonat. a-i fi (de-)a scăpare(a) sau a face de-a scăpării (ceva), 1) a dori ori a face tot posibilul să scape de cineva sau de ceva: am croit-o ... spre Humuleşti, uitîndu-mă înapoi să văd, să nu mă ajungă moşneagul; căci îmi era acum a scăpare de dînsul.CR. ; 2) a face ceva de mîntuială: ceilalţi ofiţeri mai fac rondul de-a scăpării.BACALBAŞA. a fi as în meserie (sau în materie), a stăpîni foarte bine o meserie (sau un domeniu). a fi (sau a se purta) aspru (cu cineva), a fi sever (cu cineva): mulţi din tinerimea noastră se poartă aşa de aspru cu predecesorii.CAR. a fi băiat (sau bărbat) levent, 1) a fi chipeş, bine făcut; 2) a fi curtenitor, atent, generos. a fi bărbat la gură, a mînca cît şapte. a fi bătrîn ca vremea, a fi foarte bătrîn. a fi bătut în cap, a fi prost (ca noaptea). a fi beat criţă (sau beat pulbere, beat mort, mort de beat), a fi într-o stare avansată de ebrietate, a nu mai şti pe ce lume se află (din cauza băuturii). a fi (beat) turtă, (a fi) foarte beat: era beat turtă şi a treia zi la prînz.ARGHEZI. a fi belaliu la mîncare, (fam. ) a fi pretenţios la mîncare; a fi un gourmet. a-i fi (sau a nu-i fi) bine (cuiva), 1) a fi (sau a nu fi) sănătos: tare m-am bucurat auzind că eşti bine.AL. ; 2) a (nu) se găsi într-o situaţie prielnică, favorabilă. a fi bine de ..., a fi momentul potrivit de a ... a fi bine dispus, a avea bună dispoziţie: d. prezident ... este foarte bine dispus.CAR. a fi bine văzut, a fi apreciat: om aşezat şi foarte bine văzut de toată obştea.CAR. a fi blindat, 1) a fi prevăzut cu blindaj; 2) (fig. ) a fi pregătit, a avea tot ce-i trebuie: e blindat cu acte. a fi blindat cu lovele, (arg. ) a avea bani din belşug, a fi plin de bani. a fi blînd ca un miel, a fi foarte blînd. a fi boboc, a fi cu caş la gură. a fi (sau a se face, a îngheţa) bocnă, a îngheţa (foarte) tare: căpraru meu era bocnă.AL. a fi bogat ca un stup, a fi putred de bogat. a fi bolnav de ceasul cel rău, (pop. ) a suferi de epilepsie. a fi bolnav (sau a suferi) de inimă rea, a fi bolnav de supărare: îşi vestejea faţa de inimă rea.PANN. a fi botezat de un popă beat, (reg. ) a fi nebun, ieşit din minţi. a fi bucăţică ruptă, a semăna leit. a fi bucuros de oaspeţi, a primi cu plăcere oaspeţi. a fi bun, 1) a fi cumsecade, a fi milostiv: n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun.EM. ; 2) a binevoi: team rugat să fii bun să nu-mi mai zici vorba asta.CAR. a fi bun ca mierea cîinelui, a fi răutăcios, sîcîitor. a fi bun ca pîinea caldă sau a fi pîinea lui Dumnezeu, a fi foarte bun, cumsecade: mătuşă-sa ... era pîinea lui Dumnezeu.GALA. a fi bun ca sînul mamei, a fi foarte bun. a fi bun cu perje, (fam. ) a nu fi bun de nimic. a fi bun de ..., a fi potrivit de ... a fi bun de (dus la) balamuc, a fi într-o doagă, într-o ureche; a fi nebun. a fi bun de picior, a fi agil, iute.
a fi bun de plată a fi bun de plisc a fi bun de pus la rană a fi bun la toate a fi bun să se ia de mînă cu cineva a fi buricul pămîntului a fi buruienos a fi butoi fără fund a fi butuc de pădure a fi ca copilul cu două ţîţe a fi ca fata nemăritată a fi ca găina cu un ou
a fi cal de poştă a fi cal de şa a fi cam într-o parte a fi cam taram-taram a fi ca nimeni de pe lume
a fi ca o curcă a fi ca o sorcovă a fi ca o varză învelită a fi cap de afiş a fi cap pătrat a fi cap tăiat a-i fi capul în primejdie a fi carne din carnea cuiva a fi carne rea a fi carne şi oase a-i fi carul într-o roată a-i fi casa casă şi masa masă a fi ca sarea-n bucate
a-i fi ca sarea-n ochi a fi cască-gură a fi ca scris
a fi bun (sau rău) de plată, a (nu) fi bun platnic. a fi bun de plisc, (reg. ) a fi bun de gură. a fi bun de pus la rană, a fi foarte bun, cumsecade; a fi bun ca pîinea caldă. a fi bun la toate, a se pricepe la orice; a face orice. a fi bun să se ia de mînă cu cineva, a fi de o teapă cu cineva. a fi (sau a se crede) buricul pămîntului, a fi (sau a se crede) foarte important. a fi buruienos (la gură), (fam. ) a vorbi vulgar, a spune măscări. a fi butoi fără fund, a bea peste măsură. a fi butuc de pădure sau a fi născut (sau crescut) în pădure, a fi lipsit de educaţie, de maniere. a fi ca copilul cu două ţîţe, a trăi în belşug. a fi ca fata nemăritată, a nu avea nici un rost în lume. a fi ca găina cu un ou, a nu-şi găsi locul. a fi (sau a ajunge) cal de poştă, a fi (sau a ajunge să fie) extrem de solicitat, de hărţuit (cu treburi mărunte), a fi trimis în toate părţile: de-abia am venit; să pornesc iar? da ce? eu sînt cal de poştă? POP. a fi cal de şa, a munci pentru alţii. a fi cam într-o parte (sau doagă, dungă), a fi într-o ureche. a fi cam taram-taram (sau tralala), a fi aiurit, zăpăcit, a fi într-o ureche: i-ascultă, fă, mi se pare că eşti cam taram-taram.REBR. a fi ca nimeni de pe lume, a fi ieşit din comun, a fi neobişnuit. a fi (sau a sta, a şedea, a umbla) ca o curcă (sau ca o găină) (beată sau plouată), a fi (sau a sta, a şedea, a umbla) fără vlagă, zăpăcit; a fi lipsit de curaj; a fi abătut, trist: nu mai sta ca o găină plouată.CR. a fi ca o sorcovă, a se îmbrăca strident, fără gust, ca o ţoapă. a fi ca o varză învelită, a fi închis în sine, ascuns. a fi cap de afiş, a fi vedeta unei reprezentaţii, a unui spectacol. a fi cap pătrat sau a avea capul pătrat, (fam. ) a fi mărginit; a fi încuiat. a fi cap tăiat (cineva), a fi leit (cineva): e tată-său, cap tăiat! POP. a-i fi capul în primejdie (cuiva), a se afla în mare pericol, a fi pe punctul de a-şi pierde viaţa: trebuie sascult, că mi-i capul în primejdie.CR. a fi carne din carnea cuiva, a fi copilul cuiva. a fi carne rea (sau rău de carne), a fi înclinat spre plăceri senzuale. a fi (cineva) (în) carne şi (în) oase, 1) a fi viu; a fi chiar persoana presupusă: bată-te să te bată! eşti chiar tu, în carne şi oase! ; 2) a semăna leit (cu cineva): era bunicu-său în carne şi oase. a-i fi carul într-o roată (cuiva), a fi sărac; a duce o existenţă precară. a-i fi casa casă şi masa masă (cuiva), a trăi tihnit, chibzuit. a fi ca sarea-n bucate, a fi potrivit, adecvat. a-i fi (sau (reg. ) a avea, a-i sta) (drag) (cuiva) ca sarea-n ochi, a-i fi antipatic, nesuferit (cuiva), a nu putea suferi (pe cineva): fetele împăratului ... priveau la verişor ... cum priveşte cînele pe mîţă şi li era drag ca sarea-n ochi.CR. a fi cască-gură (sau gură-cască), 1) a-şi irosi timpul fără rost.; 2) a fi neatent, neglijent. a fi (sau a părea) ca scris (sau scris de frumos), a fi foarte frumos: avea nişte sprîncene bine arcuite de pare că erau scrise.ISP.
a fi cată-ceartă a fi catran a fi ca un copil la ţîţă a fi călare pe situaţie a fi cărbune potolit a fi căzut din pod a fi căzut din şariglă a fi ceasul trecut a fi certat cu capul a fi certat cu justiţia a fi certat cu morala a fi certat la cuţite a fi ceva de capul cuiva a fi cheia şi lăcata a fi chel ca o lună plină a fi chemat de Dumnezeu
a fi chezaş pentru cineva a fi chezăşie a nu mai fi chip a fi chip de scăpare a fi chit cu cineva a fi cimotie cu cineva a fi cine să ... a fi cineva a fi citit a fi ciuciulete
a-i fi ciudă a fi ciur a fi cîrlig cu cineva a fi cît pe ce să ... a fi cît roata carului
a fi cată-ceartă, (pop. ) a fi certăreţ, a fi pus pe gîlceavă. a fi (sau a se face) catran (de mînie), a fi (sau a se face) foc (de mînie), a se cătrăni: se supără, de se făcu foc şi catran, de mînie.ISP. a fi ca un copil la ţîţă (sau cu ţîţa în gură), a fi mulţumit, fericit. a fi călare pe situaţie, a fi stăpîn pe situaţie. a fi cărbune potolit, a-şi ascunde gîndurile, sentimentele. a fi căzut (ca) din pod, a fi dezorientat, buimac: Orbescu căzu ca din pod.STANCU. a fi căzut din şariglă, (reg. ) a fi prost. a fi ceasul trecut, (înv. ) a fi tîrziu: acum ceasul e trecut; [h]ai să mergem, că maica ta ne aşteaptă cam de mult.PANN. a fi certat cu capul, (înv. ) a fi pedepsit cu tăierea capului: să fie certaţi cu capul.DOS. a fi certat cu justiţia, a fi urmărit de justiţie pentru fapte ilegale. a fi certat cu morala, a nesocoti normele morale. a fi certat la cuţite (cu cineva), a se duşmăni (cu cineva). a fi ceva de capul cuiva, a avea anumite calităţi. a fi cheia şi lăcata, a şti totul, a controla totul, a fi începutul şi sfîrşitul; a fi alfa şi omega. a fi chel ca o lună plină (sau ca-n palmă), a fi complet chel. a fi chemat de Dumnezeu, a-i veni ceasul morţii: dragul tatei, iată că Dumnezeu mă cheamă.ISP. a fi (sau a sta, a se face, a se pune, a se prinde, a sluji de) chezaş (sau cu chezăşie) pentru (sau pe ) cineva, a garanta pentru cineva, a răspunde pentru purtarea cuiva, a-şi pune obrazul pentru cineva: sînt chezaş pentru dumnealui.NEGR. a fi (sau a da, a se pune) chezăşie, a garanta: cînd vor da înscris şi chezăşie că nu vor mai mînca carne.NEGR. a nu mai fi chip, a nu se mai putea: nu mai e chip să-i consideri pe aceşti domni ca oameni politici.CAR. a (nu) (mai) fi chip de scăpare, a (nu) (mai) putea scăpa, a (nu) se (mai) putea salva: cînd văzură că nu mai e chip de scăpare, se adunară în ascuns, ca să se sfătuiască.POP. a fi chit cu cineva, a nu mai datora nimic cuiva. a fi cimotie cu cineva, (reg. ) a se înrudi cu cineva. a (nu) fi (sau a nu avea) cine să ..., a (nu) exista cine să ...: n-ar avea cine să vă mai cărăbănească aşa de des pe la tîrg! CR. a fi cineva, a fi om de seamă. a fi citit, 1) a fi cultivat, instruit; 2) (despre scriitori) a fi cunoscut, a avea (mulţi) cititori. a fi (ud) ciuciulete, a fi ud leoarcă. a-i fi (sau a-i veni) ciudă (cuiva), 1) a-i părea rău, a regreta: îl caută pe barbatul ei şi i-i ciudă că nu-l poate găsi.POP. ; 2) a invidia, a pizmui (pe cineva): îi era ciudă pe vecin, că trăia mai bine ; 3) a se enerva, a se înfuria: lui Sf. Petre îi venise ciudă, căci credea că pe dînsul îl îngînă.POP. a fi (tot sau găurit) ciur, a fi ciuruit, a avea multe găuri: că aş face mămăligă de cină şi a noastră e găurită ciur.POP. a fi cîrlig cu cineva, (pop. ) a fi prieten la cataramă cu cineva. a fi cît pe ce să ..., a fi la un pas de a ...: sîngele îi curgea atît de tare din rană, că ... era cît pe ce să piară.POP. a fi cît roata carului, a fi foarte mare: era o mămăligă cît roata carului.
a fi clampă
a fi cu cale a fi cu capul în nori
a fi (beat) clampă, a fi foarte beat. a fi clei, (fam. ) 1) a fi ignorant, a nu şti nimic: sînt bărbat odată, zdravăn, iar tu, pace ... turtă, cleiu! CONTEMP. ; 2) a fi beat turtă. a fi coada clasei, a fi ultimul la învăţătură din clasă. a fi coadă de cîine, a fi un om de nimic. a fi coadă de topor, a fi instrumentul altora, a fi unealtă în mîinile altora; a trăda. a fi (s)coborît cu hîrzobul din cer, a fi îngîmfat, a se crede de neam ales: cu hîrzobul din cer n-a căzut nimeni.NEGR. a fi codiţa cuiva, a fi ciracul cuiva: monitorul era un lingău, codiţă de-a lui Isaia.CONTEMP. a fi colţos, a fi rău de gură. a fi contra, v. a fi pentru. a fi (sau a se lua) (în) contra (cu cineva), a fi în dezacord, a se contrazice (cu cineva); a se lua la ceartă, la harţă (cu cineva). a fi copt (la os), a fi om matur, cu judecată; a avea experienţă: o! dac-aş avea la mînă un bărbat copt, vestejit, limoniu, nu verde! AL. a fi copt la minte, a gîndi matur, a se maturiza: demult, pe cînd lumea nu era coaptă la minte, dar era mai bună ca azi.POP. a fi cotat ca ..., a fi considerat ca ..., a fi apreciat drept ... a fi crescut în seul său, a fi ferit de griji. a fi (beat) criţă, a fi foarte beat: acesta, cu picioarele în coşul trăsurii, era criţă.DUILIU.Z. a fi criţă la minte, a avea minte ageră. a nu fi cruce de-nchinat, a nu fi cinstit. a fi cu borşul pe foc şi cu peştele în iaz, a promite ceea ce nu-i este la îndemînă; a se lăuda cu o izbîndă inainte de obţinerea ei. a fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe, a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a pune pe cineva) la respect. a fi cu braţele prinse, (pop. ) (despre o femeie) a avea copil mic. a fi (sau a (se) face) cuc (sau cuculete, tun) (de beat), (fam. ) a (se) îmbăta: tot îndesa paharele boierului, pînă îl făcu cuc.ISP. a fi (sau a găsi, a afla, a socoti) cu cale, a fi (sau a găsi, a afla, a socoti) nimerit, potrivit,just, bine: aşa cred eu c-ar fi cu cale, cînd e vorba de dreptate.CR. a fi (sau a umbla) cu capul în nori, a fi aerian, a nu avea simţul realităţii.
a fi cu capul mare a fi cu capul pe umeri a fi cu cădere
a fi (sau a umbla) cu capul mare sau a fi cap mare (sau mare de cap), 1) a fi încrezut; 2) a fi încăpăţînat. a fi cu capul pe umeri, a fi lucid, a fi realist. a fi cu cădere, (înv. ) a se cădea, a se cuveni.
a fi clei a fi coada clasei a fi coadă de cîine a fi coadă de topor a fi coborît cu hîrzobul din cer a fi codiţa cuiva a fi colţos a fi contra a fi contra a fi copt a fi copt la minte a fi cotat ca ... a fi crescut în seul său a fi criţă a fi criţă la minte a nu fi cruce de-nchinat a fi cu borşul pe foc şi cu peştele în iaz a fi cu botul pe labe a fi cu braţele prinse a fi cuc
a fi cu cineva
a fi cu (sau fără) chef, 1) a fi bine (sau prost) dispus: cînd a ajuns acasă, era foarte vesel, încît nu ştia baba lui ce l-a găsit, de-i aşa de cu chef.CR. ; 2) a fi bine dispus de băutură; a avea chef de băut. a fi cu cineva, 1) a fi de partea cuiva, a ţine cu cineva; 2) a fi împreună, a face echipă cu cineva: trageţi toţi cîte-o carte: domnule, eşti cu mine.GR.AL.
a fi cu ciolane în pîntece
a fi cu (sau a avea) ciolane (sau oase) în pîntece, 1) (despre fete) a fi însărcinată; 2) a nu se da la treabă.
a fi cu chef
a fi cu ciubote roşii a fi cu cîntec a fi cu cîrpă a fi cu coliva în piept a fi cu comănac a fi cu conştiinţa împăcată
a fi cu crucea-n sîn a fi cu două obraze a fi cu două tăişuri
a fi cu ciubote roşii, (reg. ) a se găsi foarte greu; a fi foarte scump: banii-s cu ciubote roşii.POP. a fi cu cîntec, 1) a fi mai complicat decît pare, a fi cu tîlc; 2) a fi dubios, obscur. a fi (muiere sau nevastă) cu cîrpă (în cap), a fi frumos, fricos sau slab ca o femeie: ba eu prins că nu moiu da, ... că nu-s nevastă cu cîrpă, de unguri să-mi fie frică.POP. a fi cu (sau a-i bate, a-i juca cuiva) coliva în piept, a fi cu un picior în groapă, a fi pe ducă. a fi cu comănac, a fi bărbat, om voinic: nu-s femeie, conci nu port, ca să zici că eu nu pot; ci-s voinic cu comănac, cu şapte poteri mă bat.POP. a fi cu conştiinţa (sau cu inima) împăcată, a nu avea nimic să-şi reproşeze: cînd eşti cu conştiinţa împăcată că ţi-ai împlinit pînă la capăt datoria.CAR. a fi (sau a umbla) cu crucea-n sîn, 1) a fi bun, cucernic, evlavios; a fi om cu frica lui Dumnezeu: fetişoara asta o vezi d-ta cît e de scumpă la rîs? parcă ţi-ar veni a crede că-i de cele cu crucea-n sîn.CR. ; 2) (iron. ) a fi făţarnic, ipocrit: creştin, cu cucea-n sîn şi cu dracul de-a spinare.POP. a fi cu două obraze, (înv. ) a fi cu două feţe, a fi ipocrit: muntenii era cu două obrază.NEC. a fi (cuţit) cu două tăişuri sau a avea două tăişe, a implica, a presupune avantaje şi dezavantaje la fel de importante: dreptatea-i veşnic cu două tăişuri.REBR.
a fi cu nart a fi cu nasul de ceară
a fi (sau a umbla) cu frica (sau cu gheaţa, cu moartea) în sîn (sau în spate), a se teme foarte tare de ceva, a trăi terorizat de frică: unde pînă aci umbla cu moartea în sîn, acum se mai linişti olecuţă.ISP. a fi (sau a trăi) cu (sau în) frica lui Dumnezeu, a fi (sau a trăi) în respectul poruncilor lui Dumnezeu; a fi credincios: ai trăit toată viaţa în frica lui Dumnezeu.OD. a fi cu haz, a avea farmec, a fi nostim. a fi (sau a aştepta, a sta) cu inima sărită, a fi (sau a aştepta, a sta) extrem de emoţionat, de speriat: ajunse la soţioara lui care îl aştepta cu inima sărită.ISP. a-i fi lumea dragă (cuiva), a-i plăcea sătrăiască (cuiva). a(-i) fi cuiva (de) nevoie să ... (sau a ...), (înv. ) a fi nevoit (să ...), a fi necesar (să ...): de nevoie mi-au fost ... să-mi poci plăti datoriia. VARLAAM. a-i fi sete (cuiva de ceva sau de cineva), a fi cuprins de un dor nestăvilit, puternic: mult mi-e dor şi mult mie sete să văd frunza-n codru verde, să mai strîng vreo şapte cete.POP. a-i fi cuiva tîngă (după ceva), (reg. ) a regreta (ceva), a tînji (după ceva). a fi cu lapte, (pop. ) a fi adevărat: bine ar fi dacă ar fi toate cu lapte cîte le spui.CR. a fi cu limba fagure de miere, a vorbi foarte frumos, a fi elocvent. a nu fi cum, a nu fi cu putinţă: a stare împotriva oştilor ce-i veneau asupra, nu era cum. COSTIN. a fi cu mîinile legate, (fig. ) a nu putea acţiona. a fi (prins) cu mîţa-n sac, a fi prins asupra faptului: lupul era prins cu mîţa-n sac. POP. a fi (încă) cu mucii la nas, (fam. ) a fi (încă) prea tînăr, lipsit de experienţă; a fi cu caş la gură. a fi (sau a se simţi, a se şti) cu musca pe căciulă (sau pe nas), a fi sau a se simţi, a se şti) vinovat: bine venişi! sări dintr-o dată finul în picioare, ca cel ce se ştia cu musca pe nas.POP. a fi cu nart, 1) (despre oameni) a avea obligaţia de a termina ceva pînă la o anumită dată; 2) (despre lucrări) a trebui să fie terminat la o anumită dată; 3) a nu lăsa din preţul unei mărfi. a fi cu nasul de ceară, 1) a fi capricios, supărăcios, 2) a fi sfios, ruşinos.
a fi cu nărav
a fi cu nărav, a fi capricios; a fi îndărătnic: la 60 de ani picioarele-s cam nesigure, cam ... cu nărav.AL.
a fi cu frica în sîn a fi cu frica lui Dumnezeu a fi cu haz a fi a-i fi lumea dragă a fi cuiva nevoie să ... a-i fi sete a-i fi cuiva tîngă a fi cu lapte a fi cu limba fagure de miere a nu fi cum a fi cu mîinile legate a fi cu mîţa-n sac a fi cu mucii la nas a fi cu musca pe căciulă
a nu fi cununat cu cineva a fi cu ochii pe cineva a fi cu o falcă-n cer şi cu una în pămînt a fi cu picioarele pe pămînt a fi cuprins de scîrbă a fi cu putinţă a fi curat ca lacrima a fi curat ca mirul a fi cu rînza mare a-i fi cu scîrbă a fi cu stea în frunte a fi cu sufletul în palmă a fi cu sufletul la gură a fi cu şerpar de aţă a fi cu tolba-n spinare a fi cu traista în băţ a fi cu trei roate la car a fi cu ţestul în cap a fi cu ţestul în spate a fi cu ţipăul în spate a fi cu ţîfna în nas a fi cu ţîfna la nas a fi cu un picior în groapă a fi dat dracului a fi dat în paşte a nu fi dat la rindea a fi dator vîndut a fi dat prin tîrg a fi de ... a fi de aceeaşi părere a fi de acelaşi sînge cu cineva
a nu fi cununat cu cineva (sau cu nimeni), a nu avea nici o obligaţie (morală) faţă de cineva, a nu depinde de cineva (sau de nimeni). a fi cu ochii pe cineva, a nu slăbi din ochi pe cineva, a supraveghea pe cineva. a fi cu o falcă-n cer şi cu una în pămînt, a fi foc şi pară. a fi cu picioarele pe pămînt, a fi realist, a avea simţul realităţii. a fi cuprins de scîrbă, a fi scîrbit, a fi dezgustat. a(-i) fi cu (sau (înv. ) la, prin) putinţă (sau putinţa), 1) a (se) putea, a fi posibil: este oare cu putinţă să nu simţiţi îndurare? CONACHI ; 2) a exista: atîţia cîţi fură cu putinţă.EM. a fi curat ca lacrima, a fi curat ca mirul. a fi curat ca mirul, a fi lipsit de păcate, a fi pur: dacă n-ar fi sîmburele cel rău într-însul, omul ar fi curat ca mirul.POP. a fi cu rînza mare sau a avea rînza prea mare, (pop. ) a(-i) crăpa rînza (de ciudă, de invidie, de necaz). a-i fi cu scîrbă (cineva), (înv. ) a-i fi duşman, potrivnic (cineva): să nu laşi toată dzua om ce mi-i cu scîrbă să mă lupte.DOS. a fi cu stea în frunte, a fi născut într-o zodie norocoasă. a fi cu sufletul (sau cu zilele) în palmă, a fi pe moarte, cu un picior în groapă. a fi cu sufletul la gură (sau pe buze), a fi în pragul morţii. a fi cu şerpar de aţă, a fi sărac. a fi cu tolba-n spinare, a fi cocoşat. a fi cu traista în băţ, a fi pe drumuri. a fi cu trei roate la car (sau la căruţă), a fi zăpăcit, a fi nebun: înţeles-aţi oare vrun singur cuvînt măcar? mă tem că hatmanul nostru e cu trei roate la car.HASD. a fi cu ţestul în cap, 1) a fi retras, rezervat faţă de oameni; 2) a fi prost; 3) a fi leneş; 4) a se lăsa condus de femei. a fi cu ţestul în spate, a fi cocoşat. a fi cu ţipăul în spate, (reg. ) a fi cocoşat. a fi cu ţîfna în nas, v. a fi cu ţîfna la nas. a fi (sau a umbla) cu ţîfna la (sau în) nas sau a-i da dracul cu ţîfna pe la nas (cuiva), 1) a fi pus pe ceartă, a se înfuria; 2) a umbla cu nasul pe sus. a fi cu un picior în groapă, 1) a fi foarte bătrîn; 2) a fi foarte bolnav; a fi pe moarte. a fi dat dracului (sau naibii), a fi şmecher, descurcăreţ, inventiv. a fi dat în paşte (sau în paştele măsii), a fi foarte descurcăreţ, şmecher: era dat în paşte, dat dracului.M.CAR. a nu fi dat la rindea, (despre oameni) a fi necioplit. a fi dator vîndut, a fi plin de datorii. a fi dat prin tîrg, a cunoaşte lumea. a fi de ... (cineva sau de ceva), a se potrivi cu cineva sau cu ceva: se vede lucrul, că nici tu nu eşti de împărat, nici împărăţia de tine.CR. ; că-i iarbă de noi şi umbră de voi.POP. a fi de aceeaşi părere (cu cineva) sau a fi de părerea cuiva, a avea aceeaşi opinie (cu cineva); a împărtăşi opinia cuiva: e totdeauna de părerea ta.VLAH. a fi de acelaşi sînge cu cineva, a se înrudi cu cineva.
a fi de ajuns, a ajunge; a fi destul, suficient: pentru a face pe lume să creadă că eşti om politic, nu e de a fi de ajuns ajuns să o spui singur.CAR. a-i fi de ajutor (cuiva), a-i fi de folos (cuiva): du-te - zice Dumnezeu - pe drumul ista, pînă ce-i ajunge la a-i fi de ajutor casa Soarelui, căci tu eşti lui de ajutori.POP. a fi de altă părere a fi de altă părere, a avea o opinie diferită: uite, noi suntem cu totul de altă părere.CAR. a fi deasupra nevoii a fi deasupra nevoii, a fi depăşit greutăţile, dificultăţile. a fi de branşă a fi de branşă, a fi de meserie; a fi specialist în materie. a fi de (sau cu) bună (sau rea) credinţă, a fi (ne)sincer, (ne)cinstit: înaintează neadevărul cu rea a fi de bună credinţă credinţă.MAIOR. a fi (sau a umbla, a rămîne) de capul lui, a fi (sau a rămîne, a umbla) liber, necontrolat de nimeni: are să a fi de capul lui urmeze cum ştim noi, nu cum vrea el, că doar nu-i de capul său.CR. a fi de caraul a fi de caraul, (reg. ) a-i veni rîndul să facă de pază. a fi de cealaltă parte a baricadei a fi de cealaltă parte a baricadei, a fi în tabăra opusă. a (nu)-i fi de ceva (cuiva) cum (nu) îi este cîinelui a linge sare sau a (nu)-i veni să facă ceva (cuiva) cum (nu) îi este cîinelui a linge sare, a nu-i arde, a nu dori, a nu avea chef de (a face) un lucru (necesar): nu ne a -i fi de ceva cum îi este cîinelui a linge sareera a învaţa, cum nu i-i cînelui a linge sare.CR. a fi de competenţa cuiva a (nu) fi de competenţa cuiva, a (nu) intra în atribuţiile cuiva. a fi de conivenţă cu cineva a fi de conivenţă cu cineva, a fi înţeles cu cineva. a fi de cuviinţa cuiva a fi de cuviinţa cuiva, (înv. ) a fi de datoria (morală a) cuiva. a fi de datoria cuiva, a intra în îndatoririle, în obligaţiile cuiva: începătura ar fi de datoria partidului conservator s-o facă.CAR. a fi de datoria cuiva a fi de dorit, a fi preferabil: ar fi însă de dorit ca ziariştii noştri ... să cerceteze cu sînge rece cari ar fi a fi de dorit acuma măsurile de luat.CAR. a fi de faţă, a fi prezent, a fi martor: iar adevărul, ca şi păcatul mumii Eve, de faţă-i pretutindeni şi a fi de faţă pururea aieve.EM. a fi de fel din ... a fi de fel din ..., a fi de loc din ..., a fi originar din ... a fi de folos a fi de folos (cuiva), a fi util, a folosi (cuiva): i-ar fi fost foarte de folos poveţele lui Dumnezeu.POP. a fi de ieri, de alaltăieri a fi de ieri, de alaltăieri, a fi nou; a fi necopt, tînăr, neexperimentat. a fi de interes a fi de (mare) interes, a fi de (mare) importanţă, utilitate, folos. a fi de jaf a fi de (sau în) jaf, a fi de pradă, de batjocură: casa lui va fi în jah.BIBLIA.
a fi de la sine a fi de lemn a fi de mare necesitate a fi de măsură a fi de minune a-i fi de mirare a fi de miraz a fi de mulţumită
a fi de la sine (înţeles) sau a se înţelege de la sine sau (înv. ) de la sine (sau de sineşi) se înţelege, a se subînţelege; a fi evident, clar, firesc: de la sine se înţălege că furăm cu deosebită cinste primiţi.HOGAŞ. a fi de lemn (sau ca lemnul), 1) a fi nepăsător, insensibil; 2) a fi ignorant; 3) a fi abţiguit. a fi de mare necesitate, a fi indispensabil: stă la gustul scriitorului de a şti cînd să se ferească de hiatus şi cînd este de mare necesitate.HEL. a fi de (o) măsură (cu cineva), 1) a fi de aceeaşi vîrstă (cu cineva); 2) a fi de o teapă (cu cineva). a fi (sau a face pe cineva) de minune (sau de minunea lumii), a fi (sau a face pe cineva) de rîs: pîn-ce i-a făcut în lume de năcaz şi de minune.POP. a-i fi de (sau a, de-a) mirare(a) (cuiva), a rămîne nedumerit, surprins: împăratului i-a fost de-a mirarea văzînd că nişte golani au asemenea îndrăzneală.CR. a fi (sau a se face) de miraz, (reg. ) a (se) face de rîs. a fi de mulţumită, a mulţumi.
a fi de nasul cuiva a fi de naţie spurcată a fi de neam de ... a fi de neam mare a fi de neiertat a nu fi de nici o zeamă a nu mai fi de nici un sfînt a fi de notorietate publică a fi de-o pănură cu cineva a fi de-o seamă cu timpul a fi de partea cuiva a fi de partida cuiva a fi de pănura cuiva
a fi de părere a fi de pe vremea lui Pazvante a fi de piatră a fi de planton a fi de poveste şi de veste a fi deprins ca ţiganul cu scînteia a fi de prisos a fi de proverb a fi deranjat la mansardă a fi de rău augur a fi de resortul
a fi de rîs a fi de rond
a (nu) fi (sau face) de nasul cuiva sau a (nu)-i fi de nas, a (nu) fi de demnitatea (cuiva), a nu fi pe potriva cuiva, a (nu) fi pentru cineva: asemenea bocanci nu sînt de nasul lui. PREDA. a fi de naţie spurcată (sau rea, a dracului), (reg. ) a fi rău din fire. a fi de neam de ... sau a-şi trage neamul din ..., a se trage de la ... (sau din ...): mirele şi mireasa erau de neam de boier.GHICA. a fi de neam mare, a fi de origine, de viţă nobilă. a fi de neiertat, a nu putea fi iertat. a nu fi de nici o zeamă, (despre oameni) a fi neserios, uşuratic. a nu mai fi de nici un sfînt, (reg. ) 1) a nu mai fi bun de nimic; 2) a nu mai exista nici o speranţă de scăpare. a fi (sau a deveni, a ajunge) de notorietate publică, a fi (sau a deveni, a ajunge) cunoscut (de toată lumea), celebru. a fi (tot) de-o pănură cu cineva, (reg. ) a fi la fel, a fi de-o teapă cu cineva. a fi de-o seamă cu timpul, (rar ) a fi foarte bătrîn: în prag se arăta mama pămîntului, a de-o seamă cu timpul.BARBU. a fi (sau a se declara) de partea cuiva, a sprijini pe cineva, a se ralia la punctul de vedere al cuiva: familia Herdelea era cu trup şi suflet de partea lui Ion.REBR. a fi de partida cuiva, (înv. ) a fi membrul sau partizanul unei grupări: a fost o luptă cu pietre între orăşenii ce erau de partida lor, cu ceilalţi.BĂLC. a fi de pănura cuiva, a fi de o teapă cu cineva. a fi de părere sau a-şi da (cu) părerea, a crede, a considera, a opina (că ...): comisia interimară este somată să spună dacă, vremea rece continuînd, n-ar fi de părere că ar fi preferabilă o vreme mai bună.CAR. a fi de pe vremea lui Pazvante (Chiorul) (sau a lui Tata Noe), (fam. ) a fi din timpuri imemoriale, a avea o vîrstă matusalemică. a fi de piatră, 1) a sta neclintit, nemişcat, încremenit (ca piatra); 2) (fig. ) a fi nesimţitor,nemilos, rău. a fi (sau a sta, a şedea) de planton, a fi (sau a sta, a şedea) de pază, de strajă: de planton şedeau doi soldaţi.CĂL. a fi de poveste şi de veste, (înv. ) a fi demn de povestit, de a deveni cunoscut, renumit: ce poate fi de poveaste ca aceasta şi de veaste? DOS. a fi deprins (cu nevoile) ca ţiganul cu scînteia sau a fi învăţat (la ceva) ca ţiganul cu ciocanul, a fi obişnuit cu necazurile, cu greutăţile. a fi de prisos, a fi în plus, a prisosi. a fi (sau a se face) de proverb, a fi (sau a se face) de rîs. a fi deranjat la mansardă, (arg. ) a nu fi în toate minţile. a fi de rău augur, a nu prevesti nimic bun. a fi de resortul (cuiva), a fi de competenţa (cuiva); a intra în atribuţiile (cuiva): asta e o problemă ... care nu e de resortul meu.CĂL. a fi (sau a (se) face, a ajunge, a rămîne) de rîs (şi de ocară) (sau de rîsul lumii, al satului, al tîrgului, al curcilor, al cîinilor), a fi (sau a (se) face, a ajunge, a rămîne) de batjocură; a se compromite: de rîs şi de ocară săfii! POP. ; cînd era Corbea în ţară, ne făcea şi de ocară.POP. a fi de rond, a fi însărcinat cu inspecţiasantinelelor: jupîne, da deseară ştii că eşti de rond? CAR.
a-i fi de şanţ a fi de şugubină a nu fi de şuguit cu ...
a nu mai fi de trai a fi de treabă
a nu fi de treabă a-i fi de ţîţă a fi de un neam ... a fi de vină a fi de viţă şi sămînţă a fi de vreo mană a fi de zile multe a fi din opincă a fi din os domnesc a fi din partea locului a fi două inimi într-un sîmbure a fi drac împieliţat a fi dracul gol a fi drag a-i fi dragă lumea a fi după chipul şi asemănarea cuiva a fi după prînz a fi după voia cuiva a fi dus cu mintea
a-i fi (sau a-i părea) de şanţ (cuiva), 1) a-i părea ciudat sau amuzant (ceva cuiva): rîdeţi, domnia-voastră? vă pare de şanţ? AL. ; 2) a se jena, a-i fi ruşine (cuiva): nu ţi-i de şanţ să n-ai nici un copil? POP. a fi de şugubină, (reg. ) a fi de ocară: soţia te-o blăstămat: să se mire de-al tău cap; cînd îi ieşi din grădină tot să fii de şugubină şi să mori fără lumină.POP. a nu fi de şuguit (sau (înv. ) de şuguire) cu ..., a nu fi de glumit cu ...: nu-i de şuguit cu vrăjitorul acesta! CR. a nu mai fi de trai (sau de trăit), 1) (înv. ; despre oameni) a fi foarte bătrîn şi bolnav, a fi pe moarte: cunoscîndu-mi cu neputinţa vieţii mele, că n [u] mai sîndu dă trai. (a.1780).IORGA ; 2) a nu se mai putea trăi, a fi de neîndurat; a fi insuportabil: că-n sat nu mai e de trai, că ne dau turcii stupai să ieşim cu toţi la plai! POP. a fi de treabă, 1) (înv. şi reg. ) a fi necesar: iaste de treabă şi de trebuinţă.CORESI ; 2) (despre oameni) a fi cumsecade: îl rugase pe vecin, ştiind că e de treabă.CAR. a nu (mai) fi de (nici o) treabă sau a nu (mai) fi nici de o treabă sau (înv. ) a fi (fără) de nici o treabă, (pop. ) 1) (despre fiinţe) a fi foarte slăbit (din cauza oboselii, a unei boli); a nu mai dispune de întreaga forţă: tot la munci grele şi fără spor o mînă, ca s-o pîrască ... că nu-i nici de-o treabă şi s-o izgonească din casă.VLAH. ; 2) (despre obiecte) a fi (cu totul) nefolositor, a fi lipsit de utilitate. a-i fi (sau a i se face) de ţîţă (cuiva), (despre sugari) a dori să sugă. a fi de un neam (cu) ..., a fi din aceeaşi familie (cu) ...: nu-i bine să fie tot de un neam domnu, ce să se schimbe.NEC. a fi de vină, a fi vinovat; a purta răspunderea: dar că [copiii] sunt cam rău crescuţi, cine altul decît părinţii dumnealor e de vină? CAR. a fi de viţă şi sămînţă, a fi de neam ales: dintre atîţia, cînd toţi sînt de viţă şi sămînţă, cum focul negru să te legi de unul? POP. a fi de vreo mană sau a fi mare mană de ..., a fi de folos, a aduce profit: nu va fi mare mană de cîştigul meu.ISP. a fi de zile multe, (pop. ) a fi bătrîn. a fi din opincă, a avea origine ţărănească. a fi din os domnesc (sau de domn, boieresc, din oase sfinte), a fi din familie domnitoare: cei din oase sfinte nu cunosc moarte ruşinoasă.SAD. a fi din partea locului, a fi localnic, băştinaş. a fi două inimi într-un sîmbure, (reg. ) a fi trup şi suflet cu cineva. a fi drac împieliţat, a fi neastîmpărat. a fi dracul gol, 1) a fi rău, afurisit; 2) a fi isteţ, poznaş. a(-i) fi drag (cuiva), a plăcea (cuiva), a fi îndrăgit, iubit (de cineva). a-i fi dragă lumea (cuiva), a se bucura de plăcerile vieţii. a fi după chipul şi asemănarea cuiva, a fi la fel cu cineva. a fi (cam) după prînz, (glumeţ) a fi ameţit de băutură. a fi după voia cuiva, a fi aşa cum doreşte, cum vrea cineva: cică era un om aşa de bun la Dumnezeu, că ce cerea, ce dorea el, toate erau după voia lui.POP. a fi dus cu mintea (sau cu minţile), 1) a fi cufundat în gînduri; a fi distrat, neatent: el nu vedea, nu auzea; atîta era de dus cu minţile.ISP. ; 2) a fi nebun: e cam dus cu mintea, săracul!
a fi dus cu pluta a nu fi dus de multe ori la biserică fie! fiecare cu păsărica lui fiecare ştie unde-l doare fie ce-o fi! fiecine cela ce fie-i ţărîna uşoară! a fierbe de mînie a fierbe fără apă
a fi dus cu pluta, (fam. ) a fi aiurit, zăpăcit; (p.ext. ) a fi nebun. a nu fi dus de multe ori la biserică, a ignora, a nesocoti convenţiile sociale. fie!, accept, admit; să se facă aşa. fiecare cu păsărica lui, fiecare cu ciudăţeniile lui. fiecare ştie unde-l doare (măseaua), fiecare îşi cunoaşte necazurile, nevoile. fie ce-o fi!, întîmple-se orice!: mă duc să-l întreb, fie ce-o fi! PREDA. fiecine cela ce, (înv. ) fiecare care: priimeaşte D [u]m [ne]dzău pocăinţa hiecui celuia ce săpocăiaşte.VARLAAM.
a fi foc a fi foc şi sabie
fie-i (sau să-i fie) ţărîna uşoară!, odihnească-se în pace!: fie-le ţărîna uşoară orunde ar dormi! DELAVR. a fierbe de mînie, a turba de mînie, a fi peste măsură de mînios. a fierbe fără apă (pe cineva), a face zile fripte (cuiva). a fierbe în suc propriu (pe cineva), (fam. ) a ţine în tensiune, pe jar (pe cineva): l-a lăsat să aştepte două ceasuri, să fiarbă în suc propriu. a fierbe maţele în cineva, a fi foarte enervat. a fierbe mărgica, (reg. ) a se sfătui. a(-i) fierbe (sau a(-i) clocoti, dogori)sîngele (în vine) (cuiva), 1) a fi plin de energie; a plesni de sănătate; 2) a se înfierbînta, a fi cuprins de patimă, de mînie: căldura trupului ei îl încălzea; simţea că începe să-i clocotească sîngele, o strînse năvalnic în braţe.REBR. fie şi aşa, treacă de la mine. a fi (sau a se întîmpla) (de) faţă (la ceva), a asista, a fi prezent, a fi martor (la ceva): oamenii de pe uliţă ... fuseseră faţă la această întîmplare.AL. a fi fără căpătîi sau a nu avea nici un căpătîi, a nu avea nici un rost, a fi vagabond. a fi fără conştiinţă, a fi lipsit de scrupule. a fi fără creştere, a fi lipsit de educaţie; a fi prost crescut. a fi fără grijă, a nu avea nici o grijă; a nu-i păsa, a nu se sinchisi de nimic. a fi fără haz sau a nu avea (nici un) haz, 1) a fi lipsit de farmec, a fi nesărat: cît să te dregi pe obraz, te-ai trecut, nu mai ai haz! PANN ; 2) afi lipsit de umor: bancurile dumitale n-au nici unhaz. a fi fără inimă, a fi rău, a fi nemilos. a fi fără (de) obraz, a fi neruşinat, necuviincios: au început ... a-i dzice dulău fără de obraz.NEC. a fi fără putinţă, (înv. ) a nu mai avea nici o posibilitate de a realiza ceva: iaste fără de putinţă a le dobîndi.BIBLIA. a fi feciori (sau cuconaşi) de ghindă,fătaţi (sau făcuţi) în tindă, a fi oameni derînd: oare nu cumva v-aţi face şi voi, nişte feciori de ghindă fătaţi în tindă, că sînteţi obraze subţiri? CR. a fi fiere spurcată, a fi rău de gură. a fi (sau a se face) foc (şi pară sau (reg. ) pîrjol, otravă) (pe cineva), a se înfuria, a se mînia (pe cineva), aşi ieşi din pepeni: [nevasta] era leneşă de-i păsa pămîntului şi rea de se făcea foc şi pară din nimica toată.POP. a fi foc şi sabie, (despre oameni) a fi furios, violent, rău.
a-i fi frică a fi frînt de oboseală a fi frumoasă coz
a-i fi frică (cuiva), a se teme: părerea ta, iubit şi blond tovarăş, de ea mă bucur şi de ea mi-e frică.EM. a fi frînt de oboseală, a fi peste măsură de obosit. a fi frumoasă coz, (reg. ) a fi foarte frumoasă.
a fierbe în suc propriu a fierbe maţele în cineva a fierbe mărgica
a fierbe sîngele fie şi aşa a fi faţă a fi fără căpătîi a fi fără conştiinţă a fi fără creştere a fi fără grijă a fi fără haz a fi fără inimă a fi fără obraz a fi fără putinţă a fi feciori de ghindă,fătaţi în tindă a fi fiere spurcată
a fi fudul de o ureche
a fi frumos din partea cuiva, a se cădea, a se cuveni (să facă ceva sau să se poarte cumva): e frumos din partea lui că şi-a adus aminte de noi. a fi fudul (sau tare) de o ureche (sau de urechi), 1) a nu auzi (sau a se preface că nu aude) bine, a fi surd: nu era cu desăvîrşire surd, dar era tare de ureche.GHICA ; 2) a fi înfumurat, îngîmfat.
a fi fudul la coate a fi galben a fi gata a fi gazda bătăilor a fi geniul bun al cuiva a fi gingaş la boală
a fi fudul la coate, a avea coatele (hainelor) rupte: surtucul lui era ros pe margini, fudul la coate.EM. a fi galben (la faţă), a fi palid: ce galben eşti la faţă! EM. a fi gata, a fi pregătit: tot nu eşti gata? a fi gazda bătăilor, a mînca bătăi multe şi de la toată lumea. a fi geniul bun (sau rău) al cuiva, a avea o influenţă bună (sau rea) asupra cuiva. a fi gingaş la boală (sau la mîncare), a fi sensibil la boală (sau la mîncare).
a-i fi gîndul să ...
a-i fi (cuiva) gîndul să ..., a avea intenţia să ...: fă-mi cămaşă de fuior, că mi-i gîndul să-mă-nsor.POP. a fi goală ca o oală, (despre case) a fi sărăcăcioasă: casa-i goală ca o oală, de n-are de ce se prinde mîţa.POP. a fi gol ca şarpele (care şi-a lepădat pielea), 1) a fi gol puşcă; 2) a fi foarte sărac. a fi gol prepeleac (sau mei), a fi foarte sărac; a umbla în zdrenţe. a fi gol puşcă (sau pistol, (reg. ) neagă), (reg. ) a fi complet despuiat, a fi în pielea goală. a-i fi graiul prins (cuiva), (reg. ) a nu putea vorbi, a fi mut: în cap ochii să i se-ntoarcă şi să-i fie graiul prins.AL. a fi gras ca un pepene (sau ca un butoi), a fi peste măsură de gras. a fi gras ca un ţînţar (sau ca scorpia), a fi foarte slab. a-i fi greaţă (cuiva), 1) a-i cădea ceva greu la stomac (cuiva); a suferi de indigestie; 2) (fig. ) a-i fi scîrbă; a se jena: nu-i era greaţă a minţi.P.MAIOR. a-i fi (sau a-i veni, a-i cădea, a-i pica) greu (cuiva ceva), a nu putea, a nu-i tihni, a nu-i plăcea, a nu-i prii (cuiva ceva); a i se urî (cuiva de ceva), a se sătura (de ceva): mi-ar fi greu să reconstruiesc din memorie, după peste o jumătate de veac, o povestire cu atîtea amănunte subtile.CAR. a fi greu de mînă, a fi neîndemînatic. a fi greu la palmă sau a avea palmă grea, a pălmui, a lovi cu putere. a-i fi greu (şi) pămîntului (cu cineva), (reg. ) a fi plin de păcate, ticălos. a-i fi (mai mare) groază (sau groaza) (de ceva sau de cineva) (cuiva), a fi îngrozit (de ceva sau de cineva): ţi-era mai mare groaza! POP. a fi gros de cap, a avea mintea înceată. a fi gros de obraz sau a avea obrazul gros sau a-i fi gros obrazul (cuiva), a fi fără ruşine; a fi obraznic, mojic: îmi pare rău că eşti gros de obraz.CR. a fi gros la ceafă (sau cu ceafa groasă), 1) a fi bogat; 2) a fi mojic. a fi gros la piele (sau cu pielea groasă) sau a avea pielea groasă, a fi nesimţit(or), neobrăzat: cel fără obraz şi gros la pieale.ŢICHINDEAL. a fi gros (sau cald) la (sau de) pungă (sau cu punga groasă), a fi foarte bogat. a fi gură-spartă, (fam. ) a nu putea păstra un secret, o taină. a fi hacul (cuiva), a pune la respect (pe cineva). a fi hap pe cap, a fi tocmai pe tocmai, chit pe chit.
a fi frumos din partea cuiva
a fi goală ca o oală a fi gol ca şarpele a fi gol prepeleac a fi gol puşcă a-i fi graiul prins a fi gras ca un pepene a fi gras ca un ţînţar a-i fi greaţă
a-i fi greu a fi greu de mînă a fi greu la palmă a-i fi greu pămîntului a-i fi groază a fi gros de cap a fi gros de obraz a fi gros la ceafă a fi gros la piele a fi gros la pungă a fi gură-spartă a fi hacul a fi hap pe cap
a-i fi indiferent
a fi harnic să ... (sau a ..., de ...), (înv. ) a fi în stare să ..., a putea să ...: nu este nime harnic să-i stea împotrivă.NEC. a fi hămesit, a fi lihnit de foame. a fi ieşit (sau sărit) din ţîţîni, (reg. ) a fi nebun, smintit, zănatic: vorbe de om sărit din ţîţîni.SAD. a-i fi indiferent (cuiva ceva), a nu-i păsa (cuiva de ceva): omului înzestrat cu adevărat talent îi este absolut indiferentă judecata altuia despre operele sale.CAR.
a fi inima rece
a(-i) fi inima rece (cuiva), a fi speriat, înspăimîntat: şi nu-i era, zău, nimănui în piept inima rece.AL.
fiinţă de faţă fii pe pace! fii salon! a fi iute ca prîsnelul a fi iute de oţele a fi îmbrăcată grafină a fi îmburdat cu leagănul a fi în activitate
fiinţă de faţă, (înv. ) prezenţă: fiinţa de faţă a steagului profetului chiar nu putu încuraja pe ostaşi.BĂLC. fii pe pace!, fii liniştit!, nu-ţi fă griji!: fii pe pace! n-ai venit degeaba.DELAVR. fii salon!, (arg. ) 1) ţine-te de cuvînt!; 2) nu fi mojic! a fi iute ca prîsnelul, a fi foarte vioi, iute, harnic. a fi iute (sau slab) de oţele, a fi iute (sau slab) din fire. a fi îmbrăcată grafină, (reg. ; despre femei) a fi îmbrăcată foarte elegant. a fi îmburdat cu leagănul, (reg. ) a fi scrîntit la minte. a fi în activitate, a lucra; a ocupa un post. a fi (sau a se crede) în al şaptelea (sau al nouălea) cer, a fi (sau a se crede) foarte fericit, a nu mai putea de bucurie. a fi în anii maimuţei, (reg. ) a fi sclerozat (de bătrîneţe); a fi în mintea copiilor. a nu fi în apele lui, a fi prost dispus, abătut, tulburat; a nu-i fi toţi boii acasă. a fi în ăle vaviloane, (înv. ) a fi zăpăcit, năucit, dezorientat. a fi în bună rînduială, a fi în ordine. a fi în buze (sau în gură) miere şi în inimă fiere (sau otravă) sau a fi în faţă miere şi în dos fiere, a fi viclean, făţarnic. a-i fi în cale (cuiva), a fi în drumul cuiva: dacă tot ţi-i în cale, abate-te pe la dînsul! a fi în cauză, a fi amestecat, implicat într-o chestiune. a fi în căderea cuiva, a fi de competenţa cuiva. a fi în circulaţie, a fi întrebuinţat, a fi valabil: bancnotele de o sută de lei nu mai sînt în circulaţie. a fi în cîmpul muncii, a fi angajat undeva, a munci. a fi în comă, a agoniza. a fi (sau a rămîne) încredinţat că ..., a fi convins că ..., a fi sigur că ...: erau încredinţaţi că tatăl lor ştia ce spune.ISP. a fi în cruci, (despre soare) a fi la amiază: tocmai la amiazi cînd va fi soarele în cruci.ISP. a fi în cumpănă, a fi în dificultate, a fi la ananghie, a fi sub semnul întrebării: este esistenţa statului în cumpănă? CAR. a nu-i fi (sau a nu-i veni) îndemînă (cuiva), 1) a-i veni peste mînă, a nu-i conveni (cuiva ceva); 2) a nu se simţi bine, a fi bolnav: cum nu-i bine şi-ndămînă cu ibovnica vecină? POP. a fi îndestulat, 1) a fi cuprins, a fi avut; a avea din belşug; 2) a fi în stare, a fi capabil: mintea nu iaste îndestulată a spune ... măririle.MINEIUL. a fi îndrăgostit lulea, a fi foarte îndrăgostit. a fi în duşmănie, 1) (despre oameni) a se duşmăni; 2) (despre fenomene, idei) a se exclude reciproc: amor şi moarte sînt în duşmănie.EM.
a fi harnic să ... a fi hămesit a fi ieşit din ţîţîni
a fi în al şaptelea cer a fi în anii maimuţei a nu fi în apele lui a fi în ăle vaviloane a fi în bună rînduială a fi în buze miere şi în inimă fiere a-i fi în cale a fi în cauză a fi în căderea cuiva a fi în circulaţie a fi în cîmpul muncii a fi în comă a fi încredinţat că ... a fi în cruci a fi în cumpănă a nu-i fi îndemînă a fi îndestulat a fi îndrăgostit lulea a fi în duşmănie
a fi în favorurile cuiva a fi în fiinţă a fi în formă a fi în ghearele cuiva a-i fi în gînd a fi în impas a fi în interesul cuiva a fi în intimitatea cuiva a fi în întîrziere a fi în jenă financiară a fi în joc a fi în lapte a fi în largul lui a fi în legalitate a fi în lucru a fi în măsură să ... a fi în mătase a nu-şi fi în minte a fi în mintea copiilor a fi în neglijeu a fi în neiurea
a fi în nevoie a fi în nori a fi în notă cu ... a fi în ogodul tău a fi în pagubă a fi în pană a fi în pas cu vremea a fi în picioare a fi în pîrg a fi în plecare
a fi în favorurile (sau graţiile) cuiva, a se bucura de favorurile (sau de graţiile) cuiva. a fi (sau a sta, a se ţine) în fiinţă, a exista, a se afla, a se menţine, a dăinui; a fi în ordine, în regulă: odoarele eclesiastice ale Bistriţei stau în fiinţă.OD. a fi în formă, a se afla în plinătatea puterilor. a fi în ghearele cuiva, a fi la cheremul, în stăpînirea cuiva. a-i fi (sau a-i da) în gînd (cuiva), a avea de gînd să ..., a-i trece prin minte să ...: cum sta baba împietrită, dracul îi şi da în gînd una.CR. a fi (sau a ajunge) în impas (sau în încurcătură), a fi în dificultate, a fi la ananghie. a fi în interesul cuiva, a fi spre folosul, spre binele cuiva: fiind chiar în interesul domniilor voastre ... NEGR. a fi în intimitatea cuiva, a fi în relaţii apropiate, prieteneşti cu cineva; a se bucura de încrederea cuiva. a fi în întîrziere, a nu face ceva la timp, a întîrzia. a fi în jenă financiară, a nu avea bani. a fi în joc, a fi într-o situaţie critică, în primejdie. a fi în lapte, (mai ales despre cereale) a fi necopt, crud: boabele sînt în lapte. a fi (sau a se simţi) în (sau la) largul lui (meu, tău etc.), a fi (sau a se simţi) liber, nestingherit: nu şi-au putut face mendrele în largul lor.EM. a fi (sau a intra) în legalitate, a se conforma legilor în vigoare. a fi în lucru, a fi în curs de executare, de elaborare. a fi în măsură să ..., a putea să ..., a avea posibilitatea de a ... a fi în mătase, (despre porumb) a începe să lege. a nu-şi fi în minte, (înv. şi reg. ) a fi nebun: zicea că nu-şi e în minte.N.TEST. a fi (sau a ajunge, a cădea, a da) în mintea (sau în doaga) copiilor, a fi copilăros, infantil; a fi lipsit de judecată, a fi sclerozat. a fi în neglijeu, a fi îmbrăcat sumar, cu toaleta neterminată. a fi în neiurea sau a vorbi neiurlea, (reg. ) a aiura, a delira. a fi (sau a sta) în nevoie (sau la nevoie), 1) (înv. ) a fi în primejdie: [sufletul] pentru multele lui păcate, sta în nevoie să-l piarză.ANTIM ; 2) a fi în dificultate, a fi la greu: ori de cîte ori o fi în nevoie, să-l cheme întrajutor.POP. a fi (sau a trăi) (cu capul) în nori, a trăi în lumea imaginaţiei; a fi distrat: tot în nouri şi visuri ai să trăieşti? NEGR. a fi în notă cu ..., a fi în acord cu ..., a fi în ton cu ... a fi în ogodul tău (al său etc.), (reg. ) a fi în largul, în voia ta (sa etc.): păsările erau mai în ogodul lor.POP. a fi în pagubă, a fi păgubit, a fi în pierdere. a fi (sau a rămîne) în pană, (fam. ) a duce lipsă de ceva. a fi în pas cu vremea (sau cu timpul), a fi în spiritul timpului; a fi la modă. a fi în picioare, 1) a se scula: la şase era în picioare ; 2) a fi gata de ... a fi în pîrg(ă), a fi aproape copt: un smochin mare cu roadele ... în pîrg.ISP. a fi (sau a-i veni) în plecare, (înv. ) a fi gata să ..., a fi cît pe ce să ...: Măndica era în plecare să se deie în dragoste cu puşchiu cel de Pepelea.AL.
a fi în poala cuiva a fi în pom a nu fi în toţi porcii a fi în porneală a fi în poziţie a fi în primele rînduri a fi în prim plan a fi în priză a fi în priză
a fi în producţie a fi în puterea cuiva a fi în regulă
a fi înrînd cu ... a fi în rînd cu lumea
a fi în săptămîna oarbă a fi în scaun a fi în scumpire a fi în secretele zeilor a fi însemnat de Dumnezeu
a fi în situaţia cuiva
a fi în situaţia de a ... a fi în sînul lui Avram a fi în stare să ... a fi în suferinţă de bani a-i fi în şagă
a fi în poala cuiva, (înv. ) a depinde de cineva, a fi la cheremul cuiva: astăzi sînt în poala dumitale.HASD. a fi în pom, (fam. ) 1) a rămîne fără bani, a fi lefter; 2) a fi într-o situaţie dificilă, fără ieşire. a nu fi în toţi porcii (sau boii) (lui) sau a nu-i fi porcii (sau boii) acasă (cuiva), (reg. ) a fi fără chef, a fi prost dispus: nu ştiu ce o fi avînd nea Chiriac ..., parcă nu-i sînt toţi boii acasă.CAR. a fi în porneală, (pop. ) a fi plecat (de) undeva: mi-e neicuţu-n porneală.POP. a fi în poziţie, (fam. ; despre femei) a fi însărcinată. a fi în primele rînduri, a fi în fruntea unei activităţi. a fi în prim plan, 1) a sta în rîndul întîi, în faţă; 2) a fi în centrul atenţiei. a fi (sau a se afla) în priză, (despre piesele jocului de şah) a fi în pericol de a fi capturată. a fi (sau a băga pe cineva) în priză, (fam. ) a fi (sau a face pe cineva) să fie foarte activ. a fi (sau a se afla, a intra etc.) în producţie, 1) (despre oameni) a lucra (sau a începe să lucreze) într-un anumit domeniu de activitate, a fi (sau a intra) în cîmpul muncii; 2) (despre obiecte) a fi în curs de execuţie. a fi (sau a ajunge, a rămîne) în puterea cuiva, 1) a fi (sau a rămîne) la dispoziţia, la discreţia cuiva; a depinde de cineva: simt că în puterea ta sunt.EM. ; 2) a sta în puterea cuiva. a fi în regulă, a fi în ordine: totul e în regulă. a fi (sau a aşeza, a pune, a intra) înrînd cu ... sau a fi (sau a intra) în rîndul ..., a face parte din aceeaşi categorie cu ..., a fi la acelaşi nivel cu ...; a fi alături de ...: ne-a pus în rînd cu ceilalţi şcolari şi ne-a dat de învăţat.CR. a fi în rînd cu lumea, a fi la fel cu ceilalţi; a fi cu rost, aşezat: să te văd om ca toţi oamenii în rînd cu lumea.CR. a fi (sau a intra) în săptămîna oarbă (sau chioară), (pop. şi fam. ) a-şi pierde simţul realităţii; a acţiona orbeşte: tu eşti intrat în săptămîna oarbă, dar ai să deschizi curînd ochii şi ai să te căieşti amar.SAD. a fi în scaun, (reg. ; despre soare) a coborî, a se afla la asfinţit. a fi în scumpire, (despre mărfuri) a avea preţul în creştere: aurul e în scumpire.STANCU. a fi în secretele zeilor, a şti lucruri cunoscute numai de persoane importante; a fi în relaţii apropiate (de prietenie) cu persoane sus-puse. a fi însemnat de Dumnezeu, a avea un defect din naştere. a fi (sau a se găsi, a se afla, a se vedea) în situaţia cuiva, a se afla în condiţii identice sau similare cu cele ale altcuiva; a fi comparabil cu cineva: sînt mii şi zeci de mii în situaţia ta şi soarta le poartă de grijă tuturor. REBR. a fi (pus) (sau a pune pe cineva) în situaţia de a ... (sau să ...), a fi constrîns (sau a obliga pe cineva) să ...: cel mai bun şi mai devotat dintre aceşti reprezentanţi ai ştiinţei e pus în situaţia de a se trudi fără mult folos. SAD. a fi (sau a se afla, a trăi ca) în sînul lui Avram (sau al lui Dumnezeu, ca în sîn de rai), a trăi bine, fericit: mi s-a părut că mă aflu în sînul lui Dumnezeu.CR. a fi (sau a se simţi) în stare (sau capabil) să ..., a putea să ...: a mamei amintire eu unu-n stare-am fost să ţi-o sacrific ţie.EM. a fi în suferinţă de bani, (fam. ) a nu avea bani, a fi lefter. a-i fi în şagă (cuiva), a lua lucrurile în glumă: sărutăm mînile, cuconaşule; eu chiteam că vi-i în şagă.MIRONESCU.
a fi în şapte luni
a fi în tălpi a fi în tălpi a fi în termeni buni a fi în terţă a nu-i fi în ticnă a fi întîiul la joc a fi întîrziat a fi în toane bune
a fi în toată mintea
a nu fi în toate ale sale a fi în toi a fi întors pe dos a fi în trecere prin ...
a fi între ciocan şi nicovală a fi într-o doagă a fi într-o minte a fi într-o pasă bună a fi într-un hal fără hal
a fi în turnul de fildeş a fi înţărcat de dracul a fi înţepat a fi învechit în rele a fi în vizită a fi în voce a-i fi jale a fila a fi la aman
a fi în şapte luni, a fi arţăgos, nestăpînit. a fi (sau a scula pe cineva) în tălpi, 1) a se scula (sau a scula pe cineva) din pat: după cină să dau la culcare, că pînă nu să face ziuă trebuie să fie-n tălpi.POP. ; 2) a (se) pune în mişcare, în acţiune: ar scula tot satul în tălpi să ştie că i-a adus pe Ion în casă.REBR. a fi (cineva) în tălpi, a fi aidoma (cu cineva); a fi leit (cineva): văd că eşti tată-to în tălpi.POP. a fi în termeni buni (sau răi) (cu cineva), a fi în relaţii bune (sau rele) cu cineva. a fi în terţă (cu cineva), a flirta (cu cineva). a nu-i fi în ticnă (cuiva), (înv. ) a nu-i cădea bine, a nu-i tihni (cuiva). a fi întîiul la joc, (despre jucătorii de cărţi), a ieşi cel dintîi, a fi protos. a fi întîrziat, 1) a veni cu întîrziere; 2) a fi înapoiat mintal. a fi în toane bune (sau rele), a fi bine (sau prost) dispus. a (nu) fi în (sau (înv. ) cu) toată mintea (sau în toate minţile), a (nu) fi în deplinătatea facultăţilor mintale; a (nu) fi întreg la minte: oamenii îl credeau sau vreun străin venit de undeva de departe sau că nu e în toate minţile.POP. a nu fi în toate ale sale (ale tale, ale ei etc.), 1) a nu fi în deplinătatea facultăţilor mintale: a rămas cam într-o ureche de cînd i-au murit băieţii în război. Nu e vorbă, nici mai înainte nu era ea în toate ale ei.STANCU ; 2) a fi abătut, a nu fi în apele lui: de ce nu vrei tu să-mi spui ce ai pe suflet? Eu văz că nu eşti în toate aletale.CAR. a fi în toi, a fi în plină desfăşurare: petrecerea era în toi. a fi întors pe dos, (fam. ) a fi tulburat, a fi bulversat. a fi în trecere prin ..., a trece printr-o localitate fără a se opri (mai mult timp): un mare acţionar al consorţiului în trecere prin Bucureşti.ARGHEZI. a fi (sau a se afla, a ajunge, a sta, a se vedea) între ciocan (sau baros) şi nicovală (sau ilău), a fi într-o situaţie critică, a fi la ananghie, la strîmtoare: junele, văzîndu-se pus între ciocan şi nicovală, nu putea face decît a îmbrăca haina.FIL. a fi (cam) într-o doagă (sau dungă, parte, toană, ureche) sau a fi (cam) pe o parte, a fi zăpăcit; a nu fi în toate minţile, a fi smintit, ţicnit, nebun: dă-i pace! vezi că-i într-o toană! POP. a fi într-o minte (cu cineva), (înv. ) a fi de aceeaşi părere (cu cineva). a fi într-o pasă bună (sau proastă), a fi bine (sau prost) dispus. a fi (sau a ajunge) într-un hal fără (de) hal, a fi (sau a ajunge) într-o situaţie, într-o stare dezolantă. a fi (sau a se închide, a rămîne) în turnul de fildeş (sau de ivoriu), (despre artişti, savanţi etc.) a se izola de realitate: să rămîndeoparte, cu ochii către stele, în turnul de ivoriu al visurilor mele? TOP. a fi înţărcat de dracul (sau de Scaraoschi), a fi al dracului, a fi dat dracului, a fi foarte şiret: mare hîtru mai eşti! să juri că te-a înţarcat Scaraoschi! AL. a fi înţepat, a fi rigid, înfumurat, îngîmfat, fudul. a fi învechit în rele, a fi înrăit. a fi în vizită (cu cineva), a se vizita cu cineva. a fi în voce, a fi în deplinătatea calităţilor vocale. a-i fi jale (cuiva) (de cineva), (înv. ) a-i fi dor (cuiva) (de cineva): sărmane prietene! mi-e jale de tine.NEGR. a fila (pe cineva), a urmări (discret) (pe cineva). a fi la aman, a da din colţ în colţ.
a fi la capătul puterilor a fi la capătul răbdării a fi lac de sudoare
a fi la îndemînă
a fi la capătul puterilor, a nu mai putea, a fi epuizat, extenuat. a fi la capătul răbdării, a nu mai putea răbda. a fi lac de sudoare (sau de transpiraţie), a fi foarte transpirat. a fi (sau a rămîne) la cheremul (sau la bunul plac al) cuiva, a fi la discreţia, la bunul plac al cuiva: deacum îi la cheremul meu.AL. a fi la coarnele plugului sau a duce plugul de coarne, a conduce, a stăpîni, a fi stăpîn, a avea pîinea şi cuţitul. a fi la colţi (cu cineva), a nu se înţelege cu cineva. a fi (sau a ajunge) la cuţite (cu cineva), a se duşmăni, a trăi rău cu cineva: au fost multă vreme la cuţite cu directorul şi cu familia acestuia.CAR. a fi la gură de cuptor, a se găsi în mare primejdie. a fi la înălţimea situaţiei, a corespunde pe deplin misiunii încredinţate. a fi la înălţime sau a fi la înălţimea ... (cuiva sau a ceva), 1) a fi la (o anumită) altitudine; 2) a fi aşa cum se cuvine, conform exigenţelor: execuţia nu e la înălţimea planului total.IORGA. a(-i) fi (sau a-i veni) la îndemînă (sau la socoteală) (cuiva ceva), 1) a se găsi, a fi disponibil (ceva); 2) a-i conveni, a-i fi uşor (ceva cuiva): adevărul este că lor nu le vine la îndemînă să schimbe cultura şi instrumentele primitive ... pe nişte maşini moderne şi-o cultură nouă.CAR.
a fi la mijloc a fi la mintea omului a-i fi la mîini bune a fi la parte cu cineva a fi la pămînt
a fi la mijloc, 1) (înv. ) a fi prezent într-o adunare: fiind şi alţi crai megieşi la mijloc să socotească şi să judece.NEC. ; 2) a fi în cauză, în joc: e la mijloc tot norocul vieţii mele. CAR. ; 3) a atrage atenţia că există un dedesubt al lucrurilor: era la mijloc o înşelare şi o uneltire.SAD. ; 4) a trece la mijloc. a fi la mintea omului, a fi evident, clar (ca lumina zilei). a-i fi la mîini bune (cuiva), a-i fi prieten credincios (cuiva). a fi la parte cu cineva, a fi asociat cu cineva la o afacere. a fi la pămînt, 1) a fi căzut la pămînt; 2) (fig. ) a fi ruinat; 3) (fig. ) a fi demoralizat.
a fi la cheremul cuiva a fi la coarnele plugului a fi la colţi a fi la cuţite a fi la gură de cuptor a fi la înălţimea situaţiei a fi la înălţime
a fi la un cuvînt
a fi (sau a sta, a se pune) la remorca cuiva, a fi (sau a se lăsa) condus, dominat de cineva: s-au găsit la noi oameni cari să ne spună că locul statului român trebuie să fie ... la remorca politicei turceşti.OD. a fi la sigur (de ceva), (reg. ) a avea certitudinea unui lucru. a fi la stăpîn, 1) a fi în serviciul cuiva; 2) (fig. ) a nu avea libertate de mişcare. a fi (pus) la şmecherie, (fam. ) a fi dichisit, ferchezuit, sclivisit: îmi place, mă, că eşti la şmicherie.IOVESCU. a fi lată (rău de tot), (despre evenimente, situaţii etc.) a căpăta proporţii grave, îngrijorătoare; a deveni dramatică. a fi lat de foame, a fi foarte flămînd. a fi (sau a se uni, a se face, a se tocmi) la (sau într-un, pre) un cuvînt (cu cineva), (înv. ) a avea aceeaşi părere, a fi într-un gînd, a conveni (cu cineva): şi fiind muntenii toţi la un cuvînt, au dat pe Nicolai-vodă în mînile nemţilor.MUSTE.
a fi la vătale a fi lăsat la vatră a fi leat cu cineva
a fi (sau a intra) la vătale, (reg. ) a îndeplini sau a începe să îndeplinească munca cea mai anevoioasă. a fi lăsat la vatră, (înv. ) (despre ostaşi) a fi eliberat după efectuarea stagiului militar. a fi leat cu cineva, a fi de aceeaşi vîrstă cu cineva.
a fi la remorca cuiva a fi la sigur a fi la stăpîn a fi la şmecherie a fi lată a fi lat de foame
a fi lovit cu leuca a fi lovit cu mîneca ţundrei a fi lovit cu praştia a fi lung de gheare a fi lung în gheare a fi mai breaz ca alţii a fi mai bucuros să ...
a-i fi (sau a i se face) lehamite (cuiva) (de cineva sau de ceva), a se dezgusta, a se scîrbi (de cineva sau de ceva): mi-e lehamite de frăţia voastră.CR. a fi (sau a semăna) leit (poleit) (sau (înv. ) leit poseclit) (cu cineva), a fi întocmai, aidoma cu cineva, a semăna, a aduce (bine) cu cineva: Sultănica e leită poleită răposatul. DELAVR. a fi liber să ... (sau de a ...), a avea posibilitatea de a ..., a i se permite să ...: este liber oricine să susţie orce teorie va voi.MAIOR. a fi lipit de foame, a fi foarte flămînd. a fi lipsit (de ...), (pop. ) a fi foarte sărac: o femeie aşa de lipsită, că nu avea după ce bea apă.POP. a fi (sau a avea) loc, a se putea; a încăpea: în lumea de mizerii şi lacrimi nu e loc pentru atîta milă şi pentru-atît noroc.EM. a fi lovit (sau bătut, trăsnit) cu leuca, 1) a fi lipsit de vlagă; 2) a fi cu toane, a fi zăpăcit; a fi prostănac; 3) a fi beat criţă. a fi lovit cu mîneca ţundrei, (reg. ) a fi prostănac. a fi lovit cu praştia (sau de praştie), (fam. ) a fi (cam) nebun. a fi lung de (sau în) gheare, a fura, a fi hoţ. a fi lung în (sau la, de) gheare (sau unghii, degete), a fi predestinat, predispus la furt. a (nu) fi mai breaz ca alţii, a (nu) fi mai deştept, mai iscusit decît alţii. a fi mai bucuros să ..., a prefera să ...
a fi mai catolic decît papa
a fi mai catolic decît papa, a fi mai riguros, în chestiuni de formă, decît cei însărcinaţi să vegheze la respectarea ei; a exagera: îmi pare bine că sînt mai catolic decît papa, în această cestiune.MAIOR.
a-i fi lehamite a fi leit a fi liber să ... a fi lipit de foame a fi lipsit a fi loc
a fi mai cu moţ
a-i fi mai mare dragul a fi mai mult mort decît viu a fi mai presus de ... a fi mai presus de orice critică a fi mai sărac ca cucul a-i fi mau a fi măgarul cuiva a fi mic la os a nu fi mijloc de a ...
a-i fi milă a-i fi milă ca ţiganului de pilă a fi miop a fi mireasă cu ...
a fi (sau a se crede) mai cu moţ (sau mai cu coarne) (decît cineva), a fi (sau a se crede) superior (cuiva). a-i fi mai mare dragul (sau mila, ruşinea, ciuda) (cuiva), a-i fi foarte plăcut (sau foarte milă, foarte ruşine, foarte ciudă) (cuiva): începură greieruşii să ţîrîie şi păsărelele pe ramuri să ciripească, de ţi-era mai mare dragul.POP. a fi mai mult mort decît viu sau a fi pe jumătate mort, a fi foarte obosit, epuizat. a fi (sau a se pune, a se situa) mai presus de ..., a se ridica deasupra ...: sînt în stare să mă pun mai presus de orice interes personal.CAR. a fi mai presus de orice critică, a fi de o calitate foarte înaltă. a fi mai sărac ca cucul, foarte sărac. a-i fi mau (cuiva), a-i conveni (cuiva ceva), a se obişnui (cu ceva). a fi măgarul cuiva, a face treburile grele şi umilitoare pentru cineva. a fi mic la os, a avea o constituţie delicată. a nu fi mijloc de a ..., a nu exista posibilitatea de a ... a-i fi (sau a i se face) milă (cuiva de cineva), 1) a compătimi (pe cineva); 2) a se îndura, a se milostivi (de cineva): văzînd Dumnezeu că gîngăniile şi gujuliile ... necontenit îi necăjesc pe oameni, i s-a făcut milă de aceştia.POP. a-i fi milă ca ţiganului de pilă, a nu avea milă. a fi miop, a nu vedea bine, a suferi de miopie. a fi mireasă cu ..., (înv. şi pop. ; despre fete, femei) a se căsători cu ...: da şi Sfînta Duminică ştia că Lunai mireasă cu Soarele.POP.
a fi mîna de sare a fi mîna dreaptă a fi mînă spartă a fi mînă strînsă a fi mîncat de gîndaci a fi mîncat de molii a fi mîncat de nevoi
a(-i) fi (cu) mîna (sau mîinile) de sare, (reg. ) a avea ghinion: cîte flori pe iaz în sus toate cu mîndra le-am pus ... le-am pus cu mîna de sare şi nici una nu răsare.POP. a fi mîna (cea) dreaptă (a cuiva), a fi principalul sprijin, omul de încredere (al cuiva): un bun grămătic era mîna dreaptă a boierului.CAR. a fi mînă spartă, a fi risipitor. a fi mînă strînsă, a fi econom; a fi zgîrcit. a fi mîncat de gîndaci, (pop. ) a avea hainele rupte, ciuruite.
a-i fi naşul a fi naţie blagoslovită a fi născut în zi de lucru a fi născut în zodia porcului a fi născut în zodia raţelor a fi nea într-o parte
a fi mîncat de molii, 1) (despre obiecte) a fi foarte vechi; 2) (despre oameni) a avea o mentalitate învechită. a fi mîncat de nevoi, a fi suferit multe necazuri, lipsuri. a fi mîncat (sau a cunoaşte, a şti) moarea cuiva, a cunoaşte firea, obiceiurile cuiva: pare-mi-se că ştii tu moarea mea ... CR. a fi mîncat pîine din multe cuptoare sau a fi mîncat (mai) multe păşti (sau mai mulţi crăciuni) decît cineva, a fi (mai) bătrîn, a avea (mai) multă experienţă de viaţă. a fi mîndru ca un păun, a fi îngîmfat, înfumurat. a fi mîţă blîndă, a fi făţarnic, ipocrit. a fi mîţă plouată (sau udă), a fi abătut, descurajat. a fi moale de mijloc, a fi linguşitor. a fi moale la inimă, 1) a fi milos; 2) a fi lipsit de voinţă. a-i fi moale (cuiva) sau a trăi pe moale (şi la cald), a avea o existenţă tihnită, lipsită de griji: babei mele nare să-i fie moale, cînd m-oi întoarce acasă.CR. a fi moară neferecată, a fi vorbăreţ, vorbăreţ, a flecări tot timpul. a fi modru, (reg. ) a putea, a fi chip: văzînd oamenii că nu-i modru să-i scoată cu puterea, s-au dat cu rugăciunea lui Dumnezeu.POP. a nu fi (sau a nu (mai) avea) modru, (reg. ) 1) a nu mai putea, a-i fi imposibil să ...: n-are cap de-a o uita, nici modru de-a o lăsa. POP. ; 2) a fi peste măsură de ..., a fi fără seamăn de ... a fi mort după ... (sau fără ...), 1) a dori foarte mult să aibă ...; 2) a fi foarte îndrăgostit de ... a fi muiere (sau nevastă) cu cîrpă (în cap), (reg. ; despre bărbaţi) a fi fricos ca o muiere: ba eu prins că nu m-oi da, că nu-s nevastă cu cîrpă, de unguri să-mi fie frică.POP. a nu fi mult să ..., a fi la un pas de a ... a fi murit şi moartea (în cineva), a fi lipsit de vlagă, a fi becisnic. a fi musai, a fi absolut necesar, a fi obligatoriu. a-i fi naşul (sau naşa) (cuiva), a-i veni de hac (cuiva), a pune la punct (pe cineva), (p .ext. ) a bate (pe cineva). a fi naţie blagoslovită, (reg. ) a fi om bun. a fi născut în zi de lucru, a fi foarte harnic. a fi născut în zodia porcului (sau scroafei), a fi foarte norocos. a fi născut în zodia raţelor, a fi veşnic însetat: Setilă, fiul secetei, născut în zodia raţelor.CR. a fi nea într-o parte, (rar ) a fi smintit.
a fi neam a fi neam după iapa popii a fi neam prost
a fi (sau a se face) neam (cu ...), a se înrudi (cu ...): ţi-oi da car cu şase boi, să te faci rudă cu noi.POP. a fi neam după iapa popii (cu cineva), (glumeţ) a fi neam foarte pe departe (cu cineva). a fi neam prost, a fi lipsit de educaţie, a fi mojic.
a fi mîncat moarea cuiva a fi mîncat pîine din multe cuptoare a fi mîndru ca un păun a fi mîţă blîndă a fi mîţă plouată a fi moale de mijloc a fi moale la inimă a-i fi moale a fi moară neferecată a fi modru a nu fi modru a fi mort după ... a fi muiere cu cîrpă a nu fi mult să ... a fi murit şi moartea a fi musai
a fi neam tămîie a-i fi nează a fi nebun de carte a-i fi necaz a-i fi necaz a fi necazul oamenilor a fi necesar a fi negru în cerul gurii a fi negru pămînt a fi nelalocul lui a fi nespălat la gură a fi nevoie de cap a fi nevoit să ... a nu fi nici cal, nici măgar a nu-i fi nici cald, nici rece a nu fi nici de zeama ouălor a nu fi nici o trebuinţă a nu fi nimic de capul cuiva a fi nor a fi nul la ... a fi numai burtă şi căciulă a fi numai greabănul de el a fi numai gura de cineva a fi numai lapte şi miere a fi numai o apă a fi numai ochi a fi numai piele şi os a-i fi numele ... a fi nuntă a fi oaie cu şorici a fi o apă şi un pămînt a-i fi oarecum a fi o cîrpă a fi o frînă pentru ... a fi om copt
a fi neam tămîie, a fi ignorant; a nu avea habar. a-i fi nează (cuiva), (reg. ) a-i fi silă, scîrbă, greaţă (cuiva de cineva sau de ceva): la vremea asta ceţoasă tot omului i-i nează.POP. a fi nebun de carte, a fi tobă de carte. a-i fi necaz (cuiva de ceva) sau a avea necaz (de ceva), a-i părea rău, a-i fi ciudă (cuiva de ceva): nu ţ-e necaz cînd te izbeşte un armăsar, ci cînd te trînteşte un măgar. PANN. a-i fi (sau a avea) necaz (cuiva pe cineva) sau a-i purta necaz (cuiva), a fi supărat (pe cineva), a purta pică (cuiva): acea femeie îi purta necaz bătrînei, că nu trăia bine cu soacră-sa.POP. a fi necazul oamenilor, (reg. ) a fi bolnăvicios; a fi becisnic. a fi necesar, a trebui. a fi negru în cerul gurii, v. a avea suflet negru. a fi (sau a se face) negru (ca) pămînt(ul), a fi foarte supărat, mînios; a fi negru de supărare, de mînie: spune-mi, mîndră, ce ţi-i gîndul, de eşti neagră ca pămîntul? POP. a fi nelalocul lui, (fig. ) a avea o purtare inadecvată, necorespunzătoare. a fi nespălat la gură, a fi spurcat la gură. a fi nevoie de cap, (reg. ), a fi primejdie de moarte: să nu te ducă păcatele să vînezi p-acolo, că este nevoie de cap.ISP. a fi (sau a se vedea) nevoit (sau silit) să ..., a fi constrîns să ..., a trebui să ...: pînă şi cel mai mare erou se vede sîlit a părăsi cîmpul gloriei.AL. a nu fi nici cal, nici măgar, a nu aparţine nici unei categorii, a nu avea un statut clar. a nu-i fi nici cald, nici rece (cuiva) sau a nu-i ţine nici de cald, nici de rece (cuiva), a-i fi indiferent. a nu fi nici de zeama ouălor, a nu fi bun de nimic: sărace! sărace! nu eşti bun nici de zama ouălor! CR. a nu (mai) fi (de) nici o trebuinţă, a fi nefolositor, inutil. a nu fi nimic de capul cuiva, a nu fi bun de nimic, a nu se pricepe la nimic. a fi nor, a fi înnorat. a fi nul la ..., (arg. ) a nu şti absolut nimic la ...: eram nul la matematici.GALA. a fi numai burtă şi căciulă, a fi scund. a fi numai greabănul de el, a fi slab ca o scîndură. a fi numai gura de cineva, a spune multe şi a nu face nimic. a fi numai lapte şi miere, a fi exagerat de amabil, de binevoitor. a fi numai o apă, a fi lac de transpiraţie. a fi numai ochi (şi urechi), a privi foarte atent (la ceva). a fi numai piele(a) şi os(ul) (sau oase) sau a-i fluiera vîntul prin oase (cuiva) sau a-i număra oasele (sau coastele) (cuiva), a fi foarte slab. a-i fi numele ... (cuiva), (înv. ) a se numi ..., a se chema ...: şi-i era numele Plachidas.DOS. a fi nuntă, (reg. ; despre oameni) a fi în număr mare: da’ce v-aţi adunat atîţia? e nuntă? POP. a fi oaie cu şorici, (reg. ) a fi prost şi obraznic. a fi (toţi) o apă şi un pămînt, a fi (toţi) la fel, de-o teapă. a-i fi oarecum, a se jena, a se sfii: mă mir că nu ţi-i oarecum să-ţi fie.CR. a fi o cîrpă, a fi un om de nimic; a fi lipsit de caracter, de coloană vertebrală. a fi o frînă pentru ..., a fi un obstacol în calea ... a fi om copt (la minte), a fi om serios, cu judecată cumpănită.
a fi om cu dare de mînă a fi om de acţiune a fi om de cultură a fi om de cuvînt a fi om de lume a fi o mînă singură
a fi pe gînduri a fi pe jantă a-i fi pe la nas a fi pe linia de plutire a fi pe linie moartă
a fi om cu dare de mînă, a fi bogat. a fi om de acţiune, a fi energic, a acţiona cu rapiditate. a fi om de cultură, a fi foarte instruit. a fi om de cuvînt, a-şi respecta promisiunile. a fi om de lume, 1) a avea experienţa vieţii; 2) a fi vesel, dornic de petreceri. a fi o mînă singură, (reg. ) a fi singur, fără ajutor. a fi omul (sau om al) lui Dumnezeu, a fi, a se purta conform moralei creştine; a fi bun, cinstit: toţi oamenii zic că-i rău, da-i omul lui Dumnezeu.POP. a fi op, (înv. ) 1) a fi de folos, oportun: toţi plecară-se ... şi fură op.PSALT. ; 2) a trebui, a fi necesar: e op să ştim . a fi o pişcoace sau cît pişcoacea, (pop. ) a fi mic de tot. a fi orb de minte, (reg. ) a fi prost. a fi o revelaţie, a fi o surpriză, a depăşi aşteptările: tînărul pianist a fost o revelaţie.VINEA. a fi (sau a rămîne) orfan, a-şi pierde părinţii: din cea mai fragedă a mea copilărie eu am rămas orfan.POP. a-i fi paharul plin (cuiva), a ajunge la limita răbdării: multe, Doamne, l-au bătut, i-a fost paharul plin.COŞBUC. a fi papă-lapte, a fi lipsit de energie, de iniţiativă; a fi nătăfleţ, bleg. a-i fi (cuiva) paraxin, (înv. ) a i se părea curios, a se mira: boierule, să nu-ţi fi paraxim unde nu vezi ... numai amîndoi.ISP. a fi păduche leşinat, (reg. ) 1) a fi lacom; 2) a fi foarte slab. a fi păpuşa cuiva, a se lăsa dirijat de ci- neva. a fi păţit multe, a fi trecut prin multe necazuri, a avea experienţă: cine a păţit multe, ştie multe. a fi (sau a rămîne, a cădea) pe bec, (fam. ) 1) a rămîne fără bani, lefter; 2) (despre femei) a rămîne însărcinată. a fi pe cale, a călători: de ani e pe cale.EM. a fi pe cale de a ... (sau să ...), a fi pe punctul de a ..., a intenţiona să ...: e pe cale să se-nsoare . a mai fi pe cît este, a fi încă o dată pe atît (de mare, tare): asta n-aş face-o eu, de-ar mai fi el pe cît este.CR. a fi pe cuţit, a fi în ceasul morţii, gata să-şi dea sufletul. a fi (sau a sta) pe cuţite, a fi nerăbdător de a afla ceva sau de a pleca; a fi (sau a sta) pe jăratec, pe cărbuni, pe ghimpi. a fi pe fază, (fam. ) (a fi atent şi) a acţiona prompt, la momentul potrivit. a fi (sau a cădea, a se pune, a sta, a şedea, a rămîne) (dus) pe (sau (înv. ) în) gînduri (sau (înv. şi pop. ) pe gînd, pe cugete), a cugeta, a (se) gîndi, a reflecta: o, demone, viaţa-mi şi sufletu-mi de vrei, de ce mai stai pe gînduri, de ce nu mi le iei? EM. a fi pe jantă, 1) (despre maşini) a avea un cauciuc dezumflat; 2) (fam. ) a rămîne fără bani. a-i fi (ruşine) pe la nas, a se ruşina: nu-i este aşa, niţel pe la nas ...? PREDA. a fi pe linia de plutire, (fig. ) a supravieţui. a fi (sau a se afla, a trece) pe linie moartă, a fi retrogradat (într-un post mărunt).
a fi pe marginea gropii
a fi (sau a se găsi, a ajunge) pe (sau la) marginea gropii (sau mormîntului), a fi la un pas de moarte.
a fi omul lui Dumnezeu a fi op a fi o pişcoace a fi orb de minte a fi o revelaţie a fi orfan a-i fi paharul plin a fi papă-lapte a-i fi paraxin a fi păduche leşinat a fi păpuşa cuiva a fi păţit multe a fi pe bec a fi pe cale a fi pe cale de a ... a mai fi pe cît este a fi pe cuţit a fi pe cuţite a fi pe fază
a fi (sau a se afla, a ajunge) pe (sau la) marginea prăpastiei, a fi într-o situaţie critică; a fi ameninţat de o a fi pe marginea prăpastiei mare primejdie: am fost din cauza ei pe marginea prăpastiei. GANE. a fi (sau a se afla) pe (patul de) moarte (sau pe patul morţii) sau a (se) lupta cu moartea sau (reg. ) a a fi pe moarte trage a moarte, a fi în agonie, a trage să moară. a (nu) fi pentru (sau împotrivă, contra), a (nu) fi de acord (cu ceva): a ţinut să declare că d-sa nu este pentru această propunere. CAR. a fi pentru a fi pentru unii mumă, iar pentru alţii ciumă a fi pentru unii mumă, iar pentru alţii ciumă, a trata preferenţial. a fi pe o măsură a fi pe o măsură (cu cineva), a se potrivi, a fi de aceeaşi teapă (cu cineva). a fi pe pămînt a (nu) fi (cu picioarele) pe pămînt, a (nu) avea simţul realităţii. a fi pe picior de ducă a fi pe picior de ducă, v. a sta pe picior de plecare. a fi pe picior de egalitate a fi pe picior de egalitate (cu cineva), a se bucura de aceleaşi drepturi (cu cineva). a fi (sau a se afla) pe picior de pace (sau de război), a fi în stare de pace (sau de război): avea şi o armată pe picior de război. CEZAR.P. a fi pe picior de pace a(-i) fi pe plac(ul) cuiva, a plăcea cuiva, a fi agreat, simpatizat de cineva: începu şi el a cîrpi ce şi pe unde a fi pe plac cuiva nu-i era pe plac.POP. a fi pe post de ..., (fam. ) a ocupa temporar, accidental (în locul altuia) funcţia de ...: azi, sînt pe post de a fi pe post de ... spălătoreasă. a fi pe potriveala cuiva a fi pe potriveala cuiva, (reg. ) a fi nimerit, indicat, potrivit cuiva; a fi pe măsura cuiva.
a fi pe punctul de a ... a fi pe roată a fi pe scîndură a-i fi peste cap a fi pestriţ la maţe a fi piatră în casă
a fi picat din cer a fi pic de apă a fi piedică cu cineva a fi pisică blîndă a fi pîine şi caş a fi plătit a fi plin de neam a fi plin de noroc ca broasca de păr a fi plin de noroc ca porcul de rapăn
a fi (sau a se găsi) pe (sau la) punctul de a ... (sau (înv. ) în punctul ..., în punct de ...), a fi gata de ..., a fi pregătit să ..., a fi cît pe-aci să ...: a fost pe punctul de a plăti cu închisoarea aceste îndrăzneli.SAD. a fi pe roată, (despre situaţii) a fi schimbător: ah! norocule, slăvitule, ştii că starea-ţi e pe roată.CONACHI. a fi pe scîndură, (reg. ) a fi mort (în sicriu): cînd era în zori de ziuă, Vălean era pă scîndură.POP. a-i fi (sau a-i ajunge) (pînă) peste cap (cuiva), a-i fi prea destul (cuiva); a se sătura. a fi pestriţ (sau negru) la maţe sau a avea (sau a fi cu) maţe pestriţe, a fi rău lasuflet: nevasta ... celui bogat era pestriţă la maţe şi foarte zgîrcită.CR. a fi piatră în casă sau a fi piatra (de moară) din casă, (fam. ) a fi fată nemăritată (considerată ca o povară pentru familie): pentru babă, fata moşneagului era piatră de moară în casă.CR. a fi picat (sau a fi căzut) (ca) din cer (sau din lună, din nori), 1) (fam. ) a veni pe neaşteptate; 2) (reg. şi fam. ) a fi singur pe lume: făr-de fraţi, făr-de surori, parcă sînt picat din nori.POP. ; 3) a fi complet străin de cele din preajmă; a fi dezorientat, a nu şti ce să facă. a fi (sau a se face) pic de apă (sau de năduşeală), a fi foarte transpirat: eram pic de apă cînd am ajuns la locul de pîndă.SAD. a fi piedică cu cineva, (înv. ) a sta în calea cuiva: era pedică Cantemir Vodă cu Cupăreştii.NEC. a fi pisică blîndă, a fi făţarnic. a fi pîine şi caş (cu cineva), (reg. ) a fi prieten la cataramă (cu cineva). a fi (sau a se socoti) plătit (faţă de cineva), a nu fi (sau a nu se socoti) dator (cuiva): numai cu acest răspuns m-aş putea socoti plătit faţă de toate întrebările tale.CAR. a fi plin de neam, (înv. ) a fi de neam mare: Mihălachi era plin de neam.NEC. a fi plin de noroc ca broasca de păr sau (înv. ) a-i sta norocul tot împotrivă, (pop. ) a avea ghinion; a fi ghinionist: i-au stătut nărocul, săracul, tot împotrivă.NEC. a fi plin de noroc ca porcul de rapăn, (pop. ) a fi foarte norocos.
a fi plin de parale ca cîinele de purici a fi plin de sine a fi pocit a-i fi popa a fi pornit a fi prada cuiva
a fi pradă a fi pragul casei a fi prea de tot a fi prieten de căciulă a fi prieten la cataramă a fi prieten unghie şi carne a fi prins de limbă a fi puişor cu caş la gură a fi pus la punct a fi pus pe liber a fi pus pe trai a nu fi puţin lucru fir-ar al dracului! fir-ar el iacă cui! a fi ras din cartea vieţii a-i fi rău a fi rău a fi rău de gură a fi rău de ochi a fi rău de scîrbă a fi rău dispus a fi recunoscător a fi rost
a fi plin de parale ca cîinele de purici, (pop. ) a avea mulţi bani. a fi plin de sine, a fi încrezut, îngîmfat. a fi pocit, 1) a fi fermecat, blestemat, vrăjit; a fi cu ghinion: pare că era lucru pocit, cu cît se opintea mai tare ca să-l rădice, calul cu atîta se cufunda mai adînc.POP. ; 2) a fi desfigurat. a-i fi popa (cuiva), a învăţa minte (pe cineva), a veni (cuiva) de hac, a-i fi naşul (cuiva): dacă-i vorba pe aşa, apoi eu ţi-s popa.REBR. a fi pornit sau a porni pe ..., a căuta (cu tot dinadinsul) să ..., a fi dispus să ...: sînt porniţi pe sîcîială.STANCU. a fi (în) prada cuiva, v. a fi pradă (cuiva sau a ceva). a fi (sau a cădea, a (se) da, a (se) lăsa, a rămîne) pradă (sau (în) prada) (cuiva sau a ceva), a fi (sau a (se) da, a (se) lăsa, a rămîne) dominat, copleşit de cineva sau de ceva, la bunul plac al cuiva (sau a ceva): lăsînd pradă gurii mele ale tale buze dulci.EM. a fi pragul casei, a fi sprijinul familiei. a fi prea de tot (sau prea din cale afară, prea-prea), a depăşi ceea ce poate fi îngăduit, acceptat, permis: dar ca o stîrpitură ... să-i facă lui asta, i se păru că e prea-prea.CAMIL.P. a fi prieten (sau cunoscut) de căciulă (cu cineva), a fi o simplă cunoştinţă (a cuiva). a fi prieten la cataramă (cu cineva), a fi prieten apropiat, intim (cu cineva). a fi prieten unghie şi carne (cu cineva), a fi frate de cruce (cu cineva): vărului meu Ioan, cu care [Pavel] era prieten unghie şi carne.CR. a fi prins de limbă, (înv. ) a fi ameţit de băutură. a fi puişor cu caş la gură, a fi copil, a fi imatur, (p.ext. ) a fi (total) lipsit de experienţă. a fi pus la punct, a fi bine îmbrăcat (şi îngrijit). a fi pus pe liber, a fi concediat. a fi pus pe trai, a duce o viaţă de chefuri şi petreceri: e pus pe trai! POP. a nu fi puţin lucru, a fi mare lucru: nu era puţin lucru pentru om să aibă pe Dumnezeu în preajma lui.POP. fir-ar al (sau a, ai, ale) dracului!, blestemat să fie!: fir-ar a dracului de viaţă ş-afurisită! că m-a făcut mama fără noroc! CAR. fir-ar el iacă cui!, fir-ar al dracului! a fi ras (sau şters) (de Dumnezeu) din cartea vieţii (sau a viilor), a muri. a-i fi (sau a-i merge) rău (cuiva), 1) a o duce greu; a nu-i prii (cuiva): cînd ne-o fi mai rău, să ne fie ca astă-seară.GALA. ; 2) a se simţi rău. a fi rău, (despre bolnavi) a fi în stare gravă. a fi rău de gură (sau gură rea), a avea gură mare; a fi scandalagiu. a fi rău de (sau la) ochi sau a avea ochi răi, a deochea. a fi rău de scîrbă, (reg. ) a trăi cu (prea multă) intensitate o durere, o neplăcere: cam ce preţ vrei tu? spune ... că nu-s aşa rău de scîrbă.POP. a fi (sau a părea) rău dispus, a fi (sau a părea) indispus. a fi recunoscător (cuiva), a purta recunoştinţă (cuiva): pentru propagarea învăţăturilor înalte ... şcoalei fireşti trebuie să-i fim recunoscători.CAR. a fi rost (de ceva), a exista o ocazie, o posibilitate favorabilă: ia stai, frate, că e rost să mă plimbe şi pe mine! TOP.
a fi rudă a fi rupt de osteneală a fi rupt din soare a fi rupt în coş a-i fi ruşine a fi ruşinea cuiva a-i fi ruşine
a fi sac fără fund a fi salon a fi salta-singurel a fi sat fără cîini a fi sănătos ca un harbuz a nu fi sănătos dacă ... a fi sănătos tun a fi sărac cu duhul a fi sărit din minte a fi sătul pînă-n gît a fi scart a fi scăldat în lapte dulce a-i fi scîrbă a fi scîrbos la gură a fi scris a fi scump de mînă a fi scump la rîs a fi scump la secure
a fi scump la tărîţe şi ieftin la făină a fi scump la vedere
a fi rudă (cu cineva) sau a-i fi rudă (cuiva), a se înrudi, a face parte din aceeaşi familie (cu cineva): stariţa schitului era rudă cu tovarăşul meu de drum.HOGAŞ. a fi rupt (sau frînt) de osteneală, a fi foarte obosit: atît de mult era ruptă de osteneală, încît căzu şi rămase acolo o zi ş-o noapte.ISP. a fi rupt din soare (sau din rai), a fi extraordinar de frumos: chipul tău e rupt din soare.BOL. a fi rupt (sau fript) în coş, a fi foarte flămînd, a fi mort de foame şi de sete: aşteptau cu neastîmpăr, fiind rupţi în coş, de foame şi de sete.CR. a-i fi (cu) ruşine, a se ruşina: fiindu-i cu ruşine a-l vedea la obraz.MINEIUL. a fi ruşinea cuiva, a face de ruşine pe cineva: era un fel de ruşinea familiei.SAD. a-i fi (sau a i se face, a avea) ruşine (sau (înv. ) cu ruşine) (cuiva) sau a-l prinde ruşinea (pe cineva), a se ruşina: i-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni! EM. a fi sac fără fund (sau spart), 1) a fi lacom, nesăţios; (spec. ) a fi mîncăcios: pe semne c-aista-i Flămînzilă, foametea, sac fără fund, sau cine ştie ce pricopsală a fi.CR. ; 2) a fi risipitor: femeia-i sac fără fund.CR. ; 3) a şti (şi a povesti) multe snoave, anecdote, glume: uneori cînta lucruri vesele, era un fel de izvor nesecat, sac fără fund, cum îi ziceau prietenii.SAD. a fi salon, (arg. ) a fi de calitate foarte bună; a fi distins. a fi salta-singurel, (reg. ) a fi singur cuc: la început era Dumnezeu salta-singurel.POP. a fi (un) sat fără cîini, a rămîne de izbelişte: republica literelor româneşti a fost pînă acum un sat fără cîini.CAR. a fi sănătos ca un harbuz, a fi gras şi frumos. a nu fi sănătos dacă ..., (fam. ) a nu se putea reţine sau abţine de la ceva (rău), a nu se simţi bine pînă nu face sau nu spune ceva (rău); a-i sta în fire să facă ceva (rău): nu e sănătos dacă nu pune mîna. a fi sănătos tun, a fi perfect sănătos. a fi sărac cu duhul, a fi încet la minte. a fi sărit din minte, a fi nebun: ori, poate, eşti sărit din minte, nu cum erai mai înainte.POP. a fi sătul pînă-n gît, a fi peste măsură de sătul, a i se acri, a-i ajunge: pînă în gît eşti sătul.PANN. a fi scart, (la jocul de cărţi) a nu mai avea în mînă cărţi de o anumită culoare. a fi scăldat în lapte dulce, 1) a fi alb la faţă; 2) a fi plăcut, amabil. a-i fi (sau a (i se) face) scîrbă (sau o scîrbă) sau a-l (cu)prinde scîrba (sau o scîrbă), a (se) scîrbi, a (se) dezgusta: fugi, că mi-e scîrbă cînd te-aud.VLAH. a fi scîrbos la gură sau a avea gură scîrboasă, a vorbi indecent, trivial, vulgar. a(-i) fi scris (în noroc) (cuiva), a(-i) fi rînduit (cuiva) de la naştere, a(-i) fi sortit, hărăzit (cuiva): ce e scris şi pentru noi, bucuroşi le-om duce toate.EM. a fi scump de mînă, a fi zgîrcit. a fi scump la rîs (sau de zîmbet), a rîde rar, a fi posac: fetişoara asta, o vezi dumneata cît e de scumpă la rîs? CR. a fi scump la secure, (reg. ) (despre lemn) a fi greu de prelucrat, greu de fasonat. a fi scump la tărîţe şi ieftin la făină(sau mălai), a vinde scump lucrurile fără valoare şi ieftin pe cele preţioase; a nu cunoaşte valoarea lucrurilor: măicuţă, de ce eşti scumpă la tărîţe şi ieftină la făină? CR. a fi scump la vedere, a se arăta rar în lume, a trăi retras: Hariclia, cu firea ei sfioasă ..., era mai scumpă la vedere.BASS.
a fi scump la vorbă a fi scurt a fi scurt la minte a fi scurt la vorbă a fi sensibil la ... a-i fi sfială a fi sfinţit a fi sfîntul zilei a fi sigur a fi sigur de sine a-i fi silă de zile a-i fi silă a fi sîngele cuiva a fi slabă nădejde să ... a fi slab de inimă a fi slab de înger a fi slab de piept a fi slab de ţîţîni a fi slobod la gură a fi soarele la toacă a-i fi somn a fi Stan păţitul a fi stăpîn pe situaţie a fi stearpă a fi strîmtorat a fi strîns cu uşa a fi sub călcîi a fi sub glie
a fi scump la vorbă (sau la vorbire, la grai), a fi tăcut: mi s-a părut prostălău; era numai scump la grai.STANCU. a fi scurt, a fi concis: ascult, dar fii scurt, fiindcă sînt foarte obosită.PREDA. a fi scurt la minte, a avea memorie scurtă. a fi scurt la (sau în) vorbă (sau cuvînt, grai, (înv. ) voroavă), a fi puţin comunicativ: tată-meu era de felul lui scurt la vorbă.GANE. a fi sensibil (sau simţitor) la ..., a fi impresionat de ...: el nu era tot aşa de puţin simţitor la aplauzele semenilor săi.CAR. a-i fi sfială (cuiva), (reg. ) a se sfii. a fi sfinţit, (fam. ) a fi beat. a fi sfîntul zilei, a fi o persoană cu trecere; a se bucura de consideraţie. a fi sigur (de cineva sau de (sau pe) ceva), a avea deplină încredere (în cineva), a se baza (pe cineva sau ceva): eu sînt sigur de caracterul lor.CAR. a fi sigur de (sau pe) sine (sau el, dînsul), a fi neşovăitor, a fi conştient de valoarea proprie: omul ce nu şia comunicat ideile nu e niciodată sigur de dînsul.BOLLIAC. a-i fi silă de zile (sau şi de cămaşa de pe el) (cuiva), a fi indispus, plictisit, fără chef. a-i fi (sau a i se face) silă (cuiva) sau a avea silă, a-i fi greaţă, scîrbă (cuiva): îi era ruşine şi silă să-i mărturisească adevărul.REBR. a fi sîngele cuiva, a fi copilul cuiva: o mumă iubeşte fiul căci este al ei sînge, căci l-a purtat la sînu-i.BOL. a fi slabă nădejde (sau nădejde slabă) să ... (sau de ...), (înv. ) a fi puţin probabil să ...: vom da de dînsa pe cale, că aici, precum văd, îi nădejdea slabă.BUDAI-DELEANU. a fi slab de inimă, 1) a fi bolnav de inimă; 2) a fi slab de înger; a fi lipsit de fermitate. a fi slab de înger, a ceda cu uşurinţă, a se lăsa uşor intimidat, înduioşat; a fi lipsit de voinţă: nu te-aş fi crezut aşa slab de înger.CR. a fi slab de piept, a fi bolnav de plămîni. a fi slab de ţîţîni, (reg. ) a fi lipsit de putere, de rezistenţă. a fi slobod la gură, a spune tot ce gîndeşti, fără sfială; a fi obraznic. a fi soarele la (sau pe la) toacă, a fi soarele pe cale să apună: e soarele la toacă, după cum spun ţăranii.SAD. a-i fi (sau a i se face) somn sau a-i veni somnul (cuiva), a fi foarte obosit, a i se închide ochii de oboseală; a vrea să doarmă: cînd îţi va veni somnul, cheamă-mă! POP. a fi Stan păţitul, a fi trecut prin multe încercări: la orice treabă, pe Stan păţitul întreabă.PANN. a fi (sau a rămîne) stăpîn (sau călare) pe situaţie, a fi sigur de reuşita unei acţiuni: din ziua aceea ei rămaseră stăpîni pe situaţie.VLAH. a fi stearpă (sau (reg. ) o sterpătură),(despre femei) a nu putea avea copii: de băieţi nu mai trag nădejde, pentru că baba mea e o sterpătură.CR. a fi strîmtorat (sau la strîmtoare), a fi în dificultate, a fi la greu, a fi în nevoie. a fi strîns cu uşa, a fi la ananghie; a fi nevoit, silit să facă (sau să spună) ceva. a fi sub călcîi, a fi sub dominaţia cuiva. a fi sub glie, a fi mort, îngropat: dar George-al nostru cum o duce? - sub glie, taică, şi sub cruce.COŞBUC.
a fi sub impresia cuiva a fi sub orice critică a fi sub papuc
a fi şagă a fi şapte fraţi pe un cojoc a fi şiret ca oaia a fi nu ştiu cum a-i fi nu ştiu cum să ... a fi talanga tîrgului a fi tanto pe tanto a fi tare a ... a fi tare ca piatra a fi tare de boacă
a fi tare de cap a fi tare de chică
a fi tare de înger a fi tare de ochi a fi tare în ceafă a fi tare în fălci
a fi sub impresia cuiva (sau a ceva), a fi stăpînit, de amintirea, de impresia produsă de cineva (sau de ceva): eram încă sub plăcutaimpresiune a petrecerii.NEGR. a fi sub orice critică, a fi de o calitatefoarte proastă. a fi (sau a ţine pe cineva) sub papuc, a fi (sau a ţine pe cineva) sub ascultare, a fi (sau a face să fie) condus de cineva. a fi (sau a-i părea cuiva) (de) şagă sau a fi (sau a-i părea cuiva) lucru de şagă, a fi (sau a-i părea cuiva că este) ceva neserios, fără importanţă: gardul şi casa femeiei dărîmate la pămînt, o capră ruptă în bucăţi, nui lucru de şagă.CR. a fi şapte fraţi pe un cojoc, a fi scăpătaţi. a fi şiret ca oaia, a fi prost ca noaptea. a fi nu ştiu cum, a avea ceva inexplicabil, neobişnuit, ciudat: prea era nu ştiu cum tovarăşul lui, prea săltat mersul şi prea neted şi gingaş obrazul.POP. a-i fi (cuiva) nu ştiu cum să ..., a-i fi (cuiva) greu sau penibil să ...: sufletele aceste ce sînt drepte a Iadului, mi-e nu ştiu cum să le priimesc.NEGR. a fi talanga tîrgului, (reg. ) a răspîndi zvonuri. a fi (sau a sta) tanto pe tanto, a fi chit: acum nu mai avea încurcături băneşti, cu socotelile stătea „tantoi pe tantoi“.CĂL. a fi tare a ..., (înv. ) a fi cu dreptul de a ..., a fi liber să ...: dat-am cartea domniei meale ... să fie tari şi puternici ... a-şi lua de a zecea de pe a lor drepte ocine şi moşii. (a.1737). URIC. a fi tare (sau sănătos) ca piatra, a fi sănătos şi puternic: ai să fii veselă şi sănătoasă ca piatra.ISP. a fi tare (sau gros) de boacă, (reg. ) 1) a fi prost, mărginit, a fi tare de cap; 2) a fi rezistent la băutură. a fi tare de (sau la) cap, 1) a fi prost, a fi încuiat: după cinci minute te enervezi şi-mi spui că-s tare de cap.CEZAR.P. ; 2) a fi răbdător: în sfîrşit, mama, cît era ea de tare de cap, de la o vreme pierde răbdarea.CR. ; 3) a fi încăpăţînat: cum poate fi omul aşa de tare la cap şi apără atîta norocirea.ŢICHINDEAL ; 4) (reg. ) a fi rezistent la băutură. a fi tare de chică sau a fi cu chica tare, a fi sănătos, gras, voinic; a fi bogat: pe leşii cu chica tare îi ... înjugă ca să are.AL. a fi tare de înger (sau de fire) sau a fi tare la inimă, a nu se lăsa uşor intimidat sau înduioşat; a nu ceda; a fi ferm; a fi rezistent, neînduplecat, curajos: aflaţi domniile voastre că eu îs tare de înger şi nu mă înfricoşez de nimic.SAD.
a fi tare la cerbice a fi tăiat cineva a-i fi tălam a fi tămîie
a fi tare de ochi, a nu vedea bine; a se preface că nu vede bine: „nemuritorii“ sînt cam tari de ochi.VLAH. a fi tare în ceafă, a fi obraznic. a fi tare în fălci, a fi încăpăţînat, a nu se da bătut. a fi tare în replici, a replica prompt şi bine: solgăbirăul nu era tare în replici şi, la toate dovezile profesorului, răspundea cu un zîmbet de superioritate.REBR. a fi tare (sau vîrtos) la (sau în, de) cerbice sau a fi cu cerbicea tare, a fi rezistent, neînduplecat, dîrz, încăpăţînat; a fi neinfluenţabil, a nu ceda: norodul acesta iaste tare la cerbice.BIBLIA. a fi tăiat cineva, (reg. ) a semăna leit cu cineva. a-i fi (cuiva) tălam, (înv. şi reg. ) 1) a-i fi ruşine, a se jena; 2) a-i fi lehamite de ceva. a fi tămîie, (fam. ) 1) a fi lefter, a nu avea nici un ban; 2) a fi ignorant, a nu şti nimic.
a fi tei
a fi (sau a se face beat) tei, a se îmbăta foarte tare, a fi beat turtă: cu-o ghioace de mei, mă făcui tei! POP.
a fi tare în replici
a fi teleleu Tănase a fi timp a-i fi timpul
a fi teleleu Tănase, a fi zăpăcit, prost: tu să nu fii tălălău Tănase, şi-i cere raiul.POP. a (nu) fi timp (pentru ceva), v. a (nu) avea timp (pentru ceva). a-i fi (sau a-i sosi, a-i veni) timpul (cuiva sau la ceva), a-i sosi (cuiva sau la ceva) momentul favorabil, prilejul aşteptat: mie timpul mi-a sosit, timpul de căsătorit.POP.
a fi timpul să ...
a (nu) fi timpul (sau vremea) să ... (sau de ...), a (nu) fi momentul potrivit pentru ...: ar fi vremea să se părăsească în politica Statului român jocul călcărilor periodice şi reciproce de Constituţie.CAR.
a fi tinichea a fi tîmp la vedere a fi toacă a fi tobă de carte a fi tocmai pe tocmai a fi Toma necredinciosul a fi topenie de cineva a fi tot cu mîna în buzunar a fi tot de-o zeamă a fi tot o mîncare de peşte a fi totul tabără a fi totuna a fi tras la faţă a fi treaba mea a fi treaba pe ... a fi treaba pe bîtă a fi treabă a fi trecut la munca de jos
a fi trecut prin ciur şi prin dîrmon a fi trimis pe banca acuzării
a fi trup din trupul cuiva
a fi (sau a rămîne, a ajunge la, a lăsa pe cineva) tinichea, a fi (sau a rămîne, a ajunge, a lăsa pe cineva) sărac lipit, lefter: eu am venit în Bucureşti cu ceva părăluţe ... tu zici că eşti tinichea de tot.CAR. a fi tîmp la vedere, (înv. şi reg. ) a nu vedea bine, a fi miop. a fi (uscat ca o) toacă (sau ca toaca), (a fi) foarte slab. a fi (sau a (se) face, a ieşi) tobă (sau burduf) de carte (sau de învăţătură), (a fi) foarte învăţat: la Socola să mergem dacă voim să ieşim dobă de carte.CR. a fi tocmai pe tocmai (sau tocmai-tocmai), a fi chit: mă jur c-am lăsat acasă catastişe ne-ncheiate ... iartă-mă! ... tocmai pe tocmai ... fost-ai rob, te iert şi eu.HASD. a fi (sau a face pe) Toma necredinciosul, a se îndoi (din principiu) de orice; a nu avea încredere în cuvîntul nimănui. a fi topenie de cineva, (reg. ) a fi rău de cineva, a fi vai de cineva: avea ... nişte mustăţi totdeauna bine răsucite, de ar fi crezut că-i topenie de bietele femei.GANE. a fi tot cu mîna în buzunar, a fi cheltuitor. a fi tot de-o zeamă, a fi de-o teapă: primarul satului aceluia era tot de-o zeamă cu dînsul.POP. a fi tot o mîncare de peşte, a fi acelaşi lucru, a fi totuna. a fi (sau a lăsa) totul (sau toate) tabără, (reg. ) a fi (sau a lăsa) totul vraişte: văzu el că nu este toate tabără cum lăsase.ISP. a(-i) fi totuna (cuiva) sau a face totuna (pentru cineva), mi-e indiferent, mi-e egal: spune-le ce-ţi place; că pentru ei, ori viu, ori mort, totuna face.COŞBUC. a fi tras la faţă (sau cu faţa trasă, cu obrajii traşi), a fi slăbit, scofîlcit la faţă. a (nu) fi treaba mea (a ta, a lui etc.), a (nu) mă (te, îl etc.) privi, a (nu) mă (te, îl etc.) interesa: în sfîrşit, îi treaba d-tale; eu mă duc. AL. a fi treaba pe ..., (reg. ) a se ajunge la ..., a fi situaţia de a ...: dac-a văzut ş-a văzut că-i treaba pe chef ..., a strigat să mai scoată o vadră din cel vechi.VLAH. a fi treaba pe bîtă (sau pe ciomag), a se decide prin bătaie, a ieşi cu bătaie. a fi treabă, a fi mult de lucru: pînă să-i scoată de acolo a fost treabă.GALA. a fi trecut (sau trimis) la munca de jos, a fi retrogradat. a fi trecut (şi) prin ciur şi prin dîrmon (sau prin sită, prin ciurel, prin veşcă), (despre oameni) a avea experienţă, a fi versat: un boier bătrîn, trecut şi prin ciur şi prin dîrmon, d-ăia care auzise, văzuse şi păţise multe.ISP. a fi trimis pe banca acuzării, a fi dat în judecată. a fi (sau a se simţi) trup din trupul cuiva (sau a ceva), a fi (a se simţi) descendent al cuiva, (fig. ) a face parte integrantă din ceva: nu te-ai simţit ... o clipă măcar trup din trupul şi suflet din sufletul larg al naturii.HOGAŞ.
a fi trup şi suflet cu cineva a fi trupul cuiva a fi tufă de parale a fi turbat după ceva a fi turc a fi tureatcă a fi ţap ispăşitor fi-ţi-ar de cap! a fi ţinut să ... a fi uitat de moarte a fi umbra cuiva a fi un om şi jumătate
a fi (sau a se face) trup şi suflet cu cineva, a se identifica cu aspiraţiile cuiva, a fi foarte apropiat de cineva: se cunoscu cu Pan ... şi se făcu trup şi suflet cu dînsul.ISP. a fi trupul cuiva, (înv. ) a fi rudă de sînge cu cineva. a fi tufă de parale, a fi lipsit de bani, sărac: nu v-aţi da fetele după evghenişti, tufă de parale.AL. a fi turbat după ceva (sau cineva) sau a fi turbat să ..., a fi foarte pasionat după ceva (sau cineva), a dori foarte mult să ... a fi turc (sau ca turcul), a fi foarte încăpăţînat, a nu vrea să înţeleagă, a nu ţine seama de nimic. a fi tureatcă, (despre elevi) a fi nepregătit la lecţie, a fi clei. a fi ţap ispăşitor, a suferi pentru greşelile altora.
a fi vacă de muls
fi-ţi-ar de (sau în) cap!, (în blesteme): toc, toc, toc ... de capul vostru fi-v-ar atîta tocat! CONTEMP. a fi ţinut să ..., a fi obligat să ...: vor fi ţinuţi să se supună neîntîrziat.CAMIL.P. a fi uitat de moarte, a fi foarte bătrîn. a fi umbra cuiva, 1) a se ţine scai de cineva; 2) a fila pe cineva. a fi un om şi jumătate, a fi un om cu însuşiri deosebite; a fi foarte capabil. a fi un prost (sau măgar, dobitoc, hoţ etc.) şi jumătate, a fi culmea prostiei (sau măgăriei, dobitociei, hoţiei etc.). a fi uns cu toate alifiile (sau unsorile), a fi trecut prin multe, a avea o mare experienţă (de viaţă); a fi abil, viclean. a fi (sau a se face) un trup, a se uni, a se contopi: aceasta iaste muiare lui, carea au fost împreunat cu dînsa, să fie un trup.PRAV. a fi urechea tîrgului (sau a satului), a fi la curent cu tot ce se întîmplă. a-i fi (sau a i se face) urît (cuiva), a se plictisi: baciul, pentru ca să nu-i fie urît, ... începu a fuma din pipă.POP. a fi uscat troscot, a fi foarte uscat: uscaţi îs covrigii, cumătră? - uscaţi troscot.AL. a nu fi (tocmai) uşă (sau cheie) de biserică, a nu fi lipsit de păcate. a fi uşă (sau cheie) de biserică, a fi cuminte, a avea purtare de sfînt. a fi uşor (sau ager) de mînă sau a avea mînă uşoară, a lucra cu dexteritate, cu fineţe. a fi vacă de muls, a se lăsa exploatat (de cineva): la drept vorbind, nu eşti numai aşa o vacă de muls pentru fiecare.CR.
a fi vai şi amar de capul cuiva
a fi vai şi amar de capul (sau de pielea, de viaţa) cuiva, a fi, a ajunge într-o situaţie foarte grea, neplăcută: noroc că era o fată robace şi răbdătoare, căci altfel ar fi fost vai ş-amar de pielea ei.CR.
a fi un prost şi jumătate a fi uns cu toate alifiile a fi un trup a fi urechea tîrgului a-i fi urît a fi uscat troscot a nu fi uşă de biserică a fi uşă de biserică a fi uşor de mînă
fi-v-ar faţa cinstită! a fi văratec de gură a fi veşnic cu căciula pe cap a fi vorba a fi vrăjit a fi vrednic de milă a fi vrednic de miraz
fi-v-ar faţa cinstită! sau să ierte cinstita faţă a d-voastră!, (pop. ) scuzaţi!, pardon!, iertaţi vorba proastă! a fi văratec de gură, a fi vorbăreţ, guraliv. a fi veşnic cu căciula pe cap, a fi mîndru, a nu apela la nimeni. a fi vorba, a fi în discuţie: aici nu e vorba de ce-i place unuia sau altuia să facă.CAR. a fi vrăjit (de cineva), a fi în puterea vrăjilor (cuiva); a fi fermecat (de cineva): zic că sînt vrăjit.POP. a fi vrednic de milă, a fi demn de compătimire. a fi vrednic de miraz, (reg. ) a fi vrednic de batjocură: nu ştiu de minune sau de miraz iaste vreadnic.ŢICHINDEAL.
a fi vrednic de poala cuiva a fi zobit de oboseală a i se fîlfîi cuiva floare la ureche a fluiera a pagubă a fluiera în biserică a fluiera în biserică a fluiera în pustiu fluieră-n bute fluieră-vînt foame brează foame de lup foc bengal foc de paie foc şi scrum forme generoase a forţa nota a fost ca niciodată fraged la limbă fraţi buni
a se frămînta cu gîndul a frămînta pămîntul frămîntări de limbă frăţie de cruce a freca chelia cuiva a freca de gîlci a freca menta a-şi freca mîinile a-l freca de gîlci pe cineva
a fi vrednic de poala cuiva, (înv. ) a fi pe potriva cuiva; a fi demn de cineva: răposatul n-a fost vrednic de poala ta, bătrîne crai.GOGA. a fi zobit de oboseală, a fi mort de oboseală: e zobit de oboseală.DELAVR. a i se fîlfîi cuiva (de ceva), (fam. ) a nu-i păsa cuiva (de ceva). floare la ureche, bagatelă, fleac, mărunţiş: necazurile noastre sînt flori la ureche pe lîngă cele ce se spun în cărţi.CR. a fluiera a pagubă, a regreta o pierdere, o nereuşită, un eşec; a rămîne cu buzele umflate: le răsfoi, apoi fluieră a pagubă.PREDA. a fluiera în biserică, a nesocoti convenienţele; a fi inoportun: aşa-i trebuie! cine l-a pus să fluiere în biserică? a fluiera (sau (reg. ) a şuiera) în biserică, a comite fapte care şochează, care contravin unei ordini stabilite: aşa pate, dacă şuieră-n biserică.ZANNE. a fluiera în (sau a) pustiu, a fluiera a pagubă, a plictiseală. fluieră-n bute, (reg. ) beţivan. fluieră-vînt sau flutură-vînt, om fără căpătîi, haimana: un june fluieră-vînt, umblînd de colo pînă colo.ISP. foame brează, foame foarte mare. foame de lup, foame mare. foc bengal, foc de artificii. foc de paie, 1) entuziasm sau pasiune trecătoare: iubirea lor a fost un foc de paie ; 2) fleac, bagatelă. foc şi scrum, (reg. ) durere (foarte mare): of! iubiţii mei părinţi! de cînd d-acas am plecat, mult dor de voi am mîncat; dar în vremea de acum la inimă foc şi scrum.POP. forme generoase, forme pline, planturoase. a forţa (sau a exagera) nota, a depăşimăsura (în comportare). a fost (odată) ca niciodată, (formulă de început în basme) s-a întîmplat într-un timp foarte îndepărtat, nedeterminat. fraged la limbă (sau la gură), indiscret, flecar, gură-slobodă. fraţi buni, fraţi de la acelaşi tată şi aceeaşi mamă. a se frămînta cu gîndul (sau cu firea, cu mintea) sau a-şi frămînta mintea (sau minţile), a-şi bate capul, a se gîndi mult şi intens; a se chinui să găsească o soluţie: se frămînta multă vreme cu feliuri de gînduri.DRĂGHICI. a frămînta (sau a pisa) pămîntul, a dansa îndrăcit. frămîntări de limbă, fraze încîlcite, alcătuite din cuvinte greu de rostit, a căror corectă pronunţare devine obiect de întrecere. frăţie de cruce, tovărăşie, prietenie pînă la moarte între fraţi de cruce: om lega frăţie de cruce, pe cît om fi ş-om trăi.EM. a freca chelia (sau ridichea) cuiva, a muştrului pe cineva, a bate pe cineva. a freca de gîlci (pe cineva), (pop. ) a învăţa minte (pe cineva), a-i face bucata (cuiva). a freca menta, (fam. ) a pierde vremea, a tăia frunză la cîini. a-şi freca mîinile, 1) a-şi încălzi mîinile (frecîndu-le una de alta); 2) a fi foarte bucuros, mulţumit, satisfăcut. a-l freca de gîlci pe cineva, a învăţa minte pe cineva.
a fugi ca din puşcă
a freca ridichea cuiva, a muştrului, a bate bine pe cineva, a-i face mizerii cuiva; a-i trage o scărmăneală cuiva: freacă ridichea becisnicului de zăcaş.ISP. frig (sau ger) de crapă pietrele, frig (sau ger) cumplit. a frige în bătaie (pe cineva), a bate măr (pe cineva). a frige la maţe (pe cineva), a pricinui un mare neajuns (cuiva). a-l frige pămîntul sub tălpi, a fi neliniştit, nerăbdător (să facă ceva, să plece undeva):[clipele] îi păreau că durează de o veşnicie, fiindcă îl frigea pămîntul sub tălpi.CAMIL.P. a-i frige pielea cuiva, a-i face zile fripte cuiva; a se răzbuna pe cineva: mai rabdă, Harap-Alb, căci cu răbdarea îi frigi pielea.CR. a-i frige (dracul) şerpi pe burtă (cuiva), 1) a fi nervos, arţăgos; 2) a fi foarte zgîrcit; 3) a-i face rău, a-i crea neplăceri (cuiva). a frige un miel tîlhăreşte, a frige mielul întreg, în pielea lui. a frînge carul, (pop. ) a nu izbuti, a eşua. a-şi frînge gîtul, 1) a da faliment; 2) a muri. a-şi frînge mîinile, a fi îndurerat, desnădăjduit, disperat; a se căi: suspina şi-şi frîngea mînele de ginere ca acesta.URECHE. a-i frînge turta (cuiva), (pop. ; glumeţ) a bate (pe cineva). frumos de muc, (reg. ) foarte frumos. frumos (sau frumoasă) de pică, foarte frumos (sau frumoasă): neica-şi are ibovnică; şi e frumoasă de pică.POP. fudul de-o ureche, surd. a fugi (sau a se păzi) (de cineva) ca de popă tuns, a evita pe cineva. a fugi (sau a ieşi, a se duce) ca din puşcă (sau ca împuşcat, ca puşcat), a fugi (sau a ieşi, a se duce) foarte repede, glonţ.
a fugi ca dracul de tămîie
a fugi (sau a se feri) ca dracul de tămîie (de cineva sau de ceva), a evita, a ocoli (pe cineva sau ceva).
a fugi ca tăunul cu paiul
a fugi ca tăunul cu paiul, a fugi foarte repede: fuge şi Scaraoschi după ceilalţi, ca tăunul cu paiul.CR. a fugi de acasă, a pleca în lume; a-şi lua lumea în cap: hai ş-om fugi in lume, doar ni s-or pierde urmele.EM. fugi de-acolo!, da de unde!, ce tot spui!
a freca ridichea cuiva frig de crapă pietrele a frige în bătaie a frige la maţe a-l frige pămîntul sub tălpi a-i frige pielea cuiva a-i frige şerpi pe burtă a frige un miel tîlhăreşte a frînge carul a-şi frînge gîtul a-şi frînge mîinile a-i frînge turta frumos de muc frumos de pică fudul de-o ureche a fugi ca de popă tuns
a fugi de acasă fugi de-acolo!
a fugi de-i pîrîie călcîiele
a fugi de scapără picioarele a fugi iepureşte a-i fugi laptele
a fugi mîncînd pămîntul
a fugi (sau a merge) de-i pîrîie (sau sfîrîie, îşi prăpădeşte) călcîiele, a fugi foarte repede, a fugi ca din puşcă: abia mă arătam înaintea vrăjmaşului, şi să te ţii, pîrleo! îi sfîrîiau călcîiele dinaintea feţii mele.ISP. a fugi (sau a alerga) de (îi) scapără picioarele (sau călcîiele, potcoavele, pietrele), a fugi foarte repede, din toate puterile: şi unde nu încep a fugi de-mi scăpărau picioarele. CR. ; fugea iepurele de-i sfîrîiau picioarele.POP. a fugi iepureşte, a fugi repede (ca iepurele). a-i fugi laptele (cuiva), (despre femei) a-i seca sînul. a fugi (sau a alerga, a goni, a veni) mîncînd (sau rupînd) pămîntul sau a mîncapămînt(ul) (fugind sau alergînd) sau a rupepămîntul în fugă, a fugi foarte repede: Aleargăde groaza pieirei bătut.Mănîncă pămîntul.COŞBUC.
a-i fugi ochii a-i fugi ochii în fundul capului
a-i fugi pămîntul de sub picioare a-i fugi sîngele la cap a-i fugi sufletul a fulgera cu privirea
a-i fugi (sau a-i aluneca) (cuiva) ochii(după ceva sau după cineva), a-i plăcea, a dori foarte mult (ceva sau pe cineva). a-i fugi ochii în fundul capului (cuiva) sau a i se înfunda ochii în cap (cuiva), a fi foarte slăbit: i se turbură şi painginesc ochii, fugindu-i în fundul capului.POP. a-i fugi (sau a pierde) pămîntul de sub picioare (cuiva), 1) a-şi pierde echilibrul: sui scăricica, intru, cînd ... simt că-mi fuge pămîntul de sub picioare.CAR. ; 2) a fi pe punctul de a pierde o situaţie materială, socială etc.
a fura sfîntul pe cineva
a-i fugi sîngele la cap (sau la inimă)(cuiva), a se congestiona: mi-am simţit sîngele fugit spre inimă.SAD. a-i fugi sufletul (cuiva), a fi ca mort: îi trage un frecuş ..., de-i fugea sufletul din el.CR. a fulgera cu privirea (pe cineva), a-i arunca o privire scurtă şi ameninţătoare (cuiva). aa fuma ca un şarpe (sau ca o şerpoaică), a fuma mult, cu nesaţ: Alion Drugan se apucă să fumeze ca un şarpe.STANCU. a fuma ca un turc, a fuma foarte mult. a-l fura Aghiuţă (pe cineva), a adormi profund: cum bău, îl şi fură Aghiuţă.ISP. a fura ca în pădure (sau ca în codru, ca la drumul mare, ca în pădurea Vlăsiei), a fura fără teamă; a jefui. a fura cu ochiul (sau cu ochii, cu coada ochiului) (pe cineva), 1) a se uita pe furiş (la cineva): din cînd în cînd cu ochiul eu te fur.EM. ; 2) a fermeca, a vrăji (pe cineva): cînd se uită la dînsul, parcă îl fură cu ochii.POP. a fura cu urechea, a trage cu urechea: fur cu urechea pentru a mă încredinţa dacă [ei] vorbesc limba mumei mele.NEGR. a fura cu zîmbetul, a cuceri cu zîmbetul: Rada, cînd o vezi, te fură cu necontenitul zîmbet şi cu a vorbelor căldură.COŞBUC. a-l fura gîndul (pe cineva), a cădea pradă gîndurilor; a se gîndi, a medita, a reflecta: te fură gînduri, omule, pentru mine? DOS. a fura inima (sau mintea) (cuiva), a zăpăci (pe cineva), a-i lua minţile, a-i suci capul (cuiva): nimene nu mi-a furat inima ca hicleana asta de fată.POP. a fura (sau a lua, a prinde, a apuca) luleaua neamţului (cu zale cu tot), (pop. ) a se îmbăta. a fura ochii (sau vederile) (cuiva), a fascina, a fermeca (pe cineva); a lua ochii (cuiva): se lumina, ... de le fura vederile.CR. a fura o sărutare (sau un sărut) (cuiva), a săruta pe furiş (sau prin surprindere) (pe cineva): ţi-aş fura tainic o sărutare.AL. a fura (şi) oul (sau ouăle) de sub cloşcă (sau cloşca de pe ouă), 1) (despre hoţi) a fi foarte îndemînatic; 2) (fig. ) a fi deosebit de isteţ, de şiret. a fura (sau a lua) sfîntul (sau sfinţii) pe cineva, (reg. ) 1) a adormi, a dormi uşor: cum a pus capul jos, lau luat sfinţii.POP. ; 2) a păţi ceva neplăcut: dacă nu-i fi şi cu draci oleacă, apoi cică te fură sfinţii şi iar nu-i bine.CR. ; 3) a fi moleşit de somn sau de hoţie; 4) a se îmbolnăvi; 4) a muri.
a-l fura somnul a fura turnul Colţei fură de stinge furca drumului
a-l fura somnul (pe cineva), a picoti, a aţipi (pe nesimţite); a adormi: de abia mă furase somnul.GHICA .. a fura (sau a vinde) turnul Colţei, a fi învinuit de o faptă imposibilă. fură de stinge (sau de usucă, (reg. ) de pălăngeşte), fură permanent şi cu îndemînare. furca drumului, (pop. ) bifurcaţie, răspîntie.
aa fuma ca un şarpe a fuma ca un turc a-l fura Aghiuţă a fura ca în pădure
a fura cu ochiul a fura cu urechea a fura cu zîmbetul a-l fura gîndul a fura inima a fura luleaua neamţului a fura ochii a fura o sărutare a fura oul de sub cloşcă
a-şi găsi beleaua a găsi capac la toate
furca pieptului, (anat. ) extremitatea inferioară a sternului: de oftat ce-am oftat tare, furca pieptului mă doare.POP. galben de gras, (iron. ) foarte slab, pe moarte: c-am rămas galbin de gras.POP. gata să ... (sau a ...), cît pe ce să ..., aproape să ...: era gata a o lovi.ISP. găina care cîntă seara nu se ouă dimineaţa, vorbă multă, treabă puţină. gălăgie (sau zgomot) ca-n (sau de) iad, gălăgie insuportabilă, infernală: în curtea morii era o gălăgie ca-n iad.REBR. a găsi acasă pe mutu, a găsi poarta încuiată. a-şi găsi beleaua(saubuclucul,(reg.) bacăul, mantaua) (cu cineva) sau a da de belea (sau de bucluc) (cu cineva), a o păţi, a o încurca, a da de dracul (cu cineva): nu mă faceţi din cal măgar, că vă veţi găsi mantaua cu mine.CR. a găsi capac la toate, a avea răspuns la orice.
a găsi cu cale
a găsi (sau a afla, a crede) cu cale (sau de cuviinţă), a socoti nimerit, potrivit: guvernul acesta nu a găsit de cuviinţă - şi foarte bine a făcut - să nu ia nici o măsură excepţională de siguranţă publică.CAR.
furca pieptului gata să ... găina care cîntă seara nu se ouă dimineaţa gălăgie ca-n iad a găsi acasă pe mutu
a găsi dreptate cuiva a găsi faţă a-l găsi gălbinarea a găsi leacul a găsi noima a-şi găsi omul a găsi plăcinta gata a-şi găsi potriva a găsi pricină a-şi găsi prostul a-şi găsi sfîntul
a găsi tei de curmei a-i găsi tipicul a-şi găsi un rost a găsi vreme a se găti de horă a găti o papară
a găsi dreptate cuiva, a da, a face dreptate cuiva: cred că şi judecata are să-mi găsească dreptate.CR. a găsi faţă, (înv. ) a descoperi: i se găsi vina faţă.MOXA. a-l găsi gălbinarea (pe cineva), a face pe el de frică. a găsi leacul, 1) a găsi remediul; 2) a găsi mijlocul de a rezolva ceva; 3) a găsi ac de cojocul cuiva, a-i veni de hac cuiva: d-apoi las pe mine, că ţi-o găsi baba leacul! POP. a găsi noima, a găsi soluţia unei probleme; a descoperi sensul unui eveniment, al unui fenomen. a-şi găsi omul (sau naşul, popa, lelea bărbatul), a da peste cineva pe care nu-l poţi amăgi, înşela, birui cu una, cu două: se vede că-şi găseşte lelea bărbatul.POP. a găsi plăcinta gata, a profita de munca altuia. a-şi găsi potriva, (reg. ) 1) (despre piese care se asamblează) a se potrivi, a se asambla cu o alta; 2) (despre oameni) a-şi găsi naşul. a(-i) găsi pricină (sau pricini) (cuiva), a(-i) găsi motiv sau pretext de ceartă (cuiva); (p.ext. ) a(-i) imputa, a(-i) reproşa (pe nedrept) (cuiva ceva): unde-i dragoste puţină, lesne-i a găsi pricină.POP. a-şi găsi prostul, a-şi găsi omul pe care să-l poată înşela uşor, pe care să-l poată duce de nas: vrea să mă prindă cu un plan subţire; dar nu şi-a găsit prostul! GALA. a-şi găsi sfîntul, (înv. ) 1) a-şi găsi naşul; 2) a găsi pe cineva gata să-i satisfacă toate dorinţele: degeaba, ţigane, nu ţi-ai găsit sfîntul.PANN. a găsi (sau a lega) tei(e) de curmei(e), 1) a găsi pretexte, subterfugii; a se fofila; 2) a înşira vorbe fără rost: cuvinte căptuşite îngăima şi teie de curmeie pînă ce se văd ieşiţi din casă.POP. ; 3) a o duce greu, a fi sărac. a-i găsi tipicul, (reg. ) a-i găsi pricina, chiţibuşul, clenciul, chichiţa. a-şi găsi un rost, a-şi face o situaţie: porni de acasă unde o va învăţa Dumnezeu, ca să-şi găsească un rost.POP. a găsi vreme (sau prilej) (de ...), a găsi momentul potrivit (pentru ...): boierii sta acolo de aştepta să găsească vreme.NEC. a se găti de horă, a se îmbrăca cu haine de sărbătoare. a (i se) găti o papară (cuiva), a (i se) pregăti ceva rău (cuiva), a (i se) întinde o cursă (cuiva): mirosi cam ce papară i se găteşte.ISP.
