CURS 1
SUBSTRATUL GEOLOGIC SI RELIEFUL
Bonitarea solurilor
= evaluarea unui teren, dacă este bun sau nu pentru o anumită întrebuințare
cond iții = sol abil, capabil de a întruni anumite condiții Misiunea specialiștilor preocupați de amenajarea teritoriului este aceea de a stabili gradul de pretabilitate a unui teritoriu la anumite folosințe în urma evaluării unor caracteristici (componente ale acelui teritoriu adică a stabli bonitatea acelui teritoriu). Termenul bonitare are la orgine termenul german "bonitierung" = a evalua, a taxa
În domeniul funciar activitatea de bonitare reprezintă o evaluare pe criterii bine stabilite a capacităților /capabilităților unui teritoriu. Dacă ne referim în mare la un teritoriu activitatea de bonitare înseamnă nu doar evaluarea din punct de vedere pedologic ci și evaluarea fiecărei componente de mediu: substrat geologic, relief, potențial climatic, potențial hidrologic și hidrogeologic pe baza unor criterii specifice.
Bonitarea geomorfologică presupune efectuarea de analize succesive care să vizeze elementele specifice ale substratului geologic: rocile componente cu caracteristicile lor geomecanice și microtectonice, structura geologică și tectonica recentă, inclusiv gradul de seismicitate și o abordare
analitică a reliefului. Din acest punct de vedere caracteristicile morfometrice și cele morfodinamice sunt de maximă
importanță: - anumite caracteristici morfometrice sunt cele care determină un anumit potențial morfodinamic
(evoluția formei de relief sau a elementelor unei forme de relief) Morfodinamic = procese actuale de modelare ( în intervalul unei vieți umane) - caracteristicile reliefului joacă un rol important uneori chiar determinant în individualizarea altor componente de mediu:
caracteristicile reliefului: altitudine, pantă, expunerea versanților rezultă climatul de față sau de dos
al muntelui, vegetație de față sau de dos;
condiții climatice și topoclimatice, etaje de vegetație, învelișul de soluri 1
inversiuni termice
inversiuni de vegetație În foarte multe situații evaluare reliefului nu poate să fie completă dacă nu se ia în calcul și intervenția antropică: omule este creator de forme de relief, omul este factor de modificare a altor agenți și factori morfogenetici. Realizarea unei bonitări a reliefului și substratului geologic se va finaliza prin realizarea unui memoriu științific însoțit de reprezentări grafice și cartografice reprezentative : ex: harta riscurilor și a hazardelor naturale (ex: wikimapia) CURS 2
Relieful are caracter dinamic, procese actuale. Ex: inundații - luncă, albia poate să capete altă configurație Geologia are carcter static. Textura solului = raporturi procentuale între principalele componente sub aspect granulometric. Ex: textur ă nisipoasă = ușoară, argiloasă = se lipește, textură lutoasă = grea Coeficientul de erodabilitate: solul cu textură ușoară este mai erodabil
Vegetație - săracă - teren dezgolit - vegetație compactă - protejează terenul
Forma de relief prin aspect trădează substratul geologic. Pentru analiza unui teritoriu având ca scop evaluarea potențialului substratului geologic și a
reliefului și a probabilității acestora pentru anumite folosințe este important să nu uităm adevărul exprimat de una din ideile de bază ale geomorfologiei: roca și structura geologică sunt f actori de control în geneza formelor de relief și se reflectă în fizionomia acestora, în evoluția lor, dirijând și potențând eroziunea diferențială. Eroziunea diferențială este acea eroziune prin care sunt îndepărtate rocile moi individualizânduse forme grefate pe rocile dure. Exemplu: Babele din Bucegi în care pălăria este o
gresie mai bine cimentată , mai dură; Râpa roșie și Sfinxul.
2
Elementul geologic ca element suport al teritoriului
Geologia unei regiuni trebuie să fie analizată ținând cont de faptul că elementul geologic este cel care se exprimă în peisaj prin apariția unor forme de relief caracteristice, precum formele reliefului litologic și structural, pe de-o parte și pe de altă parte prin modul în care elementul geologic influențează desfășurarea proceselor geomorfologice actuale ( de modelare a scoarței). În afară de aceste elemente nu pot fi omise aspecte legate de elementele structural -tectonice active și de fenomenele tectonice contemporane. Elementul geologic nu trebuie privit ca pe ceva static.
