Istoria brânzeturilor româneşti
Din timpuri străvechi oamenii au consumat laptele ca atare sau au învăţat să facă din el brânză. Începuturile Începuturile preparării brânzeturilor în ţara noastră trebuie să fie destul de vechi, ţinând seama că strămoşii noştri traci si geto-daci aveau ca îndeletnicire principală principală creşterea vitelor, în special a oilor. Pentru conservare, caşul dospit era mărunţit şi amestecat cu sare, iar pentru ambalarea brânzei se foloseau vasele de lut ars a rs (oale si urne), piele de oaie şi mai târziu putinele de lemn. (Fabricarea branzeturilor- ing george chintescu si Ing. Alexandrina Toma, pag 7.) Caşcavalul a fost introdus la noi de coloniştii romani în secolul III sau IV. Tehnica preparării acestui produs produs este asemănătoare asemănătoare brânzei Caciocavallo, care se mai practică în Italia. (Fabricarea branzeturilorbranzeturilor- ing george chintescu si Ing. Ing. Alexandrina Alexandrina Toma, pag 7.) Se apreciază că la început s-a preparat caşcavalul de format mic, simplu sau afumat, aşa cum se face si astăzi în zona Câmpulung Muscel – Rucăr şi în Vrancea, precum şi păpuşile păpuşile de caş. Mai târziu, această tehnologie tehnologie s-a extins, obtinându-se obtinându-se caşcavalul cu pastă moale (Penteleu) şi cu c u pastă tare (Dobrogea). (Fabricarea branzeturilor- ing ing george chintescu chintescu si Ing. Alexandrina Alexandrina Toma, pag 7.) Producţia de caşcaval s-a dezvoltat începând cu secolele XIV-XV, când multe familii de români (macedoneni) au fugit de ocupaţia turcească din sudul Dunării, aducând cu ei numeroase turme de oi si un proces de fabricare a caşcavalului mai perfecţionat. (Fabricarea branzeturilor- ing george chintescu si Ing. Alexandrina Toma, pag 7.) Brânza telemea trebuie să aibă tot origine îndepărtată, la început fiind un caş felii păstrat în saramură, saramură, aşa cum se prepară şi astăzi pe versantul versantul sudic al Carpaţilor Carpaţilor Meridionali. (Fabricarea branzeturilor- ing george chintescu si Ing. Alexandrina Toma, pag 7.) Denumirea de brânză telemea (brânză felie albă, în limba turcă) sau brânză de Brăila pledează pentru această teză, ştiind că Brăila era în acel secol (XIV) primul port prin care se făcea comerţul între între Orient şi Ţara Românească. (Fabricarea (Fabricarea branzeturiloring george chintescu si Ing. Alexandrina Toma, pag 7.) Din păcate, scrierile care atestă vechimea brânzeturilor autohtone autohtone sunt rare. Se ştie că brânza de burduf şi caşcavalul sunt amintite încă din anul 1374. În afară de sortimentele tradiţionale obţinute din laptele de oaie, în Transilvania sau mai preparat câteva feluri de brânzeturi cu pastă moale din aceeaşi materie primă. Astfel, încă de la jumătatea secolului al XIX-lea se producea brânza cu pastă moale denumită „Barşoi” a cărei tehnologie a fost modificată de Şcoala Agricolă din Mănaştur, realizându-se o brânză similară „Caşul de Mănăştur” sortiment care se mai fabrică şi astăzi. Brânza Năsal a început să se prepare din laptele de oaie în împrejurimile împrejurimile Clujului, la începutul secolului nostru, având o tehnologie de fabricaţie specifică, adaptată la condiţii de maturare naturale. Brânza Năsal, datorită caracteristicilor organoleptice deosebite, era foarte apreciată de consumatori, în special de clujeni.