a găuri pielea cuiva a se găvozdi bine get-beget coada vacii a se ghionti cu cineva a gini marginea a gîdila la inimă gîdilă-mă, să rîd! a-i gîndi bine cuiva a gîndi de rău pe cineva gîscă bună de jumulit gol făcăleţ
gol puşcă gras ca gratia gras ca pepenele gras ca tîrnul gras cobză gras tobă a grăi bine de cineva a grăi cu năpaste a grăi curmeziş a grăi de la inimă a grăi de price a grăi pe cineva a grăi pe ponturi greu de cap gros la ceafă gura bate curul gura îi meliţă gura lumii gura păcătosului adevăr grăieşte gură în gură gură nespălată
a găuri pielea cuiva, (pop. ) a împuşca pe cineva. a se găvozdi bine, (reg. ) a se îmbuiba, a se ghiftui cu mîncare. get-beget coada vacii, autentic, original. a se ghionti cu cineva, a se ciocni, a se lovi cu cineva. a gini marginea, (arg. ) a fi atent (la ceva). a gîdila la inimă (pe cineva), a linguşi (pe cineva). gîdilă-mă, să rîd!, n-ai haz, n-ai umor. a-i gîndi bine (sau rău) cuiva sau a-i gîndi gînd bun (sau rău) cuiva, a avea gînduri, intenţii bune (sau rele) faţă de cineva, a-i vrea binele (sau răul) cuiva: rău nu-ţi voiesc, ci bine-ţi gîndesc.PANN. a gîndi de rău pe cineva, a bănui de fapte rele pe cineva. gîscă (numai) bună de jumulit, persoană care poate fi exploatată, fraierită: ai găsit gîscă de jumulit.RUSSO. gol făcăleţ, gol puşcă. gol (sau (înv. ) îmbrăcat) puşcă (sau pistol), 1) complet dezbrăcat, în pielea goală: vine dumnealui gol puşcă şi bea pînă se face tun.CAR. ; 2) (foarte) sărac; (extrem de) sărăcăcios: nici pat, nici masă, nimic ...; vine iarna şi noi tot goi puşcă sîntem.SAD. gras ca gratia, foarte slab. gras (sau învelit) ca pepenele (sau ca un pepene) sau gras pepene, foarte gras: şase boi ca pepenii, să ţi-i mînce doftorii.POP. gras ca tîrnul, foarte slab. gras (ca o) cobză, slab şi bolnăvicios. gras tobă, (reg. ) slab. a grăi (de) bine de (sau pe) cineva, (înv. şi pop. ) a vorbi de bine pe cineva: grăiţi de bine pre ceia ce vă blastămă.VARLAAM. a grăi cu năpaste, (înv. ) a năpăstui (pe cineva); a vorbi cu păcat: grăiesc cu năpaste şi ca nişte oameni care nu pricep şi nu ştiu.NEC. a grăi curmeziş, (pop. ) a fi de altă părere, a contrazice. a grăi (sau a spune, a striga) de la inimă, a vorbi, a spune, a striga din suflet, pe faţă, fără nici o reţinere: drăguţa de la inimă grăia.POP. a grăi de price, (înv. ) a căuta ceartă: cătră soţ de ce dzîce nu grăiaşte de price.DOS. a grăi pe cineva, (pop. ) a chema pe cineva, a i se adresa cuiva: la fereastră sus sărea şi pe nume mă grăia.POP. a grăi pe ponturi, a vorbi afectat. greu (sau gros) de cap, încet la minte: să dau şi cititorului celui mai gros de cap să-nţeleagă că răposatul de la spital este numai un nou costum al meu de paradă.CAR. gros la ceafă, (fig. ) bogat, cu influenţă. gura bate curul,vorba nesocotită sepedepseşte. gura îi meliţă, vorbeşte mult şi repede. gura lumii (sau a oamenilor, a mahalalei, a satului, a tîrgului), clevetiri, bîrfe care circulă prin viu grai: foaie verde lobodă, gura lumii-i slobodă.POP. gura păcătosului adevăr grăieşte, s-a trădat fără voie. gură în (sau la, cu) gură, prin înţelegere directă, de la om la om: să ne înţelegem gură în gură.ISP. gură nespălată, persoană flecară, care vorbeşte vrute şi nevrute.
gură seacă a se guri de ziuă gurile rele haida-de! haide, hai haină la două rînduri haine de toată ziua hai să-ţi văd mersul! haită de cîine haram că ... haram de capul vostru! har Domnului! harnic de mănîncă foc a hărăţi pe cineva hăt departe a se hăţi cu cineva hîrdăul lui Petrache a se hîrîi cu cineva hodoronc -tronc a holba ochii holtei de cîine hop de -o parte hor, hor, hor, pentr-un topor hotărît lucru a hrăni cu miez de nucă a se hrăni cu vînt a hurui la pistoale i-a adunat Dumnezeu potecile iaca aşa i-a cîntat cucul în casă i-a cîntat popa aghiosul i-a crescut păr în palmă i-a ieşit pămîntu-n faţă i-a intrat barba-n gură ia-l de unde nu-i ia loc! i-a luat cînepa apa ia mai slăbeşte-mă!
gură seacă, (reg. ) persoană flecară: badea Teacă, gură seacă.POP. a se guri de ziuă, (reg. ) a se crăpa, a se lumina de ziuă. gurile rele, bîrfitorii. haida-de!,fieşi aşa!,treacă-meargă:aida-de, nu se scrie la dînsa aşa ţigănie.DELAVR. haide, hai sau haide, haide, lasă, vezi tu: haide, hai, parcă le văd cum or să mănînce păpara.AL. haină la două rînduri, haină cu două rînduri de nasturi. haine de toată ziua (sau de purtare, de tăvăleală), îmbrăcăminte purtată în fiecare zi, haine de lucru. hai să-ţi văd mersul!, (pop. ) pleacă!,întinde-o de aici! haită de cîine, cîine rău. haram că ..., (pop .) păcat că ... haram de capul vostru!, halal de voi!: haram de capul vostru! de n-aş fi eu aici, aţi păţi voi şi mai rău! CR. har Domnului!, slavă Domnului!, mulţumesc lui Dumnezeu! harnic (sau iute) de mănîncă foc, foarte harnic: patru telegari de mîncau foc.ISP. a hărăţi pe cineva sau a se hărăţi cu cineva, a nu-i da pace cuiva; a se ciondăni, a se sfădi cu cineva; a întărîta pe cineva. hăt departe, foarte departe. a se hăţi cu cineva, (reg. ) a se îmbrînci cu cineva. hîrdăul lui Petrache, (fam .) arest, închisoare. a se hîrîi cu cineva, a se ciondăni, a se ciorovăi cu cineva. hodoronc (sau hodorog)-tronc, brusc, din senin, pe neaşteptate; (ni)tam-nisam: trînteşte vorba hodorogtronc.PANN. a holba ochii, a deschide ochii mari: ce holbezi aşa ochii la mine? holtei de cîine, (înv. ) cîine fără stăpîn: ca nişte holtei de cîni leşinaţi.DIONISIE. hop de (sau într)-o parte, (reg. ) (despre oameni) ţicnit, apucat, ieşit din minţi. hor, hor, hor, pentr-un topor, (pop. ) a se certa pentru fleacuri. hotărît lucru, cu siguranţă: hotărît lucru, înapoi nu m-oi mai întoarce.POP. a hrăni (sau a creşte) cu miez de nucă (pe cineva), a răsfăţa (pe cineva): să vină la mine, că l-oi hrăni cu miez de nucă.EM. a se hrăni cu vînt, a nu avea ce mînca. a hurui la pistoale, a descărca pistoalele, făcînd zgomot mare. i-a adunat Dumnezeu potecile, (reg. ) a murit. iaca aşa, în felul acesta, precum v-am spus; simplu de tot: şcoalele cele mari nu se fac numai iac-aşa, venind şi plecînd.SL. i-a cîntat cucul în casă, a rămas singur cuc. i-a cîntat popa aghiosul, a murit, l-au înmormîntat. i-a crescut păr în palmă, nu face nimic; pute de leneş ce e. i-a ieşit pămîntu-n faţă, e pămîntiu la chip. i-a intrat barba-n gură, e pe moarte. ia-l de unde nu-i, a dispărut, s-a făcut nevăzut, s-a topit. ia loc!, şezi!: ia loc şi dumneata pe unde ăi găsi.POP. i-a luat cînepa apa, (pop. ) a găsit ce-a căutat. ia mai slăbeşte-mă!,mai lasă-mă înpace!
ia-mă încet! i-a pierdut dracul măsura i-a pierit glasul i-a pus Dumnezeu mîna în cap iarbă rea iarnă cu şapte cojoace ia seama! ia şaua la spinare! ia-te de mînă cu el! i-au fătat ploşniţele i-au mas şoarecii în pîntece i-a venit iapa la hăţ ia vezi! ibostea banilor ici colo icre-verzi ieftin ca braga ieftin iei, ieftin porţi ieri-seară iertare de vamă iese la spălat a-i ieşi ceva a ieşi afară a ieşi afară cu udul
a ieşi basma curată a-i ieşi bine a ieşi ca ogarul din iarnă a ieşi ca păduchele a ieşi cătră Dumnezeu a ieşi cu capul gol
a ieşi cu coada între picioare a ieşi cu dosul la oameni
ia-mă (sau ia-o) încet!, 1) nu mă grăbi!, nu mă zori!; 2) spune pe îndelete! i-a pierdut dracul măsura sau i-a uitat Dumnezeu măsura, (pop. ; despre oameni) e foarte înalt. i-a pierit glasul, nu mai are ce răspunde, a pus botul pe labe: cum se face că tocmai acum ţi-a pierit glasul? GALA . i-a pus Dumnezeu mîna în cap, a dat norocul peste el. iarbă rea,1) buruiană (otrăvitoare); 2)(fig. ) om rău, primejdios. iarnă cu şapte cojoace,iarnă foartegrea. ia seama!, fii atent, bagă de seamă!: ia seama, să nu te împiedici! ia şaua la spinare!, pleacă (numaidecît)!, şterge-o!: ia şeaua la spinare, băiete! BRĂESCU. ia-te (sau poţi să te iei) de mînă cu el! sau puteţi să vă luaţi de mînă!, vă potriviţi (la rele)! i-au fătat ploşniţele, (fam. ) după ce că e sărac, mai e şi mînă spartă. (parcă) i-au mas şoarecii (sau o cireadă de boi) în pîntece, are o foame de lup: mai aşteaptă, doar n-a mas o cireadă de boi în pîntecele tău.CONTEMP. i-a venit iapa la hăţ, s-a chivernisit, o duce bine. ia vezi!, bagă de seamă!, fii atent! nu te obrăznici! ibostea banilor (sau argintului), (înv. ) zgîrcenie, arghirofilie. ici (şi) colo (sau colea) sau pe (sau ba) ici, pe (sau ba) colo (pe colea), din loc în loc, pe alocuri; din cînd în cînd: ici şi colea a ei haină s-a desprins din sponci.EM. icre-verzi, lucruri inexistente, imaginare: să nu mai umble, ca un pierde-vară, după icre verzi.ISP. ieftin ca braga, foarte ieftin. ieftin iei, ieftin porţi, cumperi lucruri ieftine şi puţin rezistente. ieri-seară sau ieri-seara, în timpul serii precedente; aseară: am primit ieri-seară, duminică, laconica ta scrisoare.CAR. iertare de vamă, (înv. ) scutire de vamă. iese la spălat, (fam. ) trece, se uită: nu fi, bade, supărat, supărat şi mîniat, oful iese la spălat! POP. a-i ieşi ceva (cuiva), 1) a-i apărea ceva (cuiva), a se căpăta, a se pricopsi cu ceva: ce blîndă mi-a ieşit pe trup! CR. ; 2) a-i reuşi ceva: nu i-a ieşit afacerea. a ieşi afară, a se căca, a defeca. a ieşi afară cu udul, a se pişa. a ieşi (sau a scoate pe cineva) basma (sau batistă) curată, a scăpa (sau a scoate pe cineva) cu bine dintr-o încurcătură; a trece (sau a face să treacă cineva) drept nevinovat: a vuit presa, dar tovarăşii de partid nu lau lăsat la greu şi l-au scos basma curată . a-i ieşi (de sau înde) bine (cuiva), a-i merge bine, a-i reuşi (o afacere) (cuiva): toate învăţăturile lui îi iese înde bine.ISP. a ieşi ca ogarul (sau ca cîinele) din iarnă, a fi foarte slab, numai pielea şi oasele. a ieşi ca păduchele (înainte sau în frunte), a încerca să se evidenţieze cu orice preţ; a inoportuna: beţivul iese la iveală ca păduchele în frunte.POP. a ieşi cătră Dumnezeu, (înv. ) a muri: au eşit cătră Dumnezeu.DOS . a ieşi cu capul gol, (fam. ) a ieşi (afară) cu capul descoperit: pune-ţi căciula! nu ieşi cu capul gol! a ieşi (sau a pleca, a fugi, a se duce, a se întoarce) cu coada între picioare (sau între vine), a ieşi (sau a pleca, a fugi, a se duce, a se întoarce) umilit, ruşinat: [dracul] îşi ia coada între vine şi se întoarce la stăpînu-su.CR. a ieşi cu dosul la oameni, a se purta necorespunzător în lume.
a-i ieşi cu gol a ieşi cu picioarele înainte a ieşi cu obraz curat a-i ieşi cu ocaua înainte a-i ieşi cu plin a ieşi cu vorba înaintea cuiva a ieşi deasupra a ieşi de sub teasc a-i ieşi din cap a nu-i ieşi din cap a ieşi din comun a ieşi din făgaş a-şi ieşi din fire a ieşi din impas
a-i ieşi cu gol(ul) (sau cu sec) (cuiva), (pop. ) a-i ieşi înainte cu un vas gol (prevestitor de insucces) (cuiva); a-i purta ghinion (cuiva). a ieşi cu picioarele (sau cu tălpile) înainte, a muri (şi a fi dus la groapă). a ieşi (sau a scăpa, a o scoate) cu obraz curat (sau cu faţa curată), a ieşi onorabil dintr-o situaţie dificilă: dar nici Satana nu scăpă cu faţa curată.POP. a-i ieşi cu ocaua înainte (cuiva), a-i da să bea (cuiva): beţivului şi dracul îi iese cu ocaua înainte.NEGR. a-i ieşi cu plin(ul) (cuiva), (pop. ) a-i ieşi în cale cu un vas plin (semn de noroc) (cuiva); a fi de bun augur; a-i purta noroc (cuiva). a ieşi cu vorba înaintea cuiva, a deschide vorba, discuţia: cum erau să iasă ele cu vorba înaintea tatălui lor? CR. a ieşi deasupra, (fam .) 1) a ieşi basma curată; 2) a avea cîştig de cauză. a ieşi (sau (înv. ) a scăpa) de sub teasc, a ieşi de sub tipar: mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească.KOG. a-i ieşi din cap (cuiva ceva), a uita (de cineva sau ceva). a nu-i (mai) ieşi din cap (cuiva ceva), a nu (mai) putea uita (ceva), a-şi aminti mereu (de ceva). a ieşi din comun, a se distinge, a se evidenţia, a se remarca. a (nu) ieşi din făgaş, a (nu)-şi părăsi obiceiurile: a-şi vedea patria ieşită din făgaşul putred în care zace de secoli.AL. a-şi ieşi din fire, a nu se mai putea stăpîni, a-şi pierde controlul, a-şi ieşi din pepeni: apoi, nu mă fă să-mi ies din fire, că n-are să-ţi placă! POP.
a-şi ieşi din pepeni a-şi ieşi din piele
a ieşi (sau a scăpa) din impas, a depăşi o situaţie dificilă, grea: prilejul de a scăpa din impas.MAIOR. a ieşi (sau a scoate pe cineva) din încurcătură, a ieşi (sau a scoate pe cineva) cu bine dintr-o situaţie dificilă; a depăşi (sau a ajuta pe cineva să depăşească) un moment greu. a ieşi din lume, a muri. a-şi ieşi din minte (sau din minţi), 1) a-şi pierde cumpătul, răbdarea: faci să-mi ies din minţi.EM. ; 2) a înnebuni: mi-a necinstit fata cu sila, bătînd-o pînă şi-a ieşit din minţi.FIL. a ieşi din modă, a nu mai fi la modă, a se demoda. a-şi ieşi (sau a scoate pe cineva) din ori, (reg. ) a-şi ieşi (sau a face pe cineva să-şi iasă) din pepeni: scos din ori priveşte stăpînul şi grăbeşte.COŞBUC. a ieşi (sau a se ivi, a răsări, a apărea) (ca) din pămînt (din iarbă verde), a apărea brusc, pe neaşteptate: ei, bată-te să te bată, că tare m-ai speriat răsărind aşa ca din pămînt! POP. a-şi ieşi din păreri, (reg. ) a se lămuri, a se lumina: îţi spui că ţ-e greşit planul şi-ţi ieşi din aste păreri.PANN. a ieşi (sau a fi scos) din pelinci, a depăşi vîrsta alăptării; (p.ext. ) a fi foarte tînăr (şi lipsit de experienţă): copilandru abia scos din pelinci.AL. a-şi ieşi (sau a scoate pe cineva) din pepeni (sau din pepene), a-şi pierde (sau a face pe cineva să-şi piardă) calmul, răbdarea; a (se) înfuria: Cănuţă şi-a ieşit din pepene.CAR. a-şi ieşi din piele, (pop .) 1) a-şi ieşi din fire; 2) a fi foarte bucuros, a nu mai putea de bucurie.
a-şi ieşi din răbdări
a-şi ieşi (sau a scoate) din răbdări (sau din răbdare, din toate răbdările) (pe cineva), a (se) enerva; a-şi ieşi (sau a scoate pe cineva) din pepeni: oricît de blajin să fie omul, îl scoateţi din toate răbdările.CAR.
a ieşi din încurcătură a ieşi din lume a-şi ieşi din minte a ieşi din modă a-şi ieşi din ori a ieşi din pămînt a-şi ieşi din păreri a ieşi din pelinci
a ieşi din răboj a-şi ieşi din rezon
a-şi ieşi din sărite a-şi ieşi din sine a ieşi din uz a-i ieşi după plac a ieşi înainte
a ieşi înainte
a ieşi în întîmpinarea cuiva a ieşi în poiană a ieşi în priveală
a ieşi în relief a ieşi la covrigi a ieşi la gol a ieşi la hat cu cineva a ieşi la horă a ieşi la larg
a ieşi la liman a ieşi la lume
a ieşi la lumină a ieşi la mal a ieşi la oameni
a ieşi la obraz
a(-şi) ieşi (sau a scoate pe cineva) din răboj (afară), a-şi ieşi (sau a scoate pe cineva) din fire, din pepeni, din ţîţîni: să mă faci ... să-mi ies din răbuş afară.CR. a-şi ieşi din rezon,(înv. )a-şi ieşi dinminţi: femeia în lipsa-ţi din rezonu-şi va ieşi.PANN. a-şi ieşi din sărite sau (pop. ) a(-şi) pierde sărita, a nu se mai putea stăpîni, a se înfuria, a-şi pierde cumpătul: în desperarea pe care le-a pricinuit-o căderea lor meritată de la putere, apilpisiţii conservatori şi-au pierdut cu desăvîrşire sărita.CAR. a-şi ieşi din sine, (înv. ) a nu se mai comporta normal; a-şi pierde cumpătul, a se pierde cu firea: de ce te mînii pre mine, căci mă pierd cînd cat la tine şi-mi ies cu totul din sine. CONACHI. a ieşi din uz, a fi demodat, depăşit; a nu mai (putea) fi folosit: această bancnotă a ieşit din uz. a-i ieşi după plac, a-i reuşi după dorinţă. a ieşi înainte, 1) a ieşi cel dintîi; 2) a se distinge, a se remarca. a ieşi (sau a se duce) înainte(a) (sau în calea) (cuiva), 1) a întîmpina pe cineva: cum l-au văzut tovarăşii, iau ieşit înainte de departe.POP. ; 2) a răsări în calea cuiva:poate să-ţi iasă în cale vrun iepure.CR. a ieşi în (sau (înv. şi pop. ) întru, la) întîmpinarea (sau (înv .) tîmpinarea) cuiva sau (înv. ) a ieşi la tîmpinare, a ieşi înaintea cuiva; a întîmpina pe cineva: văzînd fetele acestea că cineva vine la dînsele, i-au ieşit întru întîmpinare.POP. a ieşi (sau a merge, a se duce) în (sau la) poiană, (pop. ) a defeca (şi a urina). a ieşi (sau a se afla) în priveală sau a face priveală, (înv. ) a privi, a asista: îşi înălţă harapnicul, alungîndu-şi neamul care ieşise în priveală.SAD. a ieşi (sau a scoate, a pune, a reieşi) în relief (sau în evidenţă), 1) a fi proeminent; 2) a (se) evidenţia, a (se) remarca, a (se) distinge, a (se) releva: subiectul nu reiese destul în relief pe fondul clarobscur al şcoalei germane.MACED. a ieşi (sau a scoate pe cineva) la covrigi, (fam. ) a deveni (sau a face să devină) foarte sărac. a ieşi la gol, a ieşi în cîmp liber, la larg. a (nu) ieşi la hat cu cineva, a (nu) ieşi la un capăt, la o înţelegere cu cineva. a ieşi la horă, a avea vîrsta potrivită pentru a merge la joc în sat. a ieşi la larg(ul), 1) a ajunge în cîmp deschis; 2) a se simţi liber, nestingherit de nimic: era acum ieşit la larg.POP. a ieşi la liman, 1) a ajunge la ţărm; 2) (fig. ) a scăpa cu bine dintr-o situaţie dificilă, dintr-o primejdie: îl încolţiseră creditorii, dar pînă la urmă a ieşit la liman.REBR. ; 3) (fig. ) a ajunge la o situaţie mai bună. a ieşi la lume, 1) a ajunge la lumină, la loc deschis: cercam un vad să ies la lumea largă. EM. ; 2) a ieşi la oameni. a ieşi (sau a da, a scoate) la lumină (sau la iveală, (înv. ) la arătare), 1) a (se) arăta, a (se) vădi, a (se) da pe faţă, a (se) da în vileag: va ieşi la lumină mişelia ţigăncii.POP. ; 2) a ieşi cu bine (sau a scoate pe cineva) dintr-o situaţie grea; 3) a deveni public, a publica, a da publicităţii: Al. Russo, Vasile Alecsandri scot la lumină poesia poporului.IORGA. a ieşi la mal, a o scoate la capăt. a ieşi la (sau între) oameni sau a ieşi în (sau la) lume, a frecventa societatea, a se arăta în lume. a ieşi (sau a scoate pe cineva) la obraz(e), a se distinge, a avansa (sau a ajuta pe cineva să avanseze) pe scara socială, a (se) boieri: îl trămit la domnia-ta, ca să se mai roadă, să poată ieşi şi el, mîne, poimîne, la obraze.FIL.
a ieşi la pensie a ieşi la pepeni a ieşi la săvîrşit
a ieşi la selamet a ieşi la socoteală a ieşi la spălat a ieşi la ţeft a ieşi la văpsea a ieşi la zăbrele a -i ieşi media a-i ieşi mestecenii a ieşi mincinos a nu ieşi nici mort din ...
a-i ieşi ochii din cap a-i ieşi pasienţa a-i ieşi pămîntul în faţă
a-i ieşi părul prin căciulă a ieşi pîrîş a ieşi prost a ieşi proţap înainte
a ieşi puşcă a-i ieşi rău a-i ieşi sufletul ieşit din comun ieşit din gînd
a ieşi (sau a se retrage, a scoate pe cineva) la pensie, a (se) pensiona: ieşise la pensie ca judecător.SAD. a ieşi (sau a ajunge) la pepeni, (fam. ) a face o afacere proastă, a nu reuşi într-o acţiune; a sărăci. a ieşi la săvîrşit, (înv. ) a reuşi să isprăvească, să termine ceva: îi arată că acesta lucru la săvîrşit va putea ieşi.CANT. a ieşi (sau a o scoate) la selamet, (înv. ) a (se) rezolva în mod favorabil o problemă, o situaţie etc.; a scăpa dintr-o primejdie; a ajunge la o situaţie mai bună, a ieşi la liman: i-au dat o sumă dă bani cînd au luat semeşiia de la Bucureşti: bacalăm la ce selamet vor să o scoaţă! că treaba ... merge pe dos. (a.1820).IORGA. a ieşi la socoteală, a ajunge la un rezultat, la o concluzie. a ieşi la spălat, 1) (despre pete) a se curăţa; 2) (despre ţesături) a se decolora; 3) (despre culorile din ţesături) a se dizolva în apă. a ieşi (sau a scoate) la ţeft, (pop. ) a da în vileag, a ieşi la iveală. a ieşi la văpsea, (reg. ) a izbuti, a reuşi. a ieşi la zăbrele, (pop. ) a ieşi la poartă. a (nu)-i ieşi (sau a (nu) avea) media, (despre elevi) a (nu) obţine medie de trecere. a-i ieşi mestecenii (cuiva), (reg. ) a încărunţi. a ieşi mincinos (sau de minciună), a rămîne de minciună, a fi proroc mincinos: toate prorocirile ... ieşiră de minciună.BĂLC. a nu ieşi nici mort (sau nici în ruptul capului) din ..., a nu-şi schimba convingerile, obiceiurile; a o ţine una şi bună: din ce ştie ea, [gloaba] nu vrea să iasă nici moartă.CAR. a-i ieşi ochii (sau sufletul) din cap (cuiva), 1) a i se umfla, a i se bulbuca ochii (cuiva); a fi exoftalmic; 2) a depune un efort foarte mare, la limita puterilor omeneşti; a se speti muncind; 3) a aştepta foarte mult. a-i ieşi pasienţa (cuiva), (fam .) a duce la îndeplinire un plan ambiţios şi nesigur; a izbuti, a reuşi: cum, necum, i-a ieşit pasienţa: a făcut rost de bani. a-i ieşi pămîntul în faţă, a fi pămîntiu la faţă. a-i ieşi (sau a-i trece) părul prin căciulă (sau prin cuşmă) (cuiva), 1) a face eforturi deosebite, pînă la limita răbdării: pînă ce cîştigăm francul, ne iese părul prin căciulă.SAD. ; 2) a i se urî să aştepte (cuiva); 3) a fi sărac lipit pămîntului. a ieşi pîrîş (asupra cuiva), (înv. ) a pîrî, a reclama pe cineva: eşind pîrîş Ioniţă Talpă asupra lui Ghervasie.URIC. a ieşi prost (sau rău), a lua o întorsătură neplăcută: în cele din urmă, lucrurile ieşiseră destul de prost. a ieşi proţap înainte, a se băga în faţă. a ieşi (sau a scăpa, a fugi, a pleca, a se duce) (ca din) puşcă, a ieşi (sau a scăpa, a fugi, a pleca, a se duce) în cea mai mare grabă, foarte repede, imediat, de-a dreptul: trase ivărul uşii şi să duse puşcă la gard. DELAVR. a-i ieşi rău (sau de-a-ndoaselea) (cuiva), a-i merge rău, a nu-i reuşi (o afacere) (cuiva). a-i ieşi sufletul (cuiva), 1) a muri; 2) a nu mai putea, a fi sleit de puteri: să bată caii şi să-i gonească, pînă să le iasă sufletul.POP. ieşit din comun, neobişnuit. ieşit din gînd, (înv. ) scos din minţi, nebun.
ieşit din minţi ieşit din modă
ieşiţi toţi dintr-un tipar a-i ieşi un sfînt din gură a ieşi untul din cineva a-i ieşi vorba din gură a imita scrisul cuiva impozitul sîngelui a induce în eroare inimă albastră inimă de aur inimă rea a insufla încredere interesul poartă fesul a intra boala în cineva a intra ca-n brînză a intra chezaş a intra cumpărător a intra epitrop a intra în agonie a intra în atingere cu cineva a intra în belea a intra în cheltuială a intra în chibzuri a intra în combinaţie cu cineva a intra în competiţie a intra în conflict cu cineva a intra în delă a intra în fabrica cuiva a intra în foc a intra în foc
ieşit din minţi (sau din minte), nebun: şi-a pierdut cumpătul: rîdea ca un ieşit din minte.DRĂGHICI. ieşit din modă, (înv. ) desuet, demodat: biata mamă, iubind pe fetiţa sa cu tot focul dragostei părinteşti, lucru ieşit din modă în zilele noastre ...NEGR. ieşiţi toţi dintr-un (sau după un) tipar, pe acelaşi calapod: ridicase de pe lespezi ceaunul uriaş ... şi din tiparul lui negru şi fierbinte se rostogoli, ca o stîncă ruptă din munte, o gigantică mămăligă.HOGAŞ. a-i ieşi un sfînt din gură (cuiva), a spune o vorbă potrivită: parcă ţi-a ieşit un sfînt din gură! CR. a ieşi (sau a scoate) untul din cineva, (pop. ) a munci pînă la epuizare, a stoarce de puteri pe cineva: hămăliseră sărmanii de ieşise untul din ei.CEZAR.P . a-i ieşi vorba din gură (cuiva), a spune ceva fără voie, a scăpa o vorbă. a imita scrisul (sau semnătura) cuiva, a contraface, a plastografia scrisul (sau semnătura) cuiva. impozitul sîngelui, (înv. ) obligativitatea serviciului militar. a induce în eroare (pe cineva), a înşela, a amăgi (pe cineva): inducînd astfel în eroare opinia publică.BOL. inimă albastră, 1) suflet trist; melancolie, întristare, jale: doinele sînt cîntece de inimă albastră ; 2) necaz, mînie. inimă de aur, om foarte bun la suflet. inimă rea, mîhnire, întristare: a murit de inimă rea. a insufla încredere (cuiva), a da curaj, a îmbărbăta (pe cineva): faţa lui tînără şi bărbătească insufla încredere.NEGR. interesul poartă fesul, banul este totul în lume. a intra boala în cineva, a se îmbolnăvi: intră boală în trupu lu [i] Cain.CORESI. a intra ca-n brînză (undeva), a pătrunde foarte uşor (undeva). a intra chezaş, (înv. ) a accepta să fie chezaş. a intra cumpărător, (înv. ) a se oferi să cumpere ceva: au intrat spăt. Cuza cumpărător.URIC. a intra epitrop, (înv. ) a primi însărcinarea de epitrop: a intrat epitrop.PRAV. a intra în agonie, a începe lupta cu moartea. a intra în atingere cu cineva, a lua legătura, a fi în contact cu cineva. a intra în belea (sau în chichion, în încurcătură, în necaz), a da peste un necaz, a avea de îndurat un neajuns, o neplăcere: acum iaca în ce chichion am intrat.CR. a intra în cheltuială (sau cheltuieli), a face cheltuieli: te-ai hotărît a intra în cheltuiala unei nunţi? AL. a intra în (sau la) chibzuri, a cădea pe gînduri, a se frămînta: nu mai puţin şi împăratul intră la chibzuri, cum ar face să prinză pe aceşti hoţi cutezători.ISP. a intra în combinaţie cu cineva, a face un aranjament, a se asocia cu cineva. a intra în competiţie, a concura. a intra în conflict cu cineva, a avea un diferend, a se certa cu cineva. a intra în delă, a intra în necazuri, a da de dracul. a intra în fabrica cuiva, (fam. ) a fi certat, muştruluit, pedepsit de cineva. a intra în foc, a intra în luptă. a intra în foc (pentru cineva), a se expune unui mare pericol pentru cineva; a garanta pentru cineva.
a intra în graţiile cuiva a intra în groază a intra în grozile morţii a intra în joc a intra în judeţ a intra în materie a intra în mormînt a intra în obicei a intra în panică
a intra în păcat a intra în pămînt a intra în pămînt de frică a intra în putrefacţie a intra în salce a-i intra în sînge a intra în spital a intra în sufletul cuiva a intra în tain a intra în tocmeală a intra într-un partid
a intra în voie cuiva
a intra în vorbă a intra la apă
a intra la gînduri a intra la mijloc a intra la răcoare a intra la spălat a intra la stăpîn
a intra în graţiile (sau în favorurile) cuiva, a cîştiga bunăvoinţa cuiva: avusese o lungă vorbă cu Moţoc, care intrase iar în favor.NEGR. a intra în groază, (înv .) a se îngrozi. a intra în grozile morţii, a fi cuprins de groaza morţii apropiate: intră în grozile morţii.ISP. a intra în joc (sau în horă), a se încurca într-o treabă. a intra în judeţ (sau în judecată) (cu cineva), a se judeca (cu cineva): şi nu intra în giudeţ cu şerbul tău.PSALT. a intra în materie, (despre conferenţiari) a începe expunerea subiectului conferinţei; a aborda miezul chestiunii. a intra în mormînt, a muri. a intra în obicei, a deveni obişnuinţă. a intra în panică, a se alarma, a se speria foarte tare. a intra (sau a cădea) în păcat sau a da în păcat, 1) a comite o faptă condamnabilă, a greşi, a păcătui: ia adu-ţi aminte bine şi nu intra în păcat.PANN ; 2) (spec. ) a comite o crimă: lipseşti din ochii mei, că întru acuş într-un păcat! AL. a intra în pămînt, 1) a muri; 2) a dispărea: parc-au intrat în pămînt.CR. a intra în pămînt de frică (sau de ruşine), a fi foarte speriat sau ruşinat: iară eu intram în pămînt de ruşine.CR. a intra în putrefacţie, a începe să putrezească. a intra în (sau a ieşi din) salce, (pop. ) a începe (sau a termina) un tratament cu ceaiuri de salce. a-i intra în sînge (ceva cuiva), a deveni o obişnuinţă. a intra în spital, a se interna în spital. a intra în sufletul cuiva, 1) a agasa (cu amabilităţile) pe cineva; 2) a deveni drag cuiva. a intra în tain, (reg. ) a ajunge într-o situaţie bună. a intra în (sau la) tocmeală (sau tocmeli), a cădea la învoială, a se pune de acord, a accepta condiţiile cerute: aşa s-a hotărît să intre la tocmeală, crezînd că doar l-o împăca.GHICA. a intra într-un partid, a se înscrie în-tr-un partid. a intra în voie (sau în plac, în placul, în voia) cuiva, 1) a-i da ascultare (cuiva); a-i face pe plac (cuiva): [pe animalele] care i se părea că nu-i intră în voie, le biciuia şi nu le da de mîncare.POP. ; 2) a fi agreabil cuiva, a corespunde exigenţelor cuiva: sper că-ţi voi fi brodit gustul, [că] îţi voi fi intrat cu totul în plac.OD. a intra în vorbă (sau în discuţie) (cu cineva), 1) a începe o convorbire (cu cineva): am intrat în vorbă cu dînsa ş-am aflat că e de aici din tîrg.AL. ; 2) a curta o fată: intrînd în vorbă, fata ... îi întoarce capul.CR. a intra la apă, 1) (despre ţesături) a-şi reduce dimensiunile după spălare; 2) (despre oameni) a intra în belea, în necaz. a intra la gînduri (sau la grijă, la griji, la idei, la idee) sau a se lua de gînduri, a se îngrijora, a se nelinişti; a deveni bănuitor, suspicios: ştii că eu nu intru la idee cu una, cu două.CAR. ; azi aşa, mîine aşa, pasările se luaseră de gînduri.POP. a intra la mijloc, a interveni: au intrat la mijloc să-i desparţă.PRAV. a intra la răcoare, (pop. ) a face puşcărie. a intra la spălat, (despre ţesături) a intra la apă. a intra la stăpîn, 1) a slugări; 2) a fi sub influenţa cuiva.
îl mănîncă palma dreaptă
a intra (sau a cădea, a băga) mesa, (fam. ) 1) a intra (sau a băga pe cineva) într-o încurcătură, într-o belea: am intrat mesa, se văicări el.CAR. ; 2) a se păcăli. a intra pe mîna cuiva, a fi la discreţia cuiva. a(-i) intra pe o ureche şi a(-i) ieşi pe cealaltă, a nu fi atent, a fi distrat; a nu da importanţă. a intra (în) platcă, (înv. ) 1) a pierde o partidă la jocul de cărţi: izbucneau în rîs sau înjurături, după cum intrau platcă saunu.AL. ; 2) a avea de plătit o datorie: am intrat în platcă de 250 fr., căci am trebuit să iau o datorie a lui pe seama mea.BĂLC. a-i intra raţa în traistă (cuiva), a i se face frică, a o băga pe mînecă: logofătului îi intrase raţa în traistă, cînd auzi de bărbat.ISP. a intra (sau a se băga) slugă (la cineva), a se angaja slugă (la cineva); a munci (pentru cineva): fă-te că eşti om sărman şi că umbli să te bagi slugă.POP. a intra sub judecată, (înv. ) a fi dat în judecată: de nu va face aşa, atunci întră sub judecată.PRAV. a-i intra (cuiva) şarpele în pungă, a nu avea bani. a intrat murga în sat, s-a înserat. a intrat nora în blide, (despre femei) e tare neîndemînatică la treburile gospodăreşti. a-i intra un cuţit la inimă (cuiva), a-l trece un fior rece (pe cineva). a intra vremea (sau zilele) în sac, a trece vremea: răbdare, tînărule, n-a intrat vremea-n sac! CAR. ironia sorţii (sau soartei), jocul neaşteptat al sorţii: iată ironia soartii! CAR. a i se isprăvi zilele cuiva, a muri. a iubi (pe cineva) (sau a-i fi drag cuiva) ca (sau mai mult decît) ochii din cap (sau lumina ochilor), a iubi foarte mult pe cineva: îşi iubeşte nevasta ca ochii din cap.CAR. iute (sau rea) de cur, (pop .; despre femei) desfrînată, curvă. iute de pumn, bătăuş: un sergent sanchiu şi iute de pumn.GALA. iute foc sau foc de iute, foarte harnic, foarte repede: aceasta era foc de harnică.CR. iute (sau strîmt) la maţe, (reg. ) arţăgos. iute (sau grabnic, rău) la mînie, iritabil, irascibil: ei, Doamne, ce rea eşti la mînie! COŞBUC. iute şi degrabă, imediat, îndată. a-şi iuţi pasul, a fugi. a-şi izbîndi asupra cuiva, (pop. ) a se răzbuna (pe cineva): bietul iepure se hotărî să-şi izbîndească asupra ursului.POP. îi curge untura (sau îi dă grasul) pe nas, (glumeţ) e foarte slab. îi dă necazul de nod, este foarte necăjit, nenorocit. îi mănîncă cîinii (sau raţele) din traistă (sau din buzunar), 1) este foarte mic de statură; 2) e bleg, prost: era un om din aceia căruia-i mîncau cîinii din traistă.CR. (parcă) îi ninge şi (îi) plouă sau (parcă) îi plouă şi (îi) ninge, e veşnic supărat, posomorît, posac. îi ştiu eu buba, ştiu eu ce îl doare. îi trec mulţi bani prin mîini, cheltuieşte fără socoteală, e un risipitor. îl împunge (sau înţeapă) orzul (sau ovăzul), (reg. ) îi merge (prea) bine, e îmbuibat. îl mănîncă palma dreaptă (sau stîngă), are o senzaţie de mîncărime în palma dreaptă (sau stîngă), semn că va trebui să dea (sau să primească) o sumă de bani.
a îmbăta cu apă rece
a (se) îmbăta cu apă rece (sau de cap), a (se) amăgi; a-i da cuiva (sau a-şi face) iluzii nemotivate; a duce (sau a se lăsa dus) cu vorba; a crede (sau a lăsa pe cineva să creadă) că tot ce zboară se mănîncă.
a intra mesa a intra pe mîna cuiva a intra pe o ureche şi a ieşi pe cealaltă
a intra platcă a-i intra raţa în traistă a intra slugă a intra sub judecată a-i intra şarpele în pungă a intrat murga în sat a intrat nora în blide a-i intra un cuţit la inimă a intra vremea în sac ironia sorţii a i se isprăvi zilele cuiva a iubi ca ochii din cap iute de cur iute de pumn iute foc iute la maţe iute la mînie iute şi degrabă a-şi iuţi pasul a-şi izbîndi asupra cuiva îi dă necazul de nod îi mănîncă cîinii din traistă îi ninge şi plouă îi ştiu eu buba îi trec mulţi bani prin mîini îl împunge orzul
a se îmbăta turtă a îmbătrîni degeaba a îmbătrîni în vatră a se îmbrăca bine a îmbrăca caftanul
a se îmbrăca cu cămaşă de gheaţă a îmbrăca cu uşa a se îmbrăca în negru a îmbrăca o carte a îmbrăca o icoană a îmbrăca patul a îmbrăca păşunea cu vite a îmbrăca pe cineva a îmbrăca un lan a îmbrăca ziua a îmbrăţişa o carieră a îmbrobodi la ochi a îmbuca ca lupul a îmbuna inima cuiva îmi bate cugetul îmi este indiferent îmi umblă cuvîntul prin gură îmi vîjîie motorul a se împăca ca capra cu varza a împăca capra şi varza a se împăca cu rînza a se împăca cu soarta a i se împăienjeni ochii a împăna o fugă a împărtăşi ceva cu cineva a împărtăşi soarta cuiva a împărţi colacul
a se îmbăta (sau a se face, a se cocli) turtă (sau criţă), a se îmbăta foarte tare: visase că l-a avansat şi s-a îmbătat turtă de bucurie.REBR. a îmbătrîni degeaba, a nu face nimic folositor în viaţă: e vorba numai să nu-mbătrînim, vorba românului, degeaba.CAR. a îmbătrîni în vatră, a rămîne fată bătrînă. a se îmbrăca bine, 1) a se îmbrăca cu haine groase; 2) a se îmbrăca cu haine de bunăcalitate. a îmbrăca caftanul, (înv. ) 1) a fi boierit; 2) a deveni domn. a se îmbrăca cu cămaşă de gheaţă, a-i intra frica în oase (cuiva), a tremura de frică: iar Duca-vodă, dacă auzi că şed Cantimireştii la casele lor cu pace, îndată se îmbrăcă cu cămeşă de gheaţă.NEC. a (se) îmbrăca cu uşa, (reg. ) a pleca: l-oi ruga să te îmbrace cu uşa.NEGR. a se îmbrăca în negru, a purta haine de doliu. a îmbrăca o carte, 1) a lega o carte; 2) a înveli o carte pentru a nu se murdări. a îmbrăca o icoană, a fereca, a încadra o icoană. a îmbrăca patul, a pune lenjerie curată de pat. a îmbrăca păşunea cu vite, a scoate la păscut atîtea vite cîte să aibă ce mînca. a îmbrăca pe cineva, (reg. ) 1) a îmbogăţi pe cineva; 2) a împovăra cu o sarcină pe cineva; a-i face un rău cuiva. a îmbrăca un lan (sau o moşie), a împărţi un lan (sau o moşie) în arendă. a îmbrăca ziua, a-şi ocupa, a-şi umple ziua cu lucruri utile. a îmbrăţişa o carieră, a se dedica unei profesii. a îmbrobodi (sau a lega) la ochi (pe cineva), 1) a fermeca (pe cineva); 2) a orbi, a înşela (pe cineva); 3) a pune coarne (cuiva). a îmbuca ca lupul (sau lupeşte), a mînca lacom. a îmbuna inima cuiva, a îmblînzi (pe cineva); a îndupleca (pe cineva): [flăcăii] gîndiră să-i îmbunească inima şi se duseră cîţiva de-l rugară să vină.POP. îmi bate cugetul, (înv . şi pop .) mă frămîntă gîndul: cugetul îmi bate, din străin să-mi fac un frate.POP. îmi este indiferent, nu-mi pasă; nu mă interesează. îmi umblă cuvîntul prin gură, îl ştiu, dar l-am uitat şi mi-l voi aduce aminte degrabă. îmi vîjîie motorul, (arg. ) mă doare capul. a se împăca ca capra cu varza, (reg. ) a fi în relaţii proaste, a nu se putea înţelege unul cu altul. a împăca (şi) capra şi varza, a mulţumi şi pe unul şi pe altul; a împăca două interese opuse. a se împăca cu rînza, (pop. ) a mînca pe săturate. a se împăca cu soarta, a-şi accepta destinul. a i se împăienjeni (sau a i se împînzi) ochii (sau vederile) (cuiva), a nu mai vedea bine, a i se înceţoşa privirea: ochii-mi se painginesc, norii sus se învîrtesc.POP. a împăna o fugă, (pop. ) a o lua la fugă, a o şterge, a o tuli. a împărtăşi ceva cu cineva, a împărţi ceva cu cineva: un înger ..., cu care împărtăşesc toate bucuriile şi fericirile vieţii.NEGR. a împărtăşi soarta cuiva, a împărţi bucuriile şi necazurile cu cineva. a(-i) împărţi colacul (cuiva), a(-l) vedea mort (pe cineva).
a împărţi cununa cu cineva a împărţi dreptatea a împărţi frăţeşte a o împătura a se împiedica în picioare a i se împiedica limba a împinge bani groşi a se împinge cu vorba a împinge la roată cu cineva a împinge o poştă
a împinge păcatul a împleti cosiţă albă a împleti din picioare a împleti gîţe albe a i se împlini cuiva a se împlini sorocul a i se împlini veleatul a se împodobi cu pene de păun a se împodobi la părţile ascunse a împrăştia ca găina a-i împrăştia trupul mădulări împreună cu ... a împrospăta culorile
a împroşca cu noroi a împrumuta bani cu camătă a împrumuta bani ţigăneşti a împrumuta cu ceva a împuia urechile cuiva
a împărţi cununa cu cineva, (pop. ) a se căsători cu cineva: spune tu, cînd te-am rugat să-mpărţim cununa? COŞBUC . a împărţi dreptatea, a face dreptate. a împărţi frăţeşte, a împărţi în mod egal. a o împătura, (reg .) a fugi, a o lua la sănătoasa. a se împiedica în picioare, a i se împletici picioarele (cuiva): unii, ameţiţi numai, se-mpiedică-n picioare.NEGR. a i se împiedica limba (cuiva), a nu mai putea vorbi desluşit. a împinge bani groşi (cuiva), a mitui (pe cineva). a se împinge cu vorba, a se îndemna (cu vorba). a împinge la roată cu cineva, a da o mînă de ajutor cuiva. a împinge o poştă, a merge din greu. a(-l) împinge (sau a(-l) îndemna, a(-l) duce) păcatul (sau păcatele, împieliţatul,dracul) (pe cineva) (să ...), a se lăsa ispitit, ademenit (de o slăbiciune) să facă ceva: de i-ar împinge păcatul să-mi deschidă uşa, halal să-mi fie! CR. ; [băcanul] îi înşăla ... pre cari îi împingeau păcatele să împrumute cîndva bani de la dînsul.POP. a împleti cosiţă (sau coadă) albă, a rămîne fată bătrînă: eşti ca floarea cea de nalbă, dar împletişi coada albă.POP . a împleti din picioare, a dansa, a juca: mata ştii să-mpleteşti din picioare.AL . a împleti gîţe albe, (reg. ) a rămîne fată bătrînă. a i se împlini cuiva sau a o împlini cu cineva, 1) a termina, a isprăvi (cu cineva); 2) a o încurca (cu cineva): poartă-te bine cu boierii, c-apoi o împlineşti cu mine! AL . a se împlini sorocul, a veni scadenţa, termenul de plată. a i se împlini veleatul (cuiva), a-i veni sorocul (cuiva): să mergem, împieliţatule, că ţi s-a cam împlinit veleatul! POP. a se împodobi cu pene de păun, a se împăuna. a se împodobi la părţile ascunse, a-i creşte părul în părţile ascunse ale corpului. a împrăştia ca găina, a cheltui fără socoteală, a risipi. a-i împrăştia trupul mădulări (cuiva), (înv. ) a rupe în bucăţi (pe cineva): lăudîndu-să că-i va împrăştia trupul mădulări.DOS . împreună (şi) cu ... sau (înv. ) şi cu ... depreună, laolaltă cu ..., în acelaşi timp cu ...: şi cu făcătorii păcatelor depreună munciţi fi-vor.CORESI . a împrospăta culorile, a reînnoi, a înviora culorile. a împroşca cu noroi (pe cineva) sau a zvîrli cu noroi (în cineva), 1) a stropi cu noroi (pe cineva): maşina trecu printr-o băltoacă, împroşcîndu-i cu noroi pe cei de pe trotuar.CAMIL. P. ; 2) (fig. ) a insulta, a batjocori, a calomnia, a defăima (pe cineva): ce să aştepţi de la un om care nu ştie decît să împroaşte cu noroi? SAD . a împrumuta (sau a da, a lua) bani cu (sau (înv. ) în, pre) camătă, a împrumuta bani cu dobîndă: luînd bani cu camătă de la turci.URECHE . a împrumuta (sau a lua) bani ţigăneşti, a face rost de bani cu orice preţ. a (se) împrumuta cu ceva, a împrumuta ceva (de la cineva). a împuia urechile (sau capul) cuiva, a-i spune multe şi mărunte, verzi şi uscate cuiva; a bate, a toca la cap pe cineva.
a o împunge la fugă a împuşca cu pat de puşcă grecesc a împuşca doi iepuri dintr-un foc a împuşca francul împuşcă-n lună a i se împuţina sufletul
în această privinţă
în această secundă
în acelaşi timp în acel ceas în acest caz în acest moment
în acest sens
în adevăr
în adevăratul sens al cuvîntului în afară de aceasta a-şi înainta demisia a înainta în funcţie a înainta o cerere înainte-alergătoriu înainte cuvîntare înainte de Hristos înainte de timp înainte de toate
a o împunge la (sau de) fugă sau a împunge fuga, a o lua la fugă, a o lua la sănătoasa, a o întinde, a o tuli: îşi luă şlicul şi o împunse de fugă pe uşă.NEGR . a împuşca cu pat de puşcă grecesc, a bate cu băţul. a împuşca doi iepuri dintr-un foc, a rezolva două treburi deodată. a împuşca francul, (fam .) a nu avea bani, a fi lefter. împuşcă-n lună, om nesocotit, extravagant: bre, ce-mpuşcă-n lună! AL . a i se împuţina sufletul (cuiva) sau a se împuţina cu inima, a-şi pierde curajul, a se descuraja: nu tempuţina cu inima, că tot mai am oleacă de nădejde.CR. în această privinţă (sau privire) sau într-o (oarecare sau anumită) privinţă (sau privire) sau în unele (sau multe) privinţe (sau priviri), din acest (sau dintr-un anumit) punct de vedere, din unele (sau din multe puncte de vedere), sub acest aspect (sau raport), sub un anumit aspect, sub unele (sau sub multe) aspecte: amîna din zi în zi ... această poznaşă trebuşoară în multe privinţi.CR. (chiar) în această secundă sau (chiar) în secunda aceasta, (chiar) acum, (chiar) în această clipă, în acest moment: în această secundă îmi amintesc ce s-a întîmplat ; nu putea să-ţi dau un răspuns chiar în secunda aceasta . în acelaşi timp sau (înv. ) într-acelaşi timp, totodată, simultan, concomitent; de asemenea: deşi ţine oarecum de tîrgul din lăuntru ..., mînăstirea de la Sf. Sava poate fi socotită în acelaşi timp şi la marginea Bucureştilor.CAMIL.P. în(tr-) acel ceas, în momentul acela, atunci, imediat, îndată, pe loc: simţind ostaşii că puteri nu le-au rămas, plini de frică, cu grămada alerg, fug, într-acel ceas.PANN. în acest caz sau în cazul acesta sau într-un asemenea caz, în asemenea împrejurări, în atari circumstanţe: sper că d-l Socec ... în asemenea caz ar primi desigur să-ţi fie editor.OD. în acest moment sau în momentul acesta, (chiar) acum: ar dori ca tot lucrul să se împlinească în acest moment.BĂLC. în acest sens, 1) cu privire la ..., în această privinţă, în legătură cu problema în discuţie: părerea ... exprimată în acest sens ... are toţi sorţii de a fi confirmată.PÂRVAN ; 2) care se referă la problema în discuţie: nu mi-a pus nimeni nici o întrebare în acestsens. PREDA. în(tr-) adevăr, cu adevărat: literatura unei naţii nu se poate ridica la o treaptă în adevăr înaltă, pînă cînd societatea naţională şi Statul naţional n-au ajuns la cea mai înaltă treaptă în putere.CAR. în adevăratul sens (sau înţeles) al cuvîntului sau în sensul (sau în înţelesul) cel mai adevărat (sau înalt, exact, pur) al cuvîntului, cu adevărat, absolut, exact, precis: plouate, în adevăratul sens al cuvîntului, erau găinile.ANGHEL. în afară de aceasta, pe lîngă aceasta: e un prostănac şi, în afară de aceasta, mai e şi urît.SAD. a-şi înainta demisia, a demisiona. a înainta în funcţie (sau în grad) (pe cineva), a avansa (pe cineva). a înainta o cerere (sau un act, o petiţie, o plîngere) (cuiva), a adresa o cerere (sau un act, o petiţie, o plîngere) (cuiva). înainte-alergătoriu, (înv .) precursor. înainte cuvîntare, cuvînt înainte, prefaţă, predoslovie. înainte (sau mai înainte) de (naşterea lui) Hristos, înaintea erei noastre. înainte de timp, prea devreme; înainte de termen, prematur. înainte (sau mai întîi) de toate, în primul rînd: care om nu ţine la viaţă înainte de toate? CR.
înainte să ... în altă parte în alt chip în alte timpuri înaltul cerului în amănunt în amurg în amurgul vieţii a înapoia în lucru a se înarma cu răbdare în aşa hal că ... a înăbuşi în faşă a înăcri cuiva
(mai) înainte să ... (sau de a ...), pînă să ..., pînă a nu ...: se sculaseră cu vreo două ceasuri înainte să răsară soarele.POP. în altă parte, 1) în alt loc, altundeva; 2) (fig. ) aiurea: era mereu cu gîndul în altă parte. în(tr-) alt chip, în alt mod, altfel, altcum, altminteri: sfătuitu-s-a cu un prietin, să se facă catolic, că întralt chip nu va pute scăpa de moarte.LET. în alte timpuri sau (înv .) în alţi timpi, altădată, în trecut, odinioară: mai şezi, că nu şezi pe ghimpi, ce te grăbeşti ca-n alţi timpi? PANN. înaltul cerului, bolta cerească; văzduh: ca o săgeată coborî pasărea din înaltul cerului.POP. în amănunt, în detaliu, detaliat: prinse a-i povesti tărăşenia în amănunt.SAD. în amurg, pe înserat. în amurgul vieţii, la bătrîneţe. a înapoia în lucru (pe cineva), a întîrzia, a împiedica la lucru (pe cineva). a se înarma cu răbdare, a-şi propune să aibă răbdare: dacă te duci la Primărie, cată să te înarmezi cu răbdare . în aşa hal că ..., în aşa măsură că ... a înăbuşi în faşă, a desfiinţa, a distruge în fază incipientă.
a înălţa din umeri a se înălţa la preţ
a (i se) înăcri (sufletul) cuiva, a (se) amărî, a (se) supăra; a se sătura: mi s-a înăcrit sufletul de dînsa.CR. a înălţa (sau a da, a ridica, a strînge) din umeri, a mişca din umeri (în semn de neştiinţă, de dezinteres, de neputinţă). a se înălţa la preţ, a mări preţul, a se scumpi: se înalţă la preţ toate celea.DIONISIE.
a înălţa ochii în bloc în bună parte în butul cuiva în cai de poştă
a(-şi) înălţa (sau a(-şi) ridica) ochii, a(-şi) ridica privirea, a privi în sus: fata-şi ridică ochii albaştri.EM. în bloc, împreună, laolaltă. în bună parte, în mare măsură. în butul cuiva, (reg. ) în ciuda, în pofida cuiva: ce horeşti aşa cu jele în butul dragostei mele? POP. în cai de poştă, (înv. ) cu ajutorul poştalionului sau cu ajutorul cailor schimbaţi la fiecare popas.
în cap în capăt
în cap sau în capăt, exact, fix: după ce se împlinesc trei ani în capăt, iar porneşte la Dumnezeu.CR. în capăt, 1) în frunte: iar în capăt [ul mesii] cine şade? AL .; 2) în cap. în cap de noapte sau în capul nopţii, (pop .) după ce s-a întunecat: plecă ţiganul cătră casă în capul nopţii.POP. în carne şi oase, în persoană: era chiar el, în carne şi oase . a încasa (sau a căpăta, a lua, a primi) o (mamă sau o sfîntă de) bătaie (sau o chelfăneală), a fi bătut măr, a lua o bătaie zdravănă. în caz afirmativ, în eventualitatea unui răspuns afirmativ: scrie-mi dacă te interesează sau nu cărţile! în caz afirmativ, trimite şi contravaloarea lor. în (sau la) caz(ul) că ... (sau de ..., cînd ...), în eventualitatea că ..., dacă ...: în caz de incendiu, chemaţi pompierii! în caz contrar, altfel, altminteri, dacă nu ...: în caz contrar, vei suporta consecinţele . încă cum, foarte mult, în mare măsură: ţi-e foame? - încă cum! a încăleca în oaste, (înv. ) a pleca la război: că ţara pizmuind lui Alexandru-vodă, n-au vrut să încalece în oaste.COSTIN .
în cap de noapte în carne şi oase a încasa o bătaie în caz afirmativ în caz că ... în caz contrar încă cum a încăleca în oaste
a încăleca pe nevoie a se încălţa cu cineva a încălzi pînă la roşu în cămaşă a nu-l încăpea cămaşa a nu mai încăpea de cineva
a nu mai încăpea în piele a nu-şi încăpea în săul său încă pe-atîta a se încărca cu cineva a se încărca de bogdaproste a se încărca de calabalîc a încărca de Doamne-ajută a încărca nota de plată în ce ape se scaldă? în ceasul al doisprezecelea în ceasul ce ... în ce chip în cele din urmă
în cel mai bun caz în ce parte? a se începe cu cineva a începe cuvînt a începe la ... a începe pe altă coardă
în ce priveşte a încerca marea cu degetul
a încerca norocul
a încăleca pe nevoie, (pop. ) a scăpa de sărăcie, a ieşi la liman: muncea în dreapta şi în stînga, ca doardoar a încăleca pe nevoie.CR. a se încălţa cu cineva, a face cunoştinţă cu cineva de care nu mai poţi scăpa. a încălzi (sau a înfierbînta) pînă la roşu, a încălzi (sau a înfierbînta) pînă la incandescenţă. în cămaşă (sau cu cămaşa), îmbrăcat numai cu cămaşa: afară-i vremea vrăjmaşă, şi eu sînt numa-n cămaşă.POP. a nu-l (mai) încăpea cămaşa (pe cineva), 1) a se îngrăşa; 2) (fig .) a fi foarte preocupat, neliniştit. a nu mai încăpea de cineva, a nu avea loc, a se impiedica de cineva. a nu(-şi) mai încăpea în piele, 1) a fi foarte bucuros; a nu mai şti ce să facă de atîta bine: boierii nu-şi încap în piele de petreceri.REBR. ; 2) a fi înfumurat, plin de ifose: nu-ţi mai încapi în piele de fudulie? REBR. ; 3) a fi gras şi leneş. a nu-şi încăpea în săul său, (reg .) a fi peste măsură de gras. încă (odată) pe-atîta, dublu: scurteica fusese încă pe-atît de lungă.DELAVR. a se încărca cu cineva (sau cu ceva), a lua asupră-şi sarcina de a se îngriji de cineva (sau de ceva). a se încărca de bogdaproste, a-şi găsi beleaua. a se încărca de calabalîc, a-şi aprinde paie în cap. a încărca de Doamne-ajută (pe cineva), a bate (pe cineva). a încărca (sau a umfla) nota de plată, a mări nejustificat suma datorată pentru un produs, pentru un serviciu. în ce ape se scaldă?, ce fel de om e?, ce opinii sau intenţii are?, în ce dispoziţie sufletească se află?: mă duc să văz ce gînduri au, în ce ape să scaldă.CAMIL.P. în ceasul al doisprezecelea, în ultimul moment, cu o clipă înainte de a fi prea tîrziu. în ceasul ce ... (sau care ...) sau în ce (sau care) ceas, cînd, în clipa (sau momentul) în care ...: nu stiţi în ce ceas Domnul nostru vine.BIBLIA. în (sau cu) ce chip, în ce fel, în ce mod, cum: şi învaţă în ce chip se cade a face ... rugă.CORESI . în cele (sau cea) (mai) din (sau de pe, (reg. ) după) urmă, la urma urmelor, în sfîrşit: în cele mai de pe urmă, dete şi peste calul tatălui său din tinereţe.ISP. în cel mai bun (sau mai rău) caz, 1) însituaţia cea mai bună (sau mai rea): în cel mai bun caz, ai putea învăţa o meserie, iar în cel mai rău - ai putea intra în politică. SAD. ; 2) cel mult (sau cel puţin): ţi-aş putea da în cel mai bun caz douăzeci de mii pe ele .CEZAR.P. în ce parte?, în ce direcţie?, unde?: în ce parte a apucat-o? a se începe cu cineva, a se lua la ceartă cu cineva: nu te începe cu un ţăran.POP . a începe cuvînt, (înv . şi pop. ) a începe discuţia: iarăşi a-nceput cuvînt străinul ...COŞBUC. a începe la ..., a se apuca de ..., a prinde să ...: dînşii la ceartă începură.COŞBUC . a începe (sau a o da) pe altă coardă, a întrebuinţa alte mijloace (de convingere, de constrîngere), a o lua altcum: îl luară cu frumuşelul, îl bătură, degeaba; începură dară pe altă coardă.POP. în (ceea) ce (sau cît, (înv. ) întrucît, încît) priveşte (sau privea)..., referitor la..., raportat la..., în privinţa..., privitor la..., cu privire la..., (judecînd lucrurile) sub aspectul ..., sub raportul..., din punct de vedere...: în ce priveşte forma, am avea de făcut următoarele observaţii.VLAH. a încerca marea cu degetul, (fig. ) a sonda terenul (pentru a vedea dacă are şanse de reuşită). a(-şi) încerca (sau a cerca, a căuta, (înv .) a ispiti) norocul, a acţiona fără certitudineareuşitei: ei, Cătălin, acu-i acu ca să-ţi încerci norocul.EM. ; s-o dus acolo la fîntînă, ca să-şi cerce norocul, să vadă, n-a putea să scape fata împăratului de la un necaz ca aista? POP .
a înceta din gură a înceta din viaţă
a înceta din gură, (pop .) a tăcea. a înceta din viaţă, a muri.
încet-încet a închega ceva bani a închega două vorbe a închega o prietenie a încheia catastihul a o încheia cu cineva
încet-încet sau cu încetul sau încetul cu încetul, foarte încet, treptat, puţin cîte puţin, cu mare băgare de seamă: planetele cu-ncetul ar reintra în viaţă în vechile lor legi. EM. ; pierd încet-încet simţirea.POP. a închega ceva bani, a strînge, a pune deoparte ceva bani. a închega două vorbe, a lega coerent cîteva cuvinte. a închega o prietenie (cu cineva), a lega o prietenie, a se împrieteni (cu cineva). a încheia catastihul, (înv. ) a i se înfunda (cuiva). a o încheia cu cineva, (fam .) a rupe legăturile, relaţiile cu cineva.
a încheia hotărîre a încheiat-o în chepeng în chestie a i se închide cărările cuiva a închide cu şapte peceţi a i se închide glasul a închide lupul în stînă a închide ochii a închide ochii a i se închide ochii a nu închide ochii a închide ochii cuiva a-şi închide urechile a închina armele a se închina de sănătate a închina dracului pe cineva a-şi închina fruntea în ţărînă
a închina în sănătatea cuiva a se închina la poala cuiva a închina o cetate
a încheia hotărîre, (înv. ) a decide: au adunat pre vlădicii şi arhimandriţii ... să închee hotărîre.NEGR. a încheiat-o, a renunţat, a abandonat. în chepeng, putîndu-se ridica şi coborî pe verticală: ferestrele catului de sus ... cu obloane ce se trăgeau în chepeng.OD. în chestie sau în chestiune, (despre subiecte în dezbatere, teme, probleme) în discuţie. a i se închide cărările cuiva, a nu mai avea nici o ieşire, a nu mai putea face nimic. a închide (sau a fereca) cu şapte peceţi, a păzi cu străşnicie. a i se închide glasul (cuiva), a amuţi; (p.ext. ) a muri: că nu ştii ziua, nici ceasul, cînd vi s-a închide glasul.POP . a închide lupul în stînă, (fig. ) a-şi aduce duşmanul în casă. a închide ochii sau a închide un ochi, a se face că nu observă ceva, a trece cu vederea ceva: slujbaşii stăpînirii de multe ori închid ochii.POP. a închide ochii (pentru totdeauna), a înceta din viaţă, a muri. a i se închide ochii (cuiva), 1) a picoti; 2) a muri. a nu (putea) închide ochii, a nu putea dormi, a avea insomnie: zori de ziuă se revarsă şi ochii încă n-am închis.CONACHI. a închide ochii cuiva, a fi lîngă cineva în ceasul morţii şi a-i coborî pleoapele peste ochi: cine să ne închiză ochii în ceasul cel de pe urmă? ISP. a-şi închide urechile, a-şi astupa urechile, a nu mai voi să audă ceva. a închina armele, a capitula: oastea lui Ieremia închină armele lui Mihai.ISP. a se închina de sănătate, (înv. ) a saluta pe cineva, a trimite salutări cuiva. a închina dracului pe cineva, a da dracului pe cineva, a lăsa în pace pe cineva, a se dezinteresa de cineva: să fi fost mîndră-nchinată, parcă nu mi-ai fost curată.POP. a-şi închina fruntea în ţărînă, a muri: a venit vremea să-şi închine şi el fruntea în ţărînă.SAD. a închina (sau a bea, a ciocni) în (sau pentru, de) sănătatea cuiva, a închina băutura sau a bea în cinstea cuiva, urîndu-i să fie sănătos, fericit, să aibă noroc etc.: beau un pahar de bere în sănătatea voastră.CAR. a se închina (sau a cădea, a veni) la poala (sau la poalele) cuiva, a se închina (sau a cădea, a veni) înaintea cuiva; a fi la cheremul cuiva: să vie aici, la poalele slăvitei măriri, să arate.SAD. a închina o cetate (cuiva), a preda o cetate (cuiva), în semn de supunere: să nu fie silit a închina cetatea din pricina setei şî foamei.DRĂGHICI.
a închina o mănăstire a închina o ţară a închina steagul în chip
în chip de ... în chip de şedere în chipul în chipul acesta închis cu şapte peceţi a încinge cu o bîtă pe cineva
în cinstea cuiva în ciudă
a încîlci iţele a încînta cu migdale amare încîntat de cunoştinţă! în cîrcă în cîte sîntem azi? în cîteva clipe a-şi încleşta braţele de gîtul cuiva a-şi încleşta dinţii a i se încleşta fălcile cuiva a i se încleşta inima cuiva a se încleşta la luptă
a închina o mănăstire, a hărăzi o mănăstire (împreună cu toate veniturile ei) unei patriarhii sau Sfîntului Munte. a închina o ţară (sau cheile ţării), a face, în numele unei ţări, declaraţii de supunere: a închinat ţara turcilor . a închina steagul, 1) a capitula, a se declara învins: cine scapă cu fuga într-o parte, în cealaltă închină steagul.POP .; 2) (fig. ) a adormi, (p.ext. ) a muri. în chip, (înv. ) pe faţă, făţiş, deschis: gură cu gură voi grăi lui în chip, şi nu pren pilde.BIBLIA. în chip de ..., 1) sub formă de ..., cu înfăţişare de..., deghizat în ...: au trecut la Ţarigrad, în chip de negustori.COSTIN ; 2) (înv .) ca, în semn de ...: amîndoi, căzînd în genunchi, au aruncat acealea pe foc în chip de jertvă.BELDIMAN. în chip de şedere, într-o doară, pentru a nu sta degeaba: lucrez la nişte lingurele înflorate, aşa, în chip de şedere.POP. în chipul sau în(tr-un) chip de ..., în felul ..., în calitate de ..., în formă de ..., în loc de ..., ca şi cînd ar fi ..., sub pretextul că ...: [un stejar] cioplit în chip de ghioagă.AL. în (sau cu) chipul acesta sau într-acest (sau (înv. ) într-acestaşi) chip, în felul acesta, astfel, aşa: le răspunse într-acestaşi chip zicînd ... PANN. închis (sau ferecat) cu şapte peceţi, 1) păzit cu străşnicie; 2) cu neputinţă de aflat: taină ferecată cu şapte peceţi.CEZAR.P . a încinge cu o bîtă pe cineva, a bate pe cineva: mi-l încinge cu o bîtă zdravănă.POP. în (sau spre) cinstea cuiva, 1) pentru a cinsti pe cineva: s-au rostit sforăitoare discursuri în cinstea eroilor ; 2) spre lauda, spre gloria cuiva: împăratul făcu un ospăţ foarte mare, în cinstea nepotu-său.CR . în ciudă sau în ciuda cuiva, 1) cu intenţia de a provoca nemulţumirea, supărarea cuiva; 2) în pofida (cuiva sau a ceva): verişoara tot tînără rămîne, în ciuda vremii ce trece.I.NEGR. a (se) încîlci (sau a (se) încurca) iţele (cuiva), a (se) încurca planurile (cuiva), a-i pune beţe în roate (cuiva), a (se) produce confuzie, dezordine; a (se) complica lucrurile: acum nu mai era cine să-i încîlcească iţele.POP. a încînta cu migdale amare (pe cineva), (reg. ) a-i spune (cuiva) vorbe plăcute în aparenţă, dar răutăcioase în fond. încîntat de cunoştinţă!, sînt bucuros că v-am cunoscut! în cîrcă, (înv . şi pop .) în spate: le-au rîdicat în cîrcă [coşniţele].DOS . în cîte sîntem azi?, ce zi a lunii e azi? în cîteva clipe, foarte repede, imediat. a-şi încleşta braţele de gîtul cuiva, a înlănţui cu braţele pe cineva, a cuprinde cu mîinile pe după gît pe cineva. a-şi încleşta dinţii sau a se încleşta cu dinţii de ceva, a muşca cu putere din ceva. a i se încleşta fălcile (sau gura) cuiva, a i se înţepeni cuiva fălcile (sau gura): o emoţiune îi încleştă fălcile.VLAH. a i se încleşta inima cuiva, a avea senzaţia că inima e strînsă ca într-un cleşte (de durere, de frică, de supărare). a se încleşta la (sau în) luptă, a se lupta cu îndîrjire, corp la corp; a se incăiera: românii s-o întîlnit cu leşii şi-acum s-o încleştat la luptă.AL.
a-şi încleşta mîinile în clipa aceea în clipă încoace şi încolo a se încocleţi o luptă încolo şi încoace în colţuri în comun în conformitate cu ... în consecinţă în consideraţiune în construcţie în continuare în contradictoriu în contradicţie cu ... în contratimp în contul cuiva a-şi încopcia mîinile în cor a se încorda către cineva
a-şi încordaputerea încotro vede cu ochii în credinţă în creierii munţilor a-şi încremeni ochii a încresta în grindă a încreţi din sprîncene a se încrimina unul pe altul a încropi din tei curmei a-şi încropi traiul în cruce
a-şi încleşta mîinile, a-şi împreuna mîinile, vîrînd degetele unele între altele: de-ai şti tu cum trăiesc, ţi-ai încleşta mîinile.POP . în clipa aceea, chiar atunci: în clipa aceea, am simţit că nu mai am aer.CEZAR.P. în(tr-o) clipă, cît ai clipi din ochi, îndată, numaidecît, imediat: într-o clipă-l poartă gîndul îndărăt cu mii de veacuri.EM. încoace şi încolo sau (pop .) încoa şi încolo (sau încolea), în toate părţile: rătăci încoa şi încolo prin pădure.ISP . a se încocleţi o luptă, (reg. ) a se încinge o luptă: şi unde mi se încocleţi o luptă ... ISP. încolo şi încoace (sau (pop. ) încoa), în toate părţile: începe a purta caii încolo şi încoace.CR. în (sau cu) colţuri, colţuros: vorba-n colţuri şi rotundă fără cercuri se înfundă.PANN. în comun, laolaltă, împreună. în conformitate cu ..., potrivit cu ..., conform ... în consecinţă, ca urmare, prin urmare. în consideraţiune, ţinînd seama de ...: dacă facem onoare zisului domn de a-l menţiona, este numai în consideraţiunea unei reviste în care s-a citit cîteodată un Alecsandri. HASD. în construcţie, în curs de construire. în continuare, fără întrerupere, continuu. în contradictoriu, în dezacord, în opoziţie: discuţie în contradictoriu . în contradicţie cu ..., în dezacord cu ..., în opoziţie cu ... în contratimp, inoportun, nepotrivit. în contul cuiva, pe seama cuiva. a-şi încopcia mîinile (pe piept), a-şi încrucişa mîinile: Budulea îşi încopcea mînile pe piept, privea o dată la dascăl şi rămînea cu capul plecat.SL. în cor, toţi deodată, la unison. a se încorda către cineva, a se uita cu groază la cineva. a-şi încordaputerea (sau puterile,mintea, memoria),a-şi aduna, printr-un efort,toate puterile; a face efortul de a înţelege, de a-şi aminti: îmi dădeam cîteodată osteneala să-mi încordez memoria.NEGR . încotro vede cu ochii sau unde îl duc ochii, oriunde, indiferent unde: alta nu-i mai rămîne decît ... să se ducă încotro vedea cu ochii.CAR. în credinţă, (înv. ) într-adevăr, zău!: florile acelea în mînă-mi căzură - favor ce-n credinţă,eu n-am meritat.GR.AL. în creierii munţilor, în locuri înalte şi greu accesibile. a-şi încremeni ochii, a-şi holba ochii: încremenindu-şi ochii, lung la dînsul s-a uitat.PANN. a încresta în grindă, a însemna ceva în grindă spre aducere aminte: azi am să-ncrestez în grindă! COŞBUC. a încreţi din sprîncene, a se încrunta: Sfînta Duminecă cam încreţeşte din sprîncene, dar n-are încotro.CR. a se încrimina unul pe altul, a-şi face imputări reciproce, a se acuza, a se învinovăţi. a încropi din tei curmei, (pop. ) a aduna cu ţîrîita. a-şi încropi traiul, a-şi îmbunătăţi traiul: copilaşii să-mi hrănesc, traiul să mi-l încropesc.POP. în cruce (sau cruciş), în formă de cruce, încrucişat: oştenii Rîmului ... gol piciorul încălţa cu piele şi cu legături în cruciş.N. COSTIN.
a i se încuiba în cap ceva în culise în cumpăna nopţii în cumpănă
a i se încuiba în cap ceva, a avea o idee fixă. în culise, în secret. în cumpăna nopţii, la miezul nopţii. în cumpănă, 1) în echilibru; 2) indecis, nehotărît.
în cumplit în cunoştinţă de cauză
(pînă) în (sau la) cumplit, (înv. ) pentru totdeauna, pe vecie: dracului scădzură armele în cumplit.PSALT . în cunoştinţă de cauză, cunoscînd bine lucrurile. a o încurca, (pop .) 1) a duce o viaţă chinuită, a trăi cu chiu, cu vai: o încurcă şi el de azi pe mîine, cum poate.POP. ; 2) a o păţi (cu cineva), a da de dracul: de data asta ai încurcat-o cu mine, băiete! POP. ; 3) a încurca vorba. a nu se încurca, a nu se lăsa, a nu glumi, a nu sta pe gînduri, a nu pierde vremea: dar cînţi, cînţi, nu te încurci! CR . a încurca cuvinte, a îngăima, a bălmăji, a bolborosi.
a o încurca a nu se încurca a încurca cuvinte a i se încurca limba a încurca lumea a încurca rostul a încurca vorba a încurca vremea încurcătură de maţe în curînd
în curmeziş în cur în curs de ... în curs de execuţie în curs de rezolvare în cursul zilei îndata mare îndată ce ... îndată cît ... îndată cum ... în debandadă în decursul ... în definitiv
a i se încurca (sau a i se plimba) limba (în gură) (cuiva), a vorbi greu, a rosti cu dificultate cuvintele. a încurca lumea, a nu fi bun de nimic: ce tot vii pe aici şi încurci lumea degeaba? POP. a încurca rostul (cuiva), (pop. ) a încurca treburile, a strica obiceiurile (cuiva): îs striin şi nu-mi cade bine să vă încurc rostul.POP . a încurca vorba sau a o încurca, a vorbi confuz, a da răspunsuri evazive, a da din colţ în colţ, a spune minciuni: o tot încurcă şi ei cum pot.ISP. a încurca vremea, a pierde vremea(degeaba): dragă, de nu ştii juca, vremea n-o mai încurca.POP. încurcătură de maţe, (pop .) ocluzie intestinală. în curînd sau (înv. şi pop .) peste curînd,în scurt timp, nu peste multă vreme: trimisu-mi-ai la scrisori, căn curînd, bade, te-nsori.POP. în curmeziş, 1) în lat, de-a latul: trece sate-n curmeziş şi dumbrăvile-n lungiş.POP .; 2) (fig. ) pe căi piezişe: de ... veţi mearge către mine în curmeziş, voi merge şi eu ... cu mînia. BIBLIA ; 3) foarte, grozav de: fata împăratului unguresc îi frumoasă în curmeziş.POP . în cur sau din cur, şezînd: ce-mi eşti bun, dacă dormi în cur! POP . în (de)curs de ... sau în cursul ..., cît durează ..., pe durata ..., în timpul ...: în cursul zilei, roaba babei sapropie de el.EM. în curs de execuţie, pe cale de a fi executat. în curs de rezolvare, pe cale de a fi rezolvat. în cursul zilei, în timpul zilei. îndata mare, (pop. ) imediat, pe loc, repede: să-i faci îndata mare o zeamă de pui.POP. (de) îndată ce ..., imediat ce ...; cînd; după ce ...: îndată ce sosise, Lăpuşneanu porunci.NEGR. îndată cît ..., (înv. ) îndată ce ..., imediat ce ...: vitele fără lapte să tămăduia îndată cît vrea bea de ceaia apă.DOS . îndată cum ... sau cum ce ... sau (înv .) de cumuşi ..., de îndată ce ..., imediat ce ...: de ziuă-ndată cum s-a luminat, în necunoscute haine s-a schimbat.PANN . în debandadă, în dezordine, haotic. în decursul ..., în timpul ..., pe durata ... în definitiv, în fond, la urma urmelor: căci în definitiv, toată activitatea lui nu s-a exercitat altfel decît ca paradă ostentativă de bun simţ.CAR.
a se îndelunga cu zile a se îndesa ca ţiganul la praznic a îndesa căciula pe urechi în direcţie opusă în doi craci a îndoi în arc
în doi peri în doi timpi şi trei mişcări în dorul lelii a-şi îndrepta cărările într-o parte a se îndrepta de păcat a-şi îndrepta ochii asupra cuiva a-şi îndrepta pasul spre ... a îndrepta spatele cuiva a îndruga verzi şi uscate a se îneca ca ţiganul la mal a i se îneca corăbiile a se îneca în datorii a îneca în sînge a se îneca în vorbă a se îneca la mal în egală măsură în esenţă în etate în evantai în exces în exerciţiul funcţiunii în extras în faptă
a se îndelunga cu zile, 1) (înv. ) a avea viaţă lungă, a-şi prelungi viaţa; 2) (fig. ) a expune pe larg, a stărui, a insista, a persista (asupra a ceva): nu voi trăi în veac, pentru ca să îndelungesc la mînie.BIBLIA. a se îndesa ca ţiganul la praznic, a se înghesui unde se dă ceva degeaba; a umbla după pleaşcă. a îndesa (sau a tufli) căciula pe urechi, 1) a trage căciula pe urechi; 2) a se arăta nepăsător, a se face a nu şti. în direcţie opusă, în sens invers. în doi craci, (pop .) ridicat în două picioare (şi crăcănat): Bico, te-oi lua, eu cînd oi vedea ursul în doi craci, văcar după vaci.POP . a îndoi în arc, a arcui: mîna ta îndoaie în arc o ramură de fag.EM. în doi peri, 1) (pop. ; despre animale) care are părul din fire amestecate de două culori; sur; 2) (despre oameni) cărunt; (p.ext. ) care este între două vîrste: o muiere-n doi peri.EM. ; 3) (fig .) care este între două stări, nehotărît, nedefinit; echivoc, neclar, confuz: vorbe în doi peri ; 4) (reg. ) cherchelit, beat. în doi timpi şi trei mişcări, foarte repede; cît ai clipi din ochi. în dorul lelii, într-o doară, anapoda, aiurea, de mîntuială: pleacă şi el cam în dorul lelii.ISP. a-şi îndrepta cărările într-o parte, a apuca drumul spre un loc anume: într-acolo deci şi dînsul îşi îndreptă cărările pentru care se ostenise atîta mare de vreme.ISP. a se îndrepta de păcat, (înv. ) a se mîntui de păcate: cela ce-au murit s-au îndereptat de păcat.DOS . a-şi îndrepta ochii (sau privirile) asupra cuiva, a se uita la cineva: ea nu putu decît să-ndrepte asupră-i ochii săi stinşi şi orbi.EM. a-şi îndrepta pasul (sau paşii, cărarea, calea) spre ... (sau către ...) (ceva sau cineva), a păşi, a se îndrepta, a o lua spre ...: Dumnezeu şi cu Sîn-Petru îşi îndreptară paşii către un munte.POP. a îndrepta spatele (sau spinarea) cuiva, a-i arde o mamă de bătaie (cu băţul pe spinare) cuiva. a îndruga (sau a înşira, a spune) verzi şi uscate, a spune vrute şi nevrute, fleacuri, nimicuri: vă tot îndrug la verzi şi uscate.ISP . a se îneca ca ţiganul la mal, a eşua înainte de a sfîrşi ceva. a i se îneca corăbiile (cuiva), a fi supărat, a nu avea chef: ce eşti aşa de supărat? lasă că nu ţi s-au înecat corăbiile! POP. a se îneca în datorii, a fi copleşit de datorii. a îneca în sînge, a masacra, a măcelări. a se îneca în vorbă, a se împiedica în vorbă; a-i rămîne vorba în gît. a se îneca (tocmai sau ca ţiganul) la mal, a eşua într-o acţiune chiar înainte de încheierea ei: să se înece tocmai la mal? ISP. în egală (sau în aceeaşi) măsură, la fel (de ...). în esenţă, în ultimă analiză. în etate, în vîrstă, bătrîn. în evantai, în formă de raze care pornesc dintr-un punct şi formează un cerc. în exces, fără măsură, excesiv. în exerciţiul funcţiunii, în timpul serviciului legal. în extras, reprodus aparte, fragmentar. în faptă, (înv. ) în fapt: Nastratin era un Hogea (dascăl sau învăţător) ... nu-l găseşti însă în faptă să fi fost vreun viclean.PANN.
în fapt de zi în faptul dimineţii în faţa ... în faţă în faţă mumă, în dos ciumă în favoarea cuiva a se înfăşura pe undeva în felul ... în felurimi a înfige cornul în pernă a-şi înfige corturile undeva în fiinţă în fine în fire în flanc în floarea vieţii a se înfoia ca varza în folosul în fond a se înfrupta din talerul cuiva în fuga cailor a i se înfunda a înfunda gura cuiva a înfunda o uşă a-l înfunda rîsul pe cineva în furculiţă în galop în galop întins în garanţie
în gaură de şarpe
în fapt de zi (sau de seară), la începutul zilei (sau al serii): şi în faptul zilei, aşa i-au lovit moscalii pe tătari pre dincolo.NEC . în faptul dimineţii (sau zilei), începutul dimineţii (sau al zilei): faptul zilei în slavă se repede.EM. în faţa ..., dinaintea ...; în văzul ...: după Te-Deum, a mers la casa oraşului şi a iscălit, în faţa poporului, decretul.CAR. în faţă, dinainte: în faţă, li-i luna, prin şuier de şoapte s-ardică pe cer curcubeie de noapte.EM. în faţă mumă, în dos ciumă, făţarnic, ipocrit. în favoarea cuiva, spre binele, spre folosul cuiva: o concesie în favorul părinţilor moldoveni.URIC. a se înfăşura pe undeva, (pop .) a hălădui, a hoinări, a rătăci pe undeva. în felul ..., ca, precum: vorbesc româneşte cam în felul „Franţozitelor“.OD. în felurimi sau pe felurime, (înv. ) în diferite feluri: să inveţe a citi slove noi, a citi apoi pe felurime.DELAVR. a înfige cornul în pernă (sau în blana patului, în pămînt), a dormi dus, a trage un pui de somn. a-şi înfige corturile (sau tabăra) undeva,a se stabili,a se instala undeva: Mihai îşiînfipse tabăra în locul părăsit de duşman.BĂLC. în fiinţă, real, existent: toate închinările [mănăstirilor] azi în fiinţă.OD. în fine, în sfîrşit: o vorbă-ai vrea în fine s-auzi cum o rostesc.EM. în (toată) fire(a), în toate minţile, cu scaun la cap: cum de-a putut să se orbească aşa de tare dumnealui care-i om în toată firea? AL. în flanc (cîte unul), unul în spatele altuia, în şir indian. în floarea vieţii (sau a vîrstei, a tinereţii, a juneţii), în plină tinereţe (sau juneţe, maturitate): de ce să moară Emmi în floarea tinereţii? AL. a se înfoia ca varza, a se îngîmfa. în folosul (cuiva), în beneficiul (cuiva): spectacol în folosul copiilor orfani . în fond, de fapt, în realitate: avea, în fond, şi el dreptate.REBR. a se înfrupta din talerul cuiva, a trăi din munca altuia: o fi fost un zgîrcit ... d-ăla de-şi goneşte neamurile să nu se mai înfrupte nimeni din talerul lui.CEZAR.P. în fuga cailor, în galop: o caleaşcă trecu în fuga cailor.NEGR. a i se înfunda (cuiva), a nu mai avea încotro, a nu mai avea nici o ieşire, scăpare; a o păţi: a umblat cit a umblat, dar acum i s-a-nfundat.PANN. a înfunda gura cuiva, a închide, a astupa gura cuiva; a împiedica pe cineva să spună ceva; a reduce la tăcere pe cineva. a înfunda o uşă (sau o fereastră), a acoperi cu scînduri (sau a zidi) o uşă sau o fereastră. a-l înfunda rîsul pe cineva, a rîde înfundat, pe înfundatelea. în furculiţă, (despre barbă) cu părţile laterale mai lungi decît mijlocul. în galop, în fugă: un călăreţ trece-n galop.VLAH. în galop întins, repede, iute. în garanţie, care nu a depăşit termenul de garanţie. în (sau din) gaură (sau (reg. ) bortă) de şarpe (sau de şoarece) sau (reg .) în borta şarpelui, (sau a şoarecului), într-un (sau dintr-un) loc ascuns, greu de descoperit: dar nu cumva să faci de altfel, că nici în borta şoarecului nu eşti scăpat de mine.CR.
a îngrozi de cap în gura mare
în general sau în genere, 1) din punct de vedere general, fără a intra în amănunte: lămuriri asupra acestei expoziţiuni în genere. OD. ; 2) de obicei: cugetările care-l preocupau în genere.EM. în germene, aflat în stadiul iniţial, înainte de a se dezvolta. a îngheţa (sau a face să îngheţe) (şi) cenuşa sub foc, (fig. ) a minţi cu neruşinare: vorbele lui făcură să îngheţe şi cenuşa sub foc.POP. a îngheţa lemn, a îngheţa de frig. a-i îngheţa (sau a-i degera) măduva-n oase (sau în ciolane) (de frig) (cuiva), a-i fi foarte frig (cuiva): nea îngheţat ... măduva în ciolane de frig.CR. a-i îngheţa sîngele în vine (cuiva) sau a îngheţa sîngele (în cineva), a se speria foarte rău, a fi cuprins de groază: cînd văzu namila de urs la doi paşi, simţi că-i îngheaţă sîngele în vine.SAD. îngheţat bocnă (sau ciocan, toacă), (reg. ) foarte îngheţat, degerat. înghite şi taci!, rabdă! a înghiţi cruciş, a se îneca (mîncînd): la masă nu odată era să înghiţ cruciş, cînd din întîmplare ochii noştri se întîlneau.GANE. a înghiţi gutuia, (reg .) a o păţi, a da de dracul. a înghiţi hapul (sau găluşca) sau a o înghiţi, a răbda, a suporta (de nevoie) o dojană, o batjocură, o insultă: fu silit să înghiţă găluşca.ISP . a înghiţi în gol (sau în sec), 1) a înghiţi aer; 2) (fig .) a nu se putea împărtăşi, înfrupta din ceva: înghiţi-n sec, se sculă şi ieşi.VLAH . a-şi înghiţi limba, 1) a mînca cu mare poftă; 2) a se abţine de a spune ceva nepotrivit. a înghiţi (cu) noduri, 1) a îngurgita cu dificultate; 2) (fig. ) a suporta cu greu o durere, o umilinţă: asculta cu dezgust şi numai înghiţea noduri.CR. a înghiţi pastila, a suporta un lucru neplăcut; a înghiţi hapul. a înghiţi şopîrla (sau o şopîrlă), a suporta o neplăcere fără să crîcnească. a se îngîna (sau a se bate, a se îmbina, a se lupta) ziua cu noaptea, a se însera (sau a se lumina de ziuă): tocmai se îngîna ziua cu noaptea.ISP. a se îngloda în datorii, a face datorii mari şi a nu mai putea scăpa de ele: m-am înglodat în datorii pîn-în urechi.AL. în grabă, grăbit, repede: atunce în grabă ... l-au bătut cu buzduganul.NEC . a îngrăsa porcul de Ignat, a se apuca prea tîrziu de o treabă a îngreuia (sau a îngreuna) o femeie, a lăsa gravidă, însărcinată o femeie. a-şi îngreuia stomacul, a-şi încărca stomacul mîncînd prea mult sau mîncăruri prea greu digerabile. a îngropa cu talerul (pe cineva), a înmormînta pe cineva cu fonduri strînse prin colectă publică: or să te îngroape cu talerul, ca pe cerşetoarele paralitice din mahala.CAR. a i se îngroşa obrazul (sau pielea) cuiva, 1) a i se tăbăci pielea cuiva; 2) (fig.) a se învăţa să suporte greutăţile, suferinţele, umilinţele. a îngrozi de cap (pe cineva), (înv .) a ameninţa cu moartea (pe cineva): craiul îndată au trimis cărţile sale pretutindenea, de moarte îngrozind care se va băga să treacă peste învăţătură.LET. în gura mare, cu voce tare: striga în gura mare că e persecutat.SAD.
în harul Domnului a se înhăma după cineva în înaltul cerului
în harul Domnului, (înv. ) fără nici o cauză: să le arăt eu pe cine chinuieşte el în harul Domnului.POP . a se înhăma după cineva, a se lua după cineva, a urmări, a prigoni pe cineva. în înaltul (sau în slava) cerului, în tării, în văzduh: calul ... zboară cu dînsul în înaltulceriului.CR.
în general în germene a îngheţa cenuşa sub foc a îngheţa lemn a-i îngheţa măduva-n oase a-i îngheţa sîngele în vine îngheţat bocnă înghite şi taci! a înghiţi cruciş a înghiţi gutuia a înghiţi hapul a înghiţi în gol a-şi înghiţi limba a înghiţi noduri a înghiţi pastila a înghiţi şopîrla a se îngîna ziua cu noaptea a se îngloda în datorii în grabă a îngrăsa porcul de Ignat a îngreuia o femeie a-şi îngreuia stomacul a îngropa cu talerul a i se îngroşa obrazul cuiva
în întregime în întregime, integral, peste tot, de tot, cu totul. în josul în (sau din) josul, în (sau din) partea mai puţin înaltă: în josul scării. în josul apei în josul apei, la vale. a înjuga boii la car a înjuga boii la car, (fig .) a începe (sau a se apuca de) o treabă. înjugă sacii la car şi hai la moară, să măcinămînjugă boii! sacii la car şi hai la moară, să măcinăm boii!, nu vezi ce prostii spui? a înjura (sau a sudui) de cruce sau a ridica (sau a trage) (sfinte) cruci (cuiva), a înjura profanînd cele sfinte; (p.ext. ) înjurătură „de cruce“: el te suduie de cruce.POP. a înjura de cruce în jurul ... în jurul ..., 1) în preajma ...; aproape; 2) relativ la ...: s-a discutat mult în jurul acestei probleme . în larg în larg, departe de ţărm. în largă măsură în largă (sau în mare) măsură, foarte mult, în cantitate mare. în lături în lături, la o parte: fereşte în lături! în lăţiş şi în curmeziş, (pop. ) în toate direcţiile, în lung şi în lat: vestea morţii lui s-a dus în lăţiş şi-n curmeziş.POP. în lăţiş şi în curmeziş în lege în lege, de-a binelea, cu totul; adevărat: două cucuie tari ..., nişte corniţe în lege.CAR. în legea cuiva în legea cuiva, în felul cuiva, cum se pricepe: tăia cum ştia el în legea lui să taie.ISP . în (deplină) libertate sau în toată libertatea, după bunul plac, nestingherit: el îşi închise ochii ca să în libertate viseze în libertate.EM. în linia ... în (sau la) linia ..., în dreptul ..., la nivelul ...: să-şi facă casa în linia uliţei? NEGR . în linie în linie, în şir drept. în linii generale în linii generale (sau mari), în general, în genere. în lipsă de... în (sau din) lipsă de..., din cauză că lipseşte ceva. în loc de ... în loc de ... (sau în locul ...), înlocuit, substituit cu ... în lumea largă în lumea largă, 1) în locuri depărtate; 2) pretutindeni.
în lung şi în lat în mare în mare parte în masă în mărime naturală în măsura posibilităţilor în medie în memoria ... în mică măsură în mijlociu
în mijloc
în miniatură
în lung(ul) şi în lat(ul) (sau în curmeziş(ul)) sau în lungiş şi-n curmeziş, de-a lungul şi de-a latul; în toate direcţiile, pretutindeni: nouă ani de-a rîndul am colindat pămîntul în lung şi-n curmeziş.POP . în mare, 1) pe scară largă; 2) în rezumat; pe scurt; 3) comerţ cu ridicata. în (cea mai) mare parte sau (înv .) spre cea mai multă parte, în majoritate, în bună măsură: au desăvîrşit ... spre cea mai multă parte pre cea de tot folositoare şi scumpă. BIBLIA. în masă, 1) în cantitate mare, masiv; 2) în număr mare, cu toţii. în mărime naturală, în mărime reală. în măsura (sau în limita) posibilităţilor, atît cît (se) poate sau cît (se) va putea. în medie sau (înv. ) în mediu, ca măsură intermediară între cantităţile sau calităţile elementelor componente. în memoria ... (cuiva sau a ceva), în amintirea cuiva (sau a ceva), ca omagiu postum. în mică măsură sau în măsură neînsemnată, puţin, în cantitate mică. în mijlociu, în medie. în (sau prin) mijloc sau în (sau pre, întru) mijloc de ... sau în (sau pe) mijlocul ..., 1) la mijloc, între, printre, în: văzură pe svînta în cuptoriu în mijloc de doi îngeri. DOS .; 2) în cursul, în timpul, în toiul: vindea cîte-o iapă chiar în mijlocul drumului.CR .; 3) la mijloc. în miniatură,1) de dimensiuni foartemici; miniatural: un ţînc de vro şapte ani, un ţăran în miniatură.VLAH. ; 2) la scară redusă, înmic: limba română o păţea aici în miniatură ceea ce păţea limba maghiară la magnaţii Ungariei. BARIŢIU.
în minoritate în minte
în minoritate, în număr prea mic pentru a-şi impune punctul de vedere. în minte, în gînd: a bate tactul cu mîna, cu piciorul sau în minte.HEL.
în minutul acela
în minutul acela, în acea clipă, în acel moment: în minutul acela o frică nespusă mă luă în spate.RUSSO . în mişcare, 1) mişcător; 2) (fig .) activ; agitat, încordat, tulburat: inima-i veghiată este mereu în mişcare.OD. în mod necesar, obligatoriu, neapărat, cu necesitate, fără doar şi poate. în mod organic, indisolubil, inseparabil.
în mişcare în mod necesar în mod organic în momentul acela în monolit în muchii în natură în nădejdea ... a se înnădi cu cineva în neastîmpăr în necazul ... în negru în neodihnă în neorînduială în nepăsare
în neştire în nevăzut în nevoie în nevoinţă în noaptea timpurilor a se înnoda la ceartă a se înnoda la vorbă în noduri a înnoi o casă în not în număr în număr de ... în numărul ...
în momentul acela sau în acel moment, (chiar) atunci: în momentul acela văzui pe poliţmaistru.NEGR . în monolit, dintr-un singur bloc de piatră: crucea aceasta ... era tăiată în monolit.FIL . în (trei, patru etc.) muchii, care are mai multe suprafeţe ce se intersectează: stîlpi de zid în patru muchi.EM. în natură, 1) în realitate, aievea: poza e moft! s-o vezi în natură! CAR. ; 2) în obiecte, în produse: plată în natură . în nădejdea ..., în speranţa ... a se înnădi cu cineva, a se încurca cu cineva: se dete lîngă muma copiilor, îi intră pe sub piele şi se înnădi cu dînsa.ISP. în neastîmpăr, 1) în (continuă) mişcare; 2) (fig. ) agitat, neliniştit: caii-n neastîmpărfrămîntă-n loc pămîntul.AL. în necazul ..., în ciuda ... în negru sau (înv. ) în negre, în haine de culoare neagră, în doliu: în negru şi în lacrimi prieteni-mi sarată.MACED . în neodihnă, (înv. ) îngrijorat, neliniştit: aleargă-n neodihnă flăcăii cît ce pot.AL . în neorînduială, dezordonat: părul cărunt îi cădea în neorînduială pe frunte.SAD . în nepăsare, (pop .) nepăsător, vesel: dar el cîntă-n nepăsare, parc-ar fi la masă mare. POP. în neştire, 1) fără a-şi da seama, distrat; (p.ext. ) involuntar: se uita în neştire la gheata din piciorul stîng.REBR .; 2) fără rost, fără sens: îl tot cată în neştire colo sus la mănăstire.POP. ; 3) fără măsură, fără socoteală, la nesfîrşit: o femeie din sat spunea, în neştire, cum este în iad.GALA . în nevăzut, în gol: privea în nevăzut, cu buzele subţiri şi strînse.CEZAR.P. în nevoie, 1) lipsit (de ceva); 2) în suferinţă, în necaz. în nevoinţă, (înv. ) chinuit, torturat: îl lăsară să-ş petreacă în nevoinţă.DOS. în noaptea timpurilor, în vremuri imemoriale, străvechi. a se înnoda la ceartă, a se certa: nu se înnoadă la ceartă ca mojicul.PANN. a se înnoda la vorbă, a conversa mult cu cineva. în noduri, încîlcit, nepieptănat: crai cu barba-n noduri.EM. a înnoi o casă, a repara, a zugrăvi o casă. în not sau cu (sau a, de-a) notu, (înv . şi reg .) înotînd: au trecut în not, încît fără pierdere de vreme s-au aflat de acea parte. DRĂGHICI. în număr, cu socoteală, (p.ext .) complet, exact: aduse toate maţele şi le dete iarăşi în număr.ISP . în număr de ..., în total. în (sau din) numărul ..., printre, dintre ...:face parte din numărul celor respinşi (la concurs) .
în numele în numerar în ochii cuiva în onoarea ... în opoziţie cu ... în ordine în original în osîndire a înota împotriva curentului a înota în miere a înota în seu a-i înota ochii în lacrimi a înota toporăşte
în (sau (înv. ) drept, pe) numele (cuiva sau a ceva), 1) invocînd numele cuiva sau a ceva (în special al unei divinităţi) ca simbol al unei credinţe, în cinstea cuiva, ca prinos adus cuiva (în special unei divinităţi): să-şi reclame ... libertatea sa în numele suvenirilor istorice.BĂLC. ; 2) din partea cuiva, invocînd autoritatea cuiva sau reprezentînd pe cineva: nu mă puteţi refuza, căci m-am angajat în numele dumneavoastră.AL. în numerar, (despre plăţi) cu bani lichizi, gheaţă, peşin. în ochii cuiva sau (înv. ) înaintea ochilor cuiva, după opinia, după părerea cuiva; în faţa cuiva: riscă a-şi compromite reputaţia în ochiilumii.BOL. în onoarea ... (cuiva sau a ceva), spre lauda ..., spre cinstea ... (cuiva sau a ceva): au dat un bal în onoarea laureaţilor . în opoziţie cu ..., în contrast cu ..., spre deosebire de ... în ordine, în regulă, aşa cum se cuvine. în original, în forma primară, necopiat; netradus: îţi trimit chiar scrisoarea în original.GHICA . în osîndire, (pop .) urgisit, chinuit: sub asprime plecînd capul unui neam în osîndire.AL.
în partea locului
a înota împotriva curentului (sau în contra valurilor), a se împotrivi părerilorîmpărtăşite de majoritate. a înota în miere, a o duce foarte bine, a fi bogat. a înota în seu, (reg .) a fi foarte bogat. a-i înota ochii în lacrimi (cuiva), a avea ochii plini de lacrimi. a înota toporăşte, (reg .) a nu şti să înoate, a cădea la fund (ca un topor). în (bună) pace, în linişte, fără incidente: să apucăm fuga ha sănătoasă încolo şi să mergem în pace.BUDAI-DELEANU. în paguba ... (cuiva sau a ceva), aducînd un prejudiciu (cuiva sau la ceva): nu vreau să te seduc în paguba dragostei dumitale.CĂL . în pagubă,fără cîştig material; înpierdere. în pantă, înclinat, pieziş. în paranteză (fie zis), în treacăt (fie zis); între noi (fie vorba): mă rog, aşa, în paranteză, fraude a făcut? CAMIL.P. în (sau de-o) parigorie, (reg .) de hatîrulcuiva; (p.ext. ) de formă, într-o doară. în parte, I. 1) (înv. ) personal, individual: biruinţele ce ar fi fost numai pentru al său în parte folos.MARCOVICI ; 2) în oarecare măsură, parţial: îi spuneau lucruri în parte cunoscute.PREDA ; 3) separat, unul cîte unul: va fi greu a socoti folosul ce va avea fiecare în parte.OD. ; 4) aparte; confidenţial: toţi vorbesc în parte, nimeni nu ascultă.CAR. ; 5) reciproc: rîde unul de altul în parte.POP. ; 6) în special, în mod deosebit: eu nu îţi cei în parte nimica pentru mine.GR.AL . II. 1) (care se face) în mod proporţional: să fie cheltuială în parte.URIC. ; 2) (în sistemul de arendare a pămînturilor) (care se face) în dijmă, cu plata unei dijme: moşia era dată în parte.PREDA . în (sau prin) partea locului, prin acele locuri, pe acolo: unele istorisiri care se păstrau în partea locului.SAD.
în particular în patru
în particular, 1) în mod deosebit, în special, mai ales: rogu-te şi pe d-ta în particular să vezi scrisoarea mea.CAR .; 2) într-un grup restrîns, separat; confidenţial: se adunau să le dezbată în particular.BOL. în patru, în patru părţi egale.
în pace în paguba ... în pagubă în pantă în paranteză în parigorie
în parte
în patru zări în păr în părăsire în pensiune în perilipsis în permanenţă în persoană
în perspectivă în picaj în picioare în picioare în pierdere în piez în pilda ... în pildă în pizma cuiva în plin ... în plin cîmp în plus în poancă în poară în pofida ... în ponce în popasuri în poziţie în practică în pravilă
în preajma ... în preajmă
în (cele) patru zări (sau colţuri, vînturi), în toate direcţiile; pretutindeni; (p.ext. ) fără urmă: mormîntu lui ... s-a pustiit, nu tîrzie vreme după aceea, în patru vînturi.SAD . în păr, cu toţii, toţi cei de faţă; prezenţi cu toţii: mitocănimea era ... în păr la galerie. CAR. în părăsire, abandonat, părăsit; în ruină: rămîi în părăsire Despot, cu-ai tăi străini.AL . în pensiune, în gazdă: se aşeză în pensiune într-o odaie mobilată.CAR . în perilipsis, (înv. ) pe scurt, în rezumat: coprinderea Curcanului în perilipsis este aceasta.VĂC . în permanenţă, fără întrerupere, în mod permanent: privea pieziş şi zîmbea în permanenţă.CĂL. în persoană sau (înv .) în persoana sa, însuşi, personal: dieta ... deschisă de împăratul în persoană.BĂLC . în perspectivă, 1) respectînd regulile de reprezentare a obiectelor în spaţiu, ţinînd seama de depărtarea relativă a obiectelor; 2) pe cale sau cu şanse de a se îndeplini în viitor: are în faţa lui o soacră în perspectivă.VLAH . în picaj, (aproape) vertical: avionul cădea în picaj. în picioare sau (fam .) de-a-n picioarele, (stînd) în poziţie verticală: cîntăreţi ... care suflă d-a-n picioarele, în flaute.OD . în picioare sau din cap pînă în picioare, leit; aidoma: bucăţică ruptă, tată-său în picioare.CR. în pierdere, fără cîştig, cu deficit. în piez, (înv . şi reg .) pieziş: drept în faţa muchei ... se deschide, în piez, ... un tărîm undulos.OD. în pilda ..., (înv . şi reg .) cu aluzie la ..., referitor la ...: cîteodată începea să cînte în pilda ţiganului.SAD . în pildă, (înv. ) chipurile, sub pretext: trimesese giupîneasa la ţară, în pildă că o trimete pentru trebiule casii.COSTIN. în pizma cuiva, (înv. ) în necazul, în ciuda cuiva: în pizma boierilor care să ducea de la dînsul.NEC. în plin(ă) ..., în toiul ..., în miezul ...: revoluţia trebuie să izbucnească în plină zi. CAMIL.P . în plin cîmp, sub cerul liber. în plus, pe lîngă aceasta, pe deasupra. în poancă, (reg .) 1) pieziş, oblic; 2) chiorîş. în poară, (înv . şi reg .) în contra; în ciudă: m-apuc să-i spun o vorbă-n poară.COŞBUC . în pofida ... (cuiva sau a ceva), împotriva ... (cuiva sau a ceva): se făcea că nu înţălege vorbele aruncate în pofida lui.ISP. în ponce, (reg .) în contradictoriu, în răspăr: [mîndrul] cu mine grăind în ponce.POP . în popasuri, agale, alene, cu intermitenţe. în poziţie, (pop. ) (despre femei) gravidă, însărcinată. în practică, în mod efectiv, concret, înrealitate: alta este a dobîndi diplome şi alta este a exercita în practică o profesiune.MAIOR . în pravilă, (înv .) în poziţie de tragere. în (sau prin) preajma ..., 1) în (sau prin) jurul ..., împrejurul ..., în (sau prin) apropierea ..., în (sau prin) vecinătatea ..., (înv. ) în (sau prin) faţa ..., înaintea ...: vor arde-n preajma mea luminile-n dealuri.EM. ; 2) puţin înainte de ..., în ajunul ...: se întîmplase tocmai în preajma sărbătorilor.BRĂESCU . în (sau prin) preajmă, în (sau prin) jur, împrejur, în (sau prin) apropiere, în (sau prin) vecinătate: tot mai des în preajmă umbre vii răsar.TOP.
în prealabil în predmetul ... în prelungirea ... în prescurt în preţ în prevenţie în previziunea ... în prezent în prezenţa ... în prezilele ...
în prealabil, mai întîi, mai înainte de ...: a meşteruit în prealabil flacăra puţină a lumînării.CEZAR.P. în predmetul ..., (înv .) relativ la ..., referitor la ..., privitor la ..., în privinţa ..., în chestiunea ..., în ceea ce priveşte ...: mi-am luat eu măsurile cuvenite în predmetul lui.AL. în prelungirea ..., în imediata continuare, lîngă, lipit de ...: în prelungirea bulevardului era o stradă pavată cu piatră.CAMIL.P. în prescurt, (înv. ) în rezumat, succint, pe scurt. în preţ, (înv. ) drept compensaţie a unei datorii: cela ce va avea datorie şi să va fi tocmit ... să ia vreun lucru în preţ.PRAV. în prevenţie, în mod preventiv. în previziunea ..., în eventualitatea că ..., în cazul ..., dacă s-ar întîmpla ...: în previziunea că nu mi se va acorda cererea, îmi procurasem un paşaport.BĂLC. în (sau de) prezent, în momentul de faţă, în zilele noastre, azi, acum: în prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte.EM. în prezenţa ... (cuiva sau a ceva), în faţa ..., înaintea ... (cuiva sau a ceva): i-am citit în ochi un fel de teamă în prezenţa unui act absurd.CEZAR.P.
în priveala ... în privelişte
în prezilele ..., (înv .) în zilele premergătoare ...: în prezilele conferenţei naţionale din 1863.BARIŢIU . în (sau din) preziua ..., în ziua precedentă, în ajunul ..., cu o zi înainte de ..., (p.ext. ) cu puţin timp înainte de ...: cu înduioşarea de deportat în preziua osîndei, privea arbuştii exotici.CEZAR.P. în prima linie, cel mai aproape de duşman. în primă audiţie, (care se execută) pentru prima oară în faţa publicului. în primăvară, 1) în timpul primăverii, în fiecare primăvară: frumuseţile tinerii Zoe înfloresc repede ca un arbor în primăvară.BOL .; 2) în cursul primăverii trecute: am făcut în primăvară o încurcătură îngrozitoare.CAMIL. P. ; 3) în cursul primăverii viitoare: bade, nu veni diseară, vino mai în primăvară.POP. în primul rînd (sau loc), înainte de toate, mai întîi: în primul rînd nu-mi place cum arăţi, iar într-al doilea ... SAD. în principal, 1) în primul rînd, cu precădere, mai ales; 2) în linii mari. în principiu, din punct de vedere teoretic, în linii generale, în fond, principial: în principiu trebuie să aibi dreptate.OD. în pripă sau (înv .) de pripă, repede, iute, grabnic: mă mieram eu să fi mîncat lupul iarna asta aşa de în pripă.CR. în pripite, (reg .) în mare grabă, foarte repede, grabnic: muierea-i mare dracu, cum aude că-i bărbatu, în pripite-şi leagă capul. POP. în priveala ... (sau priveliştea ...) (cuiva), (înv. ) în prezenţa ..., în văzul ..., în vederile ... (cuiva): să le taie capul în priveala tuturor.BĂLC. în (sau spre) privelişte, în văzul lumii, în public, la vedere.
în privinţa ...
în privinţa ... sau (înv. ) cu privinţă la ..., 1) referitor la ..., raportat la ..., privitor la ..., cu privire la ..., în (ceea) ce priveşte ...: sînt încredinţat, dascăle, în privinţa vremei. EM. ; 2) sub aspectul ..., sub raportul ..., din punctul de vedere ...: în privinţa aceasta rămăsese şi acum ţărancă.AGÂRB .; 3) (înv. ) în comparaţie cu ..., faţă de ...: ciomagul era în privinţa arcului ceea ce baioneta este în privinţa puştii.HASD.
în preziua ... în prima linie în primă audiţie
în primăvară în primul rînd în principal în principiu în pripă în pripite
în privirea ... în proaspătă vreme în proporţia ... în proporţie cu ... în propta ... în prostie în public în pulbere în pustiu
în putere
în puterea ... în puterea calului în puterea cuvîntului în puterea nopţii în puterea vîrstei în putere de ... în puţină vreme în puţine cuvinte în puţine zile în raport cu ... în rate în răgaz
în (sau la) privirea ..., 1) (înv .) în văzul ..., în prezenţa ...: trupul lui sfîşiat rămase două zile în privirea tutulor.BĂLC .; 2) din privirea. în proaspătă vreme, (înv. ) în scurtă vreme, numaidecît, imediat: în proaspătă vreme toate aceste s-au vindecat.CANTA . în proporţia (în care) ..., tot atît cît ..., după cum ..., în (sau pe) măsura (în care) ... în proporţie cu ..., în raport cu ..., comparativ cu ..., proporţional cu ...: în fiecare comună urbană se va organiza cîte o societate dramatică, în proporţie, se-nţelege, cu numărul locuitorilor.CAR. în propta ..., (reg. ) în contra ..., împotriva ...: cîrmaciul înşfăcă vîsla şi-o împlîntă pieptiş în propta torentului.VLAH. în prostie, fără măsură, fără socoteală, în neştire: toacă banii în prostie . în public sau (înv .) în publică, în faţa oamenilor, în văzul lumii: eu, del negustor, să mă pui în public cu un coate-goale, nu vine bine.CAR. (cu fruntea) în pulbere, umilit: aşa vrui să te văd în pulbere-nainte-mi, plecat şi umilit.NEGR. în pustiu sau (pop .) în pustie, zadarnic, inutil, degeaba: nu-nşela murgu-n pustiu, că măicuţa ţi-a spus bine, că nu mă dă după tine.POP. în putere sau în puteri sau în toată puterea sau (înv. ) la putere, 1) în deplinătatea capacităţilor fizice (şi intelectuale), (încă) în vigoare, în plină sănătate: e bine cît eşti în putere să faci puţină economie pentru zile grele.CAMIL.P. ; 2) (înv. ) care dispune de autoritate, puternic; aflat la putere: dreptul etreaba celor mai în putere.SL. ; 3) (înv .) prin forţă armată, prin puterea armelor: el viind cu război şi în putere au luat-o [cetatea].CANT .; 4) (pop .) (aflat) în momentul culminant, în toi: arşiţa lui iulie era în putere.SAD. ; 5) (înv .) în plină dezvoltare, înfloritor: n-au mai fost alt oraş mai frumos, mai în putere şi mai luminos. GOLESCU ; 6) plin de sevă, de vigoare: orzul trebuie luat la secere cît este în putere.POP .; 7) cu (de-a) puterea. în (sau (înv .) după) puterea ..., 1) în virtutea ..., în baza ..., în temeiul ...: în puterea prieteniei, iartă-mi aceste nazuri.OD .; 2) (înv .) în schimbul ...: în puterea aurului răscumpără pe părintele său.ASACHI . în puterea calului, (înv . şi reg .) în goana calului, în mare grabă: venie, care cum pute, în puterea calului.NEC . în (toată) puterea cuvîntului, în înţelesul adevărat, deplin al cuvîntului; pe deplin, cu desăvîrşire: pe băţ îşi descarcă mînia în toată puterea cuvîntului.CR. în puterea nopţii, în plină noapte. în (toată) puterea vîrstei (sau vieţii), în plină vigoare: era un om voinic, în puterea vîrstei.SAD. în putere de ..., (înv .) în materie de ..., în ceea ce priveşte ...: în putere de bani, voia negreşit să izbutească.FIL. în (sau peste) puţină (sau puţintică) vreme (sau puţin timp), în viitorul apropiat, curînd: în puţintică vreme are să se dea. GHICA . în puţine cuvinte, în rezumat. în puţine zile (sau ceasuri), peste cîteva zile (sau ceasuri); (p.ext .) în viitorul (foarte) apropiat, într-un timp (foarte) scurt: rănit în războaie, soldatul căzuse şi-n puţine zile chinuit muri.GR.AL. în raport cu ..., în comparaţie cu ..., faţă de ...: o picătură în raport cu nemărginirea.EM. în rate, plătit eşalonat: cumpărase ... mobila de salon în rate lunare.REBR . în răgaz, în tihnă: ne hotărîrăm a merge pe jos peste munţi şi în răgaz.HOGAŞ.
în răspăr în răspărul ... în răstimp în răstimpuri în realitate în regie proprie în regres în regulă în relief în repetate rînduri în respectul ... în restanţă
în rezervă în rezumat în risipă în rînd în roiuri în ropot în roşu în rotocol în ruină în ruptul capului
în ruptul capului
în sarcina ...
în răspăr, 1) împotriva direcţiei fireşti de creştere a firelor de păr: rămase aşa încurcat, mîngîindu-şi mustaţa subţire şi căruntă în răspăr.CAMIL.P. ; 2) împotriva direcţiei fireşti decurgere, de mişcare: umblă în răspăr prin grîu zvelt ca păpurişul.ARGHEZI ; 3) contrar, potrivnic, ostil; echivoc: purtarea dumnealor unul cu altul e mai mult în răspăr.SAD . în răspărul ..., 1) împotriva ..., în contra ...: un înot în răspărul apei.TEODOREANU ; 2) în ciuda ..., în pofida ...: trec eu Dunărea, în răspărul primejdiei.GALA. în răstimp, între timp: în răstimp, ... scoase o foaie galbenă pe care o arătă conductorului.REBR. în (sau la, pe la, prin) răstimpuri sau din răstimp în răstimp, din cînd în cînd; uneori, cîteodată: în răstimpuri, veneau vîrtejuri repezi [de vînt] care sgîlţiau ferestrele.VLAH. în realitate, de fapt; efectiv: părea mai tînăr decît era în realitate.CĂL. în regie proprie, executat cu mijloacele beneficiarului. în regres, regresiv; în decădere: am văzut pe semenii mei făcînd paşi în regres spre caverne.SAD. în (sau la) (bună sau perfectă) regulă, 1) în ordine, aşa cum se cuvine: omul legii ... examinează scrupulos actele, le găseşte în regulă.CAR. ; 2) în toată regula. în relief, ieşit în afară (dintr-un plan); proeminent: vasele mari, de aur sau de argint, poartă pe marginile lor, în relief, oameni şi cai în mişcare.STANCU. în repetate rînduri sau (înv. ) de repeţite ori, de multe ori, adesea: se ceruse de repeţite ori la Viena.BARIŢIU. în respectul ... sau cu respect la ..., în ceea ce priveşte, în privinţa ..., faţă de ...: rog a arăta junelui Missir căinţa mea profundă că am fost un infam în respectul său.CAR. în restanţă, restanţier: punerea sechestrului la cei în restanţă cu plata dărilor.REBR . în rezervă, 1) la dispoziţie pentru a fi utilizat la nevoie; pentru orice eventualitate: avea în rezervă o ocaziune de a-şi demonstra ... zel şi supunere la ordinile lui Amurat III.HASD .; 2) (despre militari) care nu face parte din cadrele active ale armatei: colonel în rezervă . în rezumat, pe scurt: iată, în rezumat, economia acestui proiect.CAR . în risipă, 1) în dezordine: toată armia musulmană întoarse în răsipă spre baltă.BĂLC. ; 2) în ruină: munţii ridicau adîncuri şi coaste-n risipă.EM. în rînd, la fel, egal, deopotrivă: cu tine două fete stau şi torc în rînd cu tine.COŞBUC . în roiuri, în grupuri, în cete: răspîndindu-se în roiuri, [ei] întind corturile mari.EM. în(tr-un) ropot, în fugă, într-o fugă: călăreţii porniră în ropot spre Murgeni.SAD . în (sau din, la) roşu, (despre clădiri) netenciut. în rotocol sau în rotocoale, 1) în formă de cerc; în spirală; 2) de jur împrejur: şi se-ntorcea-ntr-un picior, tăia tot în rotogol. POP . în ruină (sau ruine), ruinat, dărăpănat, stricat: vezi munţii cum se ridică înainte ca nişte domuri colosale în ruină.VLAH . în ruptul capului, (pop .) foarte repede, într-o fugă: îşi luă rămas bun de la şcoală şi hai, în ruptul capului, pînă acasă la mumăsa.POP. (nici) în (sau de-a) ruptul capului, nicidecum; în nici un caz, cu nici un preţ; pentru nimic în lume: eu mă închin principiului sacru al libertăţii opiniunilor, dar în ruptul capului nu pot admite şi obligativitatea lor.CAR . în (sau (înv. ) pe) sarcina ..., 1) în seama ...; în grija ...; în obligaţia ...; în atribuţia ...: cine era prea sărac ... rămînea în sarcina vătafului şi dădea vătaful pentru el.GALA .; 2) în legătură cu ..., pe seama ...; asupra ...: vina tuturor suferinţelor lui cădea numai în sarcina notarului.REBR.
în sarcină
în sănătatea ... în schimb
în scopul ... în scris
în sarcină, în seamă: o fi făcînd natura multe lucruri ciudate, dar unul ca ăsta nu i se poate pune în sarcină.TUDORAN. în (sau pentru) sănătatea ..., 1) urare la închinarea unui pahar cu băutură: Dinu luă paharul şi zise: în sănătatea cocoanei Duducăi! FIL. ; 2) în onoarea ..., în cinstea ...: slujitorii moscali şi puşcile sta pe deal de slobodzie focul pentru sănătatea împăratului.NEC. în schimb sau în schimbul ..., în loc(ul), pentru ..., ca echivalent; drept compensaţie: reia-mi al nemuririi nimb şi focul din privire, şi pentru toate dă-mi în schimb o oră de iubire. EM . în (sau cu) scopul ... sau (înv .) cu scopos, în vederea ..., în interesul ..., cu intenţia ..., pentru: mi-am concentrat toată puterea minţii în scopul de a-i dovedi cît de alunecos ... era acest punct de sprijin.PREDA.
în scurtă vreme
în scris, prin intermediul unui text scris; pe hîrtie: dă-mi în scris pe Gagamiţă ăla, să nu-i uit numele.CAR . în (sau după, la, peste) scurtă vreme sau în (sau după, la) scurt timp sau (înv. ) în scurtă diastimă sau în (sau peste) scurt sau peste scurte zile, curînd, peste puţină vreme: deci în scurtă vreme au purces şi tătarii a venire în Ţara Muntenească.NEC.
în seară
în (sau (înv .) la) seară, în timpul serii, seara: cum ajunge soarili-n sară, îşi ia furca subsuoară.POP .
în sensul ...
în sec, 1) (înv . şi reg .) degeaba: fratele Greuceanului, umblînd mai multă vreme în sec, se întoarse la locul de despărţire.ISP. ; 2) (reg. ) în lipsuri, în nevoi; fără succes; 3) (reg. ) în aer, în gol; în prăpastie: vru să sară peste zid; sări, însă, în sec.ISP .; 4) (despre tuse) fără flegmă, uscat: tuşi în sec . în secret sau (înv .) în secretar, fără martori; într-un grup restrîns, separat; în particular, în taină, pe ascuns:îşi deschisesecabinetul şi începuse, în secret ..., o vastă şi iscusită acţiune de regrupare a forţelor.STANCU . (chiar) în secunda aceea (sau în secundele acelea) sau (chiar) în acea secundă (sau în acele secunde) sau pe secundă, (chiar) atunci, (chiar) în clipa aceea, în momentul acela, pe moment, pe loc: în secunda aceea mi-a venit o idee . în secundar, în al doilea rînd; în subsidiar. în semiprofil, astfel încît să se vadă numai o parte din profil: Lili se supuse din politeţe şi se lăsă aşezată în semiprofil, aşa cum dorea Titi.CĂL. a însemna la răboj, a socoti, a ţine evidenţa: am însemnat şi eu la răbuş vreo optzeci şimai bine de ai.SAD . a nu însemna nimic, a nu avea nici o însemnătate, importanţă, valoare. în (sau ca, (înv .) spre) semn de (sau că) ... sau (înv. ) spre semnul ..., pentru a arăta, a dovedi sau a întări (că) ...; ca dovadă (că) ..., ca expresie a ..., ca probă (că) ...: dă paloşul să-l sărute, ca semn de pecetluire a jurămîntului.CR. în sensul ..., 1) în direcţia ..., în spiritul ..., către, spre: încercările ce se făcuseră, de la Mihai Viteazul încoace, în sensul unei apropieripolitice.IORGA ; 2) potrivit vederilor, părerilor cuiva: [Brîncoveanu] era destul de tare pentru a-şi permite să tărăgăneze executarea unei porunci împărăteşti pînă-şi va procura alta, în sensul său.IORGA .
în sensul că ...
în sensul că ..., şi anume; cu alte cuvinte; adică: nu cumva există un interes pe care cineva îl poartă familiei noastre, în sensul că doreşte ca relaţiile dintre tata şi fratele meu să se agraveze.PREDA .
în sec
în secret
în secunda aceea în secundar în semiprofil a însemna la răboj a nu însemna nimic
în semn de ...
în serie în serpentină
în servicie în serviciul ... în sfîrşit în silă în silă în silnicie în sine
în sîmbure
în sînge în sînul ... înspre cădere înspre olaltă în stare născîndă în şagă în şatrange a înşela la cîntar a se înşela la socoteală a înşeua murgu-n pustiu în şipot
în şir a înşira la gogoşi a înşira moş pe groş în şoaptă
în serie, într-un mare număr de exemplare, în număr mare. în serpentină, cu cotituri, cu şerpuituri, cu serpentine:o şosea urcă în serpentină.BOGZA. în servicie, (înv .) de actualitate, actual, valabil la un moment dat: ca să se poată folosi mai bine de orînduirile în servicie, îşi recrutează un ciocoi tot de calibrul său şi speculează printr-însul pînea nenorociţilor funcţionari.FIL. în serviciul ..., în folosul ..., în interesul ..., în slujba ..., în solda ...: geniul lui s-a pus în serviciul patriei de la o vîrstă fragedă.SAD . în sfîrşit, în cele din urmă, în fine, la urma urmei: diligenţa soseşte, în sfîrşit, cu aproape trei ceasuri de întîrziere.CAR . în (sau a) silă, (reg .) încet, alene: întîia zi de Paşti trecu în silă.AGÂRB. în (sau cu, de) silă, 1) fără interes, fără plăcere; de nevoie; din obligaţie: tremuri şi vorbind te-neci; parcă stai de silă! vrei să pleci! COŞBUC ; 2) cu (de-a) sila. în (sau cu, prin) silnicie, (înv .) cu forţa, cu sila: cu silnicie am vrut să-i stăpînesc ochii, dar i-a întors tot mai mult.CAMIL.P . în (sau (înv. ) întru) sine (sine-mi, si-ne-ţi, sine-şi etc.) sau în sinea mea (a ta, a lui etc.), în gîndul, în mintea cuiva, în propria conştiinţă, în forul interior: mă întreb în sine-mi.EM. în sîmbure, în embrion: astfel, fiecare formă, la un anumit moment, reprezintă transformarea necesară la care trebuiau să ajungă formele anterioare şi cuprinde în sîmbure formele viitoare.PETICĂ. în sînge, 1) (despre cărnuri) nu prea bine fript: ficat în sînge ; 2) plin de sînge: măgariul ... au văzut pre cal căzînd jos cu totul în sînge. ŢICHINDEAL ; 3) în mod sîngeros: căci voi murind în sînge, ei pot să fie mari.EM. în sînul ..., în cuprinsul ..., în interiorul ...; în mijlocul ...: am petrecut în sînul acestei familii model cum nu se poate mai bine.CAR. înspre cădere, (înv. ) spre asfinţit. înspre olaltă, unul către altul. în stare născîndă, în curs de formare, în stadiu iniţial, în fază incipientă. în (sau de) şagă, în glumă; într-o doară, la întîmplare: a se bate cu căpcînii nu era lucru de şagă.POP . în şatrange, 1) în carouri, cadrilat: un lat brîu ... cu matostaturi în şatrange.OD .; 2) (reg .) vărgat. a înşela la cîntar, a cîntări incorect. a se înşela la socoteală, a calcula greşit, în pierdere. a înşeua murgu-n pustiu, a-şi face iluzii zadarnice. în şipot, ţîşnind impetuos şi abundent: şi-i curge sîngele-n şipot din răni.COŞBUC. în (sau la, (înv .) într-un) şir (sau şirag), 1) succesiv, consecutiv, la rînd, unul după altul; neîntrerupt, necontenit: am umblat în şirag şi în tăcere cam doi kilometri.SAD. ; 2) imediat, numaidecît, întins: dîndu-ise ceea ce a cerut, s-a dus în şir la palatul domnesc.POP. a înşira (sau a spune) la gogoşi, a spune palavre, minciuni, fleacuri, baliverne: omul din mintea neroadă tot înşiră la gogoşi, spuind despre moşi păroşi.PANN . a înşira (sau a spune, a îndruga) moş pe groş (sau multe şi mărunte), a sta la taifas, a spune verzi şi uscate, a pălăvrăgi: încălecai pe un cocoş, să vă spui la moş pe groş.ISP. în şoaptă sau în şoapte sau (înv .) cu şoptă, (foarte) încet, cu voce scăzută: fete ... trec grăbite chicotind în şoapte.TOP.
în şopot în taină în talie în taluz în tangentă
în tăcere în tălpi în tăria mea a întări din piele a se întemeia pe ceva în teorie în teptil în terase în termen în teză generală în tihnă în timp ce ... a se întinde ca caşcavalul prăjit a se întinde ca pecinginea a întinde ca pe o obială a se întinde cît îl ajunge cureaua
a întinde coarda a-i întinde cojocul a întinde fuga a se întinde în pălişul soarelui
în şopot, în şoaptă, şoptit: eu ştiu de ce te temi, măria ta, urmă în şopot ţiganca.SAD . în (sau cu, (înv .) întru, la, pe, prin) taină,1) pe ascuns, în secret; discret: iubind în taină am păstrat tăcere.EM. ; 2) (reg .) zadarnic: am aşteptat în taină, căci nu am văzut nici un vînat.POP. în (sau la) talie, îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără pardesiu sau fără palton). în taluz, oblic, pieziş, în pantă. în (sau prin) tangentă, tangenţial. în (sau (înv. ) întru, cu) tăcere, 1) fără a vorbi, fără a crîcni; tăcut: îl îmbrobodeşti, ştii, chiar ca p-o muiere, îi pui în cap ţestul, şi rabdă-n tăcere.PANN ; 2) în linişte, încet: la răsărit icoane, de la străbuni lăsate, ş-o candelă măreaţă ardea întru tăcere.HEL .; 3) pe neobservate, în ascuns: o lume ce sfîşie-n tăcere zdrobit sufletul meu.EM . în tălpi, în picioare; (p.ext. ) vertical: pe geam l-a văzut, în tălpi a sărit.POP. în tăria mea (a ta etc.), (înv. ) cu de la sine putere: iar acei oameni răzeşi s-au sculat în tăria lor şi au sărit să-l bată. (a.1738).URIC . a întări din piele, (reg .) a se face că nu aude, a nu vrea să asculte. a se întemeia pe ceva, a se baza, a se bizui, a se sprijini pe ceva. în teorie, fără a afecta activitatea practică; teoretic: în teorie generală se poate face anchetă pentru orice, dar în practică ... nu s-a făcut niciodată.MAIOR . în teptil, (înv. ) în taină, pe ascuns: au trimes pe pedagogul la mine ca în teptil să-mi zîcă să mă împac cu păstoriul.KOG. în terase, dispus, aşezat pe porţiuni de teren terasate: oraşul ridică în terase tot felul de clădiri destinate odihnei.SAD . în (sau la) termen, la data fixată, prevăzută, stabilită: numai de s-ar ţine croitoreasa de cuvînt, să fie rochia gata în termen. CEZAR.P . în teză generală, (înv. ) în general: în teză generală ... să nu uităm că năravul din fire nu are lecuire.OD . în (sau cu) tihnă sau în toată tihna, în linişte, în pace, în voie; liniştit, netulburat, nestingherit, tihnit: dormi, iubito, dormi în tihnă; n-am venit să-ţi tulbur somnul.VLAH . în timp ce ..., în vreme ce ..., pe cînd ... a se întinde ca caşcavalul prăjit, a nu se mai termina: prea se întinde abonamentul lui ca caşcavalul prăjit.CAR . a se întinde ca pecinginea, a se răspîndi, a se lăţi peste tot: negoţul, cînd merge bine, de firea lui este să se întinză ca pecinginea.ISP. a întinde ca pe o obială (pe cineva), a bate (pe cineva). a se întinde cît îl ajunge (sau îl ţine) cureaua (sau plapuma, salteaua), a se întinde numai cît îi permite mijloacele, puterile, talentul. a întinde (prea tare sau prea mult) coarda (sau aţa, sfoara) sau a întinde coardapînă se rupe (sau pînă plesneşte), a împinge lucrurile peste limitele admisibile, a depăşimăsura: nu întinde coarda prea mult, că se rupe! POP. a-i întinde cojocul (cuiva), a bate (pe cineva),a trage o chelfăneală (cuiva): fiindcă n-avea cu ce să plătească, i-au întins cojocul. POP. a întinde fuga (sau o fugă), a fugi, a o lua la picior: şi-ntinsei o fugă lungă, dracii haida să majungă.POP . a se întinde în pălişul soarelui, (reg .) a se bronza.
a se întinde la caşcaval a se întinde mai mult decît îi ajunge ţolul a întinde masă a întinde masă cu cineva a întinde masă mare a întinde mîna
a-i întinde o cursă a întinde o mînă a întinde pedeapsa întinde-te cît ţi-e plapuma! a întinde undiţa a întinde vorba în tine întîiaşi dată
întîia venire întîia vreme întîi şi întîi a se întîlni doi proşti la un tăciune a se întîlni pe teren
a se întîlni tusea cu junghiul a se întîmpla de faţă a i se întîmpla o pantomimă în tîrcol în tîrg şi la moară
a se întinde la caşcaval, a pretinde mai mult decît i se cuvine; a se obrăznici, a-şi lua nasul la purtare. a se întinde mai mult decît îi ajunge ţolul (sau oghealul, plapuma), a încerca să facă ceva peste puterile, peste posibilităţile sale. a întinde masă (cuiva), a da de mîncare (cuiva). a întinde masă cu cineva, a fi bun prieten cu cineva. a întinde masă mare sau a ţine masăîntinsă, 1) a da ospeţe; 2) a se ţine de petreceri: cum n-a mai întins masă mare, prietenii s-au făcut nevăzuţi.CAR . a întinde mîna (sau (înv .) mînă bună) (cuiva), 1) a saluta (pe cineva); 2) (fig .) a ajuta (pe cineva): le tindea mînă bună, ajutorindu-le.MINEIUL. a-i întinde (sau a pregăti, a pune) o cursă (sau o capcană) (cuiva) sau a atrage (sau a prinde) în cursă (sau în capcană) (pe cineva), (fig .; despre oameni) a folosi vicleniapentru a prinde pe cineva sau pentru a-i face un rău cuiva; a pune la încercare (pe cineva): puseră păcătoşii cursă mie, şi de dzisele tale nu rătăciiu.PSALT . a întinde o mînă (de ajutor) (cuiva), a ajuta (pe cineva). a întinde pedeapsa (asupra cuiva),(înv .) a pedepsi (pe cineva). întinde-te cît ţi-e (sau cît te ajunge, cît te ţine) plapuma!, acţionează numai în limitele posibilităţilor proprii! a întinde undiţa, 1) a lăsa undiţa în apă; 2) (fig .) a atrage, a momi, a înşela: undiţa dacă voi tinde.PANN. a întinde vorba, a lungi vorba, a vorbi mai mult decît trebuie. în tine, în sinea ta: şi de plînge, de se ceartă, tu în colţ petreci în tine.EM . întîiaşi dată, pentru prima oară: nu-i acum întîiaşi dată să merg la drum! CR. întîia venire (sau întîiul venit) (a(l) lui Isus Hristos), (bis .) venirea lui Isus Hristos în lume, prin întruparea sa ca Fiul lui Dumnezeu: întîiul venitulu-i a lu Hristos, fraţilor, cînd au venit spre pămînt să spăsească pre noi.CORESI. întîia vreme, (înv .) mai întîi, mai înainte, anterior: de-i va dzîce „hain“ pentru ceaia ce au fost întîia vreame, să va certa.PRAV. (mai) întîi şi (mai) întîi, înainte de toate, în primul rînd: ce ţi-a ieşi înainte întîi şi întîi, ... pune-o în traistă! CR . a se întîlni doi proşti la un tăciune, a se căsători sau a se întovărăşi doi nevoiaşi; (p.ext. ) a trăi în mizerie, a o duce greu. a se întîlni pe teren (cu cineva), a se bate în duel (cu cineva). a se întîlni (sau a se întovărăşi, a se potrivi ca ...) tusea cu (sau şi) junghiul, a se întîlni (sau a se întovărăşi) doi oameni care se aseamănă în rele: ne potrivim de minune ... - ca tusea cu junghiu’.DELAVR . a se întîmpla de faţă (sau acasă), a fi, a se nimeri acasă, de faţă: fetele împăratului întîmplîndu-se de faţă, li s-au făcut milă.CR . a i se întîmpla o pantomimă (cuiva), (pop .) a avea ghinion. în tîrcol sau în (sau la) tîrcolul, (reg .) în cerc, în jurul, împrejurul: legăm calu ... [de stejar] şi-l învîrtim în tîrcol.POP. în tîrg şi la moară, (pop. ) peste tot.
a întoarce ochii
a o întoarce (pe sau la şurub), a-şi schimba brusc atitudinea, purtarea (pentru a ieşi dintr-o încurcătură): văzînd bietul popă că s-a pusîn cîrd cu nebunii, începe s-o întoarcă la şurub.CR. a o întoarce ca la Ploieşti, a-şi schimba brusc atitudinea, purtarea; a întoarce foaia. a se întoarce ca moara în vînt, a fi schimbător, nestatornic. a întoarce capul cuiva, 1) a prosti, a înşela pe cineva; 2) a face pe cineva să se îndrăgostească: fata, bună mehenghe, îi întoarce capul şî Ipate vede că nu-i de lepădat.CR . a întoarce cojocul pe cealaltă parte (sau pe dos), a-şi schimba brusc atitudinea, părerile; a întoarce foaia: ei, măi badeo, nu mă faceţi să-mi întorc cojocul pe dos! AL. a întoarce (toate) cu curu-n sus, a răsturna, a face vraişte. a-şi întoarce cuvîntul, a nu se ţine de cuvînt: Dumnezeu n-a voit să-şi întoarcă cuvîntul.POP . a întoarce de la moarte (pe cineva), a readuce la viaţă, a salva de la moarte (pe cineva). a întoarce de la ţîţă, (despre sugari) a înţărca. a-şi întoarce faţa de la cineva, a nu mai voi să ştie de cineva: şi-odată şi-a întors Sfîntuleţul faţa de la el.POP. a întoarce foaia sau a o întoarce pe foaia cealaltă (sau ailaltă) sau a o întoarce (sau a o schimba) pe altă strună (sau foaie), a-şi schimba atitudinea, purtarea; a deveni mai sever: dascălul văzu că a cam scrîntit-o şi-o întoarse pe foaia ailaltă.ISP. a (se) întoarce inima cuiva, a (se) îmblînzi, a cîştiga simpatia, încrederea cuiva: cu multe cuvinte blînde se ruga, ca să le poată întoarce inimile spre dînsul.COSTIN. a se întoarce (sau a se învîrti, a sări) într-un călcîi, 1) a se învîrti pe loc; 2) (fig .) a fi iute la treabă: se întorcea numai într-un călcîi şi toate erau gata.ISP. a o întoarce la viclenie (sau la şiretlic) sau a întoarce vreun vicleşug, a recurge la viclenii, la şiretlicuri: o întoarse şi dînsa la şiretlic.ISP. a-şi întoarce mantaua după vînt, a se adapta împrejurărilor; a fi oportunist. a (i se) întoarce maţele (sau stomacul) pe dos (cuiva), a (i se) face greaţă, scîrbă (cuiva). a întoarce (sau a învîrti) negoţul (sau comerţul), a face afaceri comerciale: negoţul de vrei să-ţi fie sigur, întoarce-l tu singur.POP . a(-şi) întoarce ochii (sau privirea) (de la ceva sau de la cineva), 1) a-şi îndrepta privirea în altă direcţie: întorcîndu-şi ochii către partea de unde venea glasul.DRĂGHICI ; 2) a-şi pierde interesul (pentru cineva sau ceva); a lăsa în plata Domnului (pe cineva sau ceva).
a i se întoarce ochii în cap
a i se întoarce ochii în cap (cuiva), a agoniza: în cap ochii să i se-ntoarcă şi să-i fie capul prins.AL.
a întoarce o haină
a întoarce o haină (pe dos), a preface, a transforma o haină (punînd drept faţă dosul neuzat al stofei). a-şi întoarce paguba (sau cheltuiala), a-şi recupera pierderile, a-şi scoate cheltuielile: au pus pricină că şar hi întors surorile ei cheltuiala.URIC . a-şi întoarce paralele, a intra în posesia unor bani (socotiţi) pierduţi. a întoarce porcii, a sforăi (în somn). a i se întoarce punga pe dos (cuiva), (reg. ) a-şi cheltui toţi banii: i s-o întors punga pe dos.POP . a i se întoarce rînza pe dos (cuiva), (pop. ) a i se întoarce stomacul pe dos (cuiva): cînd dau cu ochii de soacră, mi se întoarce rînza pe dos. STANCU .
a o întoarce a o întoarce ca la Ploieşti a se întoarce ca moara în vînt a întoarce capul cuiva a întoarce cojocul pe cealaltă parte a întoarce cu curu-n sus a-şi întoarce cuvîntul a întoarce de la moarte a întoarce de la ţîţă a-şi întoarce faţa de la cineva
a întoarce foaia a întoarce inima cuiva a se întoarce într-un călcîi a o întoarce la viclenie a-şi întoarce mantaua după vînt a întoarce maţele pe dos a întoarce negoţul
a-şi întoarce paguba a-şi întoarce paralele a întoarce porcii a i se întoarce punga pe dos a i se întoarce rînza pe dos
a se întoarce roata a întoarce spatele a întoarce şuruburi a întoarce tîrgul a întoarce traista pe dos
a-i întoarce un şurub a întoarce vizita cuiva
a întoarce vorba cuiva a întoarce vorba în toată cinstea în toată clipeala în toată firea în toată lumea în toată puterea în toată puterea cuvîntului în toată regula în toată vremea
în toată ziua în toate colţurile în toate minuturile în toate părţile în toate timpurile în toate zilele în toi în toiul cuiva în torent
a se întoarce roata (sau sfera), a se schimba situaţia; a se întoarce norocul: s-o întoarce, el, roata şi la mine.POP. ; şi de să va întoarce sfera ... atunci după cuviinţă, cu tot sufletul voiesc cu cinste pe Erotocrit de bărbat să-l priimesc.PANN . a(-i) întoarce spatele (sau ceafa, dosul, nasul) (cuiva), 1) a nu mai asculta, a părăsi (pe cineva); 2) a desconsidera, a dispreţui (pe cineva); 3) a se supăra (pe cineva). a întoarce (sau a învîrti) şuruburi, a recurge la şiretlicuri: avocaţii cîte şuruburi nu învîrtesc; te bagă în temniţă cu dreptatea în mînă.REBR. a întoarce tîrgul, a strica o învoială, un tîrg. a întoarce traista pe dos, a intra la necaz, a da de nevoi, de lipsuri. a-i întoarce un şurub (sau şurubul, şuruburile) (cuiva), a minţi, a înşela (pe cineva), a umbla cu şiretlicuri, cu viclenii: şiret el, dar eu şi mai şi ... pune-ţi în gînd ... că i-am întors un şurub ... ha, ha, ha! AL. a întoarce vizita cuiva, a vizita pe cineva ca răspuns la vizita anterioară a acestuia. a întoarce vorba (sau vorbele) cuiva, a modifica, a adapta, a întoarce pe dos, a răstălmăci cuvintele (cuiva): Hamlet zicea: este ceva putred în Danemarca! noi trebuie să-i întoarcem vorba şi să zicem: mai este ceva neputred în ţara asta! CAR. a(-şi) întoarce vorba, a(-şi) lua vorba îndărăt. în toată cinstea, în mod sincer: îţi spun, în toată cinstea, că nu-mi place! în toată clipeala (de ochi), în orice clipă: domnul Ştefan, gata de luptă în toată clipeala.POP . în toată firea, matur, serios: ce naiba! doar eşti om în toată firea! în toată lumea sau în lumea toată, pretutindeni, peste tot: s-a dus vestea în toată lumea.CR. în toată puterea, 1) (înv .) în întregime, pe deplin; 2) v. în putere. în toată puterea cuvîntului, pe deplin, adevărat: ce mai! era un artist în toată puterea cuvîntului. în toată regula sau în regulă, după toate regulile; veritabil, în lege: este la mijloc un complot în toată regula.REBR. în (sau pre) toată vremea sau în toate vremi, (înv. şi pop. ) în fiecare clipă, mereu, necontenit: [cîinii] or apăra în toată vremea turmele şi toate vitele de lupi.POP . în toată ziua (sau dimineaţa, seara, noaptea, săptămîna, luna, clipa) sau în (sau pe, peste) tot momentul (sau ceasul, anul), în fiecare zi (sau dimineaţă, seară,noapte, săptămînă, lună, clipă) sau în fiecare moment (sau ceas, an): în toată seara ieşea ca să privească apusul [soarelui].POP . în (sau din) toate colţurile (lumii), (de) pretutindeni: dragele iubirile, cîntă ca paserile, în toate colţurile.POP . în toate minuturile sau în tot minutul, (înv .) tot timpul, permanent. în (sau din, prin) toate părţile (sau locurile) sau (înv . şi reg .) de toate părţile, (de) pretutindeni, (de) peste tot, în toate direcţiile: pe unde trecea, lumea din toate părţile îl înghesuia.CR. în toate timpurile sau (înv .) în toţi timpii, întotdeauna, mereu: este un gen de poezie intimă, care a fost în toţi timpii şi va rămîne.MACED. în toate zilele sau pe toată ziua, în fiecare zi, oricînd: cumpără proprietăţi nemişcătoare pe toată ziua.BOL. în toi, în plină desfăşurare: petrecerea era în toi . în toiul cuiva, potrivit felului de a fi al cuiva: [Făt-Frumos] a plecat în lumea largă şi-n toiul lui de voinic.EM. în torent, din belşug, din plin: toastele se repetară şi vinul curgea în torent.BOL.