Analiza tectonicii actuale a unui teritoriu vizează un aspect legat de seismicitate și un altul legat de mișcările crustale verticale recente. Seismicitatea unei regiuni trebuie să fie privită sub următoarele aspecte: 1. contextul tectonic general și local privit prin prisma rețelei de falii și a epicentrelor
2. magnitudinea și intensitatea cutremurelor cutremur = descărcare de energie magnitudine = măsoară, exprimă cantitatea de energie, de lucru mecanic eliberată în hipocentru; se măsoară pe scara Richter (scară logaritmică cu 10 trepte). Ex. între 4 și 5 diferența este de câteva sute de ori/ treptele nu sunt egale.
De la treapta 7 un cutremur este major. Treptele 8 și 9 schimbă topografia, la treapta 10 nu mai este nimic
Intensitatea se măsoară pe scara Mercolli care are 12 trepte egale ce cuantifică mărimea unui cutremur după aspectele vizibile din timpul producerii cutremurului și după efecte. Ex: cutremur pe scara 3 posibil nici să nu se simtă 3. durata cutremurului 4. adâncimea hipocentrului - un cutremur profund nu se manifestă ca unul superficial
5. frecvențe, periodicitatea cutremurelor corelate cu magnitudinea și intensitatea
3
CURS 3
Abordarea tectonicii unui teritoriu
Analiza unui teritoriu din punct de vedere tectonic vizează în principal identificarea elementelor tectonice majore din acel teritoriu în funcție de gradul de detaliere dorit și de elementele microtectonice. Analiza se va baza în principal pe informațiile oferite de către literatura geologică dar cu precădere de hărțile geologice la diferite scări. Este necesar a se face distincție clară între elementele structurale asociate mișcărilor de cutare, respectiv a celor rupturale la care se adaugă cele asociate proceselor de șariaj = crearea unor structuri de șariaj adică de supraîncălecare. În cazul structurilor cutate vor fi evidențiate în primul rând axele de sinclinal și anticlinal în raport cu care se stabilesc relațiile cu elementele morfologice, evidențiinduse și raporturile cu rețeaua de văi. Ex: defileul Dunării sau Cheile Nerei. În cazul sectoarelor de vale cu caracter transversal, structura geologică va fi corelată cu litologia deoarece în foarte multe cazuri structura
este evidențiată tocmai prin modul în care eroziunea diferențială ne impune apariția unor anumite forme de relief.
În al doilea rând apare uneori situația pe care o anumită structură este o anumită hidrologie. În cazul structurilor faliate = fracturi din scoarța unui teritoriu Ex : culoarul Timiș-Cerna, se va face diferențiere între cele 2 tipuri de asociații maj ore: sisteme majore de falii de tip graben (compatiment al scoarței terestre scufundat, mărginit de falii paralele), respectiv horst (regiune a scoarței terestre mărginită de falii care a rămas ridicată după scufundare regiunilor vecine). De asemenea se va consemna tipul de horst și graben, adică forme simple sau forme individualizate prin falii în trepte.
În al treilea rând se va consemna și existența dacă e cazul a unor structuri de tip decroșare (fractură în scoarța terestră în lungul căreia unul din com partimentele rezultate este deplasat în sens orizontal) = nu avem mișcare pe verticală, ci pe orizontală. Ex: Valea Cernei - decroșare de 40km geotermalism, radioactivitate a apelor
Proiectarea elementelor majore de infrastructură ( șosele, autostrăzi, căi ferate), instalații de transport pe cablu, linii de înaltă tensiune, transport prin conducte, nu poate să facă abstracție de strctura geologică. 4
Analiza la microscară, când este cazul, se va face evidențiind elementele de tip fisuri, microfisuri și microcute, planuri de șariaj existente într -o deschidere naturală sau artificială. O evaluare cantitativă a acestor elemente impune măsurarea pe o suprafață standard de un metru pătrat sau 100 de metrii pătrați a lungimii tuturor discontinuităților ce apar pe suprafețele masei de rocă. Alegerea suprafeței standard se va face ținând cont de specificul litologic, diferențiind aflorimentele (ceea ce apare la suprafață) deschise în roci masive (granite, diorite, riolite, bazalte, andezite = vulcanice) cu un eșantion la metru pătrat, iar pentru pachetele de roci foarte eterogene și fin stratificate suprafața standard este de 100 m2 Abordarea calitativă are rolul de a evidenția modul în care fisurile (elementele de discontinuitate) interacționează formând rețele ( caroiaj rombic, pătratic sau haotic, de tip mozaic) cu ochiuri de diferite dimensiuni și cu noduri simple sau multiple. Toate elementele consemnate în memoriu scris trebuiesc susținute cu materiale grafice și fotografice. Exprimare grafică prin diagrame în coloane, histograme, fotografii cu elemente reper (riglă, metru, ruletă etc.) Analiza unui afloriment nu se va încheia fără a se oferi date asupra direcției pe care o au fisurile în raport cu elementele tectonice majore (azimutul geologic). Azimut = unghiul format de o direcție cu
direcția nord. Analiza litologiei unei regiuni ca și în cazul analizei structurii se va realiza ținând cont de gradul de detaliere dorit, ținând cont de scara de proporție a hărții utilizate ca sursă de date și, nu în ultimul rând, de mare importanță, datele obținute în teren.