în torente
în total în totalitatea lui în tot cazul în tot modrul în tot respectul în tovărăşia ... în tovărăşie într-aceea ce ... într-acest ceas într’acoace într-acolo într-aiure într-alean într-alergate într-ales într-alt chip în tranzit într-ascuns în trăgători în trăsuri generale întreabă-mă, să te-ntreb!
în treacăt
a se întreba cu cineva a întreba sfat
în torente, foarte mare, torenţial: pe o ploaie în torente eram înapoi.GALA. în total, 1) cu totul, una peste alta: căldurile au ţinut, numai cu o întrerupere de vreo patru zile, în total opt zile.CAR .; 2) peste tot, pe de-a-ntregul: opera e inegală şi nu i se poate aplica în total aceeaşi judecată.IORGA . în totalitatea lui (sau ei) sau în totalitate, în întregime, tot, întreg: un director reprezintă ziarul în totalitatea şi în programul lui.ARGHEZI. în tot cazul sau în orice caz, în orice împrejurări, orice s-ar întîmpla, oricum. în tot modrul, (reg .) în fel şi chip: s-au nevoit în tot modrul să scoată pre vandali dintr-însa.ŞINCAI. în tot respectul sau în toate respectele, din toate punctele de vedere, întru totul: cu conlucrarea, în tot respectul memorabilă, a senatorului Andrei Mocioni.BARIŢIU. în tovărăşia ..., împreună cu ..., în compania ...: ne-am simţit ca în tovărăşia unor vechi şi buni prietini.HOGAŞ . în tovărăşie, în asociaţie, ca părtaş: dobîndeşte un brevet pentru debit de tutun în tovărăşie cu fratele său.SAD . într-aceea ce ..., (înv. ) în timp ce ..., pe cînd: şi-ntr-aceaia ce cugeta, adecă soseaşte călare svîntul.DOS . într-acest ceas, în această clipă, acum, imediat: la opt [clăi] vîrfuri le-am făcut; numa una mi-a rămas să-i fac vîrf într-acest ceas. POP. într’acoace, (înv . şi pop .) încoace: vă-zut-ai ceva mai adineoare ... într’acoace? AL. într-acolo, în partea, direcţia aceea; încolo: zăriră nişte palaturi ... şi o luară într-acolo.ISP. într-aiure(a), 1) în altă parte: a plecat într-aiurea ; 2) fără ţintă, la întîmplare, aiurea: şi totuşi ea vorbea într-aiurea.SL. într-alean, (înv. ) împotrivă, potrivnic: multe într-alean se fac.COD.VOR. într-alergate, (înv. şi pop .) alergînd: boierii ieşiră într-alergate.DOS. într-ales, pe alese: ia sălăţi într-ales.CR. într-alt chip, altfel, altminteri, altcum: într-alt chip n-avură cum face.VARLAAM. în tranzit, în trecere. într-ascuns, pe ascuns, în taină: şterge cu oftare două lacrimi într-ascuns.AL. în trăgători, (mil. ) în linie, la distanţă unul de altul în vederea tragerii cu arma: se opresc toţi aliniaţi, se desfăşoară în trăgători şi pornesc spre noi.CAMIL.P. în trăsuri generale, în linii mari, în general. întreabă-mă, să te-ntreb!, degeaba mă întrebi, că n-am habar; nu ştiu mai mult decît tine. în treacăt, 1) trecînd, în trecere, (p.ext. ) pe fugă, la repezeală: şi-n treacăt o cuprinse lin într-un ungher, degrabă.EM. ; 2) pe scurt, în cîteva cuvinte, fără a insista: am atins acest subiect - deşi cam în treacăt.OD. ; 3) vremelnic, trecător: oricare păsărică îşi are ciripirea ce-n treacăt pe-astă lume încîntă auzirea.AL . a se întreba cu cineva sau (înv .) a-şi întreba (judeţ), a-şi căuta dreptatea la judecată, a face proces (cuiva), a da în judecată (pe cineva): iar de s-ar scula vecinii din megieşi, la mine să vie să se întrebe.URIC . a întreba sfat (de ...), (înv .) a cere sfatul cuiva: Dumitraşco-vodă, chemîndu-şi boierii, au întrebat sfat.LET.
a întreba voia cuiva în trebuinţa cuiva a se întrece a întrece aşteptările a se întrece cu dracul în fugă a se întrece cu gluma a întrece orice închipuire
în trecere între cer şi pămînt în trecut întreg la minte între lumea feţei în tremur
a întreba voia cuiva, (înv. ) a cere voie (de la cineva): cazacii s-au strîns, neîntrebînd voia craiului.COSTIN. în trebuinţa cuiva, (înv .) pentru necesităţile cuiva: suma ... dată în trebuinţa oştilor şi plătită dă hazneaua împărătească.GOLESCU. a se întrece (cu firea), a face mofturi, fasoane, nazuri; a se copilări: haide, treci pîrăul! ce te-ntreci, Catrino? COŞBUC . a întrece (toate) aşteptările, a depăşi orice aşteptare, orice previziune: succesul tinerei cîntăreţe a întrecut toate aşteptările . a se întrece cu dracul în fugă, (reg .) a fugi repede. a se întrece cu gluma (sau cu şaga, cu vorba, cu dedeochiul, cu nebuniile), a exagera, a depăşi măsura: văzînd că prea se întrece cu şaga, a sărit ca fript drept în picioare.POP. a întrece orice închipuire, a depăşi imaginaţia. în trecere, 1) la repezeală, în fugă, în treacăt: mergi întîmplător pe stradă, în trecere surprinzi o faţă brăzdată de „durere“.BLAGA ; 2) pe scurt, în cîteva cuvinte, fără a insista, în treacăt; 3) fugar, fugitiv, pasager, trecător: cîte numiri ar inventa el ... pentru un surîs de pe buzele ei, un surîs în trecere.EM. între cer şi pămînt, în aer. în trecut, altădată, odinioară: dar nu mai cade ca-n trecut în mări din tot înaltul.EM . întreg la (sau de) minte, cu judecata normală: fost-ai fi întreg la minte? CONACHI . între lumea feţei (sau ochilor), (înv .) înaintea cuiva, în faţa cuiva: fericaţi oameni ce ştiu strigare, Doamne, între lumea feaţei tale îmbla-vor.PSALT.
în troică
în tremur sau (înv .) în tremuri, înfiorat, tremurînd: cu inima în tremuri, au îmbrăcat pruncul.N.COSTIN . între olaltă, (înv . şi pop .) 1) unul cu altul: s-asamăn între-olaltă viaţă şi cu moarte.EM. ; 2) unul pe altul, reciproc: a se înşela între olaltă asupra meritului producerilor lor.MAIOR . între patru ochi (sau pereţi), confidenţial, fără martori: o să-mi spui altădată ... cînd vom vorbi între patru ochi.ARGHEZI. în trepte, 1) în formă de scară; 2) în etape, treptat. între timp (sau timpuri), în acest răstimp: între timp, peste oraşul uriaş ... se prăvălise întunericul nopţii.STANCU . între viaţă şi moarte, în agonie. într-o cercare, (pop .) într-o doară; de probă: l-am ales, într-o cercare, să vedem ce minte are.POP. într-o clipă (sau clipită) sau (reg .) pe clipită, îndată, numaidecît, imediat: au pot să fiu, copilă, de trei ori Dumnezeu, şi ce-au făcut puternic în veacurile sale, aceea într-o clipă să pot a face eu? EM. ; nu te temi că te va prăbuşi D-zeu într-o clipită? POP. într-o clipitură, (reg .) într-o clipită: copiii crescură repede ... în fiecare zi un an, în fiecare noapte alt an, iar în crăpatul zorilor ... trei ani într-o clipitură.SLAVICI. într-o doară, la noroc, la întîmplare: se hotărî să vie într-o doară.ISP. în troică, (despre cai) înhămaţi cîte trei în linie: Mitrea se opri o clipă ca să privească o sanie cu cai înhămaţi în troică.SAD .
în troiene
în troiene, formînd grămezi (ca nişte valuri): un clopot trist suna şi zăpada căzuse în troiene. ANGHEL.
între olaltă între patru ochi în trepte între timp între viaţă şi moarte într-o cercare
într-o clipă într-o clipitură într-o doară
într-o întinsoare într-o margine
într-o mică de ceas într-o nimară într-o parte într-o parte şi în alta într-o părere într-o potrivă
într-o rînă
într-o secundă într-o tinsoare
într-o tîrzie vreme într-o toană într-o zi întru acea oară întru adevăr întru ceva întru deşert
în trufă într-un anumit sens întru nărav într-un buc într-un ceas bun!
într-o întinsoare, într-un suflet, fără întrerupere: şi petrec într-o-ntinsoare, tot la umbră, la răcoare.POP . într-o margine, (reg .) pe o parte, într-o rînă. într-o mică de ceas sau pe (o) mică (sau nimică) de (sau pe) ceas, (înv . şi pop .) 1)foarte repede, imediat; din clipă în clipă: pe o nimică pe ceas beam cîte-un cofăiel întreg de apă.CR. ; 2) foarte des, mereu: poroncele aceste nouă,care curg pe nică, pe ceas.AL . într-o nimară, (înv . şi reg .) cu o ocazie oarecare. într-o (sau la o) parte, 1) într-o latură, pieziş: îi pusese căciuliţa ... cam la o parte. GALA. ; 2) deoparte, izolat: nu puteam să stăm la o parte ca nişte cerşetori.DELAVR . într-o parte şi în alta, în direcţii opuse. într-o părere, 1) într-o doară, la întîmplare; oarecum: a zîmbit şi el aşa, într-o părere.CAMIL.P .; 2) (reg .) insistent, stăruitor: şi doar mă feream şi eu într-o părere.CR. într-o potrivă, 1) (înv .) în egală măsură, deopotrivă: fapta vitejească e negreşit lucru mare; dar într-o potrivă cu dînsa, stă şi vorba pusă la loc cu temei.OD. ; 2) pe potrivă. într-o (sau pe o) rînă, 1) (despre oameni) (culcat, aplecat) pe o parte, pe o coastă: ce lua-n trei zile dintr-o săptămînă da pe d-ale gurii, odihnind p-o rînă! PANN ; 2) (despre obiecte) înclinat, strîmb: casa unde stăteau era aplecată într-o rînă.PREDA. într-o secundă sau în două (în trei, în patru etc.) secunde sau din secundă în secundă sau dintr-o secundă într-alta sau de la o secundă la alta sau la secundă, foarte repede; acum, curînd, imediat, îndată, numaidecît, repede, din clipă în clipă, fără întîrziere, într-o clipă, la moment, pe dată, pe loc, fără zăbavă: toată supărarea mea pieri la secundă. ARGHEZI. într-o tinsoare, (înv. ) repede, în goană, întins. într-o (sau în) tîrzie vreme sau într-un tîrziu sau (înv. ) în tîrziu sau (reg. ) după un tîrziu, după mult timp, după multă aşteptare; la o vreme: suind pe la fundul Hălăucei, am ajuns după un tîrziu în Fărcaşa.CR. ; te întreb într-un tîrziu.EM. într-o toană, de la o vreme, la un moment dat; într-un răstimp: într-o toană, cînd damigeana şi trupurile noastre nu mai erau ameninţate, prietinul meu, Panait, dobîndi glas.SAD. într-o (bună) zi sau într-una din zile, într-o zi oarecare; cîndva, odată. întru (sau din) acea oară, (înv .) în (sau din) vremea aceea; în (sau din) acel moment: într-acea oară ce era închis în temniţă Ioan. DOS . întru adevăr sau într-adevăr, cu adevărat, de fapt: faţa într-adevăr plăcută a tînărului.EM. întru ceva, (înv .) în vreo privinţă; ceva, puţin: să nu cumva să o strice întru ceva. PRAV . întru deşert, (înv .) zadarnic: întru deşert ne trudim.VARLAAM . în (sau spre, pre) trufă (sau trufie), (înv .) pentru a se mîndri, pentru a fi lăudat: ai tălmăcit [scriptura] spre limba cea de moşie a locului, nu spre trufă, precum acela, ce pentru mîntuirea noroadelor.BIBLIA. într-un anumit sens, dintr-un anumit punct de vedere: într-un anumit sens, nu-ţi trebuie prea mult curaj, ca să alergi înainte. CAMIL.P. întru (sau pre, din) nărav, (înv . şi pop .) conform obiceiului: şi într-acelaş nărav iară sărută pre ei cu cuvîntul.CORESI . într-un buc, (reg. ) foarte repede, imediat: şi într-un buc [furnicile] au şi ales năsipul.CR . (să fie) într-un ceas bun!, să fie cu noroc!: amin şi într-un ceas bun! AL .
într-un chip
într-un cuvînt într-un gînd într-un glas într-un hal fără hal într-un hat cu ... întru nimic într-un minut într-un necaz într-un noroc într-un peş într-un răstimp într-un răsuflet într-un rînd într-un suflet într-un şold într-un timp
într-un timp mai lung sau mai scurt întru puţinel întru tărie întru toată deplinirea a se întuneca la faţă întuneric beznă în turmă în tuşă a înţărcat bălaia !
într-un chip, (înv . şi pop .) la fel, în acelaşi fel, deopotrivă, fără deosebire: [soarele] lumineadză preste tot într-un chip, aşa şi împărăţia acea de sus într-un chipu va lumina.VARLAAM. într-un cuvînt, 1) împreună, în unanimitate, într-un glas, în cor: apoi noi într-un cuvînt din partea a tot pămîntul zicem. (a.1820). URIC .; 2) (sau cu un cuvînt) pe scurt, în rezumat: într-un cuvînt, orice damă l-ar fi văzut, ... nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGR. într-un gînd sau la un gînd, de aceeaşi părere; gînd la gînd: află pre patriarhul la un gînd cu dînsul.MINEIUL . într-un (sau cu un) glas (sau grai), împreună, deodată: răspunseră toţi într-un grai. ISP. într-un hal fără (de) hal, într-o stare de nedescris. într-un hat (sau hat în hat) cu ..., vecin cu ...: care vie este intr-un hat cu altă vie a me [a].URIC. întru nimic sau într-o nemică, (înv . şi pop. ) 1) deloc, defel, cîtuşi de puţin: el era bun şi nu supăra întru nimic pe popor.ISP. ; 2) de nimic. într-un minut sau în două minute, în- tr-o clipă, îndată, imediat, curînd: într-un minut fu aproape de pădure.ISP. într-un necaz, la nervi; (p.ext .) în disperare: i-a scris, într-un necaz, o scrisoare plină de reproşuri . într-un (sau la) noroc, la nimereală, la întîmplare: să mă duc, într-un noroc, la nevasta vrunui vornic.HASD . într-un peş, (pop. ) pe o parte, într-o rînă; înclinat, pieziş, oblic: m-am pomenit cu trăsura într-un peş, se rupsese osia şi rămăsese în trei roate.GHICA. într-un răstimp, la un moment dat, de la o vreme, deodată: într-un răstimp, curgerea ploii conteni.SAD. într-un răsuflet, foarte repede: venise într-un răsuflet din oraş.AGÂRB . într-un rînd, odată, la un moment dat: într-un rînd îi picase lui moş Nichifor două iepuşoare.CR. într-un suflet, foarte repede, în goană: a sosit într-un suflet înapoi la fîntînă.CAR .; vine tot într-un suflet şi domnişorul.POP . într-un şold, 1) (aplecat) într-o rînă;strîmb; 2) (reg. ) (culcat) pe o parte, pe o coastă. într-un timp, (reg. ) la un moment dat: într-un timp îl întreabă nevasta.POP. într-un timp mai lung sau mai scurt, acum sau altădată, la o dată oarecare; odată şi odată, mai curînd sau mai tîrziu: morţii ..., într-un timp mai lung sau mai scurt, se schimbă şi ei în pămînt.STANCU. întru puţinel, (înv .) puţin lipseşte ca ..., mai că ...: întru puţinel v-aţi aflat credincioşi. VARLAAM . întru tărie, (înv. ) în siguranţă, în stare de apărare: voinicul, nu numai pre eluş să se mîntuiască de bate războiu ..., ce şi cetăţile întru tărie să puie.CORESI . întru toată deplinirea, (înv .) cu totul, peste tot, cu desăvîrşire: ucideţi toată partea bărbătească întru toată deplinirea.BIBLIA . a se întuneca la faţă, a se posomorî: mult la faţă te-ai schimbat şi mi te-ai întunecat.POP . întuneric beznă, întuneric deplin: noaptea era întunerec beznă.ISP. în turmă, cu grămada, în grămadă: sufocaţi de-atîta mers în turmă, noi ne mişcăm împinşi din urmă.CAMIL.P. în tuşă, (sport ) dincolo de marginea terenului de joc. a înţărcat bălaia (sau murgana)!, s-a terminat!; s-a dus chilipirul!
a se înţelege ca gîsca cu prepeliţa a înţelege de cuvînt înţelege de cuvînt!
a se înţelege ca gîsca cu prepeliţa, (reg. ) a nu se înţelege deloc: ne înţelegem ca gîsca cu prepeliţa.GALA . a înţelege (sau a şti) de cuvînt, a fi ascultător, supus: ascultă şi-nţelege de cuvînt.PANN. înţelege de cuvînt!, ascultă de vorbă bună!
a se înţelege la cuvinte în ţelină în ţel înţepat la limbă înţepat la minte a se înţepeni pe nisip
a se înţelege (sau a se ajunge) la cuvinte, a cădea la învoială: Mihaiu ... se înţelese cu el la cuvinte.ISP. în ţelină, necultivat, părăginit. în ţel sau în ţelul puştii, (pop .) în bătaia puştii: mai bine le-aş avea în ţelul puştii. SAD . înţepat la limbă, 1) ameţit de băutură, beat; 2) ironic, sarcastic. înţepat la minte, isteţ, vioi: măi, copile mic de stat, dar la minte înţepat ... POP . a se înţepeni pe nisip, (despre nave) a eşua.
în ultima secundă în ultimă instanţă în ultimul moment
(chiar) în ultima secundă, (chiar) în ultima clipă, în ultimul moment: a prins avionul în ultima secundă . în ultimă instanţă, în ultimă analiză, la urma urmelor, în cele din urmă. în ultimul moment, în ultima clipă; înainte de a fi prea tîrziu.
în urma ...
în urma ..., în spatele ..., îndărătul ..., dinapoia ...: codrii-n urdie în urmă-i s-adună şi iar se-mprăştie.EM. în urma urmelor, (pop .) în cele din urmă, într-un tîrziu: în urma urmelor, văzînd că toată munca lui este degeaba, se dete la prins musculiţe.POP. în urmă, în spate, îndărăt, dinapoi. în valuri sau valuri-valuri, în mod succesiv (şi în mare cantitate): cad săgeţile în valuri care şuieră, se toarnă.EM . în van, degeaba, inutil, zadarnic: în van l-a rugat, în van i s-a tîrît la picioare.POP. în (sau de) varvaric, (pop .; despre mustăţi) cu vîrfurile lungi şi răsucite: cu musteţi de varvaric cum stă bine la voinic.POP . a învăţa buchea cărţii, 1) a învăţa exact ca în carte; 2) a învăţa în mod mecanic.
în urma urmelor în urmă în valuri în van în varvaric a învăţa buchea cărţii
a se învăţa ca ţiganul cu scînteia a învăţa cu nărav a învăţa minte a se învăţa minte a învăţa papagaliceşte a învăţa păsăreşte a învăţa pe de rost în văzul ...
a se învăţa (sau a se deprinde) ca ţiganul (sau ca făurarul) cu scînteia (sau cu scînteile), a se obişnui (sau a ajunge să se obişnuiască) cu ceva (neplăcut, rău): îs deprins cu nevoile ca ţiganul cu scînteile. POP . a (se) învăţa cu nărav, a (se) obişnui să pretindă ceva ca pe un drept al său: la ce tot dai? îi înveţi cu nărav! DELAVR. a învăţa minte (pe cineva), a pedepsi (pe cineva) (pentru a-i fi de învăţătură). a se învăţa minte, a trage învăţăminte dintr-o experienţă neplăcută: ca să te înveţi minte, eu nu ţi-oi mai da drumul vara.POP. a învăţa papagaliceşte, a învăţa păsăreşte. a învăţa păsăreşte, a memora fără a înţelege, a învăţa pe de rost, a învăţa papagaliceşte. a învăţa pe de rost (sau (înv. ) de-a rostul, de rost), a învăţa pe din afară: şi ascultă o poveste ce-n şcoală azi mi s-a spus, care şi legea-mi este şi s-o-nvăţ de rost m-am pus. PANN. în văzul ..., în faţa ..., faţă de ...: lucrurile se făceau în văzul lumii.BOL.
în veac de veac învechit în rele în vecinătate
în veac de veac sau în veci (de veci) sau de veci(e) sau în vecii vecilor sau în veacul veacului sau în (sau pe) vecie sau (înv. ) în vecia veacului, 1) de-a pururea, în eternitate, pentru totdeauna: tu ciocănitoare să te faci şi blestemată să fii a le căuta şi a le omorî în vecii vecilor! POP. ; ai fi trăit în veci de veci.EM. ; 2) (bis. ) etern, veşnic: cîntări tînguitoare prin zidurile reci cerşi-vor pentru mine repaosul de veci.EM. ; 3) (jur. ; înv. ) pe termen nelimitat: i-a dăruit cu hrisov o moşie, s-o stăpînească de veci.CAR. ; 4) (în construcţii negative) niciodată: atunci în vecie suflarea ta caldă ea n-o să învie.EM. învechit în (zile) rele, înrăit: învechit în zile rele, deprins a te ciocni la toţi domnii. NEGR. în (sau prin) vecinătate, în (sau prin) apropiere, (pe undeva pe) aproape, în (sau prin) preajmă: pecinighii în vecinătate fiind. CANT.
în vecinătatea ..., 1) în apropierea ..., în jurul ..., în preajma ...: acel turn, aşezat în vecinătatea porţei.OD. ; 2) (înv .) puţin înainte de ..., în timpul apropiat de ...: dau voiniceşte asalt ... în vecinătatea serii.BĂLC . în vecinătatea ... în (sau prin) vecini, în (sau prin) apropiere, (pe undeva pe) aproape: plecă prin vecini să-şi astîmpere în vecini amarul.VLAH. în (sau la) vedeală, (înv . şi reg .) în văzul tuturor, în public; pe faţă: o purta în vedeală între toată în vedeală boierimea.NEC. în vederea ... în vederea ..., în scopul ..., pentru ...: două metode în vederea aceluiaşi rezultat. HASD. în veliglas, (înv .) cu voce tare, cu glas puternic: cetindu-să la divan în veliglas cărţile înaintea tuturor.COSTIN . în veliglas a înveli tăciunele a înveli tăciunele, a pleca, a fugi. în viaţă şi-n trai în viaţă şi-n trai, (reg. ) niciodată. în vîrful picioarelor în vîrful picioarelor, fără zgomot, tiptil: opisică albă ca laptele vine în vîrful picioarelor.REBR. a i se învîrteji capul (cuiva), (înv . şi pop .) a avea ameţeli: capul li se învîrtejiia, greaţa li se a i se învîrteji capul scorniia.CANT . a se învîrti ca mîţa împrejurul oalei cu smîntînă a se învîrti ca mîţa împrejurul oalei cu smîntînă, a da tîrcoale unui lucru dorit. a i se învîrti capul cuiva sau a se învîrti locul cu cineva, a avea ameţeli, a ameţi: mise părea că biserica a i se învîrti capul cuiva se învîrteşte cu mine.NEGR . a se învîrti ca un prîsnel a se învîrti ca un prîsnel sau a umbla ca prîsnelul, a se mişca foarte repede. a învîrti cuţitul în rană a învîrti dulapuri a învîrti pe degete pe cineva
a se învoi la preţ în vreme ce în vreme cînd ... în zadar în zare
a învîrti (sau a răsuci) cuţitul în rană, a zgîndărî o rană nevindecată, a spori durerea, suferinţa (cuiva). a învîrti dulapuri, (reg. ) a umbla cu înşelătorii. a învîrti pe degete pe cineva, a avea la bunul plac, la discreţie pe cineva; a manipula pe cineva. a se învoi (sau a veni) la (sau din) preţ sau (reg. ) a se ajunge din preţ sau (înv . şi reg .) a rupe preţul (sau tîrgul, tocmeala), a încheia o tranzacţie comercială (înţelegîndu-se asupra sumei de plată): în vro cîteva cuvinte, învoindu-se din preţ, îi zise cumpărătorul .PANN. în vreme ce, în timp ce. în vreme cînd ..., (înv. ) din moment ce ..., cîtă vreme ...: Robinson cum era să le cunoască, în vreme cînd nici văzuse, nici au mîncat de aceste? DRĂGHICI. în zadar, zadarnic: în zădar căutam să-i pricinuiesc oarecare distracţie.AL . în zare sau în zări, la orizont; (p.ext. ) în depărtare: privea în zare cum pe mări [Luceafărul] răsare şi străluce.EM.
în zbor în zig-zag în zori de zi îţi stă mintea în loc joacă dracu’ pe ţurloaie joi după Paşti jos pălăria! a juca cărţile a se juca cu cineva ca mîţa cu şoarecele a se juca cu focul a juca cum îi cîntă cineva a juca cu sala goală a se juca de-a purceaua în ceafa cuiva a juca de sîrmă a juca în ciur fără văcălie a juca la bursă a juca la două nunţi a juca o carte mare a-i juca ochii a juca o comedie a juca o coţcă a juca păpuşile a juca pe faţă
în (sau din, dintr-un) zbor, 1) în timp ce zboară: paserile ... ţi le prindea cu mîna din zbor.CR. ; 2) în fugă, repede, iute: ne spunea de sfinţenia călugărilor de la Stavros, ... unde nu călca picior de parte femeiască, unde nici în zbor nu putea să intre decît cocoşii.GHICA ; 3) dintr-odată, dintr-o singură mişcare: arnăuţii ... pe Iordaki s-arunca, de păr lung îl apuca, pe covor îl întindea şi din zbor capu-ităia.POP . în zig-zag, în linie frîntă. în zori de zi (sau de ziuă) sau în zorii zilei, cînd începe a se lumina de ziuă. îţi stă mintea în loc, e de necrezut; e incredibil, inimaginabil. joacă dracu’ pe ţurloaie, (reg. ) se petrec lucruri ciudate, suspecte. joi după Paşti sau joi mai de-apoi, la Sfîntul Aşteaptă, niciodată. jos pălăria!, toată admiraţia! a juca cărţile, a practica jocul de cărţi. a se juca (sau a glumi) cu cineva ca mîţa (sau ca pisica) cu şoarecele, a-şi bate joc de cineva ţinîndu-l întro situaţie incertă: nu te juca cu mine ... ca mîţa cu şoarecele.SAD. a se juca cu focul, a trata cu uşurinţă un lucru primejdios, grav. a juca cum îi cîntă cineva (sau cum i se cîntă), a face cum îi impune, îi porunceşte cineva. a juca cu sala goală, (despre actori) a nu avea spectatori. a se juca de-a purceaua în ceafa (sau pe spinarea) cuiva, (reg. ) a trage o mamă de bătaie cuiva. a juca de sîrmă, a se acomoda cu abilitate împrejurărilor; a se descurca în orice situaţie. a juca (sau a suci) în ciur fără văcălie (pe cineva), a stăpîni, a domina pe cineva, determinîndu-l să facă ceva care nu este în interesul său: îl joacă cu viclenie în ciur fără văcălie.PANN. a juca la bursă, a cumpăra şi a revinde efecte de bursă. a juca la două nunţi, a face joc dublu. a juca o carte mare, (fig. ) a risca (aproape) totul (pe o carte). a-i juca ochii (în cap) sau a nu-i sta (bine) ochii în cap (cuiva), 1) a avea privirea vioaie, jucăuşă: un puişor de fată, căreia îi jucau ochii în cap, ca la o şerpoaică. CR. ; 2) a fi şiret, viclean. a juca o comedie, (fig. ) a se preface. a juca o coţcă (cuiva), a înşela, a trage pe sfoară (pe cineva): nu cumva oare vrea să ne joace vreo coţcă? AL.
a juca tontoroi a juca ultima carte
a juca păpuşile, (pop. ) 1) a da o reprezentaţie cu păpuşi; 2) (fig. ) a spune minciuni, a înşela pe cineva. a juca (cu cărţile) pe faţă, a fi deschis, fără ascunzişuri. a juca (sau a sări) tontoroiul, a ţopăi: se ruga la Dumnezeu să nu-l şontorogească de picioare pînă nu va apuca să joace ... tontoroiul pe mormîntul ei.M.CAR. a juca tontoroi(ul) (pe cineva) sau a face (pe cineva) să joace tontoroiul sau a-i juca ţonţoroiul (cuiva), a obliga, a sili pe cineva să se supună capriciilor tale, să-ţi îndeplinească toate gusturile, a-l ţine la cheremul tău: cum se răsuceşte vremea şi ne joacă tontoroi! VLAH. a(-şi) juca ultima carte, a face ultima tentativă de a-şi atinge scopul, a încerca ultima soluţie.
a juca un renghi a judeca ca o cizmă a judeca la rece
a(-i) juca un renghi (sau renghiul, renghiuri) (cuiva) sau a-i trage renghiul (cuiva), a amăgi, a păcăli (pe cineva); a juca o festă (cuiva): februarie şi martie ... sînt în stare să ne joace renghiuri.AL. a judeca ca o cizmă, a fi prost ca noaptea. a judeca la rece, a judeca cu obiectivitate, fără patimă.
a juca tontoroiul
judecată de apoi jumătate de picătură a jumuli un fraier a jupui ţapul a jura pe sfînt a jura strîmb jur-împrejur la adăpost la adăpostul ... la aer la alegere la anul, cînd o-nflori bostanul la aprinsul lumînărilor la aşa cap, aşa căciulă! la bord la braţ la brodeală la bună vedere! la calea jumătate la calendele greceşti la capătul pămîntului la capătul puterilor la care la cataramă la căderea serii lac de sudoare la ce? la cerere la cheie la cîntători la cît mi-a sta capul la cît mi-a sta norocul la cît vine la coada ...
judecată de apoi, judecată solemnă, la sfîrşitul lumii, în faţa lui Dumnezeu. jumătate de picătură, virgulă. a jumuli un fraier, (fam. ) a păcăli, a înşela un credul, un prost. a jupui (sau a beli) ţapul, (fam. ) 1) a vomita la beţie; 2) a se zdreli în urma unei căzături la beţie. a (se) jura pe sfînt, (înv. ) a se jura pe ceea ce are mai de preţ: ţi-oi jura pre sfînt c-oi ţinea cuvînt pănă la mormînt.BUDAI-DELEANU. a jura strîmb, a depune un jurămînt mincinos. (de) jur-împrejur sau roată-mprejur, pretutindeni în jur; în (sau din) toate părţile: şi prin casă se primbla, şi jur-împrejur căta.POP. la adăpost, în siguranţă, apărat, ferit, protejat: ştiindu-se la adăpost de atacurile inamicilor, putea să pregătească în tihnă propriul plan de atac.CEZAR.P. la adăpostul ..., 1) la umbra ..., sub protecţia ...; 2) (fig. ) sub pretextul ... la (sau în) aer (liber), afară, într-un loc neacoperit. la alegere, opţional, pe alese: pe tarabe, fructe cîte vrei, la alegere! la anul, cînd o-nflori bostanul, niciodată. (pe) la aprinsul lumînărilor, la căderea serii. la aşa cap, aşa căciulă!, cum e omul, aşa sînt şi purtările lui. la (sau pe) bord, pe puntea navei, îmbarcat. (braţ) la braţ, cu braţul trecut pe sub braţul altuia. la brodeală, (fam .) la nimereală, la întîmplare. la bună vedere!, (fam. ) (formulă de salut la plecare) la revedere! la calea jumătate sau la jumătate de cale (sau de drum), la mijlocul drumului: s-a întors de la calea jumătate. la calendele greceşti, niciodată, la Sfîntu-Aşteaptă, la Paştele Cailor. (de) la (sau din) capătul (sau marginea, marginile) pămîntului sau din margini de (sau peste) pămînt, (de) foarte departe: răsar-o vijelie din margini depămînt.EM. la capătul puterilor, epuizat, vlăguit: după atîtea nopţi nedormite, ajunsese la capătul puterilor . la (sau după) care, după aceea: „Amin“ zise Domnul ... după care apoi se depărtă.EM. la cataramă, 1) foarte strîns; 2) (fig. ) foarte, straşnic: beţie la cataramă . la căderea serii, pe înserat: ajunseră acasă la căderea serii . lac (sau leoarcă) de sudoare (sau de năduşeală, de apă), foarte transpirat. la ce?, pentru ce?: la ce să mai merg şi eu, dacă vă duceţi voi? la cerere, cînd se solicită: s-a transferat la cerere . la cheie, bun pentru locuit; complet finisat: apartament la cheie . (pe) la (sau pînă în, despre) cîntători, pe la cîntatul cocoşilor, cînd se luminează de ziuă: au venit doi îngerei ... noaptea pe la cîntători, cînd zorile-s albe.POP. la cît mi-a sta capul (cu cineva), (pop. ) cum o voi scoate la capăt (cu cineva): cu omul roş nu ştiu zău la cît mi-a sta capul.CR. la cît mi-a sta norocul, (pop. ) cît noroc voi avea. la cît vine (sau ajunge) (cineva), (înv. ) în ce hal ajunge (cineva), cît de mult decade (cineva): giudecaţi la cît agiunge omul, cînd patimile îi întunecă mintea! DRĂGHICI. la coada ..., la capătul ..., la urma ...: stătea cuminte la coada şirului.
la coadă lac să fie, că broaşte sînt destule! la culme la deal cu opintele şi la vale cu oprele la discreţie la doi paşi la dracu-n praznic la drept vorbind la faţa locului l-a făcut ceapă cu apă la fel la grătar la hurtă la iarnă l-a iertat Dumnezeu la infinit l-a înghiţit pămîntul la întîmplare l-a înţărcat Scaraoţchi la loc la loc comanda! la locul lui la mai mare! la mama dracului la mare la mare fix la maximum la măsură la mijloc de masă şi la colţ de ţară la mintea omului la minut la modă
la coadă, 1) pe ultimul loc, la urmă: terminase şcoala primul ... la coadă ; 2) la rînd: după ce că pierduse două ceasuri la coadă, nici nu apucase să cumpere ceva . lac să fie, că broaşte sînt destule!, ocazii să fie, că amatorii nu lipsesc! la (sau în) culme, foarte: împăratul Roş [u] era un om pîclişît şi răutăcios la culme.CR. la deal cu opintele şi la vale cu oprele, (pop. ) e la fel de greu de urcat, ca şi de coborît. la discreţie, din belşug, cît vrei, cît pofteşti: mîncare şi băutură aduseseră la discreţie. la doi paşi (de ...), foarte aproape (de ...). la dracu-n praznic, (fam. ) foarte departe; unde şi-a înţărcat dracul copii: am fost ... trimis pe front, la dracu-n praznic.STANCU. la drept vorbind, în fond, la urma urmelor. la faţa locului, unde s-a petrecut fapta. l-a făcut ceapă cu apă, l-a făcut de rîs. la fel, întocmai, aidoma: toate s-au întîmplat la fel.POP. la grătar, fript pe grătar: peşte la grătar . la hurtă, la întîmplare, cum se nimereşte: vindea cartofii la hurtă . la iarnă, cînd va veni iarna, la iarna viitoare. l-a iertat Dumnezeu, a murit. la infinit, fără limită, neîncetat: este admisibil ... ca o criză de cabinet să se perpetueze la infinit? EM. (parcă) l-a înghiţit pămîntul sau (parcă) a intrat în pămînt, a dispărut fără urmă: ş-acuma nu-i; parc-ar fi intrat în pămînt.SAD. la întîmplare sau în voia întîmplării, în voia soartei, în neştire, cum se nimereşte, într-o doară, într-un noroc: mergeam la întîmplare, disperat.SAD. l-a înţărcat Scaraoţchi, (reg. ) e foarte şiret, viclean: mare hîtru mai eşti! ... să juri că te-o înţărcat Scaraoţchi.AL. la loc, acolo unde stătea de obicei: pune capul lui Harap-Alb la loc.CR. la loc comanda!, (fam. ) s-a schimbat planul de bătaie! (a fi) la locul lui (ei etc.), (a fi) aşa cum se cuvine; cu rost, potrivit: vorba era vorbă, la locul ei.CR. la mai mare!, îţi urez să fii avansat cît de repede! la mama dracului (sau a ciorilor), foarte departe, la capătul pămîntului, la dracu-n praznic. la mare, (înv. ) la maturitate: aşa-l lasă pîn-la mare să crească tot în desfrîu.PANN. la mare(le) fix, (fam. ) impecabil, perfect, fără cusur: era gătit la marele fix, cu haine comandate la Paris . la maximum, în cel mai înalt grad; pînă la refuz: sala teatrului era plină la maximum . la măsură, (înv. şi reg. ) exact, precis: măsurîndu-să fînul cu stînjenu drept şi stogurile întocma la măsură.URIC. la mijloc (sau la capăt) de masă şi la colţ de ţară, loc prielnic, ferit de pericole: să te sileşti a fi totdeauna la mijloc de masă şi la colţ de ţară.NEGR. la mintea omului (sau a cocoşului), uşor de înţeles, clar: pricepuse şi el, vezi Doamne, că doar era la mintea cocoşului. POP. la minut, imediat, pe loc: fotografie la minut. la (sau de) modă, 1) modern: aşa e la modă să se umble fără coadă.PANN ; 2) (despre oameni) foarte cunoscut, apreciat la un moment dat: ea era pe atunci foarte la modă. BOL.
la moment la moşii ăi verzi
la moment, imediat, pe loc: Dumnezeu ... la moment trimise pe un înger.POP. la moşii ăi verzi, niciodată: vei mai căpăta şi tu cap la moşii ăi verzi ori la paştele cailor. ISP.
la mulţi ani!
la o azvîrlitură debăţ la o parte! la ora actuală la ordin!
la mulţi ani!, îţi urez să trăieşti încă mulţi ani!: la mulţi ani cu sănătate, să vă dea Domnul tot ce doriţi! la nebunie sau pînă la nebunie, enorm; o fată, care-l iubea la nebunie şi dormea cu poeziile lui sub pernă.VLAH. la necaz, într-un moment critic, dificil; la supărare: multe spune omul la necaz.SAD . la negru, cu preţ de speculă. (pînă) la nemărginire, (înv. ) (pînă) la infinit: cresc pe-ncetul, pîn-la nemărginire, făpturile osebite.CONACHI. la nemurire, (fam. ) fără sfîrşit, veşnic; (p.ext. ) extrem de tare, de mult; la nebunie: te iubesc la nemurire.CAR. la nesfîrşit, fără întrerupere, necontenit: această zi udă şi plîngătoare la nesfîrşit.BACOVIA. la nevoie sau la vreme (sau ceas, zi, loc) de nevoie, 1) într-un moment dificil, în vreme de restrişte, la necaz: te va învăţa ... ce să faci la vreme de nevoie.ISP. ; 2) în caz de trebuinţă: beciul ... putea să tăinuiască, la nevoie, o domniţă.CR. la nimereală, la întîmplare, fără a gîndi, a chibzui; fără alegere: apucă la nimereală pe prima stradă la dreapta.CAMIL.P. la nivelul ..., în regiunea ..., în dreptul ... la noapte, în timpul nopţii următoare: ştiu că are să aibă de lucru la noapte.CR. (pe) la noi, 1) acasă, în casa noastră; în familia noastră: cu ce ocazie pe la noi? CAR. ; 2) în satul sau în oraşul nostru; în părţile noastre: şi eu trimite-voi ce-i mai mîndru pe la noi.EM. ; 3) în ţara noastră: la noi sînt codri verzi de brad.GOGA ; 4) în lumea noastră, în universul pămîntesc. la o adică, 1) la nevoie: putea, la o adică, să-şi gătească şi să-şi spele singur.CEZAR. P. ; 2) la drept vorbind: ş-apoi, la o adică, nici n-am nevoie să-mi mai calce pragul.SAD . la o azvîrlitură (sau aruncătură) debăţ, la mică distanţă, foarte aproape: casa bunicilor era la o azvîrlitură de băţ. la o parte!, fereşte-te!, fă loc!, fugi! la ora actuală, în prezent. la ordin!, sînt la dispoziţia dumneavoastră!
la ordinea zilei la ordinele cuiva la ore mici
la ordinea zilei, 1) de actualitate; important: scandalul din parlament era la ordinea zilei ; 2) pe ordinea de zi (a şedinţei, a consfătuirii etc.): faceţi tăcere! sînt cestiuni arzătoare la ordinea zilii.CAR . la ordinele cuiva, la dispoziţia cuiva. la ore mici, după miezul nopţii, tîrziu: nu ajungea acasă decît la ore mici .
la nebunie la necaz la negru la nemărginire la nemurire la nesfîrşit
la nevoie la nimereală la nivelul ... la noapte
la noi la o adică
la o şchioapă la paroxism la parte la pas
la o şchioapă, (fam. ) (foarte) aproape: nemulţumirea poporului ajunsese la o şchioapă de răscoală. (pînă) la paroxism, cu intensitate maximă; insuportabil: jazzul urla la paroxism.CEZAR.P. la parte, (care este) angajat cu plata într-o anumită proporţie din beneficiul realizat: îl fac tovarăş la parte şi-l însor.CAR. la (sau în) pas sau în pasul calului, în mersul liber (al calului); încet: calul era obosit şi nu putea merge decît în pas.EM.
la paştele cailor la pauză la pămînt la părere la păstrare la perfecţie la peşte la pornire la poruncă la potriveală la prilej la primăvară la prisos la prînz la propriu lapte de cuc la punct la pupitru la purtător la răcoreală la remorcă la repezeală la rigoare
la rînd la rîndul meu las’că ... la sare lasă că ştiu eu lasă gălăgia!
la paştele cailor (sau calului), niciodată: vei mai căpăta ... la moşii ăi verzi ori la paştele cailor.ISP. la pauză, în timpul pauzei dintre actele unui spectacol, dintre reprizele unei întreceri sportive: la pauză, scorul meciului era alb . la pămînt, 1) întins, culcat pe jos; 2) (fig .) învins, deznădăjduit, deprimat, demoralizat: după atîtea lovituri ale soartei, era la pămînt cu moralul ; 3) (fig. ) ruinat: industria e la pămînt . la părere, (înv. ) la prima vedere; în aparenţă: Despot e la părere zburdalnic şi uşor.AL. la (sau în) păstrare, 1) la loc sigur, la adăpost: îi dăduse în păstrare toate bijuteriile ; 2) (fam. ; iron. ) la închisoare: o să fie în altă parte, la păstrare.CAR. la perfecţie, în mod desăvîrşit, perfect: un om care-şi ştia la perfecţie limba sa.NEGR. la peşte, la pescuit: nu era acasă, ce să tîmplase ... la peşte.NEC. la pornire, la plecare. la poruncă, la ordin: la poruncă! stăpîne, zise calul şi-şi luă zborul.POP. la (sau cu) potriveală, (reg. ) nimerit, corespunzător, potrivit. la prilej, (înv. ) la momentul potrivit: la prilej, îţi voi comunica şi d-tale motivul meu.CAR. la primăvară, în cursul primăverii viitoare: pînă la primăvară n-o să ne mai vedem. STANCU. la prisos, (înv. ) deoparte, în rezervă, ca economie: din suta ce munca mea a scos, dînd nouăzeci şi nouă, pun unul la prisos. NEGR. la prînz, la amiază. la propriu, (de obicei, în corelaţie cu „la figurat“) în mod real, concret, obiectiv; de adevăratelea: începuse să se sufoce în casa Şerichii, la propriu şi la figurat.CĂL. lapte de cuc, ceva imposibil: muierea pofteşte şi la urdă de curcă, şi la lapte de cuc.POP. la punct sau (înv .) la pont, la momentul oportun, la fix, la timp, la ţanc: ca să ne putem scula dimineaţa la pont.CAR. la pupitru, în calitate de dirijor. la purtător, (care poate fi plătit, achitat, folosit etc.) fără a avea indicat numele titularului, (care este emis) fără a fi nominalizat. la răcoreală, (fam. ) la închisoare; la răcoare. la remorcă, remorcat. la repezeală, în grabă: îşi dezbrăcă la repezeală cojocul.PREDA. la rigoare, în caz de extremă necesitate: la rigoare, poţi să-i mai faci cîte-o injecţie. GALA. la rînd sau de-a rînd(ul), 1) unul după altul, consecutiv: lasă să-ţi treacă înainte de-a rînd toate aceste figuri.NEGR. ; 2) conform ordinii stabilite: urma să-i afle pe toţi, la rînd, după răbojul întipărit în cuget.CEZAR.P. la (sau (înv. ) pre) rîndul meu (tău, său etc.), la momentul potrivit pentru mine (tine, el etc.), în urma altora: iar Pandele-i asculta şi la rîndu-i cuvînta.POP. las’că ..., nu numai, în afară de faptul că ...: las’că nici nu se înghesuie la treabă. VLAH . la sare, 1) în saramură: maldăre enorme de piei puse la sare.BOGZA ; 2) la muncă silnică în saline: tăiase doi ani la sare . lasă că ştiu eu (ce ştiu), cunosc bine situaţia şi nu pot fi indus în eroare: sînt pungaşi, las’că ştiu eu! CĂL. lasă gălăgia!, 1) să fie linişte!: mai lasă, dom’le, gălăgia, că nu pot să dorm! GALA .; 2) taci din gură!, tacă-ţi fleanca!
lasă-l săcretului de tutun! lasă-mă să te las lasă prostiile! la sărite lasă-te pe mine! lasă vorba! la scara murgului la scară la scenă deschisă l-a scos apa la mal la seamă la secret la sfîrşit la sigur la sînge las-o baltă! las-o moartă-n cînepă ! la spartul tîrgului la strîmtoare a la şme la tabără la tavă la temei la temelia la timp la timpul lor lat în spate la toamnă la toartă
lasă-l săcretului de tutun!, (pop. ) nu mai fuma!, lasă-te de fumat! lasă-mă să te las, om apatic, neglijent, comod: ce bază poţi avea într-un lasă-mă să te las? CĂL. lasă prostiile!, termină cu prostiile!, nu mai spune prostii! la sărite, (care are loc, care se desfăşoară) în timp ce vînatul fuge în salturi: partidele de iepuri la sărite prin păpuşoaie, prin pîrloage, prin ierburi.SAD. lasă-te pe mine!, bazează-te, contează pe mine! lasă vorba!, taci din gură! la scara murgului, (rar ) 1) degrabă, repede; 2) niciodată. la (sau pe, de) scară sau la (sau pe) scara ..., (care se află, prin reducţie) într-un anumit raport numeric, matematic cu realitatea: o hartă la scara 1:1000000. la (sau în) scenă deschisă, în timpul spectacolului, al reprezentaţiei, în timp ce cortina este ridicată; la vedere: cu astfel de sală iei aplauze la scenă deschisă.CAMIL.P. l-a scos apa la mal, a scăpat cu bine dintr-o primejdie sau dintr-o nenorocire. la seamă, (reg. ) preţuit, apreciat, important: zurăiesc banii de aramă, toate hîdele-s la samă.POP. la secret, fără martori: se traseră mai la umbră, îndărătul şurii, unde puteau să vorbească la secret.SAD. (pînă) la sfîrşit, (pînă) la capăt; (pînă) la urmă: bine! făcu la sfîrşit şi ieşi urmată de aproape de Grigore.REBR. la sigur, (fam. ) sigur. (pînă) la sînge, 1) pînă cînd ţîşneşte sîngele; (p.ext. ) foarte tare, foarte mult: prinşii sînt bătuţi pînă la sînge.STANCU ; 2) extrem de aspru, de drastic; pînă la distrugere: l-a frecat la sînge.POP. las-o baltă! sau las-o încurcată! sau las-o moartă!, abandonează acest subiect!, renunţă!, nu mai insista!: ştii ce? las-o încurcată, că e mai bine! REBR. las-o moartă-n cînepă (sau în păpuşoi)!, (pop. ) las-o baltă! la (sau pe la) spartul tîrgului, 1) la sfîrşit de tot: se pornise de cu seară, dar ajunsese, ca de obicei, la spartul tîrgului ; 2) prea tîrziu: acum te-ai găsit să vii, la spartul tîrgului? la strîmtoare, la loc îngust; la înghesuială; (p.ext. ) la ananghie: s-o fi prins nebunele de fete pe Lia, aşa mai la o strîmtoare, nu ştiu dacă nu se întîmpla moarte de om! POP. a la şme, (arg. ) şmechereşte. la (sau în) tabără, (pop. ) la război; la bătălie: iată lui că i-au sosit carte mare de pornit, la tabără de ieşit.POP. la tavă, gătit în tava pusă la cuptor: au propus să urce preţurile ... la fripturile la tavă.ARGHEZI. la temei, (reg. ) în cantitate mare, din belşug: s-au făcut prune la temei.POP. la temelia, la baza: una şi aceeaşi năzuinţă formativă zace la temelia tuturor creaţiunilor spiritului grec.BLAGA. la timp, la momentul potrivit, la vreme: lucru la timp dăruit preţuieşte îndoit.POP. (toate) la timpul lor sau tot lucrul la timpul său, orice trebuie făcut la momentul potrivit. lat în spate, bine făcut, voinic. la toamnă, cînd va veni toamna, în timpul toamnei viitoare: la toamnă, cînd frunza va îngălbeni, ... tîrziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna.BACOVIA. la toartă, (fam. ) zdravăn, straşnic; strîns, tare; la cataramă: legasem dar iarăşi prieteşug cu un necunoscut, prieteşug la toartă.M.CAR.
la toată întîmplarea
la toată întîmplarea, oricum s-ar întîmpla, în orice caz: la toată întîmplarea, ne vom pune candidaţii noştri.AGÂRB.
la tot pasul
la tot pasul sau la fiecare pas, peste tot, pretutindeni; necontenit: vede prăbuşirea la tot pasul.VLAH.
la ţanc la ţăcăneală la ţeft la ultimă nevoie la un loc
la (sau pe) ţanc, la momentul potrivit, exact cum (sau cînd) trebuie; tocmai, fix: ai venit taman la ţanc! la (sau în, pe) ţăcăneală, în pas ritmic; la pas: poştalionul meu înainta pe ţăcăneală.OD. la ţeft, (pop. ) la momentul potrivit, la ţanc. la ultimă nevoie, în ultimă instanţă, în cele din urmă. la un loc, împreună, laolaltă. la un loc cu ..., în acelaşi loc cu ..., împreună cu ...: culege o poală de somnoroasă, pe care o fierbe la un loc cu o vadră de lapte dulce.CR. la un moment dat, la un moment anume; deodată. la un pahar de (sau cu) vin, în timp ce se bea; (p.ext. ) la chef, la petrecere: s-a răsuflat la un pahar cu vin, cătră un prieten al său.CR. la un timp, la un moment oarecare, la o vreme. la urma urmelor sau la toată urma, în fond, la o adică: argăţelul cela, la toată urma, nu cred să fi fost prea urît.POP. la vale, 1) în sensul coborîşului, spre capătul de jos: a apucat la vale şi fuge ca un fulger. AL. ; 2) în direcţia în care curge o apă, în sensul cursului apei. la vara cailor, (reg. ) niciodată. la vară, în timpul verii următoare. la vedere, în văzul tuturor, în public, deschis: dacă eşti aicea, ce nu te-arăţi mai la vedere? CAR. la zi, 1) în ziua, la data convenită; fără întîrziere: era la zi cu plata datoriilor ; 2) zilnic. la zile mari, 1) la ocazii deosebite, la sărbători: la zile mari, îşi scotea din cufăr uniforma de general ; 2) (fig. ) foarte rar: carne nu avea la masă decît la zile mari. la (sau în) ziuă, în zori: eu poate n-oi veni acasă pînă-n ziuă.AL. la zoritul zorilor, în zori. lăcaş de veci, mormînt: l-a dus cu mare cinste pînă la lăcaşul de veci.CAR. lă-mă-mamă, om prost, nătîng, lălîu: dacă găseşte vreun lă-mă-mamă ..., nu vede, n-aude.PANN. a (se) lămuri buştean, a rămîne (sau a lăsa pe cineva) nedumerit. a i se lărgi (sau a i se lungi) (cuiva) maţul (spre ceva), a se lăcomi (la ceva): i se lărgise maţele spre luat.N.COSTIN. a-şi lărgi mîinile spre (sau pre) lăcomie, (înv. ) a deveni foarte lacom: şi-au lărgit mînele pre lăcomie.N.COSTIN. a lăsa baltă, a abandona, a părăsi: a lăsat treaba baltă şi a plecat.
la un loc cu ... la un moment dat la un pahar de vin la un timp la urma urmelor la vale la vara cailor la vară la vedere la zi la zile mari la ziuă la zoritul zorilor lăcaş de veci lă-mă-mamă a lămuri buştean a i se lărgi maţul a-şi lărgi mîinile spre lăcomie a lăsa baltă a-şi lăsa barbă a lăsa boieria la o parte a lăsa buza a lăsa cu buzele umflate a lăsa cu limbă de moarte
a-şi lăsa barbă (sau mustăţi, favoriţi, perciuni), a nu-şi rade barba (sau mustăţile, favoriţii, perciunii). a lăsa boieria (sau fudulia) la o parte, a-şi da în petec: iar cînd era la pahare, mai lăsau fudulia la o parte.POP. a lăsa buza, a fi gata să izbucnească în plîns. a lăsa cu buzele umflate (pe cineva), a înşela, a păcăli (pe cineva). a lăsa cu limbă de moarte (sau cu jurămînt), a-şi exprima ultima dorinţă (pe patul morţii).
a lăsa cu mîinile-n sîn a lăsa cu zile pe cineva a lăsa de dorit a lăsa de izbelişte a lăsa de pe o zi pe alta a se lăsa de popia cuiva a lăsa de pripas a lăsa din preţ a lăsa genele a lăsa gluma a se lăsa greu a-i lăsa gura apă a-l lăsa inima a-l lăsa inima să ... a-şi lăsa inima veseliei a lăsa în aer a lăsa în boii lui a lăsa în cheful lui a o lăsa în coarda de jos a lăsa încolo a o lăsa încurcată a lăsa în frîul său a lăsa în mila Domnului a lăsa în pacoste a lăsa în pană
a lăsa în plata Domnului a lăsa în ploile lui a lăsa în salba lui
a lăsa cu mîinile-n sîn (pe cineva),(reg. ) a sărăci (pe cineva). a lăsa cu zile pe cineva, a cruţa viaţa cuiva. a lăsa de dorit, a fi sub aşteptări: calitatea serviciilor lasă mult de dorit . a lăsa de izbelişte, a părăsi, a abandona. a lăsa de pe o zi pe alta, a amîna, a tergiversa. a se lăsa de popia cuiva, (reg. ) a renunţa la serviciile unui preot: noi şi-a noastră ţigănie ne-om lăsa de-a ta popie.POP. a lăsa de pripas (pe cineva), a abandona, a părăsi (la greu) (pe cineva). a lăsa din preţ, a reduce preţul. a lăsa genele, a se supăra. a lăsa gluma (la o parte), a nu mai glumi, a vorbi serios: să lăsăm gluma! aştept al doilea transport de flori.NEGR. a se lăsa greu, 1) a apăsa cu toată greutatea corpului: ea se lăsase ... greu pe al lui braţ.EM. ; 2) a consimţi cu mare greutate la ceva: ce vrei? se lasă greu! CAR. a-i lăsa gura apă (cuiva după ceva), a dori foarte mult (ceva), a avea poftă (de ceva): un cireş plin cu cireşe coapte, de-ţi lăsa gura apă. POP. a-l lăsa inima (pe cineva), a muri. a-l lăsa (sau a-l îndura) inima să ..., a se îndupleca, a se îndura: însura-m-aş, să-mi fac şură, dar inima nu mă-ndură.POP. ; nu mă lasă inima să-mi vînd calul.POP. a-şi lăsa inima veseliei, a se veseli, a se distra: ce stai aşa ca un vlădică şi nu-ţi laşi inima veseliei? POP. a lăsa în aer (sau în suspensie) (ceva), a nu duce la bun sfîrşit, a nu termina (ceva). a lăsa în boii (sau în banii) lui (pe cineva), a-i permite cuiva să facă ce vrea, a nu se amesteca în treburile cuiva. a lăsa în cheful (sau în chefurile) lui (pe cineva), a lăsa în apele lui, în banii lui (pe cineva): tineri lăsaţi în voile şi chefurile lor.DRĂGHICI. a o lăsa în (sau pe) coarda de (mai) jos sau a muia coarda, a-şi (mai) reduce pretenţiile, a deveni rezonabil; a se îmblînzi, a se astîmpăra. a lăsa încolo (pe cineva), a lăsa în pace (pe cineva), a da pace (cuiva): ia lasă-mă încolo, măi omule! CR. a o lăsa încurcată, a lăsa un lucru nelămurit: să o lăsăm şi de data asta încurcată! OD. a lăsa în frîul său (pe cineva), a lăsa în voie, a lăsa să-şi facă mendrele (pe cineva): te-am lăsat în frîul tău, şi te-ai făcut lucru rău.POP. a lăsa în mila Domnului (pe cineva), a lăsa în voia soartei (pe cineva). a lăsa în pacoste (pe cineva sau ceva), a nu se mai interesa, a nu mai fi preocupat (de cineva sau de ceva). a lăsa în pană, (fam. ) a pune în încurcătură pe cineva. a lăsa în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu, a sfîntului) (pe cineva sau ceva), a nu se mai ocupa (de cineva sau de ceva), a lăsa în voia soartei (pe cineva sau ceva): se gîndise să-l lase în plata Domnului, că-i beat.REBR. a lăsa în ploile lui (pe cineva), (fam. ) a lăsa în apele sau în banii lui (pe cineva). a lăsa în salba lui (pe cineva), (reg. ) a lăsa aşa cum este (cu proastele lui obiceiuri) (pe cineva), a lăsa în banii lui (pe cineva).
a lăsa în ştirea lui Dumnezeu a lăsa în tihnă a lăsa în umbră a lăsa în urmă a lăsa în voia soartei a lăsa jos a lăsa la degetul cel mic a lăsa lampă a lăsa la naiba a lăsa la o parte a lăsa la proeresisul a lăsa lat a lăsa la vatră a lăsa lucrul a se lăsa mai mic a lăsa mare şi devreme a lăsa mască a lăsa moale a se lăsa moale a o lăsa moartă a lăsa mofluz a-l lăsa nici de o treabă a lăsa olog a lăsa o portiţă de scăpare a se lăsa păgubaş a lăsa pe coada tăciunilor a se lăsa pe credinţa cuiva
a lăsa (sau a se duce, a pleca, a porni) în ştirea lui Dumnezeu (sau a Domnului, a Celui de Sus) (pe cineva), a lăsa (pe cineva) sau a se duce (sau a pleca, a porni) la voia întîmplării: mai bine-ţi dau fraţii şi dute în ştirea Domnului.POP. a (nu) lăsa în tihnă (pe cineva), a (nu) lăsa în pace (pe cineva): dar lăsaţi-mă în tihnă, gînduri oarbe şi deşarte! VLAH. a lăsa în umbră (pe cineva sau ceva), a umbri, a eclipsa (pe cineva sau ceva). a lăsa în urmă (pe cineva sau ceva), a depăşi, a întrece (pe cineva sau ceva). a lăsa în voia soartei (pe cineva), a nu se mai interesa (de cineva). a lăsa jos (ceva), a lăsa din mînă (ceva). a lăsa la degetul cel mic (pe cineva), a depăşi, a întrece (pe cineva): nişte graiuri ce-ar fi lăsat la degetul cel mic pe cea mai limbută teleloaică.ISP. a lăsa lampă, (fam. ) a lăsa cu gura căscată. a lăsa (sau a da) la naiba (sau naibii), a nu se mai interesa de cineva sau de ceva, a renunţa la ...; a părăsi, a abandona: te las naibei sărăcie şi mă duc la vitejie.POP. a lăsa la o parte (ceva), a abandona; a omite, a ignora (ceva): lăsă la o parte securea.SAD. a lăsa la (bun) proeresisul (cuiva), (înv. ) a da (cuiva) libertatea să procedeze cum doreşte, a lăsa la bunul plac al cuiva. a lăsa lat (pe cineva), (pop .) a bate foarte tare, pînă la leşin (pe cineva): doi l-au ţinut şi unul l-a tăbăcit bine, pînă l-a lăsat lat . a lăsa la vatră, a permite unui soldat să plece definitiv acasă după efectuarea stagiului militar. a lăsa lucrul, a înceta să mai lucreze. a se lăsa mai mic, (înv. ) 1) a-şi diminua, a-şi reduce pretenţiile: să să lase mai mic, căindu-să ce au făcut.PRAV. ; 2) a ceda, a renunţa. a lăsa mare şi devreme (pe cineva), a dezamăgi (pe cineva), a înşela aşteptările (cuiva): pupăza zbrr! ... şi mă lasă mare şi devreme cu lacrimile pe obraz.CR. a lăsa mască (pe cineva), (fam. ) 1) a păcăli, a înşela (pe cineva); 2) a lăsa cu gura căscată (pe cineva); a uimi, a ului (pe cineva). a (o) lăsa (mai) moale, a face concesii: te laşi moale, te bagă-n foale.ZANNE. a se lăsa moale, a se relaxa. a o lăsa moartă (în păpuşoi sau în cînepă), a abandona ceva. a lăsa mofluz (pe cineva), a lăsa cu buzele umflate (pe cineva). a-l lăsa nici de o treabă (pe cineva), (reg. ) a-l face să devină neputincios, nefolositor (pe cineva): peste gard aruncatu-m-au, nici de-o treabă lăsatu-m-au.POP. a lăsa olog (pe cineva), a ologi (pe cineva): i-a căzut un butuc peste picioare şi l-o lăsat olog.HOGAŞ. a(-şi) lăsa o portiţă de scăpare, a(-şi) lăsa o şansă. a se lăsa păgubaş (de cineva sau de ceva), a renunţa (din lehamite) (la cineva sau la ceva): mîţa vru să fie moaşe, dar se lasă păgubaşe.ARGHEZI. a lăsa pe coada tăciunilor (pe cineva), (pop .) a lăsa să trăiască în mizerie (pe cineva): pe mă-ta o laşi pe mîna străinilor, pe coada tăciunilor? POP. a se lăsa pe credinţa cuiva, a se încrede în cineva, a se bizui pe cineva.
a lăsa pe scîndură a se lăsa pe tînjală a lăsa pe vodă departe a-şi lăsa pielea pe undeva a lăsa pielea zălog a se lăsa puică
a lăsa pustia a se lăsa răcoare a lăsa rece a lăsa sănătate a lăsa să se înţeleagă a se lăsa seara a lăsa sînge a lăsa sub masă a lăsa şaga a se lăsa tăgîrţă a lăsa timpul să treacă a lăsa toacă a lăsa totul la pămînt a se lăsa tras de mînecă a lăsa ţuţ a lăsa un nume a lăsa vorbă a lăsa vraişte a lăţi vorba lăutarul coarde vede, coarde visează a lega băierile pungii
a lăsa pe scîndură (sau ca scîndura, pe scîndura goală) (pe cineva), a-i lua totul (cuiva), a lăsa sărac lipit pămîntului (pe cineva): dragele, fetiţele, mi-au tocat paralele, m-au băut şi m-au mîncat, ca scîndura m-au lăsat.POP. a se lăsa pe tînjală, 1) (despre animale de tracţiune) a trage foarte încet (sprijinindu-se pe tînjală); 2) (fig. ; despre oameni) a neglija sau a amîna lucrul: cată de nu te lăsa pe tînjală.CR. a lăsa pe vodă departe, a fi arogant, înfumurat. a-şi lăsa pielea pe undeva, (fam. ) a muri (undeva departe). a(-şi) lăsa pielea (sau pieile) zălog, 1) a cădea în mîinile duşmanului; 2) a-şi pierde viaţa: crezi d-ta că puţini lupi dau cinstea pe ruşine, lăsîndu-şi pieile zălog? CR. a se lăsa puică sau a şedea (sau a se da) puică, a se lăsa sau a sta pe vine: lunecam [pe gheaţă] cu picioarele strînse, ne lăsam puică.BRĂESCU. a lăsa (la) pustia (sau la pustii, pustiei, pustiilor, în pustie) (pe cineva sau ceva), (pop. şi fam. ) a da naibii, a lăsa în plata Domnului (pe cineva sau ceva): de ce nu l-am rugat să o lase la pustia de puşcă! CAR. a se lăsa (cu) răcoare, a se face frig: despre ziuă se lasă răcoare.CAR. a lăsa rece (pe cineva), 1) a omorî, a ucide (pe cineva): i-a croit una în moalele capului, de l-a lăsat rece ; 2) a-i fi indiferent (ceva cuiva): părerile lui mă lasă rece. a lăsa sănătate, (reg. ) a muri: mămuca nu face bine ce face; are de gînd să ne lese sănătate, sărmana.CR. a lăsa să se înţeleagă (ceva), a sugera (ceva). a se lăsa (sau a se pogorî, a se aşterne, a cădea) seara sau a se face seară, a se însera: şi să feace sară şi să feace dimineaţă dzua a doua.DOS. a lăsa sînge (cuiva), a lăsa să curgă (în scop curativ), printr-o incizie, o cantitate de sînge din corpul cuiva. a lăsa sub masă (pe cineva), a nu-i da nici o atenţie (cuiva). a lăsa şaga (la o parte sau de o parte) sau a-i ajunge de şagă (cuiva), a renunţa la glume, a deveni serios: Manoli, Manoli, Meştere Manoli! agiungă-ţi de şagă.POP. a se lăsa tăgîrţă, (reg. ) 1) a se lăsa greu; 2) a se lenevi. a lăsa (ca) timpul să treacă, a pierde vremea; a amîna, a tergiversa: Dumnezeu nu lăsase nici o clipă ca timpul să treacă.POP. a lăsa toacă (pe cineva), a toca averea (cuiva), a sărăci (pe cineva): l-au lăsat toacă şi apoi i-au dat cu piciorul.POP. a lăsa totul (sau toate) la pămînt, a lăsa totul baltă: credeam că voi lăsa totul la pămînt.GR.AL. a (nu) se lăsa tras de mînecă, a (nu) se lăsa prea mult rugat. a lăsa ţuţ (pe cineva), (reg. ) 1) a înşela aşteptările (cuiva), a lăsa cu buzele umflate pe cineva; 2) a lăsa cu gura căscată (pe cineva); 3) a sărăci (pe cineva). a lăsa un nume, a fi renumit, preţuit (şi după moarte): ferice care lasă macar un dulce nume l-a patriei durere! AL. a lăsa vorbă (cuiva), a transmite prin cineva ceva (cuiva). a lăsa vraişte, a lăsa în dezordine. a lăţi vorba, a lungi vorba, a vorbi mai mult decît trebuie. lăutarul coarde vede, coarde visează, fiecare meşter la meşteşugul său gîndeşte. a lega (sau a strînge) băierile pungii (sau de la pungă), a fi econom, a face economii.
a lega burduf a se lega ca boala de om sănătos a lega calţaveta a lega cartea de gard a i se lega limba cuiva a se lega de capul cuiva a lega doi în tei a lega gura pînzei a lega hîrzob a lega în cap a lega în pripon a se lega la cap a lega la gard a lega la iesle
a lega mîinile a lega paraua cu zece noduri a-şi lega samarul
a lega burduf (sau cobză, fedeleş) (pe cineva), a lega zdravăn (pe cineva): îl legară fedeleş.ISP. a se lega (sau a se agăţa) ca boala (sau ca moartea) de om(ul) sănătos, (pop. ) a aduce învinuiri (nejustificate) (cuiva); a căuta prilej de ceartă (cuiva). a lega calţaveta, a fi supus fiinţei iubite: să ştii că eu am să-ţi leg calţaveta.NEGR. a lega cartea (sau şcoala) de gard, a abandona învăţătura. a i se lega limba cuiva, a nu mai putea vorbi (bine). a se lega de capul cuiva, a nu da pace cuiva: ce te legi de capul meu? CONTEMP. a lega doi (sau două) în tei, a reuşi să adune ceva avere; a încropi: munceşti de te speteşti şi doi în tei te văd că nu poţi lega.ISP. a lega gura pînzei, 1) a lega firele de urzeală înainte de a începe ţesutul; 2) a se înstări, a se alege cu ceva, a o scoate la capăt: se cotorosise de sărăcie ... începu şi el a lega gura pînzei.ISP. a lega hîrzob, (reg. ) a lega (flori) în formă de elipsă. a lega în cap (pe cineva), (reg. ) a lua de nevastă: zis-a badea să nu joc pîn’la storsul vinului, cînd voiu fi mireasa lui; iată storsul a trecut, ... badea-n cap nu m-o legat.POP. a lega (sau a sta, a pune, a lăsa) în pripon, a (se) priponi: şi s-o dus badea Ion şi-o lăsat murgu-n pripon.POP. a se lega la cap (cînd nu-l doare), a-şi crea complicaţii inutile. a lega la (sau de) gard (pe cineva sau ceva), 1) a amăgi, a prosti (pe cineva); 2) a abandona, a renunţa (la ceva): bărbate, leagă vornicia de gard.AL. a lega la iesle (pe cineva), a-i pune coarne (cuiva), a înşela (pe cineva). a lega (sau a-i tăia) mîinile (şi picioarele) (cuiva) sau a lega (sau a fi legat) de mîini şi de picioare, a nu putea acţiona; a împiedica (sau a fi împiedicat) să acţioneze: măritişul te leagă de mîini şi de picioare.PANN.
a lepăda potcoavele a leşina de foame
a lega paraua cu zece noduri, a fi foarte zgîrcit: lega paraua cu zece noduri şi tremura după ban.CR. a-şi lega samarul, (reg. ) a deveni bogat. a lega sfoară în sfoară (pe cineva),(reg. ) a lega foarte strîns (pe cineva): şi mă leagă sfară-n sfară, mă trimite-n altă ţară.POP. a lega tocmeală, (înv. ) a face un legămînt: s-au împăcat cu craiul leşesc şi mare tocmală au legat.URECHE. legea junglei, luptă acerbă, fără scrupule (pentru existenţă). legea pămîntului sau lege nescrisă, obiceiul pămîntului; tradiţie: după legea pămîntului nu se cuvine.DELAVR. a lega nod (pe cineva), a lega fedeleş (pe cineva). a lepăda ca pe o măsea stricată (pe cineva sau ceva), a renunţa fără regrete (la cineva sau la ceva). a lepăda (sau a delunga) din (sau de) preoţie, (înv. ) a răspopi: de va fi şi preot şi-l vor prinde cu furtişag, ... să-l leapede de în preoţie.PRAV. a(-şi) lepăda potcoavele sau a sta să-i pice (sau a-i suna) potcoavele (cuiva) sau i-a tras potcoavele, (pop. şi fam. ) a fi pe moarte, a muri: mi se apropie şi mie să-mi leapăd potcoavele.ISP. a leşina de foame, a fi lihnit de foame.
a leşina de rîs
a leşina (sau a se omorî, a se strica, a se prăpădi, a se tăvăli, a se cutremura, a se zbuciuma) de rîs, a rîde mult şi din toată inima: să-l vezi ce caraghios e cu ţigara în gură, să te prăpădeşti de rîs.CAR.
a lega sfoară în sfoară a lega tocmeală legea junglei legea pămîntului a lega nod a lepăda ca pe o măsea stricată a lepăda din preoţie
liber de ... limbă de lemn limbă de şarpe
limbă păsărească limpede ca lumina zilei a-şi linge buzele a linge melesteul a linge mîna a linge unde a scuipat linişte de mormînt a lins pînă a pus tingirea cu fundul în sus a i se lipi buricul de şale a se lipi ca mierea de găleată a i se lipi coastele de foame a se lipi somn de genele cuiva lipsă de ... a-i lipsi o doagă a-i lipsi o sîmbătă literă de evanghelie literă veche liturghie cu bragă lînă în lînă lîngă olaltă loc comun loc de veci loc rău a lovi în numele tatălui
a lovi în pălărie a lovi la ichi a lovi la mir lovitură de bursă lovitură de graţie lovitură de trăsnet a lua act
liber de ..., lipsit de ...; nestingherit de ...: jucătorii de cărţi ..., liberi de orice priveghere.GHICA. limbă de lemn, exprimare ambiguă, absconsă, stereotipă (cultivată de politicieni). limbă de şarpe, persoană bîrfitoare. limbă păsărească, 1) fel de a vorbi greu de înţeles: aude o limbă păsărească.AL. ; 2) grai argotic şcolăresc, care constă în ruperea cuvintelor în grupuri de sunete, între care se intercalează anumite silabe (ex.: măpădupuc lapa şcopoalăpă = „mă duc la şcoală“). limpede (sau clar) ca lumina zilei (sau ca ziua), evident. a-şi linge buzele, a pofti, a rîvni. a linge melesteul, a fi foarte zgîrcit. a linge mîna (cuiva), a linguşi (pe cineva). a linge unde a scuipat, a se exprimasau a se comporta contrar afirmaţiilor sau purtării anterioare: acum că a făcut-o, a făcut-o ... o să lingă unde a scuipat şi pace.CAMIL.P. linişte (sau tăcere) de mormînt, linişte desăvîrşită. a lins pînă a pus tingirea cu fundul în sus, e foarte lacom. a i se lipi buricul (sau burta) de şale (cuiva), a fi lihnit de foame. a se lipi ca mierea de găleată, a fi devotat trup şi suflet cuiva. a i se lipi coastele de foame (cuiva), a fi foarte flămînd. a se lipi somn(ul) de genele cuiva, a adormi: un an de zile ... somn nu s-a lipit de genele lui.POP. lipsă de ..., renunţ, mă lipsesc de ...: lipsă de aşa bogăţie! a-i lipsi o doagă (cuiva), a nu fi în toate minţile. a-i lipsi o sîmbătă (cuiva) sau a nu fi în toate sîmbetele, (reg. ) a nu fi în toate minţile, a fi nebun, smintit. literă de evanghelie, lucru absolut sigur. literă (sau slovă, buche) veche, (înv. şi pop. ) literă chirilică. liturghie cu bragă, (fam. ) lucru prost făcut. lînă în lînă, lînă 100ş. (pe) lîngă olaltă, unul (pe) lîngă altul, alături: trec sufletele pe lîngă olaltă.MAIOR. loc comun, idee banală. loc de veci, teren într-un cimitir aflat în proprietatea cuiva şi destinat pentru morminte sau cavouri; mormînt: l-au dus la locul de veci . loc rău, răspîntie locuită de duhuri rele: a căzut într-un loc rău. a lovi (sau a păli, a trage una) în numele tatălui, a lovi, a-i trage (una) drept în frunte: şi-i mai trage şi-n numele tatălui una! CR. a lovi (sau a pocni, a plesni) în pălărie (pe cineva) sau a-i turti pălăria (cuiva), (fam. ) a spune vorbe înţepătoare (cuiva); a da o veste neaşteptată şi neplăcută (cuiva): ştii că m-ai plesnit în pălărie, măi Chirică! CR. a lovi la ichi (pe cineva) sau a-i da la ichi (cuiva), a bate măr (pe cineva), a-i da la mir (cuiva). a lovi (sau a pocni, a trăsni) la mir (pe cineva), (fam. ) 1) a izbi (mortal) în frunte (pe cineva): l-a lovit la mir ; 2) (fig. ) a distruge, a nimici (pe cineva). lovitură de bursă, speculaţie bursieră reuşită. lovitură de graţie, lovitură finală, ucigătoare. lovitură de trăsnet, întîmplare (nefericită, dezastruoasă) venită pe neaşteptate. a lua act, a lua cunoştinţă de ceva: consiliul a luat act de cererea sa.REBR.
a-şi lua adio a lua aer a lua altă vorbă a-i lua apa de la moară a lua apă a lua avînt a-şi lua avînt a lua boala cu mîna a-şi lua bună seara a lua caimacul a lua calea din picioare a-şi lua calea a-şi lua capul în poală a-şi lua catrafusele a-şi lua călcîiele de-a umere a lua cenuşa de pe turtă a lua ceva în nume de bine
a lua cîmpii a-şi lua coada la spinare a lua colac cuiva a lua comanda a-ţi lua concediu de la raniţă a lua contact cu cineva a lua cu binele a se lua cu binele pe lîngă cineva a lua cu cald a lua cu căuşul de la inimă a lua cu frig a lua cu furca lungă
a-şi lua adio (de la ceva), a socoti pierdut definitiv (ceva). a lua aer, a ieşi din casă pentru a respira aer proaspăt. a lua altă vorbă, a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii: se roşi tot la faţă şi luă repede altă vorbă.SAD. a-i lua (sau a-i tăia) apa de la moară (cuiva), 1) a priva de unele avantaje (pe cineva); 2) a nu-i mai permite să vorbească (cuiva). a lua apă, (despre ambarcaţiuni) a avea o spărtură prin care pătrunde apa: corabia lua apă. a lua avînt, a se dezvolta. a-şi lua avînt, a-şi lua elan. a lua boala (sau durerea) cu mîna, a vindeca (boala, durerea) foarte repede. a-şi lua bună seara (sau seara bună) (de la cineva), a saluta la despărţire, în cursul serii (pe cineva): domnul ... să întoarce cătră boieri şi ... îşi ia seara bună de la dînşii.CANT. a lua caimacul, a lua ce e mai bun: bag samă că le-ai cam luat caimacul.NEGR. a lua calea din picioare (cuiva), (pop. ) a scuti de un drum (pe cineva): mărită-te, Marioară, şi ia-mi calea din picioare! POP. a-şi lua calea (în picioare) sau a apuca calea, a porni la drum: el îşi luă cale iar spre pămînt.EM. a-şi lua capul în poală (sau în poale), (înv. ) 1) a o lua la sănătoasa, a fugi; 2) (fig. ) a o face pe niznaiul: [dobitoacele] capul în poală luîndu-şi, în monarhia pasirilor au pribegit.CANT. a-şi lua (sau a-şi strînge) catrafusele, a-şi face bagajele şi a pleca (cam fără voie); (p.ext. ) a se căra, a o şterge: într-o dimineaţă, pe la toacă, ... mi-am luat catrafusele şi am spălat putina.AL. a-şi lua călcîiele de-a umere (sau la spinare), a o lua la sănătoasa: mi-am luat călcăile de-a umere, şi mam dus, m-am dus, m-am dus, pînă ce m-am văzut departe.AL. a lua cenuşa de pe turtă (cuiva), a-l despuia de ce are mai bun (pe cineva). a lua ceva în nume de bine (sau de rău), a judeca un lucru ca bun (sau rău): de mi-i lua sfaturile în nume de rău, apoi tu ai să ieşi în pagubă.CEZAR.P. a(-şi) lua (sau a apuca) cîmpii, 1) a o tăia peste cîmp: Vasilie-vodă ... au luat cu Timuş cîmpii pre la Grădişte.COSTIN ; 2) a fugi orbeşte (de spaimă, de durere, de disperare): cînd gîndesc, amărîtul de mine, că am să mă întorc iar la dînsa acasă, îmi vine să turbez, să iau cîmpii, nu altă ceva.CR. ; 3) a-şi pierde minţile, a înnebuni: a luat cîmpii, săracul! a-şi lua coada la spinare, a o lua la sănătoasa. a(-i) lua colac cuiva, a da de ştire, a informa pe cineva despre ceva (rău): dar pînă să intre-n curte, alţii colac i-au luat, că nevasta-i d-atunci încă după alt s-a măritat.PANN. a lua comanda, a fi numit la conducerea unei unităţi sau acţiuni (militare). a-ţi lua concediu de la raniţă, (reg. ) a-şi acorda un răgaz de odihnă. a lua contact cu cineva, a lua legătura cu cineva. a lua cu binele (sau cu binişorul) (pe cineva), a lua cu blîndeţe, cu vorbe bune (pe cineva); a se purta cu menajamente, cu tact (cu cineva): împărăteasa îl luă cu binişorul.ISP. a se lua cu binele pe lîngă cineva, a se purta frumos cu cineva, pentru a-i cîştiga bunăvoinţa. a(-l) lua cu cald (sau cu fierbinţeală) (pe cineva), 1) a avea febră, frisoane; 2) (fig. ) a se enerva, a i se urca sîngele la cap (cuiva): în faţa unei asemenea obrăznicii, simţi că-l ia cu fierbinţeală. a lua cu căuşul de la inimă (cuiva), a alina durerile, necazurile (cuiva). a lua cu frig (sau cu friguri) (pe cineva), a începe să-i fie frig (cuiva). a lua cu furca lungă (pe cineva), (reg. ) a lua din scurt (pe cineva).
a lua cu huideo a lua cu împrumut a lua cu japca a se lua cu mîinile de păr a lua cunoştinţă a lua cu o perdea mai sus pe cineva a lua cu otuzbirul a lua cu pătura
a se lua cu politică pe lîngă cineva a lua cu prăjina a-l lua cu răcori a lua cu răul a lua curba a lua cu resteul a lua cu reteveiul a lua cu şoşonele a se lua cu treaba a lua cuvîntul a se lua cu vorba a se lua cu ziua tîrgului a lua cu zorul a lua darul beţiei a o lua de-a-chioara a o lua de bună a se lua de cap cu cineva a o lua de capital a lua de cînepa-dracului
a lua (sau a da cuiva) cu huideo, a huidui: cum văzu dar [lumea] pe hatmanul, ... începu a-i da cu huideo.FIL. a lua cu împrumut (ceva), a împrumuta (ceva de la cineva). a lua cu japca (sau cu hapca), a lua cu forţa şi pe nedrept: ia apa şi smicelele cu hapca.CR. a se lua cu mîinile de păr, a se îngrozi, a-şi pune mîinile în cap. a lua (la) cunoştinţă (de ceva), a fi înştiinţat, a afla; a se informa: luă cunoştinţă de iapă şi de împrejmuirea curţii.ISP. a lua cu o perdea mai sus pe cineva, a lua repede cu vorba pe cineva, a i-o lua înainte cuiva; a tăia apa de la moară cuiva. a lua cu otuzbirul (pe cineva), (înv. şi reg. ) a trata cu asprime, a lua la trei păzeşte (pe cineva). a lua cu pătura (pe cineva), 1) (fam. ) a stîlci în bătaie (pe cineva); 2) (reg. ) a lua la rost, a goni (pe cineva). a se lua cu politică pe lîngă cineva, (pop. şi fam. ) a proceda cu tact, cu dibăcie în relaţiile cu cineva, pentru a-i cîştiga favoarea, adeziunea, încrederea: mai bine să mă iau cu politică pe lîngă el, să mi-l fac cumătru.CAR. a lua cu prăjina (pe cineva), a goni, a alunga (pe cineva): şi-i videa cum mi ţi l-a lua cu prăjina.NEGR. a-l lua cu răcori (pe cineva), 1) a i se face frig (cuiva): te ia cu răcori în tot lungul trupului. DELAVR. ; 2) a-l apuca (toate) răcorile (pe cineva). a lua cu răul (pe cineva), a se purta urît (cu cineva). a lua curba, (despre vehicule) a vira. a lua cu resteul (pe cineva), a se purta sever cu cineva; a ameninţa pe cineva. a lua cu reteveiul (pe cineva), a trata cu asprime; a bate (pe cineva): dacă nu-i iei cu reteveiul, ţi se urcă în cap.STANCU. a lua (sau a duce) cu şoşonele (pe cineva), a minţi, a amăgi (pe cineva): a dus-o cu şoşonele şi ea l-a crezut, ca proasta.POP. a se lua cu treaba, a fi preocupat sau absorbit de muncă: se lua cu treaba şi uita de urît.CR. a lua (sau a avea, a cere, a solicita, a da cuiva) cuvîntul, a vorbi (sau a cere, a fi invitat să vorbească) întro adunare: mişelul de Caţavencu o să ia deseară cuvîntul.CAR. a se lua cu vorba, a se antrena într-o discuţie (prelungită). a se lua cu ziua tîrgului, (pop. ) a se lua cu treaba: cînd cu potopu, nu ştiu cum, s-o luat el cu ziua tîrgului, ş-o uitat de peşti. POP. a lua cu zorul (pe cineva), a constrînge, a obliga, a sili (pe cineva). a lua darul beţiei, a bea cu patimă: oamenii ... luaseră darul beţiei.POP. a o lua de-a-chioara, a merge orbeşte, fără a şti încotro, a o lua razna: de acum s-o luăm de-a-chioara, şi unde ne-a fi scris, acolo vom ieşi.CR. a o lua de bună, a considera că este cum se spune, cum pare. a se lua (sau a se prinde) de cap (sau de păr, de piept) cu cineva, a se încăiera, a se bate sau a se certa violent cu cineva: pentru calul meu mă prind de piept cu Dumnezeu.COŞBUC. a o lua de capital, a o lua (foarte) în serios, a o lua de bună. a lua de cînepa-dracului (pe cineva), a trage de păr (pe cineva): am s-o ieu de cînepa dracului şi am s-o învăţ eu.CR.
a se lua de gît a o lua de la început
a se lua de gît (cu cineva), 1) a se ţine de gît (cu cineva); 2) a se certa (cu cineva); a se bate (cu cineva). a o lua de la început (sau de la capăt), a reîncepe, a relua.
a se lua de lucru
a se lua de lucru, (pop. ) a se apuca de treabă: [bărbatul] socotea că s-o lua de lucru nevastă-sa.POP. a lua de (sau drept) model (pe cineva sau ceva) sau a lua model (de la cineva sau de la ceva), a se inspira (de la cineva sau din ceva), a imita (pe cineva sau ceva): de la ştiubeiul albinei ia model şi aşezare. CONACHI. a lua (sau a apuca, a scutura) de moţ (pe cineva), a trage de păr (pe cineva), a lua de chică, a cîlţîi (pe cineva). a lua (sau a apuca, a înhăţa) de piept (pe cineva), a cere socoteală (cuiva); (p.ext. ) a lua la bătaie (pe cineva): după întîiul moment de surpriză, înhăţă de piept pe agresor.CAR. a lua de (sau a-şi afla) prilej, (înv. ) a găsi, a invoca un pretext: de prilej luînd nerînduiala, de acolea, nepreceput de nime, ieşi la locurile ştiute.BUDAI-DELEANU. a lua (sau a prinde, a cădea) de pripas, (pop. ) a lua (sau a prinde, a cădea) drept zălog, drept garanţie (pînă la răscumpărarea stricăciunilor pricinuite de vita altuia în semănăturile proprii): se tînguie de judecătorul de pace din ocolul său, pentru nişte boi ce au căzut de pripas.NEGR. a lua de soţ (sau de bărbat), (despre femei) a se căsători: faimoasa mea bucătăreasă m-a lăsat, ca să ia de bărbat pe vechiul ei plăpumar.CAR. a lua de soţie (sau de nevastă), (despre bărbaţi) a se căsători: era aşa de frumoasă ... încît Soarele nu s-a putut împotrivi imboldurilor inimii ... şi a dorit să o ia de nevastă.POP. a lua de suflet, a înfia. a o lua din loc, a pleca repede. a lua (sau a apuca) din (sau (înv. şi fam. ) de) scurt (pe cineva), a trage la răspundere (pe cineva); a sili să se justifice (pe cineva): pentru că nu-l iei din scurt, tu-l îndemni mereu la furt.ARGHEZI. a-i lua dracul din pupeze (cuiva), (reg. ) 1) a-şi pierde răbdarea, a-şi ieşi din fire; 2) a fi nebun.
a lua de model a lua de moţ a lua de piept a lua de prilej
a lua de pripas a lua de soţ a lua de soţie a lua de suflet a o lua din loc a lua din scurt a-i lua dracul din pupeze a lua drept literă de Evanghelie a lua fiinţă a lua foc a lua foc cu gura a lua foc cu mîna altuia a-i lua frica a lua frunza-n buză a lua gaia a lua gîndul de la ceva a-l lua gura pe dinainte a-l lua hahamul
a lua drept literă de Evanghelie (sau de lege), a considera ceva drept sfînt, drept întruchiparea adevărului. a lua fiinţă, a apărea, a se înfiinţa, a se naşte. a lua foc, 1) a se aprinde: lemnele au luat foc ; 2) (despre arme de foc) a se descărca; 3) (fig. ) a se înfierbînta: n-ascultă pînă la capăt, că şi luă foc. a lua foc cu gura, a încerca imposibilul: se jura de lua foc cu gura ... că el nu l-a văzut.VLAH. a lua foc cu mîna altuia, a pune pe altcineva să facă muncile grele, primejdioase în locul său: v-aţi deprins a lua focul totdeauna cu mînile noastre.CR. a-i lua frica (cuiva), a se teme (de cineva): dacă văzu că-i mai rea decît o viespe, începu să-i ia şi el frica.POP. a lua frunza-n buză, (reg. ) a fugi în lume. a lua (sau a păpa) gaia (pe cineva), a o păţi, a da de dracul: acum eşti al meu! acu te-a luat gaia! CAR. a(-şi) lua gîndul de la ceva, a-şi lua nădejdea, speranţa de la ceva. a-l lua gura pe dinainte sau a-l scăpa gura (pe cineva), a se destăinui fără voie, a spune ceva ce ar fi trebuit ţinut secret. a-l lua hahamul (pe cineva), a-l lua dracul (pe cineva).
a-i lua hasna a o lua hăbăuc a lua hădăragul a lua hăţurile în mînă a lua hotărîre a-şi lua inima a-şi lua inima în dinţi şi funia în traistă a lua împrejur a lua înainte a-l lua înainte a lua în balon a lua în băşcălie a lua în braţe a lua în coarne a se lua în coarne a lua în colimator pe cineva a lua încolo a lua în colţi a lua în considerare a lua în cuţite a lua înfăţişarea de ... a o lua în gît a se lua în goană cu cineva a se lua în goană după cineva a se lua în gură a lua în gurgui a se lua în handră a lua în har a lua în nume de bine a nu lua în nume de rău
a-i lua hasna, (reg. ) a trage folos din ..., a se servi de ... a o lua (sau a umbla) hăbăuc (sau hăbăuca), a umbla razna, creanga; a hoinări: iar în sărbători o luam hăbăuca prin cele sate.CR. a lua hădăragul sau a pune mîna pe hădărag, a alunga cu parul pe cineva. a lua hăţurile în mînă, a prelua conducerea. a lua (sau a face, a veni la, (înv. ) a pune) hotărîre, a se hotărî, a lua o decizie, a ajunge la concluzia că ...: şi ai putut lua o asemenea sumeaţă hotărîre? NEGR. a-şi lua inima (în dinţi), a-şi face curaj, a se îmbărbăta; a cuteza, a se încumeta: înghit în sec, ... apoi îmi iau inima în dinţi.CAR. ; baba şi-a luat inima în dinţi şi hai la drum.POP. a-şi lua inima în dinţi şi funia (sau lumea) în traistă, a-şi face curaj, a se decide, a se hotărî într-o acţiune. a lua împrejur (pe cineva), a zori cu vorba (pe cineva), a-i cere socoteală (cuiva); a lua repede, la trei parale (pe cineva). a lua înainte (sau pe dinainte) (cuiva) sau a o lua înaintea cuiva, a depăşi, a întrece (pe cineva). a-l lua înainte, a-l copleşi: i-or lua grijile înainte.CR. a lua în balon (pe cineva), (fam. ) a-şi bate joc, a ironiza (pe cineva). a lua în băşcălie (pe cineva) sau a face băşcălie (de cineva), a lua peste picior (pe cineva), a-şi bate joc (de cineva), a face de rîs (pe cineva). a lua (sau a prinde) în braţe (pe cineva), 1) a cuprinde cu braţele, a îmbrăţişa (pe cineva): de ce mă prinzi în braţe? EM. ; 2) (fig. ) a apăra, a ocroti, a proteja (pe cineva). a lua în coarne (pe cineva), 1) (despre vite) a împunge (pe cineva); 2) (despre oameni) a certa cu asprime (pe cineva). a se lua în coarne (cu cineva), a-şi pune mintea, a se lua la harţă, la bătaie (cu cineva): el, om în toată firea, nu putea să se ieie-n coarne cu un biet muritor.SL. a lua în colimator pe cineva, a supraveghea pe cineva (urmărindu-i greşelile). a lua încolo (pe cineva), (reg .) a lua la vale, în rîs, în bătaie de joc, peste picior (pe cineva). a (se) lua în colţi (pe sau cu cineva), a (se) certa (cu cineva). a lua în considerare (sau în consideraţie) (ceva), a avea în vedere (ceva), a ţine cont, seama (de ceva). a lua în cuţite (pe cineva), a ciopîrţi (pe cineva): năvălind ca nişte f [i]eră, în cuţite îl luară.KOG. a lua înfăţişarea de ... (sau aspectul de ...), a părea ..., a da impresia de ... a o lua în gît, 1) a lua asupră-şi o însărcinare; a-şi asuma o îndatorire; 2) a o păţi, a i se înfunda. a se lua în goană cu cineva, a se întrece cu cineva: se lua în goană cu ogarii.ISP. a se lua în goană după cineva, a fugări pe cineva. a se lua (sau a se pune) în (sau de) gură (cu cineva), a se certa (cu cineva). a lua în (sau pe) gurgui (pe cineva), (reg. ) 1) a alunga, a goni, a izgoni (pe cineva); 2) a-şi bate joc (de cineva). a se lua în handră (cu cineva), (reg. ) a se întovărăşi la rele (cu cineva). a lua în har, (înv. ) a lua în deşert: numele Domnului Dumnezeului tău în har să nu-l iai! CORESI. a lua (sau a avea) în nume de bine (sau de rău) (pe cineva), a (nu) ţine la cineva, a (nu) aprecia pe cineva: toată curtea împărătească lua în nume de bine pe această găinăreasă.ISP. a nu(-i) lua în nume de rău (ceva cuiva), a nu interpreta greşit vorbele cuiva: sper că nu vei lua în nume de rău ce-ţi spun.CAR.
a lua în otcup a lua în periplizon a lua în piept a lua în pinten a lua în pîntece a lua în pleasnă a o lua în porneală
a lua în primire a lua în privinţă a lua în pumni
a lua în răspăr a lua în rîs a lua în serios a lua în sfîrc a lua în şfichi a lua înştiinţare a lua în tărăboanţă a lua în tragic a şi-o lua în traistă a lua înţelegere cu cineva a lua învăţ a o lua la amăgeli a lua la armată a lua la bătaie a se lua la colţi cu cineva
a lua în otcup, (înv. ) a lua în antrepriză: (fig. ) au luat patriotismul în otcup.AL. a lua în periplizon (pe cineva sau ceva), (fam. ) a lua în băşcălie (pe cineva sau ceva): atunci n-aţi mai lua atît de uşuratec în periplizon sentimentul la care s-a înălţat Todiriţă.CEZAR.P. a lua în piept (ceva), a înfrunta (o primejdie,un obstacol):rarii oameni cari, punîndu-li-se cruciş o nenorocire, o iau în piept.AGÂRB. a lua în pinten (pe cineva), a-şi bate joc (de cineva). a lua (sau a avea, a purta) în pîntece, (despre femei) a fi însărcinată: pasămite luase în pîntice.ISP. a lua în pleasnă (sau în pleasna biciului) (pe cineva), a ironiza, a lua peste picior (pe cineva): văzînd că-l cam iau în pleasnă, se ridică şi porni bodogănind către casă.POP . a o lua în porneală, (pop. ) a pleca, a porni la drum: [cerbul] o lua în porneală şi nu mai da pe la izvor.CR. a lua în primire, 1) a lua sub supraveghere, în evidenţă (pe cineva), a purta de grijă (cuiva): se pregăteau să-i ia pe toţi în primire.IORGA ; 2) a prelua (ceva): şi-a luat postul în primire ; 3) (fam. ) a lua la rost, a certa (pe cineva), a cere socoteală (cuiva): nici n-a apucat să intre bine pe uşă, că l-a şi luat în primire.ARGHEZI ; 4) a-şi bate joc (de cineva), a lua peste picior (pe cineva): [îl] luă femeia în primire pe Felix.CĂL. a lua în privinţă, (înv. ) a avea în vedere, a lua în considerare: această a noastră osteneală care o închin cu bună privinţă şi voie plecată. COSTIN. a lua în (sau la) pumni (pe cineva), a lua la bătaie (cu pumnii) (pe cineva). a lua în (sau la) răspăr (pe cineva sau ceva), a-şi bate joc (de cineva sau de ceva); a dojeni (pe cineva), a brusca (pe cineva): văzîndu-se luat în răspăr de babele satului ..., se apăra în dulcea limbă a poeziei.OD. a lua în rîs (sau în zeflemea, peste picior) (pe cineva), a ironiza, a-şi bate joc (de cineva): nunul cel mare ... a început a lua peste picior pe nuna cea mare.POP. a lua în serios (pe cineva sau ceva), a acorda toată atenţia (cuiva sau la ceva), a socoti demn de luat în consideraţie (pe cineva sau ceva): daţi-mi voie să iau prezentul în serios.CĂL. a lua în sfîrc, (reg. ) a lua peste picior. a lua în şfichi (pe cineva), a ironiza, a persifla (pe cineva): cei cu sacii în căruţe luau uneori în şfichi pe morar.SAD. a lua înştiinţare, (înv. ) a afla, a lua la cunoştinţă: împărăteasa, dacă au luat această înştiinţare, s-au ridicat din Crim.DIONISIE. a lua în tărăboanţă (pe cineva), (reg. ) a lua peste picior, a zeflemisi (pe cineva). a (o) lua în tragic (sau în tragedie) (ceva), a da prea multă importanţă laturii neplăcute a unui fapt, a dramatiza: sper că eşti un băiat de spirit, nu vei lua lucrurile în tragic.CĂL. a şi-o lua (sau a şi-o pune) în traistă, (pop. ) a da de bucluc, a o păţi. a lua înţelegere cu cineva, a se consulta şi a cădea de acord cu cineva. a lua învăţ (de la cineva), (pop. ) a învăţa (de la cineva); a urma exemplul (cuiva): au luat învăţ cu toţii de la arici ş-au tîrîit pămîntul.POP. a o lua la amăgeli, (pop. ) a păcăli, a înşela, a induce în eroare: şi atunci, nemaiavînd cum face, o luă la amăgeli.POP. a lua la (sau în) armată (pe cineva), a înrola un recrut. a lua la bătaie (pe cineva), a bate (pe cineva). a se lua la colţi cu cineva, a se lua la ceartă cu cineva.
a lua la cunoştinţă
a lua la sigur pe cineva
a lua la cunoştinţă, 1) a afla; 2) a accepta. a lua la descusut (pe cineva), a lua la întrebări, a descoase (pe cineva): cum l-a prins, a început Sfîntul Petru să-l ia la descusut.POP. a o lua (sau a o apuca, a o rade, a o rupe, a o şterge, a o tăia, a o tuli) la (sau de, în) fugă (sau picior, goană, la sănătoasa, la trei păzeşte, englezeşte) sau (înv. ) a lua (sau a rupe) fuga sau (reg. ) a o rupe dea fuga, a porni în fugă; a fugi: revoltat şi mîniat de obrăznicia lupului, o luă în goană la Dumnezeu.POP. ; dacă cerbul n-o lua la sănătoasa, nu se ştie ce se putea întîmpla.POP. ; femeile-n grabă de frică rup fuga.COŞBUC. a se lua la harţă (cu cineva), (pop. ) a se certa, a se ciondăni, a se ciorovăi, a se încăiera (cu cineva): în vremea de demult, nu ştim din ce pricină, s-ar fi luat la harţă cîinii cu fraţii lor lupii.POP. a se lua la întrecere (cu cineva), a se întrece (cu cineva): se luară la întrecere.ISP. a lua la măsurat (pe cineva), a lua la bătaie (pe cineva): apoi să nu-l iei la măsurat cu prăjina de falce? AL. a lua la mişto (pe cineva) sau a face mişto (de cineva), (fam. ) a lua peste picior (pe cineva), a-şi bate joc (de cineva). a o lua la moacă, (arg. ) a lua o bătaie (peste cap). a lua la ochi (pe cineva sau ceva) sau a sta cu ochii pe cineva, 1) a ochi (cu o armă) (pe cineva sau ceva): apucă arma şi luă la ochi cioara din vîrful nucului.SAD .; 2) a bănui, a suspecta (pe cineva): poliţia îl cam luase la ochi ; 3) a remarca (pe cineva). a lua la palme (pe cineva), a pălmui (pe cineva). a o lua (sau a o şterge) la papuc, (fam. ) a fugi; a-şi lua tălpăşiţa: erau să sfîrtice pe lup, dacă n-ar fi şterso la papuc.POP. a lua la poceală (pe cineva), a bate foarte tare (pînă la desfigurare) pe cineva. a lua la purtare, (despre îmbrăcăminte, încălţăminte etc.) a începe să poarte foarte des, (aproape) zilnic (ceva). a lua la răfuială (pe cineva), a lua la rost (pe cineva): Scaraoţchi mi ţi-l luă la răfuială pe drac de mergeau fulgii.POP. a lua la refec (sau la roată, la rost, la trei parale, la trei păzeşte) (pe cineva) sau a trage un refec (cuiva), a mustra cu asprime, a lua din scurt (pe cineva): omul nostru îl ia la refec şi-i dete după ceafă vro cîţiva pumni.ISP. a lua largul, (înv. ) a fugi, a alerga. a lua la (sau după) rînd (pe cineva), a se ocupa potrivit ordinii stabilite anterior (de cineva): să luăm pe istalalt la rînd.CR. a se lua la sfadă sau (pop. ) a avea (sau a face) sfadă (cu cineva) sau (înv. ) a se pune (sau a fi) în sfadă (cu cineva), a se certa (cu cineva): slujitorii s-au fost luat la sfadă, dar s-au liniştit.NEGR. a lua la sigur pe cineva, a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente şi cu precizie, fără a-i lăsa posibilitatea de a se eschiva: jucători de cărţi de profesiune, de cei care iau pe pontatori la sigur.CONV.LIT.
a lua la şmecherie a lua la şoşote a lua la tocănit
a lua la şmecherie (pe cineva), (fam. ) a se purta şmechereşte (cu cineva), a trata şmechereşte (pe cineva). a lua la şoşote (pe cineva), (reg. ) a cicăli (pe cineva): iar mă ia la şoşote nebunul ăsta. POP. a lua la tocănit (pe cineva), (reg. ) a cicăli (pe cineva).
a lua la descusut
a o lua la fugă a se lua la harţă a se lua la întrecere a lua la măsurat a lua la mişto a o lua la moacă
a lua la ochi a lua la palme a o lua la papuc a lua la poceală a lua la purtare a lua la răfuială
a lua la refec a lua largul a lua la rînd a se lua la sfadă
a se lua la trîntă a lua la vale a lua la zor a-şi lua libertatea să ... a lua loc a lua lucrurile aşa cum sînt
a-şi lua lumea în cap a-şi lua lumea în traistă a lua maul a lua măsura a-şi lua merticul a-i lua miaul
a lua minţile a-i lua mirul a lua mită a lua moartea a o lua moldoveneşte a lua muiere a lua munţii şi pustiile-n cap a lua muştiucul a-şi lua nasul la purtare a lua naştere a lua nădejdea a lua nevoie
a se lua la trîntă (cu cineva), a se lupta corp la corp (cu cineva): şi dacă nici unul nu birui, se luară la trîntă.POP. a lua la vale (pe cineva), (fam. ) a rîde, a-şi bate joc (de cineva). a lua la zor (pe cineva), 1) a dojeni, a mustra (pe cineva): ne mirăm ce a păţit onor. nostru reprezentant să ia aşa la zor pe bunii turci.CAR. ; 2) a certa, a scărmăna (pe cineva). a-şi lua libertatea să ... (sau de a ...), a-şi îngădui să ..., a-şi permite să ...: şi, ca orice autor care se respectă, şi-a luat libertatea de a înflori binişor lucrurile.VLAH. a lua loc, a se aşeza, a şedea: luaţi loc, vă rog, domnilor! a lua lucrurile aşa cum sînt, a se împăca cu situaţia: parcă ce alta mai poţi face decît să iei lucrurile aşa cum sînt? REBR. a-şi lua (sau a apuca) lumea (sau (reg. ) cîmpii, (înv. ) munţii) în cap, a pleca departe, abandonînd totul: pierzînd odată o nevastă pre bărbatul său, care era năzdrăvan, şi neputîndu-l afla, a luat lumea în cap şi a început a-l căuta în toate părţile.POP. a-şi lua lumea în traistă, a pleca supărat. a lua maul (cuiva), 1) (reg. ) a ameţi (cu o lovitură) (pe cineva); a lăsa fără cunoştinţă (pe cineva): şi, cu o lovitură bine cumpănită, i-a luat maul.POP. ; 2) (fam .) a reduce la tăcere (pe cineva). a lua măsura (sau măsurile) (cuiva sau a ceva), a măsura dimensiunile (cuiva sau a ceva): i-a luat măsurile pentru un costum . a-şi lua (sau a da cuiva) merticul, a primi (sau a da cuiva) o bătaie: îl plesnesc şi-l trimit numaidecît la Agie să-şi ia merticul şi de acolo! CAR. a-i lua miaul (cuiva), a face să tacă (pe cineva); a lua maul, piuitul (cuiva). a lua (sau a fura, a răpi) minţile (cuiva), a face (pe cineva) să-şi piardă controlul, judecata; a zăpăci, a scoate din fire (pe cineva): [o fată] naltă şi frumoasă, cu ochi şireţi şi negri, de-ţi furau minţile.POP. a-i lua mirul (cuiva), 1) a ucide (pe cineva); 2) a-i lua piuitul (cuiva): un pumn, şi le-a luat mirul.DELAVR. a lua (sau a primi) mită (de la cineva), a se lăsa mituit: [judecătorii] numai cînd iau mită obicinuiesc dreptate.NEGR. a(-l) lua moartea (sau Dumnezeu, dracul, naiba) (pe cineva), a muri: în toamnă l-a luat Dumnezeu şi pe frate-său, Ilie.POP. a o lua (sau a o spune) moldoveneşte, a vorbi şi a acţiona direct, cu hotărîre: spuneţi verde, moldoveneşte, ca la nişte fraţi ce vă sîntem.CR. a lua (de) muiere, (despre bărbaţi) a lua de nevastă, a se căsători: orb am fost eu la vedere, cînd a fost sămi iau muiere.POP. a lua munţii şi pustiile-n cap, (înv. ) a-şi lua lumea-n cap: necunoscînd drumul, am luat munţii şi pustiile în cap.DOS. a(-i) lua muştiucul (cuiva), (fam. ) a lovi peste gură (pe cineva). a-şi lua nasul la purtare sau a(-şi) lua nas sau a-şi lungi nasul, a se obrăznici: ce zici ..., ţăţico, de nasul care şi l-a luat mitocanul? CAR. a lua naştere, a apărea, a se forma, a se produce. a(-şi) lua nădejdea (de ... sau de la ..., despre ...), a nu mai avea nici o speranţă: din partea lor, mi-am luat toată nădejdea.CR. a lua nevoie, (înv. ) a-şi primejdui viaţa.
a lua notă a lua obiceiul să ... a lua obraz a lua o cetate
a lua ochii a nu-şi lua ochii de la cineva a lua o haină la handră a lua o hotărîre a lua o măsură
a i se lua o perdea de pe ochi
a lua notă (de ceva), a nota (ceva), a înregistra, a reţine (ceva), a ţine seamă (de ceva): îl privi dreaptă ..., fără să ia notă de dorinţa lui.CAMIL.P. a lua obiceiul (sau năravul) să ..., a se obişnui să ... a lua (sau a prinde) obraz, (înv. şi reg. ) a se obrăznici. a lua o cetate (sau un oraş), a cuceri o cetate (sau un oraş). a lua (sau a fura) ochii (sau văzul, vederea, vederile) (cuiva), 1) a atrage privirile; 2) a orbi (prin strălucire): un palat foarte mare şi frumos, care strălucea aşa de tare, încît nu te puteai uita mult la el, căci îndată îţi lua vederile.POP. ; 3) a impresiona, a fermeca, a zăpăci. a nu-şi (mai) lua ochii de la (sau de pe) cineva, a privi insistent, a urmări cu privirea (pe cineva): fata cea frumoasă ... nu-şi mai lua ochii de pe el.POP. a lua o haină la handră, (reg. ) a lua o haină la purtare; a purta o haină pînă se rupe. a lua o hotărîre (sau o decizie, (înv. ) decidere), a (se) hotărî, a (se) decide: contele luă pe loc o decidere supremă şi scrise amantei sale.AL. a lua o măsură (sau măsuri), a lua o hotărîre (sau hotărîri); a decide: te pomeneşti cu moşneagul liberal că ia o straşnică măsură administrativă.CAR. a i se lua (sau a i se ridica) o perdea (sau perdeaua) de pe ochi (cuiva), a înţelege brusc (ceva), a se lumina (referitor la cineva sau la ceva); a vedea ceea ce nu văzuse pînă atunci: din momentul acesta mi s-a luat de pe ochi o perdea, văd limpede şi înfrîng sentimentalismul.CĂL.
a lua partida cuiva a lua pasărea din zbor a lua păliş a o lua păliş a lua păpuşoiul de pe foc a lua părtaş a o lua pe altă cale a o lua pe coajă
a (i se) lua o piatră (sau o grijă) de pe inimă (sau de pe cuget, de pe suflet) (cuiva), a (se) elibera de o mare grijă, de o mare teamă; a scăpa dintr-o situaţie dificilă: parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă.POP. a lua (sau a da) ore, a lua (sau a da) meditaţii. a-şi lua ostafcă, (reg. ) a primi plata cuvenită pentru un lucru făcut. a lua (sau a apuca, a înhăţa, a-şi păstra, a-şi rezerva) partea leului, a lua (sau a apuca, a înhăţa) partea cea mai mare, cea mai valoroasă. a lua (sau a ţine) parte(a) cuiva, a susţine, a apăra, a favoriza pe cineva:unii-l iaugrăbit la vale, alţii-n glumă parte-i ţin.COŞBUC. a lua (sau a avea) parte la ..., a participa la ...; a contribui la ...: [el] este solicitat cu toată stăruinţa să iee parte activă la mişcările politice.CAR. a lua partida cuiva, (înv. ) a trece de partea cuiva; a lua apărarea cuiva: femeile, mai generoase, au luat partida ta.BOL. a lua pasărea din zbor, a fi foarte bun ţintaş. a lua (în) păliş (pe cineva), (reg. ) 1) a dojeni (pe cineva); 2) a lua peste picior (pe cineva). a o lua (în) păliş, (reg. ) a o lua de-a dreptul. a lua păpuşoiul de pe foc (cuiva), (reg. ) a-i dejuca planurile (cuiva). a lua părtaş (pe cineva), a se asocia (cu cineva). a o lua pe altă cale, a încerca altă soluţie. a o lua pe coajă, (fam. ) a încasa o mamă de bătaie.
a o lua pe coarda razachie a lua pe credinţă a lua pe departe
a o lua pe coarda razachie, a o lua cu binişorul: o luaşi pe coarda razachie, cu sacîz dulce, uşor.M.CAR. a lua pe credinţă (pe cineva), a avea încredere (în cineva). a lua pe departe (pe cineva), a începe o discuţie pe ocolite (cu cineva).
a lua o piatră de pe inimă a lua ore a-şi lua ostafcă a lua partea leului a lua parte cuiva a lua parte la ...
a o lua pe după piersic a lua pe Hristos de mire a lua pe Ienache în cap a lua pe nu ştiu în braţe
a lua pe pricopseală a lua pe răboj a o lua peste cîmp a lua pe sus a lua pielea de pe cineva a lua pieliţă a-i lua pietroiul de pe varză a lua pildă a-i lua piuitul a lua pîinea de la gură a lua plasă a-şi lua plata a-i lua pohoielele de pe ochi a-şi lua porţia a-i lua porumbul de pe foc a-şi lua poteca a-şi lua potecuţa
a lua poziţie
a-şi lua praştia şi hamul
a lua proporţii
a o lua (sau a o aduce, a o da, a se da) pe după piersic, (pop. şi fam. ) 1) a spune ceva pe ocolite, prin aluzii; 2) a se codi, a se eschiva, a se fofila: spune repede de ce-ai venit, n-o mai da pe după piersic! CAR. a lua pe Hristos de mire, (despre fete) a se călugări. a lua pe Ienache în cap, (pop .) a se îmbăta. a lua pe nu ştiu în braţe, a se eschiva (să depună mărturie). a lua (sau a da, a avea) pe (sau spre, de) pricopseală (pe cineva), (înv. ) a lua (sau a da, a avea) la învăţătură sau la deprinderea unei meserii (pentru a-l căpătui) (pe cineva): îl luasem de la mamă-sa, ... pe procopseală: dorea să se facă popă.CAR. a lua (sau a da) pe răboj, a lua (sau a da) pe datorie. a o lua peste cîmp, a merge de-a dreptul, a o tăia peste cîmp. a lua pe sus (pe cineva), a prinde (şi a duce) cu forţa (pe cineva). a lua (sau a scoate) pielea (sau şapte piei) de pe cineva, a exploata, a estorca, a jecmăni pe cineva: despoaie şi ia pielea după om ca lupul de pe oaie.GR.AL. a lua (sau a primi) pieliţă, (înv. ; bis. ) a se întrupa. a-i lua pietroiul de pe varză (cuiva), (reg. ) a scăpa de sărăcie (pe cineva). a lua pildă, a urma exemplul cuiva; a trage învăţăminte din ceva: şi de atunci şi pînă astăzi stau cei doi fraţi aşa, ... pentru a lua pildă oamenii ce mare păcat este să ridici mîna asupra fratelui.POP. a-i lua (sau a-i tăia) piuitul (cuiva), 1) a reduce la tăcere (pe cineva): cînd le-a spus şi asta, le-a luat piuitul.CEZAR.P. ; 2) a ucide (pe cineva). a lua pîinea de la gură (cuiva), a lăsa fără mijloace de trai (pe cineva): nu te temi de Dumnezeu să iei pîinea de la gură unui orfan? SAD. a lua (sau a da cuiva) plasă, (fam. ) a fi înşelat, păcălit (sau a înşela, a păcăli pe cineva). a-şi lua plata, 1) a fi plătit pentru munca depusă; 2) (fig. ) a-şi primi pedeapsa, a fi pedepsit: şi aşa şi-au luat plata după fapta lui.NEC. a-i lua pohoielele de pe ochi (cuiva), (pop. ) a-i deschide ochii (cuiva), a lămuri (pe cineva). a-şi lua porţia, a-şi primi pedeapsa cuvenită. a-i lua porumbul de pe foc (cuiva), (reg. ) a dejuca planurile (cuiva); a-i juca o festă (cuiva): fu silit să înghită găluşca, aflînd că zeul zeilor îi luase porumbul de pre foc.ISP. a-şi lua poteca, (reg. ) a pleca, a o şterge. a-şi lua potecuţa (casei) sau a lua poteceaua înapoi, (reg. ) a se întoarce acasă (sau de unde a venit): văzînd că soarele răsare, ... Făt Frumos luă poteceaua înapoi.POP. a lua poziţie, 1) (mil. ) a se instala într-un loc considerat potrivit din punct de vedere strategic: am luat poziţie în portul despre apus.GHICA ; 2) a manifesta o atitudine (fermă, hotărîtă) într-o problemă, a-şi exprima punctul de vedere, a lua atitudine: onor dl. ministru a luat atitudine fermă în chestia spinoasă a cerealelor.CAR. a-şi lua praştia şi hamul (sau hamul şi praştia), a-şi găsi un rost, a se apuca cu hotărîre de o treabă: ia-ţi dar praştia şi hamul, pune-ţi în cumpănă drumul, ... du-te şi tu de munceşte, cîştigă şi te hrăneşte.PANN. a lua (sau a căpăta, a dobîndi) proporţii, 1) a se dezvolta, a creşte (tot mai mult), a căpăta amploare, a se amplifica: era mulţumit că a scăpat de grijile care azi-noapte luaseră proporţii.REBR. ; 2) (fam. ) a se îngrăşa: ai cam luat proporţii, amice!
a lua răsuflare a-şi lua răsufletul a o lua repede
a lua pulsul (cuiva) sau a-şi lua pulsul, a număra pulsaţiile inimii (cuiva), apăsînd cu degetul pe artera de la încheietura mîiniistîngi. a lua purceaua de coadă (sau de nas), (fam. ) a se îmbăta: nu-i e destul că-i cu minte neroadă, a luat şi purceaua de coadă.PANN. a lua puşca la ochi (sau la cătare), a se pregăti să tragă (cu arma); a ochi. a o lua razna, 1) a merge la întîmplare: calul ... zmucindu-se în mîna ariciului, o luă razna peste cîmp.POP. ; 2) a umbla pe căi greşite: fiu-său a cam luat-o razna ; 3) a bate cîmpii; a divaga; a exagera: cunoşti pînă unde ajunge imaginaţia femeii, cînd o ia razna.CEZAR.P. a-şi lua rămas-bun de la călcîie, a pleca pe furiş, a o şterge englezeşte (de undeva): îndată ce m-am sculat de la masă, luîndu-mi rămas-bun de la călcîie, fuga la scăldat.CR. a-şi lua răspunderea, a se considera răspunzător de ceva. a lua (sau a apuca) răsuflare(a), (înv. ) a-şi trage sufletul: să stăm un minut, ca să-mi iau răsuflarea.MARCOVICI. a-şi lua (sau a-şi trage) răsufletul, a-şi trage sufletul. a o lua repede, a se pripi: voinice, prea o iei repede.DELAVR.
a lua repede
a lua repede (sau cu repedea) (pe cineva), a lua prin surprindere (pe cineva): îl luă cu răpedea.VLAH.
a-şi lua revanşa
a-şi lua (sau a da cuiva) revanşa, a se revanşa: n-am fost destul de atent; îmi vei da revanşa imediat.SAD. a-i lua roatele de la sanie (cuiva), a nu avea ce lua (de la cineva) în contul unei datorii: şi, mă rog, ce-o sămi ia? roatele de la sanie? a lua ruşinea-n nas, a-şi asuma riscul unei situaţii neplăcute, al unui refuz: da eu iau ruşinea-n nas, nu tu! POP. a nu lua sărat pe limbă, (reg. ) a nu mînca nimic. a lua săvîrşire, (înv. ) a se sfîrşi, a se termina: astfel cu încetul luă săvîrşire, iat-o şi ieşită de supt tipărire.PANN. a lua (sau a îmbrăca) schima călugărească (sau monahală, monahicească) sau a se îmbrăca în schima îngerească, (înv. ) a se călugări: Theodoric ..., de bună voie lăsînd împărăţia şi luînd schima călugărească, au lăsat în locul său pe Leon Isavrul.CANT.
a lua pulsul a lua purceaua de coadă a lua puşca la ochi
a o lua razna a-şi lua rămas-bun de la călcîie a-şi lua răspunderea
a-i lua roatele de la sanie a lua ruşinea-n nas a nu lua sărat pe limbă a lua săvîrşire
a lua schima călugărească a lua schimbare a-i lua scîndura de sub picioare a lua seama a lua seama a-şi lua seama a-şi lua seama la vorbă a lua seamă a lua sfinţii
a lua schimbare, (înv. ) a schimba, a înlocui: sfărşindu-se doi ani, luo schimbare Filicsu.COD.VOR. a-i lua scîndura de sub picioare (cuiva), a-i strica rostul, a-i lua locul (cuiva). a lua seama (sau aminte) (la ... sau de ...), 1) a fi atent (la ...), a ţine cont (de ...): îi puseră, fără a lua seama la scrîşnitul lor, pe nişte mese de fier înroşite în foc.POP. ; să luăm aminte! ; 2) a lua seamă. a lua seama (cuiva) sau (reg. ) a băga în seamă (ceva), (înv. ) a înţelege: era om învăţat; numai la giudecăţi nu pre pute lua sama bine.NEC. a-şi lua seama (sau de seamă) sau (reg. ) a trage de seamă, 1) (pop. ) a se răzgîndi; a se decide: un moment se gîndi să cumpere; şi, îndată, îşi luă de seamă.VLAH. ; 2) a-şi da seama. a-şi lua seama la vorbă, (reg. ) a vorbi cuviincios. a lua (sau (înv. ) a băga) seamă (sau seama) sau (înv. ) a lua de seamă, a (se) supraveghea; (p.ext. ) a spiona: cine nu ia sama slugii, vede fundul pungii.POP. a lua sfinţii (pe cineva sau ceva), 1) (reg. ; despre obiecte) a se deteriora, a se distruge: haina asta a luat-o sfinţii.POP. ; 2) a fura sfîntul (pe cineva).
a lua sfîntul a lua sfîrşenie de ... a lua sfîrşit a lua sînge a lua smacul a lua straiţa la oblînc a lua sub pulpană a lua şaua de pe cal a lua şi cămaşa de pe cineva a lua şi cenuşa din vatră a lua taurul de coarne
a lua tălpăşiţa luat de iele a-şi lua teşchereaua a-şi lua timpul pentru ... a-şi lua trei fuioare a-i lua turta de pe spuză a lua ţelul a lua un examen a nu lua un pai de jos a-şi lua valea a lua vamă a lua vălul a-i lua viaţa a-şi lua vînt a lua vorba din gură cuiva a-şi lua vorba înapoi
a-şi lua zborul
a(-l) lua sfîntul (pe cineva), 1) a fura sfîntul (pe cineva); 2) a-l vedea sfîntul (pe cineva). a lua sfîrşenie de ..., (înv. ) a fi ucis de ...: luară sfîrşenie de sabie.DOS. a lua sfîrşit, a se sfîrşi, a se termina: nunta a luat sfîrşit a doua zi la amiază. a(-i) lua (sau a(-i) lăsa, a(-i) slobozi) (de) sînge (cuiva), a-i scoate (în scop terapeutic) o cantitate de sînge (cuiva): la omul cu flegmă multă şi bătrîn să lase sînge la sfîrşitul lunei. (a.1733).GCR. a lua smacul, (arg. ) a deflora. a lua straiţa la oblînc, (reg. ) a-şi pune traista pe umăr. a lua sub pulpană (pe cineva), a proteja (pe cineva). a lua şaua de pe cal, a lua o hotărîre. a lua şi cămaşa de pe cineva, a lua totul cuiva. a(-i) lua (sau a(-i) vinde) şi cenuşa din vatră (cuiva), a(-i) lua (sau a(-i) vinde) toate bunurile (cuiva): mîini îi vadeaua birului şi vine să se împlinească ..., are să se vînză şi cenuşa din vatră.VLAH. a lua (sau a prinde) taurul de coarne, a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiş: ar fi trebuit să ia taurul de coarne s-o dea pe nepoftită afară.VINEA. a(-şi) lua tălpăşiţa (sau tălpăşiţele) sau a o lua la tălpăşiţa, a pleca repede de undeva (de frică, de ruşine); a o şterge: mai şede el cît şede de cască gura prin tîrg şi-apoi îşi ia tălpăşiţa spre casă.CR. (ca) luat de iele, 1) val-vîrtej; 2) încremenit, paralizat. a-şi lua teşchereaua, (reg. ) a-şi lua tălpăşiţa. a-şi lua timpul pentru ..., (înv. ) a-şi face răgaz, a-şi face vreme pentru ... a-şi lua (ale) trei fuioare, (pop .) a pleca repede de undeva, a o tuli, a o şterge: fata mea, să-ţi iei ale trei fuioare şi să te duci din casa mea.ISP. a-i lua turta de pe spuză (cuiva), a înşela, a păcăli (pe cineva). a lua (sau a ţine) ţelul sau a se uita pe ţel, (reg. ) a ochi cu puşca. a lua un examen, a trece un examen. a nu lua un pai de jos, a nu face nimic. a-şi lua valea, (fam. ) a pleca, a fugi (de undeva). a lua (sau a da) vamă, a vămui sau a plăti vamă: (fig. ) somnul, vameş vieţii, să nu-ţi mai ieie vamă.EM. a lua vălul, a se călugări: a doua zi ea luă vălul.BOL. a-i lua (sau a-i curma) viaţa (sau zilele) (cuiva), a omorî (pe cineva): un taur grozav la mulţi bezmetici lea curmat zilele.CR. a-şi lua vînt, a-şi lua elan: lumea trebuie să dea cîţiva paşi înapoi, ca să-şi ia vînt spre a merge mai sigur înainte.CAR. a lua vorba din gură cuiva, a întrerupe pe cineva; a spune ceea ce avea de gînd să spună altcineva: nu-i deteră răgaz, căci îi luau vorba din gură.ISP. a-şi lua vorba înapoi, a-şi retrage cuvintele; a reveni asupra celor spuse: îşi luă vorba înapoi şi reduse coada vulpii pînă la vreo doi stînjeni.OD. a-şi lua zborul, 1) (despre păsări) a porni în zbor; 2) (despre aeronave) a decola; 3) a începe să meargă repede, a alerga: caii repezi ... pe cîmp îşi luau zborul.GR.AL. ; 4) (fig. ) a scăpa din captivitate, a evada: am să te închid în turnul ăsta, de unde n-ăi putea să-ţi iei zborul.AL. ; 5) (fig. ) a-şi închipui, a-şi imagina: gîndirea lui spre viitor ia zborul.EM.
a-şi lua ziuă bună luător în rîs a lucra ca o cizmă a lucra cu palmele a lucra de beilic a lucra în foi de viţă a lucra în pierdere a lucra pe coarda sa lucru de nimic lucru făcut lucru mare lumea albă lumea cealaltă lumea de pe lume lumea piere de tătari şi el bea cu lăutari lumea toată
lumea veche a se lumina a ploaie a se lumina de ziuă lumină chioară luna lui traistă-n băţ lună de miere lună seacă lung ca o zi de post lung cît pomana ţigănească a lungi pasul a lungi pelteaua a i se lungi urechile a lungi vorba lung la maţe lup îmbrăcat în piele de oaie
a-şi lua ziuă bună (sau rămas bun, bun(ul) rămas, la revedere, adio) (de la cineva sau de la ceva), 1) aşi lua rămas bun (de la cineva): înainte de a-şi lua rămas bun de la toţi, se duse la tată-său.POP. ; mi-am luat adio de la maica mea, care plîngea.AL. ; 2) a considera iremediabil pierdut (ceva). luător în rîs, (înv. ) jignitor. a lucra ca o cizmă, a lucra foarte prost. a lucra cu palmele, a munci cu braţele, manual. a lucra de beilic, a munci fără tragere de inimă. a lucra în foi de viţă (sau de varză) (pe cineva), a complota, a pune la cale ceva (împotriva cuiva), a-i întinde o capcană (cuiva). a lucra în pierdere (sau în pagubă), a lucra în deficit. a lucra pe coarda sa, a nu se amesteca în afacerile altuia: lucră pe coarda lui.POP. lucru de nimic, fapt lipsit de importanţă. lucru făcut, vrajă, farmec: mi-e silă s-ajung la boscoane şi lucruri făcute.COŞBUC. lucru mare, 1) lucru (sau fiinţă) de seamă, de valoare: de s-ar tîmpla şi primejdie, n-ar fi lucru mare.NEC. ; 2) extraordinar, grozav: lucru mare, domnule! lumea albă, (mit. ; pop. ) lumea reală. lumea (sau vremea) cealaltă, lumea (sau timpul) de după moarte: pe lumea ceialaltă să fim, dragă, laolaltă.POP. lumea de pe lume sau lume peste lume, 1) foarte multă lume, puzderie: se adunase lumea de pe lume ; 2) foarte mult, totul: să ştiu că mi-ar da lumea de pe lume.CR. lumea (sau ţara) piere (sau moare) de tătari şi el bea cu lăutari, nu se sinchiseşte, nu-i pasă de nimic. lumea toată sau o lume (toată, întreagă), foarte mulţi oameni: o lume se plîngea de nedreptăţile ce făcea.ISP. lumea veche sau veacul (sau evul) vechi, 1) (înv. ) antichitatea: franco-galie se rapoartă la timpurile evului vechi. MAIOR. ; 2) epocă istorică încheiată sau pe cale de a se încheia, de a lua sfîrşit: a simţit nevoile trecerei de la lumea veche la cea nouă.OD. a se lumina a ploaie, (despre cer) a căpăta un aspect care anunţă venirea ploii. a se lumina de ziuă, a se face ziuă. lumină chioară, lumină insuficientă. luna lui traistă-n băţ, (reg. ) luna martie, vremea cînd începe lucrul la cîmp. lună de miere, prima lună după căsătorie. lună seacă, (reg. ) lună nouă. lung ca o zi de post, foarte lung, interminabil. lung (sau mare) cît pomana (sau o pomană) ţigănească, foarte lung (în timp sau în spaţiu). a lungi pasul, a merge mai repede, a se grăbi: lupul ... lungi pasul.ISP. a lungi (sau a întinde) pelteaua, (fam. ) a vorbi mult pentru a spune puţin, a fi prolix: destul! nu mai lungi pelteaua! a i se lungi urechile (de foame) (cuiva), a răbda mult timp de foame. a (nu) lungi vorba, a (nu) vorbi mai mult decît trebuie. lung la maţe, (reg. ) lacom. lup îmbrăcat în piele de oaie, om rău care vrea să pară bun; om prefăcut.
a se lupta ca un zmeu mai abitir ca ...
a se lupta ca un zmeu, a lupta vitejeşte. mai abitir ca ..., mai mult, mai tare, mai bine, mai ceva ca ...: clămpănea mai abitir ca o muiere.
mai ai gură să ...? a nu-l mai ajunge timpul mai ales mai altfel mai an mai anţărţ mai apoi de ... mai apoi de toate mai aşa mai bine mai bine de ... mai bine lipsă mai bine zis maică de-a doua oară
(încă) mai ai gură (sau mutră) să ...?, (încă) mai ai curajul, tupeul să ...?: încă mai ai gură să întrebi? CR. a nu-l mai ajunge timpul (pe cineva), (reg. ) a fi foarte ocupat, a nu avea vreme. mai ales, în special, cu deosebire: şi, mai ales, să nu te întovărăşeşti cu proştii.REBR. mai altfel, nu chiar aşa; oarecum diferit, deosebit: eu te socotesc mai altfel.ISP. mai an, anul trecut; cu cîţiva ani în urmă: s-a sculat mai an bădica Troian.POP. mai anţărţ, (reg. ) acum doi ani: că mai anţerţu ne-au dzis noao ... să ne gătim.NEC. mai apoi de ..., (înv. ) după: mai apoi de izgnaniia învăţătoriului.DOS. mai apoi de toate, (înv. ) în cele din urmă: mai apoi de toate îi spintecară pîntecele.DOS. mai aşa, nu chiar aşa cum ar trebui: Simina-i fată mai aşa şi-altminteri.COŞBUC. mai bine, mai degrabă: mai bine dă-i calului să mănînce! POP. mai bine de ..., mai mult de ...: o tînără de 20 şi mai bine de ani. mai bine lipsă, mai bine deloc, mai bine renunţ. mai bine zis (sau zicînd), mai exact, mai precis. maică de-a doua oară, (reg. ) mamă vitregă. mai ceva, (reg .) mai de soi, mai frumos, mai bun: cum păţise şi alţi peţitori, poate mai ceva decît aceştia.CR. mai colea de ..., ceva mai departe de ...,dar totuşi în apropiere de ...: astă-iarnă am iernat, mai colea de Calafat, într-un bordei dărîmat.POP. mai cu cap, mai deştept, mai înţelept: o fi mai cu cap şi m-o povăţui ce să fac? POP.
mai ceva mai colea de ... mai cu cap mai curînd mai cu seamă mai degrabă mai de temei mai dihai ... mai e nevoie mai e vorbă? mai ieri a nu-i mai ieşi din cap mai înainte a nu-l mai încăpea locul de bucurie a nu-l mai încăpea pămîntul
mai curînd, mai degrabă; mai lesne, mai bucuros, mai bine: mai curînd ţi-ai lua de mîncare, decît băutură. mai cu seamă, mai ales, îndeosebi: vara se vor îndeletnici oameni [i] mai cu seamă la lucrurile cîmpului şi grădinilor.CR. mai degrabă, mai curînd, mai uşor, mai bine: să mă întorc? mai degrabă îşi va întoarce Dunărea cursul îndărăpt! NEGR. mai de temei, (înv. ) mai cu seamă, mai ales, îndeosebi: ce alte dar îi mai trebuie? ... multe încă, multe, care nu pot a le înşira toate, iar mai de temei, nu ave prietini.DRĂGHICI. mai dihai ..., mai ceva ...: se adunaseră flăcăi de domn mai dihai ca-n alţi ani.POP. mai e nevoie, (reg. ) mai este de îndurat, mai va (pînă) ... mai e (sau încape) vorbă?, mai încape discuţie?, e de la sine înţeles. mai ieri(-alaltăieri) sau mai alaltăieri, de curînd, de puţină vreme, deunăzi: mai alaltăieri am trecut pe aici.ISP. ; parcă a fost mai ieri . a nu-i mai ieşi din cap (cuiva ceva), a nu putea uita ceva, a se gîndi continuu la ceva: nu-i putea ieşi din cap nemulţămirea fraţilor săi.POP. mai înainte sau (înv. şi pop. ) mainte, mai demult: eroi ce mai nainte mult zgomot au făcut.GR.AL. ; mainte au fost curvă.PRAV. a nu-l mai încăpea locul de bucurie (sau de veselie) (pe cineva), a nu mai putea de bucurie, a fi peste măsură de bucuros: juca de bucurie, de nu-l mai încăpea locul.ISP. a nu-l mai încăpea pămîntul (pe cineva), 1) a fi zgîrcit; 2) a fi foarte fericit.
a nu-l mai încăpea vremea mai încoace mai încoace de ... mai încolo mai în grabă a nu se mai întîlni cu ... mai la vale mai mare dragul mai mare mila mai mult mai mult ca sigur mai mult ce ... mai mult de-o grămadă mai-nainte-grăitoriu mai prejos mai presus mai puţin a -l mai răbda puterile să ... mai rămîneţi cu bine ! mai rămîne vorba despre ... a o mai rări a nu-şi mai şti capului de ... mai ştii? mai ştii minunea
a nu-l mai încăpea vremea (pe cineva) sau a nu mai încăpea cu timpul, a nu avea destul timp pentru a face ceva: le făcea numai pe apucate, cind încăpea cu timpul.POP. mai încoace, 1) mai aproape; 2) în vremea din urmă, recent: mai pe urmă, mai încoace, îndreptatu-s-au persul şi au început a batere pre Mirveiz.NEC. mai încoace de ..., dincoace de ...: mai încoace de timpii fabuloşi.OD. mai încolo, 1) mai departe: cînd mai încolo, numai iată fîntîna.CR. ; dă-te mai încolo! ; 2) mai tîrziu: nu-i nădejde de ploaie pînă mai încolo. NEGR. mai în grabă, mai degrabă, mai bine. a nu se mai întîlni cu ..., 1) a nu se mai vedea cu ...; 2) a nu mai avea parte de ...: i s-a permis a se întoarce la Constantinopol; dar nu s-a mai întîlnit cu postul de capuchehaie.GHICA. mai la vale, în cele ce urmează, în continuare: publicăm mai la vale o dare de samă statistică.EM. (de-a) mai mare dragul, 1) vrednic de a fi admirat; 2) foarte bine, foarte frumos: cînta de mai mare dragul. mai mare mila, 1) vrednic de milă, demn de a fi compătimit; 2) foarte tare, foarte mult: plîngea mai mare mila.COŞBUC. mai mult, în plus, peste toate: mai mult, a uitat să şi salute. mai mult ca (sau decît) sigur (sau probabil), sigur, neîndoielnic: mai mult decît probabil cum că o parte ocupa înălţimea.HASD. mai mult ce ..., (înv. ) atît numai că ...: mai mult ce răzbea căzacii pen păduri, pe la cetăţi aproape, şi aducea cîte oarece hrană, ce iară nu era de ajuns.COSTIN. mai mult de-o grămadă, foarte puţin. mai-nainte-grăitoriu, (înv. ) profet, proroc: mai-nainte-grăitoriule de ceale dumnezeeşti.MINEIUL. mai prejos (decît cineva sau ceva), inferior (cuiva sau la ceva): literatura, cum se face îngenere la noi, e poate mai prejos de exigenţele tinerimii culte.CAR. mai presus (decît cineva sau ceva), superior (cuiva sau la ceva): de ce Dumnezeu să fie mai presus decît mine? POP. mai puţin, (în) afară de ..., cu excepţia ..., fără, minus: fructele, mai puţin merele, s-au copt la vreme. a (nu)-l mai răbda puterile să ..., a nu mai putea să ...: nu-l rabdă puterile să-şi joace copila pe genunchi.DELAVR. mai rămîneţi cu bine (sau cu sănătate)!, (formulă familiară de salut la plecare) să fiţi sănătoşi!: şi mai rămîneţi cu bine! CR. mai rămîne vorba despre (sau de) ..., mai rămîne să se discute despre ...: mai rămîne vorba despre asta, zise tata posomorît.CR. a o mai rări (cu ceva), a o lăsa mai domol (cu ceva): cu paharul îndeseşte, dar cu birul mai răreşte! NEGR. a nu-şi mai şti capului de ..., a nu mai prididi să ..., a fi copleşit de ...: conul Iordanache nu mai ştia unde îi este capul.VINEA. mai ştii?, parcă poţi să ştii?, se prea poate, nu e exclus: ori mai ştii? bătrînul Rumi face-o glumă, cum se vede.COŞBUC. mai ştii minunea (sau păcatul)?, cine ştie?, se prea poate, nu e exclus: mai ştii păcatul?! poate să-ţi iasă înainte vrun iepure, ceva.CR.
mai ştiu eu ... mai tare a nu-l mai ţine cămaşa a nu-l mai ţine pămîntul a nu se mai ţine petic de petic a nu-l mai ţine pielea a nu-l mai ţine proptelele a nu-l mai ţine şalele mai una, mai alta mai va mai vîrtos mama focului m-am topit! manta de vreme rea mare comedie mare greu ...
mare lucru
mare minune mare minune să ... mare parte mare ruşine mare şi tare mare treabă! martor ocular masă tinsă
mai ştiu eu ... sau mai ştim noi ..., cine mai ştie ...: atîtea chestiuni arzătoare de estetică, de filozofie, mai ştiu eu de ce, reclamau soluţiuni urgente.CAR. mai tare, (înv. şi reg. ) 1) mai degrabă: în loc de agiutoriu mai tare le iau, mai tare-i pradă, mai tare-i robăsc.VARLAAM ; 2) mai ales. a nu-l mai ţine cămaşa (pe cineva), 1) a fi neliniştit; 2) a fi foarte ocupat. a nu-l mai ţine (sau răbda) pămîntul (pe cineva), a nu mai avea loc sub soare: aşa mulţime de spurcaţi erau, încît nu-i mai putea ţine pămîntul.ISP. a nu se mai ţine petic de petic, (despre haine) a fi foarte zdrenţuit: cămaşa nu se mai poate ţinea petec de petec.SAD. a nu-l mai ţine (sau încăpea) pielea (pe cineva), 1) a fi obez; 2) a nu-şi mai putea stăpîni bucuria; 3) a fi îngîmfat. a nu-l mai ţine proptelele, a fi bătrîn şi neputincios. a nu-l mai ţine şalele (sau spatele), a nu mai putea să continue o activitate. mai una, mai alta, una, alta. mai va (pînă atunci), va mai trece timp (pînă atunci). mai vîrtos, 1) mai tare; 2) mai ales. (de) mama focului, grozav, straşnic: ţipau şi strigau de mama focului.NEGR. m-am (sau ne-am) topit!, 1) am păţit-o!: nenea Iancu! să vie aici! m-am topit! ... sînt nenorocit.CAR. ; 2) (fam. ) am plecat!, m-am evaporat! manta de vreme rea, (fig. ) persoană luată în seamă numai la caz de nevoie. mare comedie, (pop. ) mare ciudăţenie, mare minune. mare greu (de) ..., (înv. ) cantitate mare de ...: au dus multă somă şi mare greu lemn din Moldova la Tighina.NEC. mare lucru, 1) lucru care impresionează, uimeşte: mare lucru şi prea slăvită iaste a Domnului nostru de oameni iubire.CORESI ; 2) (în construcţii negative) lucru lipsit de importanţă, nesemnificativ: adevărul e că nuvăzură mare lucru ; 3) (în construcţii negative cu valoare afirmativă) n-aş crede să (nu): mare lucru să fi scăpat vreunul.SAD. mare minune sau minune mare, 1) cine ar fi crezut?, cine şi-ar fi închipuit?: şi atunci, minune mare!, numai iacă au şi început a curge furnicele cu droaia.CR. ; 2) (reg. ) foarte frumos, foarte bun: şorţ cu flori, minune mare.COŞBUC. mare minune să (nu) ..., n-aş crede să (nu) ..., ar fi de mirare să (nu) ...: mare minune să nu tragă o ploaie după zăpuşeala asta. (cea mai) mare parte (din ... sau dintre ...), majoritatea (din ... sau dintre ...): înţelepţeşte ai grăit, împărate, răspunseră cea mai mare parte dintre sfetnici.ISP. (e) (mai) mare ruşine(a) sau (înv. ) ruşine este, (e) ruşinos, umilitor, dezonorant: e ruşine să nu ştii limba ta! NEGR. mare şi tare sau tare şi mare, puternic, influent: vei ajunge şi tu odată mare şi tare.CR. mare treabă!, (iron. ) mare lucru!: ţi-oi mai da zece ani de viaţă - zece ani! mare treabă! zise Todorică.NEGR. martor ocular, persoană care a văzut cum s-a petrecut un fapt. masă tinsă, (înv. şi reg. ) masă aşternută: armele lui era mai dragi decît mease tinse pline de ... vin.MOXA.
măcar că ... măcar ceva măcar de ... mă cearcă un junghi a măcina cuiva a măcina făină mă doare-n cot ! mă doare-n cur ! mă întoarnă inima mă miram eu să nu ... mănîncă-l fript! mă prind că nu ghiceşti a mări compasul mă rog a măsura banii cu dimirlia a măsura cu o scurtătură a măsura din ochi a-şi măsura puterile a-şi măsura termenii a-i măsura vorba cu îmblăciul mă tem că ... a mătrăşi din lumea asta meargă-i numele! a meni a bine a meni a rău a merge aţă la ... a-i merge bine a merge ca grapa pe uscat a merge ca melcul a merge ca pe roate a merge către ... a merge cu bine
măcar că ... sau (înv. ) măcar că ce ..., deşi, cu toate că ...: nuna cea mare nu zise nemică la aceasta, măcar că avea toată dreptatea să nu tacă.POP. măcar ceva(şi) sau nimic ceva(şi), (înv. ) (absolut) nimic: macar cevaşi împotriva noastră nefăcînd ... CANT. măcar de ... (sau să ..., dacă ...), chiar de ..., chiar dacă ..., chiar şi ...: i-a spus că nu mai merge la şcoală, măcar să-l taie.CAR. mă cearcă un junghi, (pop. ) începe să mă supere un junghi. a măcina cuiva, (reg .) a face pe plac cuiva. a măcina făină, a face un lucru inutil. mă doare-n cot (sau în călcîi)!, (fam. ) nu-mi pasă! mă doare-n cur (de tine)!, puţin îmi pasă (de tine)! mă întoarnă inima, (reg. ) simt nevoia să ...: iar mă-ntoarnă inima, ca să-ţi spun d-o vorbă grea.POP. mă miram eu să nu ..., eram sigur că ..., n-aveam nici o îndoială că ... mănîncă-l fript! sau mănînc-o friptă!, fă borş cu el (sau cu ea)!, spală-te pe cap cu el (sau cu ea)! mă prind că nu ghiceşti, pun pariu că nu ghiceşti! a mări (sau a întinde, a lungi) compasul, (fam. ) a se grăbi. mă rog, (formulă incidentală): mă rog, vorbeşte din carte, n-ai ce face! CAR. a măsura banii cu dimirlia, a fi foarte bogat. a măsura cu o scurtătură (pe cineva), (înv. ) a bate (pe cineva): Vieru-n faţă-i numai ce s-arată şi-ncepu deodată ... cu-o scurtătură, ştii, cam cioturoasă, să-l măsoare.CONTEMP. a măsura (sau a aprecia, a calcula, a judeca, a preţui) din ochi (sau cu ochii), a aprecia cu privirea, aproximativ: începe el a o măsura cu ochii de us pînă jos şi de jos pînă sus.CR. a-şi măsura puterile (cu cineva), a se lua la întrecere, a se lupta (cu cineva). a-şi măsura termenii, a-şi alege cuvintele (pentru a nu supăra pe cineva). a-i măsura vorba cu îmblăciul (cuiva), a spune lucruri lipsite de importanţă; a vorbi nedesluşit: măsură-i vorba cu îmblăciul! CR. mă tem că ..., mi se pare că ..., mi-e teamă că ...: bine te-am găsit, împărate, deşi mă tem că nu te-oi lăsa cu bine, pentru că am venit să ne luptăm.EM. a mătrăşi din lumea asta (pe cineva), a ucide (pe cineva): de mult erai tu mătrăşit din lumea asta.CR. meargă-i numele!, (în blesteme) să nu se mai audă despre el altceva decît numele!: o, meargă-i numele! COŞBUC. a meni a bine,a prevesti lucruri favorabile. a meni a rău (sau a rele), a prevesti, a prezice lucruri nefavorabile. a merge aţă (sau întins, ţintă, oblu) la ..., a se duce direct la ... a-i merge bine (sau rău) (cuiva), 1) a (nu) fi sănătos: omul îi spune cu glasul stins că i-a fost foarte rău, dar acum îi merge mult mai bine.CAR. ; 2) a prospera (sau a sărăci). a merge ca grapa pe uscat, a o duce greu. a merge (sau a umbla, a fi grabnic) ca melcul, a merge, a se mişca foarte încet. a merge (sau a fi) ca pe roate, a merge strună. a merge către ..., a merge spre ... a merge cu bine, a merge sănătos: mergi cu bine, fătul meu! POP.
a merge cu ia-mă nene a merge cu noduri a merge de rîpă a merge drept ca neamţul
a merge după cineva a merge glonţ la ...
a-i merge gura ca meliţa a merge înainte a merge înaintea cuiva a merge înainte ca pajura nemţească a merge în bobote a merge în dorul lelii a merge în leafă a merge în patrulă a merge în peţit a-i merge în plin a merge în porneală a-i merge în răspăr a-i merge în sec a merge în sfatul cuiva a merge în urma cuiva
a merge la inimă a merge la scaunul de judecată a merge la sigur a-i merge la socoteală a merge lucrul ibrişin a merge mînă în mînă cu ...
a merge (sau a călători) cu ia-mă nene, (fam .) a merge (sau a călători) cu un vehicul de ocazie. a merge (sau a se duce, a aluneca) (pe gît) cu noduri, (despre mîncare) a aluneca foarte greu pe gît: i s-a dus pe gît cu noduri.PANN. a merge de rîpă, a se rostogoli pe o pantă: proptele iute! merg de rîpă.CAR. a merge (sau a umbla) drept ca neamţul, (pop. ) a merge clătinîndu-se de beat. a merge după cineva, 1) (înv. ) a urma pe cineva: nu iaste datoare muiarea să margă după bărbat.PRAV. ; 2) (înv. şi pop. ; despre femei) a se căsători: şi după ce-au mărsu dup-acel grec, au amăgit-o.NEC. ; 3) a urma sfaturile cuiva; 4) (rar ) a urmări pe cineva. a merge glonţ la ..., a se duce direct, întins la ... a-i merge (sau a-i umbla, a-i toca) gura ca meliţa (sau ca o meliţă, ca o moară hodorogită, ca o moară stricată, ca o moară neferecată, ca o rîşniţă, ca o pupăză, ca toaca) (cuiva), a vorbi mult şi repede; a da din gură: spînului îi mergea gura ca pupăza.CR. a merge (sau a pleca, a se duce, a o lua, a o apuca) înainte, a înainta, a continua drumul: iară el, supărat, plecă înainte.ISP. a merge înaintea cuiva sau a-i merge înainte (cuiva), a se duce în întîmpinarea cuiva. a merge înainte ca pajura nemţească, (înv. ) a înainta fără încetare. a merge în bobote, a umbla creanga, fleaura. a merge în dorul lelii, a umbla aiurea. a merge (sau a se duce, a fi) în (sau la) leafă, (înv. ) a se angaja (sau a fi) mercenar: feciori de boieri se ducea la lefe.NEC. a merge în patrulă, a patrula; a cerceta, a iscodi. a merge (sau a se duce, a pleca) în peţit, a merge (sau a se duce) pentru a cere în căsătorie (o fată): hai cu mine în peţit, zise părintele.CR. a-i merge în plin (cuiva), a-i merge bine (cuiva), a avea succes, a-şi împlini dorinţele: fără muncă, fără zbucium, toate cele-i merg în plin.VLAH. a merge (sau a pleca, a ieşi, a se duce) în (sau la) porneală, a duce oile la păscut: dam semn ca să iasă feciorii cu oile în porneală.SAD. a-i merge în răspăr (cuiva), a-i merge rău (cuiva). a-i merge în sec (cuiva) sau a da tot în sec, (reg. ) a avea (permanent) insuccese, a-l paşte ghinionul (pe cineva): au încercat ei, ba cu una, ba cu alta şi le mergea în sec.POP. a merge în sfatul cuiva, (înv. ) a urma sfaturile cuiva: ferice bărbat ce nu mearge la sfatul necuraţilor.CORESI. a merge în urma cuiva, 1) (reg. ) a urmări pe cineva; 2) a călca pe paşii cuiva. a(-i) merge (drept) la inimă (sau la suflet) (cuiva) sau a unge la inimă (sau la suflet) (pe cineva), a(-i) plăcea foarte mult, a(-i) produce mulţumire (cuiva), a încînta (pe cineva): viersul ei plăcut, de pare că te ungea la inimă.ISP. a merge la scaunul de judecată, a merge la tribunal. a merge (sau a se duce) la sigur, a se îndrepta către ţintă, fără risc, a nu da greş; a avea succesul asigurat: odată numit, avea să meargă la sigur, se şi vedea „barosan“.M.CAR. a-i merge la socoteală (cuiva), a-i conveni (cuiva). a merge lucrul ibrişin, a merge drept şi fără nici o piedică, a merge strună. a merge mînă în mînă cu ..., (despre întîmplări, fenomene), a fi strîns legat de ...
a merge neguţitoreşte a merge neted a-i merge numele că ... a-i merge oblu a-i merge pardaful a merge pe ... a merge pe doi şolzi a merge pe două cărări a merge pe legea cuiva a merge pe ponoslu a merge pe şleau a merge pe şurub a merge pe tocmeală a-i merge pe treaba cuiva a merge prea departe a merge spre ... a merge şleau a merge şnur a merge tălpiş a merge treaba a merge unul hăis şi celălalt ceala
a-i merge vestea
a-i merge vestea şi povestea merge vorba că ... mergi de te culcă!
a merge neguţitoreşte, (înv. ) a merge cu pas aşezat, domol: neguţitoreaşte mergînd, cale de triizăce zile.COSTIN. a merge neted (ceva), a decurge normal (ceva). a-i merge (cuiva) numele că ..., a i se duce (cuiva) vestea că ...: îi mergea numele că este cea mai frumoasă făptură omenească.ISP. a-i merge oblu (cuiva), (reg. ) a-i merge bine (cuiva). a-i merge pardaful sau a (se) face pardaf, (reg. ) a (se) distruge, a (se) face praf. a merge pe ..., a se apropia de ...: merge pe douăzeci şi patru de ani de cînd m-am luat cu dînsa.CR. a merge pe doi şolzi, (reg. ) 1) a merge legănat; 2) a se fandosi. a merge (sau a umbla) pe două (sau trei, zece) cărări (sau poteci), a fi beat criţă: nu-l vedeai umblînd pe două cărări.DELAVR. a merge pe legea cuiva, a accepta, a respecta credinţa cuiva: să ispitesc pre ei, de vor mearge pre leagea mea au ba.BIBLIA. a merge (sau a se duce, a veni) pe ponoslu (la cineva), (înv. şi reg. ) a se prezenta (înaintea cuiva) cu o plîngere,a se jelui (cuiva). a merge pe şleau, (reg. ) a reuşi; a avea spor. a merge (ca) pe şurub, 1) (despre acţiuni, activităţi) a merge strună; 2) (despre oameni; iron. ) a se fandosi. a merge pe tocmeală, a se face pe baza unei tocmeli: aici nu merge pe tocmeală, că nu e bîlci; cine a apucat, e bun stăpîn! REBR. a-i merge pe treaba cuiva, (înv. ) a se desfăşura lucrurile conform intereselor cuiva, a i se realiza ceva: socotind că nu-i merge pe treaba lui, ... s-au dus în Ţara Leşască.N.COSTIN. a merge prea departe, a depăşi măsura: poate că nu merita una ca asta, dar las’că şi el a mers cam prea departe.GALA . a merge spre ... (sau către ...), a se apropia de ...: vremea merge spre iarnă . a merge şleau, (reg. ) a se desfăşura în mod curgător: merge povesteaşleau.COSTIN. a merge şnur (sau strună, brici, uns, găitan), (fam. ) a se desfăşura conform planului, aşteptărilor; a merge perfect: trebile împărăţiei mergeau găitan.ISP. a merge tălpiş, a aluneca. a(-i) merge treaba (sau treburile, afacerile) (cuiva), a se derula, a se desfăşura afacerile, munca (cuiva): dacă nu l-aş fi avut pe el, mi-ar fi mers treaba greu.CAR. a merge unul hăis şi celălalt ceala, (fig. ; despre oameni) a nu se înţelege. a-i merge (sau a i se duce) vestea (sau buhul, numele, vorba)(cuiva sau la ceva),1) a fi celebru, notoriu, renumit; 2) a se spune(despre cineva sau ceva) că ...: le mersese vestea bogăţiilor sale preste nouă ţări şi mări.POP. a-i merge (sau a i se duce) vestea şi povestea (sau veste-poveste)(cuiva),(pop. ) a deveni foarte cunoscut prin ceva, a i se duce faima: să-i poarte numele în lume, ca să-i meargă veste-poveste.POP. merge vorba că ... sau vorba merge că ..., se spune că ..., se vorbeşte că ...: mergea vorba că îndeobşte călugării de la Sîntele-Locuri erau ... învăţaţi.OD. mergi de te culcă!, lasă-mă în pace, fugi de-aci!
mergi încolo! mergi în pace ! mergi în plata Domnului! mi-a turtit iacaua ! mi-au mas şoarecii în pîntece mic de stat mic de zile mic la suflet mi-e că ... mi-e de ... mi-e de-a mirare mie-mi spui? mi-e teamă că ... mi-e tot atîta mii de scuze! a miji a rîs a miji de ziuă a miji mustaţa mila Domnului! minciună cu coarne
a minţi de îngheaţă apele a-şi minţi foamea a minune a mirosi a butoi a-i mirosi a catrinţă a mirosi a mort a mirosi a pămînt a-i mirosi gura cuiva a-i mirosi rău mi s-au cernit puricii
mergi încolo! sau mergi în treabă-ţi!, (reg. ) 1) lasă-mă în pace!, pleacă de aici!; 2) nu mai spune!, extraordinar! mergi (sau umblă, du-te, rămîi) în pace (sau cu bine)!, (formulă de urare la despărţire) mergi (sau umblă, du-te, rămîi) sănătos!: mergeţi în pace, dragii mei! CR. mergi în plata Domnului!, 1) vezi-ţi de drum!; 2) lasă-mă în pace! mi-a turtit (sau feştelit) iacaua (sau fesul)!, mi-a făcut-o! (parcă) mi-au (ţi-au, i-au etc.) mas şoarecii în pîntece (sau în burtă), (reg. ) mi-e (ţi-e, îi este) foarte foame: ia mai îngăduiţi oleacă, măi, zise Ochilă, că doar nu v-au mas şoarecii în pîntece.CR. mic de stat, de talie mică. mic de zile, 1) tînăr; 2) (fig. ) mediocru: noi epigonii ... mici de zile, mari de patimi.EM. mic la suflet, meschin. mi-e că ... (sau să nu ...), mă tem că ... (sau să nu ...): mi-i să nu mă scoţi din sărite.CR. mi-e de ... (sau a ..., să ...), îmi vine să ..., îmi arde a ..., am de gînd să ...: de discursuri îi era lui atuncea? IORGA. mi-e de-a mirare, (pop .) nu-mi vinesă-mi cred ochilor (sau urechilor), sînt surprins. mie-mi spui?, crezi că eu nu ştiu? mi-e teamă că ..., mă tem că ... mi-e tot atîta, mi-e totuna: meştere, nu ştiu dacă la asta s-au gîndit acei pescari ..., dar eu văd că mi-i tot atîta.SAD. mii de scuze!, vă rog să mă scuzaţi! a miji a rîs, (rar ) a schiţa un zîmbet: Kira, mijind a rîs, răspunde.DELAVR. a miji (sau a se miji) de ziuă sau a miji zorile, a începe să se lumineze de ziuă: se porni cînd abia se miji de ziuă.OD. a(-i) miji mustaţa (sau mustăcioara, tuleiele) (cuiva), a începe să-i crească mustaţa (cuiva), a deveni bărbat: un tînăr, căruia îi mijea mustaţa pe buze.GHICA. mila Domnului!, slavă Domnului! minciună cu coarne, exagerare ridiculă. a minţi de îngheaţă (sau de se opresc în loc) apele (sau de stinge, de-ţi stă ceasul, de stă soarele în loc), a minţi de la obraz, sfruntat, cu neruşinare; a fi un mare mincinos: zău dacă pricep cum de poţi să minţi de îngheaţă apele! a-şi minţi foamea, a-şi amăgi foamea. a minune, (înv. ) în mod surprinzător, uimitor: îi tăiară şi capul şi-i creşte părul a minune. DOS. a mirosi a butoi, a fi beat. a-i mirosi a catrinţă (cuiva), (despre bărbaţi) a umbla după femei: cînd s-a face maimărişor, are să înceapă a-i mirosi a catrinţă.CR. a mirosi a mort, 1) a fi pe moarte; 2) (arg. ; despre afaceri) a nu avea şanse de reuşită. a mirosi a pămînt (sau a groapă, a colivă), a fi pe moarte. a-i mirosi (sau a-i puţi) gura cuiva, a avea o respiraţie urît mirositoare: ar fi ea drăguţă, păcat numai că-i pute gura . a-i mirosi rău (cuiva) sau a nu(-i) mirosi (a) bine (cuiva), 1) a mirosi urît, a puţi; 2) (fig. ) a presimţi consecinţe nefaste; a avea impresia că nu e lucru curat la mijloc. mi s-au cernit puricii, (reg. ) puţin îmi pasă.
a mînca capul a mînca carne
a nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva), a nu putea suferi, suporta (pe cineva sau ceva): feciorii de boieri nu putură mistui vorbele ciobănaşului.ISP. a mişca din urechi, (fam. ) a sugera cuiva că va primi un bacşiş pentru un serviciu; a da un bacşiş. a mişca toate pietrele, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. mîie (pe) unde a înserat!, (reg. ) de nu s-ar mai întoarce! mîine-seara, în timpul serii de mîine, mîine-seară: expoziţia va fi deschisă şi mîine-seara. a o mîlci, (reg. ) a înmărmuri (de frică, de admiraţie, de ruşine): fraţii cei mari o mîlciră văzînd atîta frumuseţe.ISP. a-l mîna afară (pe cineva) sau a-l mîna burdihanul (pe cineva), a avea diaree. a mîna caii ţigăneşte, a mîna caii în galop scurt. a mîna pe tînjală, a mîna încet: dacă-i drumeţul ros pe la cot ... mîn pe tînjală numai de-un zlot.AL. a mîna (sau a întoarce) porcii (de) la jir (sau acasă), (fam. ) a sforăi în somn: se aşterne pe somn şi unde nu începe a mîna porcii la jir.CR. a(-şi) mîna viaţa sau a o mîna, a trăi: eu îmi mînam viaţa cu capul aşezat în mîni, cucoatele rezemate de marginea mesei.EM. a mînă, (înv. şi reg. ) la îndemînă: mijloace ca cele ce ne stau a mînă în prezent.OD. mînă de fier sau mînă forte, persoană energică, autoritară. mînă în mînă, în înţelegere, în colaborare. mînă măgarul!, (fam. ) cară-te de aici!, întinde-o!, valea! mînă slobodă (sau întinsă, îndurată), (înv. şi reg. ) generozitate, dărnicie: gînd bun şi mînă slobodă, ca să ne daţi cît se poate mai multă mîncare.CR. (cu) mînă spartă sau spart la mînă, nechibzuit, risipitor: [ei] nu zic nimic că cheltuieşti cu mîna spartă? AL. a(-şi) mînca averea (sau banii, aurul)cu lingura, 1) a cheltui nemăsurat: un bărbat tînăr ... care i-a mînca averea cu lingura.AL. ; 2) a fi foarte bogat. a mînca bătaie (sau chelfăneală, trînteală), a fi bătut, lovit; (p.ext. ) a fi învins (în-tr-o luptă, întrecere etc.): ba să-ţi cauţi treaba, că mănînci trînteală.GR.AL. a mînca borşul (sau calupul, lumînarea, mucul, şofranul) (cuiva), (reg. ) a fi înşelat (într-o afacere) (de cineva). a se mînca ca cîinii, a se certa, a se încăiera: din vremile vechi, pe cînd dobitoacele vorbeau şi oamenii nu se mîncau ca cînii între ei, cum e astăzi, a rămas poveste şi ştire.POP. a mînca ca furnicile, a mînca puţin. a mînca ca în tîrgul (sau în satul) lui Cremene (sau ca în codru), a mînca cît şi cum pofteşti, fără socoteală. a mînca ca o mireasă, a mînca puţin. a mînca ca o pasăre (sau ca o vrabie), a mînca puţin. a(-şi) mînca capul, (înv. şi reg. ) a (se) distruge, a (se) nimici: pe Codreanul nu-l ierta, că el capul ţi-a mînca.POP. a mînca carne, a mînca de frupt.
a mînca ca un lup a-i mînca cîinii din traistă
a mînca ca (sau cît) un lup (sau cît patru, cît şapte, cît un turc din cei calici, ca o căpuşă, ca o lăcustă, ca lăcustele, ca omizile, ca un popă), a mînca mult şi cu lăcomie; a nu se mai sătura de mîncat. a-i mînca cîinii din traistă (cuiva), a fi nătîng.
a nu mistui a mişca din urechi a mişca toate pietrele mîie unde a înserat! mîine-seara a o mîlci a-l mîna afară a mîna caii ţigăneşte a mîna pe tînjală a mîna porcii la jir a mîna viaţa a mînă mînă de fier mînă în mînă mînă măgarul! mînă slobodă mînă spartă a mînca averea cu lingura a mînca bătaie a mînca borşul a se mînca ca cîinii a mînca ca furnicile a mînca ca în tîrgul lui Cremene a mînca ca o mireasă a mînca ca o pasăre
a mînca colacul cuiva a-şi mînca credinţa a mînca cucută a se mînca cu lucrul a mînca de-a gata a mînca de dulce
a-şi mînca de sub unghii a-şi mînca din carne a mînca fîn a mînca foc a mînca foc pentru cineva a mînca frupt a mînca furnici a mînca gros a-i mînca inima a-l mînca în pungă a mînca lut şi pămînt a-l mînca mîna a mînca moarea cuiva a mînca nori de ... a mînca o ceapă degerată a mînca o salată a-l mînca palma a-i mînca paosul a mînca papara a mînca pămînt de durere a mînca pe sponci a mînca piatră a mînca pîinea cuiva
a mînca pîine şi sare cu cineva a mînca praz
a mînca colacul (sau colacii, coliva) cuiva sau a-i mînca din colivă cuiva, 1) a mînca din pomana unui mort; 2) (în blesteme) a vedea mort pe cineva: mînca-ţi-aş coliva! POP. ; 3) a nenoroci; a omorî pe cineva: eu ţi-s naşul! eu ţi-oi mînca coliva! POP. a-şi mînca credinţa (sau omenia, lefteria), a-şi pierde cinstea, reputaţia: de acum să ştii că ţi-ai mîncat lefteria de la mine, spînzuratule! CR. a mînca cucută, (pop. ) a înnebuni: da ce, am mîncat cucută? POP. a se mînca cu lucrul, (reg. ) a se spetimuncind. a mînca de-a gata, a profita de munca altuia. a mînca de dulce, a mînca de frupt. a-şi mînca (sau a-şi muşca) de sub unghii (sau de sub unghie, de sub tălpi, de sub dînsul), a fi foarte zgîrcit: o moştenire din cele grase şi strînse de cine ştie ce zgîrcit, de-şi muşca de sub unghii.POP. a-şi mînca din carne (sau carnea de pe el) sau a mînca carne de om, a fi zgîrcit, a fi rău la suflet. a mînca fîn, a fi prost ca noaptea. a mînca foc (sau jăratic), 1) (despre cai) a fi foarte iute; 2) (despre oameni) a fi foarte harnic. a mînca foc pentru cineva, a fi în stare de orice pentru cineva. a mînca (de) frupt, a nu ţine postul; a mînca de dulce. a mînca furnici, (fig .) a minţi. a mînca gros, a mînca mult. a-i mînca inima (sau sufletul) (cuiva), a necăji, a supăra peste măsură (pe cineva). a-l mînca în pungă (pe cineva), (reg. ) a simţi nevoia să facă cheltuieli (de prisos). a mînca lut şi pămînt, (reg. ) a nega cu încăpăţînare; a nu recunoaşte. a-l mînca mîna (sau palma) (pe cineva), a avea chef să bată (pe cineva). a mînca (sau a gusta) moarea cuiva, a trebui să suporte capriciile cuiva: tu nu ştii cine-i mămuca, n-ai mîncat niciodată moarea ei.CR. a mînca nori de ..., (reg. ) a fi fără seamăn de ... a mînca o ceapă degerată, a nu reuşi, a eşua. a mînca o salată, (fam. ) a fi certat, mustrat, ocărît; a fi zdrobit în bătaie. a-l mînca palma (sau palmele) (pe cineva), a simţi nevoia să bată pe cineva. a-i mînca paosul (cuiva), a-i mînca coliva (cuiva). a mînca (sau a înghiţi) papara (sau o papară), (fam. ) 1) a mînca bătaie: Smărăndiţa a mîncat papara.CR. ; 2) a fi învins: a mîncat turcul papară şi de data asta! SAD. a mînca pămînt de durere, (reg. ) a suferi peste măsură. a mînca pe sponci, a mînca puţin şi la mari intervale de timp, a mînca pe apucate. a mînca piatră, (fig .) a răzbi toate greutăţile, obstacolele. a mînca pîinea (sau pîinea şi sarea, pita) cuiva sau a mînca pîine şi sare de la cineva, a fi întreţinut de cineva: taina stăpînului căruia i-am mîncat pita, n-am putut-o descoperi.NEC. a mînca pîine şi sare (de pe un talger) cu cineva (sau împreună) sau a mînca toţi o pîine şi o sare sau a mînca (toţi) dintr-un (sau de pe un) blid (sau dintr-o zeamă), a convieţui; a fi în relaţii foarte apropiate cu cineva: muierea tot supăra mereu pe moşneag, ... ca s-o ducă de la casa ei, că altfel nu mai mănîncă pîine şi sare dup-un taler cu moşul.POP. a mînca praz (sau borş, căcat, haram, rahat, ciuperci), (fam. ) a minţi; a spuneprostii, a vorbi în dodii: nu mînca haram şi spune drept, tu eşti Gerilă? CR.
a mînca pumni a-i mînca raţele din traistă
a mînca pumni (sau palme, bastoane), a fi bătut, lovit. a-i mînca raţele din traistă (cuiva), a fi prost de bun. a mînca (sau a înghiţi, a se hrăni cu, a trăi cu) răbdări prăjite (sau coaste fripte), (glumeţ ) a răbda de a mînca răbdări prăjite foame: mai mîncaţi şi răbdări prăjite că nu v-a fi nimica.CR. a-l mînca rînza a-l mînca rînza (pe cineva), (pop. ) a fi furios. a-i mînca roşaţa faţa a-i mînca roşaţa faţa, (reg. ) a fi rumen în obraji. a-l mînca pe cineva să ..., a simţi impulsul, a avea chef să ...: ei, parcă mă mănîncă să-ţi rup cîteva coaste! a-l mînca pe cineva să ... COŞBUC. a mînca (sau a încasa, a primi) (o) săpuneală (sau papară), 1) a lua o bătaie: Smărăndiţa a mîncat papara.CR. ; 2) a fi certat cu asprime: s-a dus la tîrguială şi-a mîncat o soponeală.POP. a mînca săpuneală a mînca sărat a mînca sărat, (reg. ) a trăi bine. a mînca sfîntul a mînca sfîntul (cuiva), (reg. ) a cuminţi (pe cineva) dîndu-i o bătaie. a mînca singur bucatele şi a lăsa zeama altoraa mînca singur bucatele şi a lăsa zeama altora, a trage singur foloasele. a-l mînca spinarea (sau pielea) (pe cineva), a se purta de parcă ar cere să fie bătut: îl păştea păcatul şi-l a-l mînca spinarea mînca spinarea.CR. a-i mînca sufletul a-i mînca sufletul (cuiva), a-i mînca inima (cuiva). a mînca şi cu ochii a mînca şi cu ochii, 1) a-i fi foarte foame; 2) a-i plăcea foarte mult. a-l mînca tălpile a-l mînca tălpile (pe cineva), a nu aveaastîmpăr, a fi nerăbdător să plece. (parcă) a mîncat bureţi (sau ciuperci, laur, măsălar, ceapa-ciorii), (parcă) e nebun: doar n-am mîncat a mîncat bureţi ceapa-ciorii, să plec acum, noaptea, la drum! POP. mîncat (sau ros) de molii, 1) (depr. ) foarte bătrîn, foarte vechi: confundam pe bietul dascăl cu un crai mîncat de molii mîncat de molii.EM. ; 2) (fig. ) învechit, demodat. a mîncat-o nespălat a mîncat-o nespălat, a înghiţit găluşca. a mînca troscot a mînca troscot,amînca mîncare proastă. mînca-ţi-aşlapomană! mînca-ţi-aşlapomană!,vedea-te-aşmort! mînca-ţi-aş ochii! mînca-ţi-aş ochii! sau mînca(-mi)-te-aş!, te-aş mînca de drag ce-mi eşti! a-şi mînca zilele (sau viaţa, tinereţea, norocul) (cu cineva sau cu ceva) sau a-i mînca zilele (sau viaţa , tinereţea, norocul) (cuiva), a-şi irosi (sau a-i irosi cuiva) viaţa: fată frumoasă ... să-şi mănînce ea tinereţele cu un ăla.CAR. a-şi mînca zilele a mînea peste noapte (undeva), a rămîne, a se adăposti peste noapte (undeva): cobor la Ploieşti, unde a mînea peste noapte trebuie să mîi peste noapte.CAR. a se mîneca de ziuă a se mîneca de ziuă, (înv. şi pop. ) a se lumina de ziuă. a mîngîia plosca a mîngîia plosca, a trage la măsea. a mînji o palmă a mînji o palmă (cuiva), a-i trage o palmă (cuiva). a se mîntui aţa de pe ghem a se mîntui aţa de pe ghem, a fi aproape de moarte. a se mîntui cu cineva sau (înv. ) a se mîntui de viaţă, a muri: aproape era să se mîntuiască de viaţă.N.COSTIN. a se mîntui cu cineva a mîntui în bătaie a mîntui în bătaie (pe cineva), (reg. ) a snopi în bătaie (pe cineva). mîţa cu clopot nu prinde şoareci mîţa cu clopot nu prinde şoareci, cine se laudă dinainte, nu face nici o ispravă. a se mlădia după vînt a se mlădia după vînt, a se adapta împrejurărilor. moale terci moale terci, (despre oameni) bleg. moartea mea (a ta, a lui etc.) sau e moartea mea (a ta, a lui etc.), îmi place foarte mult, mă înnebunesc după ... moartea mea
moarte de om moarte vajnică moaş-ta pe gheaţă! a-şi mobila capul a morfoli vorbele
mormînt văruit mort-copt mort de viu morţii cu morţii, vii cu vii! moşi pe groşi a o mucli a i se muia ciolanele a-i muia ciolanele a se muia de inimă a muia gîrbiţa cuiva a i se muia gura a muia inima a i se muia oasele
a i se muia picioarele muiere de pat a mulge oaia din zbor multe chipuri multe şi mărunte multe toate mult-puţin mult şi bine multul cu mult a munci cît patru
moarte de om, (fam. ) înghesuială, aglomeraţie mare. moarte (sau ucidere) vajnică, (jur. ; înv. ) omor făcut cu premeditare. moaş-ta pe gheaţă!, (fam. ) lasă-mă în pace!, hai sictir! a-şi mobila capul (sau mintea), a dobîndi multe cunoştinţe, a se instrui. a morfoli vorbele, a vorbi nedesluşit, a îngăima. mormînt (sau perete) văruit, (înv. ; bis. ) persoană care produce (sau caută să producă) o impresie favorabilă, ascunzîndu-se sub aparenţe înşelătoare: dzise Pavelu cătră elu: ba-te-te-va D [um] n [e] dzeu, păreate văruitu.COD. VOR. mort-copt, neapărat, cu orice preţ, morţiş: mort-copt, să facă ce-o şti el şi să aducă merele de aur.ISP. mort de viu sau mort pe picioare, 1) (despre persoane) foarte slăbit; 2) (reg. ; despre obiecte, mai ales ţesături) putred, rărit. morţii cu morţii, vii cu vii!, asta e viaţa, asta ni-e soarta! moşi pe groşi sau moşi păroşi, minciuni, gogoşi, baliverne: ori gîndeşti că-ţi spun moşi pe groşi ca să glumesc cu d-ta? CAR. a o mucli, (arg. ) a nu mai avea replică. a i se muia ciolanele (cuiva), a i se muia oasele (cuiva). a-i muia (sau a-i rupe, a-i frînge) ciolanele (sau oasele) (cuiva), a bate zdravăn, a ciomăgi (pe cineva): pe care cum mi-l prindeaîl bătea de-i rupea şelele, ori îi muia oasele.POP. a se muia de inimă, a deveni îndurător, milos, cumsecade; a se îndupleca: la inimă m-am muiat.POP. a muia gîrbiţa cuiva, (reg .) a muia cerbicea (cuiva); (fig. ) a muia trufia cuiva: şi-i dete după ceafă vreo cîţiva pumni de ceia înghesuiţi, de-i muie gîrbiţa.ISP. a i se muia gura (cuiva), a nu mai avea curajul să vorbească: cînd am auzit eu de tata, pe loc mi s-a muiet gura.CR. a (i se) muia inima (cuiva),a(se)înduioşa. a i se muia oasele (sau ciolanele) (cuiva), a slăbi, a se moleşi: cum au dat de căldurică, pe loc li s-au muiat ciolanele şi-au început a se întinde şi a se hîrjoni.CR. a i se muia (sau a i se tăia) picioarele (sau genunchii) (cuiva), a simţi o slăbiciune, a-şi pierde echilibrul, a nu se mai putea ţine pe picioare: cînd ştia că are să deie peste Ivan, i se tăiau picioarele.CR. muiere de pat, (înv. ) amantă: durmi cu Vilha, muiarea de pat a tătîni-său.PALIA. a mulge oaia din zbor, a valorifica împrejurările favorabile; a fi îndemînatic, abil. (în) multe chipuri, (în) multe feluri, felurit, divers, fel de fel: multe chipuri de boale. CORESI. multe şi mărunte, 1) de tot felul, diverse; 2) fleacuri: multe şi mărunte am să-ţi spun, stimate d-le doctor.CAR. multe toate sau multe (şi) de toate sau (înv. şi pop. ) multe cele, lucruri, evenimente, probleme diverse: nebun, din ce? din multe toate.COŞBUC. mult-puţin sau mai mult sau (sau ori) mai puţin, într-o măsură oarecare, întrucîtva, cam: tot ce este frumos în natură place mai mult sau mai puţin fiecărui om.FIL. mult şi bine, foarte mult timp, o veşnicie: dormeai tu mult şi bine, Harap Alb, de nu eram eu.CR. multul cu mult sau multul cu pămîntul, foarte mult: făgădui multul cu mult voinicului.ISP. a munci (sau a lucra) cît patru (sau cît şapte), a fi deosebit de harnic.
a-şi munci mintea a munci pe brînci mură în gură a muri ca muştele a muri ca un pui de găină a muri cu zile
a muri de ciudă a muri de foame a muri de groază a muri de oboseală a muri de somn a muri după ... a muri fără lumînare a muri fără pernă la cap a muri pe baricade a muri să ... a muri şi a învia muritor de foame mustăţile îi trag a oală
a-l mustra cugetul mustrare de cuget a-şi muşca buzele a-şi muşca mîinile a-l muşca năpîrci a muşca pămîntul a-l muşca şarpele de inimă a-l muşca şarpele invidiei muşcă-ţi limba!
a-şi munci mintea, a-şi bate capul: îşi muncea mintea în fel şi chip, doar-doar i-o da de capăt.POP. a munci pe brînci, a munci din răsputeri. mură în gură, de-a gata; fără efort. a muri ca muştele, a muri în număr foarte mare. a muri ca un pui de găină, a muri repede, fără chinuri. a muri cu zile (sau cu zilele-n mînă, cu zile-n sîn), a muri de tînăr: de cînd Vodă la Hotin a murit cu zilen sîn, ţara este-n văduvie.AL. a muri (sau a crăpa, a plesni, a pocni, a nu mai putea) de ciudă (sau de necaz), a-i fi foarte ciudă (cuiva); a invidia, a pizmui (pe cineva): rîdea Dumnezeu cu Sfîntu Petre, de răsuna văzduhul, iar diavolul plesnea de ciudă.POP. a muri (sau a crăpa, a leşina) de foame, 1) a fi foarte flămînd: tată, mi-e foame, tată, mor de foame! ISP. ; 2) ) a nu avea din ce trăi: i-au rămas feciorul, de muria de foame.NEC. a muri de groază, a-i fi foarte frică (cuiva), a fi înfricoşat. a muri de oboseală sau a fi obosit mort sau a fi mort de obosit (sau de oboseală), a fi foarte obosit: obosit mort cum era, adormi într-un somn lung şi dulce.POP. a muri de somn, a-i fi foarte somn (cuiva): învaţă tu acum, seara, că eu mor de somn.POP. a muri după ..., a ţine foarte mult la ..., a-i plăcea foarte mult de ...: grecul murea după româncă.SAD. a muri fără lumînare, a muri pe neaşteptate. a muri fără pernă la cap, a muri în singurătate şi sărăcie. a muri pe baricade, a-şi sacrifica viaţa pentru o idee. a muri să ..., a ţine morţiş să ...: murea să afle toate despre toţi şi să clevetească.REBR. a muri şi a învia, a trece printr-o emoţie foarte puternică: cărturarii muriră şi înviară, iar Neghiniţă ... rîse.DELAVR. muritor de foame, foarte sărac: un om cu o casă de copii care au rămas muritori de foame.AL. mustăţile îi trag (sau mustaţa îi trage) a oală, a fi beţiv: mustaţa căruntă, rară şi aspră, care-i venea peste gură, trăgînd a oală.AGÂRB. a-l mustra cugetul (sau conştiinţa, inima) (pe cineva) sau a avea mustrări de cuget (sau de conştiinţă), a avea remuşcări: mă mustră cugetul de atîtea dovezi mincinoase ce-mi ceri să dau.OD. mustrare (sau bătaie) de cuget (sau de conştiinţă), remuşcare: [era un] om fără cea mai mică mustrare de cuget.POP. a-şi muşca buzele (sau limba), a se căi pentru cele făcute sau spuse. a-şi muşca mîinile (sau degetele, pumnii), 1) a se căi amarnic: ai să-ţi muşti mîinile, Lumînărarule.CAMIL.P. ; 2) a se înfuria: îşimuşca mîinile de supărare.ISP. a-l muşca năpîrci (pe cineva), a simţi o durere acută. a muşca pămîntul (sau ţărîna, din ţărînă), a cădea (la pămînt) rănit de moarte; (p.ext. ) a muri. a-l muşca (sau a-l fura) şarpele de inimă (sau de limbă) (pe cineva), a se simţi ispitit să facă sau să spună ceea ce nu ar trebui: să nu vă fure şearpele de inimă să ne afle tătarii planu ăsta.POP. a-l muşca şarpele invidiei (sau vanităţii, îndoielii) (pe cineva), a fi cuprins de invidie (sau de vanitate, de îndoială): şarpele vanităţii m-a muşcat de sfîrcul inimii.CAR. muşcă-ţi limba!, nu mai face preziceri rele!
a se muta ca ţiganul cu cortul
a-şi muta gîndul
a se muta (sau a umbla) ca ţiganul cu cortul, a se muta din loc în loc; a fi nestatornic. a muta (sau a strămuta, a strîmba, (iron. ) a drege) fălcile (sau căpriorii) cuiva, a pălmui (cu putere) pe cineva: mai degrabă i-ai putea strîmba fălcile decît vorba.CR. a-şi muta gîndul (de la cineva sau de la ceva), a nu se mai gîndi (la cineva sau la ceva), a se răzgîndi: dacă văzu care încotro merge treaba, îşi mută gîndul şi plecă în ale sale.ISP.
n-ai avut de lucru n-ai decît! n-ai decît să ...
n-ai avut de lucru, n-ai avut altceva mai bun de făcut: vezi ce-a ieşit dacă n-ai avut de lucru şi i-ai spus? n-ai decît!, treaba ta!, te priveşte! n-ai decît să ..., nu ai altă soluţie decît să ...
n-ai încotro nainte-veaste nainte vreme
n-ai încotro, nici vorbă!, vorbă să fie!, vorba vine!, nici pomeneală!: da’ de onest, n-ai încotro.CAR. (î)nainte-veaste, (înv. ) prevestire: care plăzmuituri înainte-veşti aducîndu-le ... DOS. (mai) (î)nainte vreme, odinioară: l-au ştiut cum iaste de mai nainte vreame.PRAV.
n-ai pentru ce!
n-ai pentru ce!, (formulă de politeţe cu care se răspunde celui care mulţumeşte pentru ceva) pentru puţin! n-ai (nici un pic de) ruşine! sau nu-ţi este ruşine (obrazului)!, să-ţi fie ruşine (obrazului)!, e(şti) neruşinat, neobrăzat: nu mai aveţi nici ruşine, nici bună cuviinţă.REBR. n-am ce face, 1) n-am ocupaţie: n-am ce face astăzi ; 2) nu pot schimba nimic: tu te uiţi şi n-ai ce-i face.CR. n-am ce face cu ..., n-am nici un folos de pe urma ...: îţi dau şi dumitale punga asta, că eu n-am ce face cu dînsa.CR. n-am făcut nimic, n-am rezolvat nimic. n-am (sau n-am avut) onoarea, n-am (sau n-am avut) plăcerea de a vă cunoaşte. n-am păr în cap (sau în barbă) sau cîtpăr în cap, foarte mult, în cantitate foarte mare: am unchi şi mătuşi foarte bogate, cît păr în cap.CĂL. (doar) n-am păscut (sau n-am păzit) porcii (sau gîştele) cu tine (sau împreună)!, îţi permiţi cam multe!, nu fi obraznic! n-am poftă, (fam. ) nu vreau, n-am chef. n-am tors pe el, n-am muncit pentru el; nu-mi pasă de ..., nu-mi pare rău de ...: du- că-se, n-am tors pe el.PANN.
a muta fălcile cuiva
n-ai ruşine! n-am ce face n-am ce face cu ... n-am făcut nimic n-am onoarea n-am păr în cap n-am păscut porcii cu tine ! n-am poftă n-am tors pe el n-are a face n-are casă, n-are masă n-are să se scufunde pămîntul n-are taica , că ţi-ar da n-ar fi de mirare să ... nas acvilin na-ţi-o bună! n-aude, n-a vede, n-a greul pămîntului n-au intrat zilele în sac a nădi din tei curmei
n-are a face, nu are importanţă, nu contează, nu interesează: am pierdut mulţi bani, dar n-are a face. n-are casă, n-are masă, n-are nici un căpătîi. (doar) n-are să se scufunde pămîntul, (doar) nu va fi sfîrşitul lumii. n-are taica (sau tetea), că ţi-ar da, ţi-aş da, dar n-am de unde; aş face, dar nu pot. n-ar fi de mirare să ..., e posibil să ... nas acvilin, nas coroiat, încovoiat ca ciocul acvilei. na-ţi-o bună! sau na-ţi-o frîntă (că ţi-am dres-o)!, 1) ei, asta-i!, ce vorbeşti!, fii serios!, da de unde!, nici poveste!: na-ţi-o bună, zise Trăsnea; cînd la dică, nu-i nimică. CR. ; 2) bună treabă! n-aude, n-a vede, n-a greul pămîntului, 1) (în basme) numele unui erou; 2) (fam. ) buimac, năuc. (că sau doar) n-au intrat zilele în sac, (că sau doar) nu e sfîrşitul lumii. a nădi (sau a face) din tei curmei, (pop. ) 1) a face tot posibilul, a încerca toate mijloacele; 2) a fi foarte sărac.
a-l năpădi sudorile a se năpusti în vorbă a nărui speranţele născut, iar nu făcut născut cu tichia-n cap neaducere aminte neajuns la minte ne-am ars! neam de ...
neam de neamul meu neam de traistă neam după Adam ne-am dus pe copcă! ne-am înţeles! neam prost
a nebăga în seamă
nebăgare de seamă
nebăgat în seamă
nebăgător de seamă a se nebuni nechemăcios înapoi a necheza ca o iapă
a-l năpădi sudorile (pe cineva), a-şi da osteneală, a se trudi. a se năpusti în vorbă, a se băga intempestiv într-o discuţie: rîd cu lacrămi, năpustindu-se în vorbă, care de care mai şiret la cuvînt. DELAVR. a nărui (sau a spulbera) speranţele (cuiva), a face (pe cineva) să-şi piardă speranţele, a distruge speranţele (cuiva). născut, iar nu făcut, cu însuşiri înnăscute, nu dobîndite; autentic, nativ. născut cu tichia-n cap (sau cu căiţă), (foarte) norocos: cînd este vorba de vînătoare, apoi poţi să mi te lauzi că eşti născut cu tichia în cap.OD. neaducere aminte, (înv. ) uitare: doamna clătină din cap în semn de neaducere aminte.GANE. neajuns la minte (sau de minte, de cap), (înv. şi pop. ) prost; zăpăcit: fete ... multe şi mărunte şi neajunse de minte.POP. ne-am ars!, am păţit-o!, am încurcat-o! neam de ..., (de) nici un fel, deloc, defel: te ajunge-o vreme lungă, făr-de neam de ban în pungă.POP. neam de (sau din) neamul meu (al tău, al lui etc.) sau neam de (sau din) neam, 1) din generaţie în generaţie, din tată în fiu; de cînd se ştie: neam de neamul vostru să-i stăpînească-n pace.VLAH. ; 2) (în construcţii negative) nici unul (sau nimeni) dintre ascendenţii sau descendenţii din familia mea (a ta, a lui etc.): neam de neamul mieu n-a mîncat aşa bucate.CR. neam de traistă, (reg. ) om necioplit. neam după (sau de pe) Adam sau neam după (sau de) a noua spiţă, rudă de foarte departe. ne-am dus pe copcă!, (fam. ) am încur-cat-o!, am sfeclit-o!, ne-am ars! ne-am înţeles!, s-a făcut!, e în ordine!, excelent! neam prost, bădăran, necioplit. a nebăga în seamă (pe cineva sau ceva), (înv. ) a nu da atenţie (cuiva sau la ceva), a desconsidera (pe cineva sau ceva): dacă neştine aceasta rînduială ... o va nebăga în seamă, se va pedepsi din lege şi din obicei. ŞINCAI. (din) nebăgare de (sau în) seamă sau (înv. ) (din) nebăgarea sămii, 1) (din) neatenţie; (din) neglijenţă; (din) imprudenţă: nu-ţi poţi închipui ce rău poţi face din nebăgare de seamă.CAR. ; 2) (din) lipsă de consideraţie, (din) dispreţ: înfuriindu-se de nebăgarea în samă cu care îl privea arnăutul.FIL. ; 3) (înv. ) (din) neascultare, (din) nesupunere. nebăgat în (sau de) seamă, 1) trecut cuvederea, ignorat; neştiut, necunoscut:oameni năcăjiţi şi umiliţi, nebăgaţi în seamă. SAD. ; 2) neobservat, neremarcat: m-am strecurat, nebăgat în seamă, pe uşă.GANE. nebăgător de (sau în) seamă, (înv. şi pop. ) 1) indiferent, nepăsător, dispreţuitor: nu fi mîndru şi nebăgător în seamă, ci cercetează-ţi ... amicii sau prietenii.PANN ; 2) neglijabil, imperceptibil: prea mic ia fost începutul ş-în samă nebăgător.PANN ; 3) imprudent. a se nebuni (după cineva sau ceva), (fam. ) a nu mai putea după cineva (sau ceva): spuneţi-mi şi mie, că mă nebunesc după cabazlîcuri.AL. nechemăcios înapoi (sau îndărăt),(înv. ) irevocabil: să fie pururea nestricat şi nechemăcios îndărăpt.ŞINCAI. a necheza ca o iapă, (fam. ; despre femei) a fi în călduri.
necum că ... necum să ... negru ca pana corbului negru-n negru negru pe alb negustor greu ca fulgul pe apă nel-cătinel neluare aminte neluat în seamă nenorocitul de mine! neprieten de cap
necum că ..., (înv. şi pop. ) 1) numai că ..., cu toate acestea: necum că ereticii şi fără pricină cutezară a cleveti.DOS. ; 2) pe lîngă că ..., afară că ...: necum că aceasta n-au făcut, ci încă şi altă răotate mare pre săraca de ţară au adaos.GRECEANU. necum să ..., nici vorbă să ..., nici gînd să ..., nici poveste să ...: Traian necum să le dea mai multe daruri, ci cîte obicinuise a le da, încă le au tras.ŞINCAI. negru ca pana corbului sau negru corb, foarte negru. negru-n negru, negru intens, negru compact: e impresionată de culoarea ei, negru-n negru.ARGHEZI. negru pe alb, limpede, neîndoios; înscris. negustor greu ca fulgul pe apă (sau cu marfă de un leu) sau negustor de piei de cloşcă (sau de ploşniţă, de purici), negustor de mărunţişuri. nel-cătinel, încet-încet: şi astfel, nel-cîtinel, ajunse acasă.ISP. neluare aminte sau (înv. ) neluare de seamă, nebăgare de seamă, neatenţie, neglijenţă: din neluare aminte surpaţi fiind.MINEIUL. neluat în seamă sau (înv. ) neluat aminte, nebăgat în seamă, ignorat: să nu mă laşi, Doamne sfinte, neluat de tine aminte.DOS. nenorocitul de mine!, săracul, sărmanul de mine!
nici atîta nici bechiu
neprieten de cap, (înv. ) duşman de moarte: din slugă credincioasă nepriiatin de cap îl face.CANT. nepurtare de grijă, (înv. ) nepăsare, neatenţie, neglijenţă: să vinuiesc părinţii pentru nepurtarea de grijă a fiilor lor.PRAV. nestare la cuvînt, (înv. ) nerespectare a cuvîntului dat, lipsă de cuvînt: pentru nestare la cuvînt a lui Decheval, ... nu multă vreme au putut a să stărui acea pace.CANT. a-şi netezi barba, (fig. ) a fi mulţumit, satisfăcut. a netezi calea (sau drumul), a crea condiţii favorabile; a înlesni, a uşura: să netezească drumul spre o împăcare adevărată.REBR. nevăzut-neauzit, neobişnuit, extraordinar. nevoie mare, (fam. ) foarte, grozav, teribil de ..., din cale afară: ţara era condusă de un împărat bun ca pîinea caldă şi viteaz nevoie mare.POP. nezăbavă vreme, (înv. ) peste puţină vreme, curînd, repede: împăratul memţăscu, nezăbavă vreme, au trimis sol la Jicmont.N. COSTIN. nice care, (înv. ) nici un (fel de): nice care cuvînt nu ajunge cătră lauda minunatelor tale.DOS. nici albă, nici neagră, 1) nici una, nici două; 2) nici aşa, nici aşa; nici laie, nici bălaie; nici în car, nici în căruţă. nici aşa, nici aşa, în nici un fel, nicicum. nici atîta, în şi mai mică măsură, şi mai puţin (decît ...): se uită el în dreapta, nu vede nemica; se uită în stînga, nici atîta.CR. nici bechiu, nimic; deloc: n-am înţeles nici bechiu.AL.
nici ca cît nici capul nu mă doare nici călare, nici pe jos
nici ca cît sau nici ca cum, (înv. şi pop. ) 1) nici o clipă, deloc: calul ... nu s-a deslipit de domnul lui nici ca cît.ISP. ; 2) cîtuşi de puţin: ia vedeţi, vinele lui Ţugulea sînt ele unde le-am pus eu? - ba nici ca cît! ISP. nici capul nu mă doare, nici nu-mi pasă, nici nu mă priveşte. nici călare, nici pe jos, nici aşa, nici aşa.
nepurtare de grijă nestare la cuvînt a-şi netezi barba a netezi calea nevăzut-neauzit nevoie mare nezăbavă vreme nice care nici albă, nici neagră nici aşa, nici aşa
nici că se pomeneşte! nici cela ..., nici cela nici chiar nici chiar aşa
nici cîine, nici ogar nici cît negru sub unghie nici cît pui pe o măsea nici cît tină sub o unghie nici cît un fir de mac nici cît un purice nici nu crîcneşte nici cu gîndul nu gîndeşti nicicum nici curcă, nici curcan nici de frică! nici de leac nici de sămînţă nici gînd nici îl ninge, nici îl plouă nici în car, nici în căruţă nici încotro nici în dos, nici în faţă nici în ruptul capului nici într-o seamă de chip nici laie, nici bălaie nici leacă nici mai mult, nici mai puţin nici mai rămîne cuvînt
nici că se pomeneşte! sau unde se pomeneşte?, nici vorbă!, nici poveste!: unde s-a mai pomenit boţ de caş în miez de iarnă? POP. nici cela (sau ceea) ..., nici cela (sau ceea), nici unul, nici celălalt: numai temeiul oştilor nu s-au lovit niciodată, că nu cuteza nici ceea parte, nici ceea.LET. nici chiar, nici măcar: pentru mîndra care-mi place, nici părinţii n-au ce-mi face, nici judele satului, nici chiar domnii sfatului.POP. nici chiar aşa, asta-i din cale-afară: ei, nici chiar aşa, măi nepoate! POP. nici cîine, nici ogar sau nici cal, nici măgar, (despre oameni) cu statut (social, profesional) ambiguu, neclar, confuz: soiul acela căruia se poate aplica proverbul moldovenesc: nici cîine, nici ogar.NEGR. nici cît (e) negru sub unghie, (absolut) nimic. nici cît (să) pui pe o măsea, foarte puţin. nici cît tină sub o unghie, foarte puţin; deloc; nici cît negru sub unghie. nici cît un fir de mac, foarte puţin. nici cît (ai chiorî) un purice, deloc. nici nu crîcneşte, nu scoate o vorbă, nu protestează, nu se împotriveşte. nici cu gîndul nu gîndeşti, nici nu-ţi trece prin minte, nici nu-ţi închipui, nu te-ai aştepta: sosise împăraţi de unde nici cu gîndul nu gîndeai.POP. nici(de)cum sau (înv. ) nici ca cum, în nici un chip, deloc, defel, sub nici un cuvînt: ba nune înţelegem nicidecum! NEGR. nici curcă, nici curcan, lipsit de o atitudine hotărîtă. nici de frică!, în nici un caz!, odată cu capul!: [apa] nu-mi merge pe gît nici de frică! AL. nici de leac, deloc, nici urmă: nu mai era făină în ladă nici de leac.POP. nici de sămînţă sau nici sămînţă de ..., absolut nimic, deloc, nici urmă de ...: n-a mai lăsat para nici de sămînţă în punga românului.GHICA. nici gînd, nici pomeneală: lîna cea neagră nici gînd să se facă albă.POP. nici îl ninge, nici îl plouă, n-are nici o grijă, nici că-i pasă: supt poale de ie nouă, nici mă ninge, nici mă plouă.POP. nici în car, nici în căruţă, nici aşa, nici aşa. nici încotro, (reg. ) în sus şi în jos, în toate părţile (fără o ţintă precisă). nici în dos, nici în faţă, nicicum, cu nici un chip: om ca badea nu se vede, nici în faţă, nici în dos, aşa mîndru şi frumos.POP. nici în ruptul capului, cu nici un preţ. nici într-o seamă de chip, (înv. ) în nici un caz, nicidecum: nici într-o seamă de chip nu va putea să-ş dăruiască dzeastrele celuia ce i-au făcut silă.PRAV. nici laie, nici bălaie, nici aşa, nici aşa; nici una, nici alta. nici (sau nice) leacă, (înv. şi reg. ) nici un pic, deloc: cu mai aspră petreacere să supusă, ... trupul nice leacă odihnind.DOS. nici mai mult, nici mai puţin, exact (cît trebuie); pur şi simplu: nici mai mult, nici mai puţin, începe [lupul], într-o bună dimineaţă, să fure din oile tovarăşului său.POP. nici mai rămîne cuvînt, (înv. şi pop. ) nici nu mai încape discuţie, nici vorbă nu poate fi: lingurarilor, nici mai rămîne cuvînt, li se lungise urechile de foame, aşteptînd.CR.
nici pomeneală nici pomină nici poveste
nici mort sau nici în mormînt, cu nici un preţ, în nici un caz: mi-e drag ca ochii mei din cap şi nu l-aş da nici mort.COŞBUC. nici nu-i ninge, nici nu-i plouă, e indiferent faţă de tot ce se întîmplă; nici că-i pasă. nici nu-mi intră-n pungă, nici nu-mi iese, (reg. ) n-am nici un interes, mi-e indiferent. nici nu-mi rage, nici nu-mi plînge, nu mă interesează. nici o centimă, nici un ban. nici o cirtă, (înv. ) nici o iotă. nici o coajă de pîine, nimic. nici o mangură, (reg. ) nici un pic. nici o picătură, deloc, nimic. (în) nici o secundă, cîtuşi de puţin, defel, deloc, nicicum, nicidecum, în nici un caz, în nici un fel, (în) nici un moment: nu, n-am fost nici o secundă gelos.CAMIL.P. nici o ţîră, (pop. ) deloc. nici (un sau (pop. ) de-un) pas, nicidecum, cîtuşi de puţin: nu le-oi lăsa nici pas a ieşi din casă.CR. nici pe departe, în nici un caz: frate-său nu semăna nici pe departe cu el.REBR. nici (un) picior de ..., nimeni, nici ţipenie: nici un picior de turc nu scăpă cu viaţă. ISP. nici pomană, (reg. ) nici urmă de ..., deloc, nici poveste, nici vorbă: despre pui, nici pomană.POP. nici pomeneală (de ... sau să ...), 1) nici vorbă (de ... sau să ...), în nici un caz, cu nici un chip: nici pomeneală nu era să fiu şi eu poftit.ISP. ; 2) nici urmă, nimic: nici pomeneală de dilijenţă.CAR. nici pomină, deloc; nici vorbă: despre felinare şi alte înlesniri. nici pomină! SAD. nici poveste, (fam. ) nici vorbă, nici pomeneală: te văd cam palid; suferi de ceva? - nici poveste!
nici prea-prea ...
nici prea-prea ..., nici peste măsură de ..., nici grozav de ...: nici bun prea-prea, nici rău de tot.COŞBUC.
nici prea-prea, nici foarte-foarte
nici prea-prea, nici foarte-foarte, aşa şi aşa, potrivit: o fiinţă nici prea-prea, nici foarte-foarte.CAR. nici pui de ... sau pui de ..., absolut nici o persoană, absolut nimeni: pe la prînzul cel mic, nu mai trecea pui de om.REBR. nici nu pute, nici nu miroase, nu-i nici bun, nici rău; e aşa şi aşa. nici nu se compară, sînt incomparabili. nici (nu) trăieşte, nici (nu) moare, boleşte (de multă vreme), se zbate între viaţă şi moarte. nici tu ..., nici tu ... sau fără tu ..., fără tu ... sau nu tu ..., nu tu ..., nici aceea (sau acela), nici cealaltă (sau celălalt): cînd s-au trezit, ia plugul şi ia boii de unde nu-s! nici tu Sîmbotin, nici tu Vinerean, nici tu Miercan, nici tu Joian, nici tu Lunel cel bălan ca laptele ... şi nici tu Mărţian! POP. ; ce să facă ei sărbătorile acasă, dacă nu tu copil, nu tu purcel, nu tu căţel? POP. nici tuns, nici ras, nicicum, în nici un fel. nici ţipenie (de om), nimeni: pe coridoarele tribunalului nu mai era nici ţipenie.CEZAR.P. nici ţîră de ..., (pop. ) nici urmă de ...
nici mort nici nu-i ninge, nici nu-i plouă nici nu-mi intră-n pungă, nici nu-mi iese nici nu-mi rage, nici nu-mi plînge nici o centimă nici o cirtă nici o coajă de pîine nici o mangură nici o picătură nici o secundă nici o ţîră nici pas nici pe departe nici picior de ... nici pomană
nici pui de ... nici nu pute, nici nu miroase nici nu se compară nici trăieşte, nici moare
nici tu ..., nici tu ... nici tuns, nici ras nici ţipenie nici ţîră de ... nici ţîrucă nici una, nici două nici un capăt de aţă nici un dram de ...
nici ţîrucă, (reg. ) 1) lipsit complet de ...; 2) nici un pic: ce folos că nu-i putere, nici ţîrucă mîngîiere.AL. nici una, nici două sau nici una, nici alta, fără multă vorbă, îndată, numaidecît: şi nici una, nici două, haţ! pe ied de gît.CR. nici un capăt de aţă, nimic, deloc. nici un dram de ..., nici un pic de ...
nici un moment
nici un moment, nici o clipă, nicidecum, în nici un caz: nu se gîndise nici un moment la viitor.
nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroasenici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase, se face a nu şti nimic despre ceva la care a luat parte. nici vorbă, 1) nici un cuvînt: să nu mai aud nici vorbă! ; 2) categoric, fără îndoială: nici vorbă că vom merge acolo ; 3) în nici un caz, pentru nimic în lume: să dau eu din buzunar? nici vorbă! nici vorbă nici zare nici zare (de ...), nici urmă (de ...), nici pic (de ...), defel, deloc: pe cer nu se vedea nici zare de nor. nici zi nici noapte
a nimeri ca Irimia cu oiştea-n gard a nimeri în plin a nimeri la tipic a nimeri miercurea la stînă nimica toată nimic mai mult ningă-plouă a-i ninge în barbă nins de ani nitam-nisam niţel cîte niţel noapte albă noapte bună! noapte de noapte noi între noi norocire că ... nostim şi cu picăţele
nouă ţări şi nouă mări nou-născut nou-nouţ nou venit nu altceva nu are cap de rău
nici zi(ua) (şi) nici noapte(a), niciodată, deloc: nice dzua, nice noaptea nu să pot odihni.VARLAAM. a (o) nimeri (sau a (o) da, a (o) lovi) ca Irimia (sau ca Ivan, ca Stan) cu oiştea-n gard sau a (o) nimeri ca ţiganul la împărat sau a (o) nimeri ca nuca-n perete, a proceda exact cum nu trebuie, anapoda; a face o prostie, a face una boacănă: a nimerit ca Irimia cu oiştea-n gard.POP. a nimeri (sau a atinge, a lovi) în plin, 1) a nimeri ţinta; 2) (fig. ) a-şi atinge scopul. a nimeri la tipic, (pop. ) a veni la momentul potrivit, a sosi la ţanc: ai nimerit la tipic; taman puneam masa! POP. a (o) nimeri (ca ţiganul) miercurea (sau vinerea) la stînă, a fi inoportun. (o) nimica toată, infim; fără însemnătate, fără valoare: ai născocit o dată şi o nimica toată, cît ghimpele, săracul, de mic şi iute acul.ARGHEZI. (atît şi) nimic mai mult, doar atît: te-ai deprins a socoti amorul o zăbavă, nimic mai mult.NEGR. ningă-plouă, oricînd; orice s-ar întîmpla: ningă-plouă, noi vom fi prezenţi. a-i ninge în barbă (sau pe cap) (cuiva), a încărunţi. nins de ani (sau de vreme), (despre oameni) bătrîn. nitam-nisam, brusc, pe neaşteptate, din senin: a picat la noi, nitam-nisam, tocmai cînd se apropia ora mesei. niţel cîte niţel, (reg. ) puţin cîte puţin, treptat: ura moştenită, niţel cîte niţel, zbucnea în năvălire şi măcel.ARGHEZI. noapte albă, 1) noapte petrecută fără somn; 2) noapte de vară din regiunile polare. noapte bună!, urare făcută cuiva înainte de culcare: noapte bună, moş Arvinte, fă hor, hor de-acunainte.AL. noapte de noapte sau noapte după noapte, în fiecare noapte, mereu. noi între noi sau (reg. ) noi în de noi, între ai noştri, între cunoscuţi: eram numai noi în de noi.CR. norocire că ..., (pop. ) bine că ..., noroc că ...: norocire numai că sîntem în veacul acesta.HEL. nostim şi cu picăţele, (fam. ; despreoameni) plin de haz, atrăgător, picant: e nostimă şi cu picăţele.BASS. (peste) nouă ţări şi nouă mări sau (peste) nouă mări şi nouă ţări sau (peste) nouă ţări şi mări sau peste nouă mări, peste nouă ţări, foarte departe: şi-a mers el zile şi săptămîni, peste nouă mări şi nouă ţări, pînă a dat de muntele acela.POP . nou-născut, 1) copil abia născut; sugar; 2) (fig. ) renăscut: lumea nou-născută.MARC. nou-nouţ, foarte nou: opincile îmi erau nouă-nouţe, mantaua curată.GANE. nou venit, persoană sosită de curînd (undeva sau la cineva): se răpezi ca fulgerul la noul venit.NEGR. nu altceva, (formulă de întărire) chiar aşa, întocmai: viersul ei plăcut, de pare că te ungea a inimă, nu altceva.ISP. nu are cap de rău (ce e), e foarte rău.
nu băga bîta-n furnicar! nu care cumva să ... nu că ..., dar ... nu căta că-s mic nu ceva nu cine ştie ce nu cumva ...? nu cumva să ... nu de alta, dar ... nu demult nu e bun de ... cum nu sînt eu de popă nu e bun d-un tun
nu băga bîta-n furnicar!, nu te amesteca unde nu ai treabă! nu care cumva să ..., în nici un caz să nu ..., Doamne fereşte să ...: îi rugai să se lase de a face călătoria aceasta, ca nu care cumva să meargă la pieirea capului său.ISP. nu că ..., dar ..., să nu credeţi cumva că ..., însă ...: nu că mă laud, dar puteţi întreba şi pe coconu ... cum, Doamne iartă-mă,-i zice? AL. nu că(u)ta că-s mic, nu te uita că-s mic. nu ceva, nu altceva, nu alta: i-a căzut tronc la inimă, nu ceva.CONTEMP. nu cine ştie ce, (destul de) puţin. nu (care) cumva ...?, oare (întîmplător, eventual) nu ...?: nu cumva aş putea să-l angajez în trupa mea? AL. nu (care) cumva să ..., nici într-un caz să nu ..., sub nici o formă să nu ...: să nu cumva să deschideţi [uşa], pînă ce nu-ţi auzi glasul meu.CR.
nu e chip nu e de mutra lui
nu de alta, dar ..., nu din alt motiv, ci pentru că ...: ia-ţi umbrela! nu de alta, dar s-ar putea să plouă! nu demult, de puţin timp. nu e bun de ... cum nu sînt eu de popă, nu e făcut pentru ..., n-are calităţile necesare pentru ... nu e bun d-un tun, (pop .) nu e bun de nimic. nu e (de) chip, nu se poate, nu e posibil, e peste putinţă: nu-i chip de a o scoate la capăt cu omul acesta.NEGR. nu e de mutra lui, nu e de nasul lui.
nu e în toate zilele Paşti nu e mod nu e nici o brînză de el nu eşti în toate ale tale
nu e în toate zilele Paşti, nu se petrec în fiecare zi evenimente deosebite, nu avem mereu prilej de bucurie. nu e mod, (reg. ) nu e posibil, nu e chip. nu e nici o brînză de el sau nu face nici o brînză, nu e bun de nimic. nu eşti în toate ale tale, nu eşti în apele tale.
nu e timpul trecut nu e treabă nu face nici două parale nu face nimic!
nu e timpul trecut, nu e prea tîrziu, mai e timp (pentru a face ceva): nici acum nu e timpul trecut.ISP. nu e treabă, nu-i rost, nu-i speranţă să se întîmple ceva bun: văzînd că nu e treabă, începură a-şi spune greşelele.POP. nu face nici două parale, nu are nici o valoare, nu e bun de nimic. nu face nimic!, nu are importanţă!
nu face să ... nu fi copil!
nu face să ..., nu se cade să ..., nu se cuvine să ...: nu face să lăsăm damele pentru ca să ne aştepte.CAR. nu fi copil!, poartă-te ca un om matur!
nu glumă nu-i a bine
nu glumă, de-a binelea, de tot, serios, tare: era un brad de flăcău, chipeş şi drăgălaş, nu glumă.ISP. nu-i a bine, nu-i semn bun. nu i-ar muri mulţi înainte!, de-ar muri mai repede!: baba mea e o sterpătură ... nu i-ar muri mulţi înainte! CR. nu i-a venit încă rîndul la horă, (despre fete) e încă prea tînără. nu-i (nici un) bai (că ...) sau de asta nu (mi-)i bai, (reg. ) nu face nimic, nu e nici o pagubă. nu-i cade coada!, nu păţeşte nimic!, nu se prăpădeşte!: fata, care ştia că de făcut treabă nu mai cade coada nimărui, îşi suflecă mînicile, călcă lut şi lipi cuptioriul.CR.
nu i-ar muri mulţi înainte! nu i-a venit încă rîndul la horă nu-i bai nu-i cade coada!
nu-i cine ştie ce nu-i curat nu-i cuvînt nu-i dă curul de pămînt nu-i glumă nu-i iertat nu-i numai un cîine scurt de coadă nu-i trece nimeni pe dinainte nu-i vorbă nu-i vreme de numărare nu încape tocmală nu încape vorbă
numai aşa nu mai bea mîţa oţet numai că ...
numai ce numai cît numai colea numai cu trupul
nu mai departe ... numai de un gust nu mai e mult pînă departe nu mai e pomana aia numai în glumă
nu-i cine ştie ce, nu-i mare lucru. nu-i (lucru) curat, e nefiresc, necurat, blestemat; nu e lucru cinstit: el pricepuse că beţia aia d-atunci nu fusese lucru curat.ISP. nu-i cuvînt, (reg. ) nu încape discuţie, nu încape vorbă, nici vorbă: bună [femeie], stăpîne, nu-i cuvînt; dar ştii că este o vorbă:cînd nici nu gîndeşti, atunci te trînteşte.CR. nu-i dă curul de pămînt (sau de călcîie), (reg. ) nu-şi vede capul de treburi; nu mai ştie pe unde să scoată cămaşa, de ocupat ce este. nu-i (de) glumă, e lucru serios: nu era de glumă cu Mustafa.GHICA. nu-i iertat, (înv. ) nu-i îngăduit, nu-i permis: aceasta nu-i ertat.CONACHI. nu-i numai un cîine scurt de coadă, mai sînt şi alţii de felul celui în discuţie. nu-i trece nimeni pe dinainte, nu se lasă (sau nu poate fi) întrecut, depăşit. nu-i vorbă, e de la sine înţeles, nu încape vorbă: lui Duce-se-n-pietri, nu-i vorbă, nu-i prea place lucrul ăsta.POP. nu-i vreme de numărare, (reg. ) nu-i vreme de pierdut. nu încape tocmală, nu încape discuţie: ţara asta vrea profteţionism - nu mai încape tocmeală! CAR. nu (mai) încape vorbă sau (mai) încape vorbă?, indiscutabil, fără doar şi poate: că am făcut progrese satisfăcătoare, dintr-un punct de vedere, nu mai încape vorbă.CAR. numai aşa sau aşa numai, 1) fără complicaţii, simplificat (sau simplu): unele [arme] împodobite cu nestimate, altele numai aşa, fără podoabe.ISP. ; 2) nemotivat, dezinteresat, (pe) degeaba: fata nu-i de cele de pe drumuri, s-o luaţi numai aşa, cum s-ar întîmpla.CR. nu mai bea mîţa oţet, (fam. ) nu se mai prinde, caută-ţi alt fraier. numai (atîta) că ... sau (reg. ) numai cît ..., (atîta) doar că ..., (atîta) numai că ...: numai atîta că moşneagul a rămas pleşuv şi spetit.CR. numai ce (iată sau (pop. ) iaca), (înv. şi pop. ) 1) (iată că) deodată, brusc, pe loc: iar boierii munteneşti, dacă l-au văzut, numai ce au încremenit.NEC. ; 2) imediat: nu plecase bine baba din casă, şi numai ce vine la fată un piţigoi.POP. ; 3) ci doar: Despot, dacă s-au văzut aşezat la domnie, nemic de aceea nu grijea, ce numai ce prăda şi făcea răutăţi în ţeară.URECHE ; 4) numai cît. numai (sau doar, fără) cît (sau ce), 1) (înv. şi reg. ) (de) abia; îndată ce ...: numai cît întră în besearecă osîndi şi pre vamîş şi pre alţi oameni.VARLAAM ; 2) numai (atîta) că ... numai colea, foarte aproape: iac-aşa, tomniţa-i numai colea.POP. numai cu trupul, numai cu ceea ce era îmbrăcat, numai cu ce are pe el: lăsîndu-mi trăsura cu tot ce avusesem lîngă mine, scăpai numai cu trupul în trăsura d-lui Filip.GHICA. nu mai departe ..., 1) chiar în cazul ..., chiar în ceea ce priveşte pe ...; 2) bunăoară, de pildă: cele tinere fug de noroc, nu mai departe Ilinca, el dă s-o prindă orb şi ea fuge de-şi rupe capul! CONTEMP. numai de (sau pentru) un gust, de o poftă, de un capriciu: avocatul învîrteşte o mică prefă în trei, ştii, numai d-un gust. DELAVR. nu mai e mult pînă departe, ceea ce părea îndepărtat, irealizabil, urmează să se întîmple în curînd. nu mai e (sau s-a dus) pomana aia, (reg. ) a înţărcat bălaia. numai în glumă, 1) fără intenţii serioase; 2) fără gînduri rele, ascunse.
nu mai în mult să ... numai ochi şi urechi nu mai puţin ... numai sapa şi hîrleţul numai să ... nu mă costă nimic nu mă încălzeşte! nu mă lua aşa! nu mă nebuni! nu mă omorî! a număra îmbucăturile a număra paşii cuiva a număra pe degete a număra pietrele a nu număra zile multe numărul unu nu mă trage inima nume de ... nu miroase a nas de om nu mult după ... nu numai că ... nu oarecum să ... nu o dată nu piere lumea nu prea ...
nu s-a răcit de tot cenuşa nu se află! nu se dărîmă pămîntul nu se prinde!
nu mai în mult să ..., (înv. ) de acum înainte să nu mai ...: nu mai în mult voroava Lupului să se trăgăneze.CANT. numai ochi şi urechi, foarte atent. nu mai puţin ..., (măcar) în egală măsură, de asemenea, deopotrivă: şi d-voastră, nu mai puţin decît noi, sînteţi în neastîmpăr.GHICA. numai sapa şi hîrleţul, (despre oameni) nu mai are mult de trăit. numai să ... (sau de ..., dacă ...), doar dacă ..., cu condiţia ca ...: fă cum ştii, numai să nu ne bagi şi pe noi în belea.CR. nu mă costă nimic, e uşor, nu pretinde efort. nu mă încălzeşte!, nu-mi ţine de cald, nu-mi foloseşte la nimic, nu mă interesează, nu mă priveşte. nu mă lua aşa!, nu-mi vorbi în felul acesta! nu mă (în)nebuni!, (fam. ) nu mai spune!, ce vorbeşti?, măi să fie!, nu zău?: nu mă-ne-buni, onorabile! dumneata eşti? CAR. nu mă omorî!, (fam. ) nu mai spune!, ce vorbeşti?, nu mă nebuni! a număra îmbucăturile (sau înghiţiturile) (cuiva), a ţine socoteală la mîncare (cuiva). a număra paşii cuiva, a supraveghea pas cu pas pe cineva. a (se) (putea) număra pe degete (sau pe o mînă), a fi un număr (foarte) mic de obiecte sau fiinţe: sînt aşa de puţine că le-am putea număra pe degete.CAR. a număra pietrele (sau pavelele), (reg. ) a umbla fără rost, a bate străzile: îmi place a lăinici pe uliţe - sau, cum se zice, a număra pavelele.NEGR. a nu număra zile multe sau a număra puţin, a (mai) avea puţin de trăit: păstrăvul e prea trecător şi numără puţin.SAD. numărul unu, (fam. ) de primă calitate; straşnic, excelent. nu mă trage inima, n-am curaj; n-am chef; nu mă trage aţa. (în) nume de ..., (înv. ) socotind că ..., recunoscînd drept ...; ca şi ...: atîta-l zmîciră şi-l dărîmară, cît îl lăsară nume de mort.DOS. nu miroase a nas de om, nu este cinstit, onorabil: să umblaţi numai aşa de frunza frăsinelului, ... asta nu miroase a nas de om.CR. nu mult după ..., după puţină vreme: nu mult după aceasta, numai iacă că vine şi moartea.CR. nu numai că ..., în afară de faptul că ..., pe lîngă că ...: vizite ca ale dumitale nu numai că nu mă supără, dar îmi fac chiar mare plăcere.CAR. nu oarecum să ..., (înv. ) în nici un caz să nu ..., nu care cumva să ...: să cade noao a asculta celor ce să aud, ca nu oarecum să cădem. (a.1683).GCR. nu o (singură) dată, în repetate rînduri, adesea. nu piere lumea (sau tîrgul), nu-i nici o grabă: vom merge altădată, că doar nu piere lumea.AL. nu prea ..., nu chiar ..., nu tocmai ...: era o femeie tînără, nu prea frumoasă.CAMIL.P. nu s-a răcit de tot cenuşa (cuiva), n-a murit de multă vreme (cineva): d-l Dimancea cutează s-o atingă [memoria lui M. Costache Epureanu], cînd încă nu s-a răcit de tot ce- nuşa mult regretatului bărbat de stat.CAR. nu se află!, (pop. ) e imposibil!, nu există! nu se dărîmă pămîntul sau se dărîmă pămîntul?, nu se întîmplă nimic: mai răbdaţi şi voi două ceasuri, că doar nu se dărîmă pămîntul! nu se prinde!, (fam. ) nu mă poţi păcăli!, nu ţine figura!: hai, las-o baltă că nu se prinde!
nu stă natra într-un fir
nu stă natra într-un fir (reg. ), nu e mare pagubă.
nu şaga-maga
nu şaga-maga, (reg. ) nu glumă: ţiganii se bucură mult de el, că era harnic la lucru, nu şaga-maga.POP. nu şagă, (reg. ) (formulă de întărire) nu joacă, nu glumă; nu glumesc: sute şi mii de braţe trebuie acolo, nu şagă.CR. nu şi nu, categoric nu, în nici un caz, sub nici o formă: cocoana, nu şi nu! că i-i urît grecul.SAD. nu (prea) ştie multe, e impulsiv, nepăsător la urmările faptelor sale: ş-apoi las’pe popa Niculai Oşlobanu, căci el nu prea ştie multe; slujeşte cîte trei liturghii pe zi şi pomeneşte la hurtă.CR. nu ştii (sau mai ştii) cum vine vremea, se spune pentru a evidenţia caracterul imprevizibil sau accidental al unor întîmplări survenite: mai ştii cum vine vremea, poate să te faci popă aici.CR. nu ştii de unde sare iepurele!, nu ştii ce surpriză te aşteaptă! nu ştii româneşte?, nu înţelegi ce-ţi spun?, te faci că nu pricepi? nu ştiu, zău, (pop. ) mă îndoiesc, mă întreb dacă nu cumva ...: nu ştiu, zău, unde ajungem.EM. nu ştiu ce, 1) indefinit, inexprimabil, inexplicabil: pentru că-n toat-a ei făptură e-un „nu ştiu cum“ ş-un „nu ştiu ce“.EM. ; 2) bagatelă, fleac: chiar de ne va rămînea în spate baia, nu vom pierde nu ştiu ce.AGÂRB. nu ştiu ce-mi vine, nu ştiu ce mă face (să ...): vai de mine ... nu ştiu ce-mi vine.AL. nu ştiu ce să-mi fac (sau n-am ce-mi face) capului, (înv. şi pop. ) n-am încotro: pe fiul cel mai mic ... nu-l trăgea inima a pleca în peţit; dară n-avu ce-şi face capului, căci ta- tă-său îl trimetea într-una să caute a se căpătui şi el.ISP. nu ştiu cît ... (cîtă ... etc.), (foarte) mult: mergînd înainte cale de nu ştiu cîte zile, dete de palaturile lui Verdeş-împărat.ISP. nu ştiu cum, 1) de neînţeles, ciudat, bizar; 2) care nu poate fi exprimat, inexprimabil: e un „nu ştiu cum“ şun „nu ştiu ce“.EM. nu ştiu zău, serios că nu ştiu. nu te mai întîlneşti cu pomana asta!, nu mai pupi un asemenea noroc (sau chilipir)! nu te teme,fii convins, fii sigur: altfel nusacrificam eu ditamai pasăre, nu te teme.VINEA. nu te uita în gura lui!, nu lua în seamă ce spune, nu te lua după el, nu-l crede! nu (după) tîrzie vreme, (înv. şi pop. ) nu după mult timp, curînd: nu după tîrzie vreme, ... se desprinse o umbră şi veni către el.SAD. nu tîrziu după ..., nu mult timp după ... nu ţine figura!, (fam. ) nu merge!, nu se poate! nu ţine nici de cald, nici de frig, nu e de nici un folos, nu prezintă nici un interes. nu-ţi pică nasul sau nu-ţi ia din nas (dacă ...), nu pierzi nimic (dacă ...). nu umbla cu şoalda (sau cu cioara vopsită)!, (fam. ) nu fi şmecher! nu zi hop pînă nu intri în joc (sau pînă nu treci şanţul)!, nu te bucura înainte de a vedea sfîrşitul!, nu te lăuda prea devreme cu o izbîndă nesigură! oameni buni!, (formulă de adresare): oameni buni! an iarnă, bordeiu-mi arsese.AL. oastea lui Papuc, mulţime neorganizată, nedisciplinată: parcă era oastea luiPapuc.CR. obişnuinţa (sau deprinderea) e a doua natură, obişnuinţa înlocuieşte tendinţele naturale. a o obîrşi (cu cineva), (reg. ) a o păţi (cu cineva). obraz de scoarţă, om fără ruşine, neobrăzat: ce-i de făcut? ... s-a trece ea şi asta; obraz de scoarţă şi las-o moartă-n popuşoi.CR.
nu şagă nu şi nu nu ştie multe nu ştii cum vine vremea nu ştii de unde sare iepurele! nu ştii româneşte? nu ştiu, zău
nu ştiu ce nu ştiu ce-mi vine
nu ştiu ce să-mi fac capului nu ştiu cît ... nu ştiu cum nu ştiu zău nu te mai întîlneşti cu pomana asta! nu te teme nu te uita în gura lui! nu tîrzie vreme nu tîrziu după ... nu ţine figura! nu ţine nici de cald, nici de frig nu-ţi pică nasul nu umbla cu şoalda !
nu zi hop pînă nu intri în joc ! oastea lui Papuc obişnuinţa e a doua natură a o obîrşi obraz de scoarţă
obraz subţire o bucată de drum o bucată de pîine o bucată de vreme o casă de copii ochenat şi sprîncenat ochi broşteşti ochi de ciur ochi de vultur o clipă! ocna îl paşte a se ocupa cu şederea a ocupa loc odată cu capul! odată pentru totdeauna odată şi odată a odihni bucatele o fi ! a ofta din băierile inimii a ofta după cineva o fugă de cal o grădină de om o grămadă de ... o idee oleacă de ... omagiile mele! om al faptelor o mamă de bătaie om cu casă om cu greutate om cu nărăveală om cu scaun la cap om de bine om de litere om de mascaradă
obraz subţire, persoană fină, pretenţioasă: sînteţi obraze subţiri.CR. o bucată de drum, o anumită distanţă: au mers o bucată de drum împreună, după care s-au despărţit.POP. o bucată (sau un codru) de pîine, minimum de existenţă: cere a servi pe boierul pentru o bucată de pîne.FIL. o bucată de vreme, un anumit timp. o casă de copii, copii mulţi: o văduvă sărmană şi c-o casă de copii.CR. ochenat şi sprîncenat, bătător la ochi; frapant, strident. ochi broşteşti, (pop. ) ochi bulbucaţi. ochi de ciur, ochi foarte mici: başchiri sălbatici, cu suliţi lungi, cu ochi de ciur, alerg pe cai zburdatici.AL. ochi de vultur (sau de şoim, de pisică), (fig. ) privire ageră. o clipă!, răbdare! ocna îl paşte, va ajunge în puşcărie. a se ocupa cu şederea, (fam. ) a nu face nimic. a ocupa loc, (reg. ) a se aşeza. odată cu capul!, cu nici un preţ, nici mort!: nu deschide, odată cu capul! CAR. odată pentru totdeauna, definitiv. odată şi odată, demult; într-o bună zi, cîndva, mai devreme sau mai tîrziu. a odihni bucatele (sau mîncarea), a-şi face siesta: boierul, cît de sărac, tot îşi odihneşte bucatele după masă.POP. o fi (că prea-i zici cu foc)!, tot ce se poate, e posibil: o fi! nu tăgăduiesc.FIL. ; o fi, că prea le zici cu foc! POP. a ofta din băierile inimii, a ofta din adîncul sufletului. a ofta după cineva (sau după ceva), a regreta pierderea cuiva (sau a ceva); a tînji după cineva (sau după ceva): toată ziulica ofta omul după o vorbă mai dulce.CAR. o fugă de cal, o distanţă potrivită: ian cît cole, o palmă de loc, o fugă de cal.AL. o grădină de om, o persoană agreabilă, încîntătoare. o grămadă de ..., o mulţime de ..., foarte mulţi ...: o grămadă de trebi.NEGR. o idee (de ...), o cantitate (redusă), puţin: e cu o idee mai mare ; împrumută-mi o idee de zahăr. oleacă (sau olecuţă) de ..., un pic de ..., puţin: să mai bem cîte oleacă de apă! EM. omagiile mele!, (formulă de salut respectuos) vă prezint omagiile mele!: omagiile mele, scumpă doamnă! om al faptelor, persoană care-şi pune în practică proiectele, năzuinţele. o mamă de bătaie, o bătaie straşnică: o bătaie ca aceea ori o mamă de bătaie.SAD. om cu casă, om însurat, om la casa lui. om cu greutate, 1) persoană cu familie grea; 2) persoană cu autoritate, cu influenţă. om cu (sau de) nărăveală, (reg. ) om cu deprinderi civilizate, cu care te poţi înţelege: pleci ... la om de nărăveală.CONV.LIT. om cu scaun la cap (sau cu socoteală), persoană rezonabilă. om de bine, persoană altruistă. om de litere, literat. om de mascaradă, om de nimic, secătură.
om de nimic om de omenie om de paie om de pe stradă om de ştiinţă om de treabă om dintr-o bucată om făcut om hîrbuit o mînă de om o mîndreţe de fată a se omorî cu gîndul a omorî cu zile a omorî două muşte dintr-o lovitură a-l omorî dracul a-şi omorî foamea a omorî în bătaie a omorî păduchele pe burtă a-şi omorî timpul omul dracului o nebunie! o palmă de loc a opri calea a opri elanul a se opri la calea jumătate opt un cal oră de oră a orbi de la obraz ordinul calţavetei
ori capul de piatră, ori piatra de cap orice ar fi ori de cîte ori
om de nimic, hahaleră, secătură. om de omenie, om cumsecade, de treabă: e păcat că s-a prăpădit aşa om de omenie.CAR. om de paie, om fără personalitate: cumpără moara ... printr-un om al lui de paie.SAD. om de pe stradă, primul venit; oricine. om de ştiinţă, savant. om de treabă, (fam. ) persoană cumsecade. om dintr-o bucată, om integru: la el mă duc, că-i om dintr-o bucată.CEZAR.P. om făcut, 1) persoană cu stare; 2) persoană ajunsă la maturitate (sau la independenţă). om hîrbuit, persoană cu sănătatea zdruncinată. o mînă de om sau om puţin la trup, persoană mică de statură, firavă: după ce că eşti o mînă de om, te mai şi răţăieşti la mine! VLAH. o mîndreţe de fată, o fată frumosă: şi avea împăratul o mîndreţe de fată.POP. a se omorî cu gîndul, a se gîndi; a se frămînta. a omorî cu zile (pe cineva), 1) a pricinui moartea cuiva înainte de vreme; 2) a produce necazuri mari cuiva: mă omori cu zile, împieliţatule! POP. a omorî două muşte (sau doi iepuri) dintr-o lovitură, a da o lovitură dublă. a-l omorî dracul (pe cineva), (pop. ) a avea epilepsie. a-şi omorî foamea, a-şi potoli foamea; a mînca. a omorî în bătaie (pe cineva), a bate foarte tare (pe cineva): las-că vine el acasă! o să-l omor în bătaie.SAD. a omorî păduchele pe burtă, a fi foarte sătul. a-şi omorî timpul (sau vremea) (cu ceva), a-şi ocupa timpul cu nimicuri; a-şi pierde vremea: doi oameni fără grabă, care vor să-şi omoare vremea.SAD. omul (sau om al) dracului, om îndrăcit, drăcos, plin de draci. o nebunie!, extraordinar!, formidabil!, teribil!, nemaipomenit!: vizită expoziţia; o nebunie! o palmă de loc, 1) o distanţă foarte mică; 2) o suprafaţă mică de teren: avea şi el o palmă de loc pe o costişă, la marginea satului.REBR. a opri calea (cuiva) sau (înv. ) a-i fi oprită calea (cuiva), a ţine calea cuiva. a opri (sau a tăia) elanul (sau avîntul) (cuiva), a domoli (pe cineva). a se opri la (sau a se întoarce de la) calea jumătate (sau jumătate calea), a se întoarce de la mijlocul drumului. opt (pe) un cal sau hop un cal, (glumeţ) un singur cal trage căruţa foarte încărcată: hii! opt un cal, că nu-s departe Galaţii! CR. oră de oră, mereu, întruna. a orbi (sau a chiorî) de la obraz (pe cineva), a minţi în faţă (pe cineva): ai mai pomenit aşa ceva? să te chiorască de la ochi? SAD. ordinul calţavetei, Ordinul (englezesc al) Jartierei: are ordinul calţavetei, ca şi infantulPortugaliei.NEGR. ori (cu) capul de piatră, ori (cu) piatra de cap, într-un fel sau altul; fie ce-o fi!: stăpîne, zise atunci calul, de-acum înainte ori cu capul de piatră, ori cu piatra de cap, tot atîta-i; fii odată bărbat şi nu-ţi face voie rea.CR. orice ar fi, orice s-ar întîmpla: nu plec de aici orice ar fi. ori de cîte ori, de fiecare dată, în toate cazurile: am izbutit ori de cîte ori te-am ascultat. ISP.
ori încotro ori laie, ori bălaie ori tunsă, ori rasă a orîndui de moarte osebit de ... o secundă! a osîndi la şanţ o sumă de ... o toană o ţîră o ţîrişoară o ţîrucă oul lui Columb o umbră de om o viaţă de om o vreme pace vouă! p-aci ţi-e drumul pagubă că ... parcă am omorît pe tata parcă ar fi căzut din nori parcă ar fi scos de la naftalină parcă i-a luat pînza de pe obraz parcă i-a murit mireasa
parcă-i tras prin inel parcă-i un făcut parcă-i un fir de tort parcă îi arde jăratec sub tălpi
ori încotro, indiferent în ce direcţie. ori laie, ori bălaie, ori una, ori alta: de s-ar alege odată! ori laie, ori bălaie! GALA. ori tunsă, ori rasă, într-un fel sau altul. a orîndui de moarte (pe cineva), (înv. ) a condamna la moarte (pe cineva): au făcut un izvod, ... în carele au scris numerele a cîţiva senatori, ca cum i-ar fi orînduit de moarte. CANT. osebit de ..., în afară de ..., pe lîngă ...: şi osebit de asta, nici nu mi-e bine.CR. o secundă!, o clipă!, un minut!, un moment!: o secundă, ca să afli şi restul întîmplării.SAD. a osîndi la şanţ (pe cineva), (înv. ) a pedepsi la muncă silnică (pe cineva): au osîndit ... pe Mavrodin la şanţ pe 10 ani. (a.1790). IORGA. o sumă de ..., o seamă de ..., un număr de ...: o sumă de părinţi sunt ... nemulţumiţi de copiii lor.CAR. o toană, puţin, cîtva: cară-te cît e cu cinste, că-ţi mai lungesc urechile o toană! CAR. o ţîră, (pop. ) un pic, puţin: numai o ţîră cît a stat de s-a uitat, a făcut ţurţuri la gură.CR. o ţîrişoară, (reg. ) un pic, puţin: ridică capacul o ţîrişoară, ca să se uite.ISP. o ţîrucă, (reg .) puţin: staţi o ţîrucă şi cinstiţi şi din mustul nostru.SAD. oul lui Columb, problemă considerată insolubilă, dar rezolvată simplu. o umbră de om, o persoană foarte slabă. o viaţă de om, întreaga viaţă. o vreme, un (anumit) timp: o vreme n-a mai plouat. pacebună!,(formulă de salut la despărţire). pace vouă!, (formulă bisericească de salut şi de binecuvîntare): Pace vouă! Şi binecuvîntare cui v-a dat! ARGHEZI. p-aci ţi-e drumul, (pop. ) porneşte la drum; întinde-o!, tuleo, băiete!: îşi lua măgarul de căpăstru şi p-aci ţi-e drumul.POP. pagubă că ... (sau de ...), (reg. ) păcat că ... (sau de ...): pagubă că Toderică n-a avut ... o daltă.NEGR. parcă (sau doar n-)am omorît pe tata (şi pe mama) sau doar n-am omorît pe nimeni (sau pe cineva), de ce să sufăr eu, că doar n-am nici o vină? parcă ar fi căzut din nori, (despre oameni) parcă nu face parte din lumea asta, aşa e de străină de cele ce se petrec în jur. parcă ar fi scos de la naftalină, (fam. ) 1) învechit, demodat; 2) repus în circulaţie; readus în actualitate. parcă i-a luat (cineva) pînza de pe obraz (sau de pe ochi), (reg. ) parcă s-a sculat din sicriu: galbăn la faţă de parcă-i luase pînza de pe obraz.CR. parcă i-a murit mireasa,e foarte supărat. parcă-i (sau pare, gîndeşti că-i) tras prin (sau printr-un) inel (sau prin (sauprintr-o) verigă, printr-o mărgea) sau tras ca prin inel, cu trupul subţire, mlădios, graţios; zvelt: era voinic şi tinerel, înalt şi tras ca prin inel.COŞBUC. parcă-i un făcut (sau lucru făcut), parcă-i lucru necurat: ori de cite ori ajung pînă la d-ta, caz; parcă e un făcut.DELAVR. parcă-i un fir de tort, e foarte slab; e slab ca un ţîr. parcă îi arde jăratec (sau foc) sub tălpi sau arde focul la tălpile picioarelor, pericolul e iminent: unde să se ascundă ... acum, cînd focul; arde la tălpile picioarelor? GALA.
parcă îi tot ninge şi îi plouă parcă îi tot pute ceva parcă-l alungă tătarii parcă l-a pus pe şapte cai parcă m-ar muşca un purice parcă nu-i sînt boii acasă parcă te-alungă turcii parcă toată lumea ar fi a lui parcă tot suge la ţîţă
parcă ţi-a ieşit un sfînt din gură pare că parte ..., parte ... partea leului partea sufletului pas alergător
pas cu pas a o paşli a paşte bobocii a paşte cinstea cuiva a paşte cu prăjina a-l paşte gîndul a paşte iarba pe care o cunoşti a-l paşte păcatul
parcă îi (îţi etc.) tot ninge şi îi (îţi etc.) plouă, e veşnic nemulţumit, posomorît: te văd mereu înnegurat; parcă îţi tot ninge şi-ţi plouă. CAMIL.P. parcă îi tot pute ceva, nu-i place nimic; e veşnic nemulţumit. parcă-l alungă tătarii (din urmă), e foarte grăbit: cuconaşul era grăbit, parcă-l alungau tătarii din urmă.AL. parcă l-a pus (sau a pus-o) pe şapte cai, parcă i-a mai trecut mînia, supărarea,parcă s-a mai îmbunat: aşa se bucurase zgripţuricea debabă, parcă o pusese pe şapte cai! POP. parcă m-ar (te-ar, l-ar etc.) muşca (sau pişca) un purice, nu-mi (nu-ţi, nu-i etc.) pasă, nu mă (te, îl etc.) doare. parcă nu-i sînt (toţi) boii acasă, e indispus, supărat. parcă te-alungă turcii sau parcă-l aleargă (sau gonesc) turcii sau parcă l-au luat turcii la goană, parcă dau turcii şi tătarii, prea te grăbeşti. parcă toată lumea ar fi a lui, e nespus de fericit. parcă tot suge la ţîţă, e cam prost din fire, n-are minte: om în trup destul de mare şi minte de copil are; ştie vorbe să îndruge, parcă tot la ţîţă suge.PANN. parcă ţi-a (v-a etc.) ieşit un sfînt din gură, (pop. şi fam. ) ai (aţi etc.) dat o soluţie neaşteptat de bună, ai spus exact ceea ce trebuie: parcă v-a ieşit un sfînt din gură, luminate împărate, zise atunci Flămînzilă.CR. pare că, parcă: ochii lui albaştri străluceau pare că de putere şi energie.EM. parte ..., parte ..., pe jumătate ..., pe jumătate ...; fie ..., fie ...: parte greceşte, parte franţuzeşte, ... izbutiseră totdeauna să se înţeleagă.SAD. partea leului, partea cea mai mare dintr-un cîştig realizat în comun, rezervată de cineva pentru sine: partea leului o bag eu în buzunar.REBR. partea sufletului, (înv. ) mulţumire sufletească. pas alergător, mers în fugă. pas cu (sau (înv. ) la, din) pas, 1) încetul cu încetul, treptat: pas cu pas, trecutul mort se deştepta.SAD. ; 2) din aproape în aproape: mergînd pas la pas pe calea analizei.HASD. ; 3) îndeaproape: îi va permite a urmări pas cu pas pre trufaşu-i antagonist. OD. ; 4) mereu: m-a urmat, pas cu pas, pînă azi.ARGHEZI. a o paşli, (reg. ) a o şterge (de undeva): erai să ne dăruieşti cu milă şi cu daruri împărăteşti, dacă nu te vedeam cînd ai paşlit-o.CR. a paşte bobocii (sau muştele, (înv. ) vîntul), a pierde vremea fără rost, în zadar: mulţi nerozi ... pasc vîntul.PANN. a paşte cinstea cuiva, (înv. ) a dezonora pe cineva: iară de va face pentru să-i pască cinstea lui ... atunce nu să va certa ca un suduitoriu de domnie iară cu alte certări mari.PRAV. a paşte cu prăjina (pe cineva), (înv. ) a pîndi (cu intenţii agresive) pe cineva: da de cînd vă pasc eu cu prăjina? AL. a-l paşte gîndul (sau un gînd) (pe cineva), a fi preocupat, frămîntat de ceva: îl păştea gîndul să se mute la Bucureşti. a paşte iarba pe care o cunoşti, a păzi lucrul pe care-l cunoşti, care ţi-e aproape; a face ceea ce eşti deprins să faci. a-l paşte păcatul (pe cineva), a fi cît pe ce să se întîmple o nenorocire: era să ne pască alt păcat: cît pe ce să ne toropească bradul aprins.CR.
a(-şi) paşte prilejul (sau vremea), (înv. ) a pîndi momentul potrivit: sosind boierii la Poartă, ş-au păscut a paşte prilejul prilejul şi, cînd au ieşit împăratul, ei ş-au aprins rogojine în cap.NEC. (e) păcat că ... (sau să ..., de ...) sau (e) păcat de Dumnezeu sau (e mai) mare păcat(ul), îmi pare rău că ... păcat că ... (sau de ...): nu-i păcat de Dumnezeu? CR. păcat că te-a făcut Dumnezeu rumân cu căciulă! sau geaba mai porţi căciulă!, ce folos de tine, dacă păcat că te-a făcut Dumnezeu rumân cu căciulă! eşti prost? (vai de) păcatele mele (ale tale etc.)! sau păcatele mele cele grele!, vai de mine (de tine etc.)!: bine, nene, păcatele mele ! păcatele mele, de ce n-ai venit la berărie? CAR. pămînt de hrană pămînt (sau loc) de hrană, pămînt arabil. pămîntul (sau ţara) făgăduinţei, 1) Palestina; 2) (fig. ) ţară fericită, mănoasă, blagoslovită: Moldova se făcu pămîntul făgăduinţiipentru acest neam.NEGR. pămîntul făgăduinţei pămîntul făgăduit pămîntul făgăduit, (înv. ) pămîntul făgăduinţei: şi pămîntul făgăduit nu se spodobiră. CORESI. a păpa banii (sau paralele, părăluţele, agoniseala, averea) (cuiva), a cheltui, a toca banii (cuiva): în tot a păpa banii cazul, agerul redactor şi isteţul nostru diplomat are să le pape frumuşel părăluţele.CAR. a păpa bătaie a păpa bătaie, (fam. ) a mînca bătaie. a păpat miaul a păpat miaul, a păţit-o. a părăsi lumea a părăsi lumea, a muri: cel ce părăsea lumea nu se cădea să fie îngropat în ţintirimul nostru.SAD. a părăsi patul, 1) a se da jos din pat; 2) (p.ext. ) a se face bine, a se însănătoşi: cînd a părăsit, după trei a părăsi patul luni, patul, era slab ca o scîndură.CEZAR.P. a părăsi scena, 1) a renunţa la profesiunea de actor, a se retrage din teatru; 2) (p. gener. ) a se retrage dintro activitate oarecare sau din viaţa socială: un om ca tine, oaspe lui Cezar şi Mecena, cînd lumea îl aclamă nu părăseşte scena.AL. a părăsi scena
a părăsi terenul a-i părea bine că ... a i se părea cu ruşine a i se părea gardul pîrleaz
a-i părea rău de ... părere de bine părere de rău păs pămîntului
a părăsi terenul, a ceda, a se da bătut: vrei să pleci, prietene Mirel? această înseamnă că n-ai fler de gazetar; părăseşti terenul tocmai cînd ceaiul dansant ... începe să fie mai interesant.CEZAR.P. a-i părea (cuiva) bine că ..., a se bucura că ... a i se părea cu ruşine, (înv. ) a se ruşina: i să părea cu ruşine de cearta ce se făcea.PANN. a i se părea gardul pîrleaz, (pop. ) a fugi mîncînd pămîntul. a-i părea rău (cuiva) de ... (sau după ...), 1) a regreta (pe cineva sau ceva): rău să nu vă pară de această glumă ce-o fac astă-seară.PANN ; 2) a compătimi (pe cineva): îmi pare foarte rău de ea, dar trebuie să avem curaj a ne închina soartei.CAR. părere de bine sau (înv. ) părere bună sau bună părere, bucurie, mulţumire: de păreri bune, obrajii peste tot i s-au roşit.PANN. părere de rău sau (înv. ) părere rea (sau părere rău), mîhnire, regret, remuşcare, căinţă: mare părere de rău au avut după dînsul. NEC.
a păstra amintirea
păs pămîntului, (înv. ) nemumărat; mult: au pornit oştile păs pămîntului, pe mare şi pe uscat.DIONISIE. a păstra amintirea (sau (înv. ) suvenirul) (cuiva sau a ceva) sau a păstra în amintire (sau în inimă, în suflet, în minte) (pe cineva sau ceva), a nu uita (niciodată)(pe cineva sau ceva): păstrează în minte vorba asta a mea.SAD.
a-şi păstra calmul
a-şi păstra calmul (sau cumpătul, sîngele rece), a rămîne calm: ne-am păstrat sîngele rece.STANCU.
a păstra în viaţă a păstra proporţiile a păstra tăcere a păstra tăcere a păşi din urmă
a păstra în viaţă (pe cineva), a cruţa viaţa (cuiva): voiau să păstreze în viaţă vreo cîţivanobili prinşi.BĂLC. a păstra proporţiile, a respecta o anumită limită în afirmaţii, a nu exagera. a păstra tăcere(a), a tăcea: iubind în taină, am păstrat tăcere.EM. a păstra (sau (înv. ) a face) tăcere(a), a nu divulga, a tăinui, a tăcea: iubind în taină am păstrat tăcere, gîndind că astfel o să-ţi placă ţie.EM. a păşi din urmă (pe cineva), (înv. ) a urma îndeaproape (pe cineva); a urmări (pe cineva): Fliondor îl păşi din urmă.SAD.
a o păţi a păţi alageaua
a(-i) păşi (sau a(-i) trece, a(-i) călca) pragul (cuiva sau a ceva), a intra (sau a ieşi de) la cineva (sau (de) undeva); (p.ext. ) a vizita, a frecventa (pe cineva sau ceva): i-a poruncit să nu-i mai calce pragul.CAR. a pătrunde cu privirea, a cerceta, a scruta. a-l pătrunde la maţe (pe cineva), a-l surprinde, a-l afecta (pe cineva). a o păţi (cu cineva), a o încurca, a-şi găsi beleaua (cu cineva); a i se înfunda: fata de împărat află că era so paţă.ISP. a păţi alageaua, (înv. ) a fi păcălit: ca să nu paţă vreo alagea.ISP.
a păţi nevoie
a păţi (sau a pătimi) nevoie, (înv. ), a suferi, a pătimi: şi deşi pat nevoaie şi scărbă ... le iai tot greul.DOS.
a păţi o ruşine păzea! păzeşte-ţi treaba!
a păţi (vre)o ruşine, a ajunge de batjocură, de ocară: să nu dai ochii cu mine, că-i păţi, zău, o ruşine! AL. păzea!, dă-te la o parte!, fereşte! păzeşte-ţi treaba!, vezi-ţi de treabă!; stai cuminte!: ba, păzeşte-ţi treba, jupîneşică! CR.
a păşi pragul a pătrunde cu privirea a-l pătrunde la maţe
a păzi calea cuiva a păzi ca ochii din cap a păzi casa cu praştia a păzi drumul a-şi păzi gura a-şi păzi gura a-şi păzi pielea a păzi vreme pe-aceea cale pe aici ţi-e drumul! pe alături
a păzi (sau a aţine, a ţine) calea (sau cărarea, drumul, poteca) cuiva, 1) a ieşi în calea cuiva: frumosul fuge de mine, urîtul calea mi-o ţine.POP. ; 2) (înv. şi reg. ) a pîndi pe cineva (pentru a-i face un rău): aţine, în plaiuri depărtate, potica arnăuţilor.DELAVR. ; 3) (reg. ) a purta pică cuiva; 4) a împiedica (pe cineva) să meargă mai departe: baba vrea să treacă ... rozînd copacii ce-i ţineau calea.POP. ; din Hotin şi pîn’la mare vin muscalii de-a călare, de la mare la Hotin mereu calea ne-o aţin.EM. a păzi (sau a îngriji) ca (pe) ochii din cap (pe cineva), a păzi (sau a îngriji) cu mare atenţie (pe cineva): o păzeau slujitorii ca ochii din cap.SAD. a păzi casa cu praştia, a sta puţin pe acasă, a fi greu de găsit acasă: păzeşti casa cu praştia şi una, două la Marică.PANN. a păzi drumul (sau drumurile), a umbla haimana. a-şi păzi gura (sau (înv. ) limba), a vorbi cu precauţie: ştiu că înveţi carte, dar de ce nu-ţi păzeşti gura? DELAVR. a-şi păzi gura, a-şi impune discreţie, tăcere: mai bine păziţi-vă gura! CR. a-şi păzi pielea (sau cojocul), (fam. ) a se teme de bătaie. a păzi vreme, (înv. ) a aştepta momentul favorabil: cu ochii tot păzea vreme ... să dea cusabia.PANN. pe-aceea cale sau pe calea ceea, (reg. ) tot aşa, la fel, asemenea: copiii i se trînteau pe jos de foame, muierea pe-aceea cale.POP. pe aici ţi-e drumul!, tuleo, băiete! pe alături, împrejur; prin împrejurimi.
pe-a mea pe baza ... pe bîjbîite pe blat pe brînci pe bune pe cale pe cale administrativă pe cale bucală
pe capete pe căprării pe cărarea bătută nu creşte iarbă pe ceas, pe ceas pe ceea lume pe cheltuiala cuiva pe cinste pe ciudă că ... pe cînd ... pe cînd ningea pe mirişte pe cît cu putinţă pe cît pare pe cît se poate pe cît te prinzi? pe colo ..., pe dincolo pe cont propriu pe crucea mea! pe cuvîntul meu de onoare
pe-a mea (a ta, a lui etc.), după dorinţa (sau părerea) mea (a ta, a lui etc.): mă rog, treacă de la mine şi fie pe-a ta! pe baza ... sau pe bază de ..., în conformitate cu ..., potrivit ...: l-au condamnat pe baza acestui text de lege.SAD . pe bîjbîite, pe pipăite: cotrobăi pe bîjbîite în sertarul scrinului şi atinse ceva rece. REBR. pe blat, (arg. ) fără a plăti bilet: studenţii călătoresc pe blat. pe brînci, pe mîini şi pe picioare (ca a- nimalele); de-a buşilea: fugind mai mult pe brînci decît în picioare.CR. pe bune, (fam. ) precis, serios, de-ade-văratelea: s-au certat pe bune. p(r)e cale, (înv. ) (pe) drept, după merit, cum se cuvine: şi începură a-i batere [pe boieri] ...; şi pe cale leau făcut, că vai de boierul ce se roagă mojicului.NEC. pe cale administrativă, prin intermediul organelor de administraţie. pe cale bucală, pe gură, oral. pe capete sau pe un cap, pe întrecute, care mai de care: cînd auziră muiereturile despre una ca asta, se adunară numai într-o clipeală, ca frunza ca şi ca iarba, alergînd pe capete, care de care să ajungă la mare mai curînd.ISP. pe căprării, pe grade şi pe contingente. pe cărarea bătută nu creşte iarbă, femeia care umblă din bărbat în bărbat nu face copii. pe ceas, pe ceas, (înv. ) din clipă în clipă, mereu: acea înfricoşare pe ceas, pe ceas tot slăbeşte.CONACHI. pe ceea lume sau pe lumea cealaltă, în lumea de după moarte: femeia lui se dusese de tînără pe ceea lume.POP. pe cheltuiala cuiva, cu banii cuiva. pe cinste, (fam. ) foarte bun, foarte frumos: monşer, crede-mă, are o slujbă pe cinste! CAR. pe ciudă că ..., (reg. ) de necaz că ..., dînd vina pe ...: de-ai arde, lume, cu foc, nu m-aş clăti dintr-un loc, pe ciudă c-avui noroc, cît ar arde-un păr în foc.POP. pe cînd ..., 1) în vremea cînd ...: luceai atît de vie, pe cînd eram în lume tu singură şi eu.AL. ; 2) în timp ce ...: doar izvoarele suspină, pe cînd codrul negru tace.EM. pe cînd ningea pe mirişte sau de cînd a nins în căruţă, demult. pe cît cu putinţă sau (înv. ) pe (sau prin) cît îi e (sau îl iartă) putinţa, în măsura în care (se) poate, atît cît (se) poate: pe cît îmi va fi putinţa şi eu îţi voi răsplăti.PANN. pe cît (se) pare sau (înv. ) de cîte să par, pe cît se înţelege, după cum se vede: nu eşti tu chiar aşa de prost pe cît se pare. SAD. pe (sau (înv. ) pre) cît se poate, atît cît e posibil; în măsura posibilităţilor: el înlesneşte, pre cît se poate, mulţămirile bolnavilor.AL. pe cît (sau ce) te prinzi?, pe ce pui rămăşag?: pe cît te prinzi că n-o să reuşească? pe colo ..., pe dincolo, într-o parte ..., într-alta: se iţeşte el pe colo, se iţeşte pe dincolo, dar, pace bună! iezii nu-s nicăiri.CR. pe cont propriu, pe propria răspundere. pe crucea mea!, pe cuvîntul meu!, cre-de-mă! pe cuvîntul meu (al tău etc.) de onoare sau pe onoarea mea, garantez cu onoarea mea că aşa este sau că aşa voi face: pe onoarea mea că mă jigneşti.SAD.
pe de-a-ntregul pe de lături pe dibuite pe din afară pe dreptate pe faţă pe fugă
pe de-a-ntregul sau (înv. ) pe (de)-ntreg, complet, integral, pe tot cuprinsul; fără excepţie; fără ocol, fără rezerve: numai pe o părere ce-ţi închipueşti pe-ntregul să zici.CONACHI . pe de lături, alături, pe lîngă; (fig. ) pe ocolite. pe dibuite(lea), pe pipăite: pe dibuite a nimerit tocmai la biserica din sat.POP. pe din afară, pe de rost: ştii Tatăl Nostru pe dinafară? pe (bună) dreptate, 1) după lege; just; 2) pe drept cuvînt: pe bună dreptate a zis cine a zis că nu iese fum fără foc.FIL . pe faţă, făţiş, la vedere, deschis, verde: lucra pe faţă şi fără vicleşug.ISP.
pe încet pe îndelete
pe (sau în) fugă, repede, grăbit; pe apucate: mîncară pe fugă brînză de un ban şi pîine de doi.VLAH. pe furiş sau (înv. ) pre a furiş(ul) sau în furiş, pe neobservate, hoţeşte: (fig. ) noaptea vine pe furiş.COŞBUC . pe garanţia ..., pe răspunderea ... pe ghicite sau (reg. ) pe gîci, la nimereală, la întîmplare, într-o doară: apoi aşa pe gîci, lesne-i: dacă nu-i albă, e neagră.POP. pe glasul al şaptelea, cu voce ascuţită. pe (a)ici ţi-e drumul!, s-a făcut nevăzut: încalecă ... şi pe ici ţi-e drumul! CR. pe inima nemîncată sau pe inima goală, pe nemîncate, pe stomacul gol. pe isprăvite, aproape de sfîrşit; pe terminate. pe (sau (înv. ) pre, prin) încet(ul), (înv. ) puţin cîte puţin, încet, treptat: iar cealaltă pre-ncetul trage miere.CONACHI. pe îndelete, încet şi tihnit, tacticos, fără grabă: pe-ndelete începi a mi-o descoase. VLAH.
pe îndesatele pe înnoptate pe înserate
pe îndesatele, (pop .) apăsat: ea repeta din cînd în cînd pe îndesatele: mitocanule! mitocanule! POP. pe înnoptate, pe înserate. pe înserate, în amurg, la lăsarea serii, pe înnoptate: ajung acolo cam pe înserate.CR.
pe furiş pe garanţia ... pe ghicite pe glasul al şaptelea pe ici ţi-e drumul! pe inima nemîncată pe isprăvite
pe întrecute pe înţeles pe jos pe jumătate pe la cîntatul cocoşilor pe la cîntători pe la culcate pe larg pe lături
pe lîngă ... pe loc
pe întrecute, 1) care pe care; care mai de care: mai aveau şi răul obicei că furau pe întrecute.POP. ; 2) peste măsură, mai mult decît se cuvine sau trebuie: mîncare a fost după voie, ba şi pe întrecute.POP. pe înţeles, limpede, explicit, uşor de înţeles: deşi vorbeşti pe înţeles, eu nu te pot pricepe.EM. pe jos, 1) pe pămînt; 2) cu piciorul: a plecat pe jos. pe jumătate, care reprezintă o parte dintr-un întreg împărţit în părţi (aproximativ) egale: era pe jumătate grec şi pe jumătate albanez.CEZAR.P. pe la cîntatul cocoşilor, la miezul nopţii sau în zorii zilei. pe la cîntători, pe la cîntatul cocoşilor. pe la culcate, la vremea somnului. pe larg, amănunţit, detaliat: ia să vedem acuma mai pe larg.CAR. pe lături, într-o parte şi în alta. pe lîngă ..., 1) prin apropierea ..., prin preajma ...: rîul trece pe lîngă grădina noastră ; 2) în comparaţie cu ..., faţă de ...: elefantul ţi se părea purece pe lîngă acest cocoş.CR. ; 3) afară de ...: pe lîngă aceste două case, mai are una la ţară. pe loc, 1) acolo unde se află (cineva sau ceva): să se ducă la părinţi? ... să rămîie pe loc? CR. ; 2) pe aceeaşi bucată de pămînt: bătuta pe loc ; 3) imediat, într-o clipă, subit: muri pe loc.ISP.
pe loc repaos! pe lumină pe lună pe marginea ... pe mărunţite pe măsură ce ... pe merit pe mîine! pe mîlcite pe mîna dreaptă pe mînă pe moment pe mormăite pe motiv că ... pe muchie pe muţite pe nebăgate de seamă pe nebăute pe nedrept pe neîntrebate pe nemincinos pe nemîncate pe nemuncite pe nepusă masă
pe neştiute pe netrudite pe nimerite pe nimic
pe loc repaos!, (mil. ) comandă indicînd ieşirea din poziţia de „drepţi“ şi adoptarea unei poziţii mai lejere. pe lumină, în timpul zilei: să pornim pe lumină, frăţîne-meu.POP. pe lună, 1) pe lumina lunii: a făcut o plimbare pe lună ; 2) lunar: revista apărea o dată pe lună. pe marginea ... (sau marginile ...), în legătură cu ..., în raport cu ...: dumnealui a tras concluzii pe marginea punctelor de vedere exprimate. pe mărunţite, (reg. ) cu mişcări scurte şi repezi: şchiopăta sprinten şi pe mărunţite.SL. pe măsură ce ..., cu cît ... pe merit, îndreptăţit, justificat. pe mîine!, (formulă de salut la despărţire) ne revedem mîine! pe mîlcite, (reg. ) pe tăcute. pe (sau în, de-a) mîna dreaptă (sau stîngă), în (sau la) dreapta (sau stînga): pe malul Mureşului d-a mîna stîngă.BĂLC. pe mînă, (reg. ) pe dibuite. pe moment, în clipa aceea: pe moment, nu am înţeles ce voia să spună. pe mormăite, fără (nici o) plăcere; mormăind (a protest): înghiţea această umilinţă, dar pe mormăite.GHICA. pe motiv că ..., sub pretextul că ...: nu-l mai trimisese la şcoală, pe motiv că învăţătura prea multă strică mintea copilului. pe muchie (de cuţit), în echilibru instabil; suspendat, în aer; într-o situaţie nesigură, precară, riscantă: vorba despre jurămînt a rămas, aşa, pe muchie, neclară.CAMIL.P. pe muţite, (reg. ) pe tăcute, pe înfundate. pe nebăgate de (sau în) seamă, fără a (se) observa; pe nesimţite. pe nebăute (şi pe nemîncate), înainte de a fi băut (şi mîncat) ceva; fără să fi băut (şi mîncat) ceva: au mîncat amîndoi ... pe nebăute.CAR. pe nedrept sau (înv. ) cu nedrept sau (pop. ) pe (sau cu) nedreptul, contrar dreptăţii; în mod samavolnic; fără temei: el se jura că pe nedrept îl bănuieşte.CAR. pe neîntrebate, 1) fără multă vorbă, fără nici o introducere; 2) fără a fi întrebat, din proprie iniţiativă. pe nemincinos, (înv. şi pop. ) fără exagerare, într-adevăr: om înalt şi gros, cu ceafă de trei palme, pe nemincinos.ISP. pe nemîncate (sau nemîncat), pe stomacul gol: tu, maică, m-ai blăstămat vinerea pe nemîncat.POP. pe nemuncite, fără muncă: tineri osteniţi pe nemuncite.VLAH. pe (sau cu) nepusă masă sau cu nepus(a) în masă, (pop. şi fam. ) repede; pe neaşteptate; brusc, surprinzător: nevoia le scotea cu nepusa-n masă din casă.POP. pe neştiute sau (înv. şi reg. ) pe neştiut sau pe neştiuta, 1) fără a-şi da seama; în necunoştinţă de cauză: lau mus [t]rat pre neştiute.DOS. ; 2) tiptil, pe furiş; tainic: a privit o dată pe neştiute la scară, a şi văzut pe Ileana.SL. ; 3) pe neaşteptate: cînd cad fetele pe neştiute în ziua de Bobotează sămn este că se vor mărita.POP. pe netrudite, (rar ) fără efort, fără osteneală: acolo ei sosiră, pe netrudite calea-şi isprăviră numa-ntr-o zi.MURNU. pe nimerite, la nimereală, la noroc: mergea treaba mai pe brodite, mai pe nemerite. DELAVR. pe nimic, (aproape) gratuit, degeaba: să găzduiască pe nimic pe studenţii săraci. MACED.
pe ninsoare pe noptate
pe ninsoare, în timp ce ninge: ies pe lună ... plugurile cu plăvani, ca să are, pe ninsoare.ARGHEZI. pe noptate, (înv. şi reg. ) la căderea nopţii, pe înnoptate.
pentru aceea pentru behehe, vei prăpădi şi pe mihoho
pentru aceea, de aceea, din care cauză: îi eşti prietenă, pentru aceea ... la d-ta mi-e nădejdea.NEGR. pentru behehe, vei prăpădi şi pe mihoho, alergînd după una, pierzi alta. pentru ce, 1) v. de ce?; 2) (înv. ) din cauză că ..., pentru că ..., deoarece: pentru ce mă arăt eu cu cuvente bune cătră tine, pentr-acea te măreşti atîta.VARLAAM. pentru ceea ce, (înv. ) pentru că: pentru ceaea ce ne-am scăpat de peminteşti, nu ne lăsa de ceale cereşti să ne scăpăm.DOS. pentru (sau de, în) hatîrul cuiva, pe placul, de dragul cuiva: în hatîrul dumneavoastră, încă m-arunc pe fereastră.PANN .
pentru ce pentru ceea ce pentru hatîrul cuiva pentru mai tîrziu pentru moment pentru motivul că ... pentru nimic în lume pentru numele lui Dumnezeu ! pentru o secundă pentru totdeauna pentru un blid de linte pentru vecie pe nume pe o coastă pe ocolite pe odihnite pe olaltă pe opinteală pe oră pe osteneală pe parcurs pe parcursul ... pe părere
pentru mai tîrziu, pentru viitor: pune banii ăştia deoparte, să fie acolo, pentru mai tîrziu! CEZAR.P. pentru (un) moment, provizoriu, deocamdată: cauzele ce trebuie să îndemne pe vînătorul înţelept a curma, pentru un moment, isprăvile saler.OD . pentru motivul că ..., pentru că ..., deoarece ... pentru nimic în lume sau nici pentru toată lumea, cu nici un preţ. pentru numele lui Dumnezeu (sau al cerului)!, 1) de unde şi pînă unde?; 2) te rog!, te implor!: pentru numele lui Dumnezeu, nu-ţi mai face sînge rău.CĂL. (numai) pentru o secundă, (numai)pentru o clipă, pentru un moment: dă-mi, te rog, cartea pentru o secundă! pentru totdeauna, definitiv, pentru vecie: te-am pierdut pentru totdeauna.BLAGA . pentru un blid de linte, (pop .) pentru o răsplată neînsemnată, pentru te miri ce şi mai nimic. pentru (sau pe) vecie, pentru totdeauna, în mod definitiv: astfel durerea de cap îi dispăru pentru vecie.POP . pe nume, 1) spunîndu-i numele: să te strige ... pe nume.CR. ; 2) direct, răspicat; 3) (înv. ; despre acţiuni, titluri de valoare etc.) cu valoare nominală. pe o coastă, pe o latură, pe o parte, pe o rînă: impresiile se limpezeau, ca vinul în sticla culcată pe o coastă.TEODOREANU . pe (căi) ocolite, prin mijloace indirecte, ilegale; prin subterfugii. pe odihnite, pe îndelete, fără grabă: pe odihnite, putem vedea tot în două zile.CAR. pe (sau peste) olaltă, unul peste altul: dormeau prăvăliţi toţi peste olaltă.BUDAI-DELEANU . pe opinteală, din răsputeri. pe oră, cît durează un ceas; într-o oră, la fiecare ceas: trenul mergea cu o sută de kilometri pe oră . pe osteneală, (înv. ) fiind ostenit: bînd odată apă pe osteneală, au căpătat ofrică.DRĂGHICI. pe parcurs, în timpul unei călătorii, al unui drum, (p.ext. ) cu timpul; între timp: pe parcurs, au intrat în vorbă . pe parcursul ..., în decursul ...: citesc primele 100 de pagini ale romanului şi pe parcursul lor nu se întîmplă nimic. pe părere, (înv. ) din presupuneri; din auzite: în izvoarele răposatului Miron Logofătul aflu, zicînd pe părere, să fie în Cogîlnic pe Bugeac această cetate.N.COSTIN.
pe rînd pe rîs pe românie pe rouă
pe picior, 1) (despre pantaloni) croiţi pe potriva piciorului: şi-a comandat pantaloni pe picior, ca să-i poate la cizme ; 2) imediat, neîntîrziat: apa o beu pe picior, ca o pasere în zbor.POP. ; 3) (înv. ) neoficial; ocazional; ambulant: trăiau din afaceri făcute pe picior. STANCU. pe picior greşit, (în unele jocuri sportive) nepregătit pentru a para acţiunea adversarului sau a răspunde unei provocări. pe pipăite, 1) atingînd cu mîna (obiectul respectiv); 2) mergînd, procedînd cu nesiguranţă; bîjbîind, dibuind: găseşte uşa sălii pe pipăite şi coboară în curte.CAR . pe (sau după) plac (sau placul cuiva), după voia, după gustul cuiva: fetele se măritau după placul părinţilor.AL. pe plan ... sau pe planul ..., în domeniul ..., în cadrul ..., din punct de vedere ...: sistemul său de gîndire e vulnerabil pe planul ideilor.PREDA ; dezacorduri pe plan politic . pe planul al nouălea, de importanţă minoră. pe ploaie, 1) în timp ce plouă: au plecat pe ploaie ; 2) în ploaie, în bătaia ploii. pe (sau după) pofta inimii, pe gustul, pe placul cuiva: la mulţi ani, cu toate cele dorite după pofta inimii.CAR . pe (sau de o, într-o) potrivă, 1) la fel sau asemănător (cu cineva sau cu ceva); 2) adecvat, potrivit: se putea oare ca acest doctor poet să nu-şi aleagă o soţie pe potrivă? GALA . pe poziţii opuse, de păreri contrare. pe puncte, 1) (cumpărat, procurat) pe cartelă: stofă pe puncte ; 2) (fam. ) lipsit de pregătirea corespunzătoare postului ocupă sau titlului pe care îl deţine: inginer pe puncte . pe răpunere, (înv. şi pop .) pe întrecute: începea cheful cu temei, pe răpunere.M.CAR . pe răspunderea mea (a ta, a lui etc.), pe garanţia mea (a ta, a lui etc.): nu-i rămînea decît să facă pe răspunderea ei ceea ce făcea.SL. perete în perete, avînd unul dintre pereţi comun sau lipit de cel al încăperii vecine. pereţii au urechi (sau ochi), orice secret se află repede. pe (sau (înv. ) pre) rînd, 1) unul după altul, succesiv: şi eu o să mor ... şi tu o să mori, şi Gheorghe şi toţi ... pe rînd, pe rînd, ca la moară.CAR. ; 2) alternativ: [ei] pe rînd şi-astupă gura, cînd cu gura se adapă.EM . pe rîs, (reg. ) pe gratis, pe degeaba, de pomană: că doar nu i-o tăia lemnele pe rîs. POP. pe românie, (înv. şi reg. ) în limba română, româneşte: de pe grecie pe românie tîlcuită.EM. pe rouă (nescuturată), dis de dimineaţă.
a se perpeli de rîs
a se perpeli de rîs, (reg. ) a se tăvăli, a se prăpădi de rîs: muşterii lui Vancea se perpelesc de rîs.GALA .
pe picior pe picior greşit pe pipăite pe plac pe plan ... pe planul al nouălea pe ploaie pe pofta inimii pe potrivă pe poziţii opuse pe puncte pe răpunere pe răspunderea mea perete în perete pereţii au urechi
pe saltea
pe rudă (şi) pe sămînţă sau de pe rudă, de pe sămînţă, (pop .) 1) pe toţi, fără excepţie; pînă la unul; fără cruţare: [zburătoarele] ţi le păpa pe rudă, pe sămînţă.CR .; 2) peste tot: l-a tot căutat pe rudă, pe sămînţă. pe rupte sau pe ruptelea, din răsputeri; pe brînci: munceam pe ruptelea; n-aveam timp să ne sclifosim.STANCU . (de) pe saltea, 1) fără a se obosi, fără a face ceva: n-am aşteptat zilele să treacă, pe saltea.ARGHEZI ; 2) fără să-l coste ceva.
pe sămuire
pe sămuire, (înv. ) după cît se pare: are arap groaznic şi pe sămuire seva întîmpla cevaşi. DIONISIE.
pe rudă pe sămînţă pe rupte
pe săptămînă pe sărite
pe săturate a pescui în apă tulbure
pe scurt
pe seamă pe seară pe secare
pe sfert
pe sfert de sfert pe sfîrşite pe sigur pe silabisite peste cap peste cîmp
peste fire peste hotar peste mări negre peste mări şi ţări
pe săptămînă, în fiecare săptămînă, săptămînal; în interval de o săptămînă: această frumoasă reprezentaţiune se dă ... de patru ori pe săptămînă.GHICA. pe sărite (sau (pop .) săritele), din loc înloc, ici şi colo: transcriu aici, pe sărite, cîteva strofe din ea.MACED. pe săturate(lea) sau (înv. şi reg. ) pînă la (sau din) sătul sau în săturare sau (reg. ) în sătul, pînă la saţietate; (p.ext. ) foarte mult, din belşug, din plin: de mult a simţit nevoia ... să doarmă pe săturate.VINEA . a pescui în apă tulbure, a profita de o situaţie confuză, pentru a trage foloase personale. pe (sau în, (înv. ) întru) scurt sau (înv. ) în (sau pe) scurtă vorbă (sau voroavă) sau în scurte cuvinte, 1) în puţine cuvinte, concis, succint, sumar: letopiseţul nostru aşa scrie de pe scurt, că nice de vieaţa domnilor care au fost toată cîrma nu aleage.URECHE ; 2) în rezumat, în concluzie, într-un cuvînt, în scurt: într-atîta trăia aceşti bine, încît de poveste era la orcine.PANN . pe (sau în) seamă (sau seama cuiva), 1) în sarcină (sau în sarcina cuiva), în obligaţie (sau în obligaţia cuiva), în socoteală (sau pe socoteala cuiva), în cont (sau în contul cuiva), cu privire la ..., referitor la ..., despre ...: numai negustorul ... trăieşte din săul său şi pe sama lui.CR. ; s-au scris multe pe seama poetului ; 2) în posesie (sau în posesia cuiva), în stăpînire (sau în stăpînirea cuiva); la dispoziţie (sau la dispoziţia cuiva); în grijă (sau în grija cuiva), în pază(sau în paza cuiva): lasă grija sfinţilor în sama părinţilor.EM .; 3) în favoarea, în interesul, în folosul (cuiva): a poruncit să-i dea o locuinţă în palat pe seama lui.CAR. ; bade, trup de trandafir, lasă-mă să rup un fir! - rupe, mîndră, cîte-i vrea, dar să fii pe seama mea.POP. pe (sau către, spre, înspre, (pop .) sub, (înv. şi pop .) de către, înde, lîngă, (înv. ) pîn-înde) seară, la lăsatul serii, pe înserate, în amurg: se porni şi, înspre sară, ajunse la castelul Genarului.EM. pe secare, în cantitate mare, foarte mult, pînă la ultima picătură: vinu-i bun, ocaua mare, beau voinicii pe secare.AL. pe (un) sfert, (cam) cît a patra parte din-tr-un întreg, dintr-o unitate (de măsură), dintr-o cantitate; (p.ext. în cantitate (foarte) mică; în (foarte) mică măsură: m-aş mulţumi eu să am măcar pe sfert din cît spune lumea.VLAH. pe sfert de sfert, într-o cantitate extrem de mică: acelaşi trup perfect ale cărui linii, mlădioase, moi şi pătimaşe, se împletesc cu atîta noroc şi cumpănire, încît marmura nu le poate fura decît pe sfert de sfert din adevărata lor căldură! DELAVR . pe sfîrşite, pe punctul de a se isprăvi; pe terminate: toamna era pe sfîrşite.VLAH . pe (sau la) sigur, (înv. şi reg. ) cu exactitate: sucea şi desucea ... cîtă vreme bădiţa Irimia lucra pe sigur.AGÂRB . pe silabisite, silabisind: de la Nea Nicuţă apucasem să citesc pe silabisite.DELAVR . peste cap, cu capul în jos şi cu picioarele în sus; (fig. ) pe dos: treaba merge peste cap. POP. peste cîmp, de-a-dreptul. peste fire, (înv. şi pop .) 1) supranatural; nemăsurat; extraordinar: Sfîntu Petru, auzindu-i obrăznicia peste fire, îl apucă de urechi. POP .; 2) foarte mult, foarte tare: te iubesc peste fire.PANN. peste (sau dincolo de) hotar(e), în afara ţării, în ţări străine: badea mi-i peste hotar. POP. peste mări negre, (pop .) foarte departe: că cu mîna voi lua, peste mări negre voi arunca.POP. peste (nouă sau şapte) mări şi (nouă sau şapte) ţări, foarte departe: am călcat venind la tine peste nouă ţări şi mări.AL.
peste măsură peste mînă
peste noapte peste noptiţă peste orînduială peste poate peste pravilă peste puterea cuiva
peste (sau (înv. ) cu asupra de) măsură, foarte, prea, din cale-afară; exagerat, excesiv: soarta mi le-a dat pe toate cu asupra de măsură.EM . peste mînă, anevoios, incomod: le vine cam peste mînă tîrgul.CR. peste (sau pe) noapte sau asupra nopţii, 1) în timpul nopţii, noaptea: le dă răspuns ca să rămîie peste noapte acolo.CR .; 2) foarte repede, într-o clipă: unde-ai mai pomenit ca asemenea lucruri să se facă aşa, peste noapte? peste noptiţă,(reg. ) în timpul nopţii, noaptea: mă sculai peste noptiţă.POP . peste orînduială, (înv. ) în afara regulilor, a măsurilor obişnuite: orice piste orînduială greşeală aduce fără îndoială.POP. peste poate, (pop .) 1) cu neputinţă; imposibil: n-avea lupul viaţă şi a-i da viaţă era ceva peste poate pentru drac.POP .; 2) foarte mult, din cale-afară, cumplit: sufăr peste poate.CAR . peste pravilă, (înv. ) nedrept, contrar legii, ilegal: munca ce-au făcut ... au fost peste pravilă.COSTIN . peste puterea (sau putinţa, puterile) cuiva, depăşind posibilităţile cuiva, (aproape) imposibil: fata, cînd văzu un lucru care este peste puterea omului, strigă tare.POP .
peste tot locul peste vară peste zi pe sub mînă pe şantier
peste putinţă sau peste puteri, 1) imposibil, irealizabil: să vă spun mirarea mea la această descoperire e peste putinţă.AL. ; 2) foarte mult, foarte tare: cel ce piste putinţă goneşte, nebun întreg să socoteşte.POP . peste (sau (înv. ) în) puţin, în curînd, în scurt timp, într-un viitor (foarte) apropiat: are de gînd să se întoarcă ... peste puţin.ISP. peste saţ, foarte mult; exagerat, peste măsură de mult. peste seamă, exagerat, excesiv, extraordinar, peste măsură: eu nu-s haită, nici vădană, şi-s frumoasă peste samă.POP . peste (sau în, pe în) tot locul sau peste tot, pretutindeni: nu-i norocul pe tot locul, că el creşte lîngă vale şi s-alege cine-l are. POP . peste (sau pe) vară, în timpul verii; pe toată durata verii. peste zi, în timpul zilei: peste zi, soarele a dogorit cîmpurile.POP. pe sub mînă (sau mînecă), pe ascuns; clandestin. pe (sau în) şantier, în lucru, în curs de elaborare.
pe şart
pe şart, pe rînd, în ordine; metodic: i-a spus lui tată-so cum a umblat, ce-a văzut, toate pe şart.VLAH.