În cazul în care analiza pornește de la studiul hărții geologie, pe baza legendei pot face o separare a tipurilor de roci ce apar în zona analizată. În funcție de modul în care sunt diferențiate la legendă rocile existente se poate realiza o detaliere pe subtipuri de roci ca de exemplu argile, argile
mărnoase, argile nisipoase sau calcare, marno-calcare, calcare dolomitice, dolomite.
5
CURS 4
Caracteristici de bază ale rocilor sedimentare cu importanță pentru caracterizarea unor terenuri în vederea stabilirii pretabilității pentru diferite folosințe
Un prim pas ce trebuie făcut este acela de stabilire a tipului principal de rocă, adică roci necoezive, respectiv coezive. Pentru rocile coezive se va stabili mai întâi tipul de structură separând
două tipuri: - structur ă dispersă - structură floculară (specifică argilelor dispuse în bazine marine) Pentru rocile necoezive se face distincție între rocile grăunțoase afânate și cele grăunțoase îndesate.
afânate = grăunțele cu puține puncte de contact îndesate = spații foarte mici între grăunțe, chiar deformate În cazul rocilor sedimentare se va face și o diferențiere după dimensiuni, distincție între rocile cu structură:
grosieră (sefitică) - cu diamentrul Ø de peste 2 mm
structură medie sau psamitică cu Ø = 2 mm - 0,05 mm
structură fină sau aleuritică cu Ø între 0,05 - 0,005 mm
strucutră foarte fină sau pelitică cu Ø < 0,005 mm Stasurile diferă între țări (ex SUA) Analiza macro și microscopică a par ticulelor componente impune separarea structurilor grăunțoase (zahăr, orez), lamelare (fulgi de cocos, fulgi de porumb) și aciculare (ca niște ace). În cazul unor roci foarte eterogene din punct de vedere al structurii e necesar a ține cont și de raporturile spațiale dintre particulele componente, rezultând anumite tipuri de structuri (țesătura rocilor) = modul cum se îmbină spațial. Din acest pdv rocile sedimentare pot avea 3 tipuri de structuri:
af ânată = neocoezivă
stratificată - ritmică = alb-negru-alb-negru gradată = alb - negru
6
compactă sau masivă = fără discontinuități Ex: calcar, argilă Aceste texturi își pun amprente pe rezistența la eroziune la atacul agenților externi. Identificare rocilor după compozișia granulometrică:
roci grosiere: blocuri - particule > 200mm reprezintă > 50% bolovănișuri - 20 - 200mm peste 50%
roci nisipoase: granulație mijlocie cu diferențierea: - pietrișuri între 2 - 20 mm, peste 50% - nisipuri cu pietriș, între 2- 20mm, dar fracțiunea peste 2 mm de peste 25% - nisip mare, între 0,5 și 2 mm, peste 50%
roci nisipoase cu granulație fină: - nisip mijlociu 0,5 - 0,25mm, pondere mai mare de 50% - nisip fin între 0,25 - 0,1 mm, pondere de peste 75% - nisip făinos între 0,1 - 0,05mm, pondere peste 75%
Nisipul poate deveni o sursă de exploatare. În cazul rocilor sedimentare foarte fine, diferențierea acestor roci moi se face tot ținând cont de criteriul ganulometric. De exemplu argilele grase, cu o granulație sub 0,05 mm au în compoziție peste 60% fracțiuni în această categorie pe când o argilă nisipoasă care nu este atât de coezivă are fracțiuni între 30 - 50 %. Un prag nisipos are fracțiunea respectivă sub 15%, în schimb fracțiunea nisipoasă are peste 30%. Un nisip argilos are fracțiunea argiloasă între 15 -30% și valori puțin diferite la fracțiunea