pe şezute
pe şezute, în fund, în cur: cade de bucurie pe şezute la marginea trotuarului şi-ncepe să plîngă.CAR. pe şleau, (fam. ) de-a dreptul, fără înconjur: a stat mult pe gînduri pînă să le spună prietenilor pe şleau ceea ce gîndea.PREDA . pe şoptite sau pe şoptitele sau (reg. ) pe şopîcăite, pe şopăite, pe şopoitele, în şoaptă: îţi tot vorbeşte, numai pe şoptite, parc-ar vorbi de lucruri tăinuite.ARGHEZI . pe ştiute, în cunoştinţă de cauză. pe şuierate, fluierînd: merge unul ... cu ochi-n cer, pe şuierate, ţiindu-şi mînile la spate.EM. pe talia ..., adecvat pentru ..., pe măsura ...: ariile de la partea muzicală a miss Luciei nu să potrivesc tocmai bine pe taliad [amice]lei Gianfredi.FIL . pe talie, (despre îmbrăcăminte) strîmtat în dreptul mijlocului: bluza, croită strîns pe talie, îmi ţine încă puţin de cald.CAMIL.P .
peste putinţă peste puţin peste saţ peste seamă
pe şleau pe şoptite pe ştiute pe şuierate pe talia ... pe talie
pe temei că ...
pe tăcute sau pe tăcutele, 1) în tăcere: înfulecă pe tăcute.PREDA ; 2) în taină: planul, urzit pe tăcute în palatul domnesc, se dete pe faţă.OD. pe (sau cu) tăgadă, pe ascuns, într-ascuns: eu nu vreau nimic pe tăgadă.POP. pe tema ..., în jurul problemei ..., despre problema ...: pe tema asta, imaginaţia ta ... brodează lucruri fantastice.VINEA . pe temei că ..., pe motiv că ..., din cauză că ...: ieri aruncă în temniţă pe Laurentius, pe temei că urzea cu Arbore năvălirea lui Petru.DELAVR .
pe temeiul ...
pe (sau în) temeiul ..., bazat pe ...; în conformitate cu ...: în temeiul slugii, dai de fundul pungii.POP.
pe teren
pe teren, acolo unde se întîmplă ceva; la faţa locului: la nevoie, se ducea în persoană pe teren.VINEA.
a-i petici cojocul
a-i petici cojocul (cuiva), (fam. ) a bate foarte tare (pe cineva): eram să-ţi petecesc cojocul! COŞBUC. pe ticneală, (înv. şi pop. ) în tihnă, netulburat, în pace, în voie: şi sărută pe ticneală, că nu-i stau boii-n tînjală! POP. pe tihnă, (reg. ) comod, în linişte, pe îndelete. pe tihnite, (înv. ) în linişte, în pace; pe îndelete. pe timpuri, mai demult, odinioară, cîndva, în trecut, pe vremuri: cred mulţi ... că palidele umbre ar fi trăit pe timpuri.PILLAT . pe tîrşîite sau de-a tîrşîitele, astfel încît să se frece de ceva: [copilul] ia calîpul ... şi dă de-a tîrşîitele ca să lovească puiul.ISP. pe (sau în) toamnă, în timpul toamnei: se gîndea că o să-şi facă în toamnă o căsuţă a lui.CAMIL.P. pe toată clipita, (reg. ) în orice moment, mereu: pre toată clipita se culcă.POP .
pe tăcute pe tăgadă pe tema ...
pe ticneală pe tihnă pe tihnite pe timpuri pe tîrşîite pe toamnă pe toată clipita
a petrece prin minte petrecere frumoasă!
pe toate cărările (sau drumurile, potecile), peste tot, pretutindeni, la tot pasul: dac-ar sta cineva să-şi facă samă de toate cele ..., apoi atunci ar trebui să vezi tot oameni morţi pe toate cărările.CR. pe toate meridianele (lumii), pe întreg globul; pretutindeni. pe tot minutul, (înv. ) de la o clipă la alta; necontenit: sufletul se schimbă pe tot minutul.CONACHI. a petrece ceva din mînă în mînă, (înv. şi reg. ) a trece ceva, pe rînd, de la unul la altul. a petrece cu ochii (sau cu privirea, cu vederea) (pe cineva sau ceva), a urmări cu privirea (pe cineva sau ceva); a observa: dar stau acolo şi-o petrec cu ochii cît e zarea.COŞBUC. a se petrece din lumea noastră (sau din această lume), a deceda, a muri. a(-şi) petrece noaptea (undeva), a rămîne peste noapte (undeva). a-şi petrece ochii, a-şi plimba privirea: îşi petrecea ochii la toţi, pe rînd.CEZAR.P. a(-şi) petrece (ceva) prin (sau în) minte (sau în amintire), a-şi aminti, a-şi aduce aminte: petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.EM. petrecere frumoasă!, distracţie plăcută!
pe trei sferturi
pe trei sferturi, (cam) cît trei părţi din cele patru părţi egale dintr-un întreg, dintr-o unitate (de măsură), dintr-o cantitate; (p.ext. ) în cantitate (foarte) mare; în (foarte) maremăsură; aproape în întregime: de o salcie scorburoasă, scorojită pe trei sferturi, uscată, un moşneag îşi razimă spinarea încovoiată.BOGZA .
pe toate cărările pe toate meridianele pe tot minutul a petrece ceva din mînă în mînă a petrece cu ochii a se petrece din lumea noastră a petrece noaptea a-şi petrece ochii
pe turcie pe unde scot cămaşa? pe unde şi-a spart dracul opincile pe unele locuri pe urmă pe văzute pe veşnicie pe viaţă şi pe moarte pe zi ce trece piatră de ascuţit
piatră de încercare piatră de poticnire piatră de temelie piatră unghiulară a-i pica bine a-i pica carte cuiva a pica de fazan a pica de somn a pica din cer a-i pica drag
a-i pica greu la stomac a-i pica în mînă a-i pica mucul după cineva
pe turcie, (înv .) 1) în limba turcă, turceşte: i-au trimis împăratul Alexandru decret (ferman, pe turcie).DIONISIE ; 2) arbitrar, despo-tic, turceşte: nu mai rînduia la veliţi boieri ... să cerceteze pricina jeluitorilor, ci măria să hotărea judecata pe turcie.DIONISIE . pe unde scot (scoţi etc.) cămaşa?, cum ies (ieşi etc.) din încurcătură?: un sărăcan ca mine pe unde o să scoată cămaşa?STANCU. pe unde şi-a spart dracul opincile, undeva, departe. pe unele locuri, ici şi colo, pe alocuri. (mai) pe urmă, după aceea; ulterior: ea, dintru început, nu voi să li spună nemică, iară mai pe urmă ... li răspunse că trebuie să se despărţească de dînşii.POP. pe văzute, 1) în faţa tuturor, de faţă cu toţi: asudă mereu şi se emoţionează pe văzute. CAR .; 2) cu condiţia de a avea (ceva) în faţa propriilor săi ochi: cumpăr numai pe văzute . pe veşnicie, pentru totdeauna, de-a pururi: aşa pe vecinicie va sta întipărită în sufletelenoastre icoana mult slăvită a celei ce în lume au fost îngerul meu.AL. pe viaţă şi (sau ori) pe moarte, 1) decisiv, hotărîtor: luptă pe viaţă şi pe moarte ; 2) pentru totdeauna: se îndrăgi cu Stoicea pe viaţă şi pe moarte.GALA . pe zi ce trece (sau merge) sau de ce merge, pe măsura trecerii timpului: ea din ce în ce mai dragă ţi-ar cădea pe zi ce trece.EM . piatră de ascuţit, cute. piatră de încercare, 1) rocă silicioasă foarte dură, care se folosea la verificarea purităţii aurului şi a argintului; 2) (fig. ) mijloc de încercare a capacităţii, a sentimentelor, a valorii cuiva; dovadă, indiciu, mărturie, probă, test. piatră de poticnire (sau de poticnitură) sau piatra poticnirei, (înv. ) dificultate, greutate, necaz, bucluc: aici e piatra de poticnire. HASD . piatră de temelie (sau fundamentală), 1) piatră care intră în construcţia fundamentului unei clădiri; 2) (fig. ) principiu de bază; fundament. piatră unghiulară, 1) piatră aşezată la colţurile fundaţiei unei clădiri; 2) (fig. ) element de bază, fundamental. a-i pica bine (ceva cuiva), a-i prii (ceva cuiva): i-a picat numai bine moartea unchiului, căci era singurul moştenitor.CAMIL.P. a-i pica carte (sau hîrtie) cuiva, (reg. ) a primi o scrisoare, o adresă: crăişoru-i supărat, că grea carte i-a picat.POP. a pica de fazan, (fam. ) a fi păcălit (din naivitate). a pica (sau a cădea) de somn (sau de oboseală, de beat), a fi foarte obosit (sau beat): era obosit şi pica de somn.CĂL . a pica (sau a veni) din cer, 1) a veni, a se petrece brusc, pe neaşteptate; 2) a veni de-a gata: bunăstarea nu pică din cer . a-i pica drag (cineva cuiva), a se îndrăgosti de cineva: mi-a picat bădiţa drag.POP. a-i pica (sau a-i cădea) greu (sau rău) la stomac (ceva cuiva), (înv. şi fam. ) 1) a avea o indigestie; 2) a-i fi greu (cuiva ceva), a nu-i conveni (cuiva ceva): nu vinde ce nu e-al tău că pe urmă-ţi pică greu.POP. a-i pica în (sau sub) mînă (ceva cuiva), (înv. şi fam. ) a intra (accidental) în posesia a ceva: în mînă-i ce pică, sparge tot şi strică.PANN. a-i pica (cuiva) mucul (sau mucii) după cineva, (fam. ) a fi îndrăgostit de cineva.
a-i pica mucul undeva a-i pica ochii în gură a pica pe cugete a-i pica plocon a pica prost a-i pica steaua pică, de coaptă! picătură cu picătură pic cu pic a picni la coada işlicului piei drace! piele răpănoasă piept în piept piept la piept a-şi pierde busola a-şi pierde calea a pierde calea căminului a pierde calendarul a-şi pierde capul a-şi pierde cîmpul a se pierde cu firea a-şi pierde culoarea
a pierde cumpătul a-şi pierde cunoştinţa a pierde din mînă a pierde din ochi
a-i pica (sau a-i cădea) (cuiva) mucul (sau mucii) undeva (sau la cineva), (fam .) a vizita prea des (pe cineva) sau a sta prea mult (în vizită la cineva). a-i pica (sau a-i cădea) ochii în gură (cuiva), (fam. ) a fi foarte obosit, a adormi din picioare. a pica pe cugete, (reg. ) a cădea pe gînduri. a-i pica plocon (cuiva), a se pomeni cu cineva sau cu ceva (antipatic, nesuferit). a pica prost, 1) (despre oameni) a sosi într-un moment nepotrivit; a fi inoportun; 2) (despre evenimente) a se întîmpla într-un moment nepotrivit. a-i pica steaua (cuiva), (înv. şi pop .)1) a-i merge rău (cuiva); 2) a muri: n-a putut ca să-l mai scoale, steaua dacă i-a picat.PANN. pică, de coaptă!, (fig. ) e de necrezut, eculmea!: toate-au fost cum au fost, ... dar asta pică, de coaptă! bato Dumnezeu de babă, s-obată! uit’te cum îngrijeşte ea de mine! CR. picătură cu picătură, 1) puţin cîte puţin, încetul cu încetul: picătură cu picătură se face lac.POP. ; 2) pînă la golire, la epuizare, la istovire. pic cu pic, picătură cu picătură, puţin cîte puţin, încetul cu încetul. a picni la coada işlicului (pe cineva), (înv. şi pop .) a supăra, a jigni (pe cineva); a lovi în punctul sensibil (pe cineva): mă picneşte, vorba de pe vremuri, la coada işlicului.CAR. piei drace!, 1) fir-ar să fie!; 2) lipseşti din ochii mei! piele răpănoasă, copil murdar şi obraznic: piele rea şi răpănoasă ori o bate ori o lasă.POP . piept în piept, faţă în faţă, nas în nas: dacă din întîmplare da piept în piept cu vreunul, ... acela îşi cerea iertăciune.CAR. piept la piept, corp la corp: s-ar zice că e-n luptă cu cerul, piept la piept.ARGHEZI. a-şi pierde busola, a se zăpăci, a fi dezorientat. a-şi pierde calea (sau făgaşul), 1) a se rătăci; 2) a fi dezorientat, a-şi pierde busola. a pierde (sau a prăpădi) calea căminului, a nu se mai întoarce acasă: teamă mi-e să nu-ţi prăpădeşti calea căminului.POP . a pierde calendarul (sau şirul zilelor), a nu mai şti data exactă. a-şi pierde capul, 1) (înv. ) a fi condamnat la moarte (prin tăierea capului); 2) (fig. ) a se emoţiona, a se zăpăci, a-şi pierde cumpătul. a-şi pierde cîmpul, a se rătăci. a se pierde cu firea sau a-şi pierde firea, a-şi pierde cumpătul, stăpînirea de sine, curajul; a se descuraja: paşa-şi pierduse şi capul şi firea.COŞBUC. a-şi pierde culoarea (din obraji), a fifoarte palid. a(-şi) pierde (sau a(-şi) prăpădi) cumpătul, a-şi pierde capul, calmul, sîngele rece, a nu se mai putea stăpîni, a se enerva: omul însă nu se înspăimîntă şi, fără să-şi piardă cumpătul, ... se încăieră la luptă.POP. a-şi pierde cunoştinţa (sau simţirea), a nu mai şti de sine, a leşina: luă în braţe pe Sofi, care-şi pierduse simţirea.DELAVR. a pierde din mînă (pe cineva sau ceva), a scăpa din mînă (pe cineva sau ceva): un ginere astfel nu pierdeţi din mînă.PANN . a pierde din ochi (pe cineva sau ceva), a nu mai vedea (din cauza distanţei) (pe cineva sau ceva): cînd i-a pierdut din ochi, voi să se ridice.COŞBUC .
a pierde din vedere a-şi pierde iluziile a-şi pierde maul
a-şi pierde mintea a-şi pierde papucii a-şi pierde pascalia a-şi pierde pîinea a-şi pierde răbdarea a-şi pierde rostul a pierde sînge a-şi pierde speranţa a-şi pierde sufletul a pierde sufletul cuiva a pierde şirul a pierde teren a pierde terenul de sub picioare a pierde traista cu grăunţe
a i pierde urma a pierde viaţa a pierde viaţa cuiva
a pierde vremea a pieri a-i pieri din gînd a pieri după cineva
a pierde (sau a scăpa) din vedere (ceva sau pe cineva), 1) a ignora, a neglija, a omite, a uita (de ceva sau de cineva): bărbaţii noştri de stat pierd din vedere că aceasta împiedică propăşirea ţării din toate punctele de vedere.CAR .; 2) a da uitării (pe cineva sau ceva), a nu mai şti nimic (de cineva sau de ceva): după acea întîlnire întîmplătoare, l-a pierdut vreo cîţiva ani din vedere . a-şi pierde iluziile, a rămîne dezamăgit, decepţionat. a-şi pierde (sau a i se lua cuiva) maul, (reg. ) a-şi pierde cumpătul, curajul; a rămîne perplex. a-şi pierde mintea (sau minţile), 1) a înnebuni: turbaţi de nemicnicia lor electorală, tinerii de la Epoca şiau pierdut minţile pînă la a făuri în redacţia lor o pretinsă scrisoare a d-lui I. Lecca.CAR. ; 2) a se îndrăgosti lulea, nebuneşte: fiul Ciumei, din capătul lumii, o văzu odată şi era p-aci să-şi piardă minţile pentru ea.POP. a-şi pierde papucii, a muri. a-şi pierde pascalia (sau pascaliile), a face erori de calcul; a pierde socoteala. a-şi pierde pîinea, a fi concediat. a-şi pierde răbdarea, a nu mai avea răbdare, a fi nerăbdător. a-şi pierde rostul (sau rosturile), a se zăpăci, a-şi pierde cumpătul: dacă videa şi videa, Jian rostul nu-şi pierdea.POP . a pierde sînge, a avea hemoragie: pierdeam sînge din umărul stîng străpuns.SAD . a-şi pierde (sau a-şi prăpădi) speranţa (sau nădejdea), a nu mai spera; a fi deznădăjduit: unde să-şi caute păuniţa coadă? îşi prăpădise nădejdea şi venea acasă cu inima frîntă.POP . a-şi pierde sufletul, 1) (reg. ) a muri: nimeni nu mai voia să-şi piarză sufletul pentru un cap de muiere.ISP .; 2) (bis .) a-şi atrage osînda iadului. a pierde sufletul cuiva, 1) (înv. ) a omorî pe cineva; 2) (bis .) a osîndi la chinurile iadului pe cineva. a(-şi) pierde şirul (sau firul), a nu mai avea continuitate în exprimare, în gîndire, în scris; a se zăpăci: na, că mi-am pierdut şirul! CAR . a pierde teren, a pierde din importanţă, din autoritate. a pierde terenul de sub picioare, a-şi pierde siguranţa, încrederea. a pierde traista cu grăunţe, (pop .) a-şi pierde slujba, sursa veniturilor. a i (se) pierde (sau a face să i se piardă) urma (sau de urmă) (cuiva) sau a-şi pierde urma, a dispărea sau a fi (sau a face să fie) considerat dispărut; a fi de negăsit; a pieri fără urmă: mă azvîrl peste gard ... şimi pierd urma.CR. a(-şi) pierde viaţa, a muri; a fi omorît: el perdea împreună cu punga şi viaţa.NEGR. a pierde viaţa cuiva, (înv. ) a ucide pe cineva. a(-şi) pierde (sau risipi) vremea, a pierde timpul, a nu face nimic util, folositor: inteligenţe tinere îşi risipesc zadarnic vremea în a critica, în loc să şi-o întrebuinţeze în a face mai bine decît au făcut aceia pe care îi critică.CAR. a pieri (sau a dispărea, a se prăpădi, a se şterge, a se duce, a se stinge) de pe faţa pămîntului, a pieri, a dispărea fără urmă. a-i pieri din gînd (ceva cuiva), a uita: ospăţul care începuse şi vinul ce se vedea ... le făcu să le piară din gînd vorbele.POP . a pieri după (sau pentru) cineva, (pop .) a fi foarte îndrăgostit de cineva: o cunosc pe cingători, că piere după feciori.POP.
a-i pieri glasul a-i pieri piuitul pieritor de foame a-i pieri ţîţa a pipăi miezul cuiva a pipăi pulsul a pipăi terenul a se pişa împotriva vîntului a pitroci limba în gură pînă acolo ... pînă aici! pînă atunci mai va pînă cînd ... pînă cînd ce pînă-i cerul pînă i se umple găvanul pînă încă nu ... pînă în cît
pînă în măduva oaselor
pînă în pămînt pînă în pînzele albe pînă într-o para pînă în ziua de astăzi pînă în ziuă
a-i pieri glasul (sau graiul, cuvintele de pe buze) (cuiva), 1) a nu mai putea scoate o vorbă (de emoţie, de uimire): vrînd a spune, graiu-n gură-mi piere.BUDAI-DELEANU ; 2) (fig .) a fi pus în încurcătură; a nu mai avea argumente; 3) a muri. a-i pieri (sau a-şi pierde) piuitul (sau piuita), (fam. ) a-i pieri cheful de vorbă (cuiva); a-şi pierde curajul: să-i iai cu răpedea că le piere piuita.VLAH. pieritor de foame, muritor de foame: rămîne-n uliţă peritor de foame.AGÂRB . a-i pieri ţîţa, (pop .) a nu mai putea alăpta. a pipăi miezul cuiva, (fig. ) a intui adevărata valoare a cuiva. a pipăi pulsul, 1) a lua pulsul (cuiva); 2) a pipăi terenul. a pipăi terenul (sau pulsul), (fig. ) a încerca să-şi dea seama de intenţiile, de planurile (cuiva), de o stare de spirit existentă; a sonda, a tatona terenul. a se pişa împotriva vîntului, (reg. ) a fi împotriva curentului; a-şi provoca sieşi neplăceri destinate altora. a pitroci limba (sau vorbele) în gură, (reg. ) 1) a vorbi încurcat, nedesluşit, nelămurit; 2) a trăncăni, a nu fi ascultat. pînă acolo ..., pînă dincolo de limita acceptabilului, suportabilului, tolerabilului: nu cred că va merge chiar pînă acolo . pînă aici!, (fam. ) destul!, ajunge! pînă atunci (sau acolo) mai va, mai e mult pînă atunci (sau pînă acolo): pîn-atunci [pînă la sfîrşitul lumii] mai va, mai avem de furcă.CAR . pînă cînd ..., pînă în momentul în care ..., atîta timp cît (nu) ...: ulciorul merge la fîntînă numai pînă cînd i se frînge toarta.POP. pînă cînd ce, (înv. ) pînă cînd: să nu vază moarte, pînă cînd ce va vedea pre H [risto]s. DOS. pînă-i cerul, cît e cerul şi pămîntul; niciodată: eu mă duc, mîndruţă, duc, unde-nfloare piperiul şi nu vin pînă-i ceriul.POP. pînă i se umple găvanul, (pop .) pînă nu mai poate răbda. pînă încă nu ..., pînă să nu ...: instinctul învaţă pe dobitoace a-şi preface locuinţa pînă încă nu ninge.CONACHI. pînă în cît, (înv. ) în ce măsură: să vază pînă în cît sînt leşii de simeţi la războiu.LET. pînă în măduva oaselor sau pînă în măduvă sau pînă la oase, în tot corpul, pînă în adîncul fiinţei: este corupt moraliceşte şi fiziceşte pînă în măduva oaselor.FIL .; ploaia rece te pătrundea pînă la oase . pînă în (sau la) pămînt, 1) (înclinîndu-şi capul) foarte adînc, cu respect, cu evlavie: se feri în lături, să salute pînă la pămînt o doamnă foarte elegantă.CEZAR.P .; 2) (despre îmbrăcăminte) foarte lungă: purta o rochie pînă în pămînt . pînă în pînzele albe, pînă la capăt, fără încetare; necruţător: erau urmăriţi cu judecăţile pînă în pînzele albe.SAD. pînă într-o para sau pînă la (o) para, pînă la ultimul ban: parcă nu i-ar fi împrumutat pînă la para cheagul împrumutat.CAMIL.P. pînă în ziua (sau ziulica) de astăzi, pînă în prezent, pînă acum: tot Nechifor Coţcariul i-a rămas bietului om numele şi pînă în ziulica de astăzi.CR. pînă în (sau la) ziuă, pînă a se lumina de ziuă, cu noaptea-n cap.
pînă la ce punct pînă la curînd
pînă la Dumnezeu te mănîncă sfinţii pînă la genunchiul broaştei pînă la glezne pînă la nor pînă la opor pînă la piele pînă la refuz pînă la saţietate pînă la saţ pînă la ultima picătură de sînge pînă la ultimul sfanţ pînă la un cap de aţă pînă la un punct pînă mor pînă numeri trei pînă o sta vîntul pînă peste cap
pînă la ce punct, în ce măsură, pînă unde: nu ştiu pînă la ce punt iepurăria poate degrada pre un om.NEGR. pînă la curînd, (înv. ) în grabă, degrabă: pînă la curund aleargă cuvîntul lui.PSALT . pînă (cînd ajungi) la Dumnezeu te mănîncă (sau te omoară, te fură, îţi iau sufletul) sfinţii, (pop. şi fam. ) pînă să ajungi la cel mai mare, ai de îndurat greutăţi de la slujbaşii mărunţi: pînă la Dumnezeu te mănîncă sfinţii, asta-i de cînd lumea.CEZAR.P. pînă la genunchiul broaştei, (pop .) foarte puţin. pînă la (sau în) glezne, foarte puţin: a învăţat carte pînă la gleznă.PANN. pînă la (sau în) nor(i), 1) (care se înalţă) foarte sus; (care este) foarte înalt; 2) (înv. ) pretutindeni: pînră la nuori e adevărul tău.PSALT . pînă la opor, (reg. ) pînă la refuz. pînă la piele, în întregime, complet: muiat pînă la piele.EM. pînă la refuz, arhiplin: sala de joc era plină pînă la refuz.STANCU. pînă la saţietate, în mod excesiv, dincolo delimitele normale: în jurul ei egoismul şi vanitatea, îndestulate pînă la saţietate, au pus între restul lumii şi ea un vid izolator.CEZAR.P. pînă la saţ(iu) sau (înv. ) de (sau în, întru) saţ(iu), în mare cantitate, de ajuns, din belşug; din plin, cu prisosinţă: că părăul tău, Dumnedzău, varsă de saţîu gătind tuturor masă.DOS. pînă la ultima picătură de sînge, pînă la moarte, pînă la ultima suflare. pînă la ultimul sfanţ, (absolut) tot. pînă la un (sau într-un) cap de aţă, absolut tot, fără a omite un lucru cît de mărunt: şi i-au plătit lucrurile toate acele ..., pînă la un cap de aţă.LET. pînă la un punct, pînă la un moment dat, pînă la o limită (admisibilă), într-o anumită măsură: mă interesează pînă la un punct.SAD . pînă mor, toată viaţa (de acum înainte). pînă numeri (la) trei sau cît numeri pînă la trei, (fam. ) într-o clipă. pînă o sta vîntul, (pop .) foarte mult: ar vrea şi el să bea pînă o sta vîntul şi să nu se îmbete.POP.
a-l pîrî uitătura a o pîrli la fugă a se planta în faţa cuiva a plămădi curechi
pînă peste cap, foarte mult: recolta rea şi alte necazuri îl băgaseră în alte datorii pînă peste cap.POP. pînă să nu ..., înainte de a ...: începea munca de cu nopticica, pînă să nu înceapă cocoşul cel berc, fala satului întreg, să cînte la cîntători.CAR. a pîndi vreme (cu prilej), a aştepta momentul favorabil: demult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii.CR . a pîngări aşternutul cuiva, a păcătui în căsnicie: [nevasta] i-a pîngărit aşternutul.SAD . pîn-la anu, şi ghiorlanu, (pop .; despre femei) a rămas însărcinată îndată după căsătorie. a-i pîrîi fălcile, a căsca cu zgomot. a-i pîrîi turul (cuiva), a tremura de frică. a-l pîrî uitătura (pe cineva), (reg. ) a-l trăda privirea (pe cineva): se fac sfinte de pe icoane, dar degeaba, că-i pîrăşte uitătura.POP . a o pîrli la (sau de) fugă, a o lua la fugă: noi atunci am pîrlit-o la fugă.CR . a se planta în faţa cuiva, (fam. ) a se opri în mod inoportun sau ostentativ în faţa cuiva. a plămădi curechi, (reg. ) a pune varza la acrit.
a plămădi inima cuiva
a plămădi inima cuiva, a descînta de boală pe cineva: ciocănesc, bocănesc, inima i-o plămădesc.POP.
pînă să nu ... a pîndi vreme a pîngări aşternutul cuiva pîn-la anu, şi ghiorlanu a-i pîrîi fălcile a-i pîrîi turul
a plăti ca popa a plăti cu aceeaşi monedă a plăti cu pielea a plăti datoria cea de obşte a plăti oalele sparte
a nu plăti o ceapă a plăti poliţa a plăti sec a plăti tributul morţii a plăti un colţ de ţară a pleca capul a pleca capul
a pleca cerbicea cuiva a pleca cu căţel, cu purcel a pleca cu nunta a pleca cu sufletul a-şi pleca genunchii a pleca inima a pleca nasul
a pleca urechea a o plesni bine a plesni de ...
a-i plesni în cap a plesni maiul în el de ... a-i plesni obrazul de ruşine a se plimba ca vodă prin lobodă plimbă-ţi hoitul!
a plăti ca popa, a plăti în mod sigur, fără doar şi poate: plăteşte ca popa, tocma pe tocma.PANN. a plăti cu aceeaşi monedă (cuiva), a adopta atitudinea cuiva într-o situaţie asemănătoare. a plăti cu pielea, a suferi o pedeapsă corporală: sărăcuţa lelea, plăteşte cu pielea. PANN . a plăti (sau a da) datoria cea de obşte, a-şi da obştescul sfîrşit, a muri: fiindu şi om bătrîn, au plătit şi el datoria cea de opştie, de-au murit.NEC. a plăti oalele sparte (de altul), a suferi pentru faptele altuia. a nu plăti (sau a nu face) (nici) o ceapă (degerată) sau a nu plăti (sau a nu face) (nici) două parale (sau doi bani, un sfanţ, un zlot), a nu avea nici o valoare: mintea lui nu plăteşte nici o ceapă degerată. PANN ; evghenia nu plăteşte nici un zlot în ochii mei.AL. a plăti poliţa (sau o poliţă) (cuiva), (fam. ) a se răzbuna (pe cineva). a plăti sec, (la jocul de cărţi) a achita potul fără a mai cere în plus. a plăti tributul morţii (sau naturii), a muri. a plăti (cît) un colţ de ţară, a valora foarte mult. a(-şi) pleca capul (sau fruntea, grumazul, cerbicea), a (se) supune, a (se) umili: să-şi plece capul să margă la Poartă.NEC . a(-şi) pleca capul sau a avea unde să-şi plece capul, a se odihni sau a avea unde să se odihnească: sub brazi, la rădăcină, bolnavul cap să-l pleci! COŞBUC. a pleca (sau a asupri, a frînge, a muia, a rupe, a tăia) cerbicea (sau cerbicia) cuiva, a înfrînge rezistenţa (sau mîndria, aroganţa, trufia) cuiva, a supune pe cineva: trebuia să frîngă cerbicea unui ispravnic necinstit.SAD. a pleca (sau a se duce) cu căţel, cu purcel, a pleca (sau a se duce) cu toţi ai lui şi cu tot ce are: duşmanii îşi luaseră de mult tălpăşiţa şi intraseră cu căţel cu purcel în Vidin. CONV.LIT. a pleca cu nunta, (fam. ; despre cîini) a se ţine haită după o căţea. a pleca (numai) cu sufletul (de undeva), a pleca cu mîna goală (de undeva): iar de-i greşi, ... nu vei pleca de aici decît cu sufletul.POP. a-şi pleca genunchii, a îngenunchea: plecîndu-şi genunchile au dat laudă lui Dumnezeu.DRĂGHICI . a(-şi) pleca inima, 1) a se devota, a (se) dedica, a (se) închina: au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inimi? EM .; 2) a convinge sau a se lăsa convins; a (se) înduioşa. a(-şi) pleca nasul, a se umili. a(-şi) pleca urechea (sau urechile), 1) a asculta cu atenţie; (p.ext. ) a se îndura: împăratul îşi plecă urechea la rugăciunea fiei sale.ISP. ; 2) a da crezare bîrfelor, calomniilor: palavre franţuzeşti, las pe alţii să plece urechea la ele.AL. a o plesni bine, a spune ceva potrivit într-o anumită situaţie. a plesni de ..., a nu mai putea de ..., a fi plin de ...: plesnea de sănătate . a-i plesni în (sau prin) cap (sau în minte, prin gînd) (ceva cuiva), a-i veni pe neaşteptate o idee năstruşnică (cuiva); a-i trece (deodată) prin minte (ceva cuiva): i-ar fi plesnit în minte această obscură idee.EM. a(-i) plesni maiul în el de ..., (reg. ) a fi foarte supărat de ...; a-i fi foarte ciudă de ... a-i plesni (sau a-i crăpa, a-i pocni) obrazul de ruşine (cuiva), a se ruşina foarte tare: îmi plesneşte obrazul de ruşine cînd gîndesc cum am să mă înfăţoşez înaintea femeii celeia.CR. a se plimba ca vodă prin lobodă, a umbla nestingherit în toate părţile. plimbă-ţi (sau mişcă-ţi) hoitul!, (fam. ) întinde-o de aici!, pleacă!
plimbă ursul ! plin de importanţă plin de plăcere plin ochi a plînge ca o mireasă a plînge cu foc a plînge cu lacrimi de crocodil a plînge cu lacrimi de sînge
plimbă ursul (că rugineşte lanţul)!, (fam. ) întinde-o!, vezi-ţi de treabă! plin de importanţă, (despre oameni) îngîmfat, încrezut. plin de plăcere, (înv. ) plăcut: vorba-i plină de plăcere.ASACHI. plin ochi (sau îndesat), umplut pînă la refuz; foarte plin. a plînge ca o mireasă, a plînge cu foc. a plînge cu foc (şi pîrjol), (reg. ) a plînge cu desperare, în hohote: începu a plînge cu foc şi cu pîrjol, de ţi se rupea inima.ISP . a plînge cu lacrimi de crocodil, (fam. ) a se preface că plînge; a fi ipocrit. a plînge cu lacrimi de sînge, a plînge cu mare durere.
a-i plînge de milă
a-i plînge de milă (cuiva), a compătimi (pe cineva): o ia la bătaie, de-ţi venea să-i plîngi de milă! CR .
plînge de sare cămaşa de pe el a plînge în hohot a plînge în pumni a-şi plînge păcatele plînge pămîntul sub el a ploua ca prin sită a ploua cu cofa a ploua cu ţuţuroi a ploua de-ngroapă a ploua de varsă a ploua mereuaş plus că ... plus de asta pluteşte ceva în aer poalele cerului poale-n brîu poamă acră poamă rea poartă-n poartă poate fi că ... a-i pocni în cap poftă bună ! poftim la masă!
plînge (sau rîde) de sare (sau de saltă) cămaşa de pe el, plînge (sau rîde) foarte tare, în hohote: Smărăndiţa pe urmă şedea cu mîinile la ochi şi plîngea ca o mireasă, de sărea cămeşa de pe dînsa.CR. a plînge (sau a rîde) în (sau cu) hohot(e), a plînge (sau a rîde) cu accese: rîdea cu hohot în mare glas.MUSTE . a(-şi) plînge în pumni, 1) a plînge (pe ascuns) de necaz sau durere (proptindu-şi obrajii în pumni): suflau în unghii şi plîngeau în pumni.CR. ; 2) a regreta greşeala făcută, a se căi. a-şi plînge păcatele, a se căi, a regreta. plînge pămîntul sub el, este foarte amărît. a ploua (sau a bura, a cerne) ca prin sită, a ploua mărunt şi continuu: plouă ca prin sită.CAR. a ploua (sau a turna) cu cofa (sau cu găleata, cu ciutura), a ploua foarte tare, torenţial: şi începu o ploaie d'alea de părea că toarnă cu găleata.ISP . a ploua cu ţuţuroi, (reg. ) a ploua foarte tare. a ploua de-ngroapă, a ploua cu găleata. a ploua de varsă, a ploua torenţial: lasă-mă, mîndruţo-n casă, c-afară plouă de varsă.POP. a ploua mereuaş (sau mereuţ), (reg. ) a ploua mărunt. plus că ..., (fam. ) pe lîngă că ..., în afară de faptul că ... plus de asta, (fam. ) în afară de asta, pe deasupra. pluteşte ceva în aer, presimt că urmează să se întîmple ceva. poalele cerului, marginile spaţiului circumscris de orizont: i-am găsit la capătul pămîntului, la poalele cerului.POP . poale-n brîu, plăcintă din bucăţi pătrate de aluat, ale căror colţuri se întorc peste umplutută. poamă acră, 1) (pop .) aguridă: frunză verde poamă acră.POP. ; 2) persoană urîcioasă, cicălitoare, rea: soacră, soacră, poamă acră. PANN. poamă rea sau soi rău, persoană destrăbălată. poartă-n poartă, peste drum, vizavi. poate fi că ... (sau de ...), (înv. ) probabil că ..., posibil să ...: poate hi că ţi s-au întunecat mintea.DOS. a-i pocni în cap (cuiva ceva), a-i trăsni prin minte (cuiva ceva): nici prin cap ce nu-ţi pocneşte a vorbi se pomeneşte.PANN . poftă bună (sau mare)!, urare adresată celor care mănîncă sau se duc să mănînce. poftim la masă!, formulă cu care cineva este invitat să se aşeze la masă (pentru a mînca).
poimîine-seara pomană fără lumînare a se pomeni în ăle vaviloane a pomeni mortul a pomeni rău a pompa bani a ponta pe mîna cuiva ponturi-ponturi a-i porni capul la ceva a o porni de jos a porni grea a porni hîrtiile a porni hora a se porni pe muncă a se porni pe rîs a porni pîră a porni pîră de vinovăţie a porni pîră mincinoasă a porni rostul portiţă de scăpare potcoave de cai morţi a se potrivi ca nuca în perete a potrivi din gît pe cineva poţi să te culci pe-o ureche! povestea cîntecului a pozna praful de pe tobă a i-o prăji a-şi prăji burta la soare a-şi prăpădi călcîiele
poimîine-seara sau poimîine-seară, în timpul serii de poimîine: pleacă la Braşov poimîine-seara . pomană fără lumînare, (reg. ) chilipir, pleaşcă. a se pomeni în ăle vaviloane, a se trezi pe neaşteptate într-o învălmăşeală, într-o zarvă mare. a pomeni mortul, (reg. ) a da de pomană pentru un mort. a pomeni (de) rău, (reg. ) a cobi. a pompa bani, a obţine fără încetare bani (prin orice mijloace). a ponta pe mîna cuiva, a miza fără a participa efectiv la joc (folosind cartea altuia). ponturi-ponturi, (înv. ) pe paragrafe, pe capitole, în mod amănunţit: va arăta deputatul Divanului cel mare ponturi-ponturi suma cea trebuincioasă republicei. (a.1848).URIC. a-i porni capul la ceva (cuiva), (reg. ) a-şi propune să facă ceva. a o porni de jos, a urca (pe scara socială) prin muncă, prin forţe proprii. a porni grea (sau (înv. ) într-adaos), (pop .; despre femei) a rămîne însărcinată: fragi şi căpşune pentru cineva care pornise într-adaos.CR. a porni hîrtiile, (pop. ) a înainta actele necesare în vederea unei căsătorii: s-au înţeles pe cînd să fie nunta şi au pornit hîrtiile.SAD. a porni hora, a începe hora. a se porni (sau a se pune) pe muncă, a se apuca de treabă: cum ajunse, se porni pe muncă.POP . a se porni pe rîs (sau plîns) sau a pufni în (sau de) rîs (sau plîns) sau a-l pufni (sau a-l bufni, a-l umfla) rîsul (sau plînsul) (pe cineva), a izbucni în rîs (sau în plîns): pe Catrina o umflă rîsul.VLAH. a porni pîră (sau jalbă, hîrtie), (pop .) a pîrî, a reclama, a revendica (în scris) ceva: nu se poate, cucoană! am pornit hîrtie, s-a isprăvit.CAR. a porni pîră de vinovăţie (sau de învinovăţire), (înv. ) a învinovăţi, a acuza în faţa justiţiei (printr-un act scris): cel ce porneşte pîră de vinovăţie asupra cuivaş, întîi trebuie să facă jurămînt.PRAV. a porni pîră mincinoasă, (înv. ) a calomnia, a defăima (printr-o scrisoare adresată oficialităţilor): cei ce vor lua bani spre a alcătui şi a porni pîră minciunoasă ... PRAV . a porni rostul, a începe ţesutul: Mariţa ca o nevastă vra rostul să şi-l pornească.POP. portiţă de scăpare (sau de rezervă), mijloc de a ieşi dintr-o situaţie dificilă. potcoave de cai morţi, lucruri fără valoare; himere, închipuiri: mistic căutător de potcoavede cai morţi.CEZAR.P. a se potrivi (sau a se nimeri, a se lovi, a se lipi) ca nuca în perete, a fi total nepotrivit: se lovi ca nuca în perete şi vorba ta.ISP . a potrivi din gît pe cineva, a-i da să bea vîrtos cuiva: dacă ştiai să potriveşti din gît peMoş Nichifor, apoi era cit se poate de şagalnic.CR. poţi să te culci pe-o ureche!, poţi să-ţi iei nădejdea! povestea cîntecului (sau a ăluia), vorba aceea: povestea cîntecului: fost-ai lele cînd ai fost, dar acum eşti lucru prost.PANN . a pozna, (reg. ) de-a-ndoaselea, ca nelumea. praful de pe tobă, (fam. ) nimic: şi ce i-au luat? praful de pe tobă! a i-o prăji(cuiva),a-i pune gînd rău (cuiva). a-şi prăji burta la soare, a nu face nimic, a lenevi. a-şi prăpădi călcîiele, a fugi foarte repede; a-i sfîrîi călcîiele.
a se prăpădi după ... a prăpădi în bătaie a se prăsi ca furnicile
a se prăpădi (sau a se omorî, a se rupe) cu firea, (fam. ) 1) a-şi da foarte (sau prea) mare osteneală, a se strădui din răsputeri, a se agita foarte (sau prea) mult; 2) a-şi face foarte (sau prea) multe griji, a se consuma, a pune la inimă: nu te mai prăpădi cu firea pentru ceata asta de profitori.CAMIL.P . a se prăpădi după ... (sau de ...), a-i plăcea foarte mult de ..., a ţine foarte mult la ..., a iubi foarte mult pe ..., a muri după ...: căci fata iubeşte şi se prăpădeşte dup-un feciorel.COŞBUC. a prăpădi în bătaie (sau cu bătaia) (pe cineva), a snopi în bătaie (pe cineva). a se prăsi ca furnicile (sau ca iepurii,ca şoarecii), a se înmulţi repede.
pre cătinel
(cătinel) pre cătinel, (înv. ) încetişor, încetul cu încetul: pre cătinel se trăgea pre Nistru în gios.NEC.
a se prăpădi cu firea
pre scrisoare a presta jurămînt preste obicinuinţă
precum (sau după cum, după cîte) se ştie sau după cum ştim (ştii, ştiţi etc.) sau cum (bine) ştim (ştii, ştiţi etc.), potrivit informaţiilor existente, după cum ne (îţi, vă etc.) este cunoscut: precum se ştie, ... mai toate mitropoliile, episcopiile şi mănăstirile celemari şi neatîrnate ale ţării au avut ... sucursale.OD. a predica în pustiu (sau în deşert), a da sfaturi pe care nimeni nu le ascultă, nu le urmează; a vorbi în zadar: n-am predicat în deşert.MACED. a preface în cenuşă, a distruge prin foc: pojarul de la 20 iulie prefăcuse în cenuşă mai mult de jumătate a oraşului Iaşii.NEGR . a se preface în moaşte, 1) a se mumifica; 2) (fig. ) a se usca, a se atrofia. a pregăti terenul, a crea condiţii prielnice: e nevoie de o mişcare de cadre acolo ... să organizăm o discuţie de constituire, lasă-mă să pregătesc terenul.PREDA . pre obraz sau pre (sau după) obrazul cuiva, asemănător cuiva: născu dupre chipul lui şi obrazul lui.BIBLIA. a preschimba cuvinte, (înv. ) a sta devorbă:cîteodată vezi doi oameni care-n cale se-ntîlnesc cumpreschimbătrei cuvinte ş-apoi grabnic se despart.NEGR . a preschimba glume, (înv. ) a-şi spune glume, a glumi: eu, cîte fete le întîlnesc, preschimb cu ele glume uşoare şi chiar din fugă le ameţesc.AL. pre scrisoare, (înv. ; despre armate) regulat: craiul l-au viclenit, şi vine asupra lui, şi au trecut şi Nistru cu 18000 de oaste pre scrisoare.URECHE. a presta (un) jurămînt, a depune un jurămînt în condiţiile prevăzute de lege (sau de uz). preste obicinuinţă, (înv. ) neobişnuit.
pre supt cumpăt
pre supt cumpăt, (înv. ) pe ascuns, în taină, pe furiş; cu perfidie, cu vicleşug: unii boieri şopteau că s-ar fi zări într-acea noapte oameni d-ai lui Stoica ... strecurîndu-se pe sub cumpăt în casele răposatului Ilie.OD.
pre trup
pre trup, (înv. ) în ce priveşte trupul, trupeşte: den ruda lui David pre trup, Hristos are a veni.CORESI.
precum se ştie a predica în pustiu a preface în cenuşă a se preface în moaşte a pregăti terenul pre obraz a preschimba cuvinte a preschimba glume
preţ de ... preţ de sînge preţul sîngelui
preţ de ... (sau ca la ..., ca de ...), (pop .) 1) (reprezentînd) contravaloarea a ..., valorînd ...: nu-i vrednic preţ de trei surcele.COŞBUC ; 2) cam, aproximativ: cînepa ... o coseşte cam de sus, să-mi rămîie preţ deun fus.POP. ; 3) un interval de timp de circa ...: am ascultat cam preţ de jumătate de ceas.STANCU. preţ de sînge, (înv. ) pedeapsă cu moartea: nu să cade aceştea a-i pune în corvan, că preţ de sînge iaste.N.TEST. preţul sîngelui, (înv. ) legea talionului: se anulasă şi preţul sîngelui ... ce se cerea pentru turcii omorîţi în ţară. (a.1869).URIC.
a se prezenta la raport a se pricepe de ziuă a pricinui întristare prieten bun a i se prileji moarte prima tinereţe a se primeni din lumea aceasta a primeni din viaţă a primeni gazda a primi botezul focului a primi cu braţele deschise a primi de ... a primi în gazdă pe cineva a primi în mînă a primi la corp a nu primi pămîntul a primi pe cineva cu pîine şi sare a primi scuzele cuiva prin absurd prin cercare prin contrabandă a prinde arme a-l prinde beţia a-l prinde bine a-i prinde bine a prinde ca din oală a-i prinde calea cuiva a se prinde ca nuca în perete
a se prezenta (sau a ieşi, a fi scos) la raport, a se prezenta (sau a fi chemat) în faţa unui superior (pentru a solicita ceva sau pentru a da socoteală de ceva): se hotărî să se prezinte la raport, să-i explice situaţia.REBR. a se pricepe de ziuă, (reg. ) a se lumina de ziuă, a se face ziuă. a(-i) pricinui întristare (cuiva), (înv. ) a întrista, a mîhni (pe cineva): mă iartă, prietine, ... că ţi-am pricinuit întristare.AL. prieten bun, prieten apropiat. a i se prileji (cuiva) moarte(a), (înv. ) a muri: moarte groaznică i s-au prilejit.N.COSTIN. prima tinereţe sau tinereţea dintîi, perioadă a tinereţii care urmează imediat copilăriei: a scris ... o carte cîndva, în tinereţea dintîi.VINEA. a se primeni din lumea aceasta sau a primeni viaţa, (înv. ) a muri. a primeni din viaţă (pe cineva), (înv. ) a ucide (pe cineva): îi spintecară pîntecele cu ostie şi cu aceasta-l primeniră din viaţă.DOS. a primeni gazda sau a se primeni din ..., (înv. şi reg. ), a se muta. a primi botezul focului, a participa, pentru prima dată, la o luptă. a primi (sau a aştepta) cu braţele deschise (pe cineva), a primi cu bucurie, cu mare plăcere (pe cineva). a primi de ..., a socoti, a considera ca ... sau drept ..., a lua de ...: ar putea să primească acum de bune toate închinările actuale.OD. a primi în gazdă pe cineva, a găzdui pe cineva: bătrînul pădurar ce ne primise în gazdă.NEGR . a primi (sau a lua) în mînă, (despre sume de bani) a obţine ca venit net: lua în mînă 50.000 lei. a primi la corp, (reg. ) a intra în serviciul militar: cînd am primit noi la corp erau oamenii mai zdraveni.SAD . a nu(-l) primi (nici) pămîntul (pe cineva), (despre morţi) a avea sufletul plin de păcate. a primi pe cineva (sau a ieşi înaintea cuiva) cu pîine şi (cu) sare, a primi pe cineva cu mare cinste: multe sute de munteni ... ieşirăîntru întîmpinarea domnului cu pîne şi sare.SION. a primi (sau a accepta, a admite) scuzele cuiva, a scuza pe cineva. prin absurd,admiţînd un raţionament fals. prin cercare, (înv. ) din experienţă: n-a putut încă cunoaşte prin cercare, că soarta omului este schimbătoare? MARCOVICI. prin contrabandă, în mod ilegal. a prinde arme (sau armele), (înv. ) a porni o acţiune militară (împotriva cuiva): armele nebiruite prinsă şi de îmbe părţi războiul s-aprinsă.BUDAI-DELEANU. a-l prinde beţia (pe cineva), a (se) îmbăta: nu bea vinul cu dejea, că te-a prinde beţia.POP . a-l prinde bine (sau rău) (pe cineva), a (nu) i se potrivi, a-i şedea bine (sau rău): am o neagră salbuliţă de cercat la gîtul tău, care nu te-a prinde rău.AL. a-i prinde bine (cuiva), a-i fi de folos, util (cuiva). a prinde (sau a lua, a ridica) ca din oală (pe cineva), a prinde uşor (pe neaşteptate) (pe cineva): îi luau ca din oală şi-i treceau prin săbii.STANCU. a-i prinde calea cuiva, (înv. ) a pîndi trecerea cuiva (stînd în drumul lui): prinzîndu-i calea la Şipote, ... lau împresurat oastea cea leşască.URECHE. a se prinde ca nuca (sau ca mazărea) în perete, a fi total nepotrivit, a se potrivi ca nuca în perete.
a-şi prinde capul
a prinde carne a prinde cheag a prinde chef a prinde colţi a prinde cu ceva pe cineva a se prinde cu chezăşie pentru cineva a prinde cu chirie a se prinde cu dinţii de carte a prinde cu măsura mică a se prinde cu mîinile de vatră a prinde cu mîna în sac
a prinde cu ocaua a prinde cu raţa în traistă a prinde de limbă a prinde de nas a prinde de urechi a-i prinde de veste
a prinde de veste a-l prinde dorul
a prinde faţă a prinde fiinţă a prinde foc a prinde foc cu gura
a-şi prinde capul (sau capetele), (înv. şi reg. ) a se pune la adăpost de primejdii: să vor duce să-ţi prinză capeteli printr-alte ţări.NEC . a prinde carne (moale) (sau seu) sau a creşte (sau a se prinde) carnea pe cineva, 1) a se îngrăşa, a prospera: observă că a început să prindă carne.CEZAR.P. ; 2) a-i merge bine, din plin (cuiva); a fi foarte mulţumit: Făt-Frumos privea şi creştea carnea pe el de mulţumire.ISP . a prinde cheag, 1) (despre oameni) a începe să se înstărescă, să se chivernisească, 2) (despre conversaţii) a începe să se desfăşoare, a se închega. a prinde chef (sau la chef, (înv. ) la voie bună), a începe să se înveselească sau a se înveseli:doctorulLuduş prinsese chef.STANCU. a prinde colţi, a se obrăznici. a prinde cu ceva pe cineva, a avea la mînă cu ceva pe cineva: l-am prins pe onorabilul cu alta mai boacănă.CAR. a se prinde cu chezăşie pentru cineva, a fi chezaş pentru cineva. a prinde cu chirie, (înv. ) a închiria: acea casă au fost prinsă cu chirie.PRAV. a se prinde cu dinţii de carte, a se apuca serios de învăţătură, a învăţa în mod intens. a prinde cu măsura (sau cu litra) mică (pe cineva), a prinde cu ocaua mică (pe cineva). a se prinde cu mîinile de vatră, (reg. ) a-şi înjgheba o gospodărie: de-abia acum se prinsese şi el cu mînele de vatră.CR . a prinde cu mîna în sac (sau în traistă, în sîn) (pe cineva), a surprinde (pe cineva) furînd (sau înşelînd). a prinde cu ocaua (mică) (pe cineva), a prinde cu o minciună sau cu o faptă necinstită (pe cineva); a surprinde asupra faptului (pe cineva): cîţi s-au prins cu mîna în sac, cu ocaua mică, toţi au pupat duba.ISP. a prinde cu raţa în traistă (pe cineva), a prinde asupra faptului (pe cineva). a prinde de limbă, (reg. ; despre vin) a pişca. a prinde de nas (pe cineva), (reg. ) a mitui (pe cineva). a prinde de urechi (pe cineva), a urechea (pe cineva). a-i prinde de veste (sau de ştire) (cuiva), a-şi da seama (la momentul oportun), a băga de seamă, a observa, a remarca, a sesiza: abia le prinzi de veste cînd vin, cînd se strecor.BOLLIAC . a (sau (pop .) a-şi) prinde de veste (sau de ştire) sau (înv. şi reg. ) a prinde veste, a lua cunoştinţă de ..., a afla (la momentul oportun), a-şi da seama: duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste.EM .; Dumnezeu o şî prins di vesti ş-o strigat la dînsu.POP . a-l prinde (sau a-l cuprinde) dorul (de ceva pe cineva), a-i fi dor (cuiva de ceva): pe la mijlocul primăverii, ... a prins-o dorul de meleagurile unde a trăit.POP. a prinde faţă, 1) (despre oameni) a începe să arate bine, a căpăta o culoare, un aspect frumos, sănătos: din slab ce era, începuse omul să prindă faţă.POP .; 2) (despre unele alimente) a se rumeni (sub acţiunea focului). a prinde fiinţă (sau viaţă), 1) a se naşte; 2) a se isca, a se ivi, a apărea; 3) a se contura (vizual sau în minte). a prinde foc, (înv. ) a se înflăcăra: dar cine mai poate studia ceva! capetele noastre prinsese foc.EM. a prinde foc cu gura, a face tot posibilul pentru a izbuti: şi tu cu gura foc prindeai să-mi dai ajutorare.COŞBUC .
a se prinde frate de cruce
a-l prinde friguri a prinde gazdă a prinde iepurele cu mîna
a prinde inimă a se prinde în horă a prinde în piuă a prinde în plasă a se prinde în rămăşag a se prinde în sîmbră a prinde în unghii a prinde la fugă a prinde la joc a prinde la mînă a prinde la oaste a prinde la rînză a prinde la strîmtoare a prinde la zile a prinde limbă a prinde limbă
a prinde loc
a se prinde (sau a se lega) frate (sau fraţi) de cruce (cu cineva) sau a lega frăţie de cruce, a(-şi) jura prietenie pînă la moarte: şi a fost cînd a fost un orb şi un olog şi s-au prins fraţi de cruce.POP . a-l prinde friguri(le) (sau friguri de moarte) (pe cineva), a simţi un fior de spaimă, de groază, de maximă enervare etc.: găsii pe mîndra mea în braţele altuia; cînd în braţe mi-o strîngea frigurile mă prindea.POP . a(-şi) prinde gazdă, (înv. ) a poposi într-un anumit loc, la o anumită gazdă; a fi găzduit: prinseră gazdă într-o casă.DOS . a prinde iepurele cu mîna, a încerca un lucru imposibil. a prinde inimă sau (reg. ) a-şi prinde inima sau a (mai) prinde la inimă (sau (înv. şi reg. ) la suflet, la fire), (pop .) 1) a începe să capete sau a căpăta curaj, a se îmbărbăta, a-şi veni în fire; a începe să-şi refacă forţele, a se îndrepta, a se înzdrăveni: Harap Alb, mai prinzînd oleacă la inimă, încalecă.CR .; 2) a se anima, a se înviora: ca o persoană leşinată ce îşi vine în simţiri, el [oraşul] începe a prinde la suflet.AL. a se prinde în (sau la) horă (sau joc), 1) (reg. ) a merge pentru prima dată la horă; (p.ext. ) a avea vîrsta de horă; 2) (fig .) a se lăsa atras într-o acţiune. a prinde în piuă (sau cu piuliţa), (reg. ) a da de gol, a descoperi: îi fu necaz ... l-am prins cu piuliţa.DELAVR. a prinde în plasă (pe cineva), a înşela, a păcăli (pe cineva): nu te lăsa prins în plasa chiaburilor.PREDA. a se prinde în rămăşag, a paria: dracul i-a spus să să prindă în rămăşag.POP . a se prinde în sîmbră sau a prinde în ortăcie (sau în sîmbră, de sîmbră) sau a prinde tovărăşie, a se întovărăşi: spusu-v-am să nu vă prindeţi voi în sîmbră cu călugărul acela? POP. a prinde (sau a apuca, a lua) în unghii (pe cineva), 1) a pune mîna, a înhăţa (pe cineva); 2) a certa foarte aspru (pe cineva). a (o) prinde la fugă sau a prinde fuga, a porni în goană, a o lua la fugă: tătarii au prins fuga.ŞINCAI. a prinde la joc (sau în horă) (pe cineva), a invita, a lua (pe cineva) la joc, în horă. a prinde la mînă (sau la mîna lui, la mîinile lui, în mîna lui) (pe cineva), (înv. ) a avea la mînă (pe cineva): m-au prins la mînă, blestematul! AL. a prinde la oaste (sau la cătane) (pe cineva), (pop. ) a înrola în armată cu forţa (pe cineva): pe bădiţa Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul.CR . a (mai) prinde la rînză, (pop .) a prinde curaj, a deveni mai îndrăzneţ. a prinde la strîmtoare (sau la colţ, la înghesuială) (pe cineva), a încolţi (pe cineva): lasă, că te-oi prinde eu la strîmtoare, ş-apoi atunci schimbăm foaia! POP . a prinde la zile, (reg ), a creşte (mai) mare: după ce-am mai prins la zile, începui de-a alerga după sprintene copile.AL . a prinde (sau a lua) limbă, a afla ceva prin spionaj: îi porunci a lua limbă unde este Mihai.BĂLC. a prinde (la) limbă (sau glas), a căpăta curaj, a îndrăzni să vorbească, să-şi spună părerile, a-i veni cheful să vorbească: oaspeţii prinseră la limbă şi deveniră mai zgomotoşi. FIL. a prinde loc, (înv. ) 1) a se bucura de consideraţie, de preţuire: femei pline de duh şi isteţe n-au prins loc la ochii săi.CONACHI ; 2) a trece drept ..., a ţine loc de ..., a echivala cu ...: în aşezămînturi verice să va tocmi, ori în scris sau nescris, ... prinde loc de pravilă. CARAGEA.
a nu-l prinde locul pe cineva a prinde lucru a prinde maia a i se prinde minciunile de bune a prinde minte a-şi prinde mintea cu cineva a se prinde mintea după ceva a-l prinde minţile
a prinde mirarea a prinde mişcarea a-l prinde mîna a prinde mîzgă a prinde momentul a prinde mucegai a prinde muşteriu a prinde nas a prinde nărav a prinde necaz a prinde oala de toartă a prinde obicei a-i prinde ochii cuiva a prinde o nevoie a prinde o nevoie a-l prinde otrava a prinde partea cuiva
a nu-l prinde locul (sau starea) pe cineva, a nu avea astîmpăr, a nu putea sta locului, a nu-şi găsi locul: un alt cal mai năzdrăvan, ... iute ca focul de nu-l prinde locul.AL. a prinde (un) lucru, (înv. ) a lucra: sventele acelea muieri ... sîmbăta, după leage ce avea, să nu prindză nice un lucru, iale şedzură mălcom.VARLAAM. a prinde maia, 1) a prinde puteri, a se înviora; 2) (reg. ) a prinde cheag. a i se prinde minciunile de bune (cuiva), a fi crezut, a izbuti să înşele: văzînd că i s-au prins minciunele de bune, chemă la sine pe Harap Alb.CR. a prinde minte (sau (reg. ) la minte, la cuminţie), a cîştiga experienţă, a deveni mai înţelept, a începe să se facă sau a se face om de treabă: astăzi venişi la trezie, dar n-ai prins la cuminţie.AL. a-şi prinde mintea cu cineva, (reg. ) a lua în serios spusele cuiva, a-şi pune mintea cu cineva: n-o să-şi prindă doară mintea c-o femeie.COŞBUC. a se prinde mintea după ceva, (înv. ) a fi de acord cu ..., a-şi da asentimentul, a trece de partea ...: se prinde toată mintea după ascultătura lu Hristos.CORESI. a-l prinde minţile (pe cineva), (reg. ) a şti, a pricepe: n-o mai prindea minţile ca să înceapă.POP . a(-l) prinde mirarea (sau (înv. şi pop .) mirare, minune, minuni) (pe cineva), a se mira, a se minuna: nu vă prindă mirarea, dacă vă spun că duşmănia ce-o are ogarul şi copoiul pe iepure, vine tocmai din vremuri vechi.POP . a prinde mişcarea, (fam. ) a intui, a sesiza imediat sensul, rostul unui fapt, al unui eveniment: tu te duci liniştit, ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic; ai prins mişcarea? CEZAR.P . a-l prinde mîna (la ceva) (pe cineva), (reg. ) a se pricepe (la ceva), a fi îndemînatic: este un om din felul acelora de care se zice: îl prinde mîna la toate.BOL. a prinde mîzgă, (reg. ) a prinde cheag. a prinde momentul, a nimeri ocazia favorabilă. a prinde mucegai sau a(-i) prinde inima mucegai, (despre oameni) a îmbătrîni; a se zaharisi. a prinde (de) muşteriu (pe cineva),(pop .) a cîştiga de client (pe cineva): las’că face baba, face, să te prindă muştereu.CONTEMP. a prinde (la) nas, (reg. ) a deveni arogant, îndrăzneţ, obraznic, a-şi lua nasul la purtare, a se obrăznici: au prins la nas pentru că-l ocroteşte vărul Ştefan Stîlpeanu.AL. a prinde nărav, (înv. ) a se nărăvi. a prinde necaz (pe cineva), a se supăra (pe cineva); a pizmui (pe cineva): prinzînd năcaz pe frăţiorul mai mic, îşi puse în gînd ca să-l omoare.POP. a prinde oala de toartă, a deveni obraznic, încrezut; a şi-o lua în cap. a prinde obicei, a se deprinde, a se obişnui: prinsesem obicei la scăldat să-mi acopăr pîntecul cu mîinile.STANCU . a-i prinde ochii cuiva sau a-l prinde de ochi pe cineva, (înv. şi reg. ) a atrage privirile, a sări în ochi, a şoca: frumuseţile ei nu-mi prind ochii.POP. a prinde o nevoie (cuiva), (reg. ) a ajuta pe cineva aflat într-o situaţie (materială) dificilă. a(-şi) prinde (vre)o nevoie (sau nevoile) (cu ceva), (pop .) a face faţă unei nevoi: cu banii, cîţi s-au dat, pe ici pe colea, îşi prindea tata altă nevoie.CR. a-l prinde otrava (pe cineva), (înv. ) a se intoxica, a se otrăvi: să dea iarbă celui otrăvit să nu-l prindză otrava.PRAV. a prinde partea cuiva, (înv. ) a lua apărarea (cuiva), a se situa pe aceeaşi poziţie cu cineva: partea lui Ladislav o prindea Nicolae Gara.ŞINCAI.
a prinde pe Dumnezeu de picior a prinde peşte a prinde picior a prinde post
a prinde (sau a apuca) pe Dumnezeu de (un) picior, a fi foarte fericit: să-l fi prins pe Dumnezeu de un picior, nu s-ar fi bucurat aşa de tare ca acuma.POP. a prinde (sau a da la) peşte, a pescui.
a i se prinde privirile de cineva
a prinde picior (undeva), (înv. ) a se stabili (undeva): prinse picior pe ţărmul stîng al Dunării.GHICA . a prinde post, (reg. ) a începe să postească. a prinde prepeliţa (sau cîrlanul, purceaua) de coadă, a se ameţi de băutură, a se chercheli: ei! ... măi badeo! se vede că de azi dimineaţă ai prins prepeliţa de coadă! AL . a i se prinde privirile (sau ochii, ochiul) de (sau pe) cineva (sau ceva)(cuiva), (înv. şi reg. ), a se opri cu privirea pe ...; a reţine atenţia, privirea; a alege cu privirea (pe cineva sau ceva) din mulţime, a prefera: nimic, dară nimic n-avea de ce se prinde ochiul.POP.
a prinde putere
a prinde putere (sau puteri, forţă) sau a prinde la putere, 1) (despre fiinţe) a începe să capete (sau a căpăta) forţă, vitalitate, a începe să devină (sau a deveni) mai puternic, a se întări: ca să prindă forţă mai ceru un ceai.CĂL .; 2) (despre lucruri în mişcare sau fenomene fizice) a începe să-şi înteţească (sau a-şi înteţi) activitatea, a începe să se intensifice (sau a se intensifica): focul prindea putere.STANCU.
a prinde prepeliţa de coadă
a prinde temei
a prinde rădăcini (sau rădăcină), 1) (despre oameni) a se fixa, a se stabili într-un anumit loc: putea-voi rădăcină să prind în loc vreodată? AL .; 2) (despre acţiuni, deprinderi, idei) a începe să se dezvolte, să se extindă, să se manifeste, să se impună: gîndul acesta n-a prins rădăcină niciodată.SAD. a(-l) (cu)prinde (sau a(-l) apuca, a(-l) lua) somnul (pe cineva), a adormi: o cuprinse somnul şi ea se lăsă puţin pe iarba cea verde şi moale ca să doarmă.POP. a nu se prinde somnul de cineva, a nu putea dormi: nu se prindea somnul de mine.CEZAR.P. a prinde şarpele cu mîna nebunului, a scăpa dintr-o încurcătură, băgînd pe altul mai prost în ea. a(-i) prinde şpilul, (fam. ) a se dumiri, a se edifica, a se lămuri. a prinde temei, (înv. ) a căpăta stabilitate, a se statornici: amoru-n inima ei mai mult o să-nainteze şi o să prinză temei.PANN .
a-şi prinde treabă cu cineva
a-şi prinde treabă (sau vadul) cu cineva, 1) (reg. ) a o păţi, a da de bucluc, a intra în încurcătură cu cineva: m-am temut că-i apucat şi-mi prind cu necuratul treabă.COŞBUC ; 2) a-şi face treabă (cu cineva).
a prinde rădăcini a prinde somnul a nu se prinde somnul de cineva a prinde şarpele cu mîna nebunului a prinde şpilul
a prinde un fir a prinde un sărutat a prinde urechi a prinde viaţă
a prinde vorbă cu cineva a nu-l prinde vremea în loc
a prinde un fir, 1) a descoperi un punct de plecare: după multe căutări, a izbutit să descopere un fir în tenebroasa afacere a bijuteriilor furate ; 2) a obţine firul liber la telefon, pentru a putea avea o convorbire. a prinde un sărutat (sau o sărutare), (reg. ) a săruta: mă dusei la mine-acasă, ... ca să prind un sărutat.POP . a prinde urechi, (reg. ) 1) a auzi; 2) a înţelege, a pricepe. a prinde viaţă sau (reg. ) a prinde la viaţă, 1) a-şi reveni în simţiri, a se înviora, a se întrema: că te-oi luan braţă, să mai prind la viaţă.POP. ; 2) a prinde fiinţă. a (se) prinde (la sau în) vorbă (sau vorbe, cuvinte) cu cineva sau (reg. ) a-şi prinde vorba cu cineva, 1) a începe să discute cu cineva, a intra în vorbă cu cineva: prindeau la vorbă şi se mîngîiau cu cuvînt bun şi aşezat.DELAVR .; 2) (reg. ) a cădea de acord, a se înţelege cu cineva: s-au prins boierii la vorbă să facă do vînătoare.POP . a nu-l prinde vremea în loc (pe cineva), a fi foarte ocupat.
a prinde vulpea de coadă a prinde zburător prin excelenţă prin grai prin mijlocirea ... prin mijlocul ...
prin mila lui Dumnezeu prin minune prin munţi şi văi prin naştere prin prisma ... prin rotaţie prin scăpări a prins pînza gură prin tăria ... prin toate mijloacele printre picături printr-o trăsătură decondei
a privi către ... a privi cu ochi buni pe cineva a privi de sub ogheal a privi fără ţintă a privi printre gene privire acvilină privire bovină a privi spre ... privitor la ... a proasta
a prinde vulpea de coadă, (glumeţ) ascăpa cu fuga. a prinde zburător, (reg. ) a se preface în strigoi. prin excelenţă, 1) în cel mai înalt grad; 2) mai ales. prin (viu) grai, oral. prin mijlocirea ..., prin intermediul ...: îşi cumpărase casele prin mijlocirea unui misit. CAR. prin mijlocul ... sau prin mijloc de ..., (înv. ) prin intermediul ..., cu concursul ..., pe calea ...: grăiaşte cu noi ... prin mijloc de îngeri.CORESI . prin (sau din, cu) mila lui Dumnezeu (sau a Domnului), (formulă introductivă în vechile scrieri, acte administrative, scrisori etc.) prin (sau din, cu) voia lui Dumnezeu: din mila Domnului, mă aflu în toată întregimea sănătăţei.FIL. (ca) prin minune, inexplicabil, miraculos; ca prin farmec: oboseala îi pieri ca prin minune.PREDA. prin munţi şi văi, peste tot. prin naştere, prin structura naturală, prin înclinaţiile fireşti; înnăscut, nativ. prin (sau sub) prisma ..., din punctul de vedere ..., potrivit cu ..., în lumina ...: natura este văzută, de fapt, prin prisma artei.VIANU. prin rotaţie, cu schimbul: ţinea [rubedeniile] o parte a anului, prin rotaţie, la Bucureşti.CĂL. prin scăpări, (reg. ) printre picături. a prins pînza gură, s-a făcut începutul. prin (sau din) tăria ..., (înv. ) în virtutea ..., ca urmare a ...: nimeni n-a găsit şi n-a dat o soluţiune practică, alta decît aceea la care am ajuns prin tăria evenimentelor.OD . prin toate mijloacele sau prin orice mijloc sau cu ori(şi)ce mijloace, pe toate căile: vreau să scap de tine prin toate mijloacele.AL . printre picături, 1) din cînd în cînd; pe apucate: un semn de reamintire, făcut de mîna mea, aşa, printre picături.SL. ; 2) în timpul liber. printr-o trăsătură (sau trăsură) decondei, dintr-o dată: în deşert s-ar încerca ... a le strămuta printr-o trăsură de condei pe ţermul nordic al Dunării.HASD . a privi către ..., 1) (înv. ) a se referi la ...: driturile persoanelor pe de o parte privesc cătră personalicile însuşiri sau legături, iar pe de altă parte se întemeiază pe legăturile familiei.CODICA.ŢIV. ; 2) a privi spre ... a privi (sau a vedea) cu ochi buni (sau răi) pe cineva sau a avea la ochi buni (sau răi) pe cineva, a (nu) simpatiza pe cineva: nu-l prea are la ochi buni pe Chiriac.CAR. a privi de sub ogheal, a privi cu indiferenţă: priviţi de sub obială păsul ţării.OD . a privi (sau a se uita) fără (de) ţintă, a privi în gol; a se uita fără să vadă: pierduţi în visuri mîndre, priveam fără de ţintă.EM. a privi printre gene, a privi cu ochii întredeschişi. privire acvilină, privire ageră, pătrunzătoare. privire bovină, (fam. ) privire stupidă, lipsită de inteligenţă. a privi spre ... (sau către ...), (despre clădiri) a fi situat (cu faţa) spre ..., a fi orientat către ...: partea de sus privea spre stradă, cu patru ferestre de o înălţime absurdă.CĂL . privitor la ..., referitor la ..., raportat la ..., relativ la ..., în (ceea) ce priveşte ..., în privinţa ..., cu privire la ...: nu contribui puţin a sprijini mai multe chestiuni privitoare la noi.BOL . a proasta sau a (sau de-a) prostul, (pop .) degeaba, în zadar, fără noimă: ne porţi de-a prostul pe toţi! COŞBUC.
promisiune de gascon a promite luna de pe cer
propriu-zis prost ca napul prost ca noaptea pro şi contra a puia capul cuiva pui de şarpe punct de onoare punct de plecare punct de vedere punct nevralgic a pune accent pe ... a pune acul a pune amanet a pune aprobarea a pune armele jos a pune bani la chimir a pune bazele a-i pune belciug în nas cuiva a pune beţe în roate a pune bine a-şi pune boii în plug cu cineva a pune buza
promisiune de gascon, promisiunenerespectată. a promite (şi) luna de pe cer, a face promisiuni ce nu pot fi onorate. propriu-zis, 1) în sensul strict, exact al cuvîntului: mormînt însă, propriu-zis dac, n-am găsit pînă acum.BOLLIAC ; 2) la drept vorbind, de fapt, în realitate: nu-şi luase propriu-zis un angajament.CAMIL.P. prost ca napul (reg. ), foarte prost, imbecil. prost ca noaptea, foarte prost. pro şi contra, pentru şi împotrivă. a puia capul (sau urechile) cuiva, (reg. ) a împuia capul (sau urechile) cuiva. pui de şarpe, (fig. ) persoană rea, vicleană, perfidă: recunosc cîţiva pui de şerpe, răspunse pe acelaşi ton Ruset.SAD. punct de onoare, chestiune care angajează prestigiul, autoritatea, onoarea cuiva. punct de plecare, începutul unei acţiuni. punct de vedere, mod în care cineva priveşte o problemă, părere, opinie, concepţie: este imposibil din mai multe puncte de vedere.CAR. punct (sau centru) nevralgic, 1) parte a corpului în care este localizată o nevralgie; punct sensibil, dureros; 2) (fig. ) parte dificilă a unei chestiuni, a unei situaţii. a pune accent(ul) (sau un accent deosebit) pe ..., a da o atenţie deosebită, a scoate în evidenţă, a sublinia. a pune acul, (reg. ) (despre albine, viespi etc.) a înţepa. a pune amanet, a amaneta: se ducea să puie amanet moşia.SAD . a(-şi) pune aprobarea, a aproba cererea, propunerea, soluţia dintr-un document scris, prin semnătură proprie. a pune armele jos, (înv. ) a se recunoaşte învins, a capitula, a depune armele: toată biruinţa-i să o închine împărăţiei lui, puind armele lui jos.CANTACUZINO. a pune bani la chimir, a strînge bani; a fi zgîrcit. a pune bazele, a întemeia. a-i pune belciug(ul) în nas cuiva, (reg. ) 1) a stăpîni, a conduce după plac (pe cineva); 2) a convinge prin mită (pe cineva să facă ceva). a pune (sau a băga) beţe în roate (cuiva sau la ceva), a face greutăţi, necazuri (cuiva); a împiedica (pe cineva sau ceva): miniştrii ... s-apucă la colţ în consiliu şi-i pun beţe în roate.CAR. a pune bine (sau la păstrare), 1) a dosi: puse bine armele zmeilor.ISP. ; 2) a economisi: puneam banul bine.DELAVR.
a pune calupul
a-şi pune boii în plug cu cineva, a ajunge în relaţii (ostile) cu cineva: cu mine ţi-ai pus boii în plug? CR. a pune buza, (reg. ) a se bosumfla, a fi gata să izbucnească în plîns. a pune (sau a trage) calupul (cuiva) sau a pune în calup (pe cineva), a înşela, a păcăli (pe cineva): l-am pus în calup pe ciubotar.AL.
a pune cangea
a pune cangea (pe cineva), a pune mîna, a prinde (pe cineva): cînd să puie cangea pe hoţi ... - tufă! AL.
a-i pune capac cuiva
a-i pune capac cuiva, a-i închide gura cu un răspuns potrivit cuiva; a acoperi, a ascunde greşelile cuiva.
a pune capăt a pune capăt vieţii cuiva a pune capul
a-şi pune capul a-şi pune capul sub comănac a-i pune capul sub picior
a-şi pune capul sub sabie pune capul undeva
a-şi pune carul în pietre a se pune caţă pe capul cuiva a pune cazul că ... a pune căciula pe-o sprînceană a-i pune căluş în gură a pune căpătîi ceva a pune cea dintîi piatră a-şi pune cenuşă pe cap
a-şi pune ceva în gînd a pune cîrlig a pune cîrpă în cap a pune coada la spinare a pune coadă
a pune (sau a da) capăt (la ceva), a isprăvi, a sfîrşi, a termina (ceva); a întrerupe definitiv (ceva): d. Vernescu pune capăt acestei discuţiuni.CAR. a pune capăt (sau cap) vieţii cuiva, a omorî (pe cineva): aceştia, mîniaţi atunci, să hotărîră să pună cap vieţii românului pentru care suferiseră ocară.POP. a pune capul (sau sufletul) (cuiva),(reg. ) 1) a face (pe cineva) să-şi piardă capul, a face capul cuiva; 2) (fig. ) a nenoroci, a distruge (pe cineva): mîndra capu ţi l-a pune.POP. a-şi pune capul (sau gîtul) (la mijloc), 1) a-şi pune viaţa în joc sau în primejdie, a-şi risca viaţa: parcă despre asta mi-aş pune capul la mijloc.CR .; 2) a garanta cu viaţa (pentru cineva sau ceva): să-mi pun capul pentr-o Lină? să mă fac un om pribeag? COŞBUC ; 3) (pop .) a se prăpădi: o plecat badea la drum, şepte mîndre capu-şi pun.POP. ; 4) a-şi pune sufletul. a-şi pune capul sub comănac, (glumeţ) a se călugări: cum de i-a trăsnit prin gînd să-şi puie capul sub comănac? HOGAŞ . a-i pune capul sub picior (cuiva), a omorî (pe cineva): mi-ar pune capul sub picior să poată.COŞBUC. a-şi pune capul (teafăr sau teafăr şi nevinovat, sănătos) sub sabie, a-şi provoca singur un necaz, o nenorocire; a se lega la cap fără să-l doară: Zaharia Duhu ... îşi frînsese mîinile şi-şi pusese capul teafăr şi nevinovat sub sabie.CEZAR.P. pune capul undeva, a se odihni, a se culca, a dormi: nu aflu unde capul în lume să mi-l pun.EM. a-şi pune carul în pietre, (pop .) a fi decis să ...; a lua o hotărîre fermă; a fi încăpăţînat: o văduvă frumoasă şi vicleană îl ochi bine pe fecior, vedea că e voinic, frumos, dar neumblat în lume; deci îşi puse carul în pietri să-l amăgească.POP. a se pune caţă pe capul cuiva, a stărui, mult pe lîngă cineva. a pune (sau a admite) cazul că ..., a presupune, a admite, a accepta că ... a pune căciula pe-o sprînceană, a se fuduli. a-i pune căluş în gură (cuiva), (fig. ) a-l împiedica să vorbească (pe cineva), a-i închide gura (cuiva). a pune (sau a ţine, a face) căpătîi ceva, a pune ceva sub cap (în loc de căpătîi): dormea ţinîndu-şi căpătîi mîna cea dreaptă.EM. a pune cea dintîi piatră, a începe, a iniţia o acţiune, o lucrare etc.: lucrările la care el a pus cea dintîi piatră.OD. a-şi pune (sau a-şi turna) cenuşă pe cap, a se căi, a se pocăi (în public): decît să-ţi pui acum cenuşă în cap, mai bine te-ai fi gîndit înainte de a face prostia . a-şi pune ceva în gînd (sau în cap), 1) a lua hotărîrea să ..., a avea intenţia să ...: tata şi-a pus în gînd să mă mărite.REBR .; 2) (înv. ) a ţine minte, a-şi aminti: pune-ţi în gînd că, de vro zece zile, băbaca s-a îndrăgit de paseri.AL. ; 3) a-şi spune în gînd o dorinţă (cu speranţa că el se va îndeplini). a pune cîrlig (unei trebi), (pop. ) a pune beţe în roate: tovarăş numai la cîştig, la pagubă pune cîrlig.PANN. a pune cîrpă în cap, (pop. ; despre fete) a se mărita: fetele, pînă sînt fete, prin cîrciumă nu se vede; după ce pun cîrpă-n cap, prin cîrciumi nu mai încap.POP. a pune coada la spinare, a fugi orbeşte. a pune (sau a scoate) coadă (sau cozi) (cuiva), a scoate vorbe (cuiva), a bîrfi (pe cineva): altă grijă nu vă bate, decît să scoateţi cozi femeilor! CONTEMP.
a pune coadă la secure a pune coarne a pune colac şi lumînare a-şi pune colivie cu sticleţi pe cap a pune conci a pune cornul în pernă
a pune coadă la secure (sau la topor) sau a lua (sau a apuca) de coadă (ceva), a se apuca de treabă, a începe ceva: ne-om întoarce la Măgura, ca să luăm de coadă toate cîte le-am lăsat.SAD. a pune coarne, (despre femei) a fi necredincioasă (bărbatului), a-l încornora: ai femeie cumsecade, numai s-o cam ţii din frîu ..., ca nu cumva să-ţi pună coarne.CR. a pune (sau a da) colac şi lumînare (la ceva), a-şi lua nădejdea (de la ceva), a nu mai spera să redobîndească ceva. a-şi pune colivie cu sticleţi pe cap, a se însura. a pune conci (cuiva), a pune coarne (cuiva). a pune cornul în pernă,(fam. ) a se culca.
a o pune de mămăligă
a pune cruce (sau crucea, crucile) (cuiva sau la ceva), 1) a considera mort (pe cineva); a renunţa să mai caute (pe cineva sau ceva); a socoti pierdut definitiv (ceva), a-şi lua gîndul (de la ceva): cît despre banii cu care îi făcuse bine vecinului, le pusese cruce ; 2) a pune capăt, a încheia, a sfîrşi (ceva): de ce nu alegea pe unul [de ginere] şi să puie cruce chinului? POP .; 3) a omorî (în bătaie) (pe cineva); (p.ext. ) a înmormînta (pe cineva): a rupt-o la fugă, ... iar omul acela după dînsul, ca să-l prindă şi să-i pună crucile.POP. a se pune cruce (sau cruciş şi curmeziş), 1) a se aşeza, a sta de-a curmezişul; 2) (fig. ) a se împotrivi, a se opune, a zădărnici; 3) a încerca toate mijloacele, a se face luntre şi punte: Prometeu se punea şi cruciş şi curmeziş, ca să-şi ocrotească făpturile.ISP. a se pune cu capul, a se opune din răsputeri, cu preţul vieţii: dar cu capul mi te pune, să n-o joace alţi feciori.COŞBUC . a pune (în) cuget, a intenţiona, a-şi propune, a(-şi) pune în gînd: să pui tu astfel de cuget! PANN . a se pune (sau a sta) cu gura pe cineva, a insista pe lîngă cineva (pentru a-l convinge). a se pune cu milităria pe cineva, (fam. ) a ţine din scurt pe cineva. a pune (sau a ţine) (în) cumpănă, 1) a cumpăni, a echilibra, a contrabalansa: nimic nu garantează mai bine propriile drepturi ale fiecăruia ca respectul ce trebue să avem noi înşine pentru drepturile care le ţin în cumpănă.GHICA ; 2) a aprecia, a judeca: se vor pune ... în cumpenele cereşti ... purtările omeneşti.GR.AL. a se pune (rău) cu ţara, a intra în conflict cu toată lumea. a pune (sau a azvîrli) cu ţăpoiul (sau din ţăpoi), (reg. ) a arunca la întîmplare. a-i pune (sau a-i băga) cuţitul la (sau în) gît (cuiva), 1) a ucide (pe cineva); 2) (fig. ) a face presiuni (asupra cuiva); a constrînge, a forţa, a sili (pe cineva) să facă ceva: dacă mi-a pus cuţitul în gît, puteam să zic nu? a pune degetul pe rană (sau pe bubă, pe rana deschisă, unde trebuie), a atinge o problemă delicată, a indica punctul nevralgic al unei chestiuni; a pune punctul pe i: odată ce s-a pus degetul pe rana deschisă, furtuna s-a dezlănţuit.BART. a o pune de mămăligă, (pop .) a fi într-o situaţie dificilă, într-o încurcătură; a da greş, a o feşteli: boierul, cîtu-i de boier, a pus-o de mămăligă.CR .
a pune deoparte
a pune deoparte (sau la o parte), 1) a sorta, a alege: oasele, cîte găsea, tot d [e]oparte le punea.POP .; 2) a păstra pentru sine (sau pentru altcineva), a rezerva, a opri: să punem d [e]oparte un mertic din fruntea făinii. SAD. ; 3) a economisi, a strînge, a agonisi: pui d [e]oparte-n tinereţe, ai ce da în bătrîneţe.POP.
a pune cruce
a se pune cruce a se pune cu capul a pune cuget a se pune cu gura pe cineva a se pune cu milităria pe cineva
a pune cumpănă a se pune cu ţara a pune cu ţăpoiul
a-i pune cuţitul la gît
a pune degetul pe rană
a se pune de pricină a pune faţa la pămînt a pune faţă cu cineva
a pune frîu a-şi pune frîu limbii a pune fundamentul a pune funia-n coarne cuiva a pune gabja a pune gaj a-şi pune gard la gură a-i pune gheara în gît cuiva a-şi pune gheara-n gît a pune gheara pe cineva a pune ghiocei la ureche cuiva a pune gînd a pune gînd cuiva a pune gîndurile pe tun a-şi pune gîtul pentru cineva a pune guler a pune gura pe ceva a-şi pune gura la cale a pune hotar a pune iacauam a pune ipotecă a pune iscălitura a se pune împotrivă a pune în aceeaşi oală
a se pune de pricină (sau în poară, în pizmă, (reg. ) de price, la price, (înv. ) în price, cu price) (cu cineva), (înv. şi reg. ) 1) a se lua la ceartă, la harţă (cu cineva), a căuta nod în papură (cuiva); a face gură: nu te pune în poară cu împăratul iadului! CR. ; 2) a se împotrivi, a se opune (cuiva): Alexă nu se puse de pricină, luă lăcriţa şi porni departe.POP . a pune faţa la pămînt, (reg. ) a muri: că pe cine am avut a pus faţa la pămînt.POP. a pune faţă (în faţă) cu cineva, a confrunta: să mai poftească Bibicul să mă puie faţă cu nenea Iancu.CAR . a pune frîu (la ceva), 1) (despre sentimente, pasiuni) a stăpîni, a domina, a potoli: ce lesne ai fi pus frîu durerii şi răzvrătitului tău gînd! VLAH .; 2) (despre acţiuni în curs) a face să înceteze, a întrerupe brusc, a curma, a opri, a stăvili: veveriţa pusese frîu neobositei sale zburdălnicii.HOGAŞ . a-şi pune frîu limbii (sau gurii) sau a-şi pune frîu la limbă, a vorbi cumpătat, cu prudenţă: frîu şi-ar pune limbii.NEGR . a pune fundamentul, a pune temelia, a fundamenta, a întemeia. a pune funia-n coarne cuiva, (reg. ) a duce de nas pe cineva, a înşela pe cineva, a avea la bunul plac pe cineva: vrei să-mi pui funia-n coarne? POP . a pune gabja (pe cineva sau pe ceva), (reg. ) a prinde, a înfăşca (pe cineva): pun eu gabja pe tine! a pune (sau a lăsa) gaj (ceva), a pune garanţie (ceva). a-şi pune gard la gură, a-şi impune tăcere, a tăcea: Florico, pune-ţi gard la gură! AL . a-i pune gheara în gît cuiva, 1) a gîtui pe cineva; 2) a soma, a constrînge, a forţa pe cineva. a-şi pune gheara-n gît, a se încăiera: de ce vă puneţi gheara-n gît? să lase unul cît de cît! TOP. a pune gheara (sau laba) pe cineva, a înhăţa, a prinde pe cineva: după multe zile de căutare, cînd nici nu se mai aştepta, a pus gheara pe el . a pune ghiocei (sau ghioc) la ureche cuiva, (reg. ) a înşela pe cineva: maica preoteasa le punea ghiocei la ureche.POP . a(-şi) pune (în) gînd, a-şi propune, a lua hotărîrea de a ...: îşi pusese în gînd să termine construcţia pînă la toamnă . a pune gînd (rău) cuiva, a avea intenţii (rele) faţă de cineva: de unde să ştie bietul om că vecinul îi pusese gînd rău? SAD . a pune gîndurile pe tun, a pune gînd rău cuiva. a-şi pune gîtul pentru cineva, a garanta (cu capul, cu viaţa) pentru cineva. a pune guler, (arg .) a nu plăti o datorie. a pune gura pe ceva sau a pune (sau a băga) în gură ceva, a mînca ceva. a-şi pune gura (sau burta) la cale, a mînca pe săturate. a pune hotar, (înv. ) a se hotărî: pusă hotar să nu mai mănînce măr.DOS. a pune iacauam (cuiva), (înv. ) a ruga cu stăruinţă (pe cineva). a pune ipotecă, a ipoteca: avusese de gînd să pună ipotecă pe moşie.AL . a pune iscălitura (sau semnătura), a iscăli, a semna. a se pune împotrivă (sau împotriva ...) sau (înv. ) a se pune înainte (sau tare), a lupta împotriva ..., a se împotrivi, a se contrazice (cu cineva): tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus? EM. a pune (toate) în aceeaşi oală, a amesteca în mod nepotrivit lucruri diferite.
a pune înainte a pune în ajutor cuiva a pune în balanţă a i se pune în cale
a se pune în cap a pune în capul mesei a pune în circulaţie
a se pune în cîrd cu cineva a se pune în cîrlige
a pune în cofă a pune în curent a se pune în curmeziş a pune în faptă a pune în foc şi pulbere a se pune în fustă a pune în gardă a se pune în gardă a-şi pune în gînd a pune în gînduri a pune în gură cuiva ceva
a pune înainte(a) (sau dinainte, (înv. ) întru faţa) (cuiva ceva), 1) a pune mîncăruri dinaintea mesenilor: răstoarnă apoi sărma-lele în strachină şi i le pune dinainte.CR .; 2) (înv. ) a prezenta, a expune, a înfăţişa, a arăta (ceva cuiva): pun înaintea voastră învăţătura graiului frumos.MOLNAR ; 3) (înv. ) a propune: spre a nu mai umbla monede mincinoase în prinţipat, pui înaintea divanului ... să poruncească tuturor pămîntenilor dregători. (a. 1848).DOC.EC .; 4) (înv. şi reg. ) a aduce sau a invoca drept argument, a motiva: ştiu c-ai să-mi pui înainte prieteşugul.CONACHI . a pune în ajutor cuiva sau a pune mînă de ajutor cuiva, (înv. ) a veni în ajutorul cuiva, a da o mînă de ajutor cuiva: fă bine şi mă ardică, mînă d-ajutori să-mi pui! PANN . a pune în balanţă, (fig. ) a judeca, a cîntări lucrurile înainte de a lua o decizie: pusese în balanţă şi binele şi răul . a i se pune în cale (sau în drum) (cuiva) sau a se pune în calea cuiva (sau a ceva), a sta în calea cuiva (sau a ceva): o, tu nici visezi, bătrîne, cîţi în cale mi s-au pus! EM. a se pune în cap (şi în picioare sau şi-n cur) sau a se pune în creştet (sau în ruptul capului, şi(-n) cruciş şi(-n) curmeziş), a face imposibilul (spre a obţine, a realiza ceva): de v-aţi pune-n cap cu toţii, eu aş fi primar în sat.COŞBUC . a pune (sau a sta) în capul mesei, a pune (sau a sta) pe locul de cinste de la un ospăţ: i-au pus în capul mesei.CR . a pune în circulaţie, a face să circule; a emite, a lansa: oameni politici sînt aceia cari nu găsesc alt mijloc d-a combate guvernul decît acela d-a pune în circulaţie fel de fel de ştiri.CAR. a se pune (sau a intra, a-şi pune, a-şi băga) (boii) în cîrd (sau în plug) cu cineva (sau cu dracul), a se întovărăşi cu cineva, a se asocia cu cineva; a-şi face de lucru cu cineva, a se potrivi cuiva: văzînd bietul popă că s-a pus în cîrd cu nebunii, începe s-o întoarcă la şurub.CR. a se pune în cîrlige, (pop .) a face cauză comună: s-ajung tăţi cei mari, se pun în cîrlig, ş-atunci noi încotro ne-om întoarce? CONV.LIT. a pune (sau a băga) în cofă (pe cineva), (fig .) a întrece (prin pricepere, prin viclenie) (pe cineva); a dovedi, a înfunda, a învinge, a răpune (cu argumente) (pe cineva): las-pe mine c-am să ţi-i pui în cofă.AL. a (se) pune (sau a (se) ţine, a fi) în (sau la) curent, a (se) informa, a fi bine informat: cum se întorsese, se pusese la curent.CEZAR.P . a se pune în curmeziş (sau de-a curmezişul), a se împotrivi, a împiedica (pe cineva să facă ceva): se vede că diavolul se punea de-a curmezişul.ISP . a pune în faptă, a pune în practică; a aplica; a realiza. a pune în foc şi pulbere, (înv. ) a distruge: tot Ardealul l-au pus în foc şi pulbere. ŞINCAI . a se pune în fustă (sau în fuste), (arg. ; despre bărbaţi) a plînge (cu uşurinţă). a pune în gardă (pe cineva), (fig. ) a avertiza (pe cineva): îţi mulţumesc că m-ai pus în gardă! a se pune în gardă, 1) a lua poziţie de apărare; 2) (fig. ) a-şi lua măsuri de precauţie. a-şi pune în gînd (sau în minte) (ceva), a se hotărî (să facă ceva): părinţii săi, auzind ce şi-a pus în gînd fiica lor şi avînd-o numai pre dînsa, începură a plînge.POP. a pune (sau a băga) în (sau pe) gînduri (pe cineva), a da de gîndit cuiva: aceasta l-au băgat în multe gînduri.DRĂGHICI. a(-i) pune în gură (sau în gura) cuiva ceva, a pune în seama cuiva ceva: că de cînd dusu-m-am dus, multen gură mi s-or pus.POP .
a pune în încurcătură
a pune în lanţuri a pune în libertate a pune în lucrare a pune în lumină a pune în mişcare a pune în oală
a pune în ordine a pune în pagină a pune în paralelă cu ... a pune în pămînt a se pune în părîngă cu cineva a pune în pîine a pune în ponoslu pe cineva a pune în practică a pune în privită a pune în risc a se pune în rîcă a pune în sarcină a pune în sarcină
a pune în scart
a pune în scaun a pune în scenă
a pune în încurcătură (pe cineva), a pune în dificultate (pe cineva); a lăsa perplex (pe cineva): ca să fiu sincer, propunerea ta mă pune în încurcătură.CĂL. a pune în lanţuri (sau în lanţ, la lanţ, în fiare, în obezi, în butuc) (pe cineva) sau a pune cătuşe (cuiva), a imobiliza prin legare în lanţuri (sau în cătuşe, în butuci, în obezi) (pe cineva): şi pe Gruia că-l punea tot în fere pînă-n şele, tot în lanţ pînă-n grumazi.POP. a pune în libertate (pe cineva), a elibera din închisoare (pe cineva). a pune în lucrare, a începe execuţia, a pune în practică. a pune în lumină (ceva), a da la iveală (ceva), (p.ext. ) a pune în evidenţă (ceva):vreau să pun în lumină altceva.GALA. a (se) pune în mişcare, 1) a deveni (sau a face să devină) activ: toată pădurea se puse în mişcare.ISP. ; 2) a porni: vagonul se pune-n mişcare.CAR. a pune în oală (pe cineva), a întrece, a învinge (pe cineva). a pune în ordine sau a pune în (bună) (o)rînduială sau (înv. şi pop .) a pune (la) orînduială sau (reg. ) a pune în rost, a face ordine, rînduială, a restabili ordinea, a orîndui: şi-a pus armele în rînduială.CR . a pune în pagină, a pagina. a (se) pune în paralelă (sau în paralel) cu ..., a (se) compara cu ...: un obiect al gîndirii se pune în paralelă cu altul.MAIOR . a pune (sau a băga) în pămînt, (despre seminţe, răsaduri, puieţi etc.) a însămînţa; a (ră)sădi. a se pune în părîngă cu cineva, (înv. şi reg. ) a înfrunta pe cineva. a pune (sau a băga) în pîine (sau (reg. ) în pită) (pe cineva), a-i face rost de o slujbă (cuiva): voi să te pui în pîine.GR.AL . a pune în ponoslu pe cineva, (înv. ) a învinui, a acuza (pe cineva). a pune în practică, a aplica: dar principiile constituţionale s-au pus oare în practică? BOL . a pune în privită, (înv. şi reg. ) a strînge laolaltă (fînul, vreascurile etc.) şi a lega cu nuiele. a pune în risc (sau rizic), (înv. ) a primejdui, a risca: un om ce pune în risic pe o masă de cărţi pînea copiilor săi.AL. a se pune în rîcă (cu cineva), (reg. ) a se lua la ceartă (cu cineva). a pune în sarcină, (despre sisteme fizice sau tehnice producătoare de energie) a pune în funcţiune, a face să funcţioneze. a (i se) pune în sarcină (cuiva ceva), a (i se) pune în seamă (ceva cuiva); a trebui să facă ceva; a fi suspectat de ceva. a pune în scart, (înv. ) a da deoparte: cînd statul ori suveranul ar avea lipsă de ajutorul naţiunei române în avere materială sau în sînge, atunci să fie scoşi pe plan capii lor bisericeşti ..., pînă ce ar trece pericolul ..., iară după aceea să fie puşi în scart, precum este vorba jucătorilor în cărţi.BARIŢIU. a (se) pune (sau a (se) aşeza, a (se) urca, a (se) ridica, a veni, a intra) în (sau la, pe) scaun (sau tron), a (se) înscăuna, a (se) întrona: să vesteşti tuturora ... că ieri am pus pe Bogdan în scaunul Moldovei.DELAVR . a pune în scenă, 1) a regiza un spectacol: numele regizorului care pusese în scenă piesa.PREDA ; 2) a înscena, a pune la cale.
a se pune în situaţia cuiva a se pune în situaţia de a ... a pune în socoteală că ... a pune în sus pe cineva a o pune în toporişte a pune în traistă pe cineva a pune întrebare a pune în valoare a pune în vedere a pune jos a pune la bătaie
a pune la cale a pune la ceafă a pune la chinuri
a pune la ciochină a pune la condică a pune la contribuţie a pune la coteţ a se pune la curent a pune la dispoziţie a pune la foc
a se pune în situaţia (sau în locul, în postura, în pielea) cuiva, 1) a-şi imagina că se află în împrejurările în care se găseşte cineva, pentru a-şi da seama de modul acestuia de a gîndi sau de a reacţiona în asemenea împrejurări: mă pun în situaţia locotenentului şi-i înţeleg amărăciunea.REBR .; 2) a se manifesta ca ..., a se da drept ... a se pune în situaţia de a ..., a se comporta în aşa fel încît ... a pune în socoteală că ..., (înv. ) a băga de seamă, a observa că ... a(-l) pune în sus pe cineva, (reg. ) a spînzura pe cineva: de l-oi spune-n sus l-or pune.POP. a o pune în toporişte, (pop .) (despre lucrări, acţiuni) a plănui, a iniţia; a pune la cale. a pune (sau a băga) în traistă pe cineva, a înşela, a trage pe sfoară pe cineva. a pune (sau a face) (o) întrebare (sau întrebări), a întreba: nu mai mi-a venit în cap să fac vreo întrebare.CAR. a pune (sau a scoate) în valoare, a scoate în evidenţă, a reliefa: comentariul pune în valoare calităţile artistice ale textului . a(-i) pune în vedere (cuiva ceva), a(-i) atrage atenţia (cuiva), a avertiza (pe cineva): mă grăbesc a vă pune în vedere că ... este un om pierdut.CAR. a pune jos (pe cineva sau ceva), a culca, a trînti la pămînt: pune-o jos şi să-i scoatemcostiţa ceea! CR. a pune la bătaie (ceva), a pune la dispoziţie (spre a fi consumat) (ceva). a pune la (o) cale (sau la căi), 1) a pune în ordine, a aranja, a pregăti: toate trebile şi le punea la cale singurel.CR. ; 2) a plănui, a proiecta (ceva): acolo, între un pahar diuretic şi unul purgativ, multe s-au pus şi se vor pune la cale.CAR. ; 3) a instiga, a complota, a conspira, a unelti: cine te-a pus la cale să mă iei ... în bătaie de joc? CR .; 4) a organiza, a (în)tocmi, a conduce, a administra: după ce se urcă scaunul tătînesău, ... puse ţara la cale ca şi un om matur. ISP. ; 5) a înzestra (pe cineva): un băiet mare, pe care mînipoimîni o să trebuesc să-l pun la cale.NEGR. ; 6) a (se) pregăti: puse toate alea la cale pentru drum.ISP .; 7) a pedepsi, a învăţa minte (pe cineva); a-i face felul (cuiva): băietul îl puse şi pe aista [zmeul cu trei capete] la cale, dar pe al treilea cap nu i l-a tăiat bine. POP. ; 8) a conveni, a se înţelege (cu cineva privitor la ceva); a decide, a hotărî: să stau să vorovesc cu Măria-ta, şi să punem la o cale pentru această pradă ..., că să facem pace.NEC. a pune la ceafă, (fig .) a da uitării, a nesocoti o poruncă; a nu-i păsa. a pune la chinuri (sau la cazne, la torturi, (înv. şi pop. ) la munci) (pe cineva), a chinui, a tortura fizic (pe cineva): îl băgară la puşcărie, spre a fi pus la cazne.ISP . a pune (sau a lega, a atîrna, a spînzura) la ciochină (sau la ciochine) (pe cineva sau ceva), (pop. ) a părăsi, a da uitării (pe cineva sau ceva): vameşul pusese cartea domnească la ciochină şi nu vrea să dea călugăraşilor ce li se cădea.OD. a pune la condică (pe cineva), a ţine minte (pe cineva). a pune la contribuţie, a folosi, a întrebuinţa: a pus la contribuţie întregul talent cu care-l înzestrase Dumnezeu . a pune la coteţ, a pune la îngrăşat: te-a pune la coteţ, într-un hambar cu posmagi.CR . a se pune (sau a fi) la curent, a se informa (sau a fi informat). a(-i) pune la dispoziţie (sau la îndemînă) (cuiva ceva), a oferi (din proprie iniţiativă sau la cerere) (cuiva ceva): tu, vino la Sinaia; îţi pun la dispoziţie vila mea.CAR. a pune la foc, (despre alimente) a expune acţiunii focului (pentru a prepara, a fierbe, a coace, a prăji, a încălzi).
a pune la frigare a pune la fum a pune la index a pune la inimă
a pune la îndoială a pune la loc sigur a pune la locul lui a pune la masă a pune la masă cu tine
a pune (carne) la frigare, a înfige (carnea) în frigare pentru a se frige la jăratic, (p. ext .) a frige în frigare, deasupra jăraticului: cine ştie dacă pîn-în sfîrşit nu-i fi pus în frigare şi ospătat de sălbaticii acestei ţări! AL. a pune la fum, a afuma: puseră nişte şuncă la fum.BARAC . a pune la index (sau la indice), 1) a interzice, a opri; 2) a stigmatiza pe cineva: turcii erau puşi la indice, ca barbarii.GHICA. a pune la inimă, a fi afectat (de ceva), a se supăra mai mult decît trebuie: nu mai pune şi tu la inimă toate fleacurile! a pune la îndoială, a se îndoi, a avea îndoieli: să mă ferească Dumnezeu a pune cîtuşi de puţin la îndoială zelul şi dragostea pentru Constituţie, de cari sînt animaţi aceşti veşnic călcători ai ei! CAR. a pune la loc sigur (pe cineva sau ceva), a pune într-un loc unde nu poate fi găsit; a ascunde (pe cineva sau ceva). a pune la locul lui (pe cineva), a pune la respect (pe cineva). a (se) pune (sau a (se) aşeza, a fi, a (se) afla, a sta, a şedea, a (se) ridica de, a (se) scula de) la masă, a începe (sau a continua, a termina) să mănînce: pe-un vîrf de munte stă Mihai la masă.BOL. a pune la masă cu tine (pe cineva), (reg. ) a trata ca pe un prieten apropiat (pe cineva): să am eu o slugă aşa de vrednică, ... aş pune-o la masă cu mine.CR.
a pune la rezon
a pune (sau a aduce) la mijloc (ceva sau pe cineva), (înv. ) 1) a aduce (ceva) în folosinţa comună: la logodnă au fost pus la mijloc galbini 12.000.N.COSTIN ; 2) a aduce la cunoştinţa unei adunări (ceva); a convoca în faţa unei adunări (pe cineva): nici întrebare ca aciasta la mijloc să puie n-au văzut.CANT. a pune la mînă pe cineva, (înv. ) a avea la mînă pe cineva: i-am pus la mînă; i-am prins mai dinioare cu oca mică.AL. a pune la nevoi (pe cineva), (înv. ) a pedepsi, a amenda (pe cineva). a se pune la ospăţ, (reg. ) a se ospăta; a mînca. a pune (sau a aşterne) (ceva) la picioarele cuiva, a dărui cuiva (ceva) în semn de admiraţie, de supunere: şi-ţi voi pune la picioare slava şi viaţa mea.VLAH . a pune la povaţă (pe cineva), (reg. ) a îndemna la rău (pe cineva): umblă din casă-n casă, şi cu ochii pe nevastă, să ţi-o puie la povaţă, bărbăţelul să-şi urască.POP. a pune la probă (sau la încercare) (pe cineva sau ceva), a proba, a încerca, a testa (pe cineva sau ceva): săl pot pune la-ncercare, să văd de e viteaz mare.POP . a pune la punct, 1) (despre oameni), a da o lecţie de bună-cuviinţă cuiva: tînărul începuse să se cam obrăznicească, dar l-am pus imediat la punct ; 2) (despre aparate, sisteme tehnice etc.) a regla; 3) (despre programe, planuri, proiecte) a pregăti în cele mai mici detalii: şi-au pus la punct planul şi au trecut la treabă . pune la respect (pe cineva), a pune la punct (pe cineva): să-l puie pe Costache la respect prin tribunal.CĂL . a pune la (sau în) rezon (pe cineva), (înv. ) a pune la punct, a învăţa minte (pe cineva): începe să devină primejdios şi trebuieşte pus la rezon.CEZAR.P .
a pune la rînd a pune la sare
a pune la (sau în) rînd, (reg. ) a aranja, a amenaja, a pune la punct: să-şi pui caii şi căruţa în rînd.AGÂRB . a pune la sare, a săra, a saramura.
a pune la mijloc a pune la mînă pe cineva a pune la nevoi a se pune la ospăţ a pune la picioarele cuiva a pune la povaţă a pune la probă
a pune la punct pune la respect
a pune la săvîrşire
a pune mîna
a pune la săvîrşire, (înv. ) a pune în practică, a aplica. a pune (sau a întinde, a aşterne, a aşeza) la scară (pe cineva), (înv. şi pop .) a întinde pe jos, de obicei în faţa intrării casei, pentru a-l bate (cu biciul) (pe cineva); (p.ext. ) a bate (pe cineva): i-au pus la scară, de iau bătut cîte cu doo sute de toiege la cur.NEC . a (se) pune la scuteală, 1) a (se) ţine la scuteală; 2) a apăra, a ocroti (pe cineva); (p.ext. ) a părtini (pe cineva). a pune la socoteală (ceva), a avea în vedere, a lua în considerare (ceva), a ţine cont (de ceva): mai pune la socoteală că şi Trăsnea era înaintat în vîrstă.CR . a se pune (sau a fi pus) la şpiţ (sau la ştaif), (fam. ) a (se) dichisi, a (se) ferchezui; a (se) pune la patru ace: băiatul e pus la şpiţ.POP. a pune la un loc (sau laolaltă, (înv. ) depreună), a aduna, a strînge la un loc: că de-ar fi pus avuţiia bogaţii depreună, n-ar fi mişeii în nevoie fiind.CORESI. a pune la zid pe cineva, 1) a împuşca (în urma unei sentinţe de condamnare) pe cineva; 2) a blama, a condamna, a înfiera pe cineva. a pune limbii obicei, (înv. ) a pune frîu limbii, a-şi pune lacăt la gură. a-şi pune lingura de brîu, (reg. ) a termina de mîncat. a(-i) pune lingura (sau lingurile) de (sau în) gît (sau brîu) cuiva, a lăsa pe cineva nemîncat pentru că a întîrziat la masă: mama are să ne pună lingurile în brîu.CEZAR.P. a-şi pune lingura unde nu-i fierbe oala, (reg. ) a se amesteca unde nu-i fierbe oala. a pune lipsă pe cineva sau (pop .) a pune lipsă cuiva, a nota absenţa cuiva de la cursuri, întruniri, serviciu etc.: un flăcău alergînd să ajungă mai repede, să nu fie pus lipsă.PREDA. a pune lumina sub oboroc, (fig .) a ascunde lumii adevărul. a pune mai (sau prea) mult într-o parte, (reg. şi fam. ) a se îmbăta foarte tare. a-şi pune marama, (înv. şi reg. ; despre fete) a se mărita. a pune (sau a întinde) masa, a pune pe masă cele necesare pentru servirea mîncării şi a băuturii: întinse masă mare pentru bun şi pentru rău.ISP. a-şi pune mintea (cu cineva sau cu ceva), a lua în serios (pe cineva sau ceva): nu trebuia să-mi pun mintea cu un copil ca dumneata.CAR. a-şi pune mîinile în cap, a se apuca cu mîinile de păr, a fi în culmea disperării, a se îngrozi: îşi puse mîinile în cap Sfîntul-Dumnezeu, dar ... se hotărî să mai aştepte.POP. a pune (sau a încrucişa) mîinile pe piept, a muri: de-oi pune eu mînile pe piept, are să rămîie căruţa asta de haimana.CR . a pune mîna (sau (fam .) laba), 1) a apuca, a prinde ceva în mînă; 2) a se apuca de lucru: unde punea el mîna, punea şi Dumnezeu mila.POP .; 3) a sustrage, a fura; (p.ext. ) a prăda, a jefui: pohoaţa de babă ... pune mîna şi pe vîrtelniţă tot cu acelaşi vicleşug.CR .; 4) a captura, a înşfăca (pe cineva); (p.ext. ) a lua prizonier (pe cineva): nu cumva să vie dracul ... şi să puie mîna pe dînşii.POP .; 5) a dobîndi ceva, a face rost de ceva: a pus mîna pe o casă sănătoasă ; 6) a prinde, a aresta: cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punînd mîna pe ei, să-i împarţi în două cete.EM. ; 7) (în construcţii negative) a se atinge de ceva, a face ceva nedorit, nepermis: nu pune mîna pe cuţit!
a pune mîna asupra cuiva
a pune mîna asupra cuiva, (înv. ) a ameninţa cu bătaia (sau a bate) pe cineva; a ridica mîna asupra cuiva; a fi agresiv: părinţii pot a depărta pre copii din moştenire, ... cînd vor pune mîna asupra părinţilor.PRAV.
a pune la scară a pune la scuteală a pune la socoteală a se pune la şpiţ a pune la un loc a pune la zid pe cineva a pune limbii obicei a-şi pune lingura de brîu a pune lingura de gît cuiva a-şi pune lingura unde nu-i fierbe oala a pune lipsă pe cineva a pune lumina sub oboroc a pune mai mult într-o parte a-şi pune marama a pune masa a-şi pune mintea , a lua în serios a-şi pune mîinile în cap a pune mîinile pe piept
a pune mîna în foc a pune mîna în piept cuiva a-şi pune mîna pe inimă a pune mîna pe pîine şi pe cuţit a pune mîna pe sabie a pune mîna pe şarpe a pune mînă de la mînă a pune mîneci cuiva a-şi pune mînie a pune nart
a pune nevoinţă a pune nevoinţă la ... pune-n gînd că ... apune nume a-i pune oala a pune obezi a-şi pune obrazul pentru cineva a-i pune ochelari cuiva
a pune ochii pe cineva a pune ochii în grindă
a pune ochii în pămînt a pune odihnă cuiva a pune o întrebare a pune o manta cuiva
a pune (sau a băga) mîna în foc (pentru cineva sau pentru ceva), a garanta (pentru cineva sau pentru ceva): parcă poţi să pui mîna în foc pentru el? a(-i) pune mîna în piept (sau în gît) cuiva, 1) a prinde, a înşfăca pe cineva: fata îi pune mîna în piept.CR. ; 2) a trage la răspundere, a sili, a constrînge (pe cineva), a pune sula în coastă (cuiva). a-şi pune mîna pe inimă (sau pe cuget), a se angaja să spună adevărul. a pune mîna pe pîine şi pe cuţit, (înv. ) a obţine, a dobîndi esenţialul: am pus mîna pe pîne şi pe cuţit.FIL. a pune mîna pe sabie (sau pe săbii) sau (înv. ) a se scula cu sabie, a porni la luptă (înarmat cu o sabie): tot mai încruntaţi de ură am pus mîna pe săbii.CĂL. a pune mîna pe şarpe, (fig .) a se îmbogăţi dintr-o dată. a pune mînă de la mînă (sau de la mînă la mînă), a aduna prin contribuţie benevolă: o să mă rog de ei să pună fiecare de la mînă la mînă, să mă ajute.CAR . a pune mîneci cuiva, a constrînge pe cineva. a-şi pune mînie, (reg. ) a se supăra; a se încăpăţîna: pusu-şi-a mîndra mînie.POP . a pune (sau a da, a face) nart sau a tăia nartul, 1) a fixa un preţ definitiv de vînzare: au tăiat nartul grîului la schelele Dunării, pe şese lei chila.GHICA ; 2) a-i fixa un termen, a-i da un soroc (cuiva). a pune (sau a face, a avea) (multă) nevoinţă (sau toată nevoinţa), (înv. ) a-şi da(toată) osteneala, a se strădui (din toate puterile): aceasta am făcut la tălmăcirea aceştii sfinte scripturi, făcînd multă nevoinţă şi destulă cheltuială.BIBLIA . a pune nevoinţă la ..., (înv. ) a insista, a stărui pe lîngă cineva. pune-n gînd că ..., închipuieşte-ţi că ...: cînd grăieşti şi nu te-ascultă, pune-n gînd că eşti la moară.POP. a(-i)pune nume (sau poreclă, porecliri), a numi, a porecli: şi-i puse mama numele: Făt-Frumos din Lacrimă.EM . a-i pune oala (cuiva), a-i face farmece (cuiva): ibovnica mea ... parcă mi-a pus oala.POP . a pune (în) obezi, a supune, a înrobi: erai slobodă ... şi te puseră în obezi.RUSSO. a-şi pune obrazul pentru cineva, a garanta cu propria reputaţie pentru cineva: îmi pusei pentru tine obrazul.SAD. a-i pune ochelari (la ochi) cuiva, a chiorî de la obraz (pe cineva): ei, finule, şi acum vrei să-mi pui ochelari la ochi? POP . a pune ochii (sau ochiul) pe cineva (sau ceva), a-şi opri privirea (cu interes) asupra cuiva (sau a ceva), a remarca (şi a dori) pe cineva (sau ceva), a urmări pe cineva (sau ceva): din toate cîte vede, pe flori îşi pune ochii.HEL. a pune ochii în grindă, a fi pe moarte; a muri. a(-şi) pune ochii (sau privirea, nasul, capul) în pămînt (sau în jos), a-şi pleca privirea; a se sfii, a se jena, a se ruşina; a se îmbufna: ea se uita speriată-n vînt, şi ca certat-apoi şi-a pus privirile-n pămînt.COŞBUC . a pune odihnă cuiva sau a lăsa în odihnă ceva, (înv. ) a nu mai folosi un obiect: să lăsaţi ciomegele-n odihnă.AL . a pune (sau a face) o întrebare (sau întrebări), a întreba: nu mai mi-a venit în cap să fac vreo întrebare.CAR . a pune o manta cuiva, a înşela pe cineva.
a pune o pilă a pune opinca cuiva a pune opor a-i pune o pupăză în obraz cuiva a-i pune o scară bună cuiva a pune ospăţ a pune osul a pune pace a pune paie pe foc a-şi pune palma în cur a-i pune parul la uşă cuiva a i se pune pata a pune pe alţii la cuţite a se pune pe capul cuiva a se pune pe carte a se pune pe cheltuieli a pune pe curat a pune pedala a pune pe două coloane a pune pe foc a pune pe fugă a pune pe gînduri a pune pe hîrtie a pune pe măgăreaţă a pune pe note
a pune pe numele cuiva a se pune pe ospătat
a pune pe picioare a se pune pe plîns a pune perdea la ochi
a pune (sau a băga) o pilă, (fam. ) a interveni (abuziv) în favoarea cuiva, a solicita o înlesnire, o protecţie (ilegală). a pune opinca (în obraz) cuiva, a trage pe sfoară, a păcăli (pe cineva); a face de ruşine (pe cineva): să numi fi pus opinca berbantu cel de Pepelea? AL . a pune opor, (reg. ) 1) (despre cai) a fi cu nărav; 2) (despre oameni) a opune rezistenţă, a se împotrivi. a-i pune (sau a-i da) o pupăză în obraz cuiva, (reg. ) a batjocori, a face de două parale pe cineva. a-i pune o scară bună cuiva, (reg. ) a ajuta pe cineva. a pune ospăţ, (înv. ) a întinde masă mare. a pune osul, (fam. ) a munci din greu: cui i-e poftă să trăiască, puie osul să muncească.POP. a pune pace, (reg. ) a încheia pace, a face pace: împărate, împărate, pune pace, nu te bate! POP. a pune paie pe (sau peste) foc sau a stinge focul cu paie, a agrava o situaţie, o stare conflictuală: cică vrei să stingi cu paie focul cînd e-n clăi cu fîn.COŞBUC . a-şi pune palma în cur, (fam. ) a pleca (lăsînd treburile baltă); a fi nepăsător: şi-a pus palma-n cur şi dus a fost . a-i pune parul la uşă cuiva, 1) a împiedica să iasă din casă pe cineva; 2) a pune sechestru pe averea cuiva. a i se pune pata (cuiva), (fam. ) a avea o idee fixă: cînd i se pune pata, nu-l mai întorci din drum . a pune pe alţii la cuţite, a învrăjbi: las’ pe mine, ... că-i puiu eu la cuţite.POP. a se pune pe capul cuiva sau a se pune cu rugăminte pe lîngă cineva, a stărui fără încetare pe lîngă cineva pentru a obţine ceva: fetele împăratului s-au pus cu rugăminte pe lîngă spîn.CR . a se pune (cu burta) pe carte, a se apuca serios de învăţătură. a se pune pe cheltuieli, a cheltui mai mult ca de obicei. a pune pe curat, a transcrie. a pune pedala, (fig .) a accentua, a sublinia; a insista, a pedala pe ceva. a pune pe două coloane (pe cineva), a dovedi plagiatul cuiva. a pune pe foc, 1) a întreţine focul; 2) (despre oameni) a face zile amare (cuiva). a pune (sau a lua) pe fugă (sau pe goană) (pe cineva), a fugări, a goni (pe cineva): se repeziră în ei şi-i luară aşa pe negîndite, de-i puseră pe fugă.POP . a pune pe gînduri (pe cineva), a da de gîndit (cuiva), a nedumeri (pe cineva): şi în toată natura era ceva mort, care puse pe Sfinţi pe gînduri.POP. a pune (sau a aşterne) pe hîrtie (ceva), a scrie, a redacta (ceva). a (o) pune pe măgăreaţă, a se îmbăta. a pune pe note (sau pe muzică), a compune muzica adecvată unui text. a pune pe numele cuiva, (jur .; despre averi imobiliare) a înscrie cu drept de proprietate pe numele cuiva, a transfera, a ceda cuiva: dacă vă punea casa pe numele vostru de la început, n-aveam atîta supărare! CĂL . a se pune (sau a se aşeza) pe ospătat, a mînca şi a bea (cu lăcomie). a (se) pune pe (sau în) picioare, 1) a (se) însănătoşi (după o boală grea); 2) a ieşi (sau a scoate pe cineva) dintr-o încurcătură, dintr-un impas; 3) a crea condiţiile necesare pentru a începe, a se desfăşura, a exista în bune condiţii (ceva); 4) a crea, a realiza(ceva). a se pune pe plîns, a începe să plîngă: atunci să puse pe un plîns amar.POP . a(-i) pune perdea (sau perdele) la ochi (cuiva), a împiedica (pe cineva) să vadă realitatea.
a pune pe roate a pune pe rol a pune pe şireag a pune pe tapet a-i pune pe toţi într-o ciorbă a se pune pe treabă
a pune pe roate, a pune în funcţie, în mişcare. a pune pe rol, (jur. ) (despre procese) a înscrie pe lista tribunalului în vederea judecării efective (la o anumită dată). a pune pe şireag (pe cineva), (reg. ) a determina, a sili (pe cineva) să facă ceva: l-am pus pe şireag să facă rost de unde-o şti.POP . a pune (sau a aduce, a veni) pe tapet, a aduce în discuţie, a fi la ordinea zilei: pe urmă veni iar pe tapet chestia dezbătută odinioară în împrejurări triste.REBR. a-i pune pe toţi într-o ciorbă, (despre oameni) a trata la fel, fără discriminare: cum văd eu, ne puneţi pe toţi într-o ciorbă şi nu e drept.PREDA. a se pune pe treabă, a se apuca serios de lucru: dacă te pui pe treabă, s-ar putea să recuperezi rămînerea în urmă.SAD .
a pune piciorul la pămînt a pune piciorul la scară
a(-i) pune piciorul (sau picioarele) în (sau pe) prag, a lua o atitudine hotărîtă, a se opune cu fermitate, a soma, a obliga pe cineva să facă ceva: picioarele-n prag punem şi vorba nu ne schimbăm.PANN . a pune piciorul (sau picioarele) la pămînt (sau pe uscat, jos), a coborî (dintr-un vehicul, dintr-o ambarcaţie etc.): trupa puse piciorul la pămînt şi rămase nemişcată.SAD . a pune piciorul la scară, a pune piciorul în prag.
a pune piciorul undeva
a pune piciorul undeva (sau la cineva), a pătrunde, a călca, a păşi undeva, a intra, a veni, a se duce undeva (sau la cineva): acest bărbat străin pune întăia oară piciorul în părţile noastre de lume.SAD .
a pune piciorul în prag
a pune piedică a-şi pune pielea la saramură a-i pune pingeaua a pune pirostriile pe cap a se pune piuă a pune pînză
a pune platcă pe cineva a pune platcă peste platcă pe cineva a pune poară a-şi pune pofta în cui a pune polog a pune pomană
a pune (o) piedică (sau piedici) (cuiva sau la ceva), 1) a pune piciorul înaintea cuiva, pentru a-l face să se împiedice şi să cadă: i se pune piedică pe la spate şi cade.CAMIL.P. ; 2) a crea dificultăţi, a împiedica (o acţiune, un fapt): cu orice preţ voia ca pentru vecie să puie piedică nelegiuirii sale.POP . a-şi pune pielea la (sau în) saramură (sau (pop .) salamură) (pentru cineva sau ceva), a risca, a se expune unei primejdii (pentru cineva sau ceva); a se sacrifica. a-i pune pingeaua (cuiva), (înv. şi reg. ) a păcăli, a amăgi, a înşela (pe cineva): hoţul îi pune pingeaua numaidecît.PANN. a(-şi) pune pirostriile pe (sau în) cap, (glumeţ) a (se) căsători: o să împletească cosiţa albă fără să puie pirostriile în cap.ISP. a se pune (în) piuă (sau piua), (pop .) a se ghemui pentru a sluji de treaptă cuiva sau pentru a lua în cîrcă pe cineva: Apodul Purice se pusese piuă ca el, Ştefan cel Mare, să încalece calul.DELAVR. a pune pînză (sau pînza), (pop .) a ţese: s-ar ţinea badea de mine, dar pînza nu o ştiu pune.POP . a pune (sau a face) platcă pe cineva, (înv. ) 1) a face pe cineva să piardă la jocul de cărţi: l-am pus platcă pe unul.AL .; 2) a păcăli pe cineva: era destul să puie o platcă cît de mică pe potrivnicul său, ca să facă un haz nespus.GANE. a pune platcă peste platcă pe cineva, a înşela pe cineva; a distruge pe cineva: boierii din opoziţie mă pun platcă peste platcă, zise prefectul.NEGR. a pune poară, (înv. ) a se strădui: mult m-am silit ş-am pus poară să o fac aceasta. DOS . a-şi (mai) pune pofta în cui, a fi nevoit să renunţe la un lucru dorit; a se şterge pe bot: mai pune-ţi pofta-n cui, nu-ţi dau nici o picătură.SAD . a pune (sau a lăsa) polog (pe cineva), (reg. ) a doborî la pămînt, a omorî, a ucide (pe cineva). a(-şi) pune pomană, (înv. ) a face pomană, a da de pomană.
a se pune ponciş a pune ponos a pune popreală a pune potcapul în cap a pune potcapul în par a-i pune potlog pe nas a se pune prag
a pune preţ pe ceva a pune pricină că ... a pune problema ... a se pune proptă cu cineva a pune pumnul în gură a pune punctul pe i a pune purceaua a-şi pune sacii în car
a-i pune sare pe coadă cuiva a pune sculele în cui
a pune sechestru a i se pune soarele drept inimă a pune sub călcîi a pune sub oboroc a pune sub peceţi a pune sub picior capul cuiva a pune sub presă
a se pune ponciş sau a sta în ponciş sau a sta de-a poncişul, (pop. ) a se opune, a se împotrivi: cu toată lumea largă sta Sînger de-a poncişul.COŞBUC . a pune ponos (cuiva) sau a pune în (sau întru) ponos (pe cineva), (reg. ) a învinui, a acuza (pe cineva):iertaţi, oameni, greşeala făcută, ponos nu ne puneţi, faceţ-o tăcută.PANN. a pune (la) popreală (pe cineva), a aresta, a băga la başcă (pe cineva): ai pus la popreală pe cei care ţi iam dat eu pe izvod?SAD. a pune potcapul în cap, a se călugări. a pune potcapul în par, a părăsi viaţa monahală. a-i pune potlog pe nas (cuiva), (înv. ) a dojeni (pe cineva); a face deruşine (pe cineva). a se pune prag, a se aşeza în calea cuiva (pentru a-l împiedica să treacă); (p.ext. ) a zădărnici acţiunile cuiva: una ... s-a pus prag şi nu-l lasă să treacă.SAD. a pune preţ pe (sau la) ceva (sau cineva), a socoti că ceva (sau cineva) este (foarte) preţios, important, necesar; a ţine mult la ceva (sau la cineva): nu putea pune mult preţ pe sfatul femeii.POP. a pune pricină (sau pricina, pricini) că ..., (înv. ) a obiecta, a pretexta, a motiva că ...: cînd era sătui, punea pricină că le-ar fi rău şi făcea hodină.BUDAI-DELEANU. a pune problema ... (sau problemele ..., chestiunea ...), a prezenta, a înfăţişa, a aduce în discuţie o chestiune (importantă); a ridica problema: se punea acum din nou problema oamenilor.CAMIL.P. a se pune (în) proptă cu cineva sau a sta în propta cuiva, (reg. ) a se împotrivi, a se opune cuiva. a(-i) pune (sau vîrî) pumnul în gură (cuiva), a reduce la tăcere (pe cineva), a închide gura (cuiva). a pune punctul (sau punctele) pe i, a spune exact şi fără echivoc ceva, a preciza esenţialul într-o chestiune, a trage concluzia: să punem punctul pe i! lucrurile merg anapoda.CEZAR.P. a pune purceaua (cuiva), (reg. ) a necăji (pe cineva). a-şi pune (sau a-şi vedea) sacii în car (sau în căruţă), a-şi rezolva treburile (şi a nu-i păsa de treburile altora): cred şi eu! dacă ţi-ai văzut sacii în căruţă, nici că te mai interesează.REBR . a-i pune sare pe coadă cuiva, 1) a nu putea fi ajuns din urmă, a fi de negăsit, a se face nevăzut: gata, l-ai scăpat, pune-i sare pe coadă! ; 2) a irita, a enerva (pe cineva): sărise în sus de parcă i-a pus cineva sare pe coadă . a pune sculele în cui, (reg. ) a fi bătrîn şi neputincios. a(-i) pune (sau aplica) (un) sechestru (sau sechestre) (pe ceva) (cuiva) sau a pune sub sechestru (ceva), a sechestra: trebuie să umble negreşit prin comună, să zorească strîngerea birurilor şi să pună sechestre celor rămaşi prea mult în urmă.REBR. a i se pune soarele drept inimă, a i se face foame: ar fi trebuit să înceapă a mi se pune soarele drept inimă.CR . a pune sub călcîi(e) (pe cineva), 1) (despre ţări, popoare etc.) a supune, a subjuga; 2) (despre oameni) a desconsidera, a înjosi, a umili. a pune (sau a ascunde, a ţine) sub oboroc (sau sub obroc) (ceva), a ţine ascuns, a ascunde bine (ceva); a tăinui: bată-te pustia noroc, că te-am pus sub oboroc.POP. a pune sub peceţi, a sigila; (p.ext. ) a interzice. a pune sub picior capul cuiva, (înv. şi pop .) a ucide, a omorî (pe cineva): mi-ar pune capul sub picior, să poată.COŞBUC . a pune sub presă, a tipări: unele informaţii care ne-au sosit în momentul cînd punem ziarul sub presă.STANCU.
a pune sub saltea a pune sub semnul întrebării a pune sub talpă a pune sub teasc
a pune (sau a avea) sub saltea, a face sau a avea economii. a pune sub semnul întrebării, a se îndoi de adevărul unor fapte sau al unor afirmaţii; apune sub observaţie; a suspecta: fapt care îi determina pe unii să le pună sub semnul întrebării.PREDA. a pune sub talpă (sau sub picior) (ceva), (reg. ) a nesocoti, a nu ţine seama (de ceva): multe măicuţa mi-a spus, toate sub talpă le-am pus şi-acum toate le-am ajuns.POP . a pune sub teasc, a da la tipar, a încredinţa tiparului, a tipări.
a pune sul
a-şi pune sufletul (sau viaţa, sănătatea, capul, avuţia) pentru cineva, 1) a fi în stare de orice sacrificiu pentru cineva: pentru care oaie era gata şi sănătatea sa să-ş puie. VARLAAM ; 2) a pune capul (cuiva). a pune (pe) sul, a înfăşura urzeala pe sulul de dinapoi, la războiul de ţesut manual: să urzesc, să pui pe sul.DELAVR.
a pune sula în coastă a pune şaua
a pune sula în coastă (sau în coaste) (cuiva), a sili, a constrînge (pe cineva) să facă ceva, a-i pune mîna în gît (cuiva): [fata]-i cam îndărătnică; dacă i-aş fi eu tată, i-aş pune sula-n coaste numaidecît.POP. a pune şaua (pe cal), a înşeua: pune şaua să mă duc.POP.
a pune şaua
a pune şaua (pe cineva) sau a-i pune şaua (cuiva), 1) (despre copii) a face să devină ascultător, cuminte; a cuminţi (pe cineva); 2) a stăpîni, a supune, a exploata (pe cineva): treacă-meargă, cugetam; cel puţin mă vor omeni domnii literaţi pe spesele lor; dar tocmai aici mi se puse şeaua.CODRU-DRĂGUŞANU .
a-şi pune sufletul pentru cineva
a pune ştraf
a pune ştreangul de gît pune tăcere a pune tălpi a pune tărbaca pe cineva pune-te masă, scoală-te masă a pune temelia a pune termen a-i pune tinicheaua de coadă
a-şi pune traiul în cineva a pune treaba pe curpăn
a pune ţara la cale a pune ţestul în cap cuiva
a pune (la) ştraf (pe cineva), (înv. şi pop .) a amenda (pe cineva): vine comisariul şi te pune la ştraf.AL . a(-şi) pune ştreangul de (sau în, la) gît, 1) a (se) spînzura: aşteaptă în temniţă să li se puie ştreangul de gît.CAMIL.P .; 2) a (se) pune într-o situaţie penibilă, dificilă, fără ieşire; a constrînge (pe cineva) să facă un lucru neplăcut (şi nedorit). pune tăcere, a impune tăcere, a face linişte, a nu vorbi. a pune tălpi, 1) a pingelui; 2) (fam. ) a pune beţe-n roate, a băga strîmbe. a pune tărbaca pe cineva, (reg. ) a bănui, a suspecta pe cineva. pune-te (sau întinde-te) masă, scoală-te (sau strînge-te) masă, 1) a aştepta totul de-a gata; 2) a servi mai multe serii de invitaţi. a pune temelia, a întemeia; a începe; a pregăti: au pus temelia teatrului naţional. NEGR. a pune (sau a da) termen (la ceva), a face să înceteze, a termina, a pune capăt (la ceva): astfel se puse termen acestor conversaţii ce ajungeau să fie interesante.BOL . a-i pune (sau a-i lega) tinicheaua de coadă (cuiva), (fam. ) a-i cauza un prejudiciu moral de lungă durată (cuiva). a-şi pune traiul în cineva, (înv. ) a-şi încredinţa viaţa în mîinile cuiva: în tine iubesc lumea, prezent şi viitor, în tine am credinţă, în tine îmi pun traiul, el, făr’ de tine-i iadul ... Ah! dar cu tine-i raiul! AL. a pune treaba pe curpăn, (reg .) a o lua de la început. a pune ţara la cale, 1) a conduce, a administra o ţară, o afacere: cu una cu două nu pui ţeara la cale.ZANNE ; 2) (glumeţ) a discuta, a dezbate lucruri la care nu te pricepi; a sporovăi, a pălăvrăgi: în salonul acesta puneau ţara la cale.SAD. a pune ţestul în cap cuiva, 1) a păcăli, a îmbrobodi pe cineva: îi pui în cap ţestul şi rabdă-n tăcere.PANN ; 2) a-şi înşela soţia (sau soţul).
a nu pune ţigară în gură a-şi pune ţinere a pune umărul a pune umărul la roată a pune un cuvînt bun pentru cineva
a pune un ghimpe la inimă a pune un glonte în piept cuiva
a pune un premiu a i se pune un văl pe ochi a pune venin la inimă cuiva
a-şi pune viaţa în primejdie a-şi pune viaţa întru pierzare a-i pune zilele cuiva punte de scăpare a-l pupa cucul armenesc pe cineva a se pupa în bot cu cineva a pupa în bot pe cineva a pupa luleaua nemţului a-l pupa rece pe cineva a purcede către Domnul a purcede de veste a purcede grea
a nu pune ţigară în gură, a nu fuma. a-şi pune ţinere sau a se da în ţinere, (reg. ) a se încredinţa cuiva spre a fi întreţinut. a pune umărul (sau piept), 1) a împinge (cu umărul); 2) a veni în ajutor (cuiva), a susţine, a sprijini (pe cineva): e de datoria dumitale ... să pui umărul să creăm aici o atmosferă sănătoasă.CĂL. a pune umărul la roată, a da o mînă de ajutor (cuiva). a pune un cuvînt bun pentru cineva, a interveni pentru cineva. a (i se) pune un ghimpe (sau un cuţit) la inimă (sau la stomac) (cuiva), a intra (sau a băga pe cineva) la griji, la temeri: iară pre Şărbasn Logofătul şi pre Constantin Stolnicul ... i-au prinsu-i; ci scăpînd ceilalţi fraţi ai lor,i-au căutat Duca-vodă a slobozi pre cei doi, şi iarăşi la locul lor de boierie i-au lăsat; ci punîndu-se încă mai mare cuţitu întru inimile lor, aceasta cerea zi şi noapte.LET. a pune un glonte în piept cuiva, a împuşca pe cineva: trage podul mai de-a drept, pîn-nu-ţi pun un glonten piept.POP . a pune un premiu (pe capul cuiva), a oferi o recompensă (pentru prinderea cuiva): pentru a putea scrie istoria adevărată a campaniei, pentru care lucrare d. ministru al cultelor a pus un premiu, trebuiesc documente.CAR. a i se pune un văl pe ochi (cuiva), a înceta să mai vadă, să mai judece limpede; a nu mai înţelege realitatea. a pune venin la inimă cuiva, a supăra, a enerva pe cineva: am să-mi arăt puterile ... ca să-i punem venin la inimă.CR. a-şi pune viaţa (sau capul) în primejdie (sau în joc) sau (înv. ) a se pune (sau a se băga, a cădea) la (sau în) primejdie (sau în primejdii, în primejdia vieţii), a se expune pericolului, a-şi risca viaţa: nu-ţi pune capul în primejdie.CR. a-şi pune viaţa întru pierzare, (înv. ) a-şi pune capul, a garanta cu viaţa. a-i pune zilele cuiva, (reg. ) a omorî pe cineva:duşmanii, duşmancele vrea să-mipuie zilele.POP. punte de scăpare, cale de ieşire din- tr-un impas. a-l pupa cucul armenesc pe cineva, a se scula tîrziu, a lenevi (în pat): iar vrei să te pupe cucul armenesc şi să te spurce ...? CR . a se pupa în bot (sau în gură) cu cineva, a fi în relaţii foarte apropiate cu cineva, a se înţelege foarte bine cu cineva: se pupă-n bot cu tîlharul de director.VLAH . a pupa în bot pe cineva, a linguşi, a se da bine pe lîngă cineva: Ghiţă, Ghiţă, pupă-l în bot şi-i papă tot ...! CAR. a pupa luleaua nemţului sau a se pupa cu clondirul, a se îmbăta, a fi beţiv. a-l pupa (mă-sa) rece pe cineva, (pop .; în imprecaţii), a vedea pe cineva mort: pupa-te-ar mă-ta rece! POP. a purcede către Domnul (sau dintru această viaţă), (înv. ) a muri: au purces dintru această viaţă cătră cea veacinică.DOS . a purcede de veste, (înv. şi reg. ) a prinde de veste: a purces de veste ... Alexandru că-l ajunge şi cu suliţal împunge.POP. a purcede (sau a rămîne) grea (sau îngreunată, groasă), (înv. şi pop .; despre femei) a rămîne însărcinată: a purces grea ş-o făcut doi băieţi de gemene.POP.
a purcede în risipă pur şi simplu a purta cu minciuni pe cineva
a purta cu vorba pe cineva a-i purta de cheltuială cuiva a purta de grijă a purta doliu a purta ferul şi pîrjolul a purta grijă de cineva a purta grijă cuiva a purta interes cuiva a purta în gură ca pe un sfînt pe cineva a-i purta mars seara cuiva a purta mustăţi pe oală a i se purta numele a purta nume mari a purta o discuţie confidenţială a-i purta parastasele cuiva a purta pălăria a purta pe degete pe cineva a purta pe la icoane pe cineva a purta pe mîini pe cineva a purta pe palmă pe cineva a purta poale
a purcede în (sau spre) risipă (sau răsipă), (înv. ) a se împrăştia, a se risipi,; a se desfăşura, a decurge în mod nefavorabil; a se distruge, a se nimici: [turcii] au purces în răsipă: unii au apucat pre pod, alţii pîn Nistru.NEC . pur şi simplu, nimic altceva decît ..., numai şi numai ..., nici mai mult, nici mai puţin decît ...: a scuipat pur şi simplu, aşa cum se scuipă.ARGHEZI . a purta (sau a duce, a ţine) cu minciuni pe cineva, a duce cu vorba pe cineva: turcii şi tătarii tot cu menciuni l-au purtat.NEC . a purta (sau a duce) cu vorba (sau cu vorbe, (înv. ) cu voroave) pe cineva, a amîna la nesfîrşit îndeplinirea promisiunilor făcute, a tărăgăna, a tergiversa, a duce cu vorba: de o lună ne poartă cu vorba.CAMIL.P. a-i purta (sau a-i da) de cheltuială cuiva, (pop .) a suporta toate cheltuielile cuiva, a întreţine pe cineva: eu mă lupt cu gîndul cum să-i port de cheltuială.CR . a(-şi) purta de grijă, a (se) îngriji; a veghea (asupra cuiva): Dumnezeu îi purtase de grijă şi-l scoseseră din apă nişte oameni milostivi.POP. a purta doliu, a umbla îmbrăcat în negru sau a aplica o fîşie neagră pe haine, în semn de doliu: purta doliu mare.STANCU . a purta ferul şi pîrjolul, (înv. ) a nimici, a distruge (cu armele): purtase ferul şi pîrjolul peste toată întinderea de la Dunăre.BĂLC . a purta grijă de cineva, (pop. ) a-şi face griji pentru cineva: de amu du-te, de tine nu mai port grijă.POP. a purta (de) grijă (sau grija) cuiva (sau de, despre ceva), a se îngriji de cineva sau de ceva: să port de grijă despre cele trebuincioase pentru bal.AL . a purta interes cuiva, a avea grijă, a se interesa de cineva. a purta în gură ca pe un sfînt pe cineva, (reg. ) a lăuda foarte mult (pe cineva): face spume la gură lăudîndu-te şi te poartă în gură ca p-un sfînt.POP. a-i purta mars seara cuiva, (reg. ) a-i purta sîmbetele (cuiva). a purta mustăţi pe oală, a purta mustăţi cu vîrfurile lăsate în jos. a i se purta numele, (înv. ) a i se duce faima, a i se duce vestea: purtîndu-i-se numele că au stricat ţara.GRECEANU . a purta nume mari (sau scumpe), (reg. ) 1) a fi de origine nobilă; 2) a avea calităţi deosebite. a purta o discuţie confidenţială, a avea o convorbire între patru ochi. a-i purta parastasele cuiva, a dori moartea cuiva. a purta pălăria, (reg. ; despre femei) adicta în familie. a purta pe degete pe cineva, a dispune după bunul plac de cineva; (p.ext. ) a înşela pe cineva: ai venit să ceri iertare de la cel de care ţi-ai bătut joc şi l-ai purtat ani pe degete? SAD . a purta pe la icoane pe cineva, a duce cu vorba, a duce de nas, a înşela pe cineva; a purta prin judecăţi pe cineva. a purta (sau a ţine) pe mîini pe cineva, a avea o grijă deosebită faţă de cineva. a purta (sau a duce, a ţine) (ca) pe palmă (sau pe palme) pe cineva, a îngriji foarte bine pe cineva; a răsfăţa pe cineva: pentru că mi-ai curăţit casa de draci, am să te ţin ca pe palmă.CR. a purta poale, (înv. ) a avea fire de muiere; a fi uşor influenţabil: că usturoi dulce şi bărbat iar moale nu se poartă-n lume, el nu poartă poale.PANN.
a-i purta ponos cuiva a-i purta portul cuiva a purta prin judecăţi pe cineva purtare de grijă a purta rîcă cuiva a-i purta rînduiala cuiva a se purta saba a purta semnătura cuiva
a purta sîmbetele cuiva a purta sufletul în traistă a pus bărbatul cîrpă a pustiu a puşca în lună puşchea pe limbă a nu mai putea de cineva
a nu se putea compara cu cineva a nu putea de ... a nu mai putea de dragul cuiva a nu putea fără ... a putea să tai lemne pe cineva puternic de bani putină de minciuni putred de bogat
a-i putrezi oasele
a-i purta ponos cuiva, (pop .) a avea necaz, a duşmăni pe cineva: pentru asta ai să-mi porţi ponos? HOGAŞ. a-i purta portul cuiva, (reg. ) a se acomoda cu firea (dificilă a) cuiva: cine-a mai dori să facă tovărăşie cu tine, aibă-şi parte şi poarte-ţi portul.CR. a purta (sau a tîrî) prin judecăţi pe cineva, a da în judecată (tîrîndu-l mereu pe drumuri) (pe cineva): vor purta pre alţii prin judecăţi şi apoi să vor da în laturi.PRAV. purtare de grijă, (înv. şi pop .) atenţie, grijă, îngrijire, solicitudine: de-a mea purtare de grijă să fii binencredinţat.PANN . a purta rîcă cuiva, (reg. ) a purta pică cuiva: credea că mai ţin minte şi că-i port rîcă. CEZAR.P. a-i purta rînduiala (sau rînduielile) cuiva sau a purta rînduiala înmormîntării cuiva, (pop .) a-i face cuiva slujba de îngropăciune şi pe cele de pomenire. a se purta saba, (reg. ) a merge repede, a se grăbi. a purta semnătura cuiva, a avea drept de autor pe ... a purta (sau a paşte, a ţine, a păzi, a păstra) sîmbetele cuiva, 1) (pop .) a face pomană în fiecare sîmbătă pînă la 40 de zile după moartea cuiva; 2) a urmări cu tenacitate şi duşmănie (pe cineva): ogarul şi copoiul îi poartă [iepurelui] sîmbetele şi îşi răzbună adesea.POP . a purta sufletul în traistă, (reg. ) a nu se ţine de cuvînt; a minţi. a pus bărbatul cîrpă, femeia porunceşte în casă. a pustiu, prevestind moartea sau o (mare) nenorocire; a jale, a moarte: Grivei urlă-n poartă a jale ş-a pustiu.VLAH. a puşca în lună, (reg. ) a nu avea simţul realităţii; a fi nesocotit, nebun. puşchea(-ţi) pe limbă(-ţi), (fam. ) ferească sfîntul (să se adeverească)!: Adeluţa meaface manevre? puşche pe limbă-ţi, cucoană! AL . a nu mai putea de cineva (sau de ceva), (fam. ) a nu-i păsa, a nu se sinchisi de cineva (sau de ceva): nu mai pot eu de părerea lui! a nu se putea compara (sau măsura) cu cineva (sau cu ceva), a nu se ridica la nivelul cuiva; a fi mai prejos de cineva (sau de ceva); a nu se putea pune cu cineva (sau cu ceva): nu mă puteam măsura cu colegii mei.BRĂESCU . a nu (mai) putea de ..., a fi cuprins de un sentiment sau de o senzaţie extrem de puternică, (aproape) insuportabilă de ...; a fi foarte ...: i-a spus moşul tot, tot şi nu mai putea de bucurie.POP. a nu mai putea de dragul cuiva (sau după cineva), a ţine foarte mult la cineva, a tînji după cineva: Dumnezeu, ce nu mai putea de dragul lor, s-a dat jos de pe tronul ceresc.POP. a nu (mai) putea fără ..., a avea absolută nevoie de ...: am prietenii mei şi nu poci fără de ei.POP. a putea să tai lemne pe cineva, a dormi foarte adînc: ai fi putut tăia lemne pe el fără să se trezească.CAMIL.P. puternic de bani, (înv. ) înstărit, bogat: episcopii cu mitropolitul şi cei mai puternici de bani umpluse ţara.DIONISIE . putină de minciuni, mare mincinos. putred de bogat, foarte bogat: vezi pe cîte unul pîrlit, [ajuns] deodată putred de bogat.POP. a-i putrezi (sau a-i rămîne) oasele (sau oscioarele, ciolanele, zilele) (pe undeva) (cuiva), 1) a se prăpădi, a pieri: să-mi spui tu cine eşti ..., că, de unde nu, acolo îţi putrezesc ciolanele! CR. ; 2) a muri departe de casă, în locuri străine: află că p-aici au să-ţi rămînă zilele! PREDA ; 3) a fi mort demult, a fi oale şi ulcele: Dumnezeu ştie pe unde îi putrezesc ciolanele! SAD.
a puţi a pustiu a puţi gura cuiva a puţi locul sub cineva puţin a lipsit să ... puţin credincios puţin la minte puţin la simţire a-şi rade barba a rade faţa cuiva a rade fără săpun pe cineva a-i rade mustaţa cuiva rahat cu apă rece ras, neras raţiunea de a fi a -l răbda pe cineva inima să ... a răbda în piele răbdare şi tutun! a i se răci inima
a-şi răcori inima rămas bun! a rămas înţeles a rămîne baltă a rămîne bun făcut a rămîne ca de lemn a rămîne ca la fotograf a rămîne ca lovit de trăsnet a rămîne cu buzele umflate a rămîne cu căruţa în drum
a puţi a pustiu, (reg. ) a fi gol, a nu conţine nimic: m-am ales c-o pungă şi-apoi şi asta pute-a pustiu.CR. a(-i) puţi gura cuiva, 1) a-i mirosi gura cuiva; 2) (fig. ) a fi mincinos. a puţi (de lene) locul sub cineva sau a-i puţi (de lene) şi urma cuiva, a fi foarte leneş: că de joc e cum e focul, iar de lene pute locul.POP . puţin a lipsit să ..., aproape să ..., mai să ... puţin credincios, (înv. ) care nu crede cu tărie în Dumnezeu, lipsit de credinţă: ce sînteţi înfricoşaţi, puţin credincioşilor? BIBLIA . puţin la minte, 1) prost; sărac cu duhul; 2) naiv. puţin la simţire, (înv. ) nesimţitor: un bou ca toţi boii, puţin la simţire, ... primi în cireadă un post însemnat.GR.AL. a-şi rade barba, a se bărbieri. a rade faţa cuiva, (înv. ) a ucide pe cineva: pre aceştia ce fac strîmbătate ... să le radă faţa ... Domnul.DOS. a rade fără săpun pe cineva, a critica sever (pe cineva): gazetele liberale îl rad acuma fără săpun.CAR. a-i rade mustaţa (sau o mustaţă) cuiva, a-şi bate joc (de cineva): să-mi razi mie mustaţa, dacă nu-ţi spun drept.SAD. rahat cu apă rece (sau cu perje, cu prune), (fam. ) lucru lipsit de valoare, de însemnătate; fleac, nimic, bagatelă. ras, neras, oricum, indiferent cum. raţiunea de a fi (sau de a exista) (a cuiva sau a ceva), ceea ce justifică, motivează existenţa (cuiva sau a ceva): diminutivul are aici raţiunea sa de a fi.MAIOR. a (nu)-l răbda pe cineva inima să ..., a (nu) suporta să ..., a (nu) se îndura să ...: nu-l mai răbdase inima şi venise s-o vadă cu ochii lui.CAMIL.P. a răbda în piele, (pop .) a îndura fără a crîcni; a suporta: îl durea de durut, dar răbda în piele.ISP. răbdare şi tutun!, mai ai mult de aşteptat!: pînă atunci, răbdare şi tutun! CEZAR.P. a i se (sau a-i) răci inima (cuiva), a (se) înspăimînta: fiorii pustiului îţi răcesc inima.HOGAŞ. a-şi răcori inima, 1) a-şi descărca sufletul, a-şi vărsa amarul, a se răcori: frunză verde măr domnesc, mă cutremur şi gîndesc cu puicasă mă-ntîlnesc, două vorbe să-i vorbesc, inima să-mi răcoresc.POP. ; 2) a-şi săra inima. rămas bun! sau bun rămas!, (formulă de salut la plecare) rămîneţi cu bine!: rămas bun, părinţi şi fraţi! POP. a rămas înţeles sau rămînem înţeleşi, rămîne precum am vorbit. a rămîne (sau a sta, a zăcea) baltă, a stagna, a fi lăsat în părăsire. a rămîne bun făcut, ce-i făcut e bun făcut: atunci, ceilalţi nemaiavînd încotro şovăi, diata rămase bună făcută.CR. a rămîne ca de lemn, a înlemni, a încremeni. a rămîne ca la fotograf, a rămîne cu gura căscată, a înlemni; a rămîne tablou. a rămîne ca lovit de trăsnet, a rămîne înlemnit, împietrit (de spaimă, de uimire etc.): la citirea acestei scrisori, căpitanul rămase ca lovit de trăsnet. a rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit în aşteptări; a rămîne mofluz. a rămîne cu căruţa în drum, a rămîne cu treaba făcută pe jumătate.
a rămîne cu curul pe gheaţă a rămîne cu gura căscată a rămîne cu inima friptă a-i rămîne cuiva potcoavele a rămîne cu pumnul în gură a rămîne cu sufletul în oase
a rămîne cu un şurub lipsă a rămîne cu zile a rămîne de ... a rămîne de căruţă a nu-i rămîne decît să ... a rămîne de gloabă a rămîne de judecată a-i rămîne gîndul la ceva a-i rămîne inima la ... a rămîne în coadele tăciunilor a rămîne încredinţat că ... a rămîne îndărăt a nu rămîne îndoială că ...
a rămîne înmărmurit a rămîne la ale mele a rămîne la atîta a rămîne la coada sapei a rămîne lampă a rămîne moartă a rămîne mocan a rămîne mofluz a rămîne morţiş la ceva
a rămîne cu curul pe gheaţă, a rămîne ruşinat, înşelat. a rămîne (sau a lăsa) cu gura căscată, a fi uimit, stupefiat sau a uimi, a stupefia (pe cineva): păstorul rămînea cu gura căscată.POP. a rămîne cu inima friptă, a rămîne cu buzele umflate, mîhnit, mofluz. a-i rămîne cuiva potcoavele, (reg. ) a ajunge sărac lipit pămîntului. a rămîne cu pumnul în gură, a rămîne păcălit. a rămîne cu sufletul în oase, a rămîne cu zile. a rămîne cu un şurub lipsă, a se sminti: a rămas c-un şurub lipsă şi n-a mai dat pe la Petrică Dîmboviţeanu, convins probabil că puteri coalizate femeieşti i-au combinat în acea noapte pieirea.SAD. a rămîne cu zile (sau cu sufletul în oase), a rămîne în viaţă: de rămîne cu zile, tot nu vom avea noi pace cu el.POP. a rămîne de ..., 1) a se răzleţi de ..., a se despărţi ...: omul a rămas de oaste ş-a trăit în ţara bulgărească.SAD. ; 2) a supravieţui cuiva: am rămas de mamă.DOS. a rămîne de căruţă, a pierde o ocazie, a rămîne în urmă. a nu-i (mai) rămîne (cuiva) (alta) decît să ..., a nu (mai) avea altă soluţie decît să ...: nu-mi mai rămîne decît să ard tot ce-am scris.VLAH. a rămîne de gloabă, a rămîne de căruţă. a rămîne de (sau din) judecată, (înv. ) a pierde un proces: au rămas acei oameni din giudicată. (a.1752).URIC. a-i rămîne gîndul la ceva (cuiva), a se gîndi insistent la ceva, a fi preocupat de ceva. a-i rămîne (cuiva) inima (sau ochii) la ..., a rămîne cu gîndul, cu sufletul la ..., a-i fi dor de ...: şi ochii i-au rămas şi inima la el.COŞBUC. a rămîne în coadele tăciunilor, a trăi în mizerie, a o duce greu: de mic sărac rămăsăi pe mîinile străinilor, în coadele tăciunilor.POP. a rămîne încredinţat că ..., a fi încredinţat că ... a rămîne îndărăt, a rămîne în urmă. a nu (mai) rămîne (nici o) îndoială că ..., a exista certitudinea că ... a rămîne (sau a fi) înmărmurit (sau înlemnit), 1) (în basme) a deveni stană de piatră: nici nu le puteai vedea, fără a rămîne, pe loc, înmărmurit.POP. ; 2) a fi uimit, impresionat: cîinele alergă repede să vadă şi rămase înlemnit văzînd minunea.POP. a rămîne la (sau pe lîngă) ale mele (tale, sale etc.), a rămîne neclintit într-o hotărîre: degeaba-ţi explic, că tu rămîi tot la ale tale.VLAH. a rămîne (numai) la (sau întru, pînă la) atîta, a mai fi de făcut doar atîta, a lipsi numai atîta: dac-a rămas treaba pînă la atîta, apoi las-pe mine.CR. a rămîne la coada sapei, a sărăci, a scăpăta. a rămîne lampă, a înlemni, a împietri (la auzul unei veşti). a rămîne (sau a şedea) moartă, a rămîne pe loc, a nu progresa; a rămîne baltă: afacerea a rămas moartă.SAD. a rămîne mocan, (arg. ) a rămîne cu gura căscată. a rămîne (sau a ajunge, a ieşi) mofluz, 1) (înv. ) a rămîne cu buzele umflate, a mofluzi; 2) a da faliment: au intrat la grijă mare creditori lui Kir Ianulea, că rămîne mofluz.CAR. a rămîne morţiş la ceva, a ţine cu orice preţ la ceva.
a rămîne numai cu cămaşa a rămîne paf a rămîne pe a cuiva a rămîne pe cineva a rămîne pe drumuri a rămîne pentru altădată a rămîne pe poduri
a nu mai rămîne piatră pe piatră a-i rămîne picioarele pe undeva a rămîne platcă rămînere bună! rămînere în urmă a rămîne să ... a rămîne sărac de ... a rămîne scris pe perete a rămîne tablou a rămîne teacă a rămîne toacă a rămîne ţaglă a rămîne ţuţ a-i răpăi tălpile a răpune capul cuiva a se răpune din ochii cuiva a răpune din vedere a răpune sufletul cuiva a o rări de undeva
a rămîne numai cu cămaşa, a ajunge sărac lipit. a rămîne (sau a face pe cineva) paf, a rămîne (sau a face pe cineva să rămînă) surprins, uimit. a rămîne (sau a fi) pe a cuiva, a rămîne, a fi după voinţa, după dorinţa cuiva. a rămîne pe cineva, (înv. şi pop. ) a învinge, a bate pe cineva: luîndu-se la întrecere, Ercule îi rămase pe toţi.ISP. a rămîne pe drumuri, 1) a nu avea adăpost; 2) a rămîne fără serviciu, a fi şomer. a rămîne pentru (sau pe) altădată (sau altă zi, altă săptămînă, săptămîna viitoare etc), a amîna pentru o dată ulterioară: excursia noastră rămîne pe săptămîna viitoare. CAR. a rămîne (sau a se vedea) pe poduri, (înv. ) a rămîne sărac, fără adăpost: părăsită de rude şi de cunoştinţe, se văzu pe poduri. BOL. a nu mai rămîne (sau a nu lăsa) piatră pe piatră sau a se alege piatra şi uscata (de ceva sau de cineva), a (se) distruge totul, a nu mai rămîne (sau a nu mai lăsa) nimic: nu mai rămîie piatră pe piatră, grinzi în grinzi.ARGHEZI. a-i rămîne picioarele pe undeva (cuiva), a muri (şi a fi îngropat) undeva: ia-ţi drumul cît mai ţine soarele, să nu-ţi rămîie pe la noi picioarele.ARGHEZI. a rămîne platcă, a se face de rîs: dacă s-ar întîmpla să mă pălmuiască el dinaintea duducăi, atunci eu rămîn platcă.AL. rămînere bună!, (reg. ) rămas bun! rămînere în urmă, întîrziere; înapoiere. a rămîne (numai) să ..., a urma (doar) să ...: rămîne acum să ştim cine este mai tare.GR.AL. a rămîne sărac de ..., (înv. ; despre oameni) a pierde o fiinţă dragă: iară ucinicii mult plîngînd ... rămasără săraci de dascălul lor cel dulce şi bun.DOS. a rămîne (ca) scris pe perete, a încremeni: tîlharii remaseră cu scrişi pe părete şi tăcură mîlcă.ISP. a rămîne (sau a lăsa pe cineva) tablou, (fam. ) a rămîne (sau a lăsa pe cineva) uluit, înlemnit, încremenit (de surpriză): Zoe, ... cînd văzu că-i Mişu, a rămas tablou.TOP. a rămîne teacă, a rămîne gol: se vor deştepta ei, odată, cînd vor rămîne visteriile teacă şi ţara datoare şi vîndută toată.CONTEMP. a rămîne toacă, a pierde toată averea, a cheltui tot, a sărăci. a rămîne (cu ochii) ţaglă, a rămîne cu ochii aţintiţi, pironiţi la ceva; a rămîne încremenit: rămîne cu ochii ţaglă în căciula cerşetorului.DELAVR. a rămîne ţuţ, (reg. ) 1) a rămîne uluit, a rămîne cu gura căscată; 2) a rămîne foarte singur; 3) a rămîne fără avere. a-i răpăi tălpile (cuiva), (reg. ) a fugi foarte repede:fugeam de-mi răpăiau talpele.DELAVR. a răpune capul (sau viaţa, zilele) cuiva sau a răpune de zile pe cineva, (înv. şi pop. ) a omorî pe cineva: spînul vrea să-mi răpuie capul cu orice preţ.CR. a se răpune din ochii cuiva,(înv. şipop. ) a dispărea: boul ... se duse şi din ochi mi se răpuse.POP. a răpune din vedere (ceva),(înv. şipop. ) a pierde din vedere (ceva): am pierdut un diamant ... din vedere lam răpus.PANN. a răpune sufletul cuiva sau a se răpune, (înv. şi pop. ) a face pe cineva să păcătuiască, a (se) ticăloşi: te mistuieşti cu jale-ascunsă de cînd Romica ta să răpusă.BUDAI-DELEANU. a o (mai sau cam) rări de (pe) undeva, 1) a se duce tot mai rar pe undeva; 2) a o şterge de undeva: cînd era de făcut ceva treabă, o cam răream de pe-acasă.CR.
a răsări ca ciupercile a răsări la lumină a-i răsări luna-n cap răsăritul şi apusul a răscoli cerul şi pămîntul a răscoli terciul a se răscrăcăra de ziuă a se răspîndi ca potîrnichile a răspunde de-a băţul a răspunde dorinţelor a răspunde monosilabic a răsturna brazda a răsturna casa a răsturna o băutură a i se răsturna ochii peste cap a i se răsturna rînza a o răsuci a răsuci capul cuiva a răsuci gîtul cuiva a-şi răsuci mustaţa a răsufla în fundul sticlei a-şi răsufla veninul asupra cuiva a i se rătăci minţile cuiva rătăcit la minte rău am mai tăinuit-o! rău de frig rău de gură rău de lucru
a răsări ca ciupercile (sau ca ciuperca) (după ploaie sau din gunoi), a se înmulţi peste măsură: scriitorii au răsărit ca ciupercile.RUSSO. a răsări la lumină (sau la lumina zilei), a apărea, a se ivi. a-i răsări luna-n cap (cuiva), a cheli. răsăritul şi apusul sau (de la) răsărit(ul soarelui) şi (de la sau pînă la) apus, (din) toată lumea: împăratul adună răsărit şi apus, miazănoapte şi miazăzi, ca să se veselească de veselia lui.ISP. a răscoli cerul şi pămîntul, a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). a (nu mai) răscoli terciul, a (nu mai) aminti de lucruri neplăcute. a se răscrăcăra de ziuă, (reg. ) a se crăpa de ziuă. a se răspîndi ca potîrnichile (sau ca puii de potîrniche), a se împrăştia, a se risipi. a răspunde de-a băţul, a răspunde în răspăr, de-a hoarţa. a răspunde dorinţelor (sau aşteptărilor) (cuiva) sau a confirma aşteptările (cuiva), a proceda, a se comporta conform dorinţelor cuiva: ilustrul ateu răspunde totdeauna dorinţelor Camerii.CAR. a răspunde monosilabic (sau în monosilabe), a răspunde prin „da“ sau „nu“. a răsturna brazda (sau pămîntul), a ara: şi-a arat cît a arat, brazdă neagră-a răsturnat.POP. a răsturna casa (cu susu-n jos sau cu fundu-n sus), a produce dezordine: a răsturnat casa, căutîndu-le [bijuteriile].STANCU. a răsturna o băutură (pe gît), a bea pe nerăsuflate: turnă vin în pahar, îl răsturnă pe gît şi se ridică.CEZAR.P. a i se răsturna ochii peste cap (cuiva), a fi pe moarte: buza de sus începu să-i tremure, să i se strîmbe, ochii i se răsturnară peste cap. DELAVR. a i se răsturna rînza (cuiva), (reg. ) a i se face greaţă (cuiva). a o răsuci, a-şi schimba atitudinea, adoptînd o poziţie contrară; a o întoarce (ca la Ploieşti): a vrut el s-o întoarcă, s-o răsucească; s-a contrazis şi l-au arestat.CAR. a răsuci capul cuiva, a zăpăci, a ameţi pe cineva: ţi-a răsucit bibilica aia capul în doi timpi şi trei mişcări.CEZAR.P. a răsuci gîtul cuiva, a ucide pe cineva: le răsucea gîtul cu ciudă şi apoi le mînca aşa crude, cu pene cu tot.CR. a-şi răsuci (sau a-şi suci) mustaţa sau a face cu mustaţa, a cocheta cu o femeie: ei sucesc musteaţa, iară ele fac cu ochii.EM. a răsufla în fundul sticlei (sau cofei), a bea pe nerăsuflate: şi din cofă cînd sorbea, tocma-n fund că-i răsufla.POP. a-şi răsufla veninul asupra cuiva, a-şi vărsa mînia pe cineva: Ghiţă-şi răsuflă mînia asupra lui Lae.SL. a i se rătăci (sau a-i rătăci) minţile (sau mintea) cuiva, a înnebuni:de cînd dorulm-au lovit, minţile mi-au rătăcit.POP. rătăcit la minte, nebun: rătăcit la minte, strigam: unde eşti, mamă? EM. rău am mai tăinuit-o!, rău mi-a mai umblat! rău de frig (sau de căldură), sensibil la frig (sau la căldură): dumnealui era foarte rău de frig. AGÂRB. rău de gură (sau de clanţă), intrigant, bîrfitor: să nu fii rău de gură, c-apoi mi-i să nu mă scoţi din sărite! CR. rău de lucru (sau de mînă), leneş, trîndav: bun de gură, rău de mînă.BARONZI.
rău de pagubă rău la auz rău la suflet răul copiilor a răzbate cu urechea a răzbi cu bătaia pe cineva a răzbi în palme pe cineva a răzbi în viaţă a răzbuna la inimă pe cineva rea de muscă a readuce la matcă a reduce la scară a reduce la tăcere a reduce la un singur numitor a reduce la zero a regula o afacere relativ la ... repede-repejor a repezi veste republica literaturii a repune în drepturi a repune pe tapet a repune piciorul undeva respectele mele! a o reteza a o reteza cu cineva a o reteza de fugă a-i reteza firul vieţii
rău de pagubă, care este foarte afectat atunci cînd pierde. rău la auz (sau la văz), (înv. ) care nu aude (sau nu vede) bine: cine au făcut rău la auz şi surdu, văzător şi orbu? BIBLIA. rău la (sau de) suflet (sau inimă), cărpănos, nemilos, înrăit. răul (sau boala, răutatea) copiilor, epilepsie. a răzbate cu urechea, a-şi încorda auzul: căută să răzbată cu urechea prin zgomotul şi pocniturile Iablanicioarei.GALA. a răzbi cu bătaia (sau în bătaie, în bătăi) pe cineva, a bate măr pe cineva. a răzbi în palme pe cineva, a pălmui pe cineva. a răzbi în viaţă, a reuşi în viaţă. a răzbuna la inimă pe cineva sau a i se răzbuna inima cuiva, 1) a (se) îmbuna, a (se) înveseli: calul bun şi mîndra bună la inimă mă răzbună.POP. ; 2) a-i prii, a-i face bine cuiva. rea de muscă, 1) (despre vite) care suferă din cauza muştelor; 2) (despre femei) senzuală, nimfomană. a readuce la matcă, a readuce pe calea cea bună. a reduce la scară, a reprezenta un obiect reducîndu-i proporţional dimensiunile. a reduce la tăcere (pe cineva), a determina pe cineva să tacă, a impune tăcere (cuiva): îl reduse la tăcere cu o singură privire.CEZAR.P. a reduce la un singur (sau la acelaşi) numitor, a aduce la acelaşi numitor. a reduce la zero, 1) a anula; 2) a minimalizaînsemnătatea, valoarea (cuiva sau a ceva). a regula o afacere, a rezolva, a soluţiona o problemă, un diferend: binevoiţi dar a trece îndată pe la biroul nostru, spre a regula această afacere.CAR. relativ la ..., 1) referitor la ..., în legătură cu ...: relativ la venirea mea.CAR. ; 2) faţă de ..., în raport cu ... repede-repejor, imediat, fără întîrziere. a repezi veste, a da de ştire, a vesti: nimene nu mai putea repezi veste pe cîmpul de război.SAD. republica literaturii, totalitatea scriitorilor: poeziile ei ... au să facă o mare revoluţie în republica literaturii româneşti.NEGR. a repune în drepturi (pe cineva sau ceva), a reda drepturile (cuiva sau a ceva). a repune pe tapet (o chestiune, un subiect etc.), a readuce în discuţie (o chestiune, un subiect etc.). a repune piciorul undeva, a reveni (undeva): înceta să-i mai lipsească de cum repunea piciorul pe pămîntul românesc.MACED. respectele mele!, salutări respectuoase!: înainte de plecare, trec să depun respecte- le meale la picioarele amfitrioanei.CEZAR.P. ; respectele mele, domnule general! a o reteza (sau a o tăia), a o lua de-a dreptul, a o scurta: s-a aruncat pe şalele calului din cetlău, retezîndo de-a curmezişul holdelor.DELAVR. a o reteza cu cineva, a rupe brusc relaţiile cu cineva. a o reteza de (sau la) fugă, a o lua la fugă: o retează la fugă la deal, de-abia mă ţineam de dînsul.GHICA. a-i reteza firul vieţii (cuiva), a omorî (pe cineva): temnicerii ... îi pot reteza dintr-o dată firul vieţii.STANCU.
a-l reteza scurt pe cineva a-i reteza unghiile a se revărsa zorile a-i reveni graiul a reveni la matcă a reveni la realitate a reveni la sentimente mai bune a reveni la subiect a reveni la viaţă reversul medaliei a se rezema în contra cuiva
a rezema pereţii a rezerva dreptul de a ... a se ridica a ridica ancora
a ridica armele contra cuiva a ridica capul a ridica capul din pulbere a ridica casa în slavă a ridica comîndare a ridica cornul
a-l reteza (sau a-l tăia) scurt pe cineva sau a (i-)o reteza (sau a (i-)o tăia) cuiva, a întrerupe spusele cuiva, a pune brusc capăt discuţiei; a pune la locul lui (pe cineva): ştim noi ce facem, i-o reteză Trafulică colţos.PREDA. a-i reteza unghiile (cuiva), a pune la punct, a pune cu botul pe labe (pe cineva): să-i rătezi [femeii] unghiile din cînd în cînd, ca nu cumva să-ţi pună coarne.CR. a se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă, a se lumina de ziuă, a se face ziuă: cînd a început a se revărsa de ziuă, ... se trezi numaidecît.POP. a-i reveni graiul (cuiva), a putea vorbi din nou (după o mare emoţie): pînă să-i revie graiul, Mantu le arătă prin semne ce ar fi voit săspună.GALA. a reveni la (sau a reintra în) matcă, a reveni la starea obişnuită; a-şi relua cursul normal: după cîteva confruntări destul de dure, discuţia a reintrat în matcă . a reveni la realitate, a redobîndi conştiinţa realităţii: încet, încet, reveneau la realitate.AGÂRB. a reveni la sentimente mai bune, a deveni mai înţelegător, mai îngăduitor: mamaia revenise la sentimente mai bune.BRĂESCU. a reveni (sau a veni) la subiect, a se întoarce, după o paranteză, la tema iniţială: săvenim însă la sujetul acestui articol.AL. a reveni la viaţă, a-şi recăpăta cunoştinţa după o stare de comă; a se însănătoşi. reversul (sau întorsătura) medaliei, (celăl)alt aspect (adesea opus şi neplăcut) al unui lucru: toată mişcarea omenească are întorsătura medaliei.RUSSO. a se rezema în contra cuiva, (înv. ) a se apăra de cineva: Ion Vodă caută a se rezima în contra boierilor şi a turcilor.BĂLC. a rezema pereţii (sau peretele), 1) a sta degeaba, a pierde vremea: răzima şi el ... păreţii cafenelelor.AGÂRB. ; 2) a nu lua parte la dans sau la joc: dragile mele de fete, cum razimă cel părete.POP. a(-şi) rezerva dreptul de a ..., a(-şi) păstra dreptul de a ...: îmi rezervează dreptul de a face ultima corectură.AL. a se ridica (cu vorbe rele) (asupra cuiva), a-şi vărsa necazul, mînia (asupra cuiva): cînd aţi sosit aici? s-a ridicat asupra lor, măreţ, riga.SAD. a ridica ancora, (despre ambarcaţiuni) a pleca în larg. a ridica armele (sau arma) (în) contra (sau asupra) cuiva (sau (înv. ) pe cineva), aataca pe cineva; a porni război împotriva cuiva:hotărăşte a deştepta ţeara, a o scula şi a ridica sabia răzbunătoare în contra barbarilor tirani.BĂLC. a ridica capul (sau (înv. ) cap), 1) a se răscula: Traian ... s-au sculat cu oşti ... asupra armeanilor, carii rîdicase cap.CANT. ; 2) a deveni nesupus, a nu mai da ascultare; a se obrăznici. a ridica (sau a ardica) capul din pulbere, a se emancipa: acest norod spăimîntat a-nceput s-ardice capul din pulbere apăsat.HEL. a ridica casa în slavă, a întoarce casa pe dos, a face tărăboi: noi, băieţii, tocmai atunci rîdicam casa în slavă.CR. a ridica comîndare, (înv. ) a comînda: înşivă ca pietrile vii zidiţi-vă ... a rădica cumăndare duhului.COD.VOR. a ridica cornul, (înv. şi pop. ) a se semeţi: nece rădicareţi în sus cornul vostru şi nu gicereţi Dzeului nedreptate.PSALT.
a se ridica cu oaste pre cineva a se ridica cu pîră a ridica cu sufletul a ridica cuţitul a ridica cuvinte rele asupra cuiva a ridica danţuri a ridica din cenuşă a se ridica din cenuşă a ridica din mijloc a ridica din morţi a se ridica din pulbere
a ridica din pulbere a ridica din scaun a ridica Divanul a ridica făgăduinţă a-şi ridica fruntea a ridica gînd asupra gîndului cuiva
a ridica glasul a ridica glasul în favoarea ... a ridica gonire a ridica izbîndă a-şi ridica în cap pe cineva a ridica pe cineva în cap cuiva a se ridica în coate
a se ridica cu oaste pre cineva (sau cu sabie asupra cuiva), a declanşa război împotriva cuiva, a ataca pe cineva: s-au rîdicat lăpuşnenii ... cu oaste pre Duca Vodă.MUSTE. a se ridica cu pîră (asupra cuiva), (înv. ) a pîrî (pe cineva): s-or rădica boierii cu pîr’asupra lui şi nu să va mai întoarce la domnie. NEC. a ridica cu sufletul (ceva), (înv. ) a depune mărturie; a pretinde (fără dovezi) (ceva): pe cît ar rîdica Ion, ginerele său, cu sufletul lui că au cheltuit, să-i împlinească Ghervasie. (a. 1758).URIC. a ridica cuţitul (sau buzduganul, sabia, toporul) (asupra cuiva), a ameninţa cu moartea (pe cineva): pe lumea asta se poate ca un frate să ridice cuţitul asupra unui alt frate.POP. a ridica cuvinte rele (sau viclene) asupra cuiva, (înv. ) a bîrfi, a calomnia pe cineva. a ridica danţuri, (înv. ) a dănţui: furnicile ... mari şi lungi danţuri ridicară.CANT. a ridica din cenuşă (sau din ruine), a reclădi din temelii. a se ridica din cenuşă, a prospera pornind de la nimic. a ridica din mijloc (pe cineva sau ceva), (înv. ) a înlătura, a exclude (din discuţie) (pe cineva sau ceva): [hrisovul] rădică din mijloc toată îndoiala ... asupra stăpînirei vrăncenilor.URIC. a (se) ridica din (sau dintru) morţi, 1) a învia: cel ce rădică elu dintru morţi.COD. VOR. ; 2) a (se) înzdrăveni, a (se) însănătoşi. a se ridica (sau a se scula) din pulbere (sau din pulberi), a evolua, a parveni: să nu uiţi măreaţa sărbătoare cînd te-ai sculat din pulberi deodată în picioare.ARGHEZI. a ridica (sau a scoate) din pulbere (sau din gunoi, din pămînt) (pe cineva), 1) a ajuta (pe cineva) să depăşească o situaţie disperată: să-şi mute gîndul la moşii ăi verzi, că nimeni n-o s-o ridice din gunoi.DELAVR. ; 2) a scoate din anonimat, a face cunoscut, a promova (pe cineva): meritul său singur îl ridicase din pulbere la cea mai înaltă slujbă a ţării.BĂLC. a ridica din scaun (sau din tron) (pe cineva), a detrona: Mehemed-aga ... ridicase pe Dimitrie Vodă din scaun.IORGA. a (se) ridica Divanul, (înv. ) a (se) încheia lucrările Divanului: să-l duci la odaia ta, pănă s-a rădica Divanul.NEC. a ridica făgăduinţă, (înv. ) a făgădui, a promite: eu rîdic făgăduinţa mea voao.BIBLIA. a-şi ridica fruntea (sau capul, gîtlejul), a se răzvrăti: s-o-ntîmpla, cu vreme, România s-ardice fruntea sa.GR.AL. a ridica gînd asupra gîndului cuiva, (înv. ) a contrazice pe cineva. a(-şi) ridica glasul (sau glas, graiul), 1) (înv. ) a spune, a vorbi: aceia rădicară glas, grăind.CORESI ; 2) aşi spune păsul, a se plînge (cuiva): la cine să ridicăm glasul săracii de noi? AL. ; 3) a ridica tonul. a ridica glasul în favoarea ... (sau împotriva ...), a se pronunţa în favoarea (sau împotriva) (cuiva sau a ceva). a ridica gonire, (înv. ) a goni: rădicară gonire spre Pavel şi spre Varnava şi scoaseră ei din hotarul lor.CORESI. a ridica izbîndă, (înv. ) a izbîndi, a învinge: scoală Doamne-n mînie, rădică izbîndă. DOS. a-şi ridica în cap pe cineva, a-şi face un duşman din cineva. a(-i) ridica pe cineva în cap(ul) cuiva, a instiga pe cineva împotriva cuiva. a se ridica în (sau pe) coate, a-şi înălţa trunchiul (din poziţia culcat) şi a-l sprijini pe coate: pe coate încă o dată mă mai ridic o şchioapă de la pămînt.BLAGA.
a ridica în furci
a ridica în ochii cuiva a se ridica în picioare se ridica în scări
a ridica în slavă a se ridica în şa a ridica jalbă a ridica jertfă a i se ridica la cap a ridica la pătrat a se ridica mai presus de orice critică a ridica mai sus a ridica masa a ridica mănuşa a ridica mîinile către cineva a ridica mîna a ridica mîna asupra cuiva
a ridica în furci (pe cineva), (înv. ) a spînzura în furci (pe cineva): eu din funie-am să fac colan mîndru pentru turci, ca să mi-i redic în furci.AL. a (se) ridica (sau a creşte) în ochii cuiva, a cîştiga (sau a face ca cineva să cîştige) mai multă consideraţie din partea cuiva: se sili să găsească un sfat bun, care să-l ridice în ochii flăcăului.REBR. a se ridica în picioare, a se pune în mişcare; a porni la luptă: feliuritele popoare ce locuia în ţările aceste întinse s-au rîdicat în picioare.ASACHI. se ridica în scări, a se înălţa în şaua calului, sprijinind greutatea corpului în scări: atunci tînărul nostru împărat în scări de aur s-a rădicat.POP. a ridica (sau a înălţa) în slavă (sau în slava cerului, (pînă) la cer, în slăvi) (pe cineva), a lăuda peste măsură (pe cineva), a înălţa osanale (cuiva): ce-ai văzut tu la ea, Stănică, de-o ridici în slava cerului? CĂL. a se ridica în şa (sau în scară), a încăleca: Măria sa s-a ridicat iar în scară.SAD. a ridica jalbă, (înv. ) a face plîngere, a reclama: fruntaşii satului hotărîră să ridice jalbă la cei mari.AGÂRB. a ridica jertfă, a jertfi. a i se ridica la cap (o băutură) (cuiva), a se ameţi de băutură, a se îmbăta. a ridica la pătrat, a înmulţi un număr cu el însuşi. a se ridica mai presus de orice critică, a nu avea cusururi, defecte, slăbiciuni. a ridica mai (pre)sus sau a se ridica pînă la ..., a dobîndi nobleţe sufletească, a (se) înnobila: darul lui fericit ne împacă şi ne ajută să ridicăm mai sus gîndurile noastre. GALA. a ridica masa, a strînge vesela şi tacîmurile după ce s-a servit masa; a sfîrşi de mîncat: după ce au isprăvit de mîncare, mama lui Abu Hasan a ridicat masa.CAR. a ridica mănuşa, a primi provocarea. a ridica mîinile către cineva, a ruga, a implora pe cineva: rădicai mînile meale cătră porîncitele tale.CORESI. a ridica mîna (sau două degete), a cere cuvîntul. a ridica mîna (sau mîinile) asupra cuiva, (înv. şi pop. ) a ameninţa (cu bătaia, cu moartea) pe cineva; (p.ext. ) a bate (pe cineva).
a ridica oaste a ridica obiecţii
a-şi ridica (sau a-şi lua) mîna de pe cineva, 1) (înv. ) a înceta ostilităţile împotriva cuiva: împăratul Alexandru ... şi-au rădicat mîna de pe nemţi.DIONISIE ; 2) a nu mai ajuta, a nu mai ocroti (pe cineva). a ridica moralul (cuiva), a încuraja (pe cineva). a-şi ridica nădejdea (de la cineva), (înv. ) a-şi lua nădejdea (de la cineva): pentru ce dar să-mi rădic eu nădejde de la această sfîntă pronie? DRĂGHICI. a ridica negustorie, (înv. ) a face negustorie. a ridica nuntă, (pop. ) a face nuntă: mîndră nuntă ridica, foarte bine că-mi trăia.POP. a ridica o acuzaţie, a acuza. a ridica oaste (sau oşti, oştire, ostaşi) sau (înv. ) a ridica în arme (pe cineva), (înv. şi pop. ) a se pregăti de război, a se înarma: el îşi strînsese toate trupele, ridicase poporul în arme.BĂLC. a ridica obiecţii, a obiecta.
a ridica ocară
a ridica ocară (pe cineva), (înv. ) a batjocori, a huli (pe cineva): să nu mai rădice pre creştini ocară.DOS.
a-şi ridica mîna de pe cineva a ridica moralul a-şi ridica nădejdea a ridica negustorie a ridica nuntă a ridica o acuzaţie
a ridica ochii către Dumnezeu a ridica ochii din ... a ridica o învinuire a ridica o perpendiculară a i se ridica o piatră de pe inimă a i se ridica o pînză de pe ochi a ridica o pomană a ridica o problemă a ridica paharul
a(-şi) ridica ochii (sau sufletul) către Dumnezeu, a se ruga. a ridica ochii (sau nasul, fruntea) din ... (sau de pe ...), a ridica privirea din ... (sau de pe ...); a întrerupe o activitate: vorbise fără să ridice fruntea din hîrtiile întinse pe masă.PREDA. a ridica o învinuire, a învinui. a ridica o perpendiculară, (mat. ) a trasa o perpendiculară (pe o dreaptă, pe un plan). a i se ridica o piatră de pe inimă (cuiva), a scăpa de o grijă. a i se ridica (sau a-i cădea) o pînză de pe ochi (cuiva), a avea revelaţia adevăratei stări a lucrurilor. a ridica o pomană, (reg. ) a organiza masa şi ceremonialul împărţirii bucatelor şi a obiectelor pentru sufletul unui mort. a ridica o problemă, a pune în discuţie o chestiune (care trebuie rezolvată). a ridica paharul (sau un pahar, un pocal, o cupă, un toast), a închina în cinstea, în sănătatea cuiva; a toasta: nu uiţi a ridica şi pentru amicul d-tale cîte un toast bine simţit. CAR.
a-şi ridica pălăria
a ridica panaghia (sau praznic, parastas, paos) (cuiva), (reg .) 1) a face slujbă de pomenire unui mort; 2) a ucide (pe cineva): se vede că aici i-a ridicat lupul panaghia.POP. ; 3) (iron .) a înjura (pe cineva): atîta ia trebuit lui Moş Luca, ş-apoi lasă pe dînsul: cîte parastase şi panaghii, toate i le-a rădicat.CR. a ridica patru pereţi, a construi o casă. a-şi ridica pălăria (sau căciula) (dinaintea sau în faţa cuiva), 1) a saluta (pe cineva): zări o faţă cunoscută şi îşi ridică pălăria.AGÂRB. ; 2) a-şi arăta preţuirea, admiraţia (faţă de cineva); a recunoaşte meritele (cuiva): toţi trebuie să ne ridicăm pălăria în faţa dumitale!
a i se ridica părul
a i se ridica (sau a i se sui) (tot) părul(în cap sau în vîrful capului) (cuiva) sau a i se face (sau a i se ridica) părul măciucă (sau vîlvoi) (pe cap sau în vîrful capului) (cuiva) sau a i se zbîrli părul (în cap) (cuiva), a se înspăimînta, a se îngrozi: urlau dobitoacele de ţi se făcea părul măciucă pe cap.ISP.
a ridica panaghia a ridica patru pereţi
a ridica pe cruce a ridica perdeaua a se ridica pe umerii cuiva a se ridica pe vîrfuri a i se ridica pieptul a ridica pîră a ridica potrivire a ridica pretenţie a ridica preţul a ridica pumnul a ridica război a ridica sfadă
a ridica pe (sau spre) cruce, (înv. ) a răstigni: se ridică cu voie spre cruce şi muri trupului.CORESI. a ridica perdeaua, a da lucrurile pe faţă, a arăta care este adevărul. a se ridica pe umerii (sau umărul) cuiva, a dobîndi o poziţie, o situaţie prin cineva. a se ridica (sau a se sălta) pe (sau în) vîrfuri (sau pe vîrful degetelor), a-şi înălţa corpul pe vîrful degetelor de la picioare. a i se ridica pieptul (cuiva), a i se umfla pieptul (în timpul inspiraţiei): pieptul i se ridică şi coborî repede.PREDA. a ridica pîră, (înv. ) a pîrî: vrea să rîdice pri îns pîră.VARLAAM. a ridica potrivire, (înv. ) a se împotrivi, a se opune: cel ce rădică protivire tuturor iudeilor.COD.VOR. a ridica pretenţie (sau pretenţii), a emite pretenţii, a pretinde: n-au putut să le treacă prin gînd că aceste sfinte locuri vor rîdica vreodată pretenţie. (a.1833).URIC. a ridica preţul, a scumpi (o marfă): ridică ori scad preţurile la grîne ori la vite cum poftesc ei.CAMIL.P. a ridica pumnul (la cineva), a ameninţa cu bătaia (pe cineva). a ridica război, (înv. ) a declara război; a se război: el războiu asupra cuivaşi n-au rădicat.CANTACUZINO. a ridica sfadă, (înv. ) a certa, a dojeni: cire mărăncă părea mea rădică spre mere sfadă.PSALT.
a rîde în barbă
a se ridica spre lumină, (înv. ) a se limpezi, a se clarifica, a se lumina: cele neluminate spre lumină să se rădice.PRAV.GOV. a ridica sprîncenele (sau din sprîncene), a fi nedumerit; a fi mirat, uimit. a ridica steag alb, a se preda, a capitula. a (se) ridica şedinţa, a (se) pune capăt unei şedinţe. a ridica tabăra (sau taberele, (înv. ) lagărul), a desface corturile unei tabere (militare) şi a le muta în altă parte: Mihai Vodă ridică tabăra şi se trase spre rîul Argeşului.BĂLC. a ridica tonul (sau glasul), a vorbi tare, răstit: ridicase glasul la el, în faţa inspectorului.STANCU. a ridica un deget (sau braţul), a acţiona: crezi dumneata că eu pot să ridic un deget pînă ce nu am încredinţare deplină? SAD. a ridica un număr la cub, (mat. ) a înmulţi un număr cu pătratul său. a ridica un număr la pătrat, (mat. ) a înmulţi un număr cu el însuşi. a ridica un număr la (o) putere (sau (înv. ) la (o) potenţă), a înmulţi un număr cu el însuşi de cîte ori arată exponentul. a ridica un plan, (topogr. ) a reprezenta pe un plan poziţia punctelor de pe un teren: îmi aduc aminte că ridicam planul unui petic de moşie.GHICA. a i se ridica vestea (cuiva), (înv. ) a i se duce vestea (cuiva). a ridica viaţa (sau zilele) (cuiva), a ucide (pe cineva): la pămînt îl arunca şi zilele-i rădica.POP. a-şi ridica viaţa, a se sinucide: sînt capabil să-mi ridic viaţa.SAD. a ridica vrajbă, (înv. ) a învrăjbi: vrea ... să rădice pri îns pîră şi vrajbă.VARLAAM. a-i rîcîi inima (cuiva) sau a(-l) rîcîi la (sau pe) inimă (pe cineva), a frămînta, a nelinişti, a roade, a chinui (pe cineva): îl tot rîcîia pe inimă să o întrebe ceva.CAMIL.P. a rîde cu lacrimi, a rîde pînă la lacrimi. a rîde cu şalîc, a rîde cu poftă. a rîde cu toţi dinţii, a rîde foarte tare: aceasta nu-l împiedica să rîdă cu toţi dinţii sub mustăţile gigante.CEZAR.P. a rîde din băierile inimii, a rîde din toată inima. a rîde galben, a rîde crispat, forţat, silit: rîdem toţi, rîde galben şi locotenentul.CAMIL.P. rîde hîrbul de ciob (sau de oală spartă), rîde de cusururile altuia, nevăzîndu-le pe ale sale. a(-i) rîde inima (sau ochii, faţa, gura, mustaţa) sau a rîde inima în cineva, a fi (foarte) bucuros, mulţumit: aşa făcu, şi-i rîdea inima babei de bucurie.CR. a(-şi) rîde în barbă (sau în pumni), a rîde pe ascuns: el îşi rîde în barbă, sigur fiind că foarte rar îl poate pricepe cineva.CAR.
a rîde în nas a rîde mare a rîde măzărat
a rîde în nas (sau în faţă, în obraz) (cuiva), a sfida (pe cineva), a-şi bate joc (de cineva): care va să zică dumneata îmi şi rîzi în nas cînd eu mă jeluiesc dumitale de răul pe care mi l-ai pricinuit? CAR. a rîde mare (sau gras), (reg. ) a rîde în hohote. a rîde măzărat, (reg. ) a rîde fals; a rînji.
a rîde mînzeşte
a rîde (sau a zîmbi) mînzeşte, a rîde (sau a zîmbi) forţat, nenatural: apoi începu a rîde mînzeşte.SAD.
a rîde nechezat a rîde pe sub mustaţă
a rîde nechezat, a rîde în felul în care nechează calul: au rîs amîndoi - unul gros şi altul nechezat.SAD. a rîde (sau a zîmbi, a rînji) pe sub mustaţă (sau în barbă), a rîde (sau a rînji, a zîmbi) pe ascuns.
a se ridica spre lumină a ridica sprîncenele a ridica steag alb a ridica şedinţa a ridica tabăra a ridica tonul a ridica un deget a ridica un număr la cub a ridica un număr la pătrat a ridica un număr la putere a ridica un plan a i se ridica vestea a ridica viaţa a-şi ridica viaţa a ridica vrajbă a-i rîcîi inima a rîde cu lacrimi a rîde cu şalîc a rîde cu toţi dinţii a rîde din băierile inimii a rîde galben rîde hîrbul de ciob a rîde inima
a rîde pe sub nas a rîde prosteşte a rîde sănătos a rîde şi cîinii a rîde şi cu curul rîd şi curcile a-l rîma la inimă rînd cu rînd rînd pe rînd a rîndui pravilă a-i rînji în nas a rînji la stele rîs homeric rîs sănătos rîuri-rîuri a-şi roade coatele pe aceeaşi bancă a roade la ficaţi a roade la inimă a roade pragul cuiva a roade urechile a-şi roade coatele pe băncile şcolii roate-roate a se robi pîntecelui rost de aur
a-şi rostogoli ochii roşu de pică a-şi roti ochii
a rîde pe sub nas, a rîde discret, a rîde pe sub mustaţă. a rîde (sau a zîmbi) prosteşte, a rîde (sau a zîmbi) fără motiv sau atunci cînd nu trebuie: zîmbi prosteşte, mişcă din buze şi tăcu.CĂL. a rîde sănătos, a rîde cu poftă, din toată inima: rîde gros, plin, sănătos.CAMIL.P. a rîde şi cîinii (sau ciorile, curcile, găinile) (de cineva), a ajunge (sau a risca să ajungă) de rîsul lumii: am să vă muştruluiesc, de au să rîdă şi cîinii de voi.CR. a rîde şi cu curul (de cineva), a fi, a ajunge de rîsul lumii, de poveste. rîd şi curcile, este foarte caraghios. a-l rîma la (sau în, prin) inimă (pe cineva), a îmboldi, a da ghes: mă rîma-n inimă parcă oarecare gînd.PANN. rînd cu rînd, cu de-amănuntul: am citit cu o colegă, rînd cu rînd.CĂL. rînd pe rînd sau rînduri-rînduri sau (înv. ) rînd-rînd, treptat-treptat: flori de tei deasupra noastră or să cadă rînduri-rînduri.EM. a rîndui pravilă, (înv. ) a legifera. a-i rînji în (sau sub) nas (cuiva), a-i rîde cuiva în nas. a rînji la stele, a răbda de foame. rîs homeric, rîs în hohote, în cascade. rîs sănătos, rîs puternic, din toată inima: un bărbat tînăr cu gîtul vînjos, cu o explozie de optimism în gura deschisă într-un rîs sănătos.CĂL. rîuri-rîuri, în număr mare; interminabil: neamurile ... se mişcară rîuri-rîuri.EM. a-şi roade coatele pe aceeaşi bancă (a şcolii) (cu cineva), a fi (timp îndelungat) coleg (de şcoală) (cu cineva). a roade (sau a seca) la ficaţi (pe cineva), 1) a simţi o durere puternică; 2) (fig. ) a necăji, a chinui, a frămînta (pe cineva); a regreta, a se căi: o rodea la ficaţi călcarea poruncii tatălui lor.ISP. a roade la inimă (pe cineva), (despre gînduri) a frămînta, a chinui, a obseda (pe cineva): ştiu eu ce te roade la inimă.POP. a roade pragul cuiva, a vizita prea des pe cineva: mă îmbrac repede şi pornesc să le rod pragul oamenilor.CEZAR.P. a roade urechile (sau capul) (cuiva), a plictisi, a agasa (pe cineva); a bate la cap (pe cineva): acei nespălaţi care-mi rod urechile să le dau fata.CR. a-şi roade coatele pe băncile şcolii, a învăţa mulţi ani. roate-roate, cercuri-cercuri: oamenii ... s-au strîns roate-roate.SAD. a se robi (sau a se închina) pîntecelui, a fi foarte lacom, a trăi numai pentru mîncare: te-ai robit pîntecului.CR. cu) rost(ul) de aur, (bis. ) epitet dat Sfîntului Ioan Gură-de-Aur: pre fericitul Ioan cel cu rostul de aur.NEAGOE. a-şi rostogoli ochii (sau privirea), a-şi muta (repede) privirea dintr-un loc în altul; a mişca ochii foarte repede (ca efect al unei tulburări sufleteşti): îşi rostogoleau ochii, cu albul ca de lapte, privind ca nişte fiare.SAD. roşu de pică (sau de rîde), (reg. ) roşu aprins. a-şi roti ochii (sau privirea, căutătura), a-şi plimba ochii (sau privirea) în toate părţile, de jur împrejur: flămînzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pămîntul.EM.
rudenie-începătoriu a se ruga cu cerul cu pămîntul de cineva a-i ruga de sănătate a ruga de toţi Dumnezeii pe cineva a se ruga de toţi sfinţii a-i ruga moartea a-şi ruga moartea a rupe băierile inimii
a-şi rupe capul a rupe cartea
a rupe cu ... a rupe de la gură a o rupe de plîns a-şi rupe din ochi a-l rupe foamea a rupe frontul
a-şi rupe gîtul a rupe hăbuc
a rupe inima a rupe inima tîrgului a se rupe în coş
rudenie-începătoriu, (înv. ) întemeietor al unei familii; strămoş al unui neam: au vrednicit să-l aibă pre acesta rudeniei-începătoriu celor dintru dînsul.DOS. a se ruga cu cerul (şi) cu pămîntul de cineva, a se ruga stăruitor de cineva, a implora pe cineva: se rugase cu cerul şi cu pămîntul, de mă-sa, s-o lase.CAR. a-i ruga de sănătate (cuiva), (înv. şi reg. ) a face rugăciuni pentru sănătatea cuiva. a ruga de toţi Dumnezeii pe cineva, a cere, a solicita foarte insistent ceva de la cineva; a implora pe cineva: o roagă de toţi Dumnezeii ca să-i deie ajutor.CR. a se ruga de toţi sfinţii sau a se închina la sfinţi, (fam. ) a apela la cei puternici. a-i ruga moartea (sau paharul morţii) (cuiva), a-i dori moartea (cuiva): cîntă puiul cucului la tulpina nucului, roagă moartea turcului.POP. a-şi ruga moartea, a-şi dori moartea: scrisese două epistole desperate ... în care îşi ruga moartea.AGÂRB. a (i se) rupe băierile inimii, a simţi (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească: mi se rup baierele inimii de milă.ISP. a-şi rupe capul, 1) a-şi rupe gîtul; 2) a se da de ceasul morţii; a ţine morţiş să ...; a se strofoca: gazdele europene, îndeosebi cele englezeşti, ... îşi rup capul să ştie ce s-o fi petrecut la Kremsier.CAR. a rupe cartea, a învăţa mult; a toci: învăţa de rupea cartea. a (o) rupe cu ..., 1) a pune capăt unei legături, unei relaţii (cu cineva); a se despărţi definitiv (de cineva): mameninţi c-o rupi cu mine.COŞBUC. ; 2) a renunţa la o deprindere, la un obicei; a nu mai vrea să ştie de ceea ce a fost: am rupt-o cu trecutul.CEZAR.P. a(-şi) rupe (îmbucătura) de la gură, a se lipsi pe sine pentru a ajuta pe altul: rupe de la gură şi ia-i numai o carte, două.PREDA. a o rupe de plîns, a începe să plîngă, a se porni pe plîns. a-şi rupe din ochi (sau din inimă, din suflet), (reg. ) a da cu foarte mare greutate ceva cuiva; a da de nevoie; a fi foarte zgîrcit. a-l rupe foamea (pe cineva), a-i fi foartefoame (cuiva); a fi flămînd. a rupe frontul (sau tabăra), a străpunge linia de apărare a inamicului: dîndu-le năvală vitejeşte acolo cu slujitorii săi, au rumtu tabăra nemţilor în două.NEC. a-şi rupe gîtul (sau grumajii, capul), 1) a-şi pierde viaţa; a-şi pierde averea: i-am spus să nu joace la ruletă, că-şi rupe gîtul. SAD .; 2) a o încurca, a o păţi: ăla care ne ţine banii acolo o să-şi rupă gîtul.PREDA. a (se) rupe (sau a (se) face) hăbuc(i), a (se) rupe în bucăţi, a (se) fărîmiţa; (spec. ) a (se) încurca, a (se) încîlci, a (se) împîsli: ciubotele văru-meu se rup hăbuc în toate părţile.CR. a (i se) rupe (sau a (i se) frînge, a(-i) sfîşia) inima (sau sufletul, rărunchii) (cuiva) sau a fi cu inima ruptă (sau frîntă), a simţi (sau a produce cuiva) o mare emoţie, o puternică durere sufletească; a fi (sau a face să fie cineva) deznădăjduit, disperat:i serumpe al lui suflet cînd priveşte peste-al vremurilor vad.EM. ; dorul de părinţii morţi, de sora lăsată pe pămînt, îi rupea inima.POP. a rupe inima (sau gura) tîrgului, 1) a alege, a tîrgui ce este mai bun; 2) a impresiona; a face impresie bună; a ului: ai rupt inima tîrgului.PANN. a se rupe în coş, a lucra cu sîrguinţă, a se prăpădi cu munca, a se speti: o gloată de oameni n-au muncit, de s-au rupt în coş? CONTEMP.
a i se rupe în paişpe
a i se rupe în paişpe, (arg. ) a nu-i păsa; a-i fi indiferent. a rupe judecata (sau legea), (înv. şi reg. ) a pronunţa o sentinţă: birăul şi cu popa, tot aşa mi-o rupt a rupe judecata legea.POP. a-l rupe la foale a-l rupe (sau a se rupe) la foale (sau în jos), a avea diaree. a rupe lanţul sclaviei (sau de robie), a (se) elibera din sclavie (sau din robie); a (se) dezrobi; a (se) descătuşa: românul cu-a sa mînă rupe lanţul de robie.AL. a rupe lanţul sclaviei a-şi rupe mîinile a-şi rupe mîinile, a-şi frînge mîinile: găsii pe Irinuţa rupîndu-şi mîinile.SAD. a rupe mîţa în două, 1) a fi puternic; a fi ferm; a şti să-şi impună voinţa: eşti bărbat, om verde, colea, care a rupe mîţa în două rupe mîţa-n două.AL. ; 2) (reg. ) a conveni asupra preţului. a o rupe pe ... (sau în ...), a vorbi (cît să se înţeleagă) o limbă străină: se cerea limba ungurească, pe care a o rupe pe ... el o rupea greu de tot.REBR. a-şi rupe pumnii şi picioarele a-şi rupe pumnii şi picioarele (pe cineva), a bate foarte tare (pe cineva). a rupe rădăcinile a rupe rădăcinile, a pleca din locurile natale. a (se) rupe (sau (înv. şi reg. ) rumpe) rîndurile, a (se) strica ordinea, a (se) împrăştia: oastea, la pradă acum invitată, să desface, rîndurile rumpe.BUDAI-DELEANU. a rupe rîndurile a rupe sfat(ul), (înv. ) a cădea de acord, a conveni: troadenii rumpseră sfatul, ca cu mînă armată ... să a rupe sfat facă toată lovitura. CANT. a(-i) rupe (sau a(-i) frînge) turta (pe cap) (cuiva), a sărbători, cu un anumit ritual, împlinirea unui an de la naşterea unui copil: are omul o fată căreia îi rupe turta şi a găsit pretext ca să dea o masă cunoscuţilor.CĂL. a rupe turta a rupe ţelina a rupe ţelina (sau ţelinile), (înv. şi reg. ) a desţeleni, a ara. a se rupe ţiitoarea a se rupe ţiitoarea, (reg. ; fam. ) a muri. a-i rupe urechile (cuiva), a urechia (pe cineva); (p.ext. ) a bate (pe cineva): să nu te mai văd cu paie de astea, că-ţi rup urechile.VLAH. a-i rupe urechile a se rupe zăgazurile cerului a se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zăgazurile cerului, a ploua torenţial. rupt de oboseală, foarte obosit: cică odată, Sfîntul Ioan Botezătorul, flămînd şi rupt de oboseală şi de sete, ajunse la un tufiş.POP. rupt de oboseală ruşinea pămîntului, om de nimic, lepădătură. sabia lui Damocle(s), pericol iminent: revizuirea tratatelor ruşinea pămîntului atîrnă pe capul ţărilor mici ca o sabie a lui Damocle.TITULESCU. sabia lui Dumnezeu sabia lui Dumnezeu, pedeapsa lui Dumnezeu. sabie cu două tăişuri sabie cu două tăişuri, situaţie, deopotrivă, favorabilă şi defavorabilă. s-a căcat în scăldătoare s-a căcat în scăldătoare, (reg. ) 1) îşi face rău cu mîna lui; 2) e foarte norocos (sau ghinionist). s-a dus bou şi a venit (sau s-a întors) vacă, a venit de la studii mai prost decît plecase: unul cică s-a dus s-a dus bou şi a venit vacă odată bou la Pariz ... şi a venit vacă.CR. s-a făcut! s-a făcut!, s-a aranjat!, ne-am înţeles! s-a găsit Păcală cu Tîndală s-a găsit Păcală cu Tîndală, şi-a găsitsacul peticul. s-a împuţit situaţia s-a împuţit situaţia, (fam. ) lucrurile au luat o întorsătură neplăcută; situaţia s-a înrăutăţit. s-a încheiat! s-a încheiat!, s-a isprăvit, nu se mai poate aşa! s-a întărit terciul s-a întărit terciul, nu-i de glumă. s-a întovărăşit rîiosul cu chelul şi păduchiosuls-a întovărăşit rîiosul cu chelul şi păduchiosul, au făcut tovărăşie nevoiaşii. a salva aparenţa (sau aparenţele), a da unui lucru, unei situaţii etc. o înfăţişare capabilă să ascundă răul a salva aparenţa lăuntric: cată să salvăm aparenţele măcar prin detaliu.VINEA.
s-a mîntuit! sanchi pontu sapa şi lopata
sarea pămîntului sarea şi marea s-a spart buba s-a suit scroafa în copac
sat fără cîini a satisface serviciul militar s-auzim de bine! să avem iertare! să nu care cumva să ... să creşti mare! să nu crezi! să dai cu tunul să nu dai mucii pe el să fie cu iertăciune! să fie miere să fiu cuţu, dacă ... să-i crape numele! să i-o spui lui mutu! să-l bagi în pungă să-l mănînci
a sălta de bucurie
s-a mîntuit!, gata!, nu mai e nimic de făcut!: nu mai e scăpare: plastografii dovediţi nu mai au scăpare ... sa mîntuit! CAR. sanchi pontu, (arg .) atenţie!, zexe! sapa şi lopata, (fam. ) moartea: numai sapa şi lopata gîndeam să ne despărţească.NEGR. sarea pămîntului (sau a lumii, a poporului), element esenţial, fundamental (al unei comunităţi sociale): cei mulţi, săraci şi proşti, Teosva, sînt sarea pămîntului; pe aceştia îi asupresc puterile lumii.SAD. sarea şi marea, lume foarte multă: însoţisem pe tată-meu la băile de la Balta-Albă, unde se adunase în acel an sarea şi marea.OD. s-a spart buba, (fig .) s-a dat totul pe faţă: au ţinut ei ascuns cît au ţinut, dar pînă la urmă tot s-a spart buba.CEZAR.P. s-a suit (sau s-a urcat) scroafa în copac (sau în salcie), umblă (fără motiv) cu nasul pe sus, a uitat de unde a plecat. sat fără cîini sau satul lui Cremene, loc fără pază, unde poate intra şi ieşi oricine şi oricînd; (p.ext. ) loc în care domneşte dezordinea, haosul: vorba ceea: găsise un sat fără cîini şi se primbla fără băţ, că altă ce pot să zic? CR. a(-şi) satisface serviciul militar (sauarmata), a face armata: era la Bîrlad cînd a cunoscut-o, îşi satisfăcea serviciul militar.PREDA. s-auzim de bine!, rămîneţi sănătoşi!: ei, eu am plecat de-amu! s-auzim de bine! POP. să avem iertare! sau să ne fie cu iertare!, (formulă de politeţe) vă rugăm să (ne) iertaţi!: să avem iertare, Luminarea-Voastră, că acesta mi-i flăcăul.CR. să nu care cumva să ..., în nici un caz să nu ... să creşti mare!, formulă prin care i se răspunde unui copil la salut sau i se mulţumeşte pentru un serviciu. să nu crezi!, de necrezut!: şi din una-n alta, să nu crezi, s-au luat la sfadă.POP. (nici) să dai (sau să tragi) cu tunul, 1) (despre oameni) doarme buştean, nici un zgomot nu-l trezeşte; 2) (despre locuri pustii) nu e nici ţipenie: nu vedeai chip de om nici să dai cu tunul. să nu dai (nici) mucii pe el, (fam. ) să nu dai doi bani pe el. să fie cu iertăciune!, (înv. ) să iertaţi!, să scuzaţi! să fie (sau să ştiu bine că este) (şi) miere (şi tot nu ...), oricît de ademenitoare ar fi oferta, tot nu aş acceptao: să ştiu bine că este şi miere şi eu casă cu el tot nu mai ţin.POP. să fiu (sau să-mi zici mie) cuţu, dacă ..., să mă tratezi ca pe un cîine, să nu-mi zici pe nume, dacă ...: de oi mai îneca lipoveni de azi înainte, să-mi ziceţi cuţu.AL. să-i crape (sau crăpa-i-ar) numele!, (pop. ) dracul. (asta) să i-o spui lui mutu!, (asta) să i-o spui altuia!, (asta) s-o crezi tu! să-l bagi în pungă, (reg. ) e numai piele şi os, e slab ca un ţîr. (îţi vine) să-l (sau s-o) mănînci (din ochi sau de viu, de vie), (despre oameni) e foarte frumos (sau frumoasă): vezi ce frumuşică-i diavoloaica! îţi vine s-o mănînci de vie! AL. a sălta de bucurie sau a-i sălta inima (sau sufletul) (de bucurie) (cuiva), 1) a se bucura foarte mult, a simţi o mare bucurie: la aceste vorbe ale boierului, inima lui Dinu Păturică săltă de bucurie.FIL. ; 2) a fi cuprins de o mare emoţie, a simţi o mare emoţie: [poporul] cînd face poezie nu face politică; cînd inima îi saltă, încetează sarcina reflecţiei.MAIOR.
sărac lipit
(nici) să (sau dacă) mă (să-l, s-o etc. sau îl, o etc.) pici (sau picuri) cu ceară (sau cu lumînarea), cu nici un preţ, nicidecum: nu te cred nici dacă mă pici cu ceară. STANCU. să-mi razi (sau să-mi radă, să-mi radeţi) (mie) mustaţa (sau mustăţile) (dacă nu ...), pe cuvîntul meu, sămi sară ochii, aşa să-mi ajute Dumnezeu, să n-apuc ziua de mîine (dacă nu ...): dacă nu vă va pune într-o săptămînă stăpînul pe picioare, să-mi radeţi mie mustaţa! SAD. sămînţă de ..., nici urmă de ..., absolut nici un ...: vroiau ca în raionul lor să nu mai rămînă sămînţă de analfabeţi.PREDA. sămînţă de vorbă, prilej de a începe vorba, ocazie de discuţie, de flecăreală; dispoziţie, poftă de a vorbi, de a discuta, de a pălăvrăgi: iar cauţi sămînţă de vorbă, măi Buzilă? CR. să mor!, pe cuvîntul meu!, zău!: să mor dacă înţeleg! sănătate (bună)!, 1) (pop. şi fam. ) s-a sfîrşit!, nu mai e nimic de făcut!, degeaba!: a umblat în cheltuieli so îndrepteze: fă-i, drege-i, sănătate! POP. ; 2) (pop. şi fam. ) mi-e indiferent, nu-mi pasă, atîta pagubă!: i-a bătut inima pentru Milca; nu l-a vrut; ei şi? - sănătate! G@RLEANU ; 3) (reg. ) absolut nimic: mai e ceva (de mîncare)? - sănătate! POP. sănătate de fier, sănătate perfectă. să ne vedem sănătoşi (sau cu bine)!, (formulă de salut la despărţire). să nu-mi (mai) zici (sau spui) pe nume dacă ..., să nu mai ai nici o consideraţie pentru mine dacă ...: dacă nu te-oi face eu să izbuteşti, să nu-mi mai zici pe nume.ISP. să nu-ţi (sau să nu vă) fie cu supărare, să nu te superi sau să nu mă supăraţi. (nici cît) să orbeşti un şoarece chior, extrem de puţin; deloc: în casa-i ... nu găseşti un şoarece să orbeşti.PANN. a săpa groapa (sau mormîntul, (înv. ) groapă, mormînt) cuiva, (fig. ) a încerca să facă (sau a face) un mare rău (cuiva), a unelti împotriva cuiva: şi tu, bade, m-ai lăsat, mormîntul mi l-ai săpat.POP. a-şi săpa singur mormîntul, (fig .) a-şi face rău cu mîna lui: în patimi, tu singur îţi sapi mormîntul.CONACHI. sărac cu duhul sau sărac de duh, (despre oameni) lipsit de inteligenţă, prost: dacă nu va moşteni el împărăţia cerului, apoi să ştii, sfinţia-ta, că n-o mai moşteneşte nici un sărac cu duhul.HOGAŞ. sărac de viaţă, (înv. ) plăpînd, firav, bolnăvicios. sărac (sau calic) lipit (pămîntului) (sau (reg. ) pistol), foarte sărac, ajuns la sapă de lemn: i s-a scos averea la mezat ... a rămas lipită pămîntului.AL.
a-şi săra inima a săra pe cineva, să nu se împută a-şi săra sufletul cu cineva sărat ocnă sărat şi piperat
a-şi săra (sau a-şi răcori) inima (sau sufletul), a simţi o satisfacţie deosebită (în urma unei răzbunări): să vină cu adevărat o vreme să-şi săreze şi robii inimile pentru toate răutăţile ce stau asupra lor.SAD. a săra pe cineva, să nu se împută, (reg. ) a bate rău pe cineva. a-şi săra sufletul cu cineva, (reg. ) a face un rău cuiva, a avea pe cineva pe conştiinţă. sărat ocnă, foarte sărat, prea sărat. sărat şi piperat, (reg. ; despre oameni) foarte rău, cîinos.
să rămînă între noi
să rămînă între noi, să nu mai afle şi altcineva: toate cîte ţi le spun între noi trebuie să rămînă.CAR.
a sări ca ars
a sări ca ars (sau ca fript), a interveni brusc (în discuţie): dar cu mine ce aveţi? sări el ca ars.CEZAR.P. a sări ca ars (sau ca fript, drept, brusc) în picioare, a se ridica repede în picioare: Satana sări de data asta ca ars în două picioare şi se uită bănuitor la Petre.POP.
să mă pici cu ceară
să-mi razi mustaţa sămînţă de ... sămînţă de vorbă să mor!
sănătate ! sănătate de fier să ne vedem sănătoşi ! să nu-mi zici pe nume dacă ... să nu-ţi fie cu supărare să orbeşti un şoarece chior a săpa groapa cuiva a-şi săpa singur mormîntul sărac cu duhul sărac de viaţă
a sări ca ars în picioare
a sări calul a sări ca muşcat de şarpe a sări cuc de bucurie a sări cu gura a sări de bucurie
a-i sări de gît cuiva a sări din lac în puţ a-şi sări din minţi
a-şi sări din ţîţîni a sări garduri a sări groapa a sări inima
a sări în aer
a sări înainte a sări în cap a-i sări în nas
a sări în ochi a sări în pod a sări într-un picior a sări în ţăndări
a sări calul (sau peste cal), a depăşi măsura: n-ai impresia că ai cam sărit calul? a sări ca muşcat de şarpe, a se înfuria, a-şi ieşi din fire: sări ca muşcat de şarpe cînd auzi pe una ... făcînd gafa de a regreta în faţa lui ... că se stricase faţada veche.CĂL. a sări cuc de bucurie, a sări în sus de bucurie: cînd auzea că Huţu are să înveţe latineşte ..., îi venea să sară cuc de bucurie.SL. a sări cu gura (mare) (sau cu vorba) (la sau pe cineva), a face reproşuri pe un ton ridicat (cuiva): lelea Ana şi sări cu gura la el, cît ce ieşi din curte şi rămaseră o clipă singuri.AGÂRB. a sări (în sus) de bucurie, a se bucura foarte tare, a ţopăi de bucurie: după ce le spuse planul său, toate lighioanele începură să sară de bucurie.POP. a-i sări de (sau în) gît cuiva, a îmbrăţişa (cuprinzîndu-l cu braţele pe după gît) (pe cineva); (p.ext. ) a arăta o dragoste exagerată (sau impudică) (cuiva): i-ar fi sărit în gît, l-ar fi sărutat de o mie de ori.EM. a sări (sau a cădea) din lac în puţ, a scăpa de un necaz şi a da de altul şi mai mare: omul nemulţumit fuge de bine şi dă peste mărăcine; sare din lac în puţ.PANN. a-şi sări din minţi (sau (pop. ) din fire, (reg. ) din urmă), a înnebuni; a se comporta ca un nebun: atît s-o spăriet el di rău, c-o fost mai să-şi saie din minţi.POP. a-şi sări (sau a-şi ieşi) din ţîţîni (sau din balamale, din nituri) sau (reg. ) a sări de pe ţîncuş, (fam. ) a nu mai avea răbdare, a nu mai putea suporta; a se enerva, a-şi ieşi din fire, a-şi pierde cumpătul: nu vă vine a crede că mi-am sărit din balamale.PREDA. a sări garduri (sau gardul, peste garduri), (pop. şi fam. ) a umbla după aventuri amoroase: apoi doar eu nu-s de-acelea de cari crede el: n-am sărit peste garduri niciodată de cînd sînt.CR. a sări groapa, (pop. ; despre bolnavi) a scăpa de o boală extrem de gravă; a scăpa cu zile: era să-i cînte popa, dar a sărit groapa.PANN. a(-i) sări inima (din loc), a simţi, brusc, o mare frică sau o emoţie intensă: inima din loc îmi sare.EM. a sări în aer, 1) a se distruge, a se preface în bucăţi (în urma unei explozii): un pod sărea în aer cu fiarele răsucite.CEZAR. P. ; 2) a se desfiinţa, a se dizolva, a cădea: sare guvernul în aer, dacă ştii cum să pui fitilul! CEZAR.P. a(-i) sări înainte (sau înaintea cuiva), 1) a alerga în întîmpinarea cuiva, a întîmpina pe cineva: crîşmăriţa, cum ne-a văzut, pe loc ne-a sărit înainte.CR. ; 2) a apărea, a se ivi în calea cuiva: multe şi felurite jivine îi săreau înainte.POP. a(-i) sări în cap (sau în capul cuiva), (pop. ) 1) a se repezi cu gura la cineva: e mică şi a dracului, sare-n cap bărbatului.POP. ; 2) a se urca în cap (cuiva). a-i sări în nas (ceva cuiva), a fi supărăcios; a fi irascibil. a(-i) sări în ochi, 1) a(-i) fi evident, a(-i) apărea cu evidenţă; a(-l) frapa: defectele obşteşti nu sar în ochi aşa de tare ca acele particule.AL. ; 2) a se evidenţia, a se distinge (în mod frapant): hotelurile mai recente ... îţi sar înochi, ca tot ce-i nou şi mare.TEODOREANU. a sări în pod, a fi foarte bucuros, fericit: ah! cînd ai şti cît de mult te adorează acel suflet ... tu n-ai sta cufundat în gînduri triste, ci ai sări în pod.AL. a sări într-un picior (de bucurie), a se bucura foarte mult: unde ai mai văzut mirese rîzînd şi sărind întrun picior? GANE. a sări în ţăndări, 1) (despre obiecte) a se sparge, a se sfărîma în bucăţi; 2) (fig. ; despre oameni) a-şi pierde uzul raţiunii, a înnebuni: e un lucru să înnebuneşti, să-ţi sară capul în ţăndări.BOGZA.
a-i sări o rotiţă a sări pîrleazul a-i sări şfichiul săritor în ochi a-i sări ţandăra sărman cu duhul a săruta poala cuiva sărut mîna! să se audă musca! să ştiu că ... să nu te muşte şarpele să nu te pască păcatul să ... să tot aibă ... să tot fie ... sătul ca şoarecele în biserică
a se sătura ca de mere acre a se sătura cu binele a se sătura de viaţă să-ţi fie de bine! să-ţi fie gura de aur ! să-ţi fie ruşine obrazului! săvai că ... săvai să ... să nu vă fure şarpele de inimă!
să zicem să nu zici că ... a scădea din mărire
a-i sări o rotiţă (cuiva), a se scrînti, a se sminti, a se ţicni, a înnebuni. a sări pîrleazul, (pop. şi fam. ; mai ales despre fete) a fi uşuratică. a-i sări şfichiul (cuiva), (pop. ) a-şi ieşi din fire. săritor în ochi, absolut evident, frapant: data e prea săritoare în ochi.CAMIL.P. a-i sări ţandăra (sau arţagul, aşchia, bîzdîcul, muştarul, ţîfna) (cuiva), (fam. ) a se enerva; a se înfuria: şi cum s-apropia, şi cum îl zărea, aşchia-i sărea.POP. sărman cu duhul, prost; sărac cu duhul: farfuria pe care a-i scăpat-o din mînă, ca o sărmană cu duhul ce eşti, era din tacîmul de douăsprezece persoane.STANCU. a săruta poala (sau poalele) cuiva, a săruta marginea de jos a veşmintelor cuiva; a se prosterna înaintea cuiva: se închinară pînă la pămînt, fără a-i săruta poala după obicei.NEGR. sărut mîna! sau sărut mîinile!, formulă reverenţioasă de a saluta femeile. să (nu) se audă musca!, să fie linişte! să ştiu (bine sau de bine) că ... sau de-aş şti că ..., chiar de-ar fi să ..., chiar dacă ...: să ştiu bine că mă duc la mănăstire, pîne şi sare cu el nu mai mănînc.CAR. să nu te muşte şarpele (de inimă), să nu te laşi ispitit, tentat să ...: nu vă muşte şarpele de inimă să faceţi tămbălău în sat. PETICĂ. să nu te pască păcatul să ..., să nu teîmpingă păcatul să ..., să nu cumva să ..., nu care cumva să ... să tot aibă ..., ar putea să aibă (cel mult) ...: să tot aibă douăzeci de ani.CAMIL.P. să tot fie ... sau să tot fi fost ..., ar putea să fie (cel mult) ...: să tot fie împreună şase-şapte sute.CAMIL.P. sătul ca şoarecele în biserică, (reg. ) foarte flămînd. a se sătura ca de mere acre (sau pădureţe) (de ceva sau de cineva) sau a se sătura pînă în gît (de ceva sau de cineva), a i se acri (de ceva sau de cineva), a nu mai putea suferi (ceva sau pe cineva): m-am săturat de ei ca de mere pădureţe.CR. a se sătura cu binele, a i se urî cu binele. a se sătura de viaţă sau a se sătura de toate, (înv. ) a muri. să-ţi fie de bine!, 1) urare adresată celui care a terminat de mîncat; 2) (iron. ) te priveşte!, te interesează!, treaba ta, vei suporta consecinţele!: ai pierdut-o? să-ţi fie de bine! să-ţi fie gura de aur (sau aurită)!, să dea Dumnezeu să se împlinească ce ai spus! să-ţi fie ruşine obrazului! sau să-ţi fie în obraz!, ruşinează-te de ceea ce ai făcut!: să-ţi fie ruşine odată a grăi despre toţi rău şi a te gînfa ca şi broasca în tău.BUDAI-DELEANU. săvai că ... (sau şi ...), (înv. ) deşi, cu toate că ...: săvai că iaste şi om, iară mai presus de putearea omenească le face toate.VARLAAM. săvai să ... (sau de ... ), (înv. ) chiar de ..., chiar dacă ..., şi dacă ...: făcusă giurămînt să nu-ş mai iasă din chilia peşterii săvai de i s-ar fi şi tîmplat premejdie.DOS. să nu vă fure şarpele de inimă!, să nu vă împingă păcatul! să zicem (că ...), 1) să admitem că ..., să presupunem că ...: să zicem că s-a tăiat fiecare pîne în cîte trei bucăţi.CR. ; 2) bunăoară, de exemplu: în alte părţi ale lumii se constată, să zicem, la o sută de născuţi unul de talent.CAR. să nu(-mi) zici (sau ziceţi) că ..., să nu-mi reproşezi (sau reproşaţi) că ..., să n-avem discuţii: să nu ziceţi că nu v-am dat de ştire.AL. a scădea din mărire, (înv. ) a se ruşina.
a o scălda a se scălda în apele sale a se scălda în averi
a scălda în lapte
a se scălda în sînge a scălda în sînge a scălda ochii în lacrimi a scăpa ca din gheara ursului a scăpa ca din tun a scăpa ca prin urechile acului a scăpa căciula pe apă a scăpa chel a scăpa ciul de coadă a scăpa cu capul a mînă a scăpa cu chica topor a scăpa cu viaţă a scăpa deasupra nevoii a scăpa de gura cuiva a scăpa de nevoie a scăpa din colţii cuiva a scăpa din ghearele cuiva a scăpa din gura lupului a scăpa din gura morţii
a scăpa din mînă a scăpa din ochi
a o scălda (în două ape), (pop. şi fam. ) a avea o atitudine lipsită de fermitate, şovăitoare, echivocă; a da un răspuns evaziv, a ocoli răspunsul: Moromete, n-o mai scălda, îţi spun cu frumosu, zise şeful de post ameninţînd.PREDA. a se scălda în apele sale, a fi lăsat să facă tot ce doreşte. a se scălda în averi (sau în parale, în aur), a fi nespus de bogat. a scălda în lapte (dulce şi în miere) (sau în zahăr, în vinars) (pe cineva), a oferi (cuiva) ceva din abundenţă, tot ce-i trebuie, ce-şi doreşte, a oferi o viaţă de huzur (cuiva): să mă scăldaţi şi-n zăhar, dac-am pus şaua pe cal, tot mă duc.POP. a se scălda în sînge, 1) a pierde mult sînge, a se mînji de sînge; (p.ext. ) a muri de o moarte sîngeroasă: badiul singur se lupta, chiar în sînge se scălda şi deloc el nu se da.POP. ; 2) a fi violent, a provoca omoruri, măceluri. a scălda în sînge, a provoca un măcel sau un omor. a(-şi) scălda ochii în lacrimi sau a avea ochii scăldaţi în (sau de) lacrimi, a lăcrima, a plînge: Novac, dacă auzea, ochii-n lacrămi îşi scălda şi din grai aşa grăia.POP. a scăpa ca din gheara ursului (cu părul vîlvoi), (reg. ) a scăpa cu greu şi bine bătut dintr-o încăierare. a scăpa ca din tun (sau ca din gura tunului), a scăpa (greu) cu fuga. a scăpa ca prin urechile acului, a scăpa cu mare greutate. a scăpa căciula pe apă, a scăpa o ocazie favorabilă. a scăpa chel (sau tuns),(reg. ) a ieşi bătut. a scăpa ciul (sau scurt) de coadă, (reg. ) a ieşi cu greu şi păgubit dintr-o situaţie primejdioasă. a scăpa cu capul a mînă, (înv. ) a ieşi cu bine dintr-o mare primejdie. a scăpa cu chica topor, (reg. ) a scăpa cu părul măciucă, îngrozit, înfricoşat: glonţul nimereşte în unul din caii lui, calul cade din ham şi beizadeaua scapă cu chica topor. GHICA. a scăpa cu viaţă, a-şi salva viaţa; a rămîne în viaţă: care voiră să scape cu viaţă, începură a fugi încotro îi duceau ochii şi picioarele.POP. a scăpa (sau a ieşi) deasupra nevoii, (reg. ) a scăpa de griji, a ieşi la liman: de-acum sîntem scăpaţi deasupra nevoiei.CR. a scăpa de gura cuiva, a scăpa de cicăleala cuiva. a scăpa de (la) nevoie sau a ieşi din nevoie sau a se ridica deasupra nevoii, a scăpa de griji, de greutăţi, de necazuri: prin dînsa a scăpat răsstrămoşul lor de la nevoie.POP. a scăpa din colţii cuiva, a scăpa dintr-o mare primejdie: ne urmăreşte muma-pădurei ...; doară ne vei scăpa de colţii ei.POP. a scăpa (sau a scoate) din ghearele cuiva (pe cineva), a elibera pe cineva din robia, din stăpînirea, de asuprirea cuiva: începu să-i mulţumească că l-a scos din ghearele zmeului.ISP. a scăpa (ca) din gura lupului, a ieşi dintr-o situaţie foarte grea. a scăpa din gura morţii, a scăpa dintr-o mare primejdie, a trece la un pas de moarte. a(-i) scăpa din (sau (înv. ) de a) mînă, 1) a pierde un bun prilej de a face, de a obţine ceva avantajos: mi-ar părea rău ... să-mi scape din mînă o afacere aşa de grasă.GHICA ; 2) a pierde de sub control, a nu mai putea controla, domina (ceva sau pe cineva): după ce au scăpat împăraţii romanilor de a mînă Dachia.MAIOR. a scăpa din ochi (sau din priviri, din vedere) (pe cineva), a nu mai izbuti să vadă, să urmărească, să observe, să supravegheze (pe cineva): l-a scăpat din ochi în mulţime.CAMIL.P.
a nu scăpa din ochi a scăpa ghebos a scăpa ieftin a scăpa laba-n ploscă a scăpa o vorbă
a scăpa prin tangentă a scăpa printre degete a scăpa trenul a-i scăpăra buza a-i scăpăra fălcile a-i scăpăra gura
a-i scăpăra picioarele a se scărmăna de cap a-şi scărmăna necazurile a scărmăna punga cuiva a schimba căciula a se schimba din viaţă
a schimba feţe-feţe a schimba foaia a schimba inelele a schimba macazul a schimba o vorbă a schimba placa a schimba priviri
a nu scăpa din ochi (sau din priviri, din vedere) (pe cineva), a ţine sub strictă observaţie, supraveghere (pe cineva): cînd ea dansa cu alţii, n-o scăpa din ochi o clipă. REBR. a scăpa ghebos, a fi cît pe ce să ia o mamă de bătaie. a scăpa ieftin, a ieşi dintr-o situaţie dificilă fără prea mari neplăceri. a scăpa laba-n ploscă, (arg. ) a fura. a scăpa o vorbă, a comite (din imprudenţă) o indiscreţie. a scăpa prin tangentă, a se eschiva: asta va să zică să scapi prin tangentă; cum am zice, să o scalzi, ori să răspunzi în doi peri, la o întrebare precisă despre ceva, cu altă întrebare vagă despre altceva.CAR. a(-i) scăpa printre degete, a i se strecura printre degete. a scăpa (sau a pierde) trenul, a pierde, a scăpa o ocazie favorabilă, un prilej, o şansă. a-i scăpăra buza (de ceva), (reg. ) a avea mare nevoie (de ceva), a-i crăpa buza (după ceva). a-i scăpăra fălcile (cuiva), a mînca cu lăcomie. a-i scăpăra gura (cuiva), a avea o senzaţie de usturime intensă: am mîncat ... papricaş, un fel de ciulama ungurească, ardeiat, să-ţi scapere gura.CODRU-DRĂGUŞANU. a-i scăpăra picioarele (sau călcîiele) (cuiva) sau a scăpăra din picioare, 1) (înv. şi reg. ) a azvîrli, a arunca picioarele în toate părţile, a lovi din picioare; a bate din picioare de neastîmpăr, de nerăbdare: tot scăpăram din picioare, aşteptînd ... să vie un lainic de şcolar de afară.CR. ; 2) (reg. şi fam. ) a fi extrem de nerăbdător sau de dornic. a se scărmăna de cap, (reg. ) a-şi smulge părul de pe cap (de necaz, de durere, de deznădejde): începe a se scărmăna de cap şi a plînge cu amar după frăţiorii săi.CR. a-şi scărmăna necazurile, (pop. ) a-şi descărca sufletul, a-şi spune păsurile: norodul se adunase să-şi mîngîie traiul şi să-şi scarmene oleacă necazurile zilelor.POP. a(-i) scărmăna punga cuiva, a(-i) lua toţi banii (cuiva). a schimba căciula, a-şi schimba vorba sau purtarea. a se schimba din viaţă (în neviaţă) (sau din viaţa aceasta lumească), (înv. ) a muri: şi trăind acolo cîţiva ani ..., s-au schimbat şi el din viaţa aceasta lumască.NEC. a schimba feţe-feţe (sau (înv. şi reg. ) feţe, felurimi de feţe, fel de fel de feţe, la feţe) sau (înv. ) a-şi schimba faţa sau a se schimba la faţă, (despre oameni) a se înroşi la faţă sau a deveni palid din cauza unei emoţii puternice, a unei trăiri psihice vii, a unei boli etc.: după ce şopteşte încet ... cîteva cuvinte leşeşti ... se schimbă la faţă şi se opreşte.DELAVR. a schimba (sau a întoarce) foaia, a-şi modifica purtarea, conduita: să ştii că, dacă nu înţelegi de vorbă bună, întorc foaia. a schimba inelele, (reg. ) a (se) logodi: marea ne-a adunat pe amîndoi astă primăvară, în faţa ei vreau să schimbăm inelele. TEODOREANU. a schimba macazul, (fam. ) a-şi modificaatitudinea faţă de cineva; a-şi schimba părerile; a întoarce foaia. a schimba o vorbă (cu cineva), a discuta (cu cineva): să nu fie singur pe drum, să mai aibă omul cu cine schimba o vorbă.POP. a schimba placa, (fam. ) a schimba subiectul unei discuţii (care a ajuns să plictisească) sau atitudinea faţă de cineva: schimbă placa! să vorbim de altceva.VINEA. a schimba priviri (sau o privire, ochiri), a se privi unul pe altul (fugitiv, în mod semnificativ, cu subînţeles): cei doi boieri schimbau priviri.SAD.
a scîrţîi uşa cuiva a-i sclipi ochii a scoate aburi pe gură a scoate afară o proclamaţie a scoate arma a scoate boii fără coarne a scoate capul din ... a scoate capul în lume
a scoate castanele cu mîna altuia a-şi scoate căciula a scoate ceva din gînd a scoate coarne cuiva a scoate coasta de drac din cineva a scoate corecturile a scoate cu picioarele înainte pe cineva a scoate de la greu a scoate de la nazar a scoate de minciună a scoate de pe drojdii a scoate de sub radical a nu scoate din ... a scoate din balamale pe cineva a scoate din cauză
a scoate din circulaţie
a scîrţîi uşa cuiva, (fam. ) a stărui excesiv pe lîngă cineva, a plictisi cu insistenţele pe cineva: mie nu mi-o scîrţîit nime uşa pînă-n ziua de astăzi, cum o scîrţîi tu la altele, berbantule! HOGAŞ. a-i sclipi ochii (cuiva) (după cineva sau după ceva), (reg. ) a dori foarte mult (pe cineva sau ceva). a scoate aburi pe gură, a vorbi zadarnic. a scoate afară o proclamaţie, a da, a face publică o proclamaţie: Mihai scoase afară o proclamaţie.BĂLC. a scoate (sau a trage) arma (sau sabia) (din teacă), a se pregăti de luptă, de atac; a începe ostilităţile, războiul, răscoala: cine scoate sabia, de sabie va pieri.POP. a scoate boii (din jug sau din plug) fără coarne, (reg. ) a termina rău o treabă: cu mine ţi-ai pus boii în plug? apoi, ţine minte că ai să-ţi scoţi fără coarne! CR. a(-şi) scoate capul din ... (sau de la ...), (înv. şi pop. ) a(-şi) salva viaţa: Duca Vodăş-au scos capul cu darea de bani.N.COSTIN. a scoate capul în lume, a ieşi în lume: n-avea să scoată capul în lume Sultănica, ... că începeau şuşuitul şi ponoasele.DELAVR. a scoate castanele (sau cărbunele, cărbunii) (din foc sau din spuză) cu mîna altuia, a se folosi de cineva pentru rezolvarea unei probleme dificile, a unei situaţii periculoase: noi ne batem şi murim, iar cei mari scot din spuză castane cu mînile noastre.CONTEMP. a-şi scoate căciula, a-şi descoperi capul în semn de salut sau de respect. a(-şi) scoate ceva din gînd, a(-şi) scoate ceva din cap, din minte, din memorie:de-aş face orice-aş face, nu pot să-l scot din gînd. COŞBUC. a scoate coarne cuiva, a bîrfi, a calomnia (pe cineva): i-o scos lumea coarne lui Ion cuRada.POP. a scoate coasta de drac din cineva, (despre femei) a scoate răul (prin bătaie): îţi scot eu coasta de drac din tine! POP. a scoate corecturile, a îndepărta greşelile semnalate în corecturile de tipar. a scoate cu picioarele înainte pe cineva, a duce la groapă pe cineva. a scoate de la greu (pe cineva), a scoate dintr-o situaţie dificilă (pe cineva). a scoate de la nazar (pe cineva), a dizgraţia (pe cineva). a scoate de minciună (pe cineva), a da la iveală un neadevăr susţinut de cineva; a da sau a face de minciună (pe cineva). a scoate (vinul) de pe drojdii, (reg. ) a pritoci. a scoate (un factor) de sub radical, (mat. ) a extrage (un factor) de sub radical. a nu (mai) scoate din ... (pe cineva), a înjosi, a umili sistematic (pe cineva), folosind unele şi aceleaşi cuvinte: mama cea vitregă tot nemulţumită era şi din leneşă şi dobitoacă nu o mai scotea.POP. a scoate din balamale (sau din ţîţînă, din ţîţîni) pe cineva, (fam. ) a enerva peste măsură, a scoate din sărite pe cineva: românul se-ndîrjeşte din ţîţînă cînd îl scoţi.HASD. a scoate din cauză (pe cineva), a hotărî încetarea unei acţiuni judiciare împotriva cuiva. a scoate din circulaţie, (fam. ) 1) (despre oameni) a îndepărta (pe cineva) din activitate; a face să nu mai aibă nici o autoritate, nici o influenţă: ea a făcut o căsătorie de interes, pentru că tatăl tău e un om influent, pe cînd Drăghicii sînt de mult scoşi din circulaţie.CĂL. ; 2) (despre oameni) a obosi pînă la totală epuizare (pe cineva), a face să nu mai fie bun de nimic; 3) (despre obiecte) a scoate din uz, a interzice utilizarea.
a scoate din fire a scoate din gura lupului
a scoate din iarnă a scoate din joc a scoate din mînecă a scoate din muncă a scoate din nevoie a scoate din omenie a scoate din oprele
a scoate din pămînt a scoate din pîine a scoate din sănătate a scoate din sărite a scoate din scaun a scoate din şa a scoate din şipci a scoate din tină a scoate efecte a-şi scoate focul a-şi scoate ghearele a scoate în faţă a scoate în lume a scoate în mai-dan a scoate în tipar
a scoate din fire (sau din fire afară, din minţi, din minte, din simţiri) (pe cineva), 1) a face să-şi piardă cumpătul (pe cineva); a zăpăci (pe cineva); a-i suci capul (cuiva): trandafir ş-un fir subţire, rău m-ai scos dragă din fire.POP. ; 2) a face să-şi piardă calmul, să nu se mai poată stăpîni, a enerva foarte tare (pe cineva): scoţi omul din minţi cu vorbele tale.CR. a scoate (sau a scăpa ca) din gura lupului, a scoate (sau a scăpa) ca prin minune. a (nu avea cu ce) scoate din iarnă (pe cineva), a (nu avea posibilitatea de a) da hrană (şi adăpost) ca să poată ieşi cu bine din iarnă (cuiva), a (nu avea condiţiile materiale pentru a) ajuta (pe cineva) să poată ieşi cu bine din iarnă: a luat de la curte ... o mierşă de păpuşoi ca să aibă cu ce-şi scoate casa din iarnă.VLAH. a scoate din joc (pe cineva), a elimina, (p.ext. ) a desfiinţa (pe cineva): [dl. preşedinte]scoate personalităţile totdeauna afară din joc.MAIOR. a scoate din mînecă, a găsi, la repezeală, un răspuns, o soluţie (de moment). a scoate din muncă (pe cineva), a îndepărta dintr-un post (pe cineva). a scoate din (sau de la) nevoie (sau necaz, necazuri, nevoi) (pe cineva), a ajuta la ananghie (pe cineva): în loc să-i scoată de la nevoie, în scurt timp îi aducea la sapă de lemn.POP. a scoate din omenie (pe cineva), (înv. ) a degrada (fizic şi moral) pe cineva: l-au lovitu-l boală de-l scotea din omenie.DOS. a scoate din oprele (pe cineva), (înv. şi pop. ) a descumpăni, a tulbura (pe cineva): una are ochi de mură, care inimele fură, alta două viorele, ce te scoate din oprele.POP. a scoate (sau a aduce) (şi) din pămînt (din iarbă verde) (sau de unde-o şti, din fundul pămîntului) (ceva sau pe cineva), agăsi cu orice preţ (ceva sau pe cineva), a obţine cu orice preţ (ceva): dacă mai ai rom, două! dacă n-ai, să scoţi din pămînt.CEZAR.P. a scoate din pîine (pe cineva), a concedia (pe cineva). a scoate din sănătate (pe cineva), (reg. ) a scoate din minţi (pe cineva): şi-ntîlnii o copiliţă cu păru lăsat pe ţîţă, cam pe ţîţă, cam pe spate, de m-o scos din sănătate.POP. a scoate din sărite (sau din sărit) (pe cineva), a enerva peste măsură, a înfuria (pe cineva): Rada-i mare hoaţă, poate satul tot să-l scoaţă din sărit, ea ştie bine! COŞBUC. a scoate (sau a alunga, a arunca, a izgoni) din scaun (pe cineva), a detrona (pe cineva); (p.ext. ) a elibera din funcţie (pe cineva): l-au scos din scaun boierii.STANCU. a scoate din şa (pe cineva), a lipsi de un avantaj, a deposeda de un bun (pe cineva). a scoate din şipci (pe cineva), a scoate din fire (pe cineva): nu mă scoate din şipci, că te-njur.POP. a scoate din tină (pe cineva), a ajuta (pe cineva) să iasă din starea de mizerie, de ticăloşie. a scoate efecte (sau un efect), a izbuti să creeze o anumită impresie (artistică): tabloul ... de pînză, scoţînd efecte singulare de prospeţime din strivirea cu cuţitul a culorilor pe fondul textil.CĂL. a-şi scoate focul (pe cineva), (înv. ) a se răzbuna (pe cineva): turcii voiau să-şi scoată focul pe români.ISP. a-şi scoate (sau a-şi arăta) ghearele, a-şi da pe faţă intenţiile,planurile, sentimentele. a scoate în faţă, a pune în centrul atenţiei, a scoate la vedere, a etala. a scoate în lume (pe cineva), a scoate în societate (pe cineva); (p.ext. ) a face cunoscut (pe cineva). a scoate (sau a ieşi) în (sau la) maidan, a scoate sau a ieşi la vedere, a (se) arăta; a (se) da pe faţă: tarafurile ... care au mai ieşit la maidan? AL. a scoate în tipar, (înv. ) a da la iveală, a publica: multe cărţi au scos în tipari împotriva ereticilor.N.COSTIN.
a scoate în vileag a scoate la cale
a scoate la cap a scoate la capăt
a scoate la licitaţie a scoate la tablă a scoate la vedeală
a scoate la vînzare
a scoate limba a scoate limba de-un cot a scoate luleaua de la ciubuc a scoate mahmurul din om
a-şi scoate masca
a scoate nume a-şi scoate obrazul în lume a-şi scoate ochii a-şi scoate ochii cu ceva
a scoate în vileag, a da în vileag: am descoperit noi un secret, după îndeletniciri cărturăreşti de patruzeci de ani, cu ajutorul lui, ne-a îngăduit să scoatem în vileag povestea cea adevărată.SAD. a (o) scoate (sau a ieşi) la cale (cu cineva), a se înţelege, a ajunge la (un) capăt, la un rezultat (cu cineva): nu poate să scoaţă la cale cu ţiganul în nici un fel.POP. a (o) scoate (sau a (o) duce, a ieşi) la (un) cap (sau capăt, căpătîi, fel, sfîrşit) (bun) (cu cineva sau cu ceva), 1) a duce la bun sfîrşit, a termina cu succes (ceva), a izbuti, a reuşi: văzînd [armeanul] că cu rădicătura n-o scoate la capăt, o luă la amăgeli. POP. ; 2) a se învoi, a se înţelege (cu cineva): să-mi dea fata de nevastă, că n-o scoate cu mine la capăt.POP. ; 3) a scăpa cu bine dintr-o încurcătură: să vadă cum a s-o scoată la capăt bietul vlădică.NEGR. a scoate la capăt (pe cineva), a ruina (pe cineva); a aduce la disperare, la exasperare (pe cineva). a scoate (sau a striga) la licitaţie (sau la mezat) (ceva) sau (reg. ) a scoate licitaţia (pe ceva), a oferi (un bun) spre vînzare prin licitaţie; a scoate la vînzare (ceva): mult-puţinul ce i-a mai rămas o să se strige mînepoimîne la mezat de către datornici.FIL. a scoate la tablă, a chema (un elev) la lecţie (în faţa tablei): se uită-ncruntat pe catalog şi ... strigă pe cea dintîi elevă - căci el nu scoate decît una la tablă.VLAH. a scoate la vedeală, a face să fie văzut, cunoscut, descoperit. a scoate (sau a da, a pune) la (sau în, (înv. ) de) vînzare (sau (înv. ) vînzător) (ceva sau (înv. ) pe cineva) sau (reg. ) a scoate vînzarea (pe ceva), a oferi spre vînzare, a pune în vînzare (ceva sau pe cineva), a prezenta, a expune spre vînzare; (spec. ) a scoate la licitaţie, a scoate la mezat: de ce-ai scos nevasta-n tîrg?; ori ai scos-o di vînzare?POP. a(-i) scoate limba (cuiva, la cineva, după cineva etc.), a-şi manifesta dispreţul, batjocura, dezaprobarea etc. faţă de cineva ori a face (cuiva) în ciudă prin scoaterea limbii din gură: a scos limba la două cucoane tinere.ARGHEZI. a scoate (sau a-i ieşi) limba de-un cot (cuiva), 1) a gîfîi (de efort); a fi foarte obosit; 2) a fi în dificultate, a fi strîmtorat. a scoate luleaua de la ciubuc, a se enerva (şi a se purta în consecinţă): măi, Gogule! i-am răspuns şi eu, cată-ţi de drum pînă ce nu scot luleaua de la ciubuc! AL. a scoate mahmurul din om, a exaspera pe cineva, a-l face să-şi iasă din fire: [ea] e una din cele care scoate mahmurul din om.CR. a-şi scoate (a-şi lepăda, a-şi arunca) masca sau a ridica (sau a lua, a smulge, a rupe) masca cuiva sau a(-i) cădea (sau a i se lua) masca cuiva, a apărea (sau a face să apară) în adevărata lumină, a (se) demasca: atunci Iancul lepădă masca, îşi dezvăli urîtul caracter.NEGR. a(-i) scoate (sau a(-i) scorni, a(-i) face, a-i ieşi) nume (rău) (sau vorbe) (cuiva), a vorbi de rău, a bîrfi, a calomnia (pe cineva), a (i se) face reclamă proastă (cuiva): ţi-a cam ieşit nume rău: că eşti tînăr şi gingaş, dar la inimă pizmaş.POP. a-şi scoate obrazul în lume, a se arăta printre oameni, a apărea în societate: n-aveai cap să scoţi obrazul în lume de ruşine. CR. a-şi scoate ochii (pentru cineva), a fi în stare de orice sacrificiu (pentru cineva); a intra (şi) în foc (pentru cineva). a-şi scoate ochii cu ceva, a-şi strica vederea cu o muncă migăloasă.
a-i scoate ochii cuiva a-şi scoate pălăria a-i scoate pe nas a scoate pe piaţă a-i scoate peri albi a-şi scoate pîinea a-şi scoate pîrleala a-i scoate prin creştet a scoate rădăcina pătrată a scoate rufele din boală a scoate sabia a scoate scîntei a scoate selamet a scoate sînge a scoate smagul
a-i scoate sufletul a-şi scoate sufletul a scoate ţîfna a-i scoate vorba cu cleştele
a scoate vorbă că ... a scoate vorbe din traistă a scoate zer din piatră scobeşte-te în dinţi! a-şi scobi dinţii cu cineva
a-i scoate ochii cuiva (cu ceva), 1) a-i aduce mereu aminte (cuiva de ceva), a-i reproşa (cuiva ceva): m-am săturat pînă-n gît de mucegaiul de babă, că hojma mă morocăneşte şi-mi scoate ochii cu cele tinere.CR. ; 2) a ademeni, a amăgi, a ispiti (pe cineva); a înşela (pe cineva); a încînta, a uimi (pentru a înşela) (pe cineva): măi, bogate, bogăţele! dacă ai averi d-acele, nu-mi scoate ochii cu ele.AL. a-şi scoate pălăria (în faţa cuiva), (fig. ) a recunoaşte calităţile, meritele (cuiva). a-i scoate pe nas (cuiva ceva), a-i da peste nas (cuiva). a scoate pe piaţă, a valorifica prin vînzare; a produce în scopul vînzării: visul Caty-ei era de ... a scoate pe piaţă produse din ferma sa.CĂL. a-i scoate peri albi (cuiva), a-i producemari necazuri (cuiva); a sîcîi, a agasa (pe cineva): mi-au făcut totdeauna greutăţi, mi-au scos peri albi.SAD. a-şi scoate pîinea (sau (reg. ) mămăliga), a-şi asigura prin muncă traiul zilnic, a dobîndi prin muncă cele necesare unui trai modest, umil: pe cît poate pîinea-şi scoate. PANN. a-şi scoate pîrleala, (fam. ) a-şi găsi o compensaţie, a se despăgubi. a-i scoate prin creştet (sau pe ochi) (cuiva ceva), a profita, a abuza de binele făcut cuiva. a scoate rădăcina pătrată (sau cubică), (mat. ) a extrage rădăcina pătrată (sau cubică). a scoate rufele din boală, a spăla rufele foarte murdare. a scoate (sau a trage) sabia, a se pregăti de luptă, de atac, a începe o agresiune (folosind sabia): marele Alexandru-Nicolaevici ... trăsese sabia împotriva vrăjmaşului de moşie.M.CAR. a scoate scîntei, a lucra intens, cu foarte multă convingere, în mod extrem de eficient: dacă n-o să scoţi scîntei învăţînd, ... te trimit la unchiul Petre.PREDA. a scoate (sau a duce pe cineva la) selamet, a ruina: pe de altă parte, văzîndu-se scos la selemet, l-a apucat pe kir Ianulea un fel de groază.CAR. a scoate sînge (cuiva), (reg. ) a lăsa (cuiva) sînge. a scoate smagul (din cineva), (reg. ) a face (pe cineva) să se astîmpere; a domoli, a potoli, a linişti (pe cineva). a-i scoate sufletul (cuiva), 1) (înv. ) a ucide, a omorî (pe cineva): numai curînd să-mi învii predomno-su, iară de nu, îţ [i] voiu scoate s [u]fl [e]tul.DOS. ; 2) a obosi, a plictisi, a agasa ori a chinui foarte tare (pe cineva): îmi scoate sufletul cu atîta dragoste.NEGR. a-şi scoate sufletul, a munci (sau a lucra, a alerga) din răsputeri; a se extenua: îmi scot sufletul şi m-am abrutizat.CEZAR.P. a scoate ţîfna (cuiva), a face să-i treacă cheful de ceartă (cuiva). a-i scoate vorba (sau vorbele, cuvîntul) (din gură) cu cleştele (sau cu cangea, cu sfredelul) (cuiva), a convinge cu greu să vorbească (pe cineva): şi ce mi-a spus, cu cleştele i-am scos! VLAH. a(-i) scoate vorbă (sau vorbe, veste, (înv. ) cuvînt) că ..., a face să se răspîndească ştirea (defavorabilă, inexactă) că ..., a da de ştire că ..., a aduce la cunoştinţă că ..., a face să se audă, să se zvonească precum că ...: începu să scoaţă vorbă că a prinde o ciută nu este vro treabă mare.ISP. a scoate vorbe din traistă, a minţi. a scoate (sau a stoarce) zer din piatră (seacă), a reuşi imposibilul. scobeşte-te în dinţi!, pune-ţi pofta în cui!: credeţi c-a avut fata parte să guste vro una? nu ... ş-atunci scobeşte-te, fata babei, în dinţi! CR. a-şi scobi dinţii cu cineva, (reg. ) a vorbi pe cineva de rău: să-i spui ... să nu-şi scobească dinţii cu mine ca da de dracul.POP.
scos de la naftalină scos din cutie
scos de la naftalină, 1) învechit, demodat; 2) reactualizat. scos (ca) din cutie, dichisit: pare că eşti scos din cutie şi asta nu-mi prea place.FIL.
scos din minţi
scos din minţi (sau din minte), turbat de furie; smintit: dă toate semnele de un om scos din minte.AL. a se screme să ..., a se chinui să ..., a fi gata să ... (fără a reuşi): de cînd se screme să plouă şi degeaba! POP. a scrie cu cărbunele de pe horn, a fi începător la scris, a scrie greu şi prost. a se scrie în partea cuiva, a semăna (cu cineva): s-a scris în partea tătîne-su.POP. a scrie pe apă (sau pe nisip, pe lumînare, pe mucul lumînării), a uita uşor; a nu lua în serios: nedreptăţile scrie-le pe nisip, iar binefacerile pe marmoră.POP. scris cu cheie, scris cifrat: statutele scrise în cifre cu cheie, erau păstrate la mine. GHICA. a o scrînti, a comite o eroare, a greşi; a face o gafă, o prostie: toate încep bine, şi de la a doua strofă o scrîntesc.VLAH. a scuipa de sus (sau departe), (reg. ) a fi mîndru, îngîmfat: tu la dînşii cu sprînceana naltă căutînd în zios, să scuipii dăparte, uitîndu-ţi şi dă opincile sparte? BUDAI-DELEANU. a scuipa foc (de mînie), a-şi ieşi din fire de mînie.
a se screme să ... a scrie cu cărbunele de pe horn a se scrie în partea cuiva a scrie pe apă scris cu cheie a o scrînti a scuipa de sus a scuipa foc
a-şi scuipa în sîn
a-şi scuipa plămînii a scuipa sînge
a se scula cu curu -n sus a se scula cu noaptea-n cap a se scula deodată cu soarele
a scula în picioare a i se scula o idee a i se scula să ... a scula şi morţii
a i se scurge ochii
a i se scurge ochii
a-şi scuipa (sau (reg. ) a-şi stupi) în sîn, a face gestul de a scuipa (în sîn), pentru a se feri de o primejdie sau a-i trece frica: cum auziră sătenii începură să-şi facă cruce şi să-şi scuipe în sîn de frică.ISP. a-şi scuipa plămînii (sau (reg. ) bojocii), (înv. şi fam. ) 1) (despre bolnavii de tuberculoză) a expectora des: acum îşi scuipă bojogii în bordei.CAMIL.P. ; 2) (fig. ) a depune mari eforturi (cu riscul pierderii sănătăţii) pentru a realiza ceva. a scuipa sînge, (pop. ) a avea o hemoptizie: suflă comandă la toţi, înainte şi-ndărăt, pînă scuipi sînge din piept.POP. a se scula cu curu (sau cu dosu, cu fundu)-n sus sau a se scula cu faţa la pernă (sau cu faţa la cearşaf, pe piciorul stîng) a fi bosumflat, prost dispus, pus de ceartă: văd eu că te-ai sculat, azi, cu curu-n sus şi toate-ţi put.POP. a se scula cu noaptea-n cap, a se trezi dis-de-dimineaţă. a se scula deodată cu soarele, a se scula la răsăritul soarelui, dis-de-dimineaţă: somnorosul e silit dă a să scula deodată cu soarele.AL. a scula (sau a ridica, a pune) în picioare, 1) a pune în mişcare, a mobiliza: ridicase în picioare ordii şi popoare întregi. OD. ; 2) a produce agitaţie, tulburare: împăratul, chiar în puterea nopţii, se scoală, rădică toată curtea în picioare.CR. ; 3) a răscula. a i se scula o idee (cuiva), (fam. ) a-i veni o idee (ciudată), o toană (cuiva). a i se scula (cuiva) să ... (sau de ...), (fam. ) a se hotărî (brusc) să ..., a dori (pe moment) să ... ; (p.ext. ) a i se năzări să ... a scula (sau a deştepta, a trezi) şi morţii, a face un zgomot asurzitor. a i se scurge ochii (sau inima) (după cineva sau după ceva), a se uita cu plăcere, cu dragoste (la cineva sau la ceva), a ţine mult (la cineva sau la ceva); a dori cu pasiune (ceva sau pe cineva): fata de împărat, tot uitîndu-se la el, i se scurgeau ochii după frumuseţea şi după boiul lui.ISP. a i se scurge ochii sau a-şi scurge ochii de lacrimi (sau (înv. ) în lacrimi), a plînge pînă la secarea lacrimilor sau pînă la slăbirea vederii: nu-ţi mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaştri, nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaştri.EM.
a-l scurma la inimă a-l scurma paralele în pungă a-l scurma şerpii la burtă
a scurta cărările cuiva a scurta de o palmă a scurta ghearele a scurta limba a i se scurta pasul a i se scurta potecile a se scurta teiele a-i scurta viaţa a scurta vorba scurtă vorbă scurtă vreme după ... scurt şi cuprinzător scurt timp înainte de ... a scuti viaţa a scutura blana
a-l scutura frigurile
a scutura mîna cuiva
a scutura praful de pe picioare a-şi scutura purecii scuze! seamănă, dar nu răsare se bat turcii la gura lui
a-l scurma la inimă (pe cineva), (înv. şi reg. ) a-l tulbura; a-l nemulţumi (pe cineva); (pop. ) a-l rîcîi la inimă (pe cineva), (reg. ) a-l scormoni la inimă (pe cineva). a-l scurma paralele în pungă (pe cineva), (reg. ) a fi risipitor. a-l scurma şerpii la burtă (pe cineva), (reg. ) a-i fi foarte foame (cuiva). a scurta (sau a tăia) cărările (sau drumurile, potecile) cuiva, (reg. ) 1) a împiedica activitatea cuiva, a îngrădi libertatea de acţiune a cuiva: Helbet, m-oi face eu sănătos, ţi-oi mai scurta eu cărările.CONTEMP. ; 2) a pune în pericol viaţa cuiva: nu cumva să-ţi iasă vro dihanie ceva înainte şi să-ţi scurteze cărările.CR. a scurta de o palmă (pe cineva), a tăia capul (cuiva). a scurta ghearele (cuiva), a limita puterea cuiva; a pune în imposibilitate de a face rău (pe cineva). a scurta limba (cuiva) sau a scurta de limbă (pe cineva), (înv. ) a tăia limba (cuiva). a i se scurta pasul (cuiva), (reg. ) a agoniza. a i se scurta potecile (cuiva), (reg. ) a nu mai fi liber să facă ce vrea; a nu mai avea acces undeva. a se scurta teiele, (reg. ) a fi în criză de timp, a fi zor, a nu mai prididi. a-i scurta viaţa (cuiva), (înv. şi reg. ) a omorî (pe cineva): te-or prinde şi te-or duce la Suceava-n starostie, să-ţi scurteze viaţa ţie.POP. a scurta vorba (cuiva) sau a i-o scurta, a împiedica (pe cineva) să vorbească. scurtă vorbă (sau socoteală), fără a mai pierde timpul; fără multă vorbă: şi, scurtă vorbă, ne adunăm, cu rudele lui Zaharia, cu ale mele, în ogradă la moş Luca.CR. (la) scurtă vreme (sau scurt timp) după (ce) ... sau (înv. ) scurt după ..., (la) puţină vreme după ..., imediat după ... ; curînd după ...: scurt timp după aceea, a şi dat ortul popii. scurt şi cuprinzător sau (fam. ) scurt pe doi, fără multă vorbă: scurt şi cuprinzător, sărut mîna mătuşei, luîndu-mi ziua bună ca un băiat de treabă.CR. scurt timp (sau scurtă vreme) înainte de ..., cu puţin timp înainte de ...: scurt timp înainte de bacalaureat ... au scris nişte note.BLAGA. a(-şi) scuti viaţa sau a se scuti cu viaţă, (înv. ) a scăpa cu viaţă dintr-o mare primejdie: au dat într-o luncă de pădure apărîndu-se şi şi-au scutit viaţa.N.COSTIN. a scutura blana (sau cojocul, nădragii) (cuiva) sau a scutura de pureci (pe cineva), (pop. ) a bate (pe cineva). a-l scutura frigurile (pe cineva), 1) a avea un acces de friguri, a avea frisoane: peste dascălul Cotruş dase un rău mare: acum, în preajma examenului, îl scutură rău nişte turbate de friguri.AGÂRB. ; 2) a fi bolnav de malarie. a scutura mîna cuiva, a saluta pe cineva luîndu-i mîna, strîngîndu-i-o (cu putere) şi mîşcîndu-i-o repetat (şi energic) în sus şi în jos, în semn de (mare) afecţiune, bucurie etc.: [î]mi scutura mîna şi zbura pe scări, în jos.EM. a(-şi) scutura praful (sau pulberea) de pe (sau din) picioare, (înv. ) a renunţa definitiv la ceva: şi cine nu vor primi voi ... ieşind de în casă sau de în cetatea aceea, scuturaşi praful de în picioarele voastre.CORESI. a-şi scutura purecii, (reg. ) a scăpa de sărăcie. (mii de) scuze! sau scuzele mele!, (formulă de politeţe) vă rog să mă scuzaţi!, pardon!, iertaţi(-mă)!: mii de scuze, scumpă doamnă, că nu v-am recunoscut! CEZAR.P. seamănă, dar nu răsare, nu seamănă deloc. (parcă) se bat turcii la gura lui, (despre oameni) 1) mănîncă lacom; 2) vorbeşte foarte repede.
a seca la inimă a seca la inimă a secat ţîţa caprei se cheamă că
secundă după secundă se face gaură în cer se îngroaşă treaba se înţelege că ... a semăna ca două picături a semăna neghină a semna în alb a semna la nas semn bun semn rău se prea poate a i-o servi a servi de trambulină a servi o lecţie a-l servi pe tavă se schimbă vorba se vede că ... se vede cît de colo că ...
a-şi sfărîma capul a sfărîma măselele
a seca (sau a frige) la inimă (pe cineva), a provoca o durere, o supărare mare (cuiva). a seca la inimă (pe cineva) sau a seca inima (cuiva), (despre dor, durere etc.) amistui, a consuma (pe cineva): să nu-ţi sece inima, cum ai secat tu pe-a mea.POP. a secat ţîţa caprei, a înţărcat bălaia: acum li s-a înfundat şi lor: a secat ţîţa caprei! AL. se cheamă (vorba) că, se zice că, cică; va să zică: dar boierul se cheamă că era bătrîn tare.SAD. secundă după (sau de) secundă sau în toată secunda, în fiecare moment; continuu, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, clipă de clipă, fără contenire, fără încetare, fără întrerupere, fără oprire, în tot momentul, minut de minut, tot timpul: era indispensabil, zi şi noapte, în toată secunda.ARGHEZI. (nu) se face gaură (sau bortă) în cer, (nu) e mare lucru, (nu) e nici o nenorocire: doară nu s-o face gaură în cer, dacă vom şti şi noi ce lucru te amărăşte.ISP. se îngroaşă treaba (sau lucrul, gluma), lucrurile iau o turnură serioasă; nu mai e de glumă: dacă vede şi vede mîţa că se-ngroaşă gluma, se duce la căsap.POP. se înţelege (de la sine) că ... sau e de la sine înţeles că ..., este evident, limpede, lămurit că ..., fără îndoială că ..., nu încape îndoială că ...: eşti frumoasă, se-nţelege.EM. a semăna ca două picături (de apă) (cu cineva), a semăna perfect, pînă la confuzie (cu cineva): seamănă măsii ca două picături de apă.DELAVR. a semăna neghină (în urechile cuiva), a provoca discordie, zîzanie: vicleanul semănînd neghină în urechile împăratului.DOS. a semna în alb, a iscăli un document înainte de a fi completat. a semna la nas (pe cineva), (înv. ) a pedepsi cu stigmatizarea la nas (pe cineva): l-au semnat la nas şi l-au dat la călugărie.URECHE. semn bun, prevestire favorabilă. semn rău, semn prevestitor de nenorocire. se prea poate, este (foarte) posibil; tot ce se poate. a i-o servi (ca pe tavă) (cuiva), (fam. ) a-i spune de la obraz (ceva cuiva). a servi de trambulină (cuiva), a ajuta să parvină (mai ales în politică) (pe cineva). a servi o lecţie (cuiva), a avea (faţă de cineva) o comportare (sau a pune, pe cineva, într-o situaţie) care să-i prilejuiască tragerea unor învăţăminte. a-l servi (ca) pe tavă (pe cineva) sau a-i aduce (sau a-i da) (ca) pe tavă (cuiva), a-l servi foarte bine, cu tot dichisul (pe cineva); a-i aduce totul de-a gata (cuiva). (acum) se schimbă vorba (sau socoteala, chestiunea), (acum) e o altă situaţie: dar acum se schimbă vorba: o cale scurtă de 2 poşte ... nu se potriveşte c-o întindere de şese poşte lungi.CR. se vede că ... sau se vede treaba (sau lucrul) că ..., e probabil că ...: se vede lucru că şi moş Nichifor era făcut pe drumuri.CR. se vede cît de colo că ..., se vede de departe, de la o poştă că ...; e evident că ... a-şi sfărîma capul (sau mintea), a depune eforturi intelectuale (foarte) mari pentru însuşirea unor cunoştinţe, pentru aflarea unor informaţii (ştiinţifice) etc.; a se gîndi intens (şi continuu) la găsirea celei mai potrivite soluţii pentru o anumită situaţie, la ieşirea dintr-o dificultate etc.; a-şi frămîntamintea, (fam. ) a-şi stoarce creierii, a-şi sparge capul, a-şi bate capul: oricît îmi sfărm capul cum să-l prăpădesc, cu el nu-i chip s-o scot la cale după legile noastre.POP. a sfărîma măselele (cuiva), a bate violent peste maxilare (pe cineva): nu ştiu cine mă opreşte să nu-ţi sfărîm măselele din gură cu buzduganul acesta.NEGR.
a sfătui însuşi a i se sfeti a-şi sfii cuvîntul a-şi sfii inima sfînta carte Sfîntul Nicolae a-i sfîrîi călcîiele a-i sfîrîi coliva la piept a-i sfîrîi cu hîrbul a-i sfîrîi inima a-i sfîrîi inima de dorul a-i sfîrîi tîrtiţa după băieţi a sfîrşi cu cineva a o sfîrşi cu viaţa a se sfîrşi de ... a sfîrşi de cheltuială a se sfîrşi de la inimă a i se sfîrşi inima a se sfîrşi la inimă a-şi sfîrşi suflarea a siguripsi vama a sili la drum
a se simţi acasă
a (se) sfătui (cu el sau cu sine) însuşi sau a (se) sfătui cu gîndul (sau cu capul) (său), (înv. şi pop. ) a medita: stă el oleacă şi se sfătuieşte cu gîndul.CR. a i se sfeti, (înv. şi reg. ) a izbuti: amar manifest au trimis în Ungaria, că doară iarăşi ar putea face răscoală şi nu i s-au sfetit.ŞINCAI. a-şi sfii cuvîntul, (înv. ) a se feri, a se teme să spună în mod deschis ceea ce gîndeşte: nu-ş sfii cuvîntul, grăi.CORESI. a-şi sfii inima, (înv. ) a se simţi ruşinat: lumina parii iubeam şi inima nu-mi sfiam, ci m-am apropiat de ea, cu cuget curat.PANN. sfînta carte, (înv. ) studiul teologiei: acel părinte l-au învăţat svînta carte.DOS. Sfîntul Nicolae (din cui sau de pe coardă), (pop. şi fam. ) nume dat băţului sau biciului cu care erau bătuţi copiii (la şcoală): de fiecare greşeală să-i ardă şcolariului cîte un Sfînt-Nicolai.CR. a-i sfîrîi călcîiele (sau picioarele, picioruşele) (cuiva), (pop. şi fam. ) a fugi sau a merge foarte repede: îi sfîrîiau călcîiele de iute ce se ducea.ISP. a-i sfîrîi coliva la piept (cuiva), (pop. ) a fi pe moarte. a-i sfîrîi cu hîrbul (cuiva), a-i face farmece (cuiva). a-i sfîrîi inima (sau sufletul) (cuiva), (fam. ) a avea o stare de emoţie, de nelinişte, de teamă: deşi trăsura ... era precedată de o companie de soldaţi, Baloleanu îşi simţea inima sfîrîind.REBR. a-i sfîrîi (cuiva) inima de dorul (a ceva), a dori foarte mult ceva: nu mai jucase de multă vreme cărţi, şi-i sfîrîia inima de dorul unei partide.SANDU-ALDEA. a-i sfîrîi tîrtiţa după băieţi, (despre fete) a avea chef de băieţi, a-i arde de băieţi: nici n-a împlinit paisprezece ani şi-i sfîrîie tîrtiţa dupăbăieţi.STANCU. a (o) sfîrşi cu cineva, a rupe relaţiile cu cineva; a nu mai sta de vorbă cu cineva; a termina cu cineva: am crezut că am sfîrşit cu el pentru toată viaţa.CAMIL.P. a o sfîrşi cu viaţa, a se sinucide: risipeam tot pentru că ... mă hotărîsem s-o sfîrşesc cu viaţa de care eram sătul.M.CAR. a se sfîrşi de ..., a-şi bate capul, a depune eforturi pentru ... a sfîrşi de cheltuială (sau din chelciug), (reg. ) a rămîne nici un ban, a fi lefter: tocmai cînd sfîrşeam de cheltuială şi mă duceam la tîrg ca să-mi vînz maloteaua ... mă luă la cătare.FIL. a se sfîrşi de la inimă (sau pe picioare), a-i veni rău; a leşina: sfîrşindu-se de la inimă, se moaie din balamele şi cade pe un scaun.CAR. a i se sfîrşi inima (cuiva), 1) a fi îndurerat; a se lăsa cuprins de tristeţe: inima îi să sfîrşea, dar îndat’să stăpînea şi durerii nu să da.POP. ; 2) a se sfîrşi la inimă. a se sfîrşi la inimă sau a i se sfîrşi inima (cuiva), a fi foarte obosit, epuizat: la inimă mă sfîrşesc.POP. a-şi sfîrşi suflarea, (înv. ) a fi în agonie, a fi pe pragul morţii: va intra leul ce îşi sfîrşeaşte suflarea.ŢICHINDEAL. a siguripsi vama, (înv. ) a achita (sau a percepe) taxele vamale necesare pentru transportul unui obiect. a (se) sili la drum, (înv. ) a merge repede: siliră la drum şi în sfîrşit ajunseră pe cele vrăjmaşe la un loc anume Iascea.BĂLC. a se simţi (ca) acasă (sau la el acasă, acasă la el, în toate ale lui), 1) a avea sentimentul că se află într-un mediu familiar, înconjurat de lucruri şi de persoane cunoscute; a fi familiarizat cu ceva; 2) a nu se simţi stînjenit sau jenat de nimic, a-i fi (foarte) bine undeva sau la cineva.
a simţi greu la inimă a se simţi la mama acasă a simţi pulsul a se simţi rău a simţi un gol la stomac singur cuc singur cu chipul său situaţie explozivă sînge rece sînt neconsolat! slabă nădejde slab ca un ogar slab de inimă slab de-i poţi număra coastele a-i slăbi balamalele a slăbi din chingi a nu slăbi din goană a-i slăbi rînza a slobozi frîul a slobozi glas a sluji pînă în tindă a snopi în bătăi socoteală băbească a sonda terenul soră cu moartea
a sorbi din ochi pe cineva a-i sosi tipicul s-o spui lui mutu ! a sparge gheaţa a sparge norma a-şi sparge pieptul a sparge ţelina
a (se) simţi greu la inimă, a i se face greaţă, a vomita. a se simţi (ca) la mama acasă, a se simţi în largul lui, a se simţi foarte bine. a simţi (sau a prinde) pulsul, a înţelege sau a intui exact o situaţie, o stare de lucruri, cursul unor evenimente etc. a se simţi (sau a-i fi) rău, a fi bolnav: nu mi-i rău, dar o să mor, că de mult mă arde-n dor.POP. a simţi un gol la (sau în) stomac, 1) a fi flămînd; 2) a avea o emoţie foarte puternică. singur cuc, singur de tot, izolat. singur (sau însuşi) cu chipul său, (înv. ) însuşi, în persoană: cîţiva domni, din Ţara leşească, singuri cu chipurile sale, cu curţile lor au fost.LET. situaţie explozivă, situaţie tensionată, critică. sînge rece, stăpînire de sine; echilibru sufletesc; calm, cumpăt: se resemnă mai în urmă, îşi recăpătă sîngele rece şi nu se mai sinchisi de dînsul.REBR. sînt neconsolat!, sînt consternat!, sînt nemîngîiat! slabă nădejde, puţin probabil. slab ca un ogar, foarte slab. slab de inimă, milos. slab (sau (iron. ) gras) de-i poţi număra coastele, foarte slab: o răpciugă de cal grebănos,dupuros şi slab, de-i numărai coastele.CR. a-i (sau a i se) slăbi (sau a i se muia) balamalele (cuiva) sau a nu-l mai ţine balamalele (pe cineva), a-şi pierde vigoarea (din cauza bătrîneţii, a oboselii etc.): mi-o slăbit balamalele.AL. a slăbi din chingi (pe cineva), 1) a lăsa chinga (calului) mai lejeră; 2) (fig. ) a lăsa (pe cineva) să-şi tragă sufletul, a lăsa mai în voie (pe cineva): mai slăbind [şarpele] pe om, din chingi.ISP. a nu slăbi din goană (pe cineva), a goni, a urmări într-una pe cineva: şi din goană nu-i slăbea.ISP. a-i slăbi rînza (cuiva), (pop. ) a sărăci. a slobozi frîul sau a slăbi din frîu, a lăsa slobod. a slobozi glas, a ţipa, a răcni. a sluji pînă în tindă (pe cineva), a face treaba prost, de mîntuială: vrednicia-ţi mi-e oglindă, că m-ai slujit pînă-n tindă.PANN. a snopi în bătăi (pe cineva), a bate zdravăn (pe cineva). socoteală băbească, calcul empiric. a sonda (sau a tatona, a pipăi) terenul, a se informa înainte de a întreprinde ceva: ştia că madam Valsamaki face pe peţitoarea ... şi venise să tatoneze terenul.PREDA. soră cu moartea, foarte puternică, cumplită: l-au prins şi i-au tras o bătaie soră cu moartea. a sorbi (sau a mînca) din ochi (sau cu ochii) pe cineva sau a pierde (sau a prăpădi) din ochi (de drag) pe cineva, a se uita cu drag la cineva, a iubi foarte mult pe cineva: cu şorţul negru prins în brîu, o pierd din ochi de dragă.COŞBUC. a-i sosi (sau a-i veni) tipicul (la ceva), (reg. ) a sosi momentul potrivit (pentru ceva), a veni vremea (pentru ceva): i-a venit tipicul şi la cojoc, s-a răcit vremea.POP. s-o spui (sau să i-o spui) lui mutu (de la Manutanţă)!, spune-i altuia mai credul! a (se) sparge (sau a (se) rupe) gheaţa, a (se) face începutul; a începe. a sparge norma, a ieşi în afara normei; a depăşi norma. a-şi sparge pieptul (vorbind sau strigînd), a striga din răsputeri. a sparge (sau a tăia, a strica) ţelina, a desţeleni.
a se spăla ca pisica a spăla obrazul de ruşine
a se spăla pe mîini a spăla putina spălătură de ploscă spirit de echipă spre chipul ... spre folos spre primăvară spre ştiinţă spre toamnă a spune cai verzi pe pereţi spune curat! a-şi spune cuvîntul a spune drept a spune drept ca neamţul a-i spune inima cuiva ceva a spune ceva la adresa cuiva a spune muscă pe perete a spune oblu a spune păsul a spune pe nume a spune ponciş a spune româneşte a spune rupt-ales a spune una groasă a spune una încornorată a spune vorbe late a-l spurca pupăza
a se spăla (sau a mătura) ca pisica (sau ca mîţa), a se spăla (sau a mătura) de mîntuială. a spăla obrazul de ruşine, (reg. ) a ieşi basma curată. a se spăla pe mîini (de ...) sau a-şi spăla mîinile (de ...), 1) a nu mai beneficia de ...: văzu că s-a spălat pe mîini de vasul de botez.ISP. ; 2) a nu-şi asuma răspunderea: treaba voastră, eu mă spăl pe mîini! a spăla (sau a şterge, a rade) putina, (pop. şi fam. ), a fugi, a pleca din faţa unui pericol, a unei situaţii neplăcute; a pleca pe furiş, a o şterge: a doua zi ... am şi spălat putina.VLAH. spălătură de ploscă, (pop. ) băutură alcoolică. spirit de echipă, legătură (sufletească), colaborare între membrii unei echipe. spre chipul ..., (înv. ) ca pentru ...: s-au făcut a se apropia spre oastea sfezească, tocmindu-şi oastea spre chipul războiului.LET. spre (sau pentru) folos(ul) (cuiva), în interesul, în beneficiul, în avantajul (cuiva). spre (sau (înv. şi reg. ) despre) primăvară, în ajun de primăvară: nu te-am putut vedea decît spre primavară.SAD. spre ştiinţă, ca să (se) ştie: în urmă veni şi pămîntul, ca să ieie şi el spre ştiinţă îndatorirea lui.POP. spre toamnă, spre sfîrşitul verii sau spre începutul toamnei: spre toamnă dacă-i veni, tu cu altul mă-i găsi.POP. a spune (sau a crede, a înşira, a visa) cai verzi pe pereţi, a spune (sau a crede, a înşira, a visa) lucruri irealizabile, imposibile, minciuni, bazaconii. spune curat!, vorbeşte lămurit, fără ascunzişuri! a-şi spune cuvîntul, a-şi expune punctul de vedere. a spune drept, a spune adevărul, a fi sincer: şi pentru ce n-aş spune drept? CAR. a spune drept ca neamţul, a spune verde, fără înconjur. a-i spune (sau a-i zice) inima (sau gîndul) cuiva ceva, a presimţi ceva: ne zice gîndul că vei pieri.ISP. a spune (sau a vorbi) ceva la adresa cuiva, a spune (sau a vorbi) ceva cu privire la cineva. a spune (sau a scrie) muscă pe perete, a spune (sau a scrie) lucruri incredibile. a spune (sau a zice, a grăi) oblu, (reg. ) a vorbi deschis, fără ocolişuri. a(-i) spune păsul (cuiva), a se destăinui, a se plînge (cuiva): să te duci la împăratul ţării acesteia ... şi să-i spui tot păsul.POP. a spune (sau a zice, a chema, a striga) pe nume, a rosti numele cuiva, a numi pe cineva; (p.ext. ) a spune direct, fără ocolişuri, de la obraz: blînd pe nume el o cheamă.EM. a spune (sau a vorbi) ponciş, (pop. ) a vorbi fără menajamente, pe şleau. a spune româneşte, în ochi sau a spune verde, româneşte sau a spune (verde) în faţă, a spune deschis, de la obraz: fiecare e liber să aibă orice opiniune şi să şi-o spună în faţă.CAR. a spune (sau a zice) rupt-ales, (înv. şi reg. ) a spune clar, lămurit; a spune de la obraz: io-ţi spun bade ruptales, că nu pot să te iubesc.POP. a spune una groasă, a spune o minciună gogonată. a spune una încornorată, a exagera, a înflori. a spune vorbe (mari şi) late, a spune vorbe pompoase, dar lipsite de miez. a-l spurca pupăza (pe cineva), 1) a auzi, pe nemîncate, pupăza cîntînd pentru prima oară într-un an; 2) (glumeţ) a vedea o femeie (goală).
a-i sta bine a sta buzău a sta ca cioara în par a sta ca cocostîrcul a sta ca o cadînă a sta ca o mireasă
a-i sta (sau a-i şedea, a-i veni) bine (sau frumos, rău) (ceva cuiva), a (nu) i se potrivi(ceva cuiva): în negru, gură dulce, frumos o să-ţimai şadă.EM. a sta buzău, a sta bosumflat, îmbufnat. a sta (sau a şedea) ca cioara în par (şi găina între lemne), a fi într-o situaţie neplăcută; a fi în aer. a sta ca cocostîrcul, a sta singur. a sta ca o cadînă, fără a face nici o treabă. a sta ca o mireasă, 1) a sta degeaba; 2) a fi timid.
a sta ca o plăcintă a sta ca o pomană ţigănească
a sta ca o plăcintă, a fi placid, a fi comod, nesimţit: ce stai ca o plăcintă şi nu pui mîna pe mătură? POP . a sta ca o pomană ţigănească, a sta degeaba.
a sta ca pe ace a-i sta ca piperu-n nas a sta cap la cap
a sta ca pe ace (sau pe cărbuni, pe ghimpi), a arde de nerăbdare: stătuse ca pe ghimpi la biserică.ISP. a-i sta ca piperu-n nas (cuiva), a nu-i fi pe plac (cuiva). a sta (sau a se pune) cap la cap (cu cineva), a se sfătui (cu cineva).
a sta ca puiul în găoace
a sta cu capul în pumni
a sta (sau a trăi) ca puiul în găoace,(reg. ) a sta (sau a trăi) retras, izolat, singuratic, a fi resemnat, tăcut. a-i sta (cuiva) capul unde-i stau tălpile (sau picioarele), a i se tăia capul (cuiva): dacă pînă mîne demineaţă n-a fi podul gata, moşnege, are să-ţi steie capul unde-ţi stau talpele.CR. a sta ca ţarca în par, a fi gata de plecare. a sta (sau a se uita, a rămîne) ca viţelul la poartă nouă, a sta nedumerit, dezorientat, în faţa unei situaţii noi, neaşteptate: ce-ai rămas aşa, ca viţelul la poartă nouă? a sta (sau a şedea) călare în (sau pe) inima cuiva, (pop. ) a şti tot ceea ce gîndeşte cineva: eu şăd călare în inima lor [a femeilor] şi, nu că mă laud, dar ştiu toate măruntăiele din- tr-însele.CR. a sta chitic, a nu se clinti (din loc): stăi chitic! AL. a sta (sau a se îngrămădi, a se strînge, a se aduna) ciotcă, a sta (sau a se îngrămădi, a se strînge, a se aduna) grămadă: băieţii s-au strîns ciotcă împrejurul meu şi m-au înmormîntat cu năsip.CR. a sta (în) contra (sau de contră) sau a se pune (sau a se lua) în contra (sau în contră), a se împotrivi, a se opune: nevasta-n contră se puse.PANN. a sta (sau a se ţine, a se ridica, a şedea, a merge, a umbla) copăcel, a sta (sau a se ţine, a se ridica, a şedea, a merge, a umbla) pe picioare, drept (fără să cadă): prichiciul vetrei cel humuit de care mă ţineam cînd începusem a merge copăcel.CR. a sta copăcel, (despre copii) a sta în picioare. a sta coş, a fi gata: stăteam coş, să sar la el.CR. a sta cot la cot cu cineva, a fi în cîrdăşie cu cineva. a sta (sau a şedea) cu braţele (sau cu mîinile) încrucişate, a nu face nimic, a sta cu mîinile în sîn, a sta nepăsător: sta bietul om cu mîinile încrucişate.ISP. a sta cu burta la soare, a sta degeaba. a sta cu capul (sau cu tîmpla) în pumni (sau în pumn), a sta pe gînduri, a contempla (proptindu-şi capul) sau tîmpla cu pumnii: stătea mai departe cu tîmpla în pumn.PREDA.