prăfoasă și nisipoasă. În cazul argilelor, a loessului, a luturilor porozitatea este o caracteristică foarte importantă deoarece în funcție de porozitate aceste roci pot înmagazina mai multă sau mai puțină apă, roca poate să fie mai mult sau mai puțin plastică și nu în ultimul rând să aibă un anumit comportament la compactizare și tasare. În funție de acest indice se pot deosebi următoarele tipuri de porozități: - porozitate capilar ă = porii au diametrul între 0,5 - 0,0002mm - porozitate subcapilară = porii au diametrul sub 0,0002mm - porozitate supracapilară, peste 0,5 mm
În funcție de aceste tipuri de porozitate, rocile poroase pot fi: -roci acvifere = apa circulă ușor prin ele, o curgere liberă chiar; 7
- roci acvilude = circulația apei este frânată de forțele peliculare și de sucțiune capilară - roci acvifuge = roci comapcte impermeabile Ex: argile
În momentul în care se constată că rocile sunt diferențiate ca porozitate ele se pot defini ca și roci mai mult sau mai puțin tari, vârtoase sau consistente. În practică se utilizează ca element de reper indicele de îndesare astfel că se deosebesc trei categorii de roci: - roci afânate: indicele de îndesare sub 0,33 - roci cu îndesare mijlocie, între 0,33 - 0,67 - roci compacte sau bine îndesate, între 0,67 - 1 Indicele de compactizare și tasare
În cazul argilelor o caracteristică de bază este plasticitatea, ele diferențiinduse în funcție de indicele de plasticitate
= diferența dintre limita de frământare (sau limita inferioară de plasticitate)
și limita de curgere ( sau limita superioară de plasticitate) Argilele, marnele, în condiții de umiditate accentuată sau fluctuantă se pot deplasa: alunecări de teren, curgeri de noroaie. Ex: autostrada Sibiu-Deva Se deosebesc: 1. roci neplastice: IP (indicele de plasticitate) = 0
Ex: nisipuri
2. roci cu plasticitate redusă: IP = 0 - 10 Ex: nisipuri pr ăfoase și argiloase, prafuri argiloase 3. roci cu plasticitate mijlocie: IP = 10 - 20 Ex: argile pr ăfoase, argile nisipoase 4. roci cu plasticitate mare: IP = 20 - 35 Ex: argile propriu-zise
5. roci cu plasticitate foarte mare: IP >35 Ex: argile grase = se modelează foarte ușor În concordanță cu acești indici de plasticitate se discută în anumite cazuri și de așa zisul indice de consistență diferențiinduse:
- roci curgătoare - roci plastic - curgătoare - roci plastic - moi - roci plastic - consistente - roci plastic - vârtoase - roci tari Procesele geomorfologice asociate rocilor plastice sunt extrem de mult asociate cu alunecările de teren respectiv curgerile noroioase (curgeri de gloduri). 8
Analiza rocilor argiloase trebuie să aibă în vedere și conținutul în anumite minerale argiloase care în condițiile adiției de elemente chimice își schimbă proprietățile și implicit plasticitatea Ex : montmorilonitul ,
adiția de ioni de sodiu crește cu 54% umiditatea de frământare, cu 656% indicele
de plasticitate, adiția de ioni de fier - +215 % IP; ilitul adiția de ioni de sodiu +67% IP, adiția de fier +61% IP; caolinit , adiția de sodiu +21% IP, adiția de fier +22% IP, adiția de magneziu +23%.