a sta cu gura căscată
a sta (sau a rămîne) cu gura căscată, a fi uimit, stupefiat; a nu-i veni să-şi creadă ochilor (sau urechilor): rămăsesem încremenit, cu ochii holbaţi, cu gura căscată, căci nu înţelegeam nimic.NEGR.
a-i sta capul unde-i stau tălpile a sta ca ţarca în par a sta ca viţelul la poartă nouă a sta călare în inima cuiva a sta chitic a sta ciotcă a sta contra
a sta copăcel a sta copăcel a sta coş a sta cot la cot cu cineva a sta cu braţele încrucişate a sta cu burta la soare
a sta cunună împrejurul cuiva
a sta (sau a sări, a tăbărî) cu gura pe (sau la) cineva, 1) a certa, a ocărî (pe cineva): abia apucase să scoată o vorbă şi toate săriră cu gura pe el.POP. ; 2) a se pune cu gura (pe cineva). a-i sta ca un gunoi (sau pai) în ochi cuiva, a-i fi antipatic cuiva. a-i sta cuiva mintea în loc, a rămîne uluit în faţa unui lucru de neînţeles. a sta cu mîinile în brîu, a nu face nimic, a sta cu mîinile în sîn. a sta (sau a şedea, a rămînea, a fi) cu mîinile în sîn, a nu întreprinde nimic; a nu lucra: să nu stăm cu mîinile în sîn, că ne mănîncă nepricopsiţii.SAD. a sta cu mîinile în şolduri, a nu face nimic, a fi inactiv; a rămîne pasiv: de ce-ai venit aici ca să-mi stai cu mînile în şolduri? SAD. a sta cu mîna în pungă, a cheltui mereu, a fi mereu nevoit să cheltuiască. a sta cunună împrejurul cuiva (sau a ceva), (despre oameni) a face cerc împrejurul cuiva (sau a ceva): cînd se punea la masă, copiii stau împrejuru-i cunună deplină.ISP.
a sta cu ochii în tavan
a sta (sau a rămîne) cu ochii (sau privirea) (ţintă sau aţintiţi) în tavan sau a avea privirea în tavan, a nu face nimic, a sta degeaba; a fi cu gîndul aiurea: rămase cîtva timp cu ochii aţintiţi în tavan.VINEA.
a sta cu gura pe cineva a-i sta ca un gunoi în ochi cuiva a-i sta cuiva mintea în loc a sta cu mîinile în brîu a sta cu mîinile în sîn a sta cu mîinile în şolduri a sta cu mîna în pungă
a sta cu ochii ţaclă a sta cu picioarele în apă rece
a sta cu ochii ţaclă (pe cineva sau pe ceva), (reg. ) a nu scăpa, a nu slăbi din ochi pe cineva sau ceva. a sta cu picioarele în apă rece, a se gîndi intens, profund. a(-i) sta cu (sau în) price (cuiva), (înv. ) a duşmăni (pe cineva), a prigoni (pe cineva), afi împotriva (cuiva), a se afla în controversă (cu cineva): i-au dat veste Velicico hatmanul că-i stă cu price Şerban Vodă şi este a sta cu price să peie.NEC. a sta cu punga în drum a sta cu punga în drum,(reg. ) a fi darnic. a sta cu toporul la brîu a sta cu toporul la brîu, a fi totdeauna gata de ceartă, de bătaie. a sta cu ţîfna umflată a sta (sau a fi) cu ţîfna umflată, a fi îmbufnat, pus pe ceartă. a sta cu un picior la răsărit şi cu altul la apus a sta cu un picior la răsărit şi cu altul la apus, a nu avea domiciliu stabil; a fi nestatornic. a sta de-a crucişul sau a se pune cruciş (şi curmeziş), a se împotrivi, a se opune: nu scap eu de tine, nici tu de mine, măcar de s-ar pune nu ştiu cine şi cruciş şi curmeziş.ISP. a sta de-a crucişul a sta de (sau a se ţine de, a se pune pe) capul cuiva, a insista pe lîngă cineva: mama s-a pus pe capul tatii a sta de capul cuiva (ca) să mă dea ... la şcoală.CR. a sta de frumuseţe, a sta degeaba (pentru a fi admirat): n-am venit să stau de frumuseţe, ci-am venit la a sta de frumuseţe bătaie.PANN. a sta degeaba a sta (sau a şedea) degeaba, a sta de pomană, fără treabă. a sta de paravan a sta de (sau drept) paravan, (fam. ) a ascunde vederii. a sta (sau a se apuca) de (sau la) poveste (ori poveşti) sau a se pune la poveşti sau a sta (ori a umbla) în poveşti (sau de-a poveştile), (pop. şi fam. ) a vorbi multe şi mărunte (cu cineva), a tăifăsui (cu cineva): ma sta de poveste am oprit în drum şi-am stat de poveşti cu el.COŞBUC. a sta de vorbă (cu cineva), a vorbi, a conversa, a discuta (cu cineva): hai să mă duc la ţaţa, dacă nu s-o fi cultat, să mai stăm de vorbă.CAR. a sta de vorbă a sta drept ca puşca a sta drept ca puşca (sau (reg. ) oblu ca ţeava puştii), a sta în poziţie de drepţi, a sta smirnă. a sta după uşă a sta după uşă, 1) a sta deoparte izolat; 2) a pîndi, a trage cu urechea. a sta faţă a sta faţă, a se împotrivi, a ţine piept: sta faţă totdeauna unde era primejdia mai mare.ISP. a-i sta frumos a-i sta (sau a-i şedea) frumos (cuiva ceva), a-i sta bine (cu ceva), a i se potrivi (ceva). a sta ghem a sta ghem, a sta ghemuit: oare ce gîndeşte hîtrul, de stă ghem? EM.
a-i sta gîndul la ceva cuiva a sta gogă a sta huhurez a sta iepureşte stai frumos!
a-i sta gîndul la ceva cuiva, a fi preocupat de ceva: crezi că la asta îmi stă mie gîndul acum? POP. a sta gogă, (reg. ) a sta ghemuit (de frig sau de boală). a sta (ca un) huhurez, a sta singur, părăsit. a sta iepureşte, a sta cu toate simţurile încordate, a sta cu teamă. stai frumos!, fii cuminte!, astîmpără-te!
a sta înaintea cuiva
a sta înaintea cuiva, a se împotrivi, a se opune cuiva: că nu avea nime puteare să stea înainte.MOXA. a sta (sau a se aşeza) în cale(a) (cuiva), a împiedica acţiunile cuiva: începură a li se părea că băiatul le tot stă în cale, li se părea că de el se tot împiedecă.ISP. a sta (sau a şedea, a se ridica, a se scula) în capul oaselor, a sta în fund: făcea multe nopţi albe, chinuit, în capul oaselor, ca să n-adoarmă.VLAH. a-i sta în coaste cuiva, a incomoda, a stingheri în mişcări (pe cineva); a-i sta în drum (cuiva). a sta în cumpănă (sau în cumpăt), a sta la îndoială, a se îndoi, a şovăi; a chibzui, a reflecta. a sta (sau a şedea) în cur, a sta pe partea posterioară a corpului, în fund. a-i sta (sau a i se opri) în gît cuiva ceva (sau cineva), 1) a nu putea înghiţi ceva; 2) (fig. ) a nu se putea împăca cu un gînd (cu o situaţie). a nu-i sta în mult cuiva, (înv. ) a nu prezenta interes (pentru cineva): o facere de bine ca aceea carea lui nu în mult îi sta.ŞINCAI. a sta (sau a rămîne) în picioare, 1) a continua să existe: revista ieşană ... stă şiastăzi în picioare.GALA. ; 2) (despre concepţii, teorii) a continua să fie valabil; 3) (despre construcţii) a rămîne intact: mai stă în picioare căsuţa.SAD.
a sta în cale a sta în capul oaselor a-i sta în coaste cuiva a sta în cumpănă a sta în cur a-i sta în gît cuiva ceva a nu-i sta în mult cuiva
a sta în picioare
a sta în puterea cuiva
a sta în putinţă cuiva
a sta în tăcere a sta în tîmpiş a sta în ţîura vîntului a sta la căpătîiul cuiva a sta la chibzuială a sta la cioace a sta la coadă
a sta la colţ
a sta (sau a fi) în puterea cuiva sau a-i sta în putere (sau în puteri) (cuiva), a avea posibilitatea, puterea să ..., a putea să ...; a depinde (de cineva): şi văzduhul, la rîndul lui, sta în puterea lui Dumnezeu.POP. a(-i) sta în (sau (înv. ) prin) putinţă cuiva sau a fi în putinţa cuiva, a fi în stare, a avea posibilităţile sau mijloacele necesare de a face ceva: din acest ceas nu le mai sta prin putinţă d-a nu să vedea între patru ochi. DELAVR. a sta în tăcere sau a păzi tăcerea, (înv. ) 1) a nu scoate o vorbă, a nu spune nimic, a tăcea: amîndoi păzeam tăcerea gîndind, el la Olga, eu ... la toaleta pentru balul de la club. NEGR. ; 2) a trece sub tăcere, a omite (să spună), a ascunde. a sta în tîmpiş, (înv. ) a fi alături de cineva, a ajuta pe cineva: de nu va putearnicul Dumnezeu răilor să stea în tîmpiş, ca un painjin le e putearea.MOXA. a sta în ţîura vîntului, (reg. ) a sta în bătaia vîntului. a sta la căpătîiul cuiva, a veghea un bolnav, un muribund: biata mamă sta la căpătîiul lui [al fiului] şi din ochii ei roşii ca sîngele cădea cîte o lacrimă grea.POP. a sta la chibzuială, a reflecta, a chibzui; a se codi; a şovăi: să nu stai la chibzuială nici o cirtă, Măria Ta, ci să iei straşnic măsuri pentru odihna Măriei Tale.ISP. a sta la (sau de) cioace, (fam. ) a pălăvrăgi, a sporovăi. a sta la(sau a face) coadă,a aştepta să-i vină rîndul: domnişoara din dosul ghişului părea că ignoră existenţa celor zece oameni rezemaţi de gratii, făcînd coadă.CEZAR.P. a sta (sau a pune pe cineva) la colţ, a fi obligat (sau a obliga pe cineva) să stea, drept pedeapsă, într-un colţ al camerei, nemişcat şi cu faţa la perete; (p.ext. ) a pedepsi (sau a fi pedepsit): v-ar plăcea să şadă smirna şi la colţ să fie pusă biata artă.VLAH.
a sta la pîndă
a sta la (sau în) gînduri, 1) a chibzui, a reflecta: multă vreme au stătut în gînduri.DRĂGHICI ; 2) a şovăi, a ezita, a se îndoi: hai! nu mai sta la gînduri! CR. a sta (sau a se pune) la mijloc, 1) (înv. ) a sta la îndoială; a rămîne în suspensie: stînd la mijloc voroava, socoti de chemă pre popii idolilor să facă şi ei ceva minune.DOS. ; 2) a se interpune: ne punem la mijloc şii împăcăm cu mare greu.CR. a sta la o parolă, a sta de vorbă; a flecări. a sta la (sau în) pîndă, a pîndi: daleu! codre, frăţioare, ce-ţi făcuşi frunzişul des unde-n pîndă, la răcoare, stam sunînd din frunzi ades! AL.
a sta la prînzare
a sta (sau a şedea) la prînzare, (înv. şi reg. ) a prînzi: şade la prînzare Mihnea Vodă cel cruntat.AL.
a sta la gînduri
a sta la mijloc a sta la o parolă
a sta la răcoare a sta la tocmeală a sta la un tăciune
a sta locului a sta mereu
a sta molcom a-i sta năpaste cuiva a-i sta nod a-i sta-n tur a sta par în calea cuiva a sta pavăză a sta pe călcîie a sta pe cuie a sta pe cuptor a sta pe loc a sta pe loc ca turta-n foc a sta pe maldăr a sta pe mărăcini a sta pe o coastă a sta pe ouă a sta pe picior de plecare a sta pe poziţie
a sta (sau a băga, a pune pe cineva) la răcoare (sau la başcă, la gros, la mititica, la pîrnaie, la puşcărie, la secret, la zdup), a sta (sau a băga pe cineva) la închisoare: stătuse la răcoare la Galata şase luni.SAD. a sta (sau a se lua, a intra) la tocmeală, a se tîrgui, a se tocmi: hai să intrăm la tocmeală.AL. a sta la un tăciune (cu cineva), (pop. ) (despre soţi) a duce viaţa împreună: într-o zi însă, nevasta n-a mai răbdat: să-i spuie şi mai multe nu, că n-au să mai stea la un tăciune.POP. a sta (sau a şedea) locului, 1) a nu se mişca din loc, a sta nemişcat: o rog astfel în jeţu-i dulce locului să steie.EM. ; 2) a se astîmpăra, a fi cuminte: se ascunse între nişte ciuveie, dar nici acolo nu stătu locului.POP. a sta mereu, (reg. ) a sta liniştit. a sta (sau a şedea) molcom, 1) (înv. ) a sta neclintit; a sta cuminte: după ce l-a aşezat pre fiecare la locul său, le-a poruncit Dumnezeu să şadă molcom.POP. ; 2) a rămîne pasiv: aşe-l amăgie boierii să şadză mîlcom că l-or cere pe dînsul domn.NEC. a-i sta năpaste cuiva, a provoca o nenorocire (cuiva), a năpăstui (pe cineva): să te ferească Dumnezeu de îngeri, cînd se îndrăcesc, de-ţi stau năpaste.AL. a-i sta nod (sau ghem) (în capul pieptului), a se scîrbi, a se îngreţoşa. a-i sta-n tur, (reg. ) a sta gata să răbufnească, a fi pus pe ceartă, a fi supărat. a sta par în calea cuiva, a încurca (pe cineva). a sta pavăză, a apăra; a proteja. a sta (sau a şedea) pe călcîie, a sta pe vine. a sta (sau a şedea, a fi) (ca) pe cuie(sau pe ace, pe cărbuni, pe foc, pe ghimpi, pe jar, pe jăratec, pe spini), a fi nerăbdător, a nu mai avea răbdare. a sta (sau a zăcea) pe cuptor, a trîndăvi: pe cuptor stai ziua toată, mătura n-o iei de coadă.POP. a sta pe loc, a se opri din mers: în calea fetei pe loc stătu.AL. a sta pe loc ca turta-n foc, a sta nemişcat, (p.ext. ) a nu acţiona: de cîte ori îi ceruse ajutor, el stătuse în loc ca turta-n foc.ISP. a sta (sau a fi lăsat) pe maldăr, (reg. ) a trăi în belşug, fără griji. a sta (ca dracul) pe mărăcini, a nu avea astîmpăr, a fi nerăbdător (să plece). a sta pe o coastă, a sta culcat pe o parte, într-o rînă. a sta pe ouă, a cloci. a sta (sau a fi) pe picior de plecare (sau de ducă), a fi gata de plecare: oamenii ... stăteau pe picior de plecare.CAMIL.P. a sta (sau a rămîne, a se menţine) pe poziţie, a-şi menţine (cu fermitate) părerile, opinia formulată.
a sta pe saltea a sta pe tuşă a sta pe ţambal a sta picior peste picior a sta ploşniţă a sta polog a sta pop a sta pricină a sta prost cu ţara a sta proţap a sta pup a sta racilă de cineva a sta rău stare de nervi a sta rezemat în bîtă a sta sfeşnic a sta sfînt a sta smirna a sta sub căciulă a sta sub oboroc a sta sub pantoful cuiva a sta şilboc a sta tare pentru cineva a sta turceşte a sta ţaclă a-i sta ţăcală pe cap a sta ţintă a sta ţuţurug
a sta (sau a şedea) pe saltea, 1) a nu face nimic, a fi leneş, comod: locuitorii Moldovei ... ar fi oameni valoroşi, gata de luptă şi nu de a sta pe saltea.XENOPOL ; ai bani destui, n-ai decît să şezi pe saltea şi să porunceşti. POP. ; 2) a fi fără nici o grijă; 3) a fi bogat. a sta (sau a fi, a rămîne, a fi pus) pe tuşă, a sta (sau a fi obligat să stea) inactiv. a sta pe ţambal, (arg. ; despre militari) a face arest. a sta picior peste picior, 1) (fam. ) a sta (aşezat) într-o poziţie comodă: stătea răsturnat într-un jilţ ... picior peste picior.SAD. ; 2) (fig. ) a nu face nimic, a sta degeaba. a sta ploşniţă, a sta degeaba. a sta (sau a zăcea, a cădea) polog, (reg. ), a sta (sau a zăcea, a cădea) grămadă: trupurile ... zăcea polog.COSTIN. a sta pop, (reg. ) 1) (mai ales despre copii) a se ţine drept, a sta în picioare: copilul stă pop ; 2) (despre lucruri) foarte reuşit, uimitor: a făcut o treabă să steie pop. a sta (de) pricină, (înv. ) a se împotrivi: n-a stat dihania de pricină, ci a rupt-o de fugă.CONV. LIT. a sta prost (sau rău) cu ţara, (fam .) a nu mai avea bani. a sta proţap, (fam. ) a sta drept, nemişcat. a sta (sau a se pune) pup, (reg. ) a sta chircit, a sta pe vine: Achim şedea pe straturi pup.COŞBUC. a sta racilă de cineva, a se ţine scai de cineva. a sta (sau a se găsi) rău, 1) a o duce prost; a merge (lucrurile) prost: stăm rău, domnule, pe toate planurile! ; 2) a şedea incomod: stai rău acolo, vino mai bine pe canapea! stare de nervi, stare de nervozitate, de încordare: am căzut într-o stare de nervi cum rar mi s-antîmplat.CAR. a sta rezemat în bîtă, a se bizui pe forţă. a sta sfeşnic, a sta drept, în picioare: să te duci la maică-mea şi să-i spui maică-mii aşa: că mie mi-i tare bine, la culcare, la sculare, le stau sfeşnic în picioare.POP. a sta (ca un) sfînt (sau ca nişte sfinţi), (pop. şi fam. ) a sta nemişcat: împrejur bătrîniistăteau ca nişte sfinţi.SAD. a sta (sau a şedea) smirna, a sta în poziţie de drepţi, nemişcat. a sta sub căciulă, a nu avea locuinţă. a sta sub oboroc, a rămîne necunoscut: faptele strălucite ale lui Ştefan nu putură sta sub oboroc.ISP. a sta sub pantoful cuiva, (înv. ) a fi sub papucul cuiva. a sta (la sau în) şilboc sau a fi de şălboc, (reg. ) a sta de santinelă: toţi au casă, toţi au loc, numai io stau la şilboc! POP . a sta (sau a se pune) tare pentru cineva, (înv. ) 1) a ocroti, a apăra cu energie, cu hotărîre (pe cineva): sau pus tare acel capegiubaş pentru dînşii.NEC. ; 2) a se pune împotrivă. a sta (sau a şedea, a se aşeza) turceşte, a sta jos cu picioarele încrucişate sub corp, în felul orientalilor: toţi băieţii s-au aşezat turceşte în jurul focului.SAD. a sta ţaclă (pe cineva), (reg. ) a cicăli, a certa (pe cineva). a-i sta ţăcală pe cap (cuiva), (reg. ) a plictisi, a agasa (pe cineva). a sta ţintă, 1) a sta nemişcat; stătea ţintă în mijlocul ogrăzii; 2) (despre ochi) cu privirea fixă: spui şoapte fără de-nţeles şi ochii tăi stau ţintă. COŞBUC. a sta (sau a se ridica) ţuţurug, (reg. ) a sta (sau a se ridica) drept, vertical.
a se stinge pomenirea cu sunet
a stăpîni cu sabia în mînă, a stăpîni cu forţa (armată): stăpîni pînă în zilele din urmă cu sabia în mînă.IORGA. a stinge cărbuni, a descînta de deochi (aruncînd cărbuni aprinşi în apă). a se stinge (sau a pieri) pomenirea cu sunet (a cuiva), (înv. ) a fi dat uitării: ura ... arse cu totul această familie şi stinse cu sunet pomenirea ei.BĂLC.
a-şi stîmpăra foamea
a-şi (a)stîmpăra foamea (sau setea), a-şi amăgi, a-şi potoli foamea (sau setea); a mînca (sau a bea): [fata] a început a culege rădăcini de ierburi şi poame sălbatice ... şi cu acelea şi-a stîmpărat ea foamea.POP.
a stăpîni cu sabia în mînă a stinge cărbuni
a stoarce ceapa în nas strămutat din orînduială a se strecura ca printre picături a strecura o şopîrlă
a strica casa cuiva a strica cumetria a strica hatîrul cuiva a strica inima cuiva a strica jucăria cuiva a se strica la ceafă cu cineva a strica la ceafă pe cineva a o strica la gît a strica mîncarea degeaba a strica orzul pe gîşte a strica pacea a strica sita cu cineva a strica şmahul cuiva a-i strica tabietul cuiva a strica tocmeala
a stoarce ceapa (sau lămîia) în nas (cuiva) sau a-i freca ridichea la nas (cuiva), a înfrunta pe cineva. strămutat din orînduială, (înv. ) neobişnuit; exagerat: o mărime silită şi de-a pururea strămutată din orînduialele ei.BELDIMAN. a se strecura (sau a scăpa) ca printre picături, a scăpa ca prin urechile acului: de bătăi, de lovituri, scăpă printre picături.PANN. a strecura (sau a băga) o şopîrlă,(fam. ) a face o aluzie tendenţioasă: singura lui distracţie era să bage şopîrle în sufletele apropiaţilor . a strica (sau a sparge, a pustii) casa cuiva, a strica armonia dintre soţi, a face să se învrăjbească sau să de despartă o pereche de oameni căsătoriţi, (spec. ) a-i lua cuiva bărbatul (sau femeia): cu clevetelele sale, au spart case, şi soţi de soţi au despărţit.POP. a strica cumetria (cu cineva), a rupe relaţiile (cu cineva), a se certa (cu cineva): dacă ăsta ţi-i gîndul, să ştii că om strica cumetria.POP. a strica hatîrul cuiva, a strica pofta, plăcerea (aşteptată) a cuiva: se mînie-mpăratul,hatîrul dacă-i stricăm.PANN. a strica inima cuiva, a strica buna dispoziţie a cuiva; a întrista, a mîhni pe cineva: nu spunea toate leşilor, să nu le strice inimele.COSTIN. a strica jucăria cuiva, a dejuca planurile cuiva: se speriase toată boierimea că le va strica giucăria EnicerAga.NEC. a se strica la ceafă cu cineva, a se certa cu cineva. a strica (sau a scărpina) la ceafă pe cineva sau a-i muta ceafa cuiva, a-i da cîteva (palme) cuiva, a bate pe cineva. a o strica la gît, a-şi pierde încrederea, creditul. a strica mîncarea degeaba, a nu fi bun de nimic: apoi drept să vă spun, că degeaba mai stricaţi mîncarea, dragii mei.CR. a strica (sau a pierde) orzul pe gîşte, a dărui lucruri de valoare cui nu ştie să le preţuiască: oare făcînd astfel, nu cam pierzi orzul pe gîşte? OD. a strica pacea (cu cineva), a intra în conflict, a se certa (cu cineva): nu cumva să găsesc vreun fir de mac printre năsip, ... că atunci am stricat pacea.CR. a strica sita cu cineva, (pop. ) a rupe relaţiile de prietenie cu cineva. a strica şmahul cuiva, (reg. ) a indispune (pe cineva): mi-ai stricat şmahul, păcătosule! DELAVR. a-i strica tabietul cuiva, a strica cheful cuiva, a deranja pe cineva: turcii erau la pilaf cînd veniră ai noştri să le strice tabietul.OD. a strica tocmeala, (înv. ) a nu respecta rînduiala, ordinea: pentru ce ... strici tocmala mănăstirei? VARLAAM.
a striga cît îl ia gura a striga crainicul a striga de prăpădenia pămîntului a striga în gura mare a strivi ca pe un şarpe
a strîmba din nas a strînge ca găina la moară a-şi strînge catrafusele a strînge cu uşa a strînge de coaie a strînge după poteci
a-l strînge foamea a-l strînge ghetele pe cineva
a strînge gura pungă
a strînge în chingi a strînge în ţîţîni a strînge la piept a se strînge lumea ca la moşi a se strînge lume ca la iarmaroc a strînge masa
a strînge mîţa de coadă a strînge piedica a strînge şurubul
a striga (sau a ţipa) cît îl (mă, te etc.) ia (sau ţine) gura, a striga (sau a ţipa) cît îl (mă, te etc.) ţin puterile, cît îl (sau mă, te etc.) ajutăvocea: striga, cît îl lua gura, că moare de frig.CR. a striga crainicul, (înv. ) a vorbi oricui despre ceva, a face public ceva, a bate toba: iubeşte-o, fătul meu, dar nu strîga crainicul, pentru că lumea-i plină de urechi lungi.AL. a striga (sau a ţipa, a urla) de prăpădenia pămîntului, (pop. ) a striga (sau a ţipa, a urla) foarte tare; a ţipa ca din gură de şarpe: bietul Zaharia urla de prăpădenia pămîntului.SAD. a striga (sau a se boci, a se văicări, a vorbi) în gura mare, a vorbi cu glas ridicat, vociferînd: se bocea în gura mare.NEC. a strivi ca pe un (pui de) şarpe (pe cineva), a distruge, a nimici cu uşurinţă şi fără remuşcări (pe cineva): te strivesc ca pe un pui de şarpe! AGÂRB. a strîmba (sau a cîrni) din nas sau a-şi cîrni nasul, a-şi manifesta nemulţumirea,dezaprobarea, dezgustul, dispreţul etc. (prin mişcări caracteristice ale muşchilor feţei): nu-ţi mai cîrni nasul, că ştiu că-ţi pare bine.AL. a strînge ca găina la moară, a risipi. a-şi strînge catrafusele, a se pregăti de plecare. a strînge cu uşa (pe cineva), a constrînge, a sili (pe cineva). a strînge de coaie (pe cineva), (fam. ) a constrînge (pe cineva). a (se) strînge după poteci sau a i se strînge potecile (cuiva), (reg. ) a nu mai umbla sau a face (pe cineva) să nu mai umble fără rost. a-l strînge (sau a-l înghesui) foamea (pe cineva) sau a-i da brînci foamea (cuiva), a-i fi foarte foame (cuiva); a fi lihnit, mort de foame: simţi numai că foamea îl strînge rău de tot şi se duse la un brutar.POP. a-l strînge ghetele pe cineva, a se afla într-o situaţie dificilă. a(-şi) strînge (sau a face, a i se face, a avea) gura (sau buzele) pungă, 1) a avea sau a produce o senzaţie de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc.; 2) a ţine sau a face să ţină buzele strînse sau a-şi strînge buzele (în semn de nemulţumire, de amărăciune etc.): nu-ţi sînt soră, se scutură baba, făcîndu-şi gura pungă.SAD. a strînge în (sau din) chingi (sau chingă) (pe cineva), 1) a închinga strîns (calul): şeaua pe dînsul punea şi din chingă mi-l strîngea.POP. ; 2) (fig. ) a lua din scurt (pe cineva); a constrînge, sili (pe cineva să facă sau să spună ceva); a încolţi, a strînge cu uşa (pe cineva): trebuie să-i strîngem în chingi pe adversari.CAR. a strînge în ţîţîni (pe cineva), (reg. ) a strînge cu uşa (pe cineva). a strînge la piept (sau la sîn) (pe cineva), a îmbrăţişa (pe cineva): cu mare dor te aştept, să te poci strînge la piept.POP. a se strînge lumea ca la moşi, a se aduna multă lume. a se strînge lume ca la iarmaroc, a se aduna lume multă. a strînge masa, a aduna de pe masă mîncărurile rămase, vesela şi tacîmurile. a strînge mîţa de coadă, a sili, a-l constrînge (pe cineva): mie unuia ştiu că nu-mi sufla nimeni în borş; cînd văd că mîţa face mărazuri, ţ-o strîng de coadă, de mănîncă şi mere pădureţe, căci n-are încotro.CR. a strînge (sau a slăbi) piedica (cuiva), a restrînge (sau a spori) libertatea de mişcare (a cuiva). a strînge şurubul (sau şuruburile), a întrebuinţa mijloace de constrîngere (faţă de cineva): trei sferturi ar merge cu dînşii, dacă n-aş strînge şurubul.CEZAR.P.
a se stupi ca mîţele sub bagheta lui ... sub beneficiu de inventar sub cer sub cerul liber sub cuvînt ca ... sub cuvînt că ...
sub cuvînt de ... sub egida ... sub mînă sub nasul cuiva sub nici un fel de nume sub ordinele cuiva sub presiune sub pretext sub raport sub rezerva ... sub semnătura
sub semnul ... sub toate raporturile sub toate rezervele a suci gîtul cuiva a suci mintea a suci şi a răsuci a nu suferi comparaţie cu ... a suferi de gălbenare rusească a-i sufla în borş a sufla în buze a sufla în fundul oalei a sufla în pungă
a se stupi ca mîţele, (reg. ) a se certa ca la uşa cortului. sub bagheta lui ..., sub conducerea dirijorală a lui ...; (p.ext. ) sub îndrumarea lui ... sub beneficiu de inventar, sub rezerva de a verifica ulterior. sub cer, pe pămînt: nu mai sînt minuni sub cer! sub cerul liber, afară, într-un loc descoperit. sub (sau cu) cuvînt ca ..., (înv. ) cu condiţia ca ...: eu ţ-am cumpărat calul cu 100 [de] fiorini, cu cuvînt ca să-ţi dau bani jumătate ... BARAC. sub (sau cu, pe) cuvînt că ... (sau de ...) sau pentru cuvîntul că ..., (înv. ) pe motiv că ..., sub pretext că ...: care obiceiuri, cu cuvînt că sînt din vechime, să sîrguia spre a avea întărire.PRAV. sub (sau cu) cuvînt de ..., 1) (înv. ) sub titlu de ..., drept ...: dacă el a fi hotărît prin testamentul său altă ceva, pentru acele lăsate ei, cu cuvînt de moştenire sau de danie.COD.ŢIV. ; 2) sub cuvînt că ... sub egida ..., sub patronajul ..., sub protecţia ... sub mînă, (reg. ) subsuoară. sub (sau în) nasul cuiva sau sub nas, sub ochii cuiva: nu căutaţi totdeauna inspiraţia la un kilometru, ea ne stă foarte adesea sub nas.CAR. sub nici un fel de nume, cu nici un chip, în nici un caz. sub ordinele cuiva, sub comanda cuiva. sub presiune, gata de a se pune în mişcare sub acţiunea presiunii; pregătit să funcţioneze. sub pretext (că ...) sau sub pretextul (că ... sau ca ..., să ..., de a ...), pretextînd că ..., pe motiv că ...: sub pretext că vrea să-şi vadă părinţii, se va repezi în Jidoviţa.REBR. sub raport(ul), din acest punct de vedere: nu-i plăceau, sub raport artistic, giuvaericalele.CĂL. sub rezerva ..., cu condiţia ... sub semnătura (cuiva), avînd drept autor (pe ...). sub (sau în) semnul ..., sub conducerea ..., sub protecţia ..., sub auspiciile ..., sub egida ...; în condiţiile ..., în cadrul ..., în virtutea ...; dominat de ...: vara acelui an se vestea sub semnul ropotelor de grindină.CEZAR.P. sub toate raporturile, din toate punctele de vedere: a fost pregătit sub toate raporturile pentru a croi un drum nou.VLAH. sub toate rezervele, fără nici o garanţie. a suci gîtul cuiva, a omorî pe cineva. a suci mintea (sau minţile) (cuiva), a zăpăci, a amăgi (pe cineva): te-ntreabă, te ispiteşte, pînă mintea ţi-o suceşte.POP. a suci şi a răsuci (pe cineva), a hărţui (pe cineva): l-au sucit, l-au răsucit, nimic n-au putut stoarce din el grangurii.STANCU. a nu suferi comparaţie cu ..., a fi mai presus de ... a suferi de gălbenare rusească, (glumeţ) a fi beţiv. a-i sufla în borş (cuiva), a se amesteca în treburile (cuiva): mie unuia ... nu-mi suflă nimene în borş.CR. a sufla în buze sau a bate din buze, a rămîne păgubaş. a sufla (sau a se uita) în fundul oalei, a trage zdravăn la măsea. a sufla în pungă sau a-i sufla vîntul în pungă sau a avea pe dracu-n pungă sau a-i fi punga ofticoasă sau a da de fundul pungii, a nu (mai) avea bani, a termina banii, a nu (mai) avea resurse.
a sufla pe gaură suflet călător
a sufla pe gaură, a nu avea cheia uşii de la intrare. suflet călător, bolnav incurabil; cu un picior în groapă.
suflet de creştin a suge la două oi a se sui călare
suflet de creştin, creştin: de ce n-aş face şi eu un bine, să scap de la moarte suflet de creştin? POP. a suge (de) la două oi, (fig. ) a trage concomitent foloase din două părţi. a se sui călare, a încăleca: suindu-se apoi şi el călare, se porni mai departe.POP. a i se sui (sau a-i intra, a i se urca) fumurile la (sau în) cap (cuiva), a se înfumura: îi intrase fumurile în cap că ar fi ceva de dînsul.ISP. a i se sui piperul la nas (cuiva), a se supăra. a suna (sau a răsuna) a sec, a suna (sau a răsuna) ca un lucru gol: totuşi mi se părea că rîsul acela e prea prefăcut, prea sună a sec.REBR. a-i suna (sau a-i bate) ceasul (cuiva), a veni sorocul (să moară) (cuiva). a suna cocoaşa (cuiva), a bate (pe cineva). a-i suna (sau a-i bate) scîndura cuiva, a sosi momentul morţii cuiva, a-i suna ceasul cuiva: dar noi atunci ne-om lăsa, cînd ne-a bate scîndura.POP. a se supăra (sau a se înfuria, a se mînia) (ca) văcarul pe sat, a se supăra în mod nejustificat pe cineva: se mînie văcarul pre sat; satul nu ştie nimic.NEGR. sus şi tare, cu voce ridicată; decis, hotărît: striga sus şi tare că el nu e de acord.CEZAR.P. şade rău, nu se cade, nu se cuvine: să învăţ eu pe dumnezeu? şade rău! POP. şade ruşine, (pop. ) este ruşinos (să ...): şade ruşine asta să o facă un voinic.PANN. şalvarii lui Mahomet, (reg. ) moaşte. şapte poşte şi un popas, distanţă foarte mare.
a i se sui fumurile la cap a i se sui piperul la nas a suna a sec a-i suna ceasul a suna cocoaşa a-i suna scîndura cuiva a se supăra văcarul pe sat sus şi tare şade ruşine şalvarii lui Mahomet şapte poşte şi un popas
a şedea asupra cuiva a şedea ca cîinele nimănui a şedea ca dracu-n spini a şedea ca fata vătămanului a şedea ca găina în lemne a şedea ca lupul la răspîntie a şedea ca o fată mare a şedea ca o mireasă a şedea cloşcă a şedea cu braţele încrucişate a şedea cuc a şedea cu capul pe tipsie a şedea cu curul în cenuşă a şedea cu dinţii la stele a-i şedea cu greu
a şedea asupra cuiva, (înv. ) a incomoda, a deranja (pe cineva) cu prezenţa, cu pretenţii exagerate: atîţa oameni ce umbla cu slujba aceea era o mare nevoie, şăzind asupra saracilor cu lunile. (a.1757).URIC. a şedea ca cîinele nimănui, a fi lipsit de sprijin (moral sau material). a şedea ca dracu-n spini (sau pe mărăcini, în cînepă), (reg. ) a fi într-o situaţie neplăcută. a şedea (uitată) ca fata vătămanului, (reg .) a-şi irosi timpul neavînd griji, obligaţii: fiind Irinuca dusă în sat şi avînd obicei a şedea uitată ca fata vătămanului.CR. a şedea ca găina în lemne, (reg. ) a fi posac, tăcut. a şedea ca lupul la (sau în) răspîntie, a pîndi. a şedea ca o fată mare, a fi sfios, a fi timid: rîdeam de dînsul că şede ca o fată mare.NEGR. a şedea ca o mireasă, a fi sfios, timid. a şedea cloşcă, a cloci. a şedea cu braţele (sau cu mîinile) încrucişate, a sta cu braţele încrucişate; a nu face nimic. a şedea cuc, a fi singur; a sta retras. a şedea cu capul pe tipsie, (reg. ) 1) a se căi de o faptă reprobabilă; a fi smerit; 2) a nu ieşi în lume; a trăi retras. a şedea cu curul în cenuşă, a fi leneş. a şedea cu dinţii la stele (sau la soare), a nu avea ce mînca, a răbda de foame: caii tăi or să şează cu dinţii la stele.AL. a-i şedea cu greu, (reg. ) a fi într-o situaţie neplăcută: nici un pic nu-mi pare rău, ci-mi şede cîta cu greu, că ţ-am luat năravul tău.POP.
a şedea de faţă a şedea după cineva a şedea împotrivă a şedea în două luntri a şedea în inima cuiva a şedea în nădejdea cuiva a şedea în pat a şedea în picioare a şedea în scaun a şedea între două hotare a şedea la cinste a-i şedea la inimă a şedea laolaltă a şedea la prînz a şedea la răcoare a şedea parcă i-a murit mireasa a şedea pe bani a şedea pe capul cuiva a şedea pe comoară a şedea pe ouă a şedea pe trandafiri a şedea pe urechile cuiva a şedea pe vatră a-i şedea popa la cap a şedea strîmb şi a judeca drept şerbul dumneavoastră ! şezi binişor! şi-a băgat dracul coada şi-a găsit hîrbul capacul şi lelea bărbatul şi-a găsit sacul peticul
a şedea de faţă, a fi prezent. a şedea după cineva, a aştepta pe cineva: mărită-te, mîndra mea, după mine nu şedea, că eu nu-ţi mai duc grija.POP. a şedea împotrivă, a se împotrivi, a se opune, a rezista: încolo altceva n-are putere să şadă împotrivă.SAD. a şedea (cu curul) în două luntri, 1) a fi duplicitar; 2) a fi indecis. a şedea (greceşte) în inima cuiva, a şti tot ceea ce gîndeşte cineva: pacea e numai în gură-ţi; o! cum în inimă-ţi şăz; vrei să mă-nşăli şi pă mine? HEL. a şedea în nădejdea cuiva, a conta pe cineva, a se bizui pe cineva: mărită-te, nu şedea, nu şedea-n nădejdea mea.POP. a şedea în pat (sau în casă), (pop. ) a zăcea (bolnav). a şedea în picioare (sau drept), (despre cereale) a avea paiul vertical. a şedea în (sau la) scaun, (înv. ) a se înscăuna, a se urca pe tron: au venit în ţară, de au şăzut la scaun în anii 7099.URECHE. a şedea între două hotare (sau între două scaune), (reg. ) a fi nehotărît:Izahar vafi asin tare şi va şedea între doao hotară.PALIA. a şedea la (sau în, (înv. ) cu) cinste, (pop. ) a avea, a căpăta toată consideraţia: dacă şăzi la cinste şi toţi îngrijesc de tine, cum zici, de ce le împungi degetele? CR. a-i şedea la inimă (cuiva ceva), (fam. ) a fi preocupat de ceva: examenul îi şedea însă la inimă şi nu-l putea da fiindcă n-avea bani.CĂL. a şedea laolaltă (sau necununaţi), a trăi în concubinaj. a şedea la prînz, a prînzi. a şedea la răcoare (sau la zdup), (fam. ) a fi întemniţat. a şedea parcă i-a murit mireasa (sau parcă nu-i place mirele, parcă i-a căzut iapa din ham), a fi supărat, posac. a şedea pe bani, a fi bogat: şedeai pe bani şi umblai cu căleaşcă.PANN. a şedea pe capul cuiva, 1) a fi întreţinut; 2) a plictisi cu insistenţele (pe cineva) . a şedea (ca dracu) pe comoară, a fi bogat şi zgîrcit. a şedea pe ouă, a cloci. a şedea pe trandafiri, a duce o viaţă comodă, fără neplăceri şi eforturi. a şedea pe urechile (sau pe spinarea) cuiva, a fi întreţinut de cineva. a şedea (sau a cloci) pe vatră, a lenevi, a trîndăvi. a-i şedea popa la cap, a fi pe moarte. a şedea strîmb şi a judeca (sau a vorbi, a grăi) drept, a discuta cu francheţe: să şedem strîmb şi să judicăm drept.OD. (sînt) şerbul (sau servitorul, sclavul) dumneavoastră (sau al dumitale)!, (sînt) sluga dumneavoastră!: adio, domnul meu, ... sînt şerbul d-tale! NEGR. şezi binişor!, fii cuminte!: da şezi ghinişor, măi ghimone! POP. şi-a băgat dracul coada, dracul e vinovat de asta. şi-a găsit hîrbul capacul şi lelea bărbatul, şi-a găsit sacul peticul. şi-a găsit sacul peticul sau cum e sacul, şi peticul sau după sac, şi peticul, (despre oameni), cum e Tanda, e şi Manda.
şi-a găsit tingirea capacul şi-a înecat sufletul şi-ar mînca tina de sub unghie şi-a trăit traiul, şi-a mîncat mălaiul şi cu asta, basta! şi dimineaţa şi seara şi mai decît ... şi mai mult nu şi mai şi {oldan viteazul a şopti în biserică a şterge cu buretele a se şterge de datorie a se şterge de la inima
a şterge de pe faţa pămîntului a şterge de pe răboj a şterge din inimă a i se şterge lăscaia a-şi şterge mîinile a-şi şterge nasul cu mîneca a o şterge paralîc
a se şterge pe bot şterge-ţi balele! şterge-ţi mucii! a şti adînc din cărţi a nu şti bechiu a nu şti boabă a nu şti boabă de carte a nu şti buche a nu şti buche
şi-a găsit (sau şi-a aflat) tingirea capacul (şi lelea bărbatul) sau după tingire şi capacul, şi-a găsit sacul peticul. şi-a înecat sufletul (sau amarul), (pop .) a băut pînă nu mai ştie de el. şi-ar mînca (şi) tina de sub unghie, e îngrozitor de zgîrcit. şi-a trăit traiul, şi-a mîncat mălaiul, a îmbătrînit, i-a trecut vremea. şi cu asta, basta!, am terminat (discuţia)! şi dimineaţa şi seara (şi amiazăzi) sau (şi) seara şi dimineaţa şi (într-)amiazăzi, în tot timpul, mereu; de dimineaţa şi pînă seara, de dimineaţă şi pînă în seară, din seară pînă-n zori. (încă) şi mai (şi) decît ..., şi mai mult, şi mai grozav: ospătă pe Făt-Frumos şi mai şi decît Gheonoaia.ISP. şi mai mult (sau multe) nu, nimic altceva decît ...; în orice caz; neapărat: ei, cum căzui eu, neiculiţă! ... sămi rup nasul şi mai mult nu. DELAVR. şi mai şi, mai ceva: eu ştiu ceva şi mai şi.CAR. Şoldan viteazul, om fricos. a şopti în biserică,(reg. ) a bîrfi, a cleveti. a şterge cu buretele (ceva), a da uitării (o greşeală a cuiva): acum trebuie să uităm; să ştergem totul cu buretele.STANCU. a se şterge de datorie, (reg. ) a-şi achita o datorie. a se şterge de la inima (cuiva), (despre oameni) a pierde bunăvoinţa, prietenia, afecţiunea cuiva. a şterge (sau a rade, a stinge) de pe faţa pămîntului (pe cineva sau ceva), a distruge, a nimici; a ucide (pe cineva sau ceva): nu care cumva să bleşteşti din gură cătră cineva despre ceea ce-a urmat între noi, că team şters de pe faţa pămîntului.CR. a şterge de pe răboj (pe cineva sau ceva), 1) a da uitării; 2) a scăpa de o datorie. a şterge din inimă (sau din minte) (pe cineva), a da uitării (pe cineva): şterge din inima ta pe cel ce adioţi zice! AL. a i se şterge lăscaia (cuiva), (înv. şi pop. ) a-şi pierde renumele, consideraţia, autoritatea etc.: ţ-a mers vestea cînd ţ-a mers, d-acum leţcaia ţi s-a şters.PANN. a-şi şterge mîinile, (rar ) a-şi declina răspunderea. a-şi şterge nasul cu mîneca, a fi prost crescut. a o şterge paralîc, (înv. şi reg. ) a merge aiurea, a umbla fleaura. a se şterge (sau a se linge, a se rade) pe bot (sau pe gură, pe buze, pe guriţă, pe mîini, pe barbă) sau a se şterge la bot (de ... sau despre ...), (fam. , iron. ) a-şi lua gîndul (de la ceva), a fi nevoit să renunţe (la ceva): apoi dacă-i pe-aşa, află că te-ai lins pe bot de straie.POP. şterge-ţi balele!, (reg. ) taci! ţine-ţi gura! şterge-ţi mucii!, (fam. ) vezi-ţi de nasul tău! a şti adînc din cărţi, (înv. ) a fi foarte învăţat: adînc din cărţi ştia.NEC. a nu şti (sau fără a şti) bechiu, a nu şti nici o boabă: începi a bolborosi turceşte, fără să ştii bechiu măcar.CR. a nu şti (nici o) boabă, a nu şti absolut nimic. a nu şti boabă de carte, a fi analfabet: sărmane omule, dacă nu ştii boabă de carte, cum ai să mă înţelegi? CR. a nu şti buche, a nu şti nimic. a nu şti (nici o) buche (sau bechi, boabă, boacă, iotă), a nu şti nimic.
a nu mai şti ce să fac de ... a şti ce şi cum a nu şti ce vrea a şti chichirezul
a şti carte, 1) a avea noţiuni (elementare) de scriere şi citire: blăstemul nu producea nici un efect, din cauză că hoţii nu ştiau carte.AL. ; 2) a avea cunoştinţe temeinice (într-un anumit domeniu), a fi (foarte) învăţat: avea el toate păcatele de pe lume, însă carte, ce-i dreptul, ştia.POP. a nu şti ce e frica, a fi foarte curajos. a şti (sau a vedea) ce-i (sau cît îi) face (sau plăteşte, poate) pielea (sau osul) (cuiva), a şti ce poate, de ce e în stare (cineva); a şti cîte parale face (cineva). a nu (mai) şti ce să (se) (mai) facă, a nu (mai) găsi nici o soluţie pentru a ieşi dintr-o încurcătură: nu mai ştia ce să facă ca să mulţumească lui Făt-Frumos că-i scăpase copilul de la moarte.ISP. a nu mai şti ce să fac de ..., a fi copleşit de ...: cînd a văzut pe Malca, nu mai ştia ce să facă de bucurie.CR. a şti (sau a afla) ce(-i) şi cum (e), a fi bine informat despre ceva. a nu şti ce vrea, a nu putea lua o hotărîre, a fi nedecis, a şovăi. a şti chichirezul, a cunoaşte secretul (a ceva).
a şti cîte parale face cineva a nu şti cîte parale face sfanţul a şti cît îi poate cojocul cuiva
a şti cîte parale face cineva, a fi lămurit, edificat în privinţa (valorii, caracterului, meritelor etc.) cuiva. a nu şti cîte parale face sfanţul, (reg. ) a nu şti să aprecieze la timp ceva sau pe cineva. a şti cît îi poate cojocul cuiva, a şti de ce e în stare cineva, cît îl ţine cureaua pe cineva.
a şti carte a nu şti ce e frica a şti ce-i face pielea a nu şti ce să facă
a şti cît preţuieşte ceva
a nu şti cuiva de nume a nu şti de bărbat a nu şti de casă de masă a nu şti de căpătîiul cuiva a şti de dragul cuiva a şti de frică a şti de glumă a nu şti de nume cuiva a şti de rost cuiva a nu şti de seama cuiva a nu şti de sine
a şti de ştirea a nu şti de unde să iei pe cineva
a şti cît preţuieşte ceva (sau cineva), a nu-şi face iluzii despre ceva (sau cineva), a şti (din experienţă) că nu trebuie să contezi pe ceva (sau pe cineva): ştia din încercare cît preţuieşte şi credinţa eunucilor.FIL. a nu (mai) şti (sau auzi) cuiva de nume sau a nu (mai) şti (sau auzi) de numele cuiva, 1) a nu mai şti nimic despre cineva: am şi eu o fiică-n lume şi nu-i mai auz de nume.POP. ; 2) (în imprecaţii) pleacă şi să nu te mai întorci (niciodată)!: să nu-ţi mai aud de nume pînă nu mi-l aduci! POP. a nu şti de bărbat, (înv. ) a fi castă, neprihănită: cum să nasc fiiu, că de bărbat nu ştiu.VARLAAM. a nu (mai) şti (nici) de casă (nici) de masă sau a nu i se mai şti (cuiva) de masă (sau de mîncare), a nu avea tihnă, linişte. a nu şti de căpătîiul cuiva, a nu şti nimic de soarta cuiva: îşi aduse aminte de tatăl său şi de mumă-sa şi se întristă, că nu ştia nimic de căpătîiul lor.ISP. a şti de dragul cuiva, a face pe placul cuiva; a iubi pe cineva: de dragul dumitale ştie chiar şi sfîntul soare.POP. a şti de frică (sau de frica cuiva) sau (reg. ) a şti frică, a se teme (de cineva): şi acolo sus, omul tot regele firii e, căci chiar şi dracul îi ştie de frică.POP. a (nu) şti de glumă, a (nu) avea simţul umorului: vina e a lor, că nu ştiu de glumă!POP. a nu (mai) şti de nume cuiva sau a nu (mai) şti de numele cuiva, a nu mai şti nimic despre cineva. a (nu) şti de rost(ul) cuiva, a nu şti nimic despre cineva: nu-i ştia de rost de vreo trei zile.ISP. a nu şti de seama cuiva, (pop. ) a nu avea cunoştinţă despre ce face, unde se află etc. cineva: l-a întrebat despre bărbatul ei şi fiu-său nu ştie de seama lui nimic.ISP. a nu (mai) şti de sine (sau de lume), 1) a-şi pierde cunoştinţa; a fi inconştient (de ...): fiind ostenit şi cam beut, adurmi iute, cît nu mai ştia de el.POP. ; 2) a se zăpăci. a şti (sau a afla) de ştirea (cuiva) sau a-i şti de ştire (cuiva) sau a-i şti ştire (cuiva), a avea informaţii în legătură cu cineva; a avea în vedere, a avea în grijă (pe cineva): puţini au rămas pe aici şi nu le mai ştim de ştire.VLAH. a nu şti de unde să iei pe cineva, a nu-şi aminti în ce împrejurare a cunoscut pe cineva.
a şti de urma cuiva a şti dincotro bate vîntul a şti harul unui lucru ştii , colea ştii că ai haz?
a (se) şti de urma cuiva sau a-i şti (sau a i se şti) de urmă cuiva, a avea informaţii, veşti despre cineva. a şti dincotro bate vîntul, a cunoaşte sensul evoluţiei lucrurilor şi a se adapta acestuia. a şti harul unui lucru, a se pricepe la ceva: nişte babe bătrîne, care ştiu harul la pîne.POP. ştii (sau ştiţi), colea, zdravăn, de soi, de seamă, extraordinar: am văzut pe Radu haiducul ... era, ştii, colea, voinic din patruzeci, rupea piatra-n mînă.FIL. ştii că ai (are etc.) haz?, (iron. ) ştii că eşti (e etc.) amuzant, nostim?
a şti patarama cuiva a nu şti pe ce lume se află a şti pe degete
ştii că-mi placi? (sau că mi-ai plăcut?) sau ştii că eşti bine?, exprimă mirarea, dezaprobarea în faţa unei propuneri, a unei afirmaţii etc. care nu-ţi convine: ştii că-mi placi! păi cînd l-oi vedea, pici jos.CĂL. ştii (sau ştiţi) ce (sau ceva, una)?, fii atent!, ascultă!: stăpîne, ştii ce? culcă-te şi te odihneşte.CR. ştii (sau ştiţi) cine (sau ce), îl (sau o) cunoşti (sau cunoaşteţi. a şti în ce apă (sau ape) se scaldă cineva, a şti ce fel de om e, cîte parale face cineva. a nu şti în ştirea sa nimic, (reg. ) a nu avea nimic pe conştiinţă. a nu şti la ce margine (îi) va ieşi (ceva), a nu şti ce şanse de reuşită va avea. a nu şti la ce sfînt să se mai închine, (fam. ) a epuiza toate posibilităţile de a găsi sprijin sau protecţie: boierii nu mai ştiau la ce sfînt să se mai închine.CONV.LIT. a şti lecţia (sau rolul), 1) a vorbi (sau a proceda) după cum a fost învăţat (de cineva); 2) a se comporta în mod corespunzător într-o anumită împrejurare, ca şi cum ar fi pregătit dinainte (sau chiar a şi pregătit) ceea ce spune sau ceea ce face. a nu şti (nimeni) marginile (a ceva), a fi foarte întins, foarte mare; a fi nesfîrşit, nemărginit: ţara lor era aşa de mare, de nu-i ştia nimeni margenile.POP. a-i şti (cuiva) meleagul, a-i cunoaşte (cuiva) secretele, gîndurile. a nu şti multe, 1) a fi ignorant; 2) a şti puţine şi bine; 3) (fig. ) a fi categoric, ferm în situaţiile complicate; a simplifica lucrurile. a nu şti nici cu spatele, a nu şti absolut nimic. a nu şti nici de hăis, nici de cea, a fi nepriceput; a nu asculta de nimeni. a nu(-l) şti (sau a nu(-l) auzi, a nu(-l) afla, a nu(-l) simţi) nici pămîntul, a nu afla, a nu auzi nimeni (despre cineva sau ceva): să nu te ştie nici pămîntul.SAD. a nu şti nici şapte, nici opt, a nu şti nimic. a şti numai de ciomag, a nu înţelege de vorbă bună, a şti numai de frică, de bătaie. a i se şti numai numele (cuiva sau la ceva), a fi rămas o amintire vagă (despre cineva sau ceva): oastea, căreia numai numele-i se mai ştia, o înfiinţă tot din oameni unul şi unul.ISP. a nu şti (sau a nu pricepe) o boacă, (reg. ) a nu şti (sau a nu pricepe) nimic. a şti papara (sau păpara) cuiva, a cunoaşte firea (aspră) a cuiva: îi ştii tu păpara lui! CAR. a şti patarama cuiva, (pop. ) a cunoaşte slăbiciunile, defectele cuiva; a şti cîte parale face cineva: ştiu eu patarama lor.VLAH. a nu şti pe ce lume se află, a nu-şi da seama de ce se întîmplă în jurul său. a şti pe degete, a cunoaşte în detaliu.
a şti pe de rost
a şti (sau a spune, a recita) pe de rost (sau de-a rostul, (înv. ) de rost, pe dinafară, ca apa, ca pe apă, ca pe Tatăl Nostru) (ceva), 1) a şti (sau a spune, a recita) pe dinafară: cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost? EM. ; 2) a cunoaşte foarte bine: propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost.EM.
ştii că-mi placi? ştii ce ? ştii cine a şti în ce apă se scaldă cineva a nu şti în ştirea sa nimic a nu şti la ce margine va ieşi a nu şti la ce sfînt să se mai închine
a şti lecţia a nu şti marginile a-i şti meleagul a nu şti multe a nu şti nici cu spatele a nu şti nici de hăis, nici de cea a nu şti nici pămîntul a nu şti nici şapte, nici opt a şti numai de ciomag a i se şti numai numele a nu şti o boacă a şti papara cuiva
a nu mai şti pe unde să scoată cămaşa a-i şti potecile cuiva
a şti una
a nu mai şti pe unde să scoată cămaşa, a nu mai şti cum să iasă dintr-o situaţie dificilă, a fi la ananghie. a-i şti potecile cuiva, (reg. ) a cunoaşte secretele cuiva. a şti (sau a învăţa, a înţelege, a cunoaşte) rostul (sau rosturile), a şti (sau a învăţa, a înţelege, a cunoaşte) sensul, mersul unui lucru; a fi familiarizat cu ceva: nimeni nu ştie mai bine ca mine rostul comunei.ARGHEZI. a şti (sau a cunoaşte) seama (sau seamă) (cuiva sau a ceva), (pop. ) a fi familiarizat (cu cineva sau cu ceva): eu ştiu sama petrecerilor şi a prieteniilor! striga el.SAD. a şti şi toaca în (sau din) cer, a şti multe lucruri; a face pe atotştiutorul, pe înţeleptul: cică-s patrioţi, liberali, progresişti, ... oameni mari, învăţaţi de ştiu şi toaca-n ceri.AL. a şti toate potecile, (reg. ) a şti foarte bine ceva. (nici) nu ştiu, (nici) n-am văzut (nici pe-acolo n-am trecut sau nici în seamă n-am băgat), nu mă bag, nu mă amestec. (doar) ştiu (bine) că ..., bineînţeles că ..., fireşte că ...: doar ştiu că n-am să-mi oftigesc eu iapa pentru gustul tău.HOGAŞ. (mai) ştiu (şi) eu? ... sau eu ştiu? ..., cine poate şti? habar n-am: mai ştiu eu cum să zic, ca să nu greşesc? CR. ştiu eu ce ştiu (ştii tu ce ştii etc.), am (ai etc.) motivele mele (ale tale etc.) pentru a gîndi, a spune, a face astfel: toţi dădură din cap, rîzînd, că ştiau şi ei ce ştiau.CAMIL.P. a şti una (şi bună), a avea idei, convingeri puţine şi de nezdruncinat; a fi statornic în păreri, a nu ceda: el ştia una şi bună: cînd o zice da, să fie da; cînd o zice nu, apoi nu.ISP.
a o şurubui tace şi coace tace şi face
a o şurubui, (pop. şi fam. ) a recurge la şiretlicuri: m-ai tot cihăit de cap pînă acum să mă însor ... de miai aprins pofta de însurat, şi apoi acum tot tu o şurubuieşti ş-o întorci, cum îţi vine ţie la socoteală.CR. tace şi coace, plănuieşte (pe ascuns) o răzbunare. tace şi face, 1) îşi vede liniştit de treabă, fără vorbă multă; 2) pune la cale, unelteşte.
a şti rostul a şti seama a şti şi toaca în cer a şti toate potecile nu ştiu, n-am văzut ştiu că ... ştiu eu? ... ştiu eu ce ştiu
taci din gură! tac mă cheamă taler cu două feţe taman pe taman tare de ceafă tare de inimă tare de sfînt tare de spirit tare de virtute tare în colţi tare în coş
taci din gură! sau tacă-ţi (sau tacă-vă, ţine-ţi, ţineţi-vă) gura (sau (fam. ) clanţa, fleanca, gaiţa, guriţa, pliscul, pupăza)! nu mai vorbi!, lasă vorba!, isprăveşte!: tacă-ţi gura, măi Gerilă, ziseră ceilalţi.CR. tac mă cheamă, nu spun o vorbă: apoi intră cu toţii înlăuntru, se tologeşte fiecare unde apucă, şi ... tac mă cheamă.CR. taler cu două feţe, (despre oameni) ipocrit. taman pe taman,chit pe chit, ţanc pe ţanc. tare de ceafă, bogat. tare de inimă (sau de suflet), nemilos,neîndurător: acesta ... era tare de suflet.BARBU. tare de sfînt, (reg. ) incoruptibil: rar găseşti om tare de sfînt.PANN. tare de spirit, (înv. ) inteligent, pătrunzător: cîţiva bărbaţi dintre cei mai tari de spirit au cutreierat archive şi bibliotece străine şi pămîntene.BARIŢIU. tare de virtute, voinic, puternic; sănătos: o babă ... avea trei feciori tari de virtute, dar slabi de minte.CR. tare în colţi, puternic. tare în coş sau tare de chică (sau de vînă) sau cu chica tare, voinic, puternic; sănătos: pe leşii cu chica tare îi avîntă-n spînzurare şi-i înjugă ca să are.AL.
tare în gură a tăcea ca melcul a tăcea ca mortul în păpuşoi a tăcea ca neamţul
a tăcea ca un mut a tăcea din gură a nu tăcea din gură a tăcea mîlc a tăcea mocăniţă a tăcea molcom
a tăcea pitic tăcerea ta, răspunsul meu a tăia bani a tăia bucăţi a tăia buricul a tăia ca dinţii babei
a-l tăia capul a-şi tăia craca de sub picioare a tăia cu atu a tăia cu ferăstrăul a-i tăia cuvîntul a tăia de piroteală
a-i tăia de unghişoară cuiva
tare în gură, (despre cai) nărăvaş: pe calul cel mai iute şi tare-n gură nimic alt îl supune decît frîul şi zăbala.POP. a tăcea ca melcul (sau melc), a nu scoate un cuvînt; a tăcea chitic. a tăcea ca mortul (sau ca porcul) în păpuşoi (sau (reg. ) în cucuruz), (fam. ) a tăcea cînd te simţi cu musca pe căciulă. a tăcea ca neamţul, (rar ) a fi foarte tăcut. a tăcea ca un mut (sau ca munţii, ca pămîntul, ca peretele, ca un lemn) sau a fi mut ca pămîntul (sau ca munţii, ca peretele, ca un lemn), a nu scoate nici un cuvînt (şi a nu face nici un zgomot), a tăcea cu desăvîrşire (spre a nu se da de gol); a fi tăcut (din fire): tace ca pămîntul şi-i tremură carnea pe dînsul de frică.CR. a tăcea (sau a nu mai beşteli) din gură, a nu mai vorbi, a tăcea molcom: tăcu din gură şi înghiţi ruşinea.ISP. a nu (mai) tăcea din gură sau a nu-i tăcea gura, a vorbi mult, a vorbi întruna: prin întuneric bîjbîiesc prin casă şi cad, recad şi nu mai tac din gură.BACOVIA. a tăcea mîlc(ă), a nu spune nici un cuvînt, a tăcea chitic: tîlharii rămaseră ca scrişi de părete şi tăcură mîlcă.ISP. a tăcea mocăniţă, (reg. ) a nu scoate o vorbă. a tăcea molcom, a tăcea mîlc: iar boierul ... a înghiţit găluşca şi-a tăcut molcom. CR. ; Adam pricepu ..., însă, ca omul iubitor de pace, tăcu molcom.POP. a tăcea pitic (sau (reg. ) chitic, ca piticul, ca piticul în baltă, ca un peşte, ca peştele), a nu scoate o vorbă; a tăcea mîlc: de aceea, plecă capul ruşinat în faţa Atotştiitorului şi tăcu chitic.POP. ; tace ca peştele şi tremură ca varga de frică.CR. tăcerea ta, răspunsul meu, (pop. ) tăcerea ta e elocventă. a tăia bani (sau monedă), (înv. ) a bate monedă: pentru bani ce au tăiat, sînt încredinţat că-i va fi trimis chir Iordache dumitale. (a.1790).IORGA. a tăia (în) bucăţi, 1) a ucide (pe cineva), a ciopîrţi (pe cineva): paloşul el şi-l scotea, pe smău bucăţi îl tăia.POP .; 2) a îmbucătăţi (ceva). a tăia buricul (cuiva), (fig. ) a potrivi un lucru cum trebuie. a tăia ca dinţii babei, (despre unelte) a fi tocit, uzat: alt cuţit n-ai? că ăsta taie ca dinţii babei! a-l tăia capul (pe cineva), 1) a pricepe, a crede: criticii ... sînt liberi să judece, după cum îi taie capul.CAR. ; atîta m-a tăiat capul şi m-a dus mintea.ISP. ; 2) a-i veni o idee neaşteptată în minte (cuiva). a-şi tăia (singur) (sau a-i tăia cuiva) craca (sau creanga) de sub picioare, a-şi periclita (singur) (sau a-i periclita cuiva) situaţia, soarta. a tăia cu atu, (la jocurile de cărţi) a bate cu atuul. a tăia cu ferăstrăul, (fig. ) a sforăi. a-i tăia (sau a-i curma, a-i reteza) cuvîntul (cuiva), a întrerupe vorba cuiva: dară împăratul îi tăie cuvîntul.ISP. a tăia de piroteală, a face să-i treacă cuiva somnul: „Tragi la somn? Stai că eu am leac să-ţi tai de piroteală“. Şi mi-a şi pus mîna-n păr.CAR. a-i tăia de unghişoară cuiva, (reg .) 1) a pune la punct (pe cineva): Apolon nici că-l băga în seamă; doară viindu-i cu greaţă de atîta cutezare, vru în cele din urmă să-i taie de unghişoară.ISP. ; 2) a lua viaţa (cuiva), a omorî (pe cineva).
a tăia din obricăriţă cuiva a tăia din rădăcină a tăia drum a i se tăia drumul a tăia drumul a tăia frunză la cîini a tăia fuga a-i tăia ghearele a-i tăia gura în săbii a i se tăia inima a tăia împrejur a tăia în carne vie a tăia în grindă a-l tăia la ficaţi a-şi tăia lanţurile a-l tăia la ramazan a-şi tăia mîneca şi a fugi a tăia mutre
a tăia nasul a tăia nodul gordian a tăia pe cineva a tăia piroane
a-i tăia pofta de ceva a-i tăia pofta de mîncare a-i tăia posluşul
a tăia din obricăriţă cuiva, (înv. şi reg. ) a struni pe cineva, a-l învăţa minte: s-a găsit cine să-ţi taie din obricăriţă.PANN. a tăia (sau a rupe, a curma, (înv. ) a surpa, a slăbi) din rădăcină, a tăia (sau a rupe, a curma) complet, din temelii: ai surpat din rădăcină cumplitele asuprele.CONACHI. a(-şi) tăia drum (sau cale, cărare), a-şi croi drum: un melc îşi taie drumul prin grădină de-a dreptul, ca un tanc de gelatină.TOP. a i se tăia drumul (sau drumurile, cărările) (cuiva), a se afla în încurcătură, a întîmpina piedici: aici mi sa tăiat drumul devrăjmaşi.GHICA. a tăia drumul (sau calea, ieşirea) (cuiva), a ieşi înaintea cuiva, a opri din drum (pe cineva): a ieşit haita de cîini de la maiorul din colţ şi i-a tăiat drumul lui coate-goale.CAR. a tăia (sau a toca) frunză la cîini (sau cîinilor), a trîndăvi, a nu face nimic. a (o) tăia fuga, a fugi: răbdai una, răbdai două ... lăsai şuba, tăiai fuga.POP. a-i tăia ghearele (cuiva), 1) a-i reteza posibilitatea de a fura (cuiva); 2) a pune la punct (pe cineva). a-i tăia gura în săbii, a vorbi curent o limbă (străină): băiatul ... era deştept şi-i tăia gura în săbii şi pe româneşte şi pe franţuzeşte.BASS. a i se tăia inima (cuiva), 1) a fi cuprins de slăbiciune; 2) a-şi pierde curajul: cînd auzi porunca asta şi ameninţarea ce-i făcu, i se tăie inima bietului pici.ISP. a tăia împrejur, (înv. ) a face circumcizie: dăruise împăratului, cînd ş-au tăiat feciorul împregiur, un baptiseriu foarte cu meşteşug făcut din argint.ŞINCAI. a tăia în carne vie, 1) a curma răul prin măsuri radicale; 2) a fi crud, nemilos: n-avea mamă, n-avea tată; tăia în carne vie.SAD. a tăia în grindă, a nu face nimic. a-l tăia (sau a-l seca) la ficaţi (pe cineva), 1) a simţi o durere puternică în regiunea ficatului; 2) (fig. ) a-i pricinui un necaz, o supărare cuiva. a-şi tăia lanţurile, a se elibera. a-l tăia la ramazan (pe cineva), a-i fi foame (cuiva). a-şi tăia mîneca şi a fugi, a evita o pagubă mare cu un sacrificiu mic. a tăia mutre, a se strîmba, a se schimonosi: un bătrîn mucalit silindu-se a tăia mutre evlavioase.EM. a tăia (sau a frînge, a rupe, a scurta) nasul (cuiva), a înfrîna elanul (cuiva); a pedepsi, a umili, a pune la locul lui (pe cineva): cînd m-am dus să-mi iau muiere, m-am lăcomit la avere ... tot cu-aceea-mi taie nasu.POP. a tăia nodul gordian, a rezolva tranşant o problemă (aparent) insolubilă. a tăia pe cineva, (fam. ) a întrece pe cineva: dinspre partea averii, n-am ce-i zice! a tăiat nu numai satul nostru, dar toate satele dimprejur.IOVESCU. a tăia piroane, (fam. ) 1) a tremura de frig; 2) a spune minciuni. a-i tăia (sau a i se tăia) (toată) pofta (sau gustul) de ceva (cuiva), a-i trece (sau a face să-i treacă) (cuiva) pofta de a obţine ceva sau de a face ceva: peste vreo cîteva zile am mai tăiet gustul de popie unuia.CR. a-i tăia (sau a i se tăia) pofta de mîncare, a face să-i treacă (sau a-i trece cuiva) pofta de mîncare: chinurile amorului ... nu-i tăiase şi pofta de mîncare.GANE. a-i tăia (sau a-i lua) posluşul (cuiva), (reg. ) a-i lua apa de la moară (cuiva).
a-i tăia prin cap a tăia scara tămîia-dracului tărie de cap a se tăvăli de bucurie a-şi tăvăli obrazul teancuri-teancuri
te-aş băga în sîn, dacă ai încăpea de urechi te fac o tablă te fac un film? te joci cu ţara-n bumbi ? teleleu-Tănase te mănîncă pielea ! temător de Dumnezeu a se teme a-şi teme cojocul a se teme de umbră te miră de nu ... te miri ce te miri cine te miri cum te miri unde te pomeneşti că ... a termina cu cineva a teşmeni în bătăi te trezeşti la oi?
a-i (sau a-l) tăia prin cap (sau prin gînd, prin minte), a-i veni, a-i trece prin minte, a se gîndi: de multe ori îi tăia prin cap să se depărteze, să-şi ducă pe Rafila undeva, unde să nu i-o zărească ochi omenesc.REBR. a tăia scara (cuiva), (reg. ) a împiedica (pe cineva) să facă ceva. tămîia-dracului, (reg. ) tutun: vru să-şi aprindă luleaua, dar îşi aduse aminte la timp că nu te poţi spurca cu tămîia-dracului cînd jertfeşti o zi lui Dumnezeu.REBR. tărie de cap (sau de cerbice), (înv. ) încăpăţînare, îndărătnicire: rămîne ... în credinţa deşartă şi în nebuna tărie de cap.ŢICHINDEAL. a se tăvăli de bucurie, a se bucura foarte mult: cel două duşmance începură să se vorbească de rău ... şi diavolul se tăvălea de bucurie.STĂNOIU. a-şi tăvăli obrazul, (reg. ) a se compromite. teancuri-teancuri, (aşezat) unul peste altul: puneam cărţile, caietele, teancuri, teancuri, în jurul meu.BRĂESCU. te-aş (l-aş etc.) băga (sau vîrî) în sîn, dacă ai (ar etc.) încăpea (sau dar nu încapi, nu încape etc.) de urechi, (reg. ) îmi eşti (este etc.) nespus de drag: tare-mi eşti drag! te-aş vîrî în sîn, dar nu încapi de urechi.CR. te fac o tablă (sau o carte etc.)?, (fam. ) jucăm o partidă de table (sau de cărţi etc.)? te fac un film?, (arg. ) mergem să vedem un film? te joci cu ţara-n bumbi (sau în nasturi)?, (fam. ) crezi că e joacă? teleleu-Tănase, om sărac. te mănîncă pielea (sau cojocul)!, nu te astîmperi!, nu te potoleşti!: tu, muiere, fii cuminte, că, de te mîncă cojocul, acum am eu ac de el! POP. temător de Dumnezeu, evlavios, cuvios, cucernic: acest împărat era bun, drept şi temător de Dzeu.ISP. a se teme (sau a se speria) (de ceva sau de cineva) ca dracul de tămîie, a se speria foarte tare. a-şi teme cojocul, a se teme, a fi precaut, a fi prudent: fratele cel mai mare, care şi el îşi temea cojocul, trimise ... să vadă ce-i înăuntru.SEVASTOS. a se teme (şi) de (o) umbră (sau de umbra lui), a fi fricos. te miră de nu ..., cine ştie dacă nu ...: de ţinea drumul mai lung, te miră de nu rămînea cu gîtul strîmb.ISP. te miri ce (şi mai nimic(a)), o nimica toată: nu te mai pune şi d-ta atîta pentru te mieri ce şi mai nemica.CR. te miri cine, un oarecare, un oarecine: nu-l putea răpune te miri cine.CR. te miri cum, nu se ştie cum, fără voie. te miri unde, cine ştie unde. te pomeneşti că ..., se poate întîmpla să ..., poate că ..., nu cumva ...: te pomeneşti că nici o injecţie nu eşti în stare să faci? CAMIL.P. a termina cu cineva, a rupe relaţiile, a nu mai sta de vorbă cu cineva: cu vecinii terminase de mult, că se certaseră de la imaş . a teşmeni în bătăi (pe cineva), (reg. ) a sminti în bătaie (pe cineva): spuneţi-mi tot ce ştiţi, că vă teşmenesc în bătăi.STANCU. te trezeşti la oi? sau unde te trezeşti? la oi?, n-ai bun simţ?
a o ticlui
a o (sau a le) ticlui (bine), a minţi convingător: bine ai mai ticluit-o de te-a crezut şi jandarmul.POP.
tigvă goală
tigvă goală (sau seacă), cap sec; om prost: cest din urmă-i om cu minte, cel dintîi o tidvă seacă.COŞBUC.
a tinde cursa
a tinde dreapta pentru ceva a tinde masa a tinde mîna a se tinde pe cruce a tinde undiţa tinereţe-n două beţe tingire spoită tiva, băiete a o tivi la fugă a se tîmpla în prăvit tînăr cu tighel tînd o dată a tîrî barca pe uscat a tîrîi vorba a tîrî în noroi a tîrî piciorul tîrîş-grăpiş a tîrnosi mangalul
tîrţa-pîrţa
a tinde cursa (sau laţul) (cuiva), (înv. şi pop. ) 1) a aşeza cursa (sau laţul) pentru a prinde un animal: doi vînători ... tind laţuri unui cerb.OD. ; 2) (fig. ) a se folosi de mijloace perfide, viclene faţă de cineva: la praznicul sf [i]nţilor apostoli ... cursa sa diiavolul o tinde prin leagene: pentru că celora ce să leagînă de multe ori se tîmplă de cad fără de veaste în pămînt şi mor. ( a.1750).GCR. a tinde dreapta pentru ceva, a sprijini o anumită cauză, a interveni pentru ceva: se duce măria sa Ştefan Vodă la Neamţu ş-acolo ... are să tindă dreapta sa cu buzduganul pentru o pricină veche de doisprezece ani a lui Nechifor Căliman.SAD. a tinde masa, (înv. ) a întinde masa: mease de pururea tinde înainte-ne.CORESI ; iară carii cearcă Domnul, de bine n-or avea lipsă, ce vor avea de tot bine şi masa le va fi tinsă. DOS. a tinde mîna (sau (înv. ) mînă bună, mînă tare) (cuiva), a ajuta, a sprijini (pe cineva): născătoare de D [u]mnezeu, mîntuiaşte-mă,mîna ta cea tare tinzîndu-o robului tău.MINEIUL. a se tinde pe cruce, (înv. ) a se răstigni: vei căuta spre crucea celuia ce te iubeaşte; şi mîinile spre a ta ... cuprindere aceluia ce s-au tins pre cruce. (a.1642).GCR. a tinde undiţa, (înv. şi pop. ) a lăsa undiţa în apă; (fig. ) a atrage, a momi: undiţa dacă voi tinde nădăjduiesc că voi prinde acea care îmi place şi pe voia mea voi face.PANN. tinereţe-n două beţe, (iron. ) persoană în vîrstă, ramolită. tingire spoită, (iron. ) femeie sulemenită. tiva, băiete,şterge-o!, pe-aici ţi-e drumul!: îşi ia cojocul între umere şi biciul în mînă şi tiva, băiete! CR. a o tivi la fugă (sau de fugă, fuga),(reg. ) a o lua la fugă, a o tuli, a o şterge, a fugi: n-am putut înţelege unde spunea că merge, căci o tivise spre casa cu lumină.REBR. a se tîmpla în prăvit(e), (înv. ) a fi de faţă, a fi într-un anumit loc, la vedere: tîmplîndu-să acolo în prăvite o femeaie stricată de un ochi ..., să feace o minune mare şi slăvită asupra ei.DOS. tînăr cu tighel, (fam. ) tînăr elegant. tînd o dată, (înv. ) dintr-o dată: nici un neam nu s-a luminat în adevărate luminări tînd o dată ... dimpotrivă, grăbirea aduce şi sminteli şi greşeli.CONACHI. a tîrî barca pe uscat, a o duce, a trăi greu: ce-or mai tîrî barca pe uscat! ... au să trăiască ca pe vatra focului.IOVESCU. a tîrîi vorba, (reg. ) a vorbi tărăgănat. a tîrî (sau a tîrîi) în noroi (pe cineva), a batjocori, a dezonora pe cineva. a tîrî piciorul, (reg. ) a şchiopăta, a trage piciorul. tîrîş-grăpiş (sau gropiş), cu mare greutate, anevoie; cu chiu, cu vai: tîrîş-grăpiş,scoborîrămgilioana şi ne trezirăm în fundulstrîmt al unei văi.HOGAŞ. a tîrnosi mangalul (sau mangalele), a pierde vremea: nu tîrnosi mangalul, că te usuci.M.CAR. tîrţa-pîrţa (şi nimica sau mai nimic), 1) (despre lucruri) fără valoare; nimic, fleac, moft, bagatelă; 2) (despre oameni) terchea-berchea: un ăla, un tîrţa-pîrţa, picat din nori, de nu ştiu unde, şi-a luat nasul la purtare şi vrea să fie şef! POP.
tîrzie vreme toamna se numără bobocii a toarce în furcă a-şi toarce pe limbă a nu-i toarce pe limbă toartele cerului toată ziua toate alea toate ca toate , dar ... toate cele tobă de ... a toca din gură
a-i toca la ureche
a toca pe vătrai a toca verzi şi uscate a-şi toci gura tocmai ce tocmai pe tocmai
a tocmi cu anul a o toiegi ton de comandă tonul face muzica
topenia pămîntului
tîrzie vreme, (înv. şi reg. ) vreme multă, îndelungată: iară mai pre urmă, mai încoace tîrdzie vreme, îndreptatu-s-au persul a bate pre Mirifeiz.NEC. toamna se numără bobocii, rezultatele muncii se văd la sfîrşit. a toarce în furcă, a-şi cîştiga existenţa torcînd pentru alţii; a munci din greu: mama era însă în stare să toarcă-n furcă şi să învăţ mai departe.CR. a-şi toarce pe limbă, a se gîndi înainte de a vorbi: de-acu nainte să-ţi torci pe limbă cînd îi deschide gura ca să vorbeşti cu mine, auzi tu? AL. a nu-i toarce (mama sau mamă-sa) pe limbă (cuiva), a răspunde, a riposta cu uşurinţă: acestuia nu i-a tors mă-sa pe limbă.POP. toartele (sau torţile) cerului, (reg. ) marginile cerului: dracul ... s-apucă zdravăn cu mînile de torţile cerului.CR. toată ziua (sau ziulica) sau ziua toată (sau întreagă), de dimineaţă pînă seara, din zori pînă în noapte: ca plumbul surd şi rece el doarme ziua toată.EM. toate alea, acele lucruri. toate ca toate (sau toatele), dar ... (sau numai ..., însă ...), celelalte, treacă-meargă, dar ...: toate ca toate, numai poveţele ce ţi-am dat să nu le uiţi.ISP. toate cele(a), (absolut) totul; de toate, cîte şi mai cîte: cînd m-aş potrivi eu babei la toate cele, apoi aş lua cîmpii.CR. ; era năzdrăvană şi ştia toate celea.POP. tobă de ..., plin de ..., doldora de ...: l-am ghicit de pe atunci, dobă de talent.CEZAR.P. a toca din gură, a vorbi într-una, a sporovăi, a flecări: ce să mai tocăm degeaba; iată banii.HASD. a-i toca la ureche (sau la cap) (cuiva) sau a toca la (sau în) cap (pe cineva) sau a toca capul (cuiva), a cicăli, a sîcîi pe cineva; a bate pe cineva la cap: tot mă toacă maică-mea, că mi-i ibovnicul rău; las’să fie că-i al meu! POP. a toca (sau a bate toaca) pe vătrai, (reg. ) 1) a trăi în mare sărăcie, a trage mîţa de coadă: dar-ar moartean el de trai, că de cînd mă însurai, batem toaca pe vătrai şi-n covată n-am mălai.POP. ; 2) a sta degeaba, a pierde timpul. a toca (la) verzi şi uscate (sau cîte-n lună şi în soare), a spune, a îndruga fel de fel de nimicuri, de fleacuri, de palavre: cum îi plăcea lui odată să toace verzi şi uscate.G.M.Z. a-şi toci gura (în zadar sau de pomană), 1) a vorbi fără rost şi fără folos; 2) a nu fi ascultat, luat în seamă: eu îmi tocesc gura, iar vouă nici că vă pasă! tocmai ce, (înv. ) desigur: îţ [i] pare că tocmai ce mi-i întoarce de la creştinătate.DOS. tocmai pe tocmai, (fam. ) exact (aşa), întocmai: cererea ei se îndeplini tocmai pe tocmai.ISP. a tocmi (sau a angaja, a lua, a lucra, a ţine) cu anul (sau cu ziua, cu săptămîna, cu luna), a tocmi (sau a angaja, a lua, a lucra, a ţine) pe (sau pentru) un an (sau o zi, o săptămînă, o lună): apoi eu ... nu mă tocmesc cu anul.CR. a o toiegi, (pop. ) a porni, a o întinde, a o tuli: o duse aşa încet în pădure, luă tîrîşul şi o toiegi cu el spre casă.POP. ton de comandă, ton poruncitor. tonul face muzica, forma e la fel de importantă ca şi conţinutul. topenia pămîntului, (pop .) 1) din cale afară de ..., peste măsură de ..., extraordinar de ..., grozav de ...: s-a îndurat sfîntul de mi-a dat muiere harnică, da rea, topenia pămîntului.DELAVR. ; 2) foarte rău, îngrozitor, groaznic: la noi e topenia pămîntului.POP.
a se topi de căldură a se topi de dor a topi inima a se topi pe picioare a i se topi scuipatul în gură topor de oase tot alba în doi bani tot ce mai rămîne tot chipul tot cuiul îşi are gaura tot doi bani şi un ort tot felul de ... tot timpul tot un drac tot unu şi unu toţi cu toţii toţi dintr-o căciulă scoşi a traduce în viaţă a trage aghioase a trage a mare a trage apa a trage a pămînt a-l trage aţa să ... a trage banul prin barbă a trage bărbi a trage bobii a trage brazdă a-i trage butucul a trage carul la uscat
a se topi (sau a muri) de căldură (sau de sete), a-i fi foarte cald (sau sete) (cuiva): iară vietăţile ... se topesc de căldură şi de sete.POP. a se topi (sau a se ofili, a muri) de dor (sau de dorul cuiva), a-i fi foarte dor (de cineva cuiva), a tînji (după cineva): vin-bădiţă, bădişor, că eu mă topesc de dor! POP. a (i se) topi inima (cuiva) sau a se topi la inimă, a (se) mistui de dragoste, de dor: la inimă mă topesc.POP. a se topi (sau a se usca, a se stinge) pe (sau de pe, din) picioare(le), a se prăpădi pe încetul: atunci am simţit că mă usuc d-an picioarele pe zi ce merge.POP. a i se topi scuipatul în gură (cuiva), (reg. ) a fi pofticios. topor de oase, cal de bătaie: noi sărmanii, topor de oase, vite de beilic.DELAVR. tot alba în doi bani, mereu acelaşi lucru. tot ce mai rămîne, tot ce se mai poate face: tot ce-mi mai rămîne e să plec iar la „vînat“.VLAH. (de) tot chipul (sau felul, soiul), (de) diferite feluri, soiuri; (de) toată mîna. tot cuiul îşi are gaura, tot sacul îşi are petecul. tot doi bani (sau lei) şi un ort, (înv. şi pop. ) tot una: Nărilă, Chirilă, tot într-o rilă, tot doi lei ş-un ort.AL. tot felul (sau soiul) de ..., diferite feluri (sau soiuri) de ..., fel de fel de ...: un tîrguşor viu şi plin de tot soiul de figuri străine.AL. tot timpul sau (înv. ) în tot timpul, fără întrerupere, întruna, neîncetat, mereu: scoate mîna de sub haină, unde a ţinut-o tot timpul.PREDA. tot un drac, tot una, tot aia: parcă dacă m-o găsi dormind nu-i tot un drac! CAR. tot unu(l) şi unu(l) sau tot una şi una, care de care mai ...: avea şi o herghelie însemnată de cai frumoşi, tot unu şi unu.POP. toţi cu toţii, absolut toţi: iar la port dacă soseau, toţi cu toţii se duceau.POP. toţi dintr-o căciulă scoşi, unanimi în păreri. a traduce în viaţă, a pune în aplicare (un principiu, un plan), a înfăptui, a realiza. a trage (la) aghioase (sau un aghios), 1) a cînta pe nas după psaltire; 2) a sforăi în somn; a dormi: măi băieţi, ia amu trageţi la aghioase.CR. a trage (sau a călca) a mare, a-şi da importanţă; a se strădui să intre în rîndurile celor sus-puşi. a trage apa, 1) a vîsli; 2) (fam. ) a da drumul apei la WC. a trage a pămînt (sau a groapă), a fi pe moarte. a-l trage aţa (sau inima) (pe cineva) să ... (sau spre ...), a simţi un imbold spre ..., a fi înclinat să ...: îl trăgea aţa să se ducă pe la Vasileşti.CEZAR.P. a trage banul (sau gologanul) prin barbă, a freca de barbă un ban cîştigat, cu speranţa că îi vor urma alte cîştiguri. a trage (sau a pune) bărbi, (fam. ) a inventa, a înşira verzi şi uscate: lasă, nu mai trage bărbi, că nu se prind! SAD. a trage bobii (sau cu bobii, în bobi), a ghici în bobi. a trage (o) brazdă (sau (înv. ) răzoare), a ara: cîte un plug se mişcă încet, trăgînd o brazdă adîncă.BOGZA. a-i trage butucul (sau clapa) (cuiva), a păcăli, a înşela (pe cineva), a trage pe sfoară (pe cineva); a-i juca un renghi, o festă (cuiva): fetişoara împăratului ne-a tras butucul.CR. a trage carul la uscat, a scăpa de un necaz, de o belea.
a trage cenuşa pe turta sa
a trage chiulul a trage clopotele a trage clopotul a trage concluzia că ... a trage concluzii a trage condeiul
a trage consecinţele a-l trage copiii de poale a trage cortina a trage cu acul
a trage cu buretele a trage cu coasa a trage cu funia a trage cu mătura a trage cu năvodul a trage cu ocheanul
a trage cu ochiul a trage cu peria a trage cu secera a trage cu sfoară a trage cu urechea a i se trage de ceva
a trage cenuşa (sau jarul, spuza) pe (sau sub) turta sa, a se îngriji de interesul propriu (în paguba altora): ai cercat să mă strici cu Florica, pentru ca să tragi cenuşa pe turta ta! AL. a trage chiulul (sau un chiul) (cuiva), 1) a înşela, a trage pe sfoară (pe cineva): ai văzut cum ţi-a tras chiulul? CAR. ; 2) a se sustrage de la o îndatorie; (despre elevi, studenţi etc.) a lipsi (nemotivat) de la cursuri, a chiuli: trăsese chiulul de la şcoală toată săptămîna. a trage clopotele, 1) a trage clopotul; 2) (fam. ; despre bărbaţi) a face curte unei femei: mulţi tineri chipeşi i-au tras clopotele ; 3) a divulga un secret, a bate toba. a trage clopotul (sau clopotele), a anunţa prin sunetul clopotului moartea cuiva. a trage concluzia (sau încheierea, urmarea, consecinţa) că ..., a conchide că ...: tragem încheierea că evul mediu era barbar.CĂL. a trage concluzii, a rezuma ideile expuse într-o dezbatere. a trage condeiul, a încărca la socoteală, a păcăli, a înşela: lasă, Ghiţă, cu steagurile de alaltăieri ţi-a ieşit bine; ai tras frumuşel condeiul.CAR. a trage consecinţele, a suporta efectele, urmările unui fapt, unei acţiuni etc.: noi sîntem de viţă latină iacă punctul de plecare al civilizaţiei noastre, iacă adevărul ce este menit a deveni cel mai important în ziua în care pentru toate sferele desvoltării noastre vom şti a-i trage consecinţele practice.MAIOR. a-l trage copiii de poale (pe cineva), a avea mulţi copii; a fi copleşit de nevoi: mai îngăduieşte puţin, tartarule, că nu te trag copiii de poale.CR. a trage cortina, (fig. ) 1) a dezvălui, a destăinui; 2) a acoperi, a ascunde. a trage cu acul, (reg. ) a coase: cîndu-i trage cu acul, să se rumpă bumbacul.POP. a trage (sau a da, a trece) cu buretele (peste ceva), 1) a şterge; 2) (fig. ) a nu lua în seamă, a trece cu vederea; a da uitării: nu trebuia să treacă cu buretele peste acele credite, călcînd legea comptabilităţii. (a.1875).URIC. a trage cu coasa (sau în coasă, la coasă), a cosi: tragi cu coasa să faci fîn.POP. a trage cu funia (sau cu odgonul), (înv. ) a măsura cu funia: trăgîndu-se cu funia, au venit toată moşia 500 de stînjeni. (a.1777).URIC. a trage cu mătura, a mătura. a trage (sau a da) cu năvodul (sau cu volocul) sau a trage la năvod (sau la năvoade, la voloc), a pescui cu năvodul: peşte a prins acolo, la Marea, trăgînd la năvoade.SAD. a trage cu ocheanul, (înv. ) a privi prin ochean: poruncii şi eu corăbierului meu ... să tragă cu ocheanul, ca să vază ce fel de insulă este aceasta.POP. a trage cu ochiul (sau cu ochii) sau a trage (sau a privi, a se uita) cu coada ochiului (la cineva sau la ceva), 1) a se uita pe furiş, a privi din fugă (fără a fi observat): un Amor de marmoră cocoţat pe soclul lui rîde şiret privindu-i cu coada ochiului.CAR. ; 2) a face (cuiva) un semn discret cu ochiul: cu una vorbă-şi făcea, la alta din ochi trăgea.POP. a trage cu peria, 1) a curăţa cu peria, a peria; 2) (fam. ) a linguşi. a trage cu secera, a secera. a trage (sau a aşeza) cu sfoară (sau ca după sfoară), a îndrepta, a alinia: nu poate tăgădui că uliţele oraşelor europeneşti, trase cu sfoara, au multă monotonie şi obosesc vederea.NEGR. a trage cu urechea, 1) a-şi ciuli urechea, a-şi încorda auzul, a fi foarte atent; 2) a asculta pe la uşi; a iscodi, a spiona: cum ieşi afară, se puse pe coşul bordeiului şi trase cu urechea.POP. a i se trage de ceva, (reg. ) a fi curios de ceva.
a se trage de ceva a trage de gîlci a-şi trage de la gură a trage de limbă
a trage de mînecă
a trage de nas a trage de pămînt a trage de pulpană a se trage de şireturi a trage de timp a trage de ziuă a trage din fuior a trage din şapte una a trage fermoarul a-şi trage glasul a trage greu la cîntar a trage igrasie a se trage înapoi a trage în cărţi a-şi trage începutul din ... a trage în cursă a trage în dinţi a trage în gazdă la cineva a trage în ham a se trage în partea ... a trage în partea sa a trage în piepteni
a se trage de ceva, (reg. ) a se jena, a-i păsa de ceva. a trage de gîlci (pe cineva), (fig. ) a-i provoca neplăceri (cuiva). a-şi trage de la gură sau a-şi da (sau lua) (şi) bucăţica de la gură, a se lipsi de strictul necesar pentru a ajuta pe cineva. a trage de limbă (pe cineva), a iscodi (pe cineva). a trage de mînecă (pe cineva) sau a rupe mîneca (cuiva), 1) a insista, a stărui (pe lîngă cineva); 2) a atrage atenţia (cuiva), a avertiza (pe cineva): cînd vei auzi că încep a croi cîte una mai deochiată, tu să mă tragi de mînica hainei.OD. a trage de nas (pe cineva), a duce de nas (pe cineva): pentru viclenie carea se cheamă politica ... ne dau noao aceaste învăţături şi sfaturi: cum ne vor putea mai lesne să ne tragă de nas încătru vor vrea ei.ŢICHINDEAL. a trage de pămînt (cu cineva sau cu ceva), a izbi, a trînti de pămînt, a da de pămînt (cu cineva sau cu ceva). a trage de pulpană (pe cineva), a insista, a stărui (pe lîngă cineva) pentru a obţine ceva: n-a tras de mînecă şi de pulpană pe nimeni.ARGHEZI. a se trage de şireturi (cu cineva), (fam. ) a-şi permite familiarităţi (cu cineva). a trage de timp, a tergiversa. a trage de ziuă, a miji de ziuă. a trage din fuior (sau din caier, din furcă), a toarce: mîndruleana mea cu dor, nu mai trage din fuior.POP. a trage din şapte una, a primi mai puţin decît trebuie. a(-şi) trage fermoarul, (fam. ) a tăcea din gură: trage-ţi fermoarul! a-şi trage glasul (sau ghersul), (reg. ) a-şi drege glasul. a trage (sau a atîrna) greu la cîntar (sau în cumpănă), 1) a avea o greutate mare; 2) (fig. ) a avea o mare importanţă: nu trage greu în cumpănă cum s-au petrecut. AGÂRB. a trage igrasie, (despre pereţi) a absorbi umezeală. a se trage înapoi, a se retrage. a trage în cărţi, a ghici în cărţi: îţi spune mătuşa-ndată unde se află Făt-Frumos; am să-ţi trag în cărţi.AL. a-şi trage începutul din ..., (înv. ) a proveni din ..., a descinde din ...: aceste noroade să ţin încredinţate căşi trage începutul de la dobitoace.IST.AM. a (a)trage în cursă (sau în curse) (pe cineva), a ademeni, a momi (pe cineva): să ne tragă cu mai multă lesnire în cursele sale.BELDIMAN. a trage în dinţi sau a-i trage fălci, (glumeţ) a mesteca, a mînca: ia colea şi trage-i fălci, că dinţi, slavă Domnului, văz că ai.CAR. a trage în gazdă la cineva, a fi găzduit de cineva: trase în gazdă la o casă.POP. a trage în ham, a o duce greu. a se trage în partea ... (sau după ...) sau a trage pe ..., a semăna cu ...: e negru la suflet ca moşu-său şi ca tată-său: fiecare trage pe teapa sa.POP. a trage în (sau spre) partea sa (pe cineva), a atrage, a cîştiga de partea sa (pe cineva): pre vizirul şi pre alte capete în partea sa i-au tras.N.COSTIN. a trage în piepteni (sau (reg. ) în fuşalăi, în hecelă), a dărăci: trage ... în fuşalăi lîna pe care ţi-am pregătit-o.SAD.
a trage în poză a trage în ţeapă a trage în vînt a trage la cîntar a se trage la divan a trage la dreapta a trage la edec a trage la fit a trage la fund a trage la gazdă a trage la îndoială a trage la judecată a trage la jug a trage la loterie a trage la maşină a trage la măsea a trage la munci a trage la piuă a trage la rame a trage la răspundere a trage la roată a trage la roată a-l trage la somn a trage la şapirograf a trage la talion pe cineva a trage la tipar a trage la tir a trage la traistă
a (se) trage în poză (sau în chip, în tablou), a (se) fotografia: se hotărîră ei să se ducă la Romano acasă, „ca să-i tragă la maşină în tablou“.HOGAŞ. a trage (sau a înfige, a pune, a împlînta, a sui) în ţeapă (pe cineva), a omorî pe cineva străpungîndu-l cu o ţeapă (înfiptă în pămînt): pe toţi i-au tras în ţeapă slujitorii lui Ţepeş.OD. a trage în vînt (sau în sec) sau a trage greş, a descărca arma fără a nimeri ţinta: n-am tras greş niciodată.SAD. a trage la cîntar, (înv. ) a cîntări: orice feli de marfă ar fi ... se va trage la cantari. (a. 1799).URIC. a se trage (sau a trage) la divan, (înv. ) a se prezenta în faţa divanului (cu o cerere, cu o reclamaţie), a se adresa divanului: de s-ar mai trage la divan, să avem ştire. (a.1702).URIC. a trage la dreapta sau la stînga, (despre vehicule) a coti la dreapta sau la stînga. a trage la edec, a trage o ambarcaţiune (cu un odgon) împotriva cursului apei: un pescar turc trăgea la edec, în tăcere, caicul său încărcat.OD. a trage la fit, (fam .) a absenta, a chiuli (de la şcoală). a trage la fund, (despre ambarcaţii) a începe să se scufunde: să vedem care barcă trage la fund.CEZAR.P. a trage la gazdă, (pop. ) a descinde la un gospodar: să tragi la gazdă.GHICA. a trage la îndoială, (reg. ) a se îndoi de ceva, a pune la îndoială: începu ... a cam trage la îndoială laudele.SBIERA. a trage la (sau spre, către, în) judecată (sau la lege, la divan) (pe cineva), a chema în faţa unei instanţe judecătoreşti (pe cineva): plăteşte-mi antereul, că te trag la judecată.GANE. a trage la jug, (fig. ) a munci peste puteri. a trage la loterie, a juca la loterie. a trage la maşină, a coase la maşină. a trage (sau a duce, a o lua, a suge) la măsea (sau la mustaţă) sau a-şi încălzi măseaua, a bea foarte mult, a fi beţiv: îşi încălzi măseaua şi se cam turlăci.ISP. a trage la munci (pe cineva), (înv. ) a tortura (pe cineva): s-a prins şi, trăgîndu-se la munci, au descoperit vicleşugul.ŞINCAI. a trage la piuă, (despre ţesături) a da la piuă. a trage la rame sau la (din) lopată (sau la lopeţi, cu lopeţile), a vîsli: mîndrul trage din lopată, trece Dunărea îndată.POP. a trage (sau a chema) la răspundere (pe cineva), a constrînge pe cineva să dea socoteală de faptele proprii: n-avea pe cine chema la răspundere.CEZAR.P. a trage la roată, a juca la roata norocului. a trage (sau a împinge, a fi) la roată, a duce greul. a-l trage la somn (pe cineva), a simţi nevoia să doarmă: Mitu era bolnav ..., nu mînca nimic şi cîtu-i ziua-l trăgea la somn.CAR. a trage la şapirograf, a şapirografia. a trage la talion pe cineva, (înv. ) a se răzbuna pe cineva: după aceasta i-au plăcut domnului guvernatoriu ca să tragă la talion pe Dracula voevodul muntenesc.ŞINCAI. a trage la tipar (sau la maşină), a tipări: în momentul cînd scriu, la Bucureşti se trage la maşină broşura mea.CAR. a trage la tir, a face exerciţii de tragere la ţintă cu o armă de foc. a trage la traistă, a se orienta spre direcţia din care e rost de cîştig.
a trage la ţintă a trage luarea aminte a-şi trage măsurile a trage mătasea a-şi trage mîna a-şi trage mîna de deasupra cuiva a trage mîţa de coadă a-şi trage mucii a trage muşama a trage nădejde a trage nădejde ca spînul de barbă a trage nădejde de cineva a trage o cacialma a trage o căzătură a trage o copie a trage o modă de bătaie a trage o papară a trage o piele a-i trage o pîrpăleală a-i trage o probă de bătaie a-i trage o răfuială a-şi trage originea din ... a-i trage o săpuneală a trage o spaimă a trage o toană de plîns a-i trage o ţeavă de bătaie a-i trage o ţesală
a trage la ţintă (sau la semn), 1) a face exerciţii de lovire a unei ţinte cu săgeţi, gloanţe etc.; 2) a lovi ţinta cu un glonte, cu o săgeată etc.: risipesc la gloanţe multe şi nu ştiu trage la ţinte.POP. a trage luarea aminte (sau de seamă) sau a trage băgare de seamă, a atrage atenţia: ca nişte actori proşti, ei trag pentru puţină vreme luarea aminte a norodului.MARCOVICI. a-şi trage măsurile, (reg. ) a-şi chibzui faptele sau vorbele, a-şi lua măsuri: băiete, trage-ţi măsurile, îi zic eu.POP. a trage mătasea (sau borangic, gogoşile), a depăna mătasea de pe gogoşile viermilor de mătase: venii şi eu c-o poală de gogoşi ... să le trag la meştera Ancuţa.DELAVR. a-şi trage mîna, (înv. ) a-şi retrage stăpînirea, autoritatea. a-şi trage mîna de deasupra cuiva, a nu mai ocroti, a nu mai proteja pe cineva: împărăţia îşi trage de deasupra lui mîna.SAD. a trage mîţa (sau pisica, pe dracul) de coadă, a trăi greu, a duce o viaţă plină de privaţiuni: să tot trag pe dracu-ntr-una, ca şi pîn-aci, de coadă, poftă n-am.POP. a-şi trage mucii (sau (fam. ) nasul) sau a trage pe nas, a se sfîrcîi. a trage muşama sau a trage lucrul muşama, a muşamaliza, a face lucrul muşama. a trage nădejde (sau speranţă) sau a se da nădejdii, a nădăjdui, a spera: tot mai trăgea nădejde că [ea] so îndrepta.POP. a trage nădejde ca spînul de barbă (sau ca prepeliţa de coadă), a spera lucruri irealizabile. a trage nădejde de cineva sau a-i trage nădejde cuiva, (reg. ) a spera să revezi, să ai aproape pe cineva: de ţi-a cînta cucu bine, trage nădejde de mine.POP. a trage o cacialma (cuiva), 1) a înşela, a păcăli (pe cineva); 2) (la jocul de cărţi) a lua potul cu cărţi mai slabe decît ale adversarilor. a trage o căzătură, a cădea. a trage o copie (sau copii), a copia. a trage o modă de bătaie (cuiva), (reg. ) a trage o mamă de bătaie cuiva. a trage o papară (ca aceea sau ca acele) (cuiva), 1) a-i trage o mamă de bătaie (cuiva); 2) a certa cu asprime (pe cineva). a trage o piele, a prelucra o piele: după cojocar n-oi mere, că pînă trage o piele stau cu ochii ţintă la stele.POP. a-i trage (sau a-i da) o pîrpăleală (bună), (reg. ) a lucra, a acţiona cu mare grabă; a da zor. a-i trage o probă de bătaie (cuiva), a bate zdravăn (pe cineva), a-i trage o mamă de bătaie (cuiva). a-i trage (sau a-i da) o răfuială (cuiva), a mustra, a certa (pe cineva); a bate (pe cineva), a-i trage o săpuneală, o scărmăneală (cuiva): am să le trag o răfuială număru unu.SAD. a-şi trage originea (sau obîrşia) din ..., a proveni de la ...: gîndirea filozofică şi ştiinţifică modernă îşi trage obîrşia din vechii cugetători ai grecilor.VIANU. a-i trage (sau a-i da) o săpuneală (cuiva), (fig .) 1) a săpuni (pe cineva): o să-i tragă regele o săpuneală de-o s-o ţină minte.STANCU ; 2) a bate (pe cineva). a trage o spaimă (soră cu moartea), a se înspăimînta, a trece prin momente înspăimîntătoare. a trage o toană de plîns, a trage o porţie, un ropot de plîns: împăratul, după ce mai trage o toană de plîns, ... îi îngroapă cu cinste.POP. a-i trage o ţeavă de bătaie (cuiva), a bate foarte tare pe cineva; a trage o mamă de bătaie cuiva. a-i trage (sau a-i da) (cuiva) o ţesală (sau (reg. ) săceală), a bate zdravăn pe cineva:Doamne, ce ţăsală iam mai trage.BENIUC.
a trage o ţigară a trage păcatul a trage pe calapod a trage pe dreapta a o trage pe mînecă a trage pe nicovală a trage pe piatră
a trage pe roată a trage pe sfoară a trage pe sub nas a trage pînza a trage pîră asupra cuiva a trage plapuma a trage poliţă cuiva a trage ponoasele a trage raful pe roată a trage rădăcina pătrată a trage a rău a trage război tragere cu cumpăna
tragere de inimă tragere de moarte tragere la judecată tragere pe roată tragere pe sfoară a trage rîndul pe cineva a-i trage rogojina de sub picioare cuiva
a trage (sau a aprinde, a bea) o (sau din) ţigară, a fuma: a întors capu-ncolo şi a început să bea din ţigară.CAR. a trage păcatul (sau păcatele) (cuiva), a suporta povara păcatului (sau păcatelor) (cuiva): m-ai înnebunit dumneata; dumneata să-mi tragi păcatul! CAR. a trage pe (sau la) calapod, a întinde pe calapod. a trage pe dreapta, 1) (despre vehicule) a opri pe marginea din dreapta a drumului (pentru a staţiona); 2) (glumeţ) a se culca să doarmă. a o trage pe mînecă, (fam .) 1) a bea; 2) a fura. a trage pe nicovală, a prelucra prin batere pe nicovală: înroşeşte încă o dată meşterul bucata de fier şi o trage pe nicovală.SAD. a trage pe piatră (sau pe amnar, pe arcer, pe curea, pe tocilă, cu gresia, cu cutea), a ascuţi: c-un cuţit tras la tocilă te-a tăiat fără de milă.POP. a trage pe roată, 1) a modela pe roată (un vas de pămînt): olarii dintr-un pămînt ... fac şi ulcior, şi alt vas, tot un fel pe roată tras.POP. ; 2) a supune torturii cu roata: l-a chinuit tare, l-a tras pe roata morii.POP. a trage pe sfoară (pe cineva), a amăgi, a înşela, a păcăli (pe cineva): încet-încet îşi trage tovarăşul pe sfoară, în aşa fel că el rămîne stăpîn şi stăpînul slugă.POP. a trage pe sub nas, (glumeţ) a mînca, a da pe sub nas. a trage pînza, a întinde şi a netezi pînza, după ce a fost înălbită. a trage pîră asupra cuiva, (înv. ) a pîrî, a reclama pe cineva: amu fugisă o samă de mîrzaci de au mers la Poartă trăgînd pîră asupra ... altor mîrzaci.N.COSTIN. a trage plapuma (sau (pop. ) ţolul), a încerca să obţină foloasele numai pentru sine. a(-i) trage (o) poliţă cuiva sau a trage o poliţă asupra cuiva, (înv. ) a emite o poliţă cuiva: domnul Moldovei porunceşte lui Vogoridi să tragă aici o poliţă pentru banii tributului. (a.1835).IORGA. a trage ponoasele, a suferi consecinţele neplăcute ale faptelor, purtărilor altuia: adică de ce să trag eu ponoasele? REBR. a trage raful (sau fierul, (reg. ) panta) pe roată, a pune şina pe roată, a fereca. a trage rădăcina pătrată, a extrage rădăcina pătrată. a trage a rău, a cobi. a trage război, (înv. ) a se război: trăgînd multă vreme războaie cu troadenii pentru mare strîmbătatea lor.M.COSTIN. tragere cu cumpăna, (înv .) cîntărire. tragere de inimă, 1) zel, rîvnă, ardoare, dragoste: mie-mi place să mă servească funcţionarul cu tragere de inimă.CAR. ; 2) atracţie, îndemn lăuntric (spre ceva sau spre cineva): dumneata nu ai tragere de inimă pentru carnea de căprioară.SAD. tragere de moarte, (înv. ) agonie. tragere la (sau în) judecată, (înv. ) aducere, citare în faţa unei instanţe judecătoreşti. tragere pe roată, tortură medievală, constînd în legarea condamnatului pe o roată, după ce i s-au zdrobit braţele, picioarele şi şoldurile. tragere pe sfoară, păcăleală, înşelătorie: pun capul că e vreo tragere pe sfoară. CEZAR.P. a trage rîndul pe cineva, (înv. ) a se cădea, a se cuveni: dovedind numele neamului acestor ţări ..., ne trage rîndul a pomeni de port. N.COSTIN. a-i trage rogojina de sub picioare(le) cuiva, a învinge, a doborî pe cineva.
a trage să moară a trage sărăcia de coadă a trage scurta
a-şi trage seama a trage semnalul de alarmă a trage sforile
a-şi trage sufletul a trage targa pe uscat a trage ţăncuşă a trage ţărînă pe cineva a trage un chibrit a trage un frecuş a-i trage un ghimpe din picior a trage un gît a trage un guleai a trage un picior a trage un praf a trage un ropot a trage un somn a trage un şfichi a trage un taxim
a-i trage un tighel a-i trage un zabrac a-şi trage viaţa
a trage (ca) să moară sau (rar ) să-şi dea răsuflarea cea mai de pre urmă, (reg. ) a trage de (sau pe) moarte, a fi pe moarte: nu ştiu trage ea să moară ori se face bolnăvioară? POP. a trage sărăcia de coadă, (pop. ) a trage mîţa de coadă. a trage scurta, (pop. ) a duce greul; a suporta consecinţe (neplăcute): simt că, dacă-ţi spun numai atîta, te voi încurca şi pe dumneata şi scurta tot eu voi trage-o.AGÂRB. a-şi trage seama, 1) (înv. ) a se acomoda: compatrioţii noştri saşi au ştiut să-şi tragă sama cu spiritul timpului mult mai bine decît alte naţionalităţi din ţările coroanei ungureşti.BARIŢIU ; 2) a-şi da seama. a (se) trage semnalul de alarmă, a (se) atrage atenţia, a avertiza. a trage (sau a învîrti) sforile (sau iţele), a unelti (în ascuns, cu abilitate): sforile politicii le trăgeau oameni ascunşi în culise. STANCU. a-şi trage sufletul (sau suflarea, răsuflarea), 1) a respira (greu): o căldură amestecată cu duhoare de oameni adormiţi, de nu-ţi puteai trage sufletul.GHICA ; 2) (reg. ) a inhala aer în plămîni, a inspira: cînd trăgea zmeul răsuflarea, Stan iar venea îndărăpt tras de răsuflarea lui.POP. ; 3) (fig. ) a se odihni puţin, a se reculege, a se dezmetici: sufletu-şi trăgea, ... din gură zicea.POP. a trage targa pe uscat, a trage mîţa de coadă: aţi fi vrut să mă însor cu o sărăcie? să trag targa pe uscat după mine toată viaţa? STANCU. a trage ţăncuşă sau a face ţăncuşă, (reg. ) a împărţi ceva prin tragere la sorţi. a trage ţărînă pe cineva, (reg. ) a înmormînta, a îngropa: pe Barbu trage ţărînă; de jelit cine-l jelea? POP. a trage un chibrit (sau chibritul), a freca un chibrit pentru a-l aprinde: scoase din sîn o lumînare de ceară, trase un chibrit pe horn şi o aprinse.SAD. a trage un frecuş (cuiva), a muştrului zdravăn (pe cineva); a-i trage o bătaie ţeapănă (cuiva): şi-i trage un frecuş de cele moschiceşti.CR. a-i trage un ghimpe din picior (cuiva), (fig .) a scăpa pe cineva de un necaz, de o dificultate. a trage un gît (sau o duşcă), a bea o înghiţitură. a trage un guleai, a trage un chef. a trage un picior (sau piciorul), a şchiopăta: bietul om ... păşea trăgînd piciorul încet. AL. a trage un praf (cuiva), a critica (pe cineva), a trage un perdaf (cuiva): [el] trage un praf adversarilor protecţionismului.CAR. a trage un ropot (de ploaie), a ploua scurt şi puternic. a trage un somn (sau un pui de somn) sau a trage la soamne, a dormi: a mai tras un pui de somn, ca să mai întîrzieze.POP. a trage un şfichi (cuiva), a şfichiui cu vorba, a ironiza (pe cineva); a certa (pe cineva). a trage un taxim, (înv. şi reg. ) a cînta; (fig. ) a plînge cu hohot: cînd treceau pe la fereastra cucoanei ... se oprea şi ... îi mai trăgea un taxim.HOGAŞ. a-i trage un tighel (cuiva) sau a lua cu tighel (pe cineva), 1) a mustra, a dojeni cu asprime (pe cineva): a băgat el în răcori ... pe toţi împăraţii şi pe papa ... ba încă ce! i-a tras un tighel de i-a plăcut şi lui.CAR. ; 2) a păcăli (pe cineva): [văduva] ţi-a tras un tighel dă mama focului ... mai încrede-te altă dată în muieri de alea prefăcute.GANE. a-i trage un zabrac (cuiva), (reg. ; fam. ) a dojeni, a certa cu asprime (pe cineva). a-şi trage viaţa (sau veacul), (înv. ) a trăi: de împărăteasa Zoi otrăvit fiind, din zi în zi viaţa îş trăgea.CANT.
tras cu sfoara tras de păr
a trage vinul de pe drojdie (sau de pe drojdii), a scoate vinul limpezit din vasul în care s-a depus drojdia, a pritoci. a(-i) trage vînt (sau boare), (pop. ) a pune aerul în mişcare pentru a (se) răcori, a(-şi) face vînt: cu basmaua umbră-i face, cu mîneca vîntu-i trage.POP. a-şi trage vorba, a reveni asupra celor afirmate anterior: împăratul nu-şi poate trage vorba, trebuie să împlinească făgădaşul. POP. trai, neneaco, cu banii babachii!, viaţă lipsită de griji, pe banii altuia. trai cu vătrai sau un trai şi un vătrai, (pop. ) viaţă de certuri şi neînţelegeri: a scăpat biata noră de un trai şi un vătrai.CR. trai pe vătrai, (reg. ) 1) viaţă foarte grea, de mizerie; 2) viaţă lipsită de griji. traistă goală (sau uşoară), 1) om foarte sărac, calic: s-au luat două trăişti goale. POP. ; 2) sărăcie, calicie, mizerie: traista goală te omoară.POP. ; 3) (glumeţ) peţitor. tras cu sfoara (sau cu sfoară, cu frînghia), aliniat cu ajutorul unei sfori întinse: alee trase cu sfoară.NEGR. tras de păr, (despre relatări, concluzii etc.) forţat, exagerat; fals.
a trata amor cu cineva a trata cu flit a trata cu refuz
a trata (sau a tratarisi) amor cu cineva, (fam. ) a fi în relaţii de dragoste cu cineva: dintr-o desperare de amor, pe care-l trata cu o fată de la maşinile de scris ale serviciului central, a nebunit.CAR. a trata cu flit (pe cineva), a repezi, a pune la punct (pe cineva); a nu da atenţie (cuiva). a trata cu refuz, (fam. ) a refuza: n-am putut pentru ca s-o tratez cu refuz.CAR.
a trage vinul de pe drojdie a trage vînt a-şi trage vorba trai, neneaco, cu banii babachii! trai cu vătrai trai pe vătrai traistă goală
a trăgăna la vreme a trăgăna o viaţă
trăgător de sfori a trăi bine cu cineva a trăi ca banul în punga săracului a trăi ca bimbaşa a trăi ca cîinele cu pisica a trăi ca cîinele la stînă a trăi ca cucu-n frunze a trăi ca dracul cu popa a trăi ca fraţii a trăi ca frunza pe apă a trăi ca găina la moară a trăi ca în flori de măr a trăi ca în pămîntul făgăduinţei
a trăgăna la vreme, (înv. ) a tergiversa, a temporiza: se numise o comisie din senat, pentru a cerceta condiţiile tractatului propus de împăratul, dar nu se încheie nimic, trăgănînd la vreme.BĂLC. a trăgăna o viaţă sau a-şi trăgăna traiul, a o duce greu, a trăi de azi pe mîine: chinul atît a măcinat puterile-i, cît sarbăd d-abia-şi trăgăna traiul.COŞBUC. trăgător de sfori (sau al sforilor), 1) persoană care trage sforile păpuşilor la teatrul de marionete; 2) persoană care unelteşte; sforar: cugetarea ... reprezintă în întreaga ei dimensiune puterea de gîndire a lui ..., trăgătorul de sfori al guvernului.CONTEMP. a trăi bine cu cineva, a se înţelege, a o duce bine cu cineva: şi cum eşti de blîndă, ... trăieşti încai bine şi cu bărbăţelul? PANN. a trăi ca banul (sau ca paraua) în punga săracului (sau a ţăranului), (reg. ) 1) a duce un trai greu; 2) a trăi liniştit. a trăi ca bimbaşa, a trăi în belşug, în răsfăţ. a trăi (sau a se înţelege) ca cîinele cu pisica (sau ca cîinii cu porcii, ca cîinii prin gard), a se certa mereu; a se duşmăni. a trăi ca cîinele la stînă, a o duce bine. a trăi ca cucu-n frunze, a o duce bine, a fi fericit. a trăi ca dracul cu popa (cu cineva), (reg. ) a nu se înţelege, a se duşmăni (cu cineva). a trăi ca fraţii, a se înţelege foarte bine. a trăi ca frunza pe apă, a duce o existenţă nesigură, a trăi la voia întîmplării. a trăi ca găina la moară, a huzuri. a trăi ca în flori de măr, a trăi fericit. a trăi ca în pămîntul făgăduinţei, a trăi în belşug, în bunăstare; a trăi ca în sînul lui Avram.
a trăi ca mîţa cu şoarecele a trăi ca pe mărăcini cu ... a trăi ca peştele în apă a trăi capeştele pe uscat a trăi ca porumbeii a trăi ca un prinţ a trăi ca un trîntor a trăi ca viţelul la oraş a trăi cît lumea a trăi cu capu-n sobă a trăi cu noduri fripte a trăi de azi pe mîine a trăi de la mînă pînă la gură a trăi din expediente a trăi din nou a trăi din pomana cuiva a trăi în huzur a trăi în seul cuiva a trăi în seul său a trăi la praguri a trăi pe cuptor a trăi pe picior mare a trăi pe răboj a trăi pe spinarea cuiva a trăi rău cu cineva trăi-te-ar Dumnezeu ! a-şi trăi traiul a trăi un trai şi cu al morţii două a trăi viaţă bună a trăi viaţă cîrpită cu aţă
a trăi (sau a se înţelege) ca mîţa cu şoarecele (sau cu cîinele), a nu se înţelege cu cineva; a trăi rău cu cineva. a trăi ca pe mărăcini cu ..., a trăi în neînţelegere cu ... a trăi (sau a se simţi, a o duce) ca peştele în apă, a trăi foarte bine: se simţea ca peştele în apă.CĂL. a trăi (sau a o duce, a se zbate) capeştele pe uscat, a avea o viaţă foarte grea. a trăi (sau a se iubi, a se giugiuli) ca porumbeii (sau ca doi porumbei), (despre soţi) a trăi în dragoste şi bună înţelegere: ei se giugiuliră ca nişte porumbei.ISP. a trăi ca un prinţ, a avea (din belşug) de toate. a trăi ca un trîntor, a duce o viaţă de leneş şi de parazit. a trăi ca viţelul la oraş, a trăi foarte rău. a trăi cît lumea (sau cît zidul Goliei, cît pămîntul, cît un veac de om), a trăi mult timp: am să te las să trăieşti cît zidul Goliei.CR. a trăi cu capu-n sobă, (reg. ) a nu ieşi în lume, a sta retras, a nu şti ce se petrece în jur. a trăi cu noduri fripte, (reg. ) a muri de foame. a trăi de azi pe mîine, a-şi asigura cu greu existenţa zilnică. a trăi de la mînă pînă la gură, a se gîndi numai la ceea ce îi trebuie azi, fără a se preocupa de ziua de mîine. a trăi din expediente, a recurge, pentru asigurarea supravieţuirii, la orice mijloace, inclusiv la cele ilicite. a trăi din nou, a-şi aminti cu intensitate, a retrăi: scenele îi păreau atît de vii, încît le trăia din nou.DELAVR. a trăi din pomana cuiva, a trăi din mila cuiva: trăia din pomana tuturor.DELAVR. a trăi în huzur, a huzuri: nu prea trăiesc în huzur tinerii căsătoriţi.CAR. a trăi în seul cuiva, (reg. ) a trăi din munca altuia; a trîndăvi: huzureşte în seul lui tat-său; dar să-l vedem cînd o rămîne pe conta lui cîte parale-i face pielea! POP. a trăi în (sau din) seul său, a trăi numai din ceea ce a agonisit: numai negustoriul, zicea moş Nichifor, trăieşte din săul său şi pe sama lui.CR. a trăi la praguri, (reg. ) a trăi din mila altora: i-a ars şi casa; i-a trăsnit deodată patru boi; trăia la praguri şi-n nevoi.COŞBUC. a trăi pe cuptor, a fi leneş. a trăi pe picior mare, a duce o viaţă de belşug; a huzuri: considerau că intră în obligaţiile lor sociale de a trăi pe picior mare.CĂL. a trăi pe răboj, a trăi din împrumuturi. a trăi pe (sau din) spinarea cuiva, a fi întreţinut de cineva. a trăi rău cu cineva, a nu se înţelege, a nu se împăca cu cineva: trăieşte rău cu tovarăşii lui.SAD. trăi-te-ar (sau trăiască-te, trăiască-l, trăiasc-o) Dumnezeu (sau Domnul, cerul)!, (înv. şi pop. ) să-ţi dea Dumnezeu zile multe!: Dumnezeu să te trăiască şi graiul tot să-ţi sporească! POP. a-şi trăi traiul, a se bucura de viaţă, a duce un trai bun, fără griji: ea ştie cît a suferit sărmana maică-sa ... şi că măcar acuma are dreptul să-şi trăiască şi ea traiul.REBR. a trăi un trai şi cu al morţii două, 1) a trăi rău; 2) a fi zgîrcit. a trăi viaţă bună (sau dulce), a se înţelege bine cu cineva, a convieţui în înţelegere: stăi, bădiţă, nu te duce ş-om trăi viaţă dulce.POP. a trăi viaţă cîrpită cu aţă, a o duce greu.
a trăi zile albe a trăsni ca din senin trăsnit cu leuca trăsură cu trăsură treaba mea treacă de la mine ! treacă-meargă trecător cu vederea a se trece trece ca pe lîngă o moară pustie a se trece ca pîinea caldă a trece ca un cîine prin apă trece ce trece a trece cu auzirea
a-l trece cu bătaia a trece cu brio a trece cu condeiul a se trece cu firea a se trece cu gluma a se trece cu lenea a trece cu ochii a trece cu pomenirea a-l trece cu rece şi cu cald a trece cu şaga
a trăi zile albe (sau (pop. ) dalbe), a duce o viaţă tihnită, fericită: au trăit de aci în- colo multe zile dalbe.POP. a trăsni ca din senin (pe cineva), a lovi pe neaşteptate, pe negîndite (pe cineva). trăsnit cu leuca, prost. trăsură cu trăsură, detaliat, în amănunţime: am scos ... portretul lui Tasso spre a-l compara; era el trăsură cu trăsură.EM. treaba mea (a ta, a lui etc.), este problema mea (a ta, a lui etc), mă (te, îl etc.) priveşte, mă (te, îl etc.) interesează: nu mai vrea să trăiască cu mine, treaba ei, nu pot s-o ţin cu sila.PREDA. treacă de la mine (de la tine etc.)!, fie, las (sau lasă) de la mine (sau de la tine)!: dar ce-mi pasă! ... piciu să trăiască! treacă de la mine! DELAVR. treacă-meargă sau treacă şi meargă sau meargă-treacă sau treacă!, mă rog!, fie!, să admitem!: chior e, treacă-meargă ... dar orb? DELAVR. trecător cu vederea, (reg. ) îngăduitor, iertător: bun la inimă, îngăduitor şi lesne trecător cu vederea celor ce-i păcătuiesc.ISP. a se trece (cu gluma), (înv. şi pop. ) a se întrece cu gluma: ei! ei! nebunule, te-ai trecut! zise beizadeaua atins de vorbele cele aspre ale Zlatonitului.FIL. trece ca pe lîngă o moară pustie, se spune despre cineva care trece pe lîngă o casă cunoscută fără să intre sau pe lîngă o persoană cunoscută fără să o salute. a se trece ca pîinea caldă, a se vinde repede, uşor, a avea mare căutare. a trece ca un cîine (sau ca cîinele, ca gîsca) prin apă, a nu se prinde nimic (de cineva): pîn’la vîrsta asta, de mă vezi cu ochii verzi, n-oi fi trecut ca un cîine pîn apă.CAR. (mai) trece ce (sau cît) (mai) trece, după o bucată de vreme, după un timp (nu prea lung): mi-a trecut cît mi-a trecut, mîndra mea s-a măritat.POP. a trece cu auzirea (sau cu auzul), (înv. ) a nu da ascultare, a nu asculta: tocmai ca cînd ar fi nişte istorii vechi, trecute, aşa le trecem şi noi cu auzirea.ANTIM. a-l trece cu bătaia (pe cineva), (înv. ) a bate foarte tare (pe cineva): învăţîndu-şi feciorul, bate-l-va cu măsură, ca un tată ...; iară de-l va fi prea trecînd cu bătaia, cu vrăjmîşie ca aceaia şi cu arme, atunce poate fiiul să să ridice asupra tătîne-său.PRAV. a trece cu brio (un examen, un concurs), a trece cu mare succes (un examen, un concurs). a trece cu condeiul, (înv. ) a nu pomeni, a nu aminti, a nu menţiona (în scris): era unul Buhuş hatmanul, şi altul încă, pre carele treacă-l condeiul meu.N.COSTIN. a se trece cu firea, a se omorî cu firea: ascultă-mă, te treci cu firea; mai dă-o dracului de datorie! ARGHEZI. a se trece cu gluma (sau cu şaga, cu dedeochiul) sau a fi trecut cu gluma, a se întrece cu gluma: Eleno, dar cu gluma tu te-ai întrecut.MACED. a se trece cu lenea, a fi foarte leneş. a trece cu ochii, (înv. ) a nu lua în seamă, a nesocoti, a desconsidera: judecăţile meale le-au trecut cu ochii, şi poruncile meale au supărat.BIBLIA. a trece cu pomenirea, (înv. ) a nu pomeni, a nu aminti, a nu menţiona: nu putem trece cu pomenirea nişte tîmplări ce s-au prilejit în Ţarigrad.M.COSTIN. a-l trece cu rece şi cu cald (pe cineva), a fi zguduit de o emoţie puternică. a(-l) trece cu şaga (sau cu gluma, cu dedeochiul) (pe cineva), a lua în rîs (pe cineva), a-şi bate joc (de cineva): deşi Talpă-Lată mă trece cu şaga ..., nu mă mîniu.AL.
a trece cu uitarea, (înv. ) a da uitării, a uita: priimeşte ... această puţină trudă a noastră, care am făcut, să nu treacă cumva cu uitarea de unde este părăsit, cu acestă făgăduinţă că şi leatopiseţ întreg să aştepţi de la noi.M.COSTIN. a trece cu uitarea a trece cu vederea, 1) a nu lua în seamă, a nu lua în considerare, a nu da importanţa cuvenită; a minimaliza, a nesocoti, a desconsidera: potopul de publicaţiuni insane este în adevăr un fenomen prea ciudat ... pentru a fi trecut cu vederea.CAR. ; 2) a lăsa pe dinafară, a lăsa la o parte, a pierde din vedere: sămi spui tot ce se va petrece în casa ei, fără să treci cu vederea cel mai mic lucru.FIL. ; 3) a nu ţine cont de ..., a nu ţine seamă de ..., a nu lua în nume de rău: îşi dedea silinţa să uite cele petrecute, să le treacă cu a trece cu vederea vederea, ca şi cînd nu ar fi fost.SL. a-i trece de pe inimă a-i trece de pe inimă (cuiva), (reg. ) a se răzbuna. a trece de sine, a se depăşi: căci fluierul trecuse de sine, şi amară, avea în el şi voce de om, şi de vioară.ARGHEZI. a trece de sine a se trece de şagă (sau de glumă) sau a se îngroşa şaga, a se îngroşa gluma: Domnul, dacă a văzut că de a se trece de şagă şagă s-a trecut şi că vor a-l dărîma ..., foarte mult s-a mîniat.NEGR. a trece de zile a trece de zile, (înv. ) a îmbătrîni. a trece din generaţie în generaţie (sau din tată în fiu), a se transmite din generaţie în generaţie (sau din tată în fiu). a trece din generaţie în generaţie a trece din gură în gură (sau din ureche în ureche), 1) a se transmite prin tradiţie orală de la om la om: toate aceste întîmplări ... trecuseră de mai multe ori din gură în gură.AGÂRB. ; 2) a se transmite de la unul la altul prin viu grai: vestea trecu din ureche în ureche.CEZAR.P. a trece din gură în gură a trece din gură în gură ca cîinii prin tărbăceală a(-l) trece din gură în gură ca cîinii prin tărbăceală, a fi bîrfit, ponegrit de mai multe persoane. a trece din mînă în mînă, a ajunge pe rînd de la unul la altul, din stăpînirea unuia în stăpînirea altuia: pe a trece din mînă în mînă mîndra o văd cu doi ... şi trecea din mînă-n mînă, ca găleata la fîntînă.POP. a trece din modă a trece din modă, a ieşi din modă, a se demoda. a-i trece din vedere a-i trece din vedere (cuiva ceva), a-i scăpa din vedere (cuiva ceva). a trece drept ..., a fi considerat ...: autori cari trec drept clasici români gîndesc şi scriu ca nişte isnafi nedaţi la slovă.CAR. a trece drept ... a-i trece făina prin traistă (cuiva), a ajunge la capătul vieţii, a fi pe ducă: nouă, unchiaş, ne-a trecut făina a-i trece făina prin traistă prin traistă! POP. a trece hopul a trece hopul (sau gîrla), a scăpa de o greutate, de o primejdie.
a-i trece înainte a trece înainte a trece în cont
a trece în revistă a trece în rezervă
a-i trece înainte (cuiva), 1) a sări peste rînd: la mir [boierii ţării] trebuia să lase să le treacă înainte plăcintarii, lăptarii şi bucătarii Fanarului.GHICA ; 2) (fig. ) a fi mai presus de ..., a întrece pe ... a trece înainte, a continua, a merge mai departe, a aborda alt subiect. a trece în (sau (înv. ) la) cont sau a trece la (sau (înv. ) în) socoteală, a înscrie în rubrica datoriilor, a introduce în nota de plată: băiete, să treci la domnul patru oca de pelin.DELAVR. a trece în revistă, 1) (despre un comandant militar, o persoană oficială etc.) a inspecta trupele adunate în formaţie: colonelul trecu în revistă plutoanele.SAD. ; 2) a examina succint şi în ordine: trece în revistă situaţiunea diferitelor state faţă cu războiul ce izbucnea.GHICA. a trece în rezervă, (mil .) a fi integrat în cadrele de rezervă ale armatei; (fig .): ştii că există o francmasonerie tacită ... a fostelor tale iubite, a iubitelor trecute în rezervă.VINEA.
a trece în sabie a trece în treabă a trece în zbor a trece la acţiune a trece la catastif
a trece la cineva a trece la inamic a trece la mijloc a trece la nemurire a trece la ordinea zilei a trece la răboj a trece marginile a trece măsura a trece mîna
a-l trece năduşelile a trece neobservat a nu-i trece nici prin vis a trece orice hotare a-i trece os prin os
a trece (sau a lua, a trage, (înv. ) a pune) în (sau sub, prin) sabie (sau paloş, săbii) (pe cineva) sau a trece prin ascuţişul (sau tăişul) sabiei (sau paloşului) (pe cineva), a spinteca, a ucide, a omorî (cu sabia, cu altă armă) (pe cineva): creştinii ... mai pe toţi turcii cîţi se aflau acolo îi trecură prin ascuţişul sabiei.BĂLC. ; pe care-l prindea, pe sub paloş îl trecea, pînă cînd îl isprăvea.POP. a trece în treabă, (reg. ) a-şi vedea de treabă, a merge în treaba lui: trece-n treabă, nu-i are bai la băiat.POP. a trece în zbor, a trece repede, în fugă. a trece la acţiune (sau la fapte), a întreprinde o acţiune, o faptă, a acţiona, a pune în practică o hotărîre. a trece la (sau în) catastif (sau condică) (pe cineva sau ceva), a ţine evidenţa faptelor (cuiva), a ţine minte faptele cuiva (pentru a-l pedepsi, a se răzbuna etc.). a trece la (sau (înv. ) cu) cineva sau a trece de (sau (înv. ) în, pe) partea cuiva sau a trece în rîndurile ..., a se alătura cuiva, a se alipi cuiva, a se alia, a se uni cu cineva, a adera la ..., a se ralia: de la venirea prefectului, trecuseră cu guvernul.BASS. a trece la inamic (sau la duşman) sau (înv. ) a trece în partea vrăjmaşului, a dezerta; a se uni cu duşmanul: ardelenii ... trecură în partea vrăjmaşului.ISP. a trece (sau a fi) la (sau în) mijloc, (despre timp) a se scurge: sînt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece.EM. a trece la nemurire (pe cineva), a nemuri (pe cineva); a imortaliza (pe cineva): făgăduiesc a te trece la nemurire.BĂLC. a trece la ordinea zilei, a lua în discuţie problemele înscrise pe ordinea de zi a unei adunări. a trece la răboj, a consemna, a nota, a trece pe lista neagră: iar cel care-o îndrăzni să-l omoare, să se treacă la răboj ca făptuitor al unui greu păcat.POP. a trece marginile, a întrece măsura, a depăşi limitele bunei-cuviinţe: cînd îşi cere dreptul, îl cere trecînd marginile.AGÂRB. a trece măsura (sau (înv. ) măsurile) sau (înv. ) a trece peste (sau de, dincolo de) măsură, a exagera: mi se pare că trecem cam dincolo de măsură; o să înceapă a rîde lumea de noi.HOGAŞ. a trece (sau a ceda) mîna, (la jocul de cărţi) a ceda rîndul jucătorului următor. a-l trece (sau a-l apuca, a-l cuprinde, a-l lua) (toate) năduşelile (sau căldurile, răcorile, sudorile) (pe cineva) sau a-l trece o mie de (sau mii de) năduşeli (sau de răcori, de sudori) (pe cineva) sau a-l trece năduşeli (sau răcori, sudori) reci şi calde (pe cineva) sau a-l trece năduşeli-le (sau răcorile) morţii (sau năduşeli de moarte, sudori de moarte) (pe cineva), 1) a transpira abundent (din cauza căldurii, a efortului fizic, a emoţiei, a spaimei, a bolii etc.): munceşti ... pînă te trec sudorile.POP. ; 2) (fig. ) a depune eforturi, strădanii mari: pînă ce-o rostogolea [piatra], năduşelile-i trecea.POP. a trece neobservat, a nu fi remarcat, a nu fi apreciat, preţuit: frumuseţea tinerei secretare a ministrului nu trecuse neobservată.CAMIL.P. a nu-i trece nici prin vis (cuiva ceva), a nu-şi putea închipui (ceva): oi să am capele ..., rochii de Paris! şi cai şi trăsură care nu-mi trecură nici macar prin vis.AL. a trece orice hotare, a depăşi orice limite: mînia grădinarului trecu orice hotare cînd ... văzu acea mare prăpădenie.ISP. a-i trece os prin os (sau ciolan prin ciolan) (cuiva), a fi rupt de osteneală: eu mă las puţin, că mi-a trecut ciolan prin ciolan.CR.
a trece pe curat a nu-i trece pe dinainte cuiva a-i trece pe la nas a trece pe planul al doilea
a trece (sau a scrie) pe curat, a transcrie (un text) de pe o ciornă. a nu-i trece pe dinainte cuiva, a avea mare respect sau consideraţie faţă de cineva, a preţui, a cinsti în mod deosebit pe cineva: nevasta mă iubeşte de nu ştie cum să-mi treacă pe dinainte.ISP. a-i trece (cuiva) pe la (sau pe lîngă)nas, a scăpa ocazia, a pierde un prilej favorabil. a trece pe planul al doilea, a căpăta o importanţă secundară, a fi socotit drept minor, neînsemnat, a juca un rol de mai mică însemnătate.
a trece pragul cuiva
a trece peste ..., a nu da atenţie, a ignora, a lăsa la o parte, a omite, a nu lua în seamă, a desconsidera, a dispreţui, a încălca (o lege, o dispoziţie): trece peste toţi, nu cunoaşte pre nime.NEC. a trece (sau a călca) (şi) peste cadavre, a nu avea scrupule, a nu ţine seama de nimic, a nu avea nici un Dumnezeu. a trece (sau a da) peste răscoale, (reg. ) a merge prea departe, a se întrece cu gluma: am făcut-o lată! mi se pare că aseară am dat peste răscoale! GALA. a trece (sau a călca) peste trupul cuiva, a întrebuinţa orice mijloace spre a-şi atinge scopul: ar fi trebuit să calce peste trupul meu ca să se ducă a se cununa cu el.NEGR. a-i trece pofta (cuiva), (fam. ) a nu mai îndrăzni să facă ceva; a-i pieri cheful cuiva. a-i trece pofta de mîncare (cuiva),(fam. ) a muri. a trece pragul (casei) cuiva, a intra în casa cuiva, a vizita pe cineva: nimeni nu te înjură ... în gînd, cînd iai trecut pragul.VINEA.
a-i trece prin cap a trece prin foc
a-i trece (sau a-i da, a-i trăsni, a-i veni) prin cap (sau prin gînd, prin minte, (înv. ) prin cuget, prin creieri, (fam. ) prin ţeastă, pe chelie) (cuiva ceva) sau a trece prin socotinţa cuiva (ceva), 1) a (se) gîndi (la ceva); a-i veni, a concepe, a plăsmui (o idee, o cugetare etc.): mi-a trecut prin minte ... acea idee nefericită.EM. ; 2) (în construcţii negative) a presupune, a-şi închipui, a-şi imagina, a bănui, a se aştepta la ...: cum nu i-o fi dînd lui în gînd să facă dealuri şi munţi? POP. ; 3) (în construcţii negative) a intenţiona, a avea de gînd: atrase atenţia lui Pascu să nu cumva să-i treacă prin gînd să plece.PREDA. a trece prin foc, a dezinfecta prin intermediul focului.
a trece prin foc şi prin apă
a trece prin foc şi prin apă sau (înv. ) a trece printru foc şi apă, 1) a răzbate prin multe greutăţi: cînd sînt zile şi noroc, treci prin apă şi prin foc, şi din toate scapi nevătămat.CR. ; 2) a fi om încercat, cu experienţă: tînăra Agapiţa, găsind în bărbatul său un om ... ce trecuse prin foc şi prin apă, se deprinse uşor cu căsătoria.NEGR. ; 3) a nu da înapoi în faţa primejdiei, a face ceva cu orice preţ, în pofida tuturor greutăţilor: cînd este vorba să te slujesc pe domnia ta, stăpîne, sînt gata a trece chiar prin foc.FIL.
a trece prin foc şi sabie
a trece prin (sau (înv. ) a călca cu) foc şi (prin) sabie, a nimici, a distruge prin incendiere şi masacrare: barbarii năvăleau distrugînd, trecînd prin foc şi prin sabie toată cultura antică a romanilor.GHEREA.
a-i trece prin mînă a trece prin sită a trece prin şcoală ca cîinele prin apă
a-i trece prin mînă (sau prin mîini) (cuiva), 1) (despre bani, fonduri) a fi administrat, mînuit, manipulat: în toată viaţa mea nu mi-a trecut prin mîini cît are ea în mîna stîngă.DELAVR. ; 2) (despre probleme, afaceri, treburi) a fi de competenţa cuiva, a intra în atribuţiile cuiva, a fi rezolvat, soluţionat de către cineva: aşezămîntul păcii cu nemţii şi alte trebi prin mînele lui au trecut.CANTA. a trece prin sită (pe cineva sau ceva), a examina în amănunţime (pe cineva sau ceva). a trece prin şcoală ca cîinele prin apă, a nu se prinde învăţătura de cineva.