CURS 5
Rocile coezive (mai mult sau mai puțin coezive) sunt afectate de procesul de migrare a apei în maniere diferite, fie că e vorba de sezonul de vară ( la secetă) fie că e vorba de sezonul rece ( ca manifestarea înghețului). În această situație migrarea apei prin: - crio-osmoză = migrarea apei spre nucleele de îngheț - crio-sucțiune = extracția apei, restul rocii rămâne uscată se formează lentile, ace, vene și straturi de gheață care fragmentează masele de roci și le
determină mărirea de volum. Pe de altă parte, la dezgheț, prin dispariția gheții de segregație (de separare) masele de roci se tasează puternic, au o coezivitate scăzută și sunt susceptibile la procese de pantă ( gravitaționale). Procesul de migrare a apei se desfășoară în interdependență cu: - compoziția granulomterică - prezența unei surse de apă permanentă - nivelul hidrostatic și înălțimea franjei capilare ( franjă capilară = se formează deasupra pânzei
freatice, prin ridicare apei în spațiile capilarelor până la o anumită înălțime) în raport cu adâncimea de pătrundere a înghețului; - nivel freatic-apa urcă prin pori spre suprafață - permeabilitatea rocilor - indicele de plasticitate și indicele de expansiune - capacitatea de absorbție a acelor roci - durata înghețului - temperaturi minime atinse
9
În cazul rocilor coezive există evaluări care se referă la comportamentul față de îngheț prin așanumitul indice de gelivație. Se constată că cele mai sensibile roci la îngheț sunt cele magmatice
eterogene deoarece fiecare mineral component se comportă diferit la îngheț-dezgheț. De exemplu granitele, gnaisele, granodioritele sunt mai sensibile decât calcarele masive. Pe de altă pa rte în cazul rocilor sedimentare necoezive sau puțin coezive gradele de sensibilitate sunt stabilite în funcție de valoarea coeficientului de umflare la îngheț. De exemplu - rocile puțin sensibile (coef <4%): pietriș, balast, nisipuri mari și mijlocii - roci cu sensibilitate mijlocie (coef între 4-8%): pietriș + balast, roci putțin argiloase și argilele grase - roci foarte sensibile la îngheț, cu coeficientul de peste 8% : nisipuri fine, nisipuri prăfoase, argile
prăfoase, mâluri și nămoluri În cazul rocilor argiloase și lutoase coeficientul de umflare trebuie să fie raportat și la indicele
de plasticitate. Raport 1/11 pentru ape care îngheață - mărirea volumului În aprecierea comportamentului rocilor la variațiile de temperatură se ține cont și de conductivitatea și difuzivitatea termică a rocilor. În cazul rocilor sedimentare alții parametrii care exprimă comportarea rocilor la solicitări externe sunt cei legați de rezistența la efort. Acest efort poate fi: - perpendicular pe masa de rocă - oblic sau unidirecțional pe masa de rocă
astfel încât răspunsul rocii va fi în funcție de consistență. În această privință rocile se diferențiază în roci tari, roci plastic-vârtoase, roci plastic-consistente, roci plastic-moi, roci plastic- curgătoare și roci curgătoare. De exemplu o argilă grasă și un nisip argilos se deformează de la valori de 0,02 kgf/cm2, în timp ce un praf argilos se deformează de la 0,14 kgf/cm2.
Geotehnicienii fac corelații între acei indici de rezistență și porozitate. În privința compresivității, conform testelor de laborator efectuate pentru a aprecia gradul de compresivitate la o solicitare de 2 kgf/cm2 vom avea următoarele 3 categorii: - roci moi puțin compresibile atunci când compresivitatea este sub 2% - roci moi compresibile cu deformare de 2-6% - roci foarte compresibile când deformația este mai mare de 6%
10
Duritatea rocilor
Duritatea și rezistența rocilor este în strânsă corelație cu compoziția mineralogică - rocile monominerale sunt mai rezistente decât cele poliminerale Roca
Conținut SiO2
Duritate
Andezit Bazalt Cuarțit Dacit Diorit Granit Gnais granitic (metamorfic) Șist biotitic Șist amfibolic Gresie micacee Gresie calcaroasă Silex (cremene)
62% 50% 98% 69% 62% 74% 73% 98%
6,17 6,25 6,95 6,35 6,26 6,54 6,50 5,50 5,60 6,30 5,40 6,95
Comportarea unor roci și identificare unui anumit comportament poate fi făcute și prin testare cu ajutorul ultrasunetelor, aflânduse astfel așazisul coeficient de anizotropie = raportul dintre viteza de propagare a undelor pe o direcție paralelă cu stratificația și viteza acelorași unde pe un plan perpendicular. Roci
Coef. de anizotropie
Calcare
1,04
Gresii
1,19
Marne
1,1
Sare gemă
1,04
Tot utilizând ultrasunetele (viteza lor de propagare) putem afla chiar gradul de alterare a unor roci masive. Compact nealterat
Alterat
f. alterat
Roca
4990 m/s
3700 m/s
2800 m/s
Granit
11
4920 m/s
3560 m/s
2500 m/s
Gresie
4130 m/s
3560 m/s
3210 m/s
Microconglomerat
5900 m/s
4340 m/s
3400 m/s
Skarn
Aprecierea comportării unei mase de rocă impune și evaluarea gradului de fisurație a masivelor de rocă, adică, altf el spus dimensiunea medie a blocurilor ce pot fi eliberate prin dezagregare. Gradul de fisurație
se poate aprecia ținând cont de numărul de fisuri identificate într -un mediu
liniar de afloriment. Afloriment = roci care apar la suprafață, la zi - roci foarte fisurate: peste 10 fisuri /metru liniar - roci puternic fisurate - blocuri medii: între 2-10 fisuri / m liniar - roci mediu fisurate - blocuri mari: 1-2 fisuri / m liniar - roci puțin fisurate: 1 fisur ă / m liniar - monolit - bloc compact: indestructibil, f ără fisură
CURS 6
Elemente de evaluare ale reliefului fluvial
Evaluarea potențialului trebuie să privească într -un mod diferențiat elementele majore ale
reliefului fluvial. Analiza albiei minore va evidenția următoarele aspecte de ordin calitativ și cantitativ; tipul de albie: unitar sau neunitar (râu despletit cu bancuri, ost roave și insule aluviale) cu
evidențierea nivelelor specifice ( nivel de etiaj, nivel mediu multianual, decadal și secular și nivel maximum maximorum - cel mai înalt). Alt parametru: indicele de despletire al râului. Se va consemna și compoziția granulometrică a
formelor de acumulare în albie ( ostrov, grind, insulă aluvională). În cazul cursurilor singulare se va evidenția gradul de sinuozitate prin intermediul coeficientului de meandrare
= raportul dintre lungimea râului între două puncte și lungimea la nivelul talvegului. Se
vor marca distinct razele de curbură ale meandrelor. Se va evidenția pentru fiecare sector și starea de evoluție a malului concav și a malului convex. Analiza albiei minore va evidenția și tipul de albie: - albie mobilă scluptată în aluviuni 12
- albie fixă sclupatată în patul de rocă Analiza luncilor
Pentru analiza anumitor activități de inetres turistic important este și evidențierea sectoarelor cu
repezișuri și cascade, cu precizarea vitezelor specifice ale apei, respectiv a sectoarelor cu ape adânci și o curgere liniștită. În cazul luncilor se fac evaluări asupra lățimii lor, asupra gradului de simetrie și asupra diferențierilor care apar la nivelul existenței unei terase de luncă, precizânduse pentru fiecare înălțimea lor față de albia minoră. De asemenea vor fi cartate sectoarele joase cu meandre și cursuri părăsite precum și existența acelor ostroave asociate cu grinduri de tip popină sau grădiște. În cazul luncii externe (mai înaltă, ferită de inundații) se va urmări în special mo dul de îmbinare cu versantul și tot odată tipul depozitelor care parazitează lunca, căci în funcție de caracteristicile acestora se pot stabili anumite moduri de folosință; de exemplu: depozite coluviale și proluviale sunt favorabile iar depozitele deluviale (alunecări de teren) sunt nefavorabile (au caracter limitativ).