a trece peste ... a trece peste cadavre a trece peste răscoale a trece peste trupul cuiva a-i trece pofta a-i trece pofta de mîncare
a trece prin toate apele a-i trece printre degete a trece printr-un moment crucial a trece puntea a-i trece rece prin inimă trecere cu vederea trecere de măsură trecere de vreme trecere din viaţă trecere în revistă trecere în rezervă trecere pe sub soare trecere prin sită trecere sub tăcere a trece sub furcile caudine
a trece sub tăcere
a-i trece şarpe prin sîn a trece teslim a-i trece urîtul a-i trece veacul
a-i trece vremea
a-şi trece vremea a trecut de mult pe-acolo
a trece prin toate apele (pe cineva), a ponegri, a calomnia (pe cineva). a-i trece printre degete (cuiva ceva), a lăsa să-i scape (cuiva ceva), a pierde: să-mi treacă printre degite bunătate de zestre? ... nu se poate! AL. a trece printr-un moment crucial, a trece printr-un moment decisiv, hotărîtor. a trece puntea, a scăpa de o primejdie. a-i trece rece prin inimă (sau prin spate) (cuiva), a se înfiora, a se înspăimînta: cînd i-a zărit împărăteasa, i-a trecut numai rece prin inimă şi, leşinînd, a picat jos.POP. trecere cu vederea, nebăgare în seamă, nesocotire. trecere de măsură, exagerare: începu a se teme de acestă trecere de măsură în toate.AGÂRB. trecere de vreme sau trecere a timpului, petrecere a timpului, pierdere de vreme, (p.ext. ) distracţie, amuzament: pentru el, iubirea ei a fost o jucărie fără preţ, o simplă trecere de vreme.REBR. trecere din viaţă (sau în moarte), faptul de a muri: care să fi fost pricina trecerii grabnice din viaţă ...? SAD. trecere în revistă, 1) (despre ofiţeri superiori, şefi de state etc.) trecere prin faţa unei unităţi militare care prezintă onorul; 2) (fig. ) examinare succintă şi sistematică (a faptelor). trecere în rezervă, integrare în cadrele de rezervă ale armatei: a primit foaia de trecere în rezervă.BACALBAŞA. trecere pe sub soare, faptul de a trăi. trecere prin sită, cernere, alegere, selectare. trecere sub tăcere, lăsare intenţionată la o parte, neluare în seamă. a trece sub furcile (sau sub furci) caudine, a suporta condiţii umilitoare: s-ascundă trufaşul lor chip în togă, plîngînd de ruşine, i-om trece sub furci caudine.COŞBUC. a trece sub tăcere (sau (înv. ) cu tăcerea) (pe cineva sau ceva), 1) a trece cu vederea ceva, a nu menţiona, a nu pomeni (de cineva sau ceva): ceilalţi ... treceau sub tăcere amănuntele.PREDA ; 2) a rămîne neobservat, neluat în seamă, a fi omis: această insultă ar trece sub tăcere, dacă ea nu ar fi pentru mine o încredinţare că tu suferi.BOL. a-i trece (sau a-i intra) (un) şarpe (rece) prin (sau în) sîn, a se înfiora (de spaimă, de scîrbă): cînd văzu el o aşa nemetenie spurcată stînd ca o coabe rea în casa lui ... un şearpe rece îi trecu prin sîn.ISP. a trece teslim, (înv. ) a fi predat, încredinţat: lucru să treacă de la năimitoriu teslim la cel ce îl ia prin năimeală.PRAV. a-i trece urîtul (sau de urît) (cuiva), a-şi alunga plictiseala; a-şi umple timpul: nimeni să nu te vadă, dar să asculte la cîntecele tale şi să-şi treacă urîtul.POP. a-i trece veacul (cuiva), (pop. ) a nu mai fi în floarea vîrstei; a îmbătrîni, a se ofili. a-i trece vremea (cuiva) sau a trece vremea (cuiva) sau a-i fi vremea trecută (cuiva), 1) a scăpa ocazia favorabilă (pentru a face ceva), a fi prea tîrziu (pentru cineva): vom putea veni de hac şi spînului celuia; nui vremea trecută.CR. ; 2) (fig. ) a îmbătrîni, a se ofili. a-şi trece vremea (sau din vreme), 1) a-şi pierde vremea: să nu ne trecem vremea cu vorbele; - hai, sui, jupîneşică.CR. ; 2) a face să treacă timpul mai uşor, a-şi omorî timpul: mai aveam noi cu ce ne trece vremea, cînd voiam.CR. a trecut de mult pe-acolo, (despre oameni) are multă experienţă: tinereţe! ... ei, am trecut şi noi p-acolo ... pe unde am tăiat noi lemne, ei culeg surcele.DELAVR.
trecut prin ciur şi prin dîrmon a treia zi după scripturi trei coţi de pînză trei sferturi trei sferturi trei-trei a-i tremura dinţii în gură a tremura după ban a-i tremura sufletul a-i tremura tîrtiţa a tremura vargă a se trezi vorbind a trimite de la Ana la Caiafa a trimite izmene pe călător a trimite în gura tunului a trimite în judecată a trimite la dracul a trimite la închisoare a trimite la plimbare a trimite martori a trimite pachet a trimite pe cealaltă lume a trimite plocon trimitere în judecată a trimite sănătate a-i trînti uşa în nas
trecut (sau dat) (şi) prin ciur şi prin dîrmon (sau prin sită), experimentat, uns cu toate alifiile: un boier bătrîn, trecut şi prin ciur şi prin dîrmon, de-ăia care auzise, văzuse şi păţise multe.ISP. a treia zi după scripturi, prea tîrziu. trei coţi de pînză (sau de pămînt), necesarul omului la moarte: trei coţi de pămînt, atîta-i al tău; vezi în ce se încheie toată scofala de pe lumea asta! CR. (din) trei sferturi, dintr-o sau într-o poziţie (a capului sau a corpului) intermediară între poziţia din faţă şi cea din profil: se privi în oglindă din faţă, din profil, din trei sferturi. CEZAR.P. trei sferturi, (despre haine sau despre mîneci) care are o lungime intermediară între lungimea scurtă şi cea lungă: Constanţa îmbrăcase un taior bleumarine, cu mîneci trei sferturi.PREDA. trei-trei, încet, anevoie: încălecă pe mîrţoaga lui, şi, trei-trei, mergea singur.ISP. a-i tremura dinţii în gură (cuiva) sau (reg. ) a tremura în dinţi, a clănţăni: grozavă tremurătură, ne tremură dinţii-n gură.POP. a tremura după ban, (reg. ) a fi zgîrcit: lega paraua cu zece noduri şi tremura după ban.CR. a-i tremura sufletul (cuiva) sau a tremura sufletul în cineva, a-i fi teamă: oricît îi tremura sufletul, îşi păstra aparenţa de linişte şi hotărîre.REBR. a-i tremura tîrtiţa (cuiva), (fam. ) a-i fi (cuiva) foarte frică, a tremura de frică: aşa, notăraşule, tu ai osul moale, te temi şi de umbra ta, la toţi vă tremură tîrtiţa, sînteţi nevoielnici.V.ROM. a tremura vargă (sau ca varga), 1) a tremura de frig; 2) a fi foarte speriat, a fi îngrozit: tace ca peştele şi tremură ca varga de frică.CR. ; 3) a avea frisoane. a se trezi vorbind, a vorbi vrute şi nevrute fără să-şi dea seama ce spune. a trimite de la Ana la Caiafa (pe cineva), a duce cu vorba (pe cineva); a tergiversa. a trimite izmene pe călător, a expedia un lucru printr-o persoană nesigură. a trimite în gura tunului (pe cineva), (despre militari) a trimite în linia întîi (pe cineva), a trimite la moarte sigură (pe cineva). a trimite în judecată (pe cineva), a intenta proces (cuiva). a trimite la dracul (sau de la dracul la tată-său) (pe cineva), a purta de colo-colo, a duce cu vorba (pe cineva). a trimite la închisoare (sau la temniţă, la ocnă, la sare) (pe cineva), a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea: nu era vorbă de nimic altă decît a trimite la ocnă pe şese beceri.NEGR. a trimite la plimbare (pe cineva), (fam. ) 1) a se descotorosi (de cineva): îl trimiteam la plimbare c-o vorbă scurtă.SAD. ; 2) a da afară, a concedia (pe cineva). a trimite martori (cuiva), (înv. ) a provoca la duel (pe cineva). a trimite pachet (pe cineva), a trimite, a expedia undeva (rapid şi) fără voia lui (pe cineva). a trimite pe (sau în) cealaltă lume (sau în rai) (pe cineva), a omorî, a ucide (pe cineva): iară Mihai ... nimici cu totul sila lui Mustafa, ba şi chiar pe dînsul îl trimise pe cealaltă lume.ISP. a trimite plocon (pe cineva cuiva), 1) a duce plocon (pe cineva cuiva); 2) a trimite pe cineva pe capul cuiva: mi l-a trimis plocon . trimitere în judecată, dare în judecată. a trimite sănătate (cuiva), a ura (cuiva) sănătate prin intermediul altcuiva: multă sănătate tremeaţu dumnitale. (cca 1609).HASD. a-i trînti (sau a-i închide, a-i da cu) uşa în nas (sau în obraz) (cuiva), 1) a refuza să primească (pe cineva): domniţa le închise binişor uşa în obraz.DELAVR. ; 2) a pleca supărat, trîntind uşa.
tronc,Măriuco ! a troscăi din gură a-l troscăi pe cineva trosc cu bîta-n baltă! a-i trosni fălcile a se trudi de facere
trupă cu schimbul trup de om trup la trup trup şi suflet tu erai care şuierai? tufă de om tufă de Veneţia tufă-n pungă a se tulbura tărîţa în cineva tulburător de ... tule-o , băiete! a o tuli la fugă
a tuna împotriva cuiva a-i tuna în minte a tuna soarele în cap
a tunat şi i-a adunat a o tunde tun de beat a tunde bine
tronc,Măriuco (sau Marghioalo)!,(fam. ) ai nimerit ca nuca-n perete!: în zădar! ... am cercat de toate şi nam nimerit ...; am intrat în slujbă, acu patru ani ... - tronc, Mărico! - ai şi găsit chip.AL. a troscăi din gură,a vorbi verzi şi uscate. a-l troscăi pe cineva, a mustra pe cineva, a-i adresa cuiva vorbe aspre, insultătoare. trosc cu bîta-n baltă!,a făcut-o boacănă! a-i trosni (sau a-i pocni) fălcile (cuiva), 1) a căsca cu poftă; 2) a mînca cu lăcomie. a se trudi de facere (sau de naştere), a fi în durerile naşterii. trupă cu schimbul, trupă, unitate militară (de călăraşi sau de dorobanţi) în care soldaţii erau chemaţi periodic să facă serviciul militar (în rest fiind lăsaţi la vatră): eu la regiment te-aş cere; aş da scrisoare de timbru şi te-aş da-n trupa cu schimbu.POP. trup de om, (reg. ) om frumos, bine făcut. trup la trup, corp la corp: (fig. ) un străin ... luptîndu-se trup la trup, fără deprinderi pregătitoare, cu un text slavon.OD. (cu) trup şi suflet sau cu trupul şi cu sufletul, cu totul, în întregime, fără rezervă: chemase pe fostul zapciu ..., omul devotat lui trup şi suflet.CAMIL.P. tu erai care şuierai?, (reg. ) am înţeles ce vrei, ţi-am aflat ţelul. tufă de om, persoană fără importanţă. tufă de Veneţia, nimic, deloc, nimeni: nu mă mulţumeam cu trei, patru sute dă franci pă lună! acuma tufă de Veneţia şi clei dă ogar! BACALBAŞA. tufă-n pungă sau tufă-n buzunar, om fără bani, calic: ajungi ... să dai mîna cu nişte tufă-n buzunar! AL. a se tulbura (sau a se întărîta, a se încinge) tărîţa în cineva sau a i se iuţi tărîţele în borş (cuiva), (reg. ) a se înfuria. tulburător de ..., foarte, extraordinar: după asta, generalul s-a iscălit cu mîna sigură, dar tulburător de încet pe colţul schiţei.V.ROM. tule-o (sau tulea), băiete!, pleacă!, fugi!, şterge-o!, întinde-o!: Tîndală ... ia sacul în spate şi tulea, băiete, în pădure.POP. a o tuli la (sau de) fugă (sau la sănătoasa, la deal, mîncînd pămîntul), a fugi (repede şi pe furiş), a o şterge: boii o tuliră prin pădure şi nu s-au mai oprit decît acasă, în sat.AGÂRB. a tuna (şi a fulgera) împotriva (sau contra) cuiva (sau a ceva), a vorbi cu multă vehemenţă împotriva cuiva (sau a ceva): cătră aceasta aduc pre Ţiţron înpotriva lui Diodor ... tunînd, precum fără sfîrşit să fie la aceştia basnile.CANT. a-i tuna în minte (sau în cap) (cuiva ceva), a-i trăsni prin minte (cuiva ceva): cine ştie, îi tună-n minte şimi trînteşte-o boroboaţă.CONTEMP. a(-i) tuna soarele în cap (cuiva), (reg. ) a-l durea capul (pe cineva). a tunat şi i-a (ne-a, v-a etc.) adunat, (despre oameni) s-au prins tovarăşi fiindcă au aceleaşi defecte: moş Vasile era un cărpănos ş-un pui de zgîrie brînză ca şi mătuşa Mărioara; vorba ceea: „au tunat şi i-au adunat“.CR. a o tunde (la sănătoasa sau la fugă sau pe-aci încolo), (fam. ) a fugi (pe furiş), a o tuli: iese pe uşă, pune mîna pe iapă şi pe-o secure şi tunde-o! CR. tun de beat, foarte beat. a tunde bine (pe cineva), a bate foarte tare (pe cineva): l-a tuns bine, cum să cuvine. PANN.
a tunde călugăr a tunde în scări a tunde pe tobă
a tunde pilug tunsă, rasă, asta e! a turba după ... turbare de cap a-i turna una a turna copii a turna gaz peste foc a turna gogoşi a turna iaurt peste smîntînă a turna în el a turna în ghips a turna propele la fălci a turna sare pe rană a turna ulei pe rană a-i turti fesul turtit de supărat a turui ca moara fără apă a-i turui gura a tuşi măgăreşte a tuşi sec tu ştii una, eu ştiu mai multe ţanc pe ţanc ţara arde şi baba se piaptănă ţara lui Cremene
a (se) tunde (de) călugăr (sau monah), a tăia părul de pe capul unui bărbat înainte de a-l călugări (sau a se supune acestui ritual); (p.ext. ) a (se) face călugăr, a (se) călugări: de mă veţi vedea aproape de moarte, să mă tundeţi călugăr.NEGR. a tunde în scări, a tunde părul unei persoane astfel încît firele să nu fie retezate la acelaşi nivel, ci la nivele diferite, mai mic spre ceafă şi mai mare spre creştet. a tunde pe tobă (pe cineva), a tunde pînă la piele (pe cineva): pe-ăl de fusese luat la miliţie, tuns să fi fost pe tobă, că tot îl scăpa.MACED. a tunde (sau a rade) pilug (sau brebenel, cocean, ridiche) (pe cineva), (fam. ) a tunde (sau a rade) pînă la piele (pe cineva): a stat lîngă noi pînă ce ne-a tuns chilug.CR. ; pe cine dintre isnafi ori cupeţi or prinde, să-l tunză ridiche.CAR. tunsă, rasă, asta e!, 1) tacă-ţi fleanca!; 2) şi cu asta basta! a turba după ... (sau să ...), a-i plăcea foarte mult, a dori foarte mult să ... turbare de cap, (pop. ) tulburare, zăpăceală, confuzie: turbare de cap şi frîntură de limbă ca aceşti nefericiţi dascăli nu s-a mai dat a vedea.CR. a-i turna una (cuiva), a-i vorbi cuiva deschis, pe şleau: le-aş turna una să mă ţină minte şi să mă pomenească.CEZAR.P. a turna (la) copii (sau plozi), a procrea, a naşte mulţi copii: toarnă asta la copii, anul şi copilul.POP. a turna (sau a pune) gaz (sau benzină, ulei, untdelemn, spirt) peste (sau în, pe) foc, a învrăjbi şi mai tare lucrurile: te-ai găsit să mai torni şi tu gaz pe foc! SAD. a turna gogoşi, a spune un neadevăr, a minţi: îi turnau fel de fel de gogoşi, care de care mai umflate.CAR. a turna iaurt peste smîntînă, a nu se pricepe la treburile gospodăriei. a turna în el sau a turna ca într-un vas (sau sac) spart, (despre oameni) a bea (sau a mînca) foarte mult: Gruia ... nu bea vin cum se bea, cu cupa şi cu felea ..., ci turna în el.POP. a turna în ghips (pe cineva), (arg. ) a bate foarte tare (pe cineva). a turna propele la fălci, a trage cuiva pumni, a bate pe cineva: îţi toarnă nişte propele la fălci de-ţi strămută căpriorii.AL. a turna (sau a pune) sare (sau oţet) pe rană, a spori intenţionat suferinţa cuiva; a întărîta pe cineva; a turna gaz pe foc. a turna ulei pe rană, a alina necazurile cuiva. a-i turti fesul (cuiva), 1) a bate bine (pe cineva); 2) (fig. ) a face de rîs (pe cineva). turtit de supărat, supărat foarte tare. a turui ca moara fără apă, a tăcea. a-i turui gura, (fam. ) a vorbi repede şi mult: îi turuie gura ca o moară hodorogită. POP. a tuşi măgăreşte (sau sec), (reg. ) a avea tuse convulsivă. a tuşi sec, a tuşi fără expectoraţie: din cînd în cînd tuşea sec şi înfundat.VINEA. tu ştii una, eu ştiu mai multe, sînt mai bine informat (decît tine). ţanc pe ţanc, chit pe chit. ţara arde şi baba se piaptănă, (despre oameni) se ocupă de fleacuri, cînd în jur se petrec evenimente grave. ţara (sau cîmpul, tîrgul) lui Cremene (sau a lui Han-Tătar, Papuc, Papură-Vodă), loc fără stăpîn, unde fiecare face cevrea: tu paşti aici iarba ca pe cîmpul lui Cremene. POP.
a ţăcăni la cap pe cineva a-i ţese iţele cuiva a ţese iute din picioare a ţese pînzele a-i ţese vorba ţi-ai găsit! ţi-ai trăit traiul, ţi-ai mîncat mălaiul ţi-e mai mare greul să ... a se ţine abanos a ţine adunare a o ţine aşa a o ţine aşa a se ţine aţă a -l ţine balamalele a ţine balanţa dreaptă a nu-l ţine bine scările a se ţine ca dracul după popă a ţine ca la ochii din cap a ţine ca la pingele a se ţine ca orbul de gard a se ţine ca rîia de om a ţine casa a ţine casa cuiva a ţine casă cu cineva a ţine casă deschisă a ţine casă mare
a se ţine ca scaiul a se ţine cîrd a ţine cleşte
a ţăcăni la cap pe cineva, a cicăli, a plictisi (pe cineva); a înnebuni (de cap) (pe cineva). a-i ţese iţele cuiva, (reg. ; fig. ) a unelti împotriva cuiva. a ţese iute din picioare, a merge (foarte) repede. a ţese pînzele, (fig. ) a se ţine de intrigi. a-i ţese vorba, (reg. ) a aduce vorba despre ceva. ţi-ai găsit(-o)!, aş!, da de unde!, nici vorbă, nici prin gînd să nu-ţi treacă!: chitiţi că numai în arc se încheia tot meşteşugul omului aceluia? ţi-ai găsit! CR. ţi-ai trăit traiul, ţi-ai mîncat mălaiul, ţi-a trecut vremea: căci demult v-aţi trăit traiul, v-aţi mîncat de mult malaiul, ş-acum toate la un loc nu plătiţi nici de-un potroc! AL. ţi-e mai mare greul să ..., te prinde mila să ..., te apucă jalea să ... a se ţine abanos, a arăta mai tînăr decît vîrsta pe care o are. a ţine (o) adunare (sau şedinţă, consiliu, miting, sobor), a organiza o adunare (sau o şedinţă, un consiliu, un miting, un sobor). a o ţine aşa (ca gaia maţul) sau a ţine maţ, a persista în aceeaşi atitudine: o ţii aşa ca gaia maţu.M.CAR. a o ţine aşa sau a (o) ţine (tot) un suflet (sau (numai) o fugă), a fugi fără oprire: de la Ocea pînă aproape de Grumăzeşti, a ţinut numai o fugă.CR. a se ţine aţă (de un drum), a nu se abate de la un drum. a (nu)-l (mai) ţine balamalele (pe cineva), a (nu) (mai) avea putere, a-şi pierde (sau a-şi păstra) vigoarea, a (nu) (mai) fi în stare. a ţine balanţa dreaptă, a cîntări, a judeca cu obiectivitate. a nu-l ţine bine scările, 1) a avea o poziţie (socială) nesigură, instabilă; 2) a fi gîrbovit de ani, de griji şi de nevoi. a se ţine ca dracul după (sau de) popă (sau călugăr) (după cineva), a se ţine scai (de cineva): se ţinea după dînsele ca dracul după călugăr.ISP. a ţine ca la ochii din cap (la cineva sau la ceva), a iubi foarte mult (pe cineva), a preţui foarte mult (ceva): şi ţinea împărăteasa la feciorul cel mic ca la ochii din cap.POP. a ţine ca la pingele (la cineva), a iubi foarte puţin (pe cineva), a nu avea afecţiune pentru cineva. a se ţine ca orbul de gard, a ţine morţiş la ceva. a se ţine ca rîia de om (de cineva), a fi nedespărţit, a se ţine scai (de cineva), a urmări pretutindeni (pe cineva): vorba ceea: se ţine ca rîia de om.CR. a ţine casa, a fi casier. a ţine casa cuiva, a face menajul cuiva. a ţine casă cu cineva, 1) a fi căsătorit cu cineva: mă mier c-am avut răbdare să ţin casă cu baba.CR. ; 2) a alcătui o aceeaşi familie. a ţine casă deschisă, a primi tot timpul musafiri. a ţine casă mare, a duce trai bogat şi luxos. a se ţine (sau a se lega, a se agăţa) ca scaiul (de oaie) (sau scai) (de cineva sau de ceva), a urmări, a însoţi pretutindeni (pe cineva sau ceva), a fi deosebit de insistent (pe lîngă cineva): tristeţi pustii, molipsitoare ... vă ţineţi scai de capul meu.TOP. ; dintru început, Necuratul se ţinea scai de brad, spunînd că e copaciul lui.POP. a se ţine cîrd, a merge în şir, a se înşirui. a ţine cleşte, a ţine morţiş.
a ţine coada sus a ţine companie a ţine cont a ţine contabilitatea a ţine convorbire cu cineva a ţine corespondenţă a ţine creştineşte a se ţine cu capul pe sus a se ţine cu cineva a ţine cu dinţii să ...
a (se) ţine (sau a umbla, a ridica) (cu) coada (pe) sus sau a şedea cu coada bîrligată, a prinde curaj, a ridica capul; a fi arogant, înfumurat (fără motiv); a-şi da aere: caprei îi cade coada de rîie, dar tot sus şi-o ţine.POP. a ţine companie (cuiva), a însoţi (pe cineva). a ţine cont (de ...), a ţine seama (de...), a avea în vedere, a nu omite. a ţine contabilitatea, a contabiliza; a face contabilitatea. a ţine convorbire cu cineva, a discuta cu cineva. a ţine corespondenţă (cu cineva), a coresponda (cu cineva). a ţine creştineşte (sau jidoveşte, păgîneşte), (înv. ) a urma preceptele creştine (sau mozaice, păgîne): nu ţinea păgîneaşte cu goţii, ce ... creştineaşte.DOS. a se ţine cu capul pe sus, a fi mîndru, orgolios; a fi încrezut, înfumurat.
a se ţine de cîra cuiva
a se ţine cu cineva, (pop. ) a trăi cu cineva: să vezi şi tu cît sufăr ăia care s-au ţinut cu surori-sa.POP. a ţine cu dinţii să ..., a dori foarte mult să ... a i se ţine viaţa într-un fir de aţă, a fi la un pas de moarte: văzu ... că-i sta viaţa numai într-un fir de aţă.ISP. a ţine (în) cumpănă, a cumpăni, a cîntări. a ţine cumpăt, a fi cumpătat, moderat: ţine cumpăt la cuvinte! COŞBUC. a(-şi) ţine cumpătul, a(-şi) păstra calmul, dreapta judecată; a fi, a rămîne cumpătat: să fii cuminte! ţine cumpăt la cuvinte.COŞBUC. a-i ţine (cuiva) cununa, a-i fi naş de cununie (cuiva): soarele şi luna mi-au ţinut cununa.POP. a (nu)-l ţine cureaua (sau brăcinarul, chingile) (pe cineva), a (nu)-i da mîna, a (nu) se bizui,a (nu) avea curaj: mai poftească de-acum şi alţi leneşi în satul acela, dacă le dă mîna şi-i ţine cureaua.CR. ; nu-l mai ţineau chingile să se ia la întrecere cu flăcăii. POP. a ţine cu untură (sau cu maţe) de ţînţar (pe cineva), a înfometa (pe cineva). a ţine (sau a păzi, a asculta de, a nu ieşi din, a nu se abate din) cuvîntul (sau cuvintele) cuiva, a urma întocmai spusele cuiva: din cuvîntul lui nu se abătea.ISP. a ţine cu vorba (sau cu minciuna, (înv. ) cu cuvinte) (pe cineva), a duce cu vorba, a amăgi pe cineva: eu mă tem că ne ţine cu minciuna.SL. a se ţine de ale sale, a-şi vedea de treabă. a ţine de aproape (pe cineva), a ţine din scurt (pe cineva). a se ţine de brîu (sau de gît) cu cineva, a fi prieten la cataramă cu cineva. a (nu) ţine de cald (cuiva), 1) a (nu) încălzi (pe cineva): hainele de împrumut nu ţin de cald.POP. ; 2) a (nu) fi de folos (cuiva). a se ţine de capul cuiva, a cicăli, a pisa pe cineva (să facă ceva). a-şi ţine de cineva, (reg. ) a bănui, a suspecta pe cineva. a se ţine de cioace, (reg. ) a face glume. a se ţine de cîra cuiva, (pop. ) a stărui pe lîngă cineva: sfatul împărăţiei se tot ţinea de cîra împăratului, ca să se însoare.ISP.
a se ţine de curul cuiva
a se ţine de curul cuiva sau a i se băga în cur cuiva, (arg. ) a se ţine scai (de cineva), a linguşi (pe cineva).
a i se ţine viaţa într-un fir de aţă a ţine cumpănă a ţine cumpăt a ţine cumpătul a-i ţine cununa
a -l ţine cureaua a ţine cu untură de ţînţar a ţine cuvîntul cuiva a ţine cu vorba a se ţine de ale sale a ţine de aproape a se ţine de brîu cu cineva a ţine de cald a se ţine de capul cuiva a-şi ţine de cineva a se ţine de cioace
a se ţine de cuvînt a-şi ţine de datorie să ... a-i ţine de foame a-i ţine de frig cuiva a se ţine de găinării a se ţine de gît
a ţine de guler a se ţine departe de apă curgătoare a se ţine de pasul cuiva a se ţine de poala mamei a se ţine de poante a se ţine de pulpana cuiva a-i ţine de urît cuiva a ţine de vorbă pe cineva
a ţine din scurt a ţine divan a ţine doi pepeni într-o mînă a ţine dragoste cu cineva a ţine dreapta a se ţine droaie după cineva a se ţine drug de cineva a ţine drumurile a se ţine după fundul cuiva a ţine evidenţa a ţine fără cununie
a se ţine de cuvînt (sau de făgăduială, de vorbă,de parolă, de jurămînt) saua(-şi) ţine (sau (înv. ) a(-şi) păzi) cuvîntul (sau făgăduiala, parola, jurămîntul, vorba) sau a sta la cuvînt sau a fi (sau a rămîne) de cuvînt,a-şi respecta angajamentul, promisiunea: Dumnezeu se ţinu de făgăduială şi a pus patru serafimi cu săbii de foc.POP. a-şi ţine de datorie (sau de datorinţă) să ..., a se considera dator, obligat să ... a-i ţine de foame (cuiva), a face să-i treacă foamea (cuiva): fumul îmi ţinea de foame.OD. a-i ţine de frig cuiva, a proteja de frig (pe cineva): fumul îmi ţinea ... de frig.OD. a se ţine de (sau a umbla cu) găinării, a face mici afaceri necurate, a se ţine de furtişaguri: nu-mi place! în loc să te ocupi cu adevărat de afaceri, umbli cu găinării! a se ţine (sau a sta, a fi, a se lua) de gît (cu cineva), a fi prieten la cataramă (cu cineva): cînd se luau de gît lupii cu mieii de se sărutau.ISP. a ţine (sau a lua) de guler (pe cineva), a prinde de gulerul hainei (pe cineva); (fig. ) a admonesta, a trage la răspundere (pe cineva): şi zicînd acestea cu o voce calmă, l-a luat de guler şi i-a dat o palmă.TOP. a se ţine departe de apă curgătoare, a se feri de primejdii, a evita pericolele. a se ţine de pasul cuiva, 1) a urma pe cineva; 2) a urmări pe cineva: am înţeles prea bine să nu mă ţin de pasul tău.EM. a se ţine de poala (sau de poalele, fustele) mamei, a sta mereu în preajma sau sub ocrotirea mamei. a se ţine de poante, (fam. ) a glumi; a şugui. a se ţine de pulpana cuiva, a urmări cu insistenţă pe cineva, a nu da pace cuiva, a se ţine scai de cineva. a-i ţine de urît cuiva, a alunga urîtul, plictiseala cuiva; a-i ţine companie cuiva: zi unui copil de casă să-ţi ţie de urît.DELAVR. a ţine de vorbă pe cineva, a sta de vorbă cu cineva (împiedicindu-l să-şi vadă de treabă): pîn’de vorbă iei ţinea, o veni şi Neculcea. POP. a ţine din (sau (înv. şi pop. ) de) scurt (pe cineva) sau (înv .) a ţine scurt (pe cineva), a controla îndeaproape sau cu severitate comportarea (cuiva); a supune (pe cineva) unei discipline severe; a trata (pe cineva) cu asprime: naltă-i mîndra şi subţire, mînce-l lupii, cui mi-o ţine; că mi-o ţine prea de scurt şi nu pot să o sărut.POP. a ţine divan, 1) (înv. ) a aduna, a întruni divanul; 2) a sta de vorbă, a ţine sfat: şi ţin divan sub bolţile surpate.IOSIF. a ţine doi pepeni într-o mînă, a încerca (şi a reuşi) să obţină profituri din două părţi deodată: diavoliţa de greacă vrea să ţină doi pepeni într-o mînă.FIL. a ţine dragoste cu cineva, a se iubi cu cineva. a ţine dreapta (sau stînga), a merge pe partea dreaptă (sau stîngă) a drumului. a se ţine droaie după cineva, a urma în ceată pe cineva. a se ţine (sau a sta, a şedea, a rămîne) drug (sau lipcă) de cineva, (reg. ) a fi nedespărţit de cineva. a ţine drumurile, a tîlhări la drumul mare: ucigaşul ce ţine drumurile.NEGR. a se ţine după fundul (sau curul, turul) cuiva, 1) a se linguşi pe lîngă cineva; a căuta protecţia cuiva; 2) a se ţine scai de cineva. a ţine evidenţa, a înregistra situaţia bunurilor, lucrărilor şi persoanelor legate de o activitate. a ţine fără cununie (pe cineva), a trăi în concubinaj (cu cineva).
a-şi ţine firea a ţine foaie de ... a ţine frînele ţării a ţine fuior a ţine fumul de pe urma cuiva a se ţine funie a ţine furcă a ţine furcă a se ţine gaie de cineva a se ţine gata a-şi ţine gîndul la ceva a se ţine gînj de cineva a-şi ţine gura a-şi ţine gura cusută a-şi ţine inima în dinţi a -l ţine inima pe cineva să ... a ţine isonul a ţine împrejurările în mînă
a se ţine în aţă a ţine în cleşte a o ţine în coarda de sus a ţine în curent a ţine în el a ţine în frîu a ţine în gazdă a ţine în mînă a ţine în mînă sforile
a-şi ţine firea, a-şi păstra cumpătul, a se stăpîni, a nu-şi pierde curajul: ai noroc că eu îmi ţin firea, nu mă prea tem de lup.CR. a ţine foaie de ..., (înv. ) a face listă cu ... a ţine frînele ţării (sau ale împărăţiei), a conduce, a guverna o ţară. a ţine fuior (sau clanţ) (cu cineva), a ţine piept (cuiva), a nu se lăsa intimidat (de cineva): ţinea fuior cu boierul şi nu se lăsa întru nimică mai prejos decît dînsul.POP. a ţine fumul de pe urma cuiva, a trage toate foloasele de pe urma cuiva: boierii ţin fumul de pe urma săracului.BARONZI. a se ţine funie, a se întinde, a continua neîntrerupt: se ţinea funie pădurea pînă peste şapte dealuri.POP. a (o) ţine furcă (cu cineva), a se certa continuu (cu cineva). a ţine furcă (la ceva), a ţine morţiş (la ceva). a se ţine gaie (sau gaiţă) de (sau după) cineva, a se ţine scai de cineva: pe urmă s-a ţinut iar gaie după mine.CAR. a se ţine gata, a sta pregătit (pentru a face ceva): ţin-te, stăpîne gata, că iată se apropie Gheonoaia.ISP. a-şi ţine gîndul la ceva, a se gîndi permanent la ceva. a se ţine gînj (sau gîrbă, grapă) de cineva, (pop. ) a se ţine scai de cineva, a nu-i da pace cuiva: se ţinea grapă de el să-l înveţe meşteşugul armelor.POP. a-şi ţine gura (sau clampa, clanţa, limba, pliscul), a tăcea; a fi discret: cum s-a văzut cu o aşa mîndreţe de fată în casă, [moşul] nu-şi mai putea ţine gura.POP. a-şi ţine (sau a avea) gura cusută, a tăcea; a şti să păstreze o taină, un secret. a-şi ţine inima în dinţi (sau cu dinţii), a-şi stăpîni emoţiile: oricît îl durea de tare, el tot îşi ţinu inima cu dinţii.CR. a (nu)-l ţine inima pe cineva să ..., a (nu) se îndura să ..., a (nu)-l răbda inima să ... a ţine isonul (sau ison, hangul), 1) a acompania o melodie: lin vioarele răsună, iară cobza ţine hangul.EM. ; 2) (fig. ) a aproba în mod servil, a face pe plac cuiva: tu le dai nas şi le ţii hangul.CR. a ţine împrejurările în mînă, a fi stăpîn pe situaţie. a se ţine (numai) în aţă (sau într-un fir, de un fir de aţă), 1) (despre ţesături) a fi pe punctul de a se rupe: cu antereu de canavaţă, ce se ţinea numa-n aţă.CR. ; 2) (despre oameni) a fi la un pas de moarte: năcăjita lui viaţă se ţine-ntr-un fir de aţă.POP. ; 3) (fig .) a fi într-o situaţie precară. a ţine în cleşte (pe cineva), a prinde la strîmtoare (pe cineva). a o ţine în coarda de sus, a avea pretenţii mari, a fi îngîmfat, a se ţine mîndru. a ţine în (sau la) curent (pe cineva cu ceva), a informa permanent (pe cineva). a ţine în el (sau în mine, în tine, în sine), 1) a nu-şi exterioriza sentimentele, gîndurile; 2) a fi discret. a ţine în (sau din) frîu (sau în hăţuri) (pe cineva), a supraveghea îndeaproape (pe cineva); a domoli pornirile, avîntul cuiva: era în stare să ţie în frîu o împărăţie întreagă.POP. a ţine în gazdă (pe cineva), a găzdui (pe cineva). a ţine în (sau sub) mînă (pe cineva sau ceva), a avea în puterea sa (pe cineva sau ceva): favoritele din harem ţin în mînă soarta împărăţiei.FIL. a ţine în mînă sforile, a stăpîni, a domina: ţine în mîna sa sforile acestor umbre de miniştri ..., îi întoarce cum îi place.GHICA.
a -i ţine în seamă a ţine în şah pe cineva a o ţine întruna
a nu-l ţine întru nemică a ţine judecată a ţine jurnal a ţine la băutură a ţine la distanţă pe cineva a ţine la încercare
a ţine la mare cinste a se ţine lanţ
a se ţine la o parte a ţine la pastramă pe cineva a ţine la poala ei pe cineva a ţine la preţ a ţine la respect a ţine la scuteală a ţine la un cuvînt a ţine la vorba sa a ţine la zi a ţine loc de ... a ţine locul cuiva a-şi ţine lucrul a-i ţine lumînarea
a (nu)-i (sau a (nu) i se) ţine în seamă (cuiva ceva), a (nu)-i (sau a (nu) i se) lua în considerare (cuiva ceva), a (nu) i se recunoaşte (cuiva ceva): să mi se ţină-n seamă că am plîns ş-am suferit.MACED. a ţine în şah pe cineva, a ţine sub ameninţare pe cineva; a ţine în tensiune pe cineva. a o ţine întruna (cu ...) sau a o ţine una, a repeta la nesfîrşit acelaşi lucru: în vremea asta Serghe ... o ţinea întruna: „Dar ce e de făcut? Dumnezeul meu! ce e de făcut?“ CAR. a nu-l ţine întru (o) nemică (sau nice într-o cinste) (pe cineva), (înv. ) a nu avea nici o consideraţie pentru cineva; a nu da doi bani pe cineva: şi cu căzacii de loc iară să învrăjbisă rău, că nu-i ţine într-o nemică.NEC. a ţine judecată (sau judeţ), a judeca; a prezida o instanţă de judecată: jidovenciu-n haine scurte ţine judecata-n curte.POP. a ţine jurnal, a consemna, zilnic, cele mai importante evenimente, cheltuieli etc. a (nu) ţine la băutură, a (nu) rezista la beţie, a se ameţi foarte repede. a ţine la distanţă (sau departe) pe cineva, a se arăta distant faţă de cineva, a impune distanţă cuiva: zic săl ţineţi mai departe de voi.SL. a ţine la încercare (cu cineva), a se măsura, a se întrece (cu cineva). a ţine la (sau în) mare (sau multă) cinste (sau preţuire) (pe cineva), a avea o mare consideraţie, preţuire, stimă pentru cineva şi a se purta în consecinţă: pe hatmanul Buhuş îl ţine la mare cinste.NEC. a se ţine lanţ, a se succeda (în număr mare): necazurile se ţineau lanţ. a se ţine la o parte (sau deoparte, departe de ..., la distanţă), 1) a se abţine de la ceva; 2) a sta retras; a nu se amesteca, a nu se implica (în ...): tinerimea independentă şi iluminată s-a ţinut, spre onoarea ei şi speranţa ţării, departe de atmosfera grea ... a colectivităţii.CAR. a ţine la pastramă pe cineva, (fam. ) a ţine închis pe cineva: am să te ţin la pastramă hăt şi bine! CR. a ţine la poala (sau legat de poalele) ei pe cineva, (despre femei) a ţine sub papuc (pe cineva); a dispune după bunul plac de cineva: l-a fi fărmecat, şi-l ţine legat de poalele ei.AL. a ţine la preţ sau (înv. ) a se ţine greu la preţ, a nu reduce nimic din suma cerută la o vînzare: se făcu însă mai năzuros în tîrg, ţinu mai la preţ.ISP. a ţine la (sau în) respect (pe cineva), a ţine la distanţă (pe cineva): redingota şi ţilindrul meu îi ţinură în respect.SAD. a (se) ţine (sau a (se) băga, a (se) pune) la scuteală, a (se) adăposti. a ţine la un cuvînt, (înv. ) a fi unanimi în păreri, a fi înţeleşi: vistiernicul au şi legat frăţie cu Bogdan hatmanul, văzînd că-i gineri lui Cantemir, de ţine la un cuvînt.NEC. a ţine la vorba sa, a rămîne ferm într-o hotărîre. a ţine (registrele, dosarele) la zi, a consemna zilnic modificările survenite în situaţiile existente într-un registru, dosar. a ţine loc de ..., a fi utilizat ca, drept ...; a înlocui: gîtul unui clondir, ce ţinea loc de sfeşnic.EM. ; bîrfirea neonestă şi trivială, reaua credinţă şi contra-adevărurile ţin loc de critică.CAR. a ţine locul cuiva (sau a ceva), a înlocui pe cineva (sau ceva): lasă pe unul să-ţi ţie locul.EM. a-şi ţine lucrul (său), a-şi păstra obiceiurile. a-i ţine lumînarea (cuiva), 1) a-i fi naş de cununie (cuiva); 2) a veghea un muribund cu lumînarea aprinsă în mînă: bătrînele îi ţin lumînarea.SAD.
a se ţine mare a ţine marea a ţine marginea a ţine marginile a ţine măsura a-l ţine meşii pe cineva a ţine minte a-şi ţine mîinile de ceva a ţine mîna căpătîi a se ţine mîndru a ţine mînie a ţine morţiş să ... a-şi ţine muzicuţa a nu se ţine nădragii pe cineva a ţine negustorie a se ţine norocul ca pulberea după cîini a o ţine numai o gură a ţine ochii la cineva a ţine ochii pe cineva a ţine o conferinţă
a ţine o vorbire a ţine pas cu vremea
a ţine pasul a ţine păcatele cuiva a o ţine pe-a mea a ţine pe dracul de coadă a ţine pe lîngă sine a ţine pe loc a ţine pe mîncare şi pe băutură
a se ţine mare, a fi mîndru, semeţ, fudul: de-i vrea să-l robeşti l-amor, cît poţi te ţine mare.PANN. a ţine marea sau a ţine spre plina mare, a naviga spre larg: am trebuit să ţinem marea trei zile şi trei nopţi.GHICA. a ţine marginea, a merge pe marginea (unui drum, a unei suprafeţe). a ţine (sau a bate) (tot) marginile, a se codi, a ezita, a şovăi. a ţine măsura, a respecta măsura unei piese muzicale. a-l ţine meşii pe cineva, (fam. ) a putea, a fi în stare: ai vrea să te arunci, crezi că te ţin meşii? CAR. a ţine minte, a-şi întipări în memorie, a nu uita, a memora: ce s-a-ntîmplat de-atuncea nu vrea să ţie minte.EM. a-şi ţine mîinile de (la) ceva, (înv. ) a se abţine de la ceva. a ţine mîna căpătîi, a folosi mîna drept căpătîi: un sultan ... la pămînt dormea ţinîndu-şi căpătîi mîna cea dreaptă.EM. a se ţine mîndru, a fi fudul, a fi înfumurat, a umbla cu nasul pe sus: copoiul, ca tejghetar, nu se ţinea aşa mîndru şi scotea şi vin din pivniţă la nevoie.POP. a ţine mînie (sau pizmă, supărare, alean, duşmănie)(cuiva), a păstra mînie(sau pizmă, supărare, alean, duşmănie) (cuiva): eu n-am putut să ţin mînie, că n-am avut, părinte, cui.COŞBUC. a ţine morţiş să ..., a dori, a voi cu orice preţ să ... a-şi ţine muzicuţa, (arg. ) a tăcea: ţine-ţi muzicuţa! a nu se ţine nădragii pe cineva, a fi foarte sărac. a ţine negustorie, a face negoţ. a se ţine norocul (sau sărăcia) (după cineva) ca pulberea după cîini (sau după cîine), a avea ghinion, a nu reuşi, a fi (foarte) sărac: se ţinea norocul după dînşii ca pulberea după cîini.ISP. a o ţine numai o gură, a ţipa continuu; a face gălăgie. a ţine ochii (sau privirea) la (sau spre, către) cineva (sau ceva), a se uita insistent la cineva (sau ceva): ţineau ochii ţintă la zînă.ISP. a ţine ochii pe cineva, a supraveghea pe cineva. a ţine o conferinţă (sau o prelegere, un curs), a prezenta unui auditoriu o conferinţă (sau o prelegere, un curs), a conferenţia. a ţine o vorbire (sau o cuvîntare, un cuvînt, un discurs, un toast) sau (rar ) a ţine cuvînt, a vorbi în faţa unui auditoriu: a ţinut cu această ocazie un discurs în care a arătat gratitudinea şi admiraţia sa.CAR. a ţine pas cu vremea (sau pasul vremii), a fi în spiritul timpului, al momentului. a ţine pasul (cu ...) sau a merge în pas cu ..., 1) a merge în acelaşi ritm cu ...; a păstra cadenţa: mergea în acelaşi pas cu sîrbul.GALA. ; 2) a se menţine la acelaşi nivel cu cineva: ori renunţi la ele, ori trebuie să joci în pas cu ceilalţi.DELAVR. a ţine păcatele cuiva, a nu ierta păcatele cuiva. a o ţine pe-a mea (pe-a ta, pe-a lui etc.), a nu ceda, a nu admite dreptatea altuia. a ţine pe dracul de coadă, a trage mîţa de coadă. a ţine pe lîngă sine (pe cineva), a avea grijă de cineva, a proteja pe cineva: luă hotărîre nestrămutată a ţinea feciorii şî viitoarele nurori pe lîngă sine.CR. a ţine pe loc, a împiedica evoluţia, progresul. a ţine pe mîncare şi pe băutură (sau pe mîncat şi pe băut) (pe cineva), a întreţine (cu mîncare şi băutură) (pe cineva).
a-şi ţine răsuflarea
a ţine (numai) pe palme (sau pe braţe) (pe cineva), a avea o grijă deosebită de cineva: te-aş fi ţinut pe palme şi-n sîn te-aş fi culcat.COŞBUC. a nu se ţine petec de petec (sau zdreanţă de zdreanţă), (despre haine) a fi foarte uzat, a se rupe. a ţine piept (cuiva) sau (înv. ) a sta-n piept, a înfrunta (pe cineva), a rezista, a nu se da bătut: tot satul nu-i ţinea piept.DELAVR. a ţine (sau a mînca) post, a posti: ţinuse post desăvîrşit întreaga zi.SAD. a ţine predică, 1) a predica (în faţa unui auditoriu); 2) a povăţui, a dăscăli (pe cineva). a (nu)-l ţine punga (sau buzunările) (pe cineva), a (nu) face faţă anumitor cheltuieli. a-l ţine puterile (pe cineva), a putea face, a fi în stare; a rezista. a-şi ţine rangul, a trăi pe măsura locului ocupat în societate. a-şi ţine (sau a-şi opri, a-şi stăpîni) răsuflarea (sau (pop. ) răsuflul, răsufletul, respiraţia, suflarea, sufletul), a-şi ţine respiraţia; a respira uşor, fără zgomot: în vîrful degetelor, ţinîndu-şi răsufletul, au trecut prin un şir de odăi. NEGR.
a ţine rău pe cineva
a ţine (de) rău pe cineva, a fi supărat (pe cineva): nu cred să mă ţii de rău pentru că mi le-am luat.ISP.
a ţine pe palme a nu se ţine petec de petec a ţine piept a ţine post a ţine predică a -l ţine punga a-l ţine puterile a-şi ţine rangul
a ţine război cu cineva a ţine recordul a ţine rîndul a se ţine rudă cu cineva
a ţine saţ
a ţine seama de ... a ţine secunda a ţine sfat a ţine sfoară a o ţine sfoară a ţine slujbă a ţine socoteala a o ţine spre ... a ţine strajă a ţine sub cheie a ţine sub ochi
a ţine război (sau bătălie, luptă, (reg. ) foc) cu cineva (sau împotriva cuiva), (înv. ) a se război, a se lupta cu cineva, a dezlănţui focul împotriva cuiva: a ţinut o bătălie cruntă cu sultanul Amurat.BĂLC. a ţine (sau a deţine) recordul (sau un record), a păstra un record stabilit; a fi neîntrecut: ţineam recordul gazetelor bine informate.CAR. a ţine rîndul, a respecta ordinea stabilită: dacă ţii rîndul de la trei dimineaţa şi chiar de cu seara, prinzi.CĂL. a se ţine rudă cu cineva, a se considera, a se pretinde din aceeaşi familie cu cineva. a ţine (de) saţ sau a fi cu (sau de) saţ, (înv. şi pop. ) (despre alimente) a sătura repede (şi pe mai multă vreme), a potoli foamea, a fi hrănitor, săţios: am mîncat colac cu cîrnat, că ţîne mai bine de saţ.POP. a ţine seama (sau seamă, răboj, socoteală) de ... (sau că ...) sau a ţine în (sau (înv. ) întru o) seamă de ... (sau că ...), a avea în vedere, a lua în considerare; a ţine cont de ... (sau că ...): dacă n-am ţinut samă de vorbele lui, am ajuns slugă la dîrloagă.CR. a ţine secunda, (înv. ) a acompania: hai, scoală, ia-ţi clarinetul şi ţine-mi secunda.CONTEMP. a ţine sfat, a se sfătui, a delibera: sfat ţinură între ele, ... ca să trimită sus la munte pe mîncătorul de oi.POP. a ţine sfoară (ceva), a face să dureze, a continua (ceva). a o ţine sfoară (sau aţă) (înainte), (reg. ) a merge întins. a ţine slujbă (sau liturghie), a oficia slujba religioasă. a ţine socoteala (sau socotelile), a face evidenţa veniturilor şi cheltuielilor: îmi ţin socoteala ban cu ban şi huzuresc de bine.CR. a o ţine spre ..., a merge spre ...: o ţin spre locul sfinţit.BLAGA. a ţine strajă, (înv. ) a străjui, a veghea: sus în brazii de pe dealuri, luna-n urmă ţine straja. EM. a ţine sub cheie, a ţine încuiat. a ţine sub (sau în) ochi (pe cineva), a supraveghea, a urmări îndeaproape (pe cineva): ea privind pe cel rămas, ne-ncetat în ochi îl ţine.COŞBUC.
a ţine sub picior a-şi ţine sufletul a se ţine sufletul în cineva a-i ţine şanţul a ţine şir de ... a ţine şleahul cuiva a se ţine şugă a o ţine talpă a o ţine tarara a nu-l ţine teiele ţine-te pînză ! ţine-te pîrleo! a ţine tîrlă cu cineva a-i ţine toate în seamă cuiva a-şi ţine tocmeala a ţine pe cineva tot în ... a se ţine tot una a o ţine tot una cu ... a ţine tot un glas a o ţine tot un plîns a ţine tovărăşie a-şi ţine traiul a ţine ţapul de coarne a ţine una a ţine un jurnal a ţine urechea la cineva
a ţine sub picior (sau sub papuc) (pe cineva), a domina, a stăpîni (pe cineva): şi-a luat nevastă frumoasă şi bogată, dar îl cam ţinea sub papuc.CEZAR.P. a-şi ţine sufletul (sau inima), 1) a mînca atît cît să nu moară de foame: mîncarea îi era trei unghii de pîine şi puţină apă, cît să-şi ţie sufletul.DOS. ; 2) a-şi ţine răsuflarea. a (nu) se (mai) ţine sufletul (sau suflet de om) în cineva, a (nu) mai fi în viaţă: stau şi mă mir cum de se mai ţine suflet de om într-o fiinţă aşa de mititică ca tine.POP. a-i ţine şanţul (cuiva), a-i face pe plac (cuiva). a ţine şir de ... (sau la ...) sau a-şi ţine şirul, (reg. ) a avea continuitate, coerenţă, logică (în privinţa ...): i sa părut că nu prea ţinea şir la vorbă.GHICA. a ţine şleahul cuiva, (înv. ) a pîndi venirea cuiva spre a-l opri, a-l ataca: au dat peste nişte căzaci, ce ţinea şleahtul turcilor, din nişte stînci de piatră.MUSTE. a se ţine şugă (de cineva), (reg. ) a se ţine scai (de cineva): se ţine şugă de mine. POP. a o ţine talpă, (reg. ) a o ţine una şi bună: geaba-i spui, geaba-i arăţi: nu, el o ţine talpă.POP. a o ţine tarara, (reg. ) a lungi vorba, a tărăgăna, a tergiversa: ia n-o mai ţineţi şi voi tarara şi-mpăcaţi-vă ca oamenii.POP. a nu-l ţine teiele (pe cineva), (reg. ) a nu avea curaj, a nu-i da mîna, a nu-l ţine curelele. ţine-te (sau să te ţii) pînză (să nu te rupi)!, pregăteşte-te de o încercare grea şi de lungă durată!; fă-ţi curaj! ţine-te (sau să te ţii, să te păzeşti) pîrleo!, ţine-te bine!; fugi din răsputeri!, ia-o din loc!: dară lupul, să te ţii, pîrleo! lungi pasul, lupeşte.ISP. a ţine tîrlă cu cineva, a locui sub acelaşi acoperiş cu cineva. a-i ţine toate în seamă cuiva, a avea evidenţa faptelor cuiva: mie soacra nu mi-e mamă, ca să-mi ţie toaten samă.POP. a-şi ţine tocmeala sau a se ţine de tocmeală, a respecta o învoială: iar precum ş-au ţinut aceşti domni tocmala, se va scrie la rîndul său.NEC. a ţine pe cineva tot (sau numai) în ..., a nu slăbi pe cineva cu ...: şoimul ... de-atîta vreme tot în rîs şi batjocură ţiindu-mă.CANT. a se ţine tot (de) una, a sta unul lîngă altul, alcătuind un tot: sat mare şi vesel, împărţit în trei părţi, cari se ţin tot de una.CR. a o ţine tot una cu ..., a face fără întrerupere ceva: de trei zile o ţin tot una cu mesele şi cu lăutarii.AL. a ţine tot un glas, (înv. ) a vorbi egal, monoton. a o ţine tot un plîns (sau numai o gură), a plînge în hohote şi fără întrerupere: copilul ceala a ţinut numai o gură.CONTEMP. a ţine tovărăşie (sau companie) (cuiva), 1) a însoţi, a întovărăşi (pe cineva); 2) a ţine de urît (cuiva): au fost îngropate oase şi lucruri sortite să ţină tovărăşie morţilor.CEZAR.P. a-şi ţine traiul, (înv. ) a face faţă cheltuielilor necesare vieţii, a se întreţine, a trăi. a ţine ţapul de coarne, (fam. ) a vomita la beţie. a (o) ţine una (şi bună) sau a ţine morţiş sau a o ţine coardă, a-şi menţine punctul de vedere, a nu ceda. a ţine un jurnal, a însemna într-un jurnal întîmplările, evenimentele, gîndurile de fiecare zi. a ţine urechea la cineva, a fi atent la spusele cuiva: cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost, de-mi ţin la el urechea ...? EM.
a ţine urma cuiva a ţine vrăji
a ţipa ca din gură de şarpe
a ţine urma cuiva, a urmări pe cineva. a ţine vrăji, (înv. ) a face vrăji. a ţintui (sau a pune) la stîlp (sau la stîlpul infamiei) (pe cineva sau ceva), a condamna public (pe cineva sau ceva); a blama, a înfiera (pe cineva sau ceva). a ţipa (sau a striga, a răcni, a urla) ca din gură de şarpe, a striga din răsputeri: ce l-o fi apucat de ţipă ca din gură de şarpe? POP .
a ţipa fiul în sînul maicii a-i ţipa în nări a i-o ţipa în pupăză a ţipa la vale
a ţipa fiul (sau pruncul) în sînul maicii, (pop. ) a fi jale mare: vor ţipa pruncii în sînul maicelor lor.SAD. a-i ţipa în nări (cuiva ceva), (reg. ) a-i reproşa, a-i imputa (cuiva ceva). a i-o ţipa în pupăză, (reg. ) a nu şti să păstreze un secret. a ţipa la vale, (reg. ) a coborî.
a-i ţipa măseaua a ţipa ochii a ţipa o palmă ţipătul
a-i ţipa măseaua (cuiva), a fi la mare nevoie, la ananghie: avea nevoie de parale de-i ţipa măseaua.SAD. a ţipa ochii, (reg. ) a arunca o privire fugitivă: ţipai ochii peste deal, văzui fată de muntean.POP. a(-i) ţipa o palmă (cuiva), (reg. ) a-i trage cuiva o palmă, a pălmui pe cineva. (nici) ţipătul (de om), nimeni, nici ţipenie. a-i ţiui urechile (sau creierii, capul) (cuiva) sau a-i ţiui în urechi (sau în creieri, în cap) (cuiva ceva), 1) a-i vîjîi urechile (sau creierii, capul) (cuiva): se vede că-ţi ţiuie urechile.AL. ; 2) a da impresia că se mai aude ceva (deşi vibraţiile au încetat); a răsuna: copiii ... rămaseră deştepţi; în capul lor ţiuiau cîntecele flaşnetei.VLAH. a-i ţîţîi inima (sau curul, fundul, brăcinarul, turul) (cuiva), (fam. ) a-i fi foarte frică (cuiva): le ţîţîia curu’de frică - mai vîrtos boierilor.IORGA. a-i ţîţîi măseaua (cuiva), (reg. ) a avea poftă de băutură. ucigă-l (sau bată-l) crucea (sau toaca), drac, diavol: a treia noapte au venit ucigă-i crucea cu iadul întreg înaintea lui.POP. ud (sau murat) ca un şoarece sau (reg. ) ud cum îi şoaricu, foarte ud: pisicuţa, murată ca un şoarece, tremura cum îi varga.HOGAŞ. ud leoarcă, foarte ud. a se uita (la cineva), a băga în seamă (pe cineva): frumoase, deh! erau, şi, cu toate astea nimeni nu se uita la ele.POP. a se uita (la cineva) ca dracul la popă, a se uita urît (la cineva). a se uita ca la un cireş copt (la cineva), a se uita cu admiraţie, cu dragoste (la cineva): împăratul se topea de dragoste pentru Ileana Sînziana şi se uita la dînsa ca la un cireş copt.ISP. a se uita ca mîţa-n calendar, (fam. ) a nu pricepe nimic. a se uita ca pisica în tigaie (sau ca mîţa la peşte), a se uita cu jind, cu lăcomie: îi vedeai că bagă mîna în porumb, se uită la el ca pisica în tigaie.PREDA. a se uita ca prin sită, a se uita printre gene. a se uita chiorîş (sau cruciş), 1) a privi cruciş, a fi saşiu; 2) (fig. ) a se uita cu duşmănie: cine trăeşte cu chiorii, se învaţă a se uita cruciş.BARONZI.
a ţintui la stîlp
a-i ţiui urechile a-i ţîţîi inima a-i ţîţîi măseaua ucigă-l crucea ud ca un şoarece ud leoarcă a se uita a se uita ca dracul la popă a se uita ca la un cireş copt a se uita ca mîţa-n calendar a se uita ca pisica în tigaie a se uita ca prin sită a se uita chiorîş
a se uita (sau a privi) crunt la (sau pe) cineva (sau ceva), a se uita încruntat, cu duşmănie (la cineva sau la a se uita crunt la cineva ceva): în zid de marmur negru se uită crunt şi drept.EM. ; baba privi crunt pe toţi mesenii.POP. a se uita cu un ochi la răsărit şi cu altul la apus a se uita cu un ochi la răsărit şi cu altul la apus, a se uita cruciş.
a se uita cu un ochi la slănină şi altul la făină a se uita cu un ochi la slănină şi altul la făină, a se uita cruciş. a se uita (sau a privi) de sus (la cineva sau la ceva), a fi înfumurat, arogant; a desconsidera, a dispreţui (pe cineva sau ceva): trebuie să fie o natură plămădită din elemente prea alese ca să nu se uite de sus la cei a se uita de sus care pleacă.CAR. a se uita galeş (la cineva), a privi cu duioşie, cu dragoste, cu tristeţe (la cineva): fata însă, văzîndu-l că se uita galeş la dînsa, ... pricepu că e bănuită.POP. a se uita galeş a se uita în zare a se uita în zare (la ceva) sau a privi înzare (ceva), a privi în lumină un obiect transparent. a se uita (sau a privi) lung, a privi mirat, atent, surprins, nedumerit: au început ... a se uita lung unul la a se uita lung altul.CR. a se uita păliş a se uita păliş (la cineva), (reg. ) 1) a se uita chiorîş (la cineva); 2) a trage cu ochiul (la cineva). a se uita pe sub ochi a se uita (sau a privi) pe sub ochi, 1) a se uita urît; 2) a-şi miji ochii. a se uita pe şolduri a se uita pe şolduri, (reg. ) 1) a fi spilcuit; 2) a fi mîndru, fudul. a-l uita sfîntul (pe cineva undeva), (pop. şi fam. ) a zăbovi (cineva) prea mult (şi fără treabă) într-un a-l uita sfîntul anumit loc. uita-te-ar relele! uita-te-ar relele!, să ai parte numai de noroc şi bucurii! uite, asta-i cruce(a)!, pe cuvîntul meu!: n-am să-i dau ..., crede-mă, nici o para chioară, iaca, asta-i cruce, na! POP. uite, asta-i cruce! a umbla ca cu o bubă coaptă cu cineva a umbla ca cu o bubă coaptă cu cineva, a menaja excesiv pe cineva. a umbla ca cu un ou
a umbla coadă de cineva
a umbla ca cu un ou (moale) (cu cineva sau cu ceva), a fi foarte atent, grijuliu (cu cineva sau cu ceva). a umbla ca cu un ou (sau cu oul) roşu (cu cineva sau ceva), a umbla cu grijă, prevenitor, atent (cu cineva sau cu ceva). a umbla (sau a merge) ca după mort, a merge foarte încet. a umbla ca fuiorul popii, a umbla de colo pînă colo, fără rost. a umbla (sau a bate, a face, a se duce) calea mînzului, (pop. ) a se chinui fără folos. a umbla ca mielul orbului, 1) a umbla neîngrijit; 2) a umbla fără rost; a umbla fleaura. a umbla ca pe o potecă, (reg. ) a umbla cu sfială, cu teamă, cu greutate. a umbla capiu, a umbla buimac, năuc, fără ţintă: umbli capchiu pe la gardurile oamenilor, să te latre cînii şi să te faci de rîsul şi ocara satului.VLAH. a umbla ca şarpele după viteji, 1) a se expune singur primejdiei; 2) a căuta ceartă. a umbla ca un cotoi, a umbla fără ocupaţie, gîndindu-se numai la plăceri. a umbla cîinii cu colaci în coadă, (glumeţ) a fi belşug: vin-la noi, că pe aici umblă cînii cu colacii în coadă.PAMFILE. a umbla cît ţine ţestul, a umbla foartemult. a umbla (sau a merge, a se ţine) coadă (sau mînz) de (sau după) cineva, a fi nedespărţit de cineva, a se ţinea scai de cineva: ce te ţii coadă de mine? POP.
a umbla craina a umbla creanga a umbla cu capul în traistă a umbla cu capul între urechi a umbla cu căciula într-o parte
a umbla craina (sau craun), (pop. ) a umbla lelea, fără rost, ca un crai, ca un om fără căpătîi: zărpălatecul de fii-meu, în loc să puie şi el ochii pe vreuna, d-o vreme încoace umblă craun.DELAVR. a umbla creanga, a umbla fleaura, a pierde vremea umblînd fără rost. a umbla (sau a fi) cu capul în traistă, a nu lua seama la cele din jur, a fi neatent, distrat, neglijent. a umbla cu capul între urechi, a umbla gură-cască. a umbla cu căciula într-o parte sau a purta căciula pe-o ureche, a fi nepăsător.
a umbla ca cu un ou roşu a umbla ca după mort a umbla ca fuiorul popii a umbla calea mînzului a umbla ca mielul orbului a umbla ca pe o potecă a umbla capiu a umbla ca şarpele după viteji a umbla ca un cotoi a umbla cîinii cu colaci în coadă a umbla cît ţine ţestul
a umbla cu căciula-n patru a umbla cu chichiţe a umbla cu cioaca a umbla cu cioara vopsită a umbla cu ciubote roşii a umbla cu cortul a umbla cu cuşma-n mînă după cineva a umbla cu doi bani în trei pungi a umbla cu familiarisme a umbla cu fandoseli a umbla cu flori la pălărie a umbla cu furtişag a umbla cu fusele a umbla cu gogoriţe
a umbla cu jalba în proţap a umbla cu mănuşi a umbla cu măturica a umbla cu mintea prin pruni a umbla cu mîţa-n sac a umbla cu mofturi
a umbla cu nasul sus a umbla cu ocaua mică a umbla cu opinci de fier
a umbla cu pantahuza a umbla cu pila în tureatcă a umbla cu plosca a umbla cu plosca la nas a umbla cu poşta
a umbla cu căciula-n patru,a se căciuli. a umbla cu chichiţe, a umbla cu şiretlicuri, cu şmecherii. a umbla cu cioaca, (reg. ) a induce în eroare. a umbla cu cioara vopsită, (fam. ) a amăgi, a înşela, a induce în eroare. a umbla cu ciubote roşii, (reg. ) a merge desculţ. a umbla cu cortul, a nu avea locuinţă stabilă. a umbla cu cuşma-n mînă după cineva, a se ruga cu umilinţă de cineva; a se umili: cu cuşma-n mînă să îmbli după dînsul. NEGR. a umbla cu doi bani în trei pungi, (reg. ) a se purta necinstit. a umbla cu familiarisme, (fam. ) a se purta exagerat de familiar. a umbla cu fandoseli, a se fandosi. a umbla cu flori la pălărie, (reg. ) a nu-i păsa de nimic. a umbla cu furtişag(uri), a fura: Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtişag.CR. a umbla cu fusele, a umbla fără treabă. a umbla cu gogoriţe, a umbla cu fleacuri, cu minciuni. a umbla (sau a veni, a purta, a se înfăţişa) cu jalba (sau cu hîrtia) în proţap, (înv. ) a umbla (sau a veni, a purta, a se înfăţişa) cu o jalbă pusă în vîrful unei prăjini pentru a se face remarcat din mulţime şi a putea înmîna jalbadomnitorului sau unui demnitar; (p.ext. ; fam. ) a cere cu insistenţă şi pe un ton ridicat un drept sau o favoare: în frunte e un moşneag scund şi un flăcău voinic carepoartă jalba în proţap.CAMIL.P. a umbla (sau a se purta) cu mănuşi (cu cineva), (fig .) a se purta cu atenţie, cu îngăduinţă (cu cineva); a menaja (pe cineva). a umbla cu măturica, a linguşi. a umbla cu mintea prin pruni, (reg. ) a nu avea minte. a umbla (sau a prinde pe cineva) cu mîţa-n sac (sau în traistă), a umbla (sau a prinde pe cineva) cu înşelătorii: într-o bună zi, fu prins cu mîţa-n sac.POP. a umbla cu mofturi,a invoca diversepretexte pentru a se eschiva de la o îndatorire. a umbla (sau a fi, a se ţine, a merge) cu nasul (pe) sus (sau în vînt) sau a-şi ţine (sau a-şi ridica, a-şi purta) nasul (pe sau în) sus (sau mai sus decît se cuvine), a fi îngîmfat, obraznic, sfidător: nu erau nici dealuri, nici văi, nici şanţuri unde să cadă cei cari merg cu nasul pe sus.POP. a umbla cu ocaua mică, a umbla cu înşelăciuni; a înşela. a umbla cu opinci de fier sau a rupe trei perechi de opinci de fier, a umbla mult: numai atunci vei da cu mîna de mine, cînd vei rupe trei perechi de opinci de fier.ISP. a umbla cu pantahuza, (înv. şi fam. ) 1) a umbla (cu o listă de subscripţie) pentru a strînge fonduri; 2) a umbla din casă în casă, purtînd vorbe, minciuni; a colporta: păi, unde să fie?prin vecini, cu pantahuza.CEZAR.P. a umbla cu pila în tureatcă, a fi viclean. a umbla (de colo pînă colo) cu plosca (cu minciuni) sau a purta plosca (cu minciuni), a umbla cu minciuni, cu bîrfeli de la unul la altul: nu-mi place să umblu cu plosca.CAR. a umbla (sau a fi) cu plosca (sau cu ţuica) la (sau în) nas sau a puţi a nas belit sau a-i ieşi cuiva vinul în nas, a fi beţiv. a umbla cu poşta sau a duce (sau a purta) poşta, (fig. ) 1) a colporta informaţii confidenţiale, zvonuri etc.: o cam bănuiau că umblă cu poşta de la o casă la alta.SAD. ; 2) (reg. ) a flecări, a pălăvrăgi.
a-i umbla cu pricaz a umbla cu scădere a umbla cu şaga-maga a umbla cu şatra a umbla cu şoalda a umbla cu şopîrcăieli a umbla cu şurubele a umbla cu talerul a umbla cu tămîie pe lîngă cineva a umbla cu traista a umbla cu traista cu minciuni a umbla cu uite popa, nu e popa a umbla de-a frunza păltinelului a umbla de-a oarba a umbla de rîndul cuiva a umbla din ţenchi în ţenchi a umbla după ciolan a umbla după colaci calzi a umbla după pleaşcă
a-i umbla cu pricaz (cuiva), (înv. şi pop. ) a urmări să-i facă rău (cuiva),ai-o coace (cuiva). a umbla cu scădere, (înv. ) (despre bani) a avea cursul depreciat: i-am răspuns că [banii] sînt buni, dar în ţară umblă cu scădere şi ţăranii nu-i primesc.URIC. a umbla cu şaga-maga, a înşela, a păcăli, a induce în eroare. a umbla (sau a se muta) cu şatra,(fam. ) a se muta (deseori) cu toate lucrurile: uff! suspină Sabina, strîngîndu-şi vraful de cărţi şi caiete; acum unde mă mai mut cu şatra? CEZAR.P. a umbla (sau a face) cu şoalda, (fam. ) a recurge la vicleşuguri, la subterfugii, la minciuni; a umbla cu cioara vopsită: nu mai umbla cuşoalda şi nu mai face pe grozavul, că nu mă sperii.STANCU. a umbla cu şopîrcăieli, (reg. ) a recurge la minciuni, la subterfugii, la tertipuri: să nu-mi umblaţi cu şopîrcăieli, cu dihonii, sau cu vîşcîituri.POP. a umbla cu şurubele, (reg. ) a recurge la şiretlicuri: una-două, îi tolocănea, mustrîndu-i: ba că nu vorbesc drept româneşte ...; ba că umblaţi cu şurubele, să ne trageţi butucul.CR. a umbla cu talerul, a face colectă. a umbla cu tămîie pe lîngă cineva, (reg. ) a linguşi, a tămîia (pe cineva). a umbla cu traista, a cerşi: nu mă duc, de aş umbla cu traista. (a.1825).IORGA. a umbla cu traista cu minciuni, a umbla cu vorbe, cu bîrfeli. a umbla cu uite popa, nu e popa, a-şi schimba mereu hotărîrile, părerile; a fi inconsecvent: umbli cu uite popa, nu e popa? BRĂESCU. a umbla de-a frunza păltinelului, (reg. ) a umbla (de) frunza frăsinelului. a umbla de-a oarba, a umbla aiurea. a umbla (sau a căuta, a vedea) de rîndul cuiva sau a căuta de rînd cu cineva, (înv. şi reg. ) a se interesa de cineva, a purta de grijă cuiva: ce mă blestemi aşa rău? că îmblu de rîndul tău.POP. a umbla din ţenchi în ţenchi, (pop. ) a umbla din loc în loc. a umbla după ciolan (sau după ciolane), (fam. ) a căuta o sinecură; a umbla după căpătuială. a umbla după (sau a aştepta, a veni la) colaci calzi, a umbla după (sau a aştepta, a veni la) lucruri bune, plăcute şi de-a-gata: îmblă ş-aista după colaci calzi; îmi vine să i-o joc şi lui! AL. a umbla după pleaşcă sau a căuta pleaşcă, (pop. şi fam. ) a căuta foloase nemuncite.
a umbla fără nici un capăt a umbla fleaura
a umbla după (sau a căuta) potcoave de cai morţi sau a umbla după (sau a căuta) cai morţi (pentru a le lua potcoavele), a-şi pierde vremea, a se afla în treabă: umbli după cai morţi să le iei potcoavele.CR. a umbla fără nici un capăt, a umbla fără căpătîi, fără rost: l-o găsit, îmblînd prin păduri, ia aşa, fără nici un capăt.POP. a umbla fleaura, (fam. ) a umbla fără rost, a umbla creanga; a vagabonda.
a umbla frunza frăsinelului a umbla fuioagă a-i umbla gura ca la ţarcă a umbla haihui a umbla haimana a umbla handralău a umbla handralela a umbla harhageaua
a umbla (de) frunza frăsinelului, a umbla fără rost, aiurea, haimana, în dorul lelii, a hoinări: tot umblînd noi din şcoală în şcoală, mai mult, ia aşa, de frunza frăsinelului, ... avem să ne trezim nişte babalîci.CR. a umbla fuioagă, (reg. ) a umbla fără rost; a fugi de treabă. a-i umbla (cuiva) gura ca la (o) ţarcă sau a vorbi ca o ţarcă, a vorbi mult şi fără rost. a umbla haihui, a umbla fără ţintă, haimana. a umbla haimana, a vagabonda: îmbli haimana pe poduri cu derbedeii.FIL. a umbla handralău, a umbla încolo şi încoace fără rost. a umbla handralela, (reg. ) a umbla fără ţintă. a umbla harhageaua, (reg. ) a umbla pe coclauri.
a umbla după potcoave de cai morţi
a umbla haturile a umbla huci-marginea a umbla în brînci a umbla în marghiolii a umbla în piţărăi a umbla în poghiazuri a umbla în popor a umbla în şoşot a-i umbla în treabă a umbla în treapăd a umbla în urma cuiva a umbla lela a umbla meleagurile a-i umbla moara a umbla mort după ... a umbla nearat, nesemănat a umbla nebun a umbla parcă ar avea ouă în poală a umbla pe coclauri a umbla pe după salcie a umbla pe horaiţă a umbla pe-mprejur a umbla pe nărav de ... a umbla să iei două piei de pe o oaie a umbla şapte hotare a umbla şovăind a umbla şuleandra a umbla teleleu
a umbla tralalela a umbla treanca-fleanca a umbla ţonţoroiul
a umbla (sau a bate) haturile, (despre femei) a preacurvi. a umbla huci(u)-marginea, (reg. ) a umbla fără rost, derbedeu, hoinar, vagabond. a umbla în (sau a se tîrî pe) brînci, a merge de-a buşilea. a umbla în marghiolii, (înv. şi reg. ) a umbla după aventuri galante. a umbla (sau a merge) în piţărăi (sau cu piţărăi), (reg. ) a colinda. a umbla în poghiazuri (sau podghiazuri), (reg. ) a umbla fără rost, a hoinări: umblînd toată ziua în podgheazuri.CR. a umbla în popor, (despre preoţi) a merge din casă în casă (în cuprinsul parohiei) cu ajunul. a umbla în şoşot, (reg. ) a cleveti; a unelti: pe unde-i vezi numa-n şoşot umblă.POP. a-i umbla în treabă (cuiva), (reg. ) a se ocupa de interesele cuiva: nu avea muieri rubedeni de-aproape, care să-i umble în treabă.AGÂRB. a umbla (sau a fugi, a da) în treapăd (sau (reg. ) în trepete), (înv. şi reg. ) a fugi, a umbla repede, a se zori: fu silit a mearge pre lîngă cai în treapăd.DOS. a umbla în urma cuiva, a merge în spatele cuiva. a umbla lela, (pop. ) a vagabonda, a hoinări, a bate drumurile: umbli lela pe drumuri.CR. a umbla meleagurile, a hoinări, a colinda, a cutreiera: ai umblat meleagurile, ca să-ţi găseşti leacurile.POP. a-i umbla moara (cuiva),a-i merge dinplin (cuiva);a fi în putere: să ne veselim cît ne îmblă moara, că destul ne vom pocăi la bătrîneţe.FIL. a umbla (sau a se ţine) mort după ..., 1) a face tot posibilul pentru a obţine ceva; 2) a fi foarte îndrăgostit de cineva şi a-şi arăta sentimentele cu insistenţă: se ţinea mort după ea.CAMIL.P. a umbla nearat, nesemănat, (reg. ) a umbla de colo-colo, fără rost. a umbla (sau a fi) nebun (după cineva sau după ceva), a iubi la nebunie (pe cineva), a fi pasionat (de ceva): aceste domniţe ... erau nebune după joc.ISP. a umbla (de) parcă ar avea ouă în poală (sau parcă ar călca pe ouă), a păşi, a călca exagerat de atent. a umbla pe coclauri, a umbla fleaura, haimana. a umbla (cu vorbe) pe după salcie (sau salcîm), (fam. ) a vorbi pe ocolite. a umbla pe horaiţă, (reg. ) a umbla fără rost, a bate străzile în lung şi în lat; a horhăi. a umbla pe-mprejur, a umbla pe căi lăturalnice. a umbla pe nărav de ..., (înv. ) a se comporta ca ..., a imita pe ... a umbla să iei (sau să scoţi) două piei de pe o oaie, a urmări cîştiguri exagerate. a umbla şapte hotare, a umbla mult timp, pe distanţe mari. a umbla şovăind, (reg. ) a recurge la şiretlicuri. a umbla şuleandra, (reg. ) 1) a avea o ţinută neglijentă, dezordonată; 2) a umbla de colo-colo, fără rost. a umbla teleleu (Tănase), a umbla fără rost: zice prostul: hai şi eu! hai! că tot n-are ce face, ş-aşa umblă teleleu.EM. a umbla tralalela (sau trălălău, trăncănău, trelalela, tremăndău), (pop. şi reg. ) a umbla haihui, haimana, fără rost: umbla trela-lela în puterea iernei.CR. ; leneşii ... umblă cîtu-i ziulica tremăndău din uşăn uşă.POP. a umbla treanca-fleanca, (reg. ) a umbla fără rost, a merge de ici-colo: tot umbli trenchea-flenchea şi nuţi caţi şi tu perechea.POP. a umbla ţonţoroiul, a umbla haihui, a umbla brambura.
umblă cîinii cu colaci în coadă umblet broştesc a se umfla ca un curcan a se umfla în guşă a se umfla în nări a se umfla în pene a-şi umfla nasul a i se umfla pipota a-şi umple cuibul ca pupăza a i se umple paharul cuiva
a umple de bogdaproste a se umple de chelbe a se umple de rapăn a umple măsura a i se umple măsura a-şi umple pipota a-şi umple sacul una la mînă una vorbim şi alta fumăm! una vorbim şi başca ne înţelegem! a umbla cu capul pe sus un boboc de fată un bob zăbavă!
un chip de ... unde a înţărcat dracul copiii unde dai şi unde crapă ! unde e pomana aia! unde-i norocul să ...! unde înfloreşte tămîia
umblă cîinii cu colaci în coadă, e mare belşug. umblet broştesc, (pop. ) mers cu sărituri. a se umfla (în pene) ca un curcan, a-şi da aere, a se îngîmfa, a se împăuna: unde se rotea pe lîngă dînsa şi se îngîmfa, ca un curcan! ISP. a se umfla în guşă,a se mîndri; a se răţoi. a se umfla în nări sau a-şi umfla nările, 1) a se purta cu semeţie, (p.ext. ) a se îngîmfa:şi prostatecele nări şi le umflă orişicine.EM. ; 2) a se mînia. a se umfla în pene, a se îngîmfa, a se fuduli. a-şi umfla (sau a-i tremura, a-i fumega cuiva) nasul, 1) a fi pus pe ceartă, a se înfuria; 2) a umbla cu nasul pe sus. a i se umfla pipota (cuiva), 1) a se mînia; 2) a fi fudul. a-şi umple cuibul ca pupăza (sau ca o pupăză), (reg. ) 1) a fi murdar; 2) a avea obiceiuri proaste. a i se umple paharul cuiva, a îndura prea multe; a nu mai putea suporta. a umple de bogdaproste (pe cineva), (pop. ) 1) a înfrunta, a ocărî (pe cineva); a batjocori: baba şi cu fiicăsa îl umplea de bogdaprosti.CR. ; 2) a îmbolnăvi (pe cineva): dracul m-a pus să merg la ea! m-a umplut de bogdaproste! POP. a se umple de chelbe, (reg. ) a sărăci, a scăpăta. a se umple de rapăn, 1) a se umple de chelbe; a nu se alege cu nimic; 2) a se molipsi de o boală, a se umple de bogdaproste. a umple măsura, a ajunge la limită: fratele tău a umplut măsura ruşinei sale.NEGR. a i se umple măsura (cuiva), a se sătura (de cineva sau de ceva); a-şi pierde răbdarea: i s-a cam umplut măsura.POP. a-şi umple (sau a-şi îneca) pipota,(reg. ) a se îmbăta: bea, pipota-şi îneacă, altul ca să nu-l întreacă.PANN. a-şi umple sacul, 1) a realiza un cîştig mare; 2) (rar ) a mînca foarte mult. una la mînă, (în enumerări) primul (sau prima). una vorbim şi alta fumăm!, una spunem şi alta facem! una vorbim şi başca ne înţelegem!, una spunem şi alta înţelegem! a umbla cu capul pe sus, a fi mîndru. un boboc de fată, (fig. ) o fată drăgălaşă. un bob zăbavă!, (fam. ) ai puţină răbdare!, aşteaptă puţin! un chip de ..., 1) un fel de ..., care aduce a ...: au văzut într-un loc un chip de şanţ, ca un cerc săpat în pămînt.POP. ; 2) aproximativ: după un chip de [o] jumătate [de] ceas, în sfîrşit îşi dete duhul în mînile călăilor săi.NEGR. unde (şi-)a înţărcat dracul copiii, foarte departe, pe celălalt tărîm, la mama dracului: am umblat pe unde şi-a înţarcat dracu’copiii.AL. unde dai (sau baţi, o plesneşti) şi unde crapă (sau răsare, tună)!, ce speri şi ce iese!:ei, apoi! unde-o plesneşte mama şi unde crapă! CR. unde e (sau unde dă Dumnezeu) pomana aia!, unde n-am eu norocul acela! unde-i norocul să ...!, ce bine ar fi să ...!: unde-i norocul să pot trece şi eu în ţară! REBR. unde înfloreşte tămîia (sau piperul), în ţări depărtate, foarte departe: şi mă duc, maică, mă duc, unde înfloare tămîia.POP.
unde îţi stau picioarele, îţi va sta şi capul unde popa nu toacă unde pui ...
unde îţi stau picioarele, îţi va sta şi capul, ţi se va tăia capul, vei muri: să-mi aduci herghelia de iepe ... căci de nu, unde îţi stau picioarele, îţi va sta şi capul.ISP. unde popa nu toacă, foarte departe, unde şi-a înţărcat dracul copiii: vă duceţi ... în baltă, trestie, pustietate, unde popa nu toacă, unde fata nu gioacă.POP.
a urca în scenă
unde (mai) pui (că) ..., fără a mai socoti (că) ..., în plus ...: şi unde mai pui că a început a viscoli.SAD. unde (sau pe ce) pune (el) mîna, pune şi Dumnezeu mila, are spor în tot ce face: unde punea el mîna, punea şi Dumnezeu mila.CR. unde te trezeşti?, unde crezi că te afli? unde tună şi unde fulgeră, unde dai şi unde crapă. a unge osia (ca să nu scîrţîie carul), (fam. ) a cîştiga bunăvoinţa, favoarea cuiva cu daruri sau bani; a mitui: unseră osiia şi paşii Matei Vodă.NEC. un ger de crapă pietrele, un ger foarte puternic. un iarmaroc de oameni, oameni foarte mulţi, mulţime. un lat de palmă (sau de mînă), măsură populară egală cu lăţimea unei palme cu degetele lipite. un număr de ..., cîţiva: după un număr de ani s-a pensionat. un număr mare de ... sau un mare număr de ..., o mulţime de ..., (foarte) mulţi: se adunase un mare număr de gură-cască. (nici) un păr (mai mult) sau nici cît un fir de păr, (înv. şi pop. ) deloc, nimic: decît pielea obişnuită, să nu poţi cere un păr mai mult.GR.AL. un pic, 1) puţin: iar noi să mai jucăm un pic şi la botez.COŞBUC ; 2) (în construcţii negative) deloc: corbul nu vorbea un pic.POP. (adio şi-)un praz verde!, (fam. ) nu-mi pasă că pleci!, mi-e indiferent că pleci!, călătorie sprîncenată! un timp, o (bucată de) vreme: uită un timp că eşti balerină.CĂL. unul (una etc.) ca acesta (ca aceasta etc.), (înv. şi pop. ) un asemenea lucru, o asemenea treabă, situaţie etc.: au început boierii să zică: ce va să zică una ca aceasta? KOG. unul ca altul sau una ca alta, la fel: două femei, una ca alta de tinere.ISP. unul după altul, în şir; în ordine: gîndurile părintelui ... încep să curgă limpezi unele după altele, fără şovăire, fără piedici.CAR. unul (una etc.) mai ... decît altul (alta etc.) sau care (mai) de care mai ... sau care mai de care, la concurenţă, pe întrecute: îi găsea dînsa fel de fel de muncă, care de care mai grele.POP. a i se urca (sau a i se sui, a-i sări) în cap (cuiva), a se obrăznici: dacă-i dai mult nas, ţi se urcă-n cap! BARONZI. a urca (sau a intra) în (sau pe) scenă, 1) a începe să joace teatru; a începe să-şi debiteze rolul repartizat într-un spectacol; 2) (p.gener. ) a-şi începe activitatea într-un domeniu oarecare, a începe să capete experienţă: e nevoit ... a înşela, în şcoală şi în biserică, pe tucanii cei mici, care intră abia în scenă, asupra valoarei vieţii.EM.
a urca pe tron
a (se) urca (sau a (se) sui, a (se) ridica, a (se) înălţa) pe tron, a ocupa (sau a face pe cineva să ocupe) domnia, a fi încoronat (sau a încorona pe cineva) ca monarh: pe tron s-a ridicat fiul său.CAR.
unde pune mîna, pune şi Dumnezeu mila unde te trezeşti? unde tună şi unde fulgeră a unge osia un ger de crapă pietrele un iarmaroc de oameni un lat de palmă un număr de ... un număr mare de ... un păr un pic un praz verde! un timp unul ca acesta unul ca altul unul după altul unul mai ... decît altul a i se urca în cap
a i se urca sîngele în obraz a i se urî a i se urî cu binele a i se urî cu zilele urlă tîrgul a-şi urma calea a se usca coarnă a-şi usca rufele la un soare cu cineva
a se usca scîndură a-l ustura în pungă uşor în pene a uşura de parale pe cineva vacă de muls vai de casa unde cîntă găina! vai de cojocul lui!
vai de mine! vai de păcatele mele! vai de steaua mea !
vai şi amar de mine
valea lacrimilor valurile tinereţii
a i se urca (sau a face să i se urce, a i se sui, a-i năvăli, a-i da, a-i ieşi) sîngele în obraz (sau la cap, în faţă) (cuiva), 1) a se înroşi sau a face să se înroşească din cauza unui sentiment, a unei emoţii puternice; a se îmbujora (la faţă): şi atunci de sfiiciune mi-iese sîngele-n obraz.EM. ; 2) (p.ext. ) a se înfuria, a fi în culmea furiei. a i se urî (cuiva de ceva), a se sătura (cineva de ceva), a i se acri (cuiva de ceva): de la un timp, i se urî Atotputernicului de hău şihotărî să plăsmuiască o lume mai frumoasă.POP. a i se urî cu binele (cuiva), a face imprudenţe, greşeli compromiţătoare: se vede că ţi s-a urît cu binele, prietene! SAD. a i se urî cu zilele (cuiva), a se sătura de viaţă: fată, dacă nu ţi s-a urît cu zilele, dă-mi mie vioara să cînt.POP. urlă tîrgul, vorbeşte toată lumea. a-şi urma calea (sau drumul), a-şi continua drumul, a merge mai departe: să-şi facămerinde, să aibă cu ceşi urma calea.POP. a se usca (ca o) coarnă, a se usca de tot, a fi plin de zbîrcituri: de-i zăbovi pîn’la toamnă, mi-i găsi uscată coarnă.POP. a-şi usca rufele la un soare (sau la acelaşi soare) cu cineva, a fi apropiat, intim cu cineva; a avea interese comune cu cineva. a se usca (sau a slăbi, a se face, a rămîne, a fi) (ca o) scîndură (sau ca scîndura) sau a deveni (sau a fi) uscat (sau slab) (ca o) scîndură (sau ca scîndura), (fam. ; despre oameni) a deveni (sau a fi) extrem de slab, numai pielea şi oasele: că de cînd dor am purtat, ca scîndura m-am uscat.POP. a-l ustura în (sau la) pungă (pe cineva), a plăti un lucru cît nu face. uşor în pene, îmbrăcat sumar; (p.ext. ) zdrenţăros: ţiganul, uşor în pene, nu-şi făcu bordei de lene.PANN. a uşura de parale pe cineva, (fam .) a jefui pe cineva. vacă (bună) de muls, persoană de care se abuzează pentru a trage foloase materiale: şi ... nu eşti numai aşa o vacă de muls pentru fiecare.CR. vai de casa unde cîntă găina!, vai de casa unde porunceşte femeia! vai de cojocul lui!, vai de capul lui!, vai de pielea lui! vai de mine!, 1) vai de capul meu!; 2) ce spui?, chiar aşa?, ei, nu zău!, Doamne fereşte!: şi zici că l-a prins? vai de mine! POP. ; 3) ce mă fac?, aoleu!: vai de mine! vin musafirii şi nevastă-mea nu-i acasă! vai de păcatele mele!, vai de capulmeu!, sărmanul de mine!, Doamne păzeşte!: n-am dormit, măculiţă: că n-am somn, vai de păcatele mele! CAR. vai de steaua mea (ta, lui etc.)!, vai de cojocul meu (tău, lui etc.)!, sărmanul de mine (tine, el etc.)! vai şi amar (sau şi mişel) de mine (tine, el etc.) sau vai şi amar de capul (sau de mama, de sufletul, de zilele) meu (mea, mele, tău etc.)!, sărmanul de mine (tine, el etc.)!: o, vai şi mişel de noi, de neşte netrebnici.DOS .; vai de capul lor! piereau cu sutele şi ei şi caii.NEGR. valea lacrimilor sau valea plîngerilor (sau plîngerii), (bis. ) pămîntul, consideratca loc al suferinţelor şi al durerii, în raport cu cerul: nu cuteza să păleşti ... acel crin semănat de mîna Domnului în această vale a lacrimilor.FIL. valurile tinereţii (sau tinereţilor), întîmplări, incidente, încurcături pricinuite de impulsivitatea, entuziasmul şi lipsa de experienţă inerente tinereţii: ei! nu te ruşina! ale tinereţii valuri.CAR.
valurile vieţii varga lui Dumnezeu vargă a farmecelor varză umplută vas ales va să zică vas rău
vatra tîrgului vatră părintească nu vă fie cu bănat vă las cu bine!
vămile văzduhului a-şi vărsa foc a vărsa lacrimi a-i vărsa maţele a-şi vărsa maţele vărsarea serii vărsare de sînge vărsare de ziuă a vărsa sînge
a-şi vărsa sîngele a vărsa sudori vărsat de zori
valurile vieţii (sau lumii, lumeşti), greutăţile, încercările prin care trece cineva în viaţă; vicisitudinile vieţii: omul e dator să se lupte cu valurile vieţii.CR. varga lui Dumnezeu, 1) om rău, aspru, necruţător; 2) prăpăd, urgie, nenorocire: ne ameninţă varga lui Dumnezeu, foametea.EM. vargă a farmecelor (sau magică), baghetă a magicienilor, vrăjitorilor etc.: în aer îşi ridică a farmecelor vargă.EM. varză umplută sau varză cu găluşte, (reg. ) sarmale. vas ales (sau dumnezeiesc), (bis. ) persoană considerată purtătoare a graţiei divine. va să zică, vrea să însemne: asta nu va să zică nicidecum că lucrarea era lipsită cu totul de calităţi.CAR. vas rău (sau diavolesc), (bis. ) persoană considerată purtătoare a unor însuşiri malefice, diavoleşti: împăratul cu urgie zice: vas rău, învechit şi spurcat! PANN. vatra tîrgului (sau a oraşului, a mînăstirei), suprafaţă, întindere de teren ocupată de ansamblul gospodăriilor, locuinţelor şi terenurilor care alcătuiesc un sat, un tîrg, un oraş, o mănăstire: mergem din vatra mînăstirii ca o jumătate de ceas în sus.VLAH. vatră părintească, loc de origine, de baştină, loc natal; (p.ext. ) patrie: poporul ... trăia în frăţie ... cu codrul şi cu calul său, pentru apărarea vetrei părinteşti.AL. (să) nu vă fie cu bănat, (să) nu-mi luaţi în nume de rău, (să) nu vă fie cu supărare: nu vă fie cu bănat, cîmpul parcă s-a zvîntat şi de-arat nu l-aţi arat.POP. vă las cu bine!, rămîneţi sănătoşi! vămile văzduhului,(bis. ) popasurile(şapte, nouă, douăzeci şi patru etc.) pe care trebuie să le străbată sufletul după moarte, pentru a ajunge purificat în împărăţia cerului: acestea dinvăzduh sînt vamele...sufletelor.VARLAAM. a-şi vărsa foc(ul) (sau amarul, amărăciunea, năduful) (de la inimă), a-şi descărca, a-şi răcori sufletul, a se destăinui: numai seara îşi vărsa focul inimii, doinind din fluieraşul său de os.POP. a vărsa (şiroaie de) lacrimi, a plînge. a-i vărsa maţele (cuiva), (pop. ) a spinteca (pe cineva); a ucide (pe cineva): de-o pune mîna pe mine ... îi vărs maţele! CAR. a-şi vărsa (şi) maţele, a vomita foarte tare. vărsarea serii, înserare, amurg: cu vărsarea serii un strein sosi.BOL. vărsare de sînge, omor; masacru: începu acea teribilă vărsare de sînge.FIL. vărsare de ziuă (sau de zori), zori de zi. a vărsa sînge, 1) a ucide, a omorî: @mpăratul Roş ... nu se mai satură de a vărsa sînge.CR. ; 2) a expectora sînge. a-şi vărsa (sau a-şi da, a-şi jertfi) sîngele (pentru cineva sau ceva), a se sacrifica; a-şi da viaţa (pentru cineva sau ceva): unii-n luptă pentru bine a lor sînge şi-l vărsară, ceilalţi lîngă lampa albă sînta viaţă-şi consumară.EM. a vărsa (multe) sudori (sau năduşeli) sau a vărsa sudori de moarte, 1) a munci din greu; 2) a fi în agonie, a fi pe moarte. vărsat de zori (sau de ziuă) sau vărsatul zorilor, (pop. ) zori de zi: în vărsat de zori, glas de cîntători.POP.
a-şi vărsa veninul asupra cuiva a se vărsa zorile vărsător de sînge vă supără fumul? vătaf de ţigani vătămare corporală văzînd cu ochii văzînd şi făcînd veac de aur veacul de aur veacul de mijloc vechi ca pămîntul vechi în zile a vedea nainte a vedea alba în căpistere a se vedea cale de-o poştă
a vedea ca prin sită a nu-şi vedea capul de ... a vedea cîte parale face sfanţul a vedea cu ochii altuia a se vedea cu sacii-n cap a-şi vedea de ... a se vedea deasupra necazului a-şi vedea de coada măturii a nu-şi vedea de lungul nasului a nu vedea de nas a vedea departe
a-şi vărsa veninul (sau mînia, năduful, necazul etc.) asupra cuiva, a-şi descărca mînia, furia (asupra cuiva), a se răzbuna pe cineva: cu limba-i muşcătoare şi înveninată îşi vărsă ... veninul asupra nenorocitului Licamb.OD. a se vărsa zorile (sau de ziuă), (pop. ; refl. ) a se ivi zorile, a se lumina de ziuă: mîndră, cînd să vin la tine se vărsa zorile bine. POP. vărsător de sînge, (înv. ) ucigaş. vă supără fumul?, vă deranjează dacă fumez? vătaf de ţigani, slujitor domnesc (mai tîrziu boieresc sau mănăstiresc) care administra o comunitate ţigănească: a fost vătaf de ţigani în vremea lui.EM. vătămare corporală (sau (înv. ) trupească), (jur .) infracţiune care constă într-o atingere adusă integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane. văzînd cu ochii, în mod sensibil; evident, repede, vizibil: începe ... a creşte văzînd cu ochii.CR. văzînd şi făcînd, procedînd fără un plan, după împrejurări. veac de aur, perioadă istorică de maximă înflorire şi strălucire a vieţii materiale şi culturale. veacul de aur (sau aurit), (mitol. ; înv. ) vîrsta de aur. veacul de mijloc, evul mediu: romantismul ... descria veacul de mijloc cu culori atît de strălucite.EM. vechi ca pămîntul, foarte vechi: ce este fericirea? e veche ca pămîntul, împodobeşte firea.GR.AL. vechi (sau înaintat) în (sau de) zile, 1) vîrstnic, bătrîn; 2) înţelept, venerabil: cu sfetnici vechi de zile măntîmpinaşi în cale.EM. a vedea (î)nainte, (înv. ) a prevedea: vedea mai nainte ceale ce era să fie.MINEIUL. a vedea alba în căpistere, (pop. ) 1) a căpăta ceva ca hrană; 2) (fig. ) a se însura: n-a văzut încă alba în căpistere.ISP. a se vedea (sau a se cunoaşte, a se observa) cale de-o poştă, a se vedea (sau a se cunoaşte, a se observa) de departe: dacă-i omul viţă de boier mare ..., se cunoaşte cale de-o poştă.CR. a (se) vedea (sau a (se) zări, a privi) ca prin sită (sau ca prin ciur), a (se) vedea neclar, nelămurit, difuz; a vedea ca prin ceaţă: privesc ca prin sită la chipurile şterse ale unei lumi pentru veşnicie înmormîntată. HOGAŞ. a nu-şi (mai) vedea capul de ... sau a nu şti unde-i stă (sau este) capul de ..., a fi foarte ocupat, a nu prididi să ...: nu-mi văd capul de trebi.CR. a vedea cîte parale face sfanţul, (reg. ) a constata valoarea unui lucru atunci cînd i se simte lipsa. a vedea cu ochii altuia, a nu avea păreri proprii, a judeca prin prisma altuia. a se vedea cu sacii-n cap, (reg. ) a fi ferit de primejdii, de surprize neplăcute; a se asigura. a-şi vedea de ..., a se îngriji de ..., a fi preocupat de ...: lumea îşi vede înainte de mersul ei, facă oricine ceo pofti.CAR. a se vedea deasupra necazului, a scăpa de un necaz: s-a văzut deasupra necazului şi nu mă mai cunoaşte.SAD . a-şi vedea de coada măturii (sau a tigăii), (despre femei) a-şi vedea de gospodărie: şezi acasă ..., de vezi de coada măturei şi de zarzavaturile din bucătărie.ISP. a nu-şi vedea de lungul nasului, a fi mărginit, lipsit de orizont. a nu vedea de nas, a nu vedea lucruri aflate în imediata lui apropiere. a vedea departe, a avea perspicacitate, clarviziune; a vedea în perspectivă.
a-şi vedea de sărăcie
a-şi vedea (sau a-şi căuta) de sărăcie, a nu se amesteca în treburile altuia, a-şi vedea de treabă: tu judeci pe dracu în loc să-ţi vezi de sărăcie.PETICĂ.
a nu vedea (lumea) înaintea ochilor, 1) a fi mîhnit: nu-mi văd lumea înaintea ochilor de năcaz.CR. ; 2) a fierbe de mînie: se făcu foc şi pară de mînie, se turbură de necaz şi nu mai vedea înaintea ochilor.ISP. a vedea (sau a zugrăvi) (totul) în negru, a fi pesimist. a vedea lumina (zilei), 1) a căpăta viaţă, a se naşte: văzuse lumina zilei într-un sat de munte din nord ; 2) a a vedea lumina publica, a tipări (cărţi, reviste etc.). a vedea lumina rampei a vedea lumina rampei, (despre piese de teatru) a intra în repertoriul unui teatru. a vedea lumina tiparului, (despre texte, scrieri) a apărea: tu, drag copil al închipuirii mele, mîni vei vedea lumina tiparului! GANE. a vedea lumina tiparului a nu vedea mai departe decît lungul nasului a nu vedea mai departe decît lungul nasului, a fi mărginit, îngust la minte. a vedea moartea cu ochii sau a da mîna cu moartea, a trece printr-o mare primejdie, a scăpa cu viaţă ca prin urechile acului. a vedea moartea cu ochii a vedea mult bine de la cineva a vedea mult bine de la cineva, a-i fi îndatorat (pînă peste cap) cuiva. a vedea paiul din ochiul altuia şi a nu vedea bîrna din ochiul său, a vedea micile defecte ale altora, a vedea paiul din ochiul altuia şi a nu vedea bîrna ignorînd din ochiul mărimea săupropriilor defecte. a-l vedea pe dracul a-l vedea pe dracul, a da de belea: las-că te-or prinde şi-ai să-l vezi tu pe dracul! a vedea pe picioare pe cineva, a vedea sănătos (pe cineva):veghează ... pînă ce îlscapă de la moarte şi-l văd iar pe picioare.GALA. a vedea pe picioare pe cineva a nu-şi vedea poteca a nu-şi vedea poteca, (reg. ) a fi foarte supărat. a vedea scîntei verzi, (reg. ) a vedea stele verzi: un cioclu mă pocni cu pumnul în frunte, încît îmi scăpărară ochii scîntei verzi.EM. a vedea scîntei verzi a-l vedea (sau a-l lua) sfîntul (sau Dumnezeu) (pe cineva), (pop. şi fam. ) 1) a o păţi: [cîntă] „Valurile Dunării“, zise Ghiţă, poroncitoriu şi răstit ..., şi nu tuşi că te vede sfîntul! CONTEMP. ; 2) a da de un noroc neaşteptat sau de un chilipir. a-l vedea sfîntul a vedea stele verzi a vedea stele verzi, a fi ameţit de pe urma unei lovituri. a-şi vedea visul cu ochii a-şi vedea visul cu ochii, a i se împlini dorinţa, visul cuiva. a(-i) veghea voia (sau voie) (cuiva), (înv. ) a favoriza, a avantaja (pe cineva); a părtini (pe cineva): era un om groznic: nu veghe nimărui voia.NEC. a veghea voia veleatul de apoi veleatul de apoi, (înv .) sfîrşitul lumii. a-i veni a crede (cuiva ceva), a fi gata, dispus să creadă: mai că-i venea a crede că şi el are a face cu a-i veni a crede dracul.CR. a-i veni apa la gură (sau la gît) (cuiva), (pop. ) a se afla într-o situaţie foarte dificilă, a fi în primejdie; a ajunge la capătul răbdării: alegea totdeauna vremurile cele mai grele ... cu gînd ca, văzînd Mihai că-i vine apa la gură, să făgăduiască tot ce va cere ... Batori.ISP. a-i veni apa la gură a-i veni apa (sau apă) la moară cuiva, a se schimba împrejurările în favoarea cuiva: îi venise acum şi lui Dănilă apa la moară.CR. a-i veni apa la moară cuiva a-i veni bine să ... a-i veni bine să ..., a găsi momentul prielnic, potrivit să ... a veni ca ceasul cel rău a veni ca ceasul cel rău, a veni repede. a nu vedea înaintea ochilor a vedea în negru
a-i veni ceasul
a-i veni ceasul (sau vremea) (cuiva), 1) a-i sosi timpul să moară (cuiva): omul nu ştie cînd îi vine ceasul.DELAVR. ; 2) a-i sosi timpul să se căsătorească (cuiva): i-a venit şi lui ceasul şi s-a însurat.CAR.
a-i veni cîte o trăsnaie cuiva a-i veni cu sifon cuiva
a-i veni inima la loc
a-i veni cîte o trăsnaie cuiva, a-i trece prin minte o idee năstruşnică cuiva. a-i veni cu sifon cuiva, (fam. ) a se supăra. a-şi veni de-acasă, a înţelege, a se dumiri, a se lămuri: atuncea îşi veniră şi ţăranii de-acasă, ... înţeleseră şiretenia vorbei cucoanei.ISP. a(-i) veni de (sau (înv. ) la) hac (cuiva sau la ceva), 1) (înv. ) a răsplăti după cuviinţă (pe cineva): după vina ce i se va cădea să-i veniţi de hac. (a.1757).TIKTIN ; 2) a dovedi, a învinge (pe cineva), a i-o face cuiva: să-i venim de hac ispravnicului! AL. ; 3) (despre boală) a epuiza, a slăbi: boala asta mi-a venit de hac ; 4) (despre foame, sete) a potoli: foamei i-am venit de hac ; 5) (despre obiecte) a da gata, a distruge,a prăpădi:ciobote de fier să-i fac, şi tot le-ar veni de hac.VLAH. a veni din an în Paşti, a veni foarte rar, mai ales la sărbători. a-i veni (toţi) dracii cuiva, a se înfuria, a se mînia; a turba de furie, de mînie. a veni (sau a cădea) drăguş la căuş, a solicita (de nevoie) ajutorul cuiva (care te are la mînă, care nu te agrează etc.), a avea nevoie de cineva: las-că mi-o cădea el mie drăguş la căuş! POP. a veni după cineva, (pop. ) a se căsători cu cineva: e muiere bună, ne iubeşte şi ... a zis c-ar veni după dta, tată.POP. a veni (sau a se pune) (Moş) Ene pe la gene sau a se pune Enache pe gene, a i se face somn cuiva, a picoti: dacă Enachi se punea pe gene-i, ea îndată lua apă rece şi-şi spăla faţa.CR. a-i veni (sau a-şi aştepta) Ignatul, a i se apropia (sau a-şi aştepta) moartea. a-i veni inima la loc (cuiva), a-şi reveni dintr-o mare emoţie; a se linişti ...: pe urmă venindu-i inima la loc ... se înfăţoşează înaintea tată-său.CR.
a veni în ajutor
a(-i) veni în (sau întru) ajutor (cuiva), a sări în ajutorul cuiva; a ajuta pe cineva: scorpia, vrînd să vie în ajutorul dracului, cînd văzu că omul răpune pe drac, înfuriindu-se, îi ţîşni sînge din ochi.POP.
a-şi veni de-acasă
a veni de hac a veni din an în Paşti a-i veni dracii cuiva a veni drăguş la căuş a veni după cineva a veni Ene pe la gene a-i veni Ignatul
a veni înapoi a-şi veni în chef
a-şi veni în cunoştinţă
a-şi veni în fire a veni în întîmpinarea cuiva
a-i veni în minte a-şi veni în minte a veni în numele cuiva
a veni înapoi, a reveni, a se întoarce: plecase într-o miercuri şi venise înapoi într-o marţi.CEZAR.P. a-şi veni în chef, a-şi recăpăta voia bună, buna dispoziţie. a-şi veni în (sau la) cunoştinţă (sau (fam. ) în minţi), a-şi regăsi discernămîntul, a se dezmetici; a-şi da seama, a se lămuri (în legătură cu o situaţie): boierii şi-au venit în cunoştinţă; au văzut că turma nu poate fi fără păstor.NEGR. a-şi veni în fire (sau în puteri, (reg. ) în ori), 1) a-şi recăpăta puterea, vigoarea, a se restabili (după o stare de boală, de epuizare, de slăbiciune etc.), a reveni la starea normală: îmbărbătîndu-se, şi-a mai venit puţin în fire.CR. ; bătrînul, după ce şi-a mai venit în ori, a început a vorbi ca oamenii.POP. ; 2) a-şi veni în simţire. a veni în (sau întru) întîmpinarea cuiva, a întîmpina pe cineva: cu stîlpări şi cu ramuri aţ venit ... întru întîmpinarea lui.ANTIM. a-i veni în minte (sau în cap, în gînd, în memorie, în amintire) (cuiva ceva), 1) a-i da prin gînd (ceva cuiva): le-au venit în minte să-i deie şi lui ceva şi acum au pace. POP. ; 2) a-şi închipui, a-şi imagina (ceva): a început să-i vină în minte idei vrednice de a fi împărtăşite ... generaţiunilor viitoare.OD. ; 3) a-şi aminti (ceva): ne vine în minte numele nihiliştilor români din Iaşi.EM. a-şi veni în minte, 1) (înv. ) a deveni înţelept: să ne venim în minte.CORESI ; 2) (pop. ) a-şi veni în fire. a veni în numele cuiva sau a veni din partea cuiva, a se prezenta (undeva) ca trimis, ca reprezentant al cuiva: mi-a spus că vii din partea împăratului.EM.
a veni în ruptul capului
a-şi veni în simţire a veni în tărie a veni la bucurie a veni la căinţă a nu-i veni la cherem a veni la mărturie a veni la măsură a-i veni la merchez a veni la pricopseală
a veni la prochimen a veni la spartul iarmarocului a veni la urechile cuiva ceva
a veni la vîrstă a veni mare a-i veni mintea la cap a-i veni muştarul la nas a-i veni nebunia a-i veni neted a nu-i veni nici la degetul cel mic a-i veni numele a-i veni o nebuneală să ...
a veni (sau a se duce) în (sau de-a) ruptul capului (sau sufletului), a veni (sau a se duce) imediat: să mi te duci de-a ruptu capului.AL. a-şi veni (sau a-şi reveni, a aduce) în simţire (sau simţiri, în fire, în sine) sau a veni în simţirile sale, a-şi recăpăta (sau a face pe cineva să-şi recapete) cunoştinţa, a (se) trezi la realitate (dintr-o stare de leşin, dintro stare patologică, din somn, dintr-o stare de reverie etc.); a-şi recăpăta cumpătul, stăpînirea de sine: căzu mototol ...; cînd îşi veni în fire ... era întins în birou pe canapea.CAR. a veni în tărie, (înv. ) a fi stăpîn: sînt unii ... ce n-au a gusta a moarte, pînă vor vedea împărăţiia lui Dumnezeu, viind în tărie.CORESI. a veni la bucurie, (înv. ) a se bucura. a veni la căinţă, (înv. ) a se căi. a nu-i veni la cherem (cuiva ceva), a nu-i veni la socoteală, a nu-i conveni (cuiva ceva): să-i dau pe Măndica? ... nu-mi vine la cherem! ... ce să fac? AL. a veni la mărturie, (reg. ) a se da pe brazdă. a veni la măsură, a atinge o limită dinainte stabilită: mi ţi-l retează iute să vie la măsură.HEL. a-i veni la merchez (cuiva), (înv. ) a-i veni la îndemînă, a-i conveni (cuiva): frumos, aşa-mi mai vine la merchez.AL. a veni la pricopseală, a se pricopsi. a veni (iar sau iarăşi) la prochimen, 1) a reveni la subiectul în chestiune, după o digresiune: să o lăsăm încurcată şi să venim iar la prochimen.PANN ; 2) (reg. ) a se potrivi: cam cum dai tu să se înţeleagă, parcă ar veni la prochimen.ISP. a veni la spartul iarmarocului (sau al tîrgului), a veni prea tîrziu. a veni la urechile cuiva ceva, a ajunge ceva la cunoştinţa cuiva, a deveni cunoscut: suferinţa lui veni la urechile contesei.BOL. a(-şi) veni la (sau în) vîrstă sau a veni (sau a sosi) la măsura vîrstei (sau la măsură de vîrstă), (înv. şi pop. ) a depăşi vîrsta adolescenţei şi a deveni matur: cînd copiii vin în vîrstă, părinţii aleargă ... pînă ce le procură o slujbă.GHICA ; sosindu la măsură de vrăstă ... miersă la oaste.DOS. a veni mare, (despre ape curgătoare) a-şi spori debitul, a-şi ridica nivelul (revărsîndu-se): Prahova, din cauza ploilor la munte, venise mare.BOL. a-i veni mintea (sau minţile) la (sau în) cap (sau acasă) (cuiva), a se cuminţi; (p.ext. ) a se maturiza: omului nostru îi veniră minţile la cap.POP. a-i veni muştarul (sau musca) la nas (cuiva) sau a-i ieşi muştarul pe nas (cuiva) sau a-i sări muştarul (sau ţandăra) (cuiva), 1) a fi pus pe ceartă, a se înfuria; 2) a umbla cu nasul pe sus. a-i veni nebunia (sau nebunie) (cuiva), (fam. ) a-şi ieşi din fire. a-i veni (sau a-i fi) neted (cuiva ceva), a-i fi uşor, comod, convenabil, la îndemînă (cuiva să facă ceva): lui îi venea neted, vezi bine, să se lupte.ISP. a nu-i veni (cuiva) nici la degetul cel mic, a nu se putea compara cu cineva: toate muierile la un loc nu sînt Sultănica ...; nu-i vin ei nici la deştul ei cel mic.DELAVR. a-i veni (numai) numele (cuiva), (în blesteme) a muri undeva departe de locul de unde a plecat: sînt toţi duşi. - dar Cănuţă? ... veni-i-ar numele.CAR. a-i veni (cuiva) o nebuneală să ..., a i se năzări să ...: dacă-i vine aşa o nebuneală sergentului să spuie că el e stăpînul averii. CAR.
a-i veni o plăcintă cuiva a-i veni o poftă cuiva
a-i veni (sau a-i pregăti) o plăcintă cuiva, a-i veni (sau a-i pregăti) cuiva o surpriză neplăcută: cum văzu ce plăcintă i se pregăteşte, înfipse sabia în pămînt.ISP.
a-i veni pe buze a veni pe credinţă
a-i veni o poftă cuiva, a dori, a pofti (brusc) ceva: aci iar veni zgîrcitului o poftă şi zise stejarului.POP. a-i veni paraxin cuiva, (înv. ) a nu-i conveni ceva cuiva), a fi şocat (de ceva): asta-mi vine cam paraxîn.AL. a-i veni pe buze (sau pe limbă) (cuiva ceva), a avea impulsul, pornirea de a rosti, de a spune ceva: îi veni pe buze dorinţa să-i spuie tot. a veni pe credinţă (la cineva), (reg. ) a se prezenta la o fată în vederea logodnei.
a veni pe lume a veni pe vatră
a veni pe (sau în) lume, 1) a se naşte: ea veni pe lume într-un carnaval.AL. ; 2) (bis. ; despre Fiul lui Dumnezeu) a se întrupa: în vreme cînd veni Domnul Hristos pre lume, fiiul lui Dumnedzău.VARLAAM. a veni (sau a umbla) pe vatră, a veni sau a umbla pe jos, cu piciorul: cum ai venit? - pe vatră.POP.
a-i veni paraxin cuiva
a veni pînă acolo că ... a veni prin sîrmă a veni puhoi venire pe lume a veni rîndul a nu-i veni să creadă a-i veni să intre în pămînt a-i veni să-şi verse maţele a veni singur la ham a-i veni sufletul la loc a veni tafta la cot a-i veni toană
a veni vorba de ... a-i veni zi de plată şi răsplată cuiva verde-n faţă vezi bine vezi că
a veni (sau a merge) pînă acolo că ... (sau pînă la atîta că ...), (pop. ) a (se) ajunge în situaţia că ...: a venit pînă la atîta că a trimis Dumnezeu pe toate dobitoacele, pînă şi pe paseri a trimis la el.POP. a veni prin sîrmă, (fam. ) a fi transmis cu ajutorul telegrafului: cînd avizul nu venea prin sîrmă, ci în epistolă, se întîmpla uneori să nu-i trimită [bani].AGÂRB. a veni puhoi, a năvăli: bătrînul care are nasul cîrn de cînd venea turcii puhoi peste biata ţară.CAR. venire pe lume, naştere. a(-i) veni (sau a fi) rîndul (cuiva) sau a veni la rînd, a veni momentul potrivit pentru a face ceva: vedea bine ursul că şi lui are să-i vie rîndul, acuş-acuş.POP. a nu-i veni să creadă (sau să-şi creadă ochilor), a nu putea accepta (ceea ce vede), a nu putea concepe, imagina ceva. a-i veni să intre în pămînt (cuiva), a fi, a se simţi foarte stînjenit, ruşinat (de ceva): inspectorului îi veni să intre în pămînt.STANCU. a-i veni să-şi verse maţele, a simţi o greaţă puternică. a veni singur la ham, a se apuca (din proprie iniţiativă) de o muncă grea şi obositoare. a-i veni sufletul la loc (cuiva), a-şi recăpăta sau a-şi potoli respiraţia; a se linişti: l-au scuturat, l-au frecat, pînă i-a venit iar sufletul la loc.CAR. a veni tafta la cot, a se potrivi, a se brodi. a-i veni (o) toană (sau toana, toane, toanele) (cuiva), 1) a-i veni chef (cuiva) să ...; 2) a-l apuca furiile (pe cineva); a se înfuria, a se enerva: din senin îţi vine-o toană.VLAH. a veni vorba (sau vorbă) de ... (sau despre ...) sau a veni vorba că ..., a ajunge cu discuţia la un anumit subiect, a se întîmpla să se vorbească despre cineva sau ceva: cînd vine vorba ... despre pictură ... ne gîndim numaidecît la Italia.OD. a-i veni zi de plată şi răsplată cuiva, a sosi ziua răfuielilor. verde-n faţă, direct, fără menajamente; de la obraz: mă ştii cum sînt: i-am spus-o verde-n faţă.SAD. vezi bine (că ...), aşa e, negreşit (că ...), desigur (că ...): ştia, vezi bine, soarele cu cine are de-a face.CR. vezi că, pentru că, deoarece, căci: se făcea că ascultă, dar tăcea într-însa şi rîdea înfundat; vezi că ea ştia ea ce ştia.ISP.
vezi Doamne a se vinde ca pîinea caldă a vinde castraveţi grădinarului a vinde cu bucata a vinde cu toba a vinde de-a mînă a vinde gogoşi a vinde la licitaţie a vinde la preţul de cost a vinde pe credit a vinde pielea a vinde pielea ursului din pădure a-i vinde pontul a-şi vinde scump pielea a vinde sub cost vino neîntîrziat! a vîntura ţările şi mările a se vîrî ca musca în băligar a se vîrî ca o şopîrlă a-şi vîrî capul la ...
a-şi vîrî capul sănătos sub evanghelie a-şi vîrî coada peste tot a vîrî în păcat a vîrî minţile în cap voie vegheată vorba ceea vorbă bătrînească vorbă curată vorbă de popă ostenit
vezi Doamne sau (înv. ) văz Doamne, într-o măsură oarecare, aşa zicînd: i-au împărţit, pre unii la o samă de agii curţii sale, la ospăţ, văz Doamne, pe alţii la alţi agi.COSTIN. a se vinde (sau a se căuta) ca pîinea (sau ca plăcinta) caldă, a fi foarte căutat; a se vinde foarte repede. a vinde castraveţi (sau pepeni) grădinarului, a-şi da aere de cunoscător în faţa cunoscătorului veritabil; a o face pe deşteptul. a vinde cu bucata, a vinde cu amănuntul. a vinde (sau a scoate la vînzare) cu toba (sau la tobă) (bunurile cuiva) sau a umbla cu toba sau a(-i) bate toba (sau în tobă) (cuiva), a vinde la licitaţie publică bunurile cuiva: îl vînz cu toba.DELAVR. a vinde de-a mînă, (înv. ) a vinde cu amănuntul: deschid dughene ... şi vînd de-a mînă.URIC. a vinde (sau a spune, a vorbi) gogoşi (de tufă), a spune minciuni: fugi, monşer! cine ţi-a spus gogoşile astea? CAR. a vinde la licitaţie, a vinde celui care plăteşte mai mult: se vînd la licitaţie nişte mobile vechi a unui mare berbant.CAR. a vinde la (sau în) preţul de cost sau a vinde pe cost (ceva), a vinde fără cîştig. a vinde (sau a cumpăra) pe credit, a vinde (sau a cumpăra) cu plata mai tîrziu. a(-şi) vinde (sau a cheltui, a bea) (şi) pielea(de pe el), a vinde (sau a cheltui, abea) totul: o să-ţi bei pielea de pe oase.DELAVR. a vinde pielea ursului din pădure (sau cioara din par), a vinde ceea ce nu ai. a-i vinde pontul (sau un pont) (cuiva), (arg. ) a destăinui un secret profitabil (cuiva). a-şi vinde scump pielea, a lupta cu înverşunare, cauzînd pierderi inamicului: oi căuta şi eu să-mi vînd pielea cît se poate mai scump.GANE. a vinde sub cost, a vinde în pierdere: se vindea ieftin, sub cost.POP. vino neîntîrziat!, vino imediat! a vîntura ţările şi mările, a călători mult: să aibi tu puterea mea, ai vîntura ţările şi mările.CR. a se vîrî ca musca în băligar (sau în curul calului), a se amesteca (nepoftit, insistent) în treburi care nu-l privesc. a se vîrî ca o şopîrlă, (reg. ) a se amesteca cu subtilitate în treburile altora. a-şi vîrî capul la ..., a se băga la stăpîn: de ce nu-ţi vîri capul la vreun om de treabă? PANN. a-şi vîrî (sau a-şi băga, a-şi pune) capul sănătos (sau teafăr) sub evanghelie, 1) a se căsători, a-şi lega viaţa de a altuia: prea de tînăr ţi-ai vîrît capul sănătos sub evanghelie. SAD .; 2) (p.ext. ) a se vîrî, fără a fi nevoie, într-o belea. a-şi vîrî coada (sau nasul) peste tot, a se amesteca în treburi care nu-l privesc. a vîrî în păcat (pe cineva), a împinge pe cineva să păcătuiască: fără să vrei te vîră în păcat.CR. a(-şi) vîrî (sau a(-şi) băga) minţile în cap, a (se) cuminţi: aşa că te poftesc să-ţi bagi minţile-n cap! POP. voie vegheată, (înv. ) 1) favorizare, avantajare (a cuiva); atitudine părtinitoare: întoarse spre dînsul voia vegheată a sultanului.OD. ; 2) rea intenţie: am citit, dar nu cu voie vegheată. HASD. vorba ceea, după cum spun zicalele. vorbă bătrînească, zicătoare, proverb. vorbă curată, vorbă pe şleau, fără încunjur; la dreapta vorbind: vorbă curată! nici un al doilea Nimrod ..., nici un al doilea Sfînt-Hubert ... eu unul n-am să mă fac.OD. vorbă de popă ostenit, (reg. ) vorbă de clacă, flecăreală.
vorbă fără capac vorbă lungă vorbă mare vorbă să fie! vorbă veche vorbe de clacă vorbe de furcă vorbe de haz vorbe mari vorbeşti de lup şi lupul la uşă a vorbi alandala coconare a vorbi buruienos a vorbi ca de la catedră a vorbi ca din butoi a vorbi ca din carte a vorbi ca din pivniţă a vorbi ca un oracol a vorbi cegă şi păstrugă a vorbi cu accent a vorbi cu păcat a vorbi cu picioarele a vorbi cu pruna-n gură a vorbi curent o limbă a vorbi cu ţanc a vorbi de bine a vorbi de frînghie în casa spînzuratului a vorbi din şa a vorbi după tipic a vorbi fără glas a vorbi fierte şi nefierte a vorbi în ăle vaviloane a vorbi în bobote a vorbi în clişee a vorbi în deşert a vorbi în dodii a vorbi îngăimat a vorbi în necaz
vorbă fără capac, vorbă fără rost. vorbă lungă, vorbă multă şi fără rost. vorbă mare, vorbă solemnă, angajament ferm: vorba mare să nu o zici.PANN. vorbă să fie!, aş!, da de unde!, nici vorbă!: i-am zis că vin şi eu negreşit, vorbă să fie! CAR. vorbă veche, zicătoare, proverb: vorba veche: păreţii au urechi şi fereştile ochi.CR. vorbe de clacă, palavre, flecăreală. vorbe de furcă, vorbe de clacă. vorbe de haz, vorbe de spirit, glume. vorbe mari, 1) vorbe, promisiuni goale: aceia care vorbe mari aruncă.EM. ; 2) laude. vorbeşti de lup şi lupul la uşă, apare tocmai cînd vorbeai despre el. a vorbi alandala coconare (sau coconară), a spune lucruri fără rost, alandala. a vorbi buruienos, (fam. ) a se exprima vulgar, a spune măscări. a vorbi ca de la catedră, a vorbi afectat, pedant. a vorbi ca din butoi, a fi răguşit. a vorbi (sau a spune) ca din (sau de pe) carte, 1) a fi convingător; a vorbi chibzuit, cu judecată; 2) a se exprima pretenţios. a vorbi ca din pivniţă, a vorbi cu timbru profund, grav: părea că un actor vorbeşte din pimniţă şi altul din podul casei.CAR. a vorbi ca un oracol, a vorbi sentenţios, ininteligibil. a vorbi cegă şi păstrugă, (reg. ) a flecări. a vorbi cu accent, a pronunţa cuvintele într-un mod particular. a vorbi (sau a grăi) cu păcat, a aduce învinuiri nedrepte (cuiva), a năpăstui (pe cineva): n-aş vrea să grăiesc cu păcat.STANCU. a vorbi (sau a grăi, a scrie) cu picioarele, a vorbi (sau a scrie) anapoda (fără logică, fără gramatică), fără participarea minţii. a vorbi (sau a răspunde) cu pruna-n gură, a mormăi, a vorbi (sau a răspunde) nedesluşit, ininteligibil. a vorbi curent o limbă, a cunoaşte bine o limbă străină. a vorbi cu ţanc, (reg. ) a vorbi prin semne; a vorbi ininteligibil. a vorbi de bine (pe cineva), 1) a lăuda, a elogia (pe cineva);2)a recomanda (pe cineva). a vorbi de frînghie (sau funie) în casa spînzuratului, a fi inoportun. a vorbi din şa, a vorbi de sus; a fi stăpîn pe situaţie; a fi îngîmfat. a vorbi după tipic, a vorbi cu rînduială, chibzuit. a vorbi fără glas, a vorbi răguşit. a vorbi fierte şi nefierte, (pop. ) a spune vrute şi nevrute. a vorbi în ăle vaviloane, a vorbi aiurea, anapoda. a vorbi în bobote,(reg. ) a vorbi fărăsens, fără rost, aiurea, a vorbi în dodii: vorbeşte în bobote pălămariul.AL. a vorbi în clişee, a se exprima cu formule prestabilite, stereotipe. a vorbi în deşert, a vorbi fără a fi ascultat. a vorbi (sau a grăi) (cam) în dodii, a vorbi într-aiurea. a vorbi (sau a zice) îngăimat, a vorbi cu nehotărîre, imprecis: moşneagul atunci zise îngăimat.CR. a vorbi în necaz, a vorbi la mînie, la enervare.
a vorbi în periplizoane a vorbi în piez a vorbi în ponturi a vorbi în şarade a vorbi în termeni buni de cineva a vorbi în tîlcuri a vorbi într-aiurea a vorbi în văzduh a vorbi la pereţi a vorbi liber a vorbi mai cu glas a vorbi mare a vorbi monosilabic a vorbi păsăreşte a vorbi pe nas a vorbi pe sîrmă a vorbi pre podobie a vorbi pui şi ouă a vorbi pustiu a vorbi radical a vorbi rău a vorbi salcîm a vorbi tam-nesam a vorbi tralela a vorbi turceşte a nu vrea să ştie vreau să spun vremea patului vreme bună vreme cîinească vreme cu prilej vrute şi nevrute
a vorbi în periplizoane, (fam. ) a face aluzii muşcătoare. a vorbi (sau a grăi) în piez, (înv. şi reg. ) a vorbi cu două înţelesuri. a vorbi (sau a da) în ponturi sau a bate pontul cuiva, (pop. ) a face aluzie, a face apropouri. a vorbi în şarade, a vorbi aluziv, enigmatic. a vorbi în termeni buni (sau răi) de cineva, a vorbi de bine (sau de rău) pe cineva. a vorbi (sau a răspunde) în tîlcuri, a vorbi în pilde, figurat, alegoric: îi zice lumea moş de cînd era mic, pentru că vorbea în tîlcuri şi tot cu oamenii mari îi plăcea să stea. VLAH. a vorbi într-aiurea, a delira, a bîigui. a vorbi în văzduh, (reg. ) a vorbi fără a fi luat în seamă. a vorbi la pereţi (sau cu pereţii), a vorbi zadarnic, fără a fi ascultat: sper că n-am vorbit la pereţi! CEZAR.P. a vorbi liber, a ţine un discurs, o prelegere fără a citi, fără a avea textul în faţă: pentru că nu putea vorbi liber, îşi nota de acasă cuvîntarea pe cîteva petece de hîrtie.SAD. a vorbi mai cu glas, a vorbi mai tare. a vorbi mare, (reg. ) 1) a vorbi tare; 2) a comanda; 3) a vorbi arogant. a vorbi (sau a răspunde) monosilabic, a vorbi (sau a răspunde) cu monosilabe. a vorbi (sau a grăi, a zice) (pe) păsăreşte, a vorbi într-o limbă neînţeleasă; a vorbi ininteligibil: apoi spune aşa, bre, nu-mi vorbi mie păsăreşte.HOGAŞ. a vorbi pe nas, a vorbi nazal, fîrnîit. a vorbi pe sîrmă (cuiva), a vorbi (cu cineva) la telefon: am vorbit cu dînsul pe sîrmă, să vie în bătaie de vînt cu procurorul.SAD. a vorbi pre podobie, (reg. ) a vorbi ales, distins. a vorbi pui şi ouă, (reg. ) a spune nimicuri, a flecări. a vorbi pustiu (sau pustii), (reg. ) 1) a spune prostii, (p.ext. ) a aiura; 2) a spune măscări, obscenităţi. a vorbi (pe) radical, a întrebuinţa în vorbire neologisme: vorbea foarte frumos pe radical.BASS. a vorbi (sau a grăi, a povesti) (de) rău (pe cineva), a bîrfi, a calomnia, a ponegri (pe cineva): înainte de căsătorie şi-a vorbit de rău bărbatul.POP. a vorbi (mai) salcîm, (reg. ) a vorbi mieros, cu amabilitate exagerată şi falsă. a vorbi tam-nesam, a se băga în vorbă; a se trezi vorbind. a vorbi tralela, a vorbi alandala, a vorbi aiurea. a vorbi (sau a grăi, a bolborosi) turceşte, a vorbi ininteligibil; a i se împletici limba în gură: ţi se încleie limba în gură şi începi a bolborosi turceşte.CR. a nu vrea (sau a nu voi) să ştie (nimic) (de ...), a nu lua în consideraţie, a nu ţine seama (de ...), a nu-i păsa (de ...): nu vrea să ştie de carte şi învăţătură.SAD. vreau să spun (sau să zic), adică: mulţămirile bolnavilor, vreau să zic, a persoanelor ce sub pretext de boală merg de gustă borvizul.AL. vremea patului, (înv. ) timpul de culcare. vreme bună, vreme frumoasă. vreme cîinească, vreme aspră, rea, urîtă. vreme cu prilej, (înv. ) ocazie potrivită, moment favorabil: demult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii.CR. vrute şi nevrute, tot felul de lucruri, de fapte, de întîmplări.
a zăcea la închisoare a zăcea pe coaste a zădărnici planurile a se zări de ziuă zău aşa! a se zbate ca musca în pînza păianjenului a se zbate în ghearele morţii a zbiera ca un apucat a zbiera ca un măgar a zbîrci din nas a se zbîrli la cineva a o zbughi zbughi-o ! a zbura ca gîndul a-i zbura capul cuiva a-şi zbura creierii a zburda de bine a zburda inima a zdrăngăni la vioară
a zăcea la închisoare (sau la puşcărie), a fi întemniţat: acel singur om ar zăcea la puşcărie sau la ocnă.EM. a zăcea pe coaste, 1) a sta culcat; 2) a fi bolnav: decît m-ar băga la oaste, mai bine-aş zăce [a] pe coaste.POP. a zădărnici planurile (sau proiectele, speranţele) (cuiva), a împiedica realizarea planurilor (sau proiectelor) cuiva. a se zări de ziuă, a se lumina de ziuă: cînd s-a zări de ziuă, sînt aici.CR. zău aşa!, martor mi-e Dumnezeu că aşa stau lucrurile!, pe cuvîntul meu!, pe onoarea mea! a se zbate ca musca în pînza păianjenului, a face eforturi zadarnice. a se zbate în ghearele morţii, a fi în agonie. a zbiera ca un apucat (sau ca un scos din minţi), a-şi pierde controlul, a urla. a zbiera ca un măgar, a striga, a ţipa foarte tare, a urla: nu mai zbiera ca un măgar, că sperii copiii! CEZAR.P . a zbîrci din nas, a strîmba din nas: cum văzu pe Irina ... se roşi, zbîrci din nas.DELAVR. a se zbîrli la cineva, a se răsti, a se răţoi la cineva: ce mă scoli, domnule, cu noaptea-n cap? se zbîrli el la şofer.CEZAR.P. a o zbughi, a pleca brusc şi în fugă: voi să o zbughească, dară zîna măiastră îl opri.ISP. zbughi-o (băiete)!, întinde-o, tuleo (băiete)!: înjugă boii la car şi zbughi-o băiete, la pădure.POP. a zbura (ca vîntul şi) ca gîndul (sau ca un gînd), a zbura foarte repede: zbura ca un gînd, ca o vijelie prin volburile de nisip.EM. a-i zbura (sau a-i reteza) capul cuiva, a decapita pe cineva: apucă paloşul cu amîndouă mîinile şi, dintr-o lovitură, îi zbură capul.POP. a-şi zbura creierii sau a zbura creierii cuiva, a-şi trage (sau a-i trage cuiva) un glonte în cap; (p.ext. ) a se sinucide. a zburda de bine, a nu mai putea de bine. a(-i) zburda inima (cuiva), a fi foarte vesel, a nu mai putea de bucurie, a fi în culmea fericirii: Iorgu-i tînăr şi trebuie să-i iertăm, dacă-i zburdă inima.AL.
zeamă de struguri
a zdrăngăni la vioară (sau la chitară etc.), a învăţa, a exersa, a cînta (prost) la vioară (sau la chitară etc.). a zdrobi inima cuiva, a provoca o mare durere sufletească cuiva: o singură dată am văzut-o şi mi-a zdrobit inima.VLAH. zeamă de clopot (sau de hîrleţ), moartea: leacu-i zamă de hîrleţ.POP. zeamă de prune sau nu e nici de zeama prunelor, 1) (pop. ) ţuică (de calitate inferioară); 2) (fam. ) n-are nici o valoare, nu e bun de nimic, nu face doi bani. zeamă de struguri sau (înv. ) zeamă nobilă, vin: vînătorul porni să bată pădurile ..., vierul îşi alese zeama nobilă.CAR.
zeamă lungă
zeamă lungă, 1) mîncare proastă, neconsistentă: ei, m-am ales şi eu cu o strachină de zeamă lungă.POP. ; 2) (fig. ) pălăvrăgeală, vorbărie: şapte ore pe ceas au combătut în Cameră: zeamă lungă ...CEZAR.P.
a zgîndări o rană veche zgîrcit la vorbă a zgîria auzul
a zgîndări o rană veche, a reaminti (cuiva) o veche durere, suferinţă etc.; a vorbi de lucruri dureroase. zgîrcit la vorbă, tăcut, taciturn. a zgîria auzul, (despre sunete, zgomote) a deranja, a irita.
a zdrobi inima cuiva zeamă de clopot zeamă de prune
a zgîria hîrtia
a zgîria hîrtia, (fig. ; fam. ) a scrie fără talent: dacă tot nu se pricepe, la ce mai zgîrie hîrtia?
a zgîria pămîntul zică cine ce va vrea a zice nu a zice aman
a zgîria pămîntul, a ara la mică adîncime: zgîrii pămîntul şi grîul îţi dă la bob treizeci de boabe.DELAVR. zică cine ce va vrea, zică oricine orice va voi: zică cine ce o vrea, de badea nu m-oi lăsa.POP. a zice nu (sau ba), a refuza; a tăgădui; a se împotrivi: nu zi ba de te-oi cuprinde.EM. a zice aman, a-şi cere iertare, scuze. a-i zice (sau a-i trage) cîteva să-i trosnească urechile (sau fălcile) (cuiva), 1) a-i vorbi aspru, fără menajamente (cuiva); 2) a pălmui (pe cineva). a nu-i zice (sau a nu-i spune, a nu-i scrie) (cuiva) negri ţi-s ochii, (înv. şi reg. ) 1) a nu-i face nici o observaţie, nici un reproş (cuiva); 2) a nu-i da nici o atenţie (cuiva), a nu lua în seamă (pe cineva). a nu zice (sau a nu face) nici cîrc, a nu scoate o vorbă, a nu zice nici pîs: cînd le vorbeam, ei nu îndrăzneau să zică nici cîrc. NEGR. a nu zice nici da, nici ba, a nu avea nici o părere; a tăcea. a nu (putea) zice (sau spune) nici pis (sau cîrc, mac, miau, mîlc, mîr), a nu (putea) scoate nici o vorbă, a tăcea chitic: nu mai zise nici pis! ISP. a nu zice nici vorbă, nici poveste, (înv. ) a nu spune nimic; a tăcea mîlc: tăcură nezicînd nici vorbă, nici poveste.VĂCĂRESCU. a zice nu, a nega, (p.ext. ) a se opune, a refuza: dacă apuca să zică nu, atunci nu rămînea.SAD . a zice numai aşa, a vorbi de formă, ca să nu tacă: ziceam şi eu numai aşa, că veni vorba.POP. a nu zice (nici) o boabă legănată (sau două boabe legănate), a nu zice nimic, a tăcea mîlc: nu ştiu să zică două boabe legănate.ISP.
a-i zice cîteva să-i trosnească urechile a nu-i zice negri ţi-s ochii a nu zice nici cîrc a nu zice nici da, nici ba a nu zice nici pis a nu zice nici vorbă, nici poveste a zice nu a zice numai aşa a nu zice o boabă legănată a zice vorbă mare a zice zău zi de drum zi de naştere zi de zi a zidi din pajişte zi-i lume şi te mîntuie! zi-i pe nume! zilele trecute zi-ntîi zis şi făcut
zi şi noapte ziua de apoi ziua în amiaza mare
a zice vorbă mare, a se angaja, a promite solemn: nu zi vorbă mare, că pe urmă trebuie să te şi ţii de ea! a zice zău, (pop. ) a (se) jura: poţi tu, mîndră, zice zău că nu te-am sărutat eu? POP. zi de drum (sau de cale), distanţă ce poate fi străbătută pe jos într-o zi. zi de naştere sau ziua naşterii, aniversare. zi de (sau cu) zi, 1) în fiecare zi, zilnic; necontenit; 2) progresiv, treptat. a zidi (sau a face, a ridica) din pajişte, (înv. ) a zidi (sau a face, a ridica) din temelii: au stătut păn au zidit din pajişte trei cetăţi.CANT. zi-i lume şi te mîntuie!, asta-i viaţa!, las-o baltă! zi-i pe nume!, aminteşte-mi numele lui! (de care, pe moment, nu-mi aduc aminte); cum îl cheamă?: zi-i pe nume să ţi-l spun! CR. (mai) zilele trecute, acum cîteva zile. zi-ntîi, prima zi din fiecare lună: nu lipsea de la clasă decît o dată pe lună, la zi-ntîi. VLAH. zis şi făcut, făcut întocmai cum s-a spus, cum s-a hotărît: zis şi făcut, de a doua zi ne-am şi pus pe treabă. (şi) zi şi noapte sau (şi) ziua (şi) noapte(a) sau toată ziua (şi) toată noaptea, sau din zori pînă-n noapte sau (înv. ) din zi pînă-n noapte sau din zi din noapte, fără încetare, mereu, într-una, tot timpul: lucra ziua şi noaptea spre a se hrăni cu pîne goală.EM. ziua de apoi, ziua Judecăţii de Apoi. ziua în amiaza mare (sau (pop. ) la nămiez, nămiaza mare, (înv. ) miaza mare), în toiul zilei; la amiază: e ziua nămiază mare, e soare de început de toamnă.CAMIL.P.
a zîmbi a rîde a-i zîmbi mustaţa cuiva a zîmbi pieziş zor-nevoie a zvînta în bătaie a zvîrli cu piatra
a (se) zîmbi (sau (înv. ) zîmbire) a rîde, a rîde, (pop. ) a surîde: măria sa a zîmbit a rîde şi i-a iertat pe toţi.SAD. a-i zîmbi mustaţa cuiva, a fi mulţumit, bucuros: îi zîmbea mustaţa împăratului.ISP. a zîmbi pieziş, a zîmbi în colţul gurii; a zîmbi strîmb: sfîrşi căruţaşul zîmbind pieziş. SAD. zor-nevoie, (pop. şi fam. ) neapărat, cu orice preţ: bătrînul ... vrea zor-nevoie să mă ginerească.CAR. a zvînta în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva), a bate măr (pe cineva). a zvîrli (sau a arunca, a da) cu piatra (sau cu pietre) (în cineva), 1) a lovi cu pietre (în cineva); a lapida (pe cineva); 2) (fig. ) a calomnia, a ponegri (pe cineva).