Se va mai preciza pentru lunci grosimea depozitelor aluvionare, diferențierile litologice care apar și adâncimea apelor freatice ( inclusiv variația nivelului hidrostatic). Terasele fluviale se vor studia ținând cont de următoarele elemente reper : - numărul și altitudinea relativă a fiecărei terase - continuitatea sau discontinuitatea fiecărei terase pe de o parte sau alta a văii - se urmărește și tipul terasei: prezența teraselor în rocă ( cel emai stabile, dar nu cele mai favorabile) sau a teraselor aluviale - se va preciza și groasimea acumulativului aluvial - se va examina modul în care o terasă se racordează cu versantul sau cu fruntea unei terase imediat
superioare. Diagnostic în funcție de natura depozitelor. - alt element de luat în calcul în analiza teraselor - cel legat de prezența izvoarelor care apar la baza teraselor
13
CURS 7
GEOMORFOSITURI
Legende geografice cu relevanță culturală: Legenda Muntelui Retezat
Legendele Peleșului - Carmen Sylva Legenda Oltului și a Mureșului Lacul Dracului și Ochiul Beiului Evaluarea sitului poate fi de două feluri: estetică și științifică Situri evaluate după patru criterii distincte: științific, estetic, cultural și ecologic Panizza - Geomorfosites (2001) = o porțiune din suprafața terestră căreia i se atribuie diverse valori
Topleț - Sfinxul Bănățean Patrimoniu geomorfologic
CURS 8
Evaluarea reliefului litoral
Analiza reliefului litoral presupune nu doar analiza elementelor morfologice ci și analiza proceselor geomorfologico-geologice care au rolul de a evidenția acele procese cu statut de fenomene geografice de risc. Într-o primă secvență a studiului este necesară cunoașterea și evidențierea acelor componente
ale mediului geografic ce contribuie la individualizarea și dinamica zonelor litorale. Vor fi punctate următoarele elemente: a) elemente de natur ă climatică: - regimul termic, perioade termice caracteristice - regimul eolian, frecvența și viteza vântului, direcție - regimul pluviometric, inclusiv cu menționarea recordurilor pluviometrice - fenomene meteo deosebite: zile cu ceață, grindină, chiciură, ninsoare sau zile caniculare
14
b) elemente de ordin hidrologic: - mareele: diurne și semidiurne ( la 12 ore), maxime și minime (ape vii și ape moarte) ( de două ori
pe lună) Marea Neagră are 11 cm maree. - mărimea și direcția valurilor (în raport cu linia țărmului) - frecvența valurilor de tip seismic - direcția curenților litorali și viteza acestora Alte elemente
c) elemente de natură biogeografică. exemplu: păduri de mangrove în zona tropicală, recifi coraligeni - Marea Roșie și Australia, prezența algelor marine - "înflorirea apelor" = alge verzi;
prezența unei faune caracteristice (pisica de mare, crocodili de apă sărată, rechini, meduze, pești electrici). Analiza efectivă a reliefului litoral
Tipul de țărm: - jos: cordoane litorale, tombolo - înalt: nișe de abraziune și terase și platforme de abraziune
Țărmurile înalte trebuie caracterizate ținând cont de: - înălțimea falezelor corelată cu adâncimea apei în imediata vecinătate a falezelor și configurația fundului marin - litologia falezelor, din ce roci sunt alcătuite în funcție de care se poate face o e valuare a dinamicii
acestora (evidențiinduse prăbușirile și căderile de stânci, alunecările de teren precum și curgerile de noroi, argiloase, dacă e cazul) Se vor cartografia nișele și peșterile de abraziune și/sau carstice (forme mixte), a arcadelor, stâlpilor, coloanelor.
Țărmurile joase - învecinate cu zone de câmpie Elemente caracteristice și cu importanță pentru potențialul turistic: plajele. Analiza plajelor are în vedere: - structura materialului constituent: granulometric ( nisip și pietriș); natur a compozițională (nisip calcaros, nisip negru-vulcanic în Tenerife, plaje roz, plaje verzi), natura geo-chimică și proprietățile
fizice ale materialului plajei = prezența unor elemente radioactive. SriLanka: plaje care conțin toriu - element radioactiv, Fukushima, Cernobâl - râurile cară material radioactiv în Marea Neagră - analiza morfometrică a plajelor : 15
lățimea totală a plajei cu separarea plajei joase, plajă mediană și plajă înaltă ( invadată doar de valuri mari sau maree înalte)
lățimea și panta plajei submerse, totul în corelație cu înălțimea valurilor și cu adâncimea apei în arealul plajei submerse
prezența unor elemente morfologice de detaliu, de tipul microfalezelor, a conurilor de plajă și a ripple marks -urilor sau a rigolelor de spălare a p lajelor
Analiza reliefului litoral în regiuni joase trebuie să vizeze și analiza cordoanelor litorale de tip săgeată, de tip cordon, de tip tombolo. Se specifică prezența lacurilor de tip lagună și liman precum și a deltelor.
16
